1. Sistemul intrărilor numerice -SIN.

Are rolul de a introduce niște informație sub forma binara referitor la starea procesului.
Semnalele numerice sosite la echipamentul de joncțiune (EJ) suferă o tratare primară.
Multiplexorul MX asigură memorarea în memoria tampon a informației conținute pe canalul de intrare
selectat de către blocul logic de comandă BLC.
Blocurile ETP au sarcina de a forma semnalul primit
pe canalele de comunicație, adaptându-le cerințelor
multiplexorului MX.
- Citirea intrărilor numerice poate fi realizată în 3 moduri:
o Citirea asincron a intrărilor numerice
o Citirea sincrona a intrărilor numerice
o Citirea intrărilor numerice sub control extern.

2. Sistemul ieșirilor numerice – SON.

Transmite comenzi numerice emise de către calculator spre proces. O funcție SON reprezintă conversia
semnalului primit de la sistemul de control in comenzi numerice cu diverse caracteristici (nivel, putere, durata
impuls). Iar o a doua funcție este adaptarea duratei comenzii numerice.
Constructiv elementul principal este un comutator care efectuează conectarea canalul de comunicație la
un nivel de tensiune stabilit. De obicei ca comutator se folosesc relee, tranzistoare, tiristoare și altele. Principala
problema ale lui SON este separarea galvanica între calculatoare și canalele de comunicații și se rezolva în
diferite moduri, de exemplu pot fi folosite transformatoare în conjuncție cu tiristoare.

3. Sistemul intrărilor analogice(SIA).

Prelucrează semnalele analogice și le convertește in forma digitala. Semnalele analogice de intrare sunt gen-
erate de senzori și traductoare.
SIA este construit din 7 elemente:
-EC asigura semnalelor la sistemul de interfața
-ETP se referă la protecția intrării, dacă este necesar conversia curent-tensiune, filtrare și atenuare.
-MX se folosește pentru ca sa se poate conecta mai multe canale de intrare la un singur convertor.
-EER utilizarea mai multor MX de către un convertor presupune memorarea analogica.
-A amplifica semnalul de intrare pana la nivelul necesar convertirii (ca sa poată fi prelucrat de CAN).
-BDCC(bloc digitale de comanda si control) are o structura diferită de la sistem la sistem. Asigura comenzile
digitale necesare lansării conversiei și altor operații.

1
 4. Sistemul ieșirilor analogice (SOA)
Îndeplinește compatibilitatea dintre forma numerica a semnalelor emise si forma analogica acceptata de
elementele procesului condus.
l.SOA cu un singur semnal analogic de ieșire - Structura unui sistem SOA cu un singur semnal de ieșire
cuprinde un registru de ieșire care este încărcat cu semnal numeric.
2. SOA cu mai multe semnale analogice de ieșire - Pe langa că exista mai multe ieșiri, este necessitatea de
demultiplexare, care poate fi realizată de SPN un demultiplexor conectat la ieșirea din CAN.

5. Echipamente de imprimare – prezentare generală.

Imprimantele sunt echipamente cu ajutorul carora se poate tipări informația pe o foaie de hârtie. Imprimanta
are la baza sa:
-Blocul de imprimare care se ocupa de reproducerea formelor pe suportul folosit.
-Blocul de gestionare a hârtiei care se ocupa de preluaria hârtiei din magazie, trecerea ei prin blocul de
imprimare și depozitarea în magazia de ieșire.
-Unitatea de comanda si control care conține un microprocesor și asigură procesul de funcționare a
celorlalte blocuri.
-Blocul de interfețe este suportul fizic care asigura transferul datelor de la unitatea de calcul la
imprimanta.
Sistemele logice ale unor imprimante pot împărți o pagină în mai multe păgini. Imprimantele moderne
dispun și de un limbaj de comanda. Un element important pentru imprimare este driver-ul. Driver-ul lucrează ca
un traducător, el traduce instrucțiunile complexe în instrucțiuni simple ca imprimanta sa le poată executa.

6. Clasificarea imprimantelor după metoda de imprimare

Imprimante matriciale ele folosesc un cap cu ace si cerneala. Ele sunt cele mai rapide, au viteza ridicată
datorită faptului ca imaginea se printează imediat cum ajunge la capul de imprimare.
Imprimante termice ele folosesc hârtie termica iar capul de imprimare folosește elemente încalzitoare. Se
folosește proprietatea hârtii de a-și modifica culoarea la încălzire.
Imprimante electrofotografice au un suport intermediar care are un relief de potențial. Suportul atrage tonerul
și îl transfera pe hârtie.
Imprimante cu jet de cerneala. Picăturile de cerneala se afla în capul de imprimare si se folosește principiul
termic sau piezo-electric. Acum sunt cele mai folosite, au evoluat enorm în ultimele decenii.

7. Imprimante cu imprimare prin impact. Matricea caracterului.

Exista 2 tipuri de imprimante:
Imprimante cu caracter selectat. Imprima un singur caracter la un moment dat.
Imprimante matriciale cu impact, un element de forma unui ac cu vârful rotunjit, acționat magnetic, lovește o
bandă textilă îmbibată cu cerneală, care ajunge astfel în contact cu hârtia și depune pe ea un punct de cerneală.
Exista 2 tipuri de imprimante din punct de vedere al numărului de ace din capul de imprimare: cu 9 și 24 ace.
Acele pot fi tot de 2 tipuri:
- ac solidar. Când prin bobina trece un curent de comanda, acul este împins cu forța spre banda și hârtie.
- ac nesolidar. Revenirea armăturii în poziția inițială se face cu ajutorul resortului
2
 8. Mărimi caracteristice echipamentelor de imprimare.
Exista 5 parametri principali:
Viteza de imprimare - depinde de tipul imprimantei, mărimea în care se prezintă pag/min sau caractere / sec.
De exemplu cele cu LASER au viteze între 15 - 30 pag/minut, cu jet de cerneala viteza este 4-22 pag/ min.
Rezoluția este raportul dintre numărul de puncte pe o unitatea de suprafață. Unitatea de masură este DPI.
Timpul de inițializare este timpul necesar de la pornirea alimentării până ce imprimanta este gata de imprimat.
De obicei aproape nu se observa acest timp, dar la imprimări complexe poate ajunge la zeci de secunde.
Timpul necesar tipăririi primei pagini exista un timp necesar transferului de informații de la sistem de
operare. Următoarele pagini deja nu au aceasta întârziere pentru ca informația se transfera în timp ce se
printează pagina anterioară.
Calitatea imprimării este un parametru care prezintă cât de corect a fost imprimată o imagine/text având ca
referință imaginea de care poate fi analizată prin mai multe criterii : culori, zgomot, contrast.

9. Imprimante cu jet de cerneală.

Se cunosc două tipuri de imprimante cu jet de cerneală.
Principiul termic. Capul de imprimare conține o mulțime de duze, fiecare duză este formată din câte o
camera cu cerneală și un rezistor. Când este dat comanda de imprimare rezistorul se incalzeste, se evapora o
parte a cerneli care formează o bula din vapori și iese prin orificiul pe pagină. Bula apoi se colapseaza și se
creează un vacum în interior care atrage cerneala noua. Dezavantajul acestei metode este ca cerneala trebuie să
fie rezistenta la temperatura.
Principiul piezo-electric. Capul de imprimare e același ca la metoda termica. Un perete al camerei este o
lamelă elastică în contact cu un element piezo-electric care vibrează când i se aplica un curent. Când este nevoie
de o picătură de cerneala, un curent va excita elementul piezoelectric. Vibrațiile vor crea un șoc în camera,
presiunea în șocuri va determina eliminarea picăturii.
Aceasta metoda este mult mai buna în comparație cu cea termică: necesita cerneala mai ieftină și este mai
calitativa, procesul este mai controlat.

10.Imprimante LASER.

Folosește principiul imprimării electrofotografice. În funcție de imaginea dorită se formează un “relief de

potențial”. Hârtia trece pe lângă tambur, se transferă tonerul și se fixează cu ajutorul presiunii.
După ce un material dielectric (de ex. Seleniu) este încărcat electrostatic, sarcina electrică acumulata pe
suprafață rămâne relativ constantă în timp. Dacă o porțiune fa fi iluminată cu un laser, potențialul acestei porțiuni
va crește brusc. Astfel pe tambur se formează o “hartă electrostatica” care este similară cu cea de pixeli care
trebuie tipărită.
Apoi porțiunea de pe tambur cu potențialul înalt (zonele iluminate) va fi acoperite cu toner și se va aplica pe
hârtie.

3
 11. Imprimarea LASER în culori. Avantaje și dezavantaje între procedeele de tipărire.
Prima metoda de imprimare în culori utilizează imprimarea în 4 pași. La fiecare pas se depune pe hârtie una
dintre cele 4 culori. Tonerul cu fiecare culoare este depozitat în casete individuale, ele se rotesc și la un moment
dat se încarcă o culoare necesară.
A doilea procedeu folosește 4 tamburi, ei sunt plasați unul după altul în linie, de aici provine și denumirea
in-line. Modul inline este cel mai folosit astăzi, cartușele se pot schimba de utilizator, timpii de printare sunt
foarte mici, aproape ca la imprimantele cu jet. Dezavantajul este ca nu se imprima direct, dar întâi se depune
cerneala in forma de praf, apoi toner o "lipește" de hârtie.

12. Comunicația dintre imprimantă și unitatea de calcul.

Ca imaginea sa fie printată este necesar ca imaginea sa fie transformată într-un set de instrucțiuni. Acest
lucru îl face driver-ul.
Driver-ul este o colecție de rutine de calcul care realizează legătură între sistemul de operare și un
echipament periferic.
Cel mai simplu mod de a tipări o imagine este de a transmite un fișier bitmap.
Ca sa scădem dimensiunea informațiilor care se transmit se poate transmite o descriere a paginii, folosind
vectori care descriu figurile grafice din pagina. Aceasta descriere se numește PDL - Page description Language.

13. Tehnologia LED.

Această tehnologie are același principiul de bază ca și tehnologia LASER. Deosebirea se face prin faptul că
încărcarea tamburului se realizează cu lumina emisă de o mulțime de LED-uri. Fiecare punct din rândul de
imprimare necesită un LED, numărul total de LED-uri definește rezoluția imprimantei.
LED-ul emite lumină când se dorește ca punctul să fie încărcat.
LED-ul nu emite lumină când acesta nu trebuie să fie încărcat.
Avantaj: nu există elemente mecanice în mișcare care să asigure încărcarea electrostatică.
Dezavantaj: disponibilitatea limitată de a crea diferite forme de caractere.

14. Tehnologia Direct Imaging.

Tehnologia dată se bazează pe utilizarea hârtiei termice.
Are două elemente principale: hârtia specială și capul de
imprimare. Capul este construit dintr-o zonă lungă cu
elemente încălzitoare.
Hârtia termică trece prin dreptul elementelor încălzitoare
ea reacționează schimbânduși culoarea. Astfel punct după
punct se obține imaginea dorită. Dacă hârtia permite (hârtie
care la diferite temperaturi să evidențieze diferit) se poate
tipări în două culori diferite.

4
 15. Imprimarea cu transfer termic.
Baza acestei tehnologii este în transferul culorilor de pe o panglică cu o cerneală bazată pe o ceară colorată.
Imprimantele pot imprima monocrom sau color, dacă se dorește dorește imprimare color se folosesc cele trei
culori de bază. Toate culorile sunt aplicate pe hârtie cu pași succesivi.
După introducere hârtiei, ribonul colorat și hârtia se deplasează împreună lipite și trec printr-un minicuptor.
Acolo sunt mii de elemente de încălzire controlate foarte precis. Prin comanda elementelor se determină ca
numai anumite porțiuni ale capului de imprimare să fie încălzite.
În timpul deplasării a hârtiei ceara se topește și se lipește de hârtie în dreptul punctelor încălzite, la
momentul primei faze se aplică doar o singură culoare. Dacă se dorește imprimarea cu mai multe culori, hârtia
trebuie se se reîntoarcă în magazia de intrarea pentru următroul pas.

16.Echipamente periferice de afișare.

Parametrii principali sunt:
Intensitatea luminoasă (cd/m2).
Contrastul. Diagonala ecranului (inch).
Factorul de formă (Aspect Ratio).
Timpul de răspuns (ms) timpul necesar pentru trecerea de la o culoare la alta.
Frecvența de împrospătare (Hz) numărul de iluminări ale aceluiași pixel într-secundă.
Rata de împrospătare (FPS) - cât de des o sursă video poate alimenta un cadru întreg de date noi pe un ecran.
Rata maximă de împrospătare este limitată de timpul de
răspuns.
Distanţa dintre două puncte (dot pitch) distanţa dintre
două puncte de aceeaşi culoare.
Unghiul de vizualizare – capacitatea ecranului de a fi privit
de la un unghi diferit de 90°.

Ochiul poate percepe până 2 milioane de culori distincte.

17. Monitoare LCD.

Funcţionarea unui dispozitiv de afişare
de tip LCD se bazează pe lumina polarizată.
Lumina naturală, numită şi lumină albă este
nepolarizată, oscilează pe toate direcţiile
dintr-un plan perpendicular pe direcţia de
propagare a luminii. Această lumină poate fi
însă filtrată printr-un filtru special numit
polarizator ce poate fi închipuit ca un grătar
care lasă să treacă lumina ce oscilează, doar
pe o anumită direcţie.
5
 18. Cristale lichide.
Elementul care asigură conducerea și rotirea planului de
polarizare al luminii este celula de cristal lichid. Ele sunt un set
de componente organice complexe din molecule. În stare
naturală sunt ordonate în paralel.
Cristalele lichide pot fi întâlnite în natură în diferite faze,
pentru display-uri este utilizată faza nematică. În această fază
cristalele lichide se pot alinia unor suprafeţe numite straturi de
aliniere. Când celor două straturi de aliniere se aplică o diferenţă
de potenţial, celulele se orientează după liniile de câmp electric.

19. Structura afișorului LCD.

Pe langa cele doua straturi de aliniere, un afisor LCD contine si doua polarizatoare. Sursa de lumina
nepolarizata ce trece prin primul polarizator,pozitionat in spate,
se rezultă lumina polarizată orizontal.
Sa presupunem pentru început ca nu exista o tensiune de
comanda și ca cristalele lichide sunt dispuse în spirala intre cele
doua plane de aliniere. In acest caz, lumina este condusa de
celulele dispuse in spirala, iar planul de polarizare al luminii se
va roti odata cu moleculele de cristal lichid. Lumina ajunge deci
la polarizatorul din fata avand planul de polarizare vertical.Acest
plan se potriveste cu cel al polarizatorului si lumina va trece prin
acesta producand un punct luminos pe ecranul LCD.

20. Comanda celulelor de cristal lichid cu matrice pasivă (PM-LCD).

Fiecare celulă de cristal lichid este comandată prin
intermediul unor electrozi de linie și de coloană. Dacă se aplică un
potențial ridicat pe un electrod.
Celula de la intersecția celor doi electrozi va fi comandată. În
funcție de nivelul tensiunii de comandă, lumina va fi completă sau
parțial opturată. Fiecare celulă este comandată în funcție pe durata
1/(nr. total de pixeli). Timpii de răspuns ajung la 100-150ms.

6
 21. Comanda celulelor de cristal lichid cu matrice activă (AM-LCD).
TFT - Thin Film Transitor. În acest caz, fiecare celulă de cristal lichid este comandată cu ajutorul unui
tranzistor realizat sub forma unei pelicule subţiri. Dacă se
aplică un puls de tensiune pe grila tranzistorului, acesta se
va deschide.
Atât timp cât tranzistorul este deschis, condensatorul se
încarcă cu o anumită tensiune și apare un câmp electric ce
acționează asupra cristalelor lichide.
Celulele se vor orienta astfel după câmpul electric și
lumina va fi obturată. În funcție de valoarea câmpului
electric celulele de cristal lichid se vor roti mai mult sau mai
puțin lăsând să treacă mai multă sau mai puțină lumină.
Astfel se controlează nivelul intensității culorii.

22. Tehnologia IPS – (In Plane Switching).

Avem două modalități de aliniere a celulelor de cristal lichid în starea de repaus (necomandate): cu cristale
așezate în spirală sau cu cristale așezate paralel. O a două variantă de LCD – IPS are moleculele de cristal lichid
paralel aliniate (nu în spirală), planurile de aliniere fiind la fel orientate. Polarizatoarele sunt orientate la fel, atât
unul față de altul cât și față de
straturile de aliniere. În acest caz
lumina trece (starea ON). O
comandă aplicată electrozilor
modifică orientarea celulelor de
cristal lichid, lăsând să treacă mai
multă sau mai puțină lumină, funcție
de mărimea tensiunii de comandă.

23. Monitoare cu plasmă.

Baza funcționării este un gaz închis ermetic între două panouri de sticlă. Acest gaz se află într-un număr
foarte mare de alveole, separate între ele prin pereți
dintr-un material izolator. Pe cele două panouri de sticlă
există câte o reţea de electrozi. Aceşti electrozi vor
asigura excitarea gazului din fiecare alveolă atunci când
între electrodul coloană şi cel linie se aplică o diferenţă
de potenţial. Alveolele sunt grupate câte trei în
concordanţă cu subpixelii de culoare R, G, B. La apariţia
unui câmp electric în interiorul unei alveole, gazul se
ionizează sub acţiunea electronilor proveniţi de la cei doi
electrozi. Această excitare corespunde emisiei unei
radiaţii ultraviolete (invizibilă pentru ochiul uman).
7
 24. Afișoare cu OLED.
Aceasta este o structură de tip sandwitch cărei i se aplică o diferență de potențial, electronii se
deplasează ca în tranzistoare. În urma recombinării se emite lumină. Culoarea este dată de diferența de energie
dintre electronul și golul care se recombină. Comanda diferenței de potențial aplicată electrozilor se face similar
ca la monitoarele LCD, fie cu matrice pasivă (PMOLED) sau activă (AMOLED).
Avantaje OLED:
- Sunt subțiri deoarece sunt realizate din structuri
flexibile.
- Cantitatea de lumină este mare.
- Consum puțin de energie.
- Unghi de vizualizare mare.
- Nivelul de negru este mai intens.
Dezavantaje OLED:
- Durata de viață limitată.
- Rezistență rea la umezeală.
- Posibilitatea alternării a imaginei afișate.
25. Unitatea de stocare HDD. Prezentare generala.
Hard discurile au proprietatea de a stoca permanent informație. Hard discul este compus din unul sau
mai multe discuri. Pe ambele părți ale discului exista câte un strat de material magnetic unde se stochează
informația. Datele sunt înregistrate in zone numite sectoare. Mai multe sectoare formează o pista.
Discurile au o viteza de rotație constanta. Fiecare disc are pe ambele fețe câte o pereche de capete de
citire/scriere, care plutesc in timpul funcționarii lor deasupra suprafeței discurilor.
Capetele nu se ating de discuri in timpul funcționarii, ele se stabilesc plutind la o distanță foarte mica.

26. Parametrii si caracteristici ale HDD-urilor.

HDD-urile au 6 parametri de baza:
Capacitatea Sunt 2 tipuri capacitate formatată și neformatată. Cea neformatată este de obicei pana la 20%
mai mare.
Densitatea de suprafață indica numărul de biți ce se pot înregistra pe unitatea.
Parametrii de poziționare
timpul mediu de căutare - media timpilor necesari deplasării capetelor între piste.
timpul mediu de sector - timpul mediu în care un sector ajunge sub capul de scriere/citire.
timpul mediu de acces – timpul mediu necesar pentru să ajungă capul la un sector.
rata internă de transfer a datelor – rata unității de transferarea în memoria cache.
viteza de rotație a platanelor – viteza cu care se rotesc platanele.
Rata externă de transfer este viteza cu care datele sunt transferate intre memoria sistemului si memoria
cache.
Memoria cache este un buffer în care se păstrează o parte din datele transferate recent între hard disc și
unitatea centrală.
Viteza de rotație cu cât viteza de rotație e mai mare cu atât viteza de citire și de scriere este mai rapidă.

8
 27. Înregistrarea magnetica.
Înregistrarea magnetică a informației intr-un HDD se face pe baza electromagnetismului. La baza scrierii
informației stă principiul de schimbarea sensului curentului electric prin conductor la polazirea magnetică. În
cazul citirii este un efect invers - într-un conductor aflat într-un câmp magnetic variabil se aplica un curent
electric al cărui sens se schimbă odată cu schimbarea polarității câmpului magnetic.
Când se comandă trecerea unui curent prin spira conductoare, în miezul capului se induce un câmp
magnetic. La schimbarea sensului curentului se va schimba și polaritatea câmpului magnetic.

28. Componentele constructive a hard discului.

Discurile sunt montate pe același ax. Cel mai des
întâlnit tip HDD este format din 2-3 discuri, exista și pana
la 12. La baza are un aliaj de aluminiu, care este acoperit
cu un strat numit suport magnetic pe care sunt scrise
informațiile. Tot acesta este acoperit cu un strat subțire de
lubricant pentru o aterizare/ decolare a capetelor mai fină.
Din ambele părți a fiecărui disc se afla câte un cap de
citire/ scriere. Fiecare cap are câte un Braț de susținere care
ii oferă posibilitate de a se "plimba" pe suprafață discului.

29. Tehnologiile de realizare a capetelor.

Tehnologia magneto-rezistive - este folosită pentru obținerea capetelor de citire. Un cap complet de
scriere/citire este format din 2 capete: unul obținut prin tehnologia magneto-rezistivă (pentru citire) și unul
obținut prin tehnologia filmului subțire (folosit pentru scriere).
Tehnologia GMR ( Giant Magneto-Resistive ) se bazează pe faptul că într-un aliaj magnetic, electronii se
mișcă mai ușor dacă acel aliaj se află într-un câmp magnetic. Capul de citire se află plasat între două ecrane
magnetice care îl ecranează de câmpurile magnetice ale celulelor-bit.
Înregistrarea magnetică perpendiculară (PMR – Perpedicular Magnetic Recording) Una dintre
principalele provocări cu care se confruntă industria hard-discurilor constă în depășirea constrângerilor impuse
de efectul superparamagnetic, care apare atunci când cristalele magnetice microscopice de pe disc devin atât de
mici încât temperatura mediului ambiental poate inversa orientările lor magnetice. Ca rezultat, bitul este șters și,
astfel, datele sunt pierdute.
Tehnologia Heat-Assisted Magnetic Recording (HAMR) Materialul magnetic folosit este diferit: nu poate fi
magnetizat la temperatura camerei, necesitând o încălzire puternică pentru a putea fi magnetizat. Astfel, la
scriere se folosește un fascicol LASER de intensitate mai mare, care încălzește suprafața materialului magnetic
peste punctul Curie, situație în care orientarea liniilor de câmp magnetic ale materialului magnetic poate fi
realizată ușor cu ajutorul unei bobine magnetice, similar ca la tehnologia electromagnetică clasică.

9
 30. Mecanismele de poziționare a capetelor.
Sistemul actual folosește un mecanism format dintr-un magnet permanent și o bobină. Pentru oprirea
capetelor în poziția corectă, un servomecanism urmărește poziția lor deasupra discurilor. Informațiile privind
plasarea deasupra unei piste a capului. Există două tipuri de mecanisme: mecanisme cu mișcare liniară și
mecanisme cu mișcare rotativă. Dezavantajul principal al mecanismului rotativ este datorat mișcării pe o
traiectorie circulară a capetelor în interiorul pachetului de discuri, fapt ce conduce la rotirea ușoară a capetelor
de scriere/citire față de tangenta la cilindrii de pe discuri.

31. Servomecanismele.
Ele permit poziționarea rapidă a capului de scriere/citire pe cilindrul dorit. Servomecanismele folosesc
servoinformaţii înscrise chiar pe harddisc, acestea sunt date codate, reprezentând poziția fiecărei piste care poate
fi reprezentată ca o succesiune de biți “0” și “1’. Servoinformaţiile se înscriu pe discuri în timpul fabricării, și
nu se pot distruge la operarea discului. Există trei tipuri de servomecanisme: - servomecanisme cu
servoinformaţii scrise pe un singur sector; - servomecanisme cu servoinformaţii incluse; - servomecanisme cu
servoinformaţii dedicate (utilizează o față întreagă a HDD).

32.Organizarea si codificarea datelor.

In timpul unei rotației complete a pistei, pe spațiu acesteia se v-a înregistra câmpul magnetic în zonele
accesibile. Pentru bit-ul ce ar trebui să fie înregistrat îi v-a corespunde o celulă-bit.
Celula-bit este un cuvânt format din 2 simboluri care conține informația necesară pentru înregistrare.
Primul simbol este semnalul de ceas și al doilea însăși informația. Cele două simboluri din celulele-bit sunt
stabilite pe baza datelor, respectându-se o anumită metodă de codare.
Exista 4 metode de codificare a datelor: codificarea FM, codificarea MFM. codare RLL, metoda de
codare PRML.

33. Metode de codificarea datelor.

Codarea FM (Frequency Modulation) cea mai puțin eficientă din punct de vedere al optimizării
spațiului ocupat.
Metode de codificare a datelor Codificarea MFM (Modified FM) este prima codare ce diminuează
numărul de tranziţii necesare
Codarea RLL (Run Lenght Limited) asigură o reducere și mai mare a spațiului de înregistrare necesar
pentru înscrierea unui bloc de date printr-o reducere suplimentară a numărului de tranziții necesare.
PRML (Partial Response Maximal Likelihood) este o metodă de codare ce încearcă să rezolve
problemele datorate interferenței inter-simboluri prin adoptarea unei noi tehnici de decodificare a semnalului
citit, folosind metoda de supra-eșantionare a semnalului citit.

10
 34. Înregistrarea zonată. Tehnologia RAID.(cica nu se da)
Densitatea maxima de înregistrare pe HDD este limitată de tehnologia folosită și in special de dimensiunile
minime a unei celule-bit și a pistei de diametru minim.
Suprafață de înregistrare a discului se împarte in zone succesive in care numărul de celule-bit/pista creste
odată ce zona se afla mai spre exteriorul discului. De obicei se împarte in 10zone.
In 1988 prin Conceptul RAID sa demonstrat ca folosirea unui set de astfel de unități de hard discuri cu
capacitate mai mică, interconectate intr-un mod inteligent poate conduce la creștere a accesibilității datelor și la
reducerea costurilor. Se folosește pe larg la Cloud.
Aceasta metoda aduce avantajul de refacerea datelor in cazul defectelor unor discuri existând metode de
recuperare a datelor avânt partiții cu date valide.

35. Interfața SATA.

Interfața SATA este un mod de comunicare de tip serial. Are o viteza destul de buna in comparație cu
interfețele IDE ți SCSI ca nu necesita controlăre de sincronizare.
Interfața SATA asigura conexiunea punct-la-punct între un periferic și placa de baza. Comunicarea se
efectuează printr-un cablu subțire de maxim 1m , ca sa se păstreze viteza destul de mare. Transmisia de date
este de tip diferențial, similar cu transmisia LVD, folosind niveluri joase de tensiune.
In SATA se transmise un bit pe interval de ceas, din cauza ca se folosește un interval de ceas foarte mic,
pentru protecție la fiecare pachet de 8 biți de informație utila se adaugă 2 biți redundanți.
Deci SATA este o interfață mult mai evoluată pentru ca elimină toate dezavantajele legate de sincronizare,
și erori provocate de aceste mecanisme.

36. Interfața IDE/ATA

Această interfață a fost una dintre cele mai răspândite interfețe pentru conectarea unităților de hard-disc
la unitatea centrală până în 2003. Standardul IDE este o interfață paralelă ce utilizează un conector cu 40 de
pini și cabluri de conexiune cu 40 sau cu 80 de fire. În versiunea cu 80 de fire, fiecare fir de date este dublat de
o conexiune la masă pentru a reduce efectul cuplajelor capacitive. Lățimea de bandă a interfeței este de 16 biți.
Viteza de transfer întâlnită este de 8,3MB/s pe versiunele vechi.

37. Interfața SCSI.

Interfața SCSI (Small Computer Systems Interface)este o interfață la nivelul sistemelor. Majoritatea
interfețelor SCSI pot accepta până la patru adaptoare SCSI ce se pot conecta la magistrala principală. La
începutul utilizării acestei interfețe au existat foarte multe specificații de producător. Acesta interfata are ca
element principal o magistrala pe care se pot conecta pana la 8 echipamente periferice diferite.
Modul în care se transmit informațiile pe magistrala SCSI este definit de metoda de semnalizare.
Conexiunea fizică a unei interfețe se poate realiza utilizând un singur fir pentru fiecare semnal compatibil.
Astăzi, sistemele IBM sunt standardizate pentru a putea funcționa cu echipamente SCSI. Magistrala SCSI nu
comunica direct cu perifericile conectate ci cu controlerul SCSI din acestea.

11
 38.Unitatea SSD.
SSD(Solid-State Disk) - interfațarea se face prin intermediu acelorași interfețe utilizate și la HDD. Există interfețe
specifice pentru SSD ca (SATA Express sau M.2) sunt pentru noile tehnologii.
Ele au memorie DRAM externă, folosită ca un buffer, acolo se păstrează informația care urmează să fie transmisă
la procesor. Performantele SSD-ului sunt puternic determinate de numărul de unități de memorie NAND cu care se
lucrează in paralel. În SSD-uri putem întâlni următoarele interfețe:
-seriala SCSI -seriala ATA -PCIe (include M.2 si U2) -USB
Viteza depinde si de intermediul de comunicare in sistem, unele folosesc SATA , având un controler care
scade viteza de transmisie între start si destinație. Acum pe larg se folosesc NVMe, creată inițial pentru
memoria flash, care este foarte rapidă, si transmite date direct la procesor.

39. Tipuri de celule NAND folosite pentru SSD. Explicarea principiului de funcționare.
- SLC (celula cu un singur nivel) 1 bit pe celula - memorie NAND de maxim 8GB
- MLC (celula cu mai multe nivele) 2 biți pe celula- memorie NAND de maxim 64GB
- TLC (celula cu 3 nivele) 3 biți pe celula- memorie NAND de maxim 64GB
- QLC (celula cu 4 nivele) 4 biți pe celula- intensitate mai mare pe celula NAND
- PLC (celula cu 5 nivele) 5 biți pe celula in curs de dezvoltare
Toate celulele de memorie constau dintr-o singura poarta MOSFET.
La SLC ca avantaj este o durata lunga de viață comparabil cu celelalte tipuri (pana la 100 mii cicluri
program/stergere), si viteza de citire/ scriere mare, doar ca are costul mare de fabricare. Memoria se păstrează in
felul următor -> celula aproape goală atunci este stocat un 1, dacă este aproape plin atunci este 0.
La MLC durata este pana la 10 mii de cicluri. Stocarea este in felul următor când este umplut aproape 25% -
> stochează 11, dacă aproape 50% este 01, aproape 75% este 00 si 100% reprezintă 10.

40. Comparații între HDD și SSD.

Comparația între cele două dispozitive de stocare nu este ușor de făcut datorită principiilor și
tehnologiilor radical diferite utilizate. Datorită utilizării unor discuri care se rotesc și pe care trebuie găsită
informația dorită, la HDD vorbim de timpi de acces (la pistă și la sector), în timp ce la SDD acești timpi sunt
practic nesemnificativi, prin comparație.La HDD timpii de scriere și citire rămân aproximativ constanți pe durata
sa de viață. La SSD acești timpi se degradează (cresc) pe măsură ce durata de funcționare crește, fiind
semnificativ mai mici când SSD-ul este nescris.
Avantajele principale ale SSD față de HDD derivă în principal din faptul că accesarea informației se face doar pe
principii electronice și nu electromecanice cum este la HDD, ceea ce conduce evident la un transfer de date mult
mai rapid dar și o robustețe mecanică superioară.

Deși rata medie de defect a SSD-urilor este inferioară HDD-urilor, trebuie să menționăm că SDD-ul este mult mai sensibil
la întreruperile bruște ale alimentării.
Ca și la HDD, unitățile SDD sunt caracterizate de un compromis între cost și performanțe. Astfel, SDD cu memorii DRAM
sunt de 10 ori mai rapide (timpi de acces de 10 µs comparativ cu aprox. 100 µs la celelalte tipuri de memorii) dar sunt și
cele mai scumpe.
O diferență interesantă este legată de tehnica de rescriere. La HDD rescrierea unui fișier ocupă în mare parte aceleași locații
fizice, fiind completate cu noi sectoare sau eliberând o parte din cele scrise inițial (funcție de mărimea fișierului rescris). La
SSD rescrierea se face în complet alte locații. Acest lucru derivă din necesitatea creșterii duratei de viață a SSD-ului care
acceptă un număr mai scăzut de rescrieri; tehnica urmărește rescrierea cât mai uniformă a tuturor locațiilor de memorie (nu
unele de mai multe ori și altele, poate, niciodată cum se întâmplă la HDD).
12
 41. Interfata DVI
Digital Visual Interface (DVI)

Adaptorul grafic furnizeaza semnale digitale ce sunt transportate in semnale analogice de catre convertoarele digital-analogice
[DAC] daca exista conexiune VGA cu monitorul
Transmisia semnalelor pe cablul VGA este afectata de erori datorita imperfectiunilor, limitarilor in frecventa.
Solutia pentru aceasta problema se numeste Digital Visual Interface, daca semnalele transferate intre PC si monitor sunt semnale
digitale.
Digital Visual Interface
Este o interfata standard pt o conexiune intre unitatea centrala si echipamentele de afisare [LCD, monitoare, proiectoare, TV etc]
Aceasta este o interfata seriala, de mare viteza, ce utilizeaza modul de transmisie TMDS pentru transmisia datelor, in format digital
de la adaptorul grafic la echipamentul de afisare.
Transmisia datelor in format TMDS are loc in modul balansat. Se folosesc 2 fire iar detectarea starii 1 logic sau 0 logic se face prin
analiza diferentei dintre cele 2 niveluri de tensiune de pe cele 2 fire, diferenta fiind negativa sau pozitiva.
Placile grafice moderne codifica prin 24 biti fiecare pixel de culoare. Fiecare octet este transformat intr-un cuvant de 10 biti, ce se
vor transmite serial, pe 3 canale diferite

3 versiuni ale DVI

• DVI-A(nalogic) pt a transmite semnale doar pt monitoare analogice
• DVI-D(igital) este o interfata pur digitala si permite rezolutii pana la 2048x1536
• DVI-I(integrated) este o interfata ce permite transmiterea semnalelor analogice & digitale, putand fi conectat la orice monitor doar
daca acessta are acelasi tip de conector
Conectorul se identifica dupa pinul plat C5
- Pin plat, inconjurat de alti 4 pini => DVI-I sau DVI-A
- Pin plat NU inconjurat => DVI-D

42. Interfata SAS

Evolutia interfetei IDE de la paralel la tip serial, a aparut un serial SAS si pentru SCSI
Interfata seriala SCSI este pentru interconectarea marilor unitati de stocare [HDD, unitati banda magnetica] si este o interfata pct-la-
pct in care nr de echipamente periferice care se pot conecta simultan este de 255 la placa de baza.

Componente SAS
- Initiator: asigura initierea comunicatiei cu diverse echipamente conectate la interfata SAS, initiatorul poate fi onboard sau
add-on host bus adapter
- Tinta: echipament periferic cconectat la interfata SAS
- Subsistemul de livrare a serviciilor: asigura comunicatia
- Expander: dispozitiv din subsistemul de livrare care asigura conexiunea la un singur initiator a mai multor echipamente
periferice prin SAS

43.Imprimarea in culori
*Folosesc CYM ca principiu. Fiecare punct pe hartie este reprezentata cele 3 culori [3 pct]
Ca sa avem intensitati de culori diferite, se imprima mai multe sau mai putine puncte de culoare

In cazul imprimarii in culori, lumina mediului ambiant este reflectata de cerneala de pe hartie, care poate avea o culoare din
CMY (cyan / magenta / yellow)

Un punct de culoare pe hartie este format din 3 subpuncte diferite. Fiecare subpunct este colorat cu o anumita intensitate a unei
culori dintre cele fundamentale

Pentru imbunatatirea paletei de culori, s-au creat algoritmii specific #halftoning care obtine senzatia de intensitati diferite de
culoare

Din totalul celulor din grila, se imprima doar un anumit numar cu culoarea fundamentala dorita, obtinandu-se senzatia de
intensitati diferite
16
 44.Plăci grafice
Adaptoarele video sunt în general realizate pe plăci separate, numite astăzi plăci video sau plăci grafice,
rareori fiind înglobate pe placa de bază a unității PC. Inițial aproape toate sarcinile de prelucrare a
informației de afișat reveneau procesorului central, adaptorul gestionând doar formarea semnalelor de
culoare. Cantitatea de informație ce trebuie afișată a crescut permanent ceea ce a făcut să nu mai fie
practic convenabil ca gestionarea ei să fie făcută de procesorul central.Soluția a fost folosirea unor
circuite specializate care au fost numite plăci grafice. Importanța acestora a crescut permanent odată cu
dezvoltarea sistemelor multimedia și a graficii 3D (industria jocurilor video) sau a aplicațiilor de
procesare complexă folosind inteligență artificială. Plăcile grafice conțin astăzi co-procesoare specializate
care permit prelucrări rapide ale imaginilor de afișat, fără a ocupa cu aceasta procesorul central.

45.Adaptorul VGA
În modul standard, adaptorul VGA poate afișa la un moment dat pe display una din 256 de culori pentru
fiecare pixel. Cele 256 de culori formează o paletă de culori. Adaptorul dispune de 1024 palete de culori,
fiecare având 256 de culori distincte. Astfel, numărul total al culorilor posibil de afișat este 262.144.
Fiecare culoare este codată pe 18 biți, împărțiți în 3 grupuri de 6 biți, fiecare grup codând una din cele 3
culori fundamentale (26=64 posibilități pentru fiecare culoare). Codurile pe 18 biți ai paletei de 256 de
culori cu care se lucrează la un moment dat sunt încărcate în 256 de regiştri de culoare. Fiecare convertor
digital-analogic primește la intrare doar 6 biți din cei 18 biți ce codează o culoare și realizează conversia
în semnal analogic a acestui cod. Semnalul analogic rezultat pentru fiecare culoare fundamentală în parte
poate lua 26 = 64 valori distincte de amplitudine. Prin combinarea celor trei culori rezultă un semnal cu
un număr maxim de 64x64x64 = 262.144 niveluri distincte de amplitudine, adică numărul maxim de
culori posibil de afișat. Semnalele analogice corespunzătoare culorilor fundamentale
(R, G, B) furnizate de adaptorul VGA sunt amplificate și transmise echipamentului de afișare (monitor).
Semnalul de sincronizare HS este folosit pentru sincronizarea circuitelor de comandă a baleierii pe
orizontală. Prin acest mod se asigură începerea baleierii oricărui rând pe ecran ca fiind sincronă cu
momentul transmiterii datelor de afișat pe respectivul rând.
Un rol similar îl are și semnalul de sincronizare pe verticală VS ce asigură începerea baleierii cadrului
sincron cu transmiterea datelor de afișat pe respectivul cadru.

46.Interfata PCI-Express
PCI Express este o conexiune serială care operează mai mult ca o rețea decât ca o magistrală. În loc de o singură
magistrală (pe 32 sau 64 de biți) care operează date de la multiple surse, PCIe are la baza un switch care
controlează mai multe legături seriale punct-la-punct.Aceste conexiuni leagă directdispozitivele ce dețin facilitatea
PCIe.Astfel, aceste dispozitive ajung să dețină propria conexiune dedicată și nu mai împart între ele banda de
frecvențe a unei magistrale tradiționale.
La pornirea unui PC, circuitul PCIe determină care dispozitive sunt conectate la magistrala PCIe pe de o parte dar
și la alte magistrale ale plăcii de baza. Apoi, acest circuit identifică legăturile solicitate între dispozitive, creând o
hartă privind traficul de date. Astfel acesta stabilește care cu care dispozitiv comunică și negociază pentru fiecare
conexiune o anumită viteză (bandă de frecvențe), funcție de nevoile solicitate dar și de limitele sistemului. Pentru
identificarea dispozitivelor și a legăturilor între acestea se utilizează același protocol PCI, așadar PCIe nu necesită
nicio modificare a sistemului de operare a PC-ului. Fiecare linie PCI Express conține două perechi de fire, una
pentru transmiterea datelor și una pentru recepția lor. Pachetele de date se transferă pe linii în mod serial (1bit/ciclu
pentru fiecare sens). Pentru o conexiune x1 (cea mai mică), PCIe este făcut cu 4 fire. Conexiunea x2PCIe conține 8
fire. Astăzi s-a ajuns la x32PCIe. O placă video PCIe se va potrivi într-un slot de dimensiunea lui sau mai mare,
dar nu într-un slot mai mic. Numărul de linii care se conectează la slot poate fi mai mic decât numărul maxim
suportatfizic de slotul PCIe.