Canoane de Rugăciune August

Canon de rugăciune către Sfinţii 7 fraţi Macabei, mama lor Solomoni şi dascălul lor Eleazar
1 August
Troparul Sfinţilor 7 fraţi Macabei, al mamei lor Solomoni şi al dascălului lor Eleazar, glasul 1:
Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii Milostiv Doamne şi toate durerile noastre le vindecă,
Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.
Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Cântare de biruinţă...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Preaînţelepţi tineri, cei ce aţi păzit Lege poruncile lui Moise, morţii lui Hristos râvnind cu dreaptă credinţă, rugaţi-
vă pururea să ne mântuiască pe noi pe toţi.
Cine a văzut, cine a auzit ce fel de nevoinţă tare au arătat păzitorii după Legii, fiii Solomoniei, cu un suflet şi cu un
cuget pătimind?
Unul pe altul îndemnându-se, aşa au strigat, sfinţii şapte tineri ai cinstitei Solomoni: după Lege să pătimim şi de
bunăvoie să murim, pentru predaniile părinteşti.
Ruşinatu-s-a, tiranul! Să stăm bărbăteşte! Neputincioase s-au făcut chinurile! Veliar a fost biruit şi focul s-a stins!
Deci, nici unul să nu mai stea afară de luptă, fraţilor.
Pentru noi, o, Antioh, chinul este pentru părinteştile obiceiuri, au strigat tinerii în chip văzut, goi fiind; pentru
aceea, am ales mai bine a muri decât a trăi.
Trupurile cu unghii de fier sfâşiindu-li-se în chip văzut, au strigat păzitorii Legii: pentru noi, Antioh, dulci sunt
durerile şi focul pentru Viaţa tuturor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sfânta Treime să o slăvim în Unime; Fiinţa Cea pururea Veşnică, Cea Nedespărţită şi cu un Scaun şi întocmai
Puternică; pe Tatăl Cel fără început şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Strugurele Cel copt în pântecele tău în chip de negrăit odrăslind, Viţă de viaţă purtătoare Bisericii lui Hristos te-ai
arătat, Maica lui Dumnezeu, pe toţi veselindu-i.
Catavasie:
Cruce însemnând Moise cu toiagul, Marea Roşie a despărţit-o lui Israel, celui ce pedestru a trecut-o; iar, de-a
curmezişul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea, lui
Hristos să-I cântăm, Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Piatra pe care nu au băgat-o în seamă...

Tineri, care cu sfinţenie aţi odrăslit şi împreună aţi crescut; tineri, care după Lege v-aţi învăţat de la Eleazar, după
Lege aţi pătimit şi sfaturile lui Antioh toate le-aţi călcat la pământ.
Grăbeşte, tirane, au strigat nepoţii lui Avraam; fă cele ce voieşti şi te mânie cât de mult, căci noi poruncilor tale
nicidecum nu ne vom supune, ci, mai vârtos, rănile chinurilor cu dragoste dumnezeiască le vom purta.
Nimeni astăzi să nu se lipsească de această luptă bună; nimeni să nu fie vânat de cel fără de minte, căci înţelept este
şarpele; nimeni dintre noi să nu se facă mâncare lui, se îndemnau unul pe altul fiii Solomoniei.
Veniţi, păzitorii Legii, împreună să ne rănim, veniţi să stăm vitejeşte, au strigat tinerii, unul pe altul îndemnându-se
cu dreapta credinţă spre chinuri. Pe aceştia şi noi cu dragoste să-i urmăm.
O Fiinţă a lui Dumnezeu să slăvim credincioşii, o Stăpânie, o Împărăţie, o Dumnezeire, unind-o fără amestecare şi
despărţind-o cu dreaptă credinţă în Trei Ipostasuri.
Rug nears mai înainte te-ai făcut cunoscută în Muntele Sinai şi munte dumnezeiesc Daniel te-a arătat, din care s-a
tăiat fără tăiere de mână Cel Netăiat, Hristos, Piatra vieţii, Unul, Fiul Cel Ce este din tine, de Dumnezeu
Născătoare.
Catavasie:
Toiagul spre închipuirea Tainei se primeşte; căci cu odrăslire a ales preot, iar Bisericii celei mai înainte neroditoare,
acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cu duhul văzând mai înainte...
Veseleşte-te, Eleazar, văzând pe sfinţii tăi ucenici astăzi pătimind cu dreaptă credinţă pentru poruncile şi legile
părinteşti şi nebunia lui Antioh chinuitorul cu cuvinte înţelepte biruind-o.
Bucură-te, Solomoni, văzând cele şapte ramuri ale tale împreună înverzind cu rodurile Legii; din care Biserica cea
fără prihană culegând, pe noi, moştenitorii slujbei Darului, ne hrăneşte în toate zilele ca o maică.
Săltaţi, patriarhi, bateţi din palme, văzând pe păzitorii Legii, cu dreaptă credinţă pătimind pentru slujba cea după
Lege şi fiind ispitiţi prin tot felul de chinuri, ca să nu se înstrăineze de predaniile părinteşti.
Dănţuiţi, apărătorii cei tari ai Legii şi împreună prăznuiţi cu mucenicii lui Hristos, ca unii care aţi pătimit pentru
Lege mai înainte de aceştia. De aceea, cu dânşii împreună sunteţi lăudaţi după lege în chip luminat de toată Biserica
lui Hristos.
Treimea în Unime să o slăvim credincioşii, fără încetare grăind către Dânsa: Treime, Ceea Ce în Unime eşti
Închinată şi în Treimea Feţelor Lăudată, Slavă, Cinste şi Închinăciune Ţie.
Lăudămu-te pe tine, Fecioară, Dumnezeiască Mireasă Cinstită, ca pe o Născătoare de Dumnezeu şi zid al
credincioşilor; că tu ai ridicat firea cea căzută şi ai înnoit chipul lui Adam, născând pe Dumnezeu, Cel Ce este de-a
pururea.
Catavasie:
Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Cântarea a 5-a. Irmos: Pacea Ta dă-ne-o nouă...

Să râvnim, iubitorilor de Hristos, celor şapte tineri, pe care Moise după Lege i-a crescut pentru noi şi Eleazar i-a
învăţat în Legea părintească prin binecredincioasa obişnuinţă.
Nu gândi, Antioh, chinuitorule al credincioşilor, că focul tău cel aprins ne va îngrozi; ci taie, junghie, ca un
fărădelege şi fă încă tot ce voieşti, au strigat tinerii.
După Lege să pătimim, strigau tinerii, mucenicii cei tari ai lui Hristos, îndemnându-se unul pe altul; să nu călcăm
poruncile lui Moise, pentru mâncărurile cele spurcate.
Treime fără de început, împreună Vecuitoare, Cea întocmai cu Scaunul: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unime
Sfântă în Trei Feţe, pe cei din Adam, care Te laudă pe Tine cu credinţă, mântuieşte-i.
Hristoase, Cel Ce Însuţi eşti Milosârd, împacă-ne pe noi, că pe Tine Te roagă Preacurată Maica Ta, cu sfinţii
pătimitori, pentru bunele predanii părinteşti şi pentru Legea lui Moise.
Catavasie:
O, de trei ori fericite lemn, pe care a fost răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul; prin care a căzut cel ce a înşelat cu
lemnul, înşelat fiind de Cel Ce a fost pironit pe tine cu trupul, de Dumnezeu, Care dă pace sufletelor noastre.
Cântarea a 6-a. Irmos: Pe Proorocul Iona...

Înţelepciunea lui Dumnezeu şi-a zidit casă şi a înălţat-o pe şapte stâlpi cuvântători, mai înainte însemnând pe tinerii
aceştia ca pe nişte păzitori ai Legii.
Înţeleapta Solomoni a născut şapte fii, pe care i-a crescut bine Eleazar înţeleptul şi i-a încununat dumnezeiescul
dar, ca pe cei ce au pătimit mult.
Ce zăboveşti, judecătorule, zicea lanţul cel cu şapte împletiri către Antioh, în mijlocul celor rele, chinuieşte cu
osârdie, junghie şi fă încă toate cele ce voieşti.
Mai înainte a pătimit părintele, împreună am pătimit şi noi, fiii, urmează împreună cu noi şi maica, judecătorule, ca
să fie alăturare şi cinstită mângâiere lângă fii.
Măcar că trupurile noastre vrei să le mistuieşti cu foc, Antioh, a strigat cu îndrăzneală ceata celor şapte fraţi, crede
că nicidecum nu vei birui măcar pe unul din noi.
Tatălui şi Fiului şi Duhului celui Drept, întru o Dumnezeire să ne închinăm cu credinţă, strigând: Treime Sfântă,
mântuieşte lumea Ta.
Cum ai născut Fiu pe Cel Ce nu L-a semănat tată? Cum ai rămas Curată după naştere precum eşti? Dumnezeu ştie,
Cel Ce face toate precum voieşte.
Catavasie:
În pântecele fiarei celei din apă, Iona, palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea patimă mai înainte a
închipuit-o vădit, de unde, a treia zi ieşind, Învierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos Dumnezeu,
Cel Ce a fost Răstignit cu trupul şi cu Învierea cea de a treia zi lumea a luminat.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

Stâlpii înţelepciunii lui Dumnezeu, cei şapte cu numărul şi sfeşnicele Dumnezeieştii Lumini, cei cu şapte luminări,
fraţi Macabei Preaînţelepţi, cei ce sunteţi mai înainte de mucenici preamari mucenici. Cu aceia împreună la
Dumnezeul tuturor cereţi să mântuiască pe cei ce vă laudă pe voi.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce în cuptor...

Râvnitorii Legii părinteşti şi păzitorii neclintiţi ai Legii, cu un suflet, pe un Dum nezeu cu dreaptă credinţă au
mărturisit în Trei Ipostasuri, unindu-L după buna învăţătură şi despărţindu-L cu dreaptă credinţă.
Pentru ce zăboveşti tirane, încă?, au strigat mucenicii către înşelătorul judecător. Noi mărturisim un Dumnezeu şi
patrie avem Ierusalimul cel de sus, care ne-a crescut pe noi.
Nu vom mânca cele necurate, au zis; nu vom jertfi şi genunchii nu-i vom pleca la pământ. Noi pururea mărturisim
un Dumnezeu şi ne temem de Dânsul, de Care am fost făcuţi şi către Care mergem.
Cântare Treimii să cântăm, slăvind pe Tatăl Cel fără început şi pe Fiul şi pe Duhul Cel Drept. O Fiinţă Singură, pe
Care întreit O lăudăm, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt.
Bucură-te, Zidul tuturor şi Bucurie Prealăudată. Bucură-te, Nădejdea marginilor; Bucură-te, Podoaba oamenilor şi
Frumuseţea îngerilor, Preacurată, că tu, pe Unul Dumnezeu cu trup L-ai născut.
Catavasie:
Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă lui
Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel mistuitor; ci cu duh de rouă
aducător ce împotrivă răsuna, împreună cu focul fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine
eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cel Care cerurile cu înţelepciune...

Păzitori ai Legii după obiceiurile părinteşti, vestitori ai aşezământului lui Moise, ca nişte şapte luminători în lume
arătându-se, cu razele chinuirilor pe noi ne luminează, făcliile cele înţelegătoare.
Pentru Legea lui Dumnezeu vitejeşte stând şi sfaturile lui Antioh dispreţuindu-le, cu îndrăzneală au strigat: pe noi,
Antioh, nici fiarele, nici săbiile, nici focul, nici bătăile nu ne vor despărţi de Dumnezeu.
Cei ce au împodobit scaunul lui Moise şi au păzit părinteştile Legi, ca nişte şapte stele în lume luminând, cu raza
virtuţilor, prin credinţă strălucind, au întunecat şi stelele şi planetele.
Odraslele Solomoniei celei binecredincioase şi creşterile credinciosului Eleazar, cei şapte luminători, ca nişte făclii
în sfeşnicul Legii luminând, au fost puse în cortul lui Dumnezeu.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Dumnezeirii Celei în Trei Feţe, Care în Unimea Firii în Ipostasuri este
Lăudată de toată făptura întru toţi vecii.
Vistierie a bunăvoinţei Tatălui, sălăşluire a venirii Fiului şi cinstit locaş al Sfântului Duh te-ai arătat, Marie,
arătarea Treimii în tine închipuind.
Catavasie:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul în toţi vecii.
Binecuvântaţi, tineri, cei în tocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu, Părintele; lăudaţi pe Cuvântul Cel
Ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor în toţi
vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Norul cel Purtător...

Cei ce au crescut după Lege şi au murit după Lege, ucenicii lui Eleazar şi fiii Solomoniei şi râvnitorii lui Moise,
răniţi fiind, au strigat: Antioh, pentru ce zăboveşti, ce aştepţi de nu faci cele ce voieşti împotriva noastră?
Mai marii ispravnici ai Legii, tare defăimând nebunia lui Antioh, au fost supuşi la chinuri. Dar s-au îmbărbătat unul
pe altul, îndemnându-se şi grăbindu-se ca să apuce dureri şi chinuri şi să moară pentru Viaţă.
Ca o biruitoare oarecare bărbată şi vitează, Solomoni, pe fiii săi junghiaţi văzându-i, nu s-a slăbit la suflet, ci a
strigat:auzi, Antioh, pune-mă şi pe mine lângă fiii mei, ca să fie bucurie deplină pentru vrăjmaşi.
O, vitejie femeiască! O, înălţime a bunului neam, care sfinţindu-şi lui Dumnezeu pentru Lege comoara cea cu şapte
stâlpi a fiilor săi, cu osârdie a stat bărbăteşte şi s-a dat pe sine la chinuire, ca să se alăture acum fiilor săi celor
omorâţi.
Tinerii, cei cu numărul zilelor săptămânii cele de şapte zile, dorind să-şi agonisească viaţa cu moartea, au stat
vitejeşte împotriva îngrozirilor chinuitorului şi au ruşinat cu cinstirea Legii meşteşugurile lui cele spurcate.
Pe aceşti aleşi ai Legii, pe care Eleazar crescându-i, pildă bună le-a lăsat, pe sine însuşi aducându-se împreună cu
rănile sfinţilor, cu mărire să-i cinstim, ca pe cei ce se roagă să se dea lumii pace şi nouă curăţire de păcate.
Pe cei ce săvârşesc pomenirea sfinţitelor voastre chinuri, sfinţilor tineri ai Legii lui Dumnezeu, cu rugăciunile
voastre mântuiţi-i de toată boala şi de stricăciune, dăruindu-le, prin chinuirea voastră, pace şi scăpare de rele.
Pe Tatăl-Lumina laud, pe Fiul-Lumina slăvesc şi Duhului Luminii mă închin. Sfintei Treimi în Trei Feţe şi într-o
Dumnezeire, Stăpâniei Celei pururea Fiitoare fără de sfârşit, Care a făcut toate din nimic.
Cum de ai născut, Fecioară? Cum de ai alăptat? Cum din tine a fost fără tată pe pământ şi fără de mamă în cer, Cel
Ce este Unul-Născut din Tatăl? Cum te-ai făcut Născătoare de Dumnezeu, hrănind cu lapte pe hrănitorul lumii?
Precum a ştiut şi precum a binevoit El Însuşi.
Catavasie:
Rai de Taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de Care lemnul Crucii cel de viaţă
purtător, pe pământ a fost sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind şi închinându-ne Lui, pe tine te mărim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

În dreapta credinţă crescând, tineri înţelepţi, muceniceşte aţi ruşinat vitejeşte îngrozirile tiranului, ca nişte apărători
ai Legii. Şi părintelui următori fiind, sfinţilor, cu maica voastră cea de Dumnezeu înţelepţită, de bunăvoie aţi
pătimit. Pentru aceasta şi cu moartea viaţa cerească cumpărând cu adevărat, în veci vă bucuraţi, fraţi Macabei, cei
cu suflet răbdător. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cinstesc cu dragoste
sfântă pomenirea voastră.
Canon de rugăciune la Praznicul Scoaterii Sfintei Cruci

1 August
Tropar la Praznicul Scoaterii Sfintei Cruci, glasul 1:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui
protivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.
Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:
Pe Faraon cel purtat în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi
despărţind marea; şi pe Israel cel ce fugea l-a arătat mergător pedestru, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.
Sfintei Cruci a Domnului celei de viaţă făcătoare, astăzi toţi să ne închinăm cu minte curată şi cu gând
binecredincios. Că este pusă înainte, dăruind celor ce se apropie de ea sfinţire şi mântuire, strălucire, slavă şi milă.
Crucea cea de viaţă dăruitoare, pusă înainte şi văzută fiind, revarsă raze de dar luminoase. Să venim, dar şi să luăm
luminare de veselie, mântuire şi iertare, laudă Domnului aducând.
Străină vedere! Cinstita Cruce se pune înainte celor ce o văd şi ca un izvor izvorăşte daruri sufleteşti şi şterge
păcatele, dezleagă bolile şi întăreşte gândurile celor ce se închină ei în chip curat.
Toiagul cel ce a tăiat marea închipuia biruinţa Crucii, prin care noi, cu credinţă fără de înecare, înotăm prin apa
vieţii celei nestătătoare şi scăpăm din toate curgerile păcatului şi de dumnezeiasca linişte ne umplem.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Când Te-am născut, Fiule, în chip de negrăit, de dureri am scăpat; dar acum toată mă umplu de dureri, căci Te văd
spânzurând pe lemn ca un făcător de rele, pe Tine, Cel Ce ai spânzurat pământul fără susţinere, a grăit cea
Preasfântă, plângând.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Cel Ce ai întărit din început cerurile cu pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale,
Hristoase, mă întăreşte.Că nu este Sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
Crucea cea dătătoare de toate bunătăţile se vede închinată şi toată făptura prăznuieşte cu bucurie, luminată fiind cu
darul Dumnezeului nostru, Cel Ce de bunăvoie S-a înălţat pe ea.
Luminaţi fiind cu lumina razelor Sfintei Cruci cei ce nădăjduim într-însa, împreună scăpăm din întunericul
păcatelor şi grăim: Luminarea tuturor, Îndurate Doamne, slavă Ţie.
Cu cântări te slăvim Sfântă Cruce şi te cuprindem, cu credinţă rugându-ne ca să ne scoţi cu puterea ta din cursele
vrăjmaşului şi să ne îndreptezi la limanul mântuirii, pe noi, pe toţi cei ce te lăudăm pe tine.
Viaţa pe Cruce omorâtă văzând-o şi nesuferind durerea pântecelui, s-a tânguit Fecioara cea Curată, strigând: vai
mie, Fiul meu! Ce Ţi-a făcut Ţie adunarea celor fără de lege?
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tu eşti Tăria mea, Doamne; Tu şi Puterea mea; Tu, Dumnezeul meu; Tu, Bucuria mea, Cel Ce nu ai părăsit sânurile
părinteşti şi ai cercetat a noastră sărăcie. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale,
Iubitorule de oameni.
Acoperământul cel tare şi îndreptarea oamenilor, arma cea nebiruită a credinţei, Crucea cea de mântuire, iată se
vede pusă înainte şi inimile tuturor celor ce vin cu credinţă le sfinţeşte şi le luminează cu darul.
Păzitoarea cea mare a dreptcredincioşilor este pusă în mijloc. În mijlocul pământului, Cinstita Cruce, pe care ai fost
înălţat de bunăvoia Ta, Doamne, sfinţeşte lumea cu închinarea ei şi goneşte taberele demonice.
Legile Tale, Doamne, nepăzindu-le eu, cel nepriceput, am să fiu osândit când vei veni din cer să judeci faptele
oamenilor. Pentru aceasta, grăim către Tine: cu puterea Sfintei Crucii Tale întorcându-mă, mântuieşte-mă, dându-
mi lacrimi de pocăinţă.
Cerul împreună cu tot pământul se veseleşte: proorocii, mucenicii, Apostolii, sufletele drepţilor cu bucurie se
veselesc acum, văzând pus în mijloc Sfânta Cruce, dătătoare de viaţă, care mântuieşte pe toţi şi sfinţeşte cu darul pe
cei credincioşi.
Din pântece fecioresc Te-am născut pe Tine, Fiule; dar, văzându-Te acum pe lemn spânzurat, nu mă pricep şi nu
pot cuprinde înălţimea tainei şi adâncul judecăţilor Tale celor multe, a strigat cea Preacurată, pe care, cu glasuri
fără încetare, ca pe o maică a lui Dumnezeu, o fericim.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine,
ticălosul? Ci, Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Strigaţi, neamuri, lăudaţi şi săltaţi, seminţii şi cântaţi Dumnezeului nostru, Cel Ce a dat Sfânta Cruce reazem
neclintit. Pentru a cărei punere înainte, acum toţi credincioşii ne bucurăm, ca unii care ne îndulcim printr-însa de
bunătăţi.
Toate ostile cele înţelegătoare te cuprind pe tine, Sfântă Cruce Preasfântă şi noi, oamenii, cu buze de tină
atingându-ne de tine astăzi, luăm sfinţenie şi binecuvântare, slăvind pe Cel Ce a fost pironit pe tine.
Patimile sufletului meu cele vremelnice vindecă-le, Îndurate Doamne şi ca pe un închinător al Cinstitei Crucii Tale
mă păzeşte. Ca prin puterea ei să gonesc toată sminteala şi fără patimă să rămân departe de cele rele.
Pe Cruce văzând pe Cel Ce din bunătate S-a născut din tine mai presus de minte, Ceea ce eşti cu totul fără prihană,
te-ai tulburat la cele dinlăuntru şi ai zis: vai mie, Dumnezeiescule Fiu, cum rabzi durere pentru toţi? Mă închin
milostivirii Tale, Doamne.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci la Tine
am alergat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
Sfânta Cruce, înfingându-se în pământ, cădere pentru demoni s-a făcut. Pe aceea, acum văzând-o noi pusă înainte
cu preamărire şi sărutând-o, din căderile păcatului ne ridicăm.
Lăudându-Te pe Tine, Dumnezeu Împăratul şi Domnul, cuprindem acum cu bucurie Sfântă Crucea Ta, pe care ai
dat-o nouă zid nesfărâmat şi din nevoi ne mântuim.
Mari daruri dându-ne nouă tuturor, Sfântă Crucea Domnului se arată pusă înainte; să ne apropiem, credincioşilor,
ca să luăm luminare inimii şi sufletului.
Întăreşte-ne pe noi, Preacurată, ca să fim lipsiţi de toată răutatea şi ca să ne oprim de la fapte cele rele şi viclene.
Dă-ne nouă putere pururea, Ceea ce eşti Folositoarea tuturor credincioşilor.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-
i, Hristoase Dumnezeule; veseleşte cu puterea Ta pe cei binecredincioşi, dăruindu-le biruinţă asupra celui protivnic,
având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând: pentru aceasta, tinerii în cuptor, cu bucurie, ca
într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cel mai presus decât vremurile, sub vreme S-a arătat, trup purtând şi patimile noastre cele de peste ani le vindecă
prin bunătate şi cu dumnezeiască Crucea Sa ne sfinţeşte pe noi şi la trup şi la suflet.
Lăudăm, mărim, ne închinăm şi slăvim puterea Ta, Doamne, că ne-ai dat nouă, robilor Tăi Dumnezeiasca Cruce,
desfătare neîmpuţinată şi păzitoare sufletelor şi trupurilor noastre.
Să nu mă arăţi, Doamne, în ziua întrebării osândit pentru cele rele, nici să mă lepezi de la faţa Ta ruşinat, ci Te
milostiveşte şi mă mântuieşte cu Cinstită Crucea Ta, ca un Preabun.
Moise, îndulcind cu lemnul apele cele amare, închipuit-a darul tău, Sfântă Cruce; iar noi ne-am mântuit de
amărăciunea celor rele, cu puterea ta. Pentru aceasta, îndulceşte-ne pe noi, cei ce te sărutăm acum întru umilinţa
sufletului.
Strâmtorarea minţii mele lărgeşte-o, Stăpână, cu rugăciunea ta, Ceea ce ai strâmtorat toate meşteşugirile
luptătorului împotrivă; şi pe calea cea strâmtă mă povăţuieşte a merge la desfătarea vieţii, Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte, de şapte ori, cuptorul, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe
aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L; preoţi, lăudaţi-
L; popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cu lemnul a tras oarecând din râu securea dumnezeiescului Elisei, mai înainte însemnându-te de departe pe tine,
Sfântă Cruce Preacinstită; căci, din adâncul înşelăciunii prin tine la credinţa cea adevărată scoţându-ne, ne-a
învrednicit a vedea ziua de astăzi şi cu credinţă a ne închina ţie întru toţi vecii.
Mai înainte te-a însemnat în chip vădit de demult, pe tine, Sfântă Cruce Preacinstită, în timpul binecuvântării,
Iacov; iar noi, în legea Darului învrednicindu-ne a te vedea, cu credinţă neîndoită ne apropiem toţi şi cântăm, luând
din destul binecuvântare, lumină, mântuire şi dezlegare de greşeli.
Curăţiţi fiind prin fapte bune să ne apropiem, cu bucurie, lui Hristos grăind: Preabunule Stăpâne, cu înălţarea
Dumnezeieştii Tale Cruci, înalţă fruntea poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, ca să lăudăm cu credinţă şi
în pace puterea Ta cea mare întru toţi vecii.
Stih: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Firea cea întocmai Fiitoare, cea împreună fără început, împreună Veşnică, împreună pe Scaun Şezătoare, Singură
prin Sine şi Despărţită în Feţe, pe Tatăl Cel Nenăscut şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, Fiinţa Cea Nefăcută şi
Dumnezeirea, toţi, lăudând-O, să cântăm: preoţi, bi necuvântaţi-L; popoare, preaînălţaţi-L pe El în veci.
Acum, ca pe un miel fără răutate văzându-Te spânzurat şi de cei fără de lege pe Cruce pironit, cea Preacurată a stri-
gat: Fiul meu cel fără de început, cu tânguiri mă rup şi de dureri ca o maică sunt cuprinsă. Pe aceea fără încetare să
o lăudăm cu dumnezeiesc gând, întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte
şi pântecele tău s-a arătat mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile
cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
Vindecat-ai, Preabunule, a mea sfărâmare, pe Cruce fiind pătruns cu cuie oarecând, la picioare şi la mâini, Împărate
a toate şi în coastă fiind împuns, cu oţet şi cu fiere adăpat, veselia tuturor, slava şi mântuirea cea veşnică.
Frumoasă eşti mai presus decât safirul şi decât aurul şi luminoasă ca soarele, Dumnezeiască Cruce; fiind pusă
înainte şi de puterile cele înţelegătoare totdeauna înconjurată luminos, cu razele dumnezeieştii puteri, luminezi
marginile lumii.
Sfânta Cruce este limanul celor înviforaţi şi povăţuitoarea şi întărirea celor rătăciţi; slava lui Hristos, Puterea
Apostolilor şi a proorocilor; Tăria pătimitorilor, Scăparea tuturor oamenilor. Pe aceasta, văzând-o în mijlocul
tuturor pusă înainte, cu bună cucernicie o sărutăm.
Când vei veni pe pământ să judeci lumea pe care ai zidit-o, Doamne, ostile Tale cele îngereşti mergând înainte,
Sfânta Cruce va străluci mai mult decât razele soarelui. Cu puterea ei milostiveşte-Te şi mă mântuieşte pe mine, cel
ce am greşit mai mult decât toţi oamenii.
Fără stricăciune Te-am născut din pântece, pe Tine, pe care Tatăl, mai înainte de veci, Te-a născut, dar cum
pătimeşti acum: oamenii Te rup, Fiule, coasta îţi împung cu suliţa şi mâinile şi picioarele îţi pironesc fără omenie, a
strigat cea Preacurată, pe care, după vrednicie, o mărim.
SEDELNA, glasul al 6-lea. Podobie: Puterile îngereşti...

Sfântă Crucea Ta, Doamne, s-a sfinţit, că într-însa se fac vindecări celor neputincioşi în păcate. Pentru aceea la
Tine cădem: miluieşte-ne pe noi.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea aducerii moaştelor

Sfântului întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan
2 August
Tropar la Sărbătoarea aducerii moaştelor Sfântului întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, glasul al 4-lea:
Cu împărătească cunună a fost încununat creştetul tău, din chinurile cele pe care le-ai răbdat pentru Hristos
Dumnezeu, întâi pătimitorule între mucenici. Că tu, mustrând nebunia iudeilor, ai văzut pe Mântuitorul tău de-a
dreapta Tatălui. Pe Acela roagă-L pentru sufletele noastre.

Irmosul:
Pe Faraon cel purtat în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi
despărţind marea; iar pe Israel, cel ce fugea, l-a arătat mergător pedestru, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strălucit fiind cu fulgerele Duhului cele strălucitoare, prin pătimirile cele mai presus de fire şi prin nevoinţa cea
tare te-ai arătat purtător de cunună înaintea Stăpânului. Luminează pe cei ce-ţi cântă ţie, Preafericite Ştefan,
încununarea mucenicilor.
Făcându-te începătură celor alergători către nevoinţe şi pârgă a cununei celei muceniceşti, mărite, te-ai învrednicit a
vedea pe Dătătorul de pătimire, întinzându-ţi ţie cu dreapta cea purtătoare de viaţă cunună de Dumnezeu împletită,
Dumnezeiescule Ştefan.
Singur tu fiind Vistierie a bunătăţii, Mântuitorule, ai arătat din sânurile pământului vistieria cea de mult preţ,
bogăţia cea necheltuită, comoara cea nerăpită, avuţia cea nestricată, pe Sfântul Ştefan, întâiul mucenic al tău.
Strălucit fiind de strălucirea cea cu chip îngeresc, întâiule Mucenic Ştefan şi Preaalesule între diaconi, cu cântări
îngereşti după vrednicie ai fost cinstit cu adevărat, mărite, înfrumuseţarea mucenicilor.
Născut-ai, Preacurată, pe Cel mai înainte fără de trup, Dumnezeiescul Cuvânt al Tatălui Întrupat pentru noi. O,
Locaş al fecioriei şi Vas al curăţiei şi Biserică a sfinţeniei, Stăpâna lumii, Mireasă Dumnezeiască.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit din început...

Împotrivindu-te în cuvânt mulţimii iudeilor, te-ai arătat sfinţit grăitor cu sfinţenie şi de Dumnezeu cuvântător,
mustrând cu tărie necredinţa acestora şi mintea lor luptătoare împotriva lui Dumnezeu, Sfinte Ştefan, Preaalesule
mucenic.
Pe întâiul mucenic al lui Hristos şi întâiul dintre diaconi, pe cel ce a arătat lămurit începerea alergării mucenicilor,
pe cel împreună vorbitor cu îngerii, veniţi, toţi, cu un glas cu cântări dumnezeieşti să-l cinstim.
Vistieria cea ascunsă sub pământ s-a arătat şi a umplut lumea de mireasmă dumnezeiască şi de daruri bogate întâiul
dintre mucenici şi preaales între diaconi.
Cu lucrarea vieţii celei propovăduite prin tine, înviază mintea cea omorâtă, ca înţelepţeşte să laud prăznuirea ta cea
cinstită şi mă învredniceşte să merg pe urma ta Sfinte Ştefan, Preafericite.
Arătatu-te-ai, Fecioară, Uşă Înţelegătoare a Răsăritului Celui ce din înălţime S-a arătat pe pământ, că prin tine,
Preacurată, a venit Cuvântul către noi, ca să mântuiască pe toţi din necuvântare.
Irmosul:
Cel Ce ai întărit din început cerurile cu pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, mă
întăreşte Hristoase, că nu este Sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tu eşti Tăria mea, Doamne; Tu şi Puterea mea; Tu, Dumnezeul meu; Tu, Bucuria mea, Cel Ce nu ai părăsit sânurile
părinteşti şi ai cercetat a noastră sărăcie. Pentru aceasta, cu proorocul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale,
Râul Mirului de bună mireasmă ne-a izvorât nouă astăzi; fântâna şi gârla bunătăţilor celor dumnezeieşti au ieşit şi
pârâul desfătării s-a revărsat: pururea pomenitul, măritul, întâiul între mucenici cel plin de credinţă şi de putere
dumnezeiască şi de dar.
Cât de sfinţită şi prealuminoasă şi strălucită şi cu adevărat plină de lumină şi de duhovnicească veselie s-a arătat
împărătesei cetăţilor ziua celui întâi între mucenici, păzind stăpânirea Bisericii celei cinstite şi izgonind semeţia
vrăjmaşilor.
Moştenirea cea bună ai luat-o după vrednicie, Sfinte Ştefan, Fericite, sălăşluindu-te unde este şi Hristos, Împăratul
tuturor. Căci diacon al Lui te-ai arătat, puterile semnelor şi ale minunilor săvârşindu-le, ai dăruit bolnavilor
vindecare.
Stâlpul cel neplecat şi neclintit şi întărit al Bisericii s-a întins de la pământ până la cer, luminând toate marginile
pământului cu lumina dreptei credinţe, Marele Mucenic Ştefan, propovăduitorul adevărului şi cu adevărat este zidul
muceniciei.
Făcutu-Te-ai pentru cel dintâi Adam, nouă Adam din Fecioară pentru strămoaşa, Tu, Izbăvitorul şi Mântuitorul
tuturor, Viaţa cea cu adevărat fără de moarte împotriva morţii. Pentru aceasta, ştiind drept Născătoare de
Dumnezeu pe Ceea ce Te-a născut pe Tine, după vrednicie credincioşii o fericim.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine
ticălosul? Ci, Te rog întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Mustrând cu tărie adunarea cea cu adevărat a deşertăciunii iudeilor celor fără de lege şi de ei cu împroşcare de
pietre fiind acoperit, la ceruri ca un purtător de biruinţă te-ai înălţat cu duhul, Sfinte Ştefan, de Dumnezeu
grăitorule.
Cât de frumos, ca o dimineaţă te-ai arătat lumii, Mărite Mucenice Ştefan, risipind negura şi izgonind nălucirile
demonilor şi vindecând patimile bolnavilor şi rănile neputinţelor sufleteşti, de Dumnezeu insuflate.
Veselindu-te, fericite, împreună cu îngerii, prin înţelegere şi prin dar înmiresmându-ne cu mirurile bunei miresme
duhovniceşti, cu venirea Ta sfinţeşti cu adevărat marginile lumii, izbăvindu-ne de primejdii.
Având, Preacurată, către Fiul tău îndrăznirea cea de Maică, te rugăm, nu trece cu vederea Preacurată, purtarea de
grija de noi cei de un neam cu tine. Căci pe tine Singură te avem creştinii Curăţire cu bună milostivire către
Stăpânul.
Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

Ca unul care te-ai făcut de bună voie următor îngerilor, ai câştigat chip îngeresc, fericite. Cu aceia împreună
bucurându-te şi petrecând, pe cei ce te laudă pe tine, miluieşte-i, fericite, cu rugăciunile tale.
Puterea graiurilor tale cele de Dumnezeu insuflate, fericite, alesule al lui Dumnezeu, ca un glas de tunet a detunat
urechile celor nelegiuiţi şi a întunecat vederile lor.
Învrednicitu-te-ai, Sfinte Ştefan, a vedea Slava Cea Părintească şi Raza Cea de o Fiinţă cu Dânsa, Care îţi vestea
cununile cele luminoase ale pătimitorilor, preacinstite, de Dumnezeu grăitorule.
Fiul Cel Unul-Născut, Cel Nevăzut mai înainte de veci, S-a făcut în cele mai de pe urmă Întâi-Născut, fiind văzut
cu Trup din tine, Maica lui Dumnezeu, Dumnezeul mântuirii mele.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către
Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 6-lea.

Întâi tu ai fost semănat pe pământ de Cerescul Lucrător de pământ, prealăudate. Cel dintâi tu pe pământ ţi-ai vărsat
pentru Hristos sângele, fericite. Cel dintâi tu cu cunună de biruinţă de Dânsul ai fost încununat în ceruri,
începătorule al pătimitorilor, purtătorule de cunună, cel ce mai înainte decât mucenicii ai pătimit.
Cântarea a 7-a:
Irmosul:
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta, tinerii în cuptor, cu bucurie, ca
Curgerea sângiuirilor tale a deschis porţile cele cereşti şi pe Dătătorul de lupte, Care îţi sta înainte şi-ţi întindea
cununile ţi L-a arătat ţie celui ce cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Ucigătorii de Dumnezeu, ca nişte fiare răpind pe arătătorul de Dumnezeu, cu mâini spurcate au omorât pe cel ce se
ruga fierbinte pentru ucigaşi, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Tu, cel prealegiuitul următor al Mântuitorului, după lege ai mustrat pe cei fără de lege şi i-ai arătat luptători
împotriva lui Dumnezeu pe ei, de care fiind lovit cu pietre, cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Născut-ai, Fecioară Curată, fără de ispită de nuntă sub ani, pe Cel mai presus de ani, cu luarea trupului, pe Cuvântul
Cel mai înainte Neîntrupat, Căruia cu un glas cântăm, grăind: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...

Tu, Preaalesule Ştefan, strălucit fiind de Lumina cea mai presus de fire, ai arătat chipul feţei tale asemenea cu al
îngerilor, făcând vădit din destul darul cel ascuns în sufletul tău. Pentru aceea, cântai: preoţi, binecuvântaţi,
popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Purtătorule de cunună, Sfinte Ştefan, rănile sufletului meu şi rănile păcatelor mele şterge-le cu picăturile
sângiuirilor tale; căci, la a ta apărare şi la mintea ta cea milostivă şi următoare lui Hristos scăpând, grăiesc: preoţi,
binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Cununa darurilor cea de o numire cu tine, mărite, pe preacinstit creştetul tău a pus-o Judecătorul Cel Nemitarnic, pe
Care cu dreaptă credinţă L-ai propovăduit Ziditor şi Dumnezeu şi Împărat al tuturor, neîncetat grăind: preoţi,
binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
În mâinile Ziditorului ţi-ai pus duhul tău; iar oştile cerurilor, bucurându-se, te-au primit împreună locuitor, pe tine,
cel ce mai înainte erai pe pământ asemenea cu îngerii şi acum, împreună fiind în cetele lor, neîncetat grăieşti:
preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Locaş al Luminii Celei Neapuse te-ai făcut, Preacurată, căci ai născut pentru cei din întuneric şi din umbră Lumină
care luminează marginile cu darul cunoştinţei de Dumnezeu. Acesteia neîncetat credincioşii îi cântăm: tineri,
binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul în toţi vecii.
Chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte de şapte ori cuptorul, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe
aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-
L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul...

Începătura pătimirii mucenicilor, cel ce lămurit ai arătat mucenicilor cărarea cea nerătăcită şi povăţuitoare la ceruri,
întâiul Mucenic Ştefan, pe toţi îi cheamă duhovniceşte la dumnezeiască veselie, spre împărtăşirea luminii şi spre
unirea sfinţeniei.
Împuternicindu-te cu dragostea lui Hristos şi râvnind la blândeţea şi glasul Lui, grăiai: Doamne, nu socoti
ucigaşilor păcatul şi primeşte duhul meu, Bunule şi mă învredniceşte a mă desfăta în Împărăţia Ta cea
dumnezeiască şi negrăită.
Fiind frumos cu chipul îngeresc şi plin de înţelepciune şi de credinţă, ai strălucit cu razele Luminii Celei
Dumnezeieşti; şi predicând ca un râu de Dumnezeu cuvântător, ai dobândit moştenirea cea de sus, de Dumnezeu
fericite.
Cu cununa darurilor încununându-te şi de cetele mucenicilor fiind înconjurat şi stând înaintea lui Hristos, dătătorule
de lupte, roagă-te pentru noi, cei ce curat săvârşim pomenirea ta cea cu adevărat purtătoare de lumină, mucenice şi
din primejdii ne scapă.
Ca o Părtinitoare a tuturor creştinilor, Maica lui Dumnezeu, Fecioară Preacurată şi ca o Milostivă, izbăveşte din
primejdii şi ispite pe robii tăi cei ce se necăjesc şi se chinuiesc în durerile cele cumplite ale greşelilor şi pe cei ce
sunt în dureri izbăveşte-i de durerile bătăilor.
Irmosul:
şi pântecele tău s-a arătat mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile
SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Cu strălucirea Duhului strălucind şi cu înţelepciunea cea adevărată înălţat fiind, ai risipit întunecimea minţii
iudeilor şi muceniceşte surpând pe vrăjmaşul în privelişte, te-ai arătat cununa mucenicilor. Iar acum roagă-te
Domnului să miluiască sufletele noastre.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea.Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Fecioară Preacurată, Părtinitoarea cea Fierbinte şi Nebiruită, Nădejdea cea Adevărată şă Neruşinată, Zidul şi
Acoperământul şi Limanul celor ce aleargă la tine pururea, roagă împreună cu îngerii pe Fiul tău şi Dumnezeu, să
dea lumii pace, mântuire şi mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul
Celîmpreună...
Ai stat înaintea divanului celui nedrept, Doamne, Cel Ce eşti Judecătorul Preadrept al tuturor şi cei osândiţi Te-au
osândit la răstignire, pe sineşi osândindu-se mai înainte de judecată. Acestea văzându-le Mieluşeaua, cea care Te-a
născut pe Tine fără de sămânţă, striga: ce este aceasta, Fiule? Cel Ce vei judeca făptura pătimeşti pe nedrept. Slavă
puterii Tale.
Canon de rugăciune către Sfinţii Cuvioşi Isaachie, Dalmat şi Faust

3 August
Troparul Sfinţilor Cuvioşi Isaachie, Dalmat şi Faust, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri, Care Te porţi pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci,
pentru rugăciunile părinţilor noştri, îndreptează viaţa noastră în pace.

Irmosul:
Cel tăiat a tăiat pe cea netăiată şi a văzut soarele pământul pe care nu-l văzuse. Pe pierzătorul vrăjmaş apa l-a înecat
şi ca pe uscat, a trecut-o Israel şi cântare a cântat: Domnului să-I cântăm, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Stând luminat înaintea Luminii Celei Dumnezeieşti şi pururea umplându-vă de Raza cea în Trei Sori şi
îndumnezeindu-vă cu împărtăşirea cea adevărată, dumnezeieşte luminaţi pe cei ce cu credinţă cântă Domnului şi
prăznuiesc preasfinţită pomenirea voastră, fericiţilor.
Uitându-vă numai la cele stătătoare, aţi lepădat toată stricăciunea celor trecătoare şi cu toată mintea de Domnul
lipindu-vă, aţi părăsit dulceaţa trupului, părinţi preacinstiţi. Pentru aceea, către Raza Cea Neînserată v-aţi mutat.
Cu cugetări preasfinţite întraripându-te, Înţelepte Părinte Dalmat şi cu învăţăturile Dumnezeiescului Isaachie
înfrumuseţându-te, te-ai suit la înălţimea bunătăţilor şi te-ai făcut stâlp şi întărire călugărilor. Pentru aceasta, pe tine
te fericim.
Preabinecuvântată, Ceea ce pe Dumnezeu L-ai născut, izbăveşte-mă de necinstea patimilor; dă-mi, Fecioară, gând
de umilinţă şi străluceşte în mintea mea luminarea pocăinţei, ca să te măresc pe tine, Preacurată, care pe toţi ne-ai
ridicat la mărire.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut...

Stea nerătăcită de la răsărit toţi te-am cunoscut pe tine, Cuvioase Părinte Isaachie, care risipeşti întunericul eresului
celui amar şi prin cuvintele tale, luminezi pe cei credincioşi.
După înţelegere, răsărind cu strălucirile cele curate ale nevoinţelor tale, Părinte Faust, te-ai făcut lumină, luminând
pe toţi cei ce te vedeau pe tine, fericite şi cu credinţă închipuiau viaţa ta.
Cu neîncetate cântări şi cu rugăciuni adormind toate patimile cele trupeşti, cuvioşilor, aţi primit de la Dumnezeu
dar neadormit şi bogăţie nerăpită, preafericiţilor.
Prin postire îndelungată, ca Moise, tuturor ai arătat răbdarea ta, Cuvioase Părinte Dalmat, înfrumuseţându-te cu
strălucitele tale osteneli şi împodobindu-te cu petrecerea ta.
Sfeşnic Înţelegător şi cu raze luminoase te-am cunoscut pe tine, Fecioară, care ai primit înlăuntru Focul Cel de
Neîndurat, Cămară Dumnezeiască şi Scaun Preaînalt, în care S-a odihnit Cel mai presus de fire.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte în dragostea
Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Ca nişte viţe mult roditoare ale Viei Celei adevărate v-aţi făcut, izvorând tuturor vinul de mântuire, al curatei
umilinţe.
Părtinitor al adunării, Cuvioase Dalmat, pe tine toţi te-am cunoscut întărind dreapta credinţă şi dezbinând pe cei
trufaşi.
Pe tine, ca pe cel ce ai strălucit mai mult decât toţi, fiind împodobit cu bunătăţile cele dumnezeieşti, te-a legiuit
dumnezeiasca adunare a fi mai mare peste toate mănăstirile.
Prin dormitarea lenevirii somnul păcatului m-a cuprins pe mine, Preacurată; ci, cu rugăciunea ta cea neadormită,
spre pocăinţă mă ridică.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumina Cea Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine,
păcătosul? Ci, Te rog întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
În chip de rob de la Răsărit către împărăteasa cetăţilor ai venit şi cu sămânţa cea dumnezeiască ai înmulţit roadele
ei, dezrădăcinând toată vătămarea cea rea a lui Arie, Preasfinţite Părinte Isaachie.
Făcutu-te-ai, Sfinte Dalmat, ucenic Sfântului Isaachie, precum şi Sfântul Elisei Proorocului Ilie, despicând cu
cojocul darurilor Duhului apa vătămării celei rele a demonilor şi ai netezit trecerea credincioşilor.
Plecându-te legilor celor dumnezeieşti, te-ai abătut cu desăvârşire de la legile păcatului; şi te-ai arătat stâlp
povăţuitor adunării celei dumnezeieşti, de Dumnezeu purtătorule Părinte Faust; iar pustnicilorchip şi îndreptare şi
credincioşilor neclintită întărire.
Toate neamurile te măresc pe tine cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, care te-ai făcut mai Sfântă decât îngerii,
Preasfântă Doamnă. Pentru aceasta te rog: sfinţeşte-mi sufletul meu cel întinat cu patimile.
Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Arătatu-te-ai împreună petrecător cu îngerii, căci ai râvnit vieţii lor, Părinte Dalmat; şi slăbindu-ţi prin înfrânare
trupul, te-ai arătat îndemnător şi îndreptător cu adevărat preaiscusit al pustnicilor.
Aprinzându-te ca Proorocul Ilie de râvna dragostei Domnului, Fericite Isaachie, ca acela pe Ahav cu îndrăzneală ai
mustrat, pe părtinitorul minciunii care bolea de eresul cel viclean al lui Arie cel fără de minte.
Arătatu-v-aţi povăţuitori celor rătăciţi şi liman celor ce cu credinţă se mântuiesc, făcătorilor de minuni, de
Dumnezeu purtătorilor Părinţi, Faust, Dalmat şi Dumnezeiescule Isaachie, slugile lui Hristos şi nebiruiţi luminători
ai călugărilor.
Sufletul meu cel îmbolnăvit cu păcate şi cu tot felul de ispite ale vrăjmaşului, cu cercetarea ta cea mântuitoare
cercetează-l, Preasfântă Fecioară şi vindecă-l ca o bună, Născătoare de Dumnezeu, Nădejdea mea Prealăudată.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi
viaţa mea de iad s-a apropiat. Şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciuni..

Pe cei ce cu sihăstria au strălucit în lume şi au surpat eresurile prin credinţă, cu cântări să-i lăudăm: pe Sfântul
Isaachie şi împreună cu el pe Sfântul Dalmat şi pe Sfântul Faust, ca pe nişte slugi ale lui Hristos; că aceştia se roagă
pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evrei, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti,
Doamne Dumnezeule, în veci.
Aprinzându-vă cu dumnezeiescul foc al Mângâietorului, v-aţi arătat cărbuni aprinşi, arzând materia răutăţii şi
luminând pe credincioşi, de Dumnezeu purtătorilor, în veci.
Omorându-ţi trupul prin postiri, l-ai supus duhului, Părinte Dalmat; şi cu vărsarea lacrimilor tale celor sufleteşti, ai
înecat răutatea vrăjmaşului, de Dumnezeu purtătorule, în veci.
Aflând sfârşit fericit, în Împărăţia Cerului locuiţi, părinţilor şi acolo v-aţi împreunat cu cetele preacuvioşilor, cu
care dimpreună cântaţi: Doamne Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Oprit-ai pornirea morţii, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, ca Una care Singură ai născut pe Dumnezeu Cel fără
de moarte, Căruia cu credinţă Îi cântăm: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Cu toiagul Crucii despicând marea patimilor, aţi prăpădit toată puterea lui Faraon cel gânditor şi aţi tras sfinţita
mulţime a călugărilor către pământul nepătimirii, Sfinţilor Părinţi, neîncetat cântând: tineri, binecuvântaţi, preoţi,
lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Smerit-ai în chip vădit înălţarea ereticilor, arătând mai înainte surparea lor. Şi te-ai făcut ajutor săracilor, povăţuitor
orbilor, toiag bătrâneţilor şi mângâiere văduvelor, cântând: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare,
preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Tu ai postit de trei ori câte treizeci de zile şi iarăşi atâtea zile ai dormit mai presus de fire, având ochiul inimii tale
treaz şi luminându-te cu lumina lui Dumnezeu, către Care grăieşti, Înţelepte Dalmat: preoţi, binecuvântaţi, popoare,
preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Domnul, Care a locuit în Neîntinatul tău pântece, te-a arătat pe tine cu totul Curată şi Luminată cu razele. Pentru
aceasta, pe mine, cel întinat cu înveninate muşcări şi cu năvălirile cele vătămătoare ale celui potrivnic, curăţeşte-
mă, Fecioară şi mă învredniceşte să cânt: popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Irmosul:
aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a grăit: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-
Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...

Întărindu-se cu puterea lui Dumnezeu, gânditorii de cele cereşti, mai marii călugărilor, au putut birui trufia cea
neputincioasă a luptătorului împotrivă. Iar acum, înfrumuseţându-se, în curţile cele înţelegătoare au trecut,
bucurându-se.
Arătatu-v-aţi făclie cu trei lumini, strălucind Lumina Cea Neînserată; flori neveştejite ale
Raiului, bine înmiresmând cugetele credincioşilor, v-aţi arătat, părinţilor. Pentru aceasta, cu credinţă prăznuim
pomenirea voastră cea întru tot lăudată.
Cu nepătimirea ca şi cu o cunună înfrumuseţată îmbrăcându-vă, înţelepţilor şi împodobindu-vă cu isprăvile
dragostei celei dumnezeieşti, cu bucurie aţi intrat în cămara lui Hristos, odihnindu-vă şi primind răsplătirile
durerilor.
Dumnezeiască pomenirea voastră, Fericiţilor Dalmat, Faust şi Isaachie, mai marii călugărilor, a strălucit cu lumină
înţelegătoare, luminând adunările credincioşilor. Iar acum v-aţi mutat în curţile cele înţelegătoare, veselindu-vă.
Uşa Luminii luminează inima mea cea orbită de răutate; să nu mă laşi să adorm acum în moarte pe mine, cel ce
sunt pururea întunecat cu cugete necurate, ca să te laud cu mulţumire pe tine, Născătoare de Dumnezeu,
Prealăudată.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de bună voie S-a pogorât până şi la
trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o
mărim.

Cu lumina Treimii în chip lămurit luminându-vă, părinţilor cei în chipul luminii, aţi părăsit întunericul cel adânc al
dezmierdărilor; şi cu fapte dumnezeieşti luminând inimile credincioşilor, v-aţi arătat luminători, fericiţilor. Pentru
aceasta, cinstim astăzi purtătoarea de lumină şi cinstita voastră pomenire şi cu un glas grăim: preafericiţilor de
Dumnezeu purtători, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu
dragoste sfântă pomenirea voastră.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L fără de ardere, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe
Cel Ce ţinea lumea şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate şi cu lapte ai hrănit pe Dătătorul de hrană al tuturor
şi Făcătorul firii. Pentru aceasta, te rog, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te măresc, ca să mă izbăveşti de greşeli,
când voi sta înaintea Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci dăruieşti-mi, pentru că poţi câte
le voieşti, Prealăudată.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea
şi Cuvântul...
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L Înălţat pe Cruce, pe nedrept, s-a tânguit lăcrimând
şi cu amar a grăit: lumea se bucură primind izbăvire, dar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi
pentru îndurările milei, Îndelung Răbdătorule Doamne, Adâncul milei şi Izvorul bunătăţii, milostiveşte-Te şi
dăruieşte iertare de greşeli celor ce laudă cu credinţă patimile Tale.
Canon de rugăciune către Sfinţii 7 tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie,
Ioan şi Constantin
4 August
Troparul Sfinţilor 7 tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi
Constantin, glasul al 4-lea:
Mari sunt isprăvile credinţei! În peşteră, ca într-o cămară împărătească, au petrecut cei şapte sfinţi tineri şi fără
stricăciune au murit. Iar după multă vreme, ca dintr-un somn s-au sculat, pentru încredinţarea învierii tuturor
oamenilor. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

Irmosul:
Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care
l-a eliberat din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.
Pe cinstiţii şi străluciţii tineri, cei şapte cu numărul, veniţi să-i cinstim cu credinţă, căci luminează Biserica lui
Hristos, mai bine decât sfeşnicul cu şapte lumini al Legii Vechi.
Cei şapte tineri, care vieţuiseră pentru Hristos mai înainte în omorârea trupului, primind minunată moarte ca un
somn, iarăşi s-au sculat, întărind dogma despre învierea morţilor.
Ierihonul a căzut prin strigarea celor şapte trâmbiţe; iar prin credinţa cea cu şapte glasuri a purtătorilor de chinuri
înălţarea înşelăciunii s-a coborât până la iad şi s-a risipit.
Cu adevărat îndoită cunună aţi primit, Sfinţilor şapte tineri, înşelăciunea şi lepădarea credinţei despre învierea
tuturor risipind-o mai înainte de moarte, aţi încredinţat-o prin scularea voastră.
Naştere cu cuviinţă nouă o înnoieşte, Ceea ce nu ştii de mire. Că din tine S-a Întrupat fără schimbare şi fără
amestecare Cuvântul Cel împreună veşnic fără de început cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine...

Strălucind cu credinţă, v-aţi arătat şapte stele nerătăcitoare şi pe cei ce înotau în luciul înşelăciunii i-aţi îndreptat
către limanul mântuirii, purtătorilor de chinuri.
Cu tărie stând înaintea divanului celui ce vă chinuia, Sfinţilor, ca şi fraţii Macabei de demult, prin ostăşire aţi
părăsit mărirea cea vremelnică, făcându-vă ostaşi ai lui Hristos.
Arătatu-v-aţi după vrednicie jertfă rugăciunii primită lui Hristos, Sfinţilor tineri şi cu mireasmă binemirositoare, cu
tărie aţi mustrat stricăciunea înşelăciunii.
Rugul în Sinai mai înainte a închipuit naşterea ta, Prealăudată Fecioară; căci, cu credinţă primind Focul
Dumnezeirii în pântece, nu ai fost arsă.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Cruce ai omorât păcatul; şi frica Ta o sădeşte în inimile
noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am. Doamne, glasul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
Pe ceata cea preasfinţită şi cinstită cu numărul de şapte, pe cei şapte cinstiţi tineri să-i lăudăm.
Pe împăratul cel răucredincios, care izvodea cele deşarte ale înşelăciunii, pruncii efesenilor l-au arătat nebun.
Ca nişte junghieri cu totul fără prihană şi ca jertfe cu adevărat ale Domnului, s-au arătat sfinţii tineri prin credinţă.
Murind cu trupul şi în chip de negrăit, sculându-vă mai înainte de învierea cea de obşte, cu slavă v-aţi încoronat,
pruncilor.
Nu ne trece cu vederea, Preabinecuvântată; ci pururea te roagă pentru noi, ca să ne mântuim de toată mâhnirea,
Preacurată Fecioară.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că
afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.
Voi, tinerii Efesului, murind odinioară pe pământ fără de simţire cu moartea cea de obşte, aţi înviat iarăşi în chip
mai presus de fire, lămurit încredinţând învierea morţilor.
Ca nişte pătimitori după Lege ai Domnului, sfinţindu-vă lui Dumnezeu prin mărturisirea cea adevărată a credinţei,
v-aţi mântuit, înţelepţilor, de sarcini şi de bătăi şi aţi primit cununa.
Lăudaţilor mucenici, cei ce tare aţi biruit înşelăciunea idolească şi eresurile dogmelor celor păgâneşti, păziţi
pururea pe cei ce mărturisesc învierea morţilor.
Arătatu-Te-ai Om Desăvârşit, fără de amestecare şi Dumnezeu Desăvârşit, în două firi şi într-un Ipostas, din Sfânta
Maică născându-Te, Tu, Cel mai presus de fire.
Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor fiind înconjurat...

Stâlpii cei întocmai cu numărul Înţelepciunii Celei Dumnezeieşti, sfinţii şapte tineri să fie lăudaţi; care cu cuvintele
au sfărâmat porunca cea fără de Dumnezeu a tiranilor.
De Legea proniei celei Dumnezeieşti fiind păziţi, aţi primit ca loc de îngropare peştera, în care, peste mulţi ani,
morţi şi nestricaţi v-aţi arătat, sfinţilor.
Mărturisitori ai nestricăciunii v-aţi sculat, gonind credinţa cea făcătoare de stricăciune şi de moarte şi rugându-vă
lui Dumnezeu pentru cei ce nădăjduiesc învierea.
Acum s-a bucurat firea cea femeiască; acum a încetat întristarea, iar bucuria a înflorit, că Maria a născut Bucuria,
pe Mântuitorul şi Domnul.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Cel Ce ai minunat pe pământ pe sfinţii Tăi, mai înainte de înfricoşătoarea şi a doua Ta venire, prin preaslăvită
scularea celor şapte tineri, Hristoase, descoperind învierea ce va să fie, ai arătat celor ce nu credeau în ea,
îmbrăcămintea şi trupurile lor nestricate. Iar pe împăratul l-ai înduplecat a grăi: cu adevărat este învierea morţilor.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri ai Tăi au călcat porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, de a se închina chipului de aur din câmpul
Deiera şi aruncaţi fiind în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Vase curate şi alese ale lui Hristos s-au arătat tinerii, prin care dogma eresului din Biserică se izgoneşte şi dreapta
credinţă străluceşte: că va fi înviere a tot sufletul şi trupul, după cum s-a făcut.
Ca unii care, cu adevărat mai înainte de moarte, aţi fost tari în pătimirea voastră, Sfinţilor tineri, după moarte v-aţi
arătat iarăşi vieţuind, împuternicindu-vă cu dumnezeiască mărire ca să încredinţaţi adeverirea învierii.
Pentru sufletele şi trupurile cele simţitoare va fi înviere; căci precum nu are fire sufletul a ieşi în lume fără de trup,
tot aşa nici trupurile fără suflet, ziceaţi, prealăudaţilor. Căci sufletul sau se va preamări, sau se va ruşina.
Născând pe Dumnezeu Mântuitorul tuturor, Marie, te-ai făcut Îndreptare celor necredincioşi, Sprijinire celor
rătăciţi, Nădejdea celor deznădăjduiţi şi Ajutor celor ce cântă: Binecuvântat este rodul pântecelui tău.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a coborât...

Rădăcina amărăciunii, a înşelăciunii şi a eresului necredincioşilor, cumplit tăind-o acum dumnezeieştii tineri, plini
sunt de roadele dreptei credinţe; căci, fiind în viaţă, au fost îngropaţi cu credinţă şi au înviat.
Sfinţii şapte tineri şi purtătorii de chinuri, începătorii efesenilor, dumnezeieşte s-au arătat întărire Bisericii
lui Hristos şi a Împărăţiei Lui, pe care cu credinţă îi preaînălţăm întru toţi vecii.
Tari pătimitori ivindu-se tinerii pe pământ şi arătându-se întocmai cu numărul stelelor, făcând călătoria cea
nerătăcită a dreptei credinţe, grăiau: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.
Lumina şi învierea vieţii tinerilor în peşteră cu preamărire de la Dumnezeu s-au dăruit. Şi înviind cei mai înainte
morţi, ca şi cei ce erau vii au grăit: mântuieşte, Dumnezeule, pe cei ce cu credinţă Te laudă.
N-a pierit nimeni, Curată Fecioară, Maica lui Dumnezeu, din cei ce aveau spre tine nădejdea dreptei credinţe, fără
numai cei ce din zavistie s-au lepădat să se închine chipului tău.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînlăţându-L pe Dânsul în toţi vecii.
Pe Dumnezeu, Care S-a coborât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală a prefăcut-o, ca pe
Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi îl preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe tine, Ceea ce pe LuminătorulDumnezeu...

Comoară tainelor şi descoperirea minunilor celor dumnezeieşti s-a arătat acum învierea sfinţilor; pentru că cei ce de
demult cu moartea cea firească trupeşte au murit, fără stricăciune acum au înviat îmbrăcaţi, ca şi cum nu ar fi murit.
Cămară a cunoştinţei şi zid tare al credinţei, s-a arătat peştera Sfinţilor Tineri, vestind mai înainte învierea tuturor
ce va să fie, înviind nu pe Lazăr cel de patru zile mort, ci pe cei morţi din veci.
Ca un număr cinstit cu adevărat s-au arătat tinerii ochi ai Bisericii şi cu credinţa lui Hristos au strălucit mai mult
decât piatra lui Zorobabel; duhovniceşte să lăudăm sufletele lor cele dumnezeieşti.
După Lege pătimind, v-aţi încununat cu cununa muceniciei, şapte Sfinţi tineri; şi v-aţi arătat stâlpi ai înţelepciunii
celei dumnezeieşti şi ridicare a dogmelor Ortodoxiei, ca nişte apărători ai Bisericii şi rugători ai celor ce vă laudă
pe voi.
Ca Uneia care ţi-ai păzit trupul şi sufletul neîntinat pentru Dumnezeu, a iubit Împăratul Hristos frumuseţea ta,
Marie Prealăudată şi te-a arătat Maică Întrupării Sale, dându-mi pururea mântuire.
Irmosul:
Pe tine, Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel Ce a Răsărit mai înainte de soare şi Care trupeşte la noi a venit şi
din coapsele cele fecioreşti în chip de negrăit L-ai Întrupat, Binecuvântată, Preacurată de Dumnezeu Născătoare, te
mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Cei ce au trecut cu vederea cele lumeşti, ca pe nişte lucruri stricăcioase şi au primit darurile cele nestricăcioase,
murind, au rămas fără de stricăciune. Pentru aceasta, după mulţi ani au înviat, îngropând toată necredinţa în înviere
a vrăjmaşilor. Pe aceia cu laude astăzi credincioşii lăudându-i, pe Hristos să-L slăvim.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...
Iubitor de păcate fiind eu, pe tine te rog Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cel fără de păcate, Care ridică păcatele
lumii, Cinstită, să miluiască sufletul meu cel mult păcătos şi să curăţească păcatele mele cele multe, căci Însuţi eşti
Curăţire şi Izbăvire păcătoşilor şi Sprijin credincioşilor.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab
ne întâmpină pe noi...
Pe Cel Născut din Tatăl Cel fără început, Ceea ce Te-a născut mai pe urmă trupeşte, văzându-Te spânzurat pe
Cruce, Hristoase, a strigat: vai mie, Preaiubite Iisuse: cum Tu, Cel Ce eşti Preaslăvit ca un Dumnezeu de îngeri, de
bunăvoie eşti răstignit acum de oamenii cei fără de lege? Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Evsignie

5 August
Troparul Sfântului Mucenic Evsignie, glasul al 4-lea:
Mucenicul Tău, Doamne, Evsignie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul
nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru
rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Să cântăm Domnului...

Stih: Sfinte Mucenice Evsignie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu preaslăvitele cete îngereşti împreună fiind, preamărite, pe cei ce măresc neîncetat pomenirea ta izbăveşte-i.
Casa Mântuitorului s-a arătat sfinţită mintea ta, purtătorule de chinuri; pentru aceasta, cu credinţă te cinstim.
Omorârea cea purtătoare de viaţă, a Celui Ce a pătimit cu trupul, ai închipuit-o în trupul tău, preafericite şi de viaţa
cea adevărată te-ai învrednicit.
Puterea celor fără de lege ai surpat-o, întărindu-te cu Duhul şi Legile Domnului, preamărite mucenice le-ai ţinut.
Dezlegatu-s-a blestemul şi a încetat întristarea prin naşterea ta, Preabinecuvantată Fecioară; Veselia credincioşilor,
Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Cântarea a 3-a.Irmos: Tu eşti Întărirea...

Ai stat înaintea divanului, mucenice înţelepte, mărturisind pe Dumnezeu Împăratul, Cel Ce a luat Trup şi a zidit din
nou pe oameni.
Jertfa fără prihană, arzându-te de tot cu cărbuni muceniceşti, te-ai adus Cărbunelui Celui din Fecioară.
Cu apele Duhului fiind umplut, mărite, ai uscat curgerile cele tulburi ale mulţimii de zei.
Tot dorul meu îl mişc spre tine, Curată Stăpână; de poftele trupeşti degrab mă izbăveşte.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a.Irmos: Auzit-am, Doamne...

Dormitarea lenei lepădând Sfinte Mucenice Evsignie, cu priveghere spre chinuire prin credinţă neîndoită ai
îndrăznit.
În Domnul, Mântuitorul tău, bucurându-te, mucenice, vrednicule de minune, chinurile trupeşti ca pe o hrană dulce
tu le-ai socotit.
Înţelepţia cea înaltă a celui ce se târa pentru răutate ai surpat-o, purtătorule de chinuri, cu dumnezeieşti obişnuinţe
smerindu-te.
Ostaş nebiruit te-ai arătat, în războaie luptându-te; şi fiind dus la mucenicie, pe vrăjmaşii cei fără de trup i-ai
pierdut.
Pe Cuvântul Cel întocmai Puternic şi pe un Scaun Şezător împreună cu Tatăl şi cu Duhul L-ai născut. Pe Acela
roagă-L să mă mântuiască, Preasfântă, Curată, pururea Fecioară.
Cântarea a 5-a.Irmos: Dis-de-dimineaţă grăiesc...

Aproape lipindu-te lângă Stăpânul, preaînţelepte, te-ai depărtat pe tine însuţi de vicleşug, Sfinte Mucenice
Evsignie.
Idolilor celor morţi cinstire n-ai adus, de Dumnezeu fericite, pe Domnul Dumnezeul Cel Viu în ceruri ştiindu-L.
Pe lemn fiind înălţat, mucenice, viteazule înţelepte, ai închipuit prin credinţă patima Celui fără patimă.
Cuvântul în pântecele tău S-a Întrupat, Curată, mântuind lumea de patimile cele necuvântătoare ale trupului.
Cântarea a 6-a.Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Cunoştinţă adevărată în inimă punând cu chipuri preacinstite cunoscând gândurile vrăjmaşului, mucenice, în
privelişte ai alergat şi ai pierdut cu ajutorul Sfintei Cruci oastea lui.
Slujitorii demonilor cunoscându-te pe tine că eşti slujitor al Treimii, la chinuri, la temniţă şi la moarte nedreaptă te-
au dat, Sfinte Mucenice Evsignie; dar au fost biruiţi de a ta nebiruită împotrivire, preafericite.
Izvoarele sângiurilor tale, mucenice, au uscat izvoarele fărădelegii cele tulburi şi râurile necredinţei cele înşelătoare
şi curgerile cele viclene; iar credincioşilor s-a arătat noian neîmpuţinat de tămăduiri.
Ceea ce ai uscat sadurile răutăţii cu răsărirea din tine a Cuvântului, Maică Preacurată, taie din rădăcină gândurile
sufletului meu cele viclene şi sădeşte răsadul virtuţilor celor frumoase, Fecioară.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele. Că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi
viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Ca o pârgă a firii...

Ca pe un mărturisitor al dreptei credinţe şi adevărat de Dumnezeu gânditor, Biserica te cinsteşte, mărind
dumnezeieştile tale chinuri astăzi, Înţelepte Evsignie, neîncetat grăind: pentru rugăciunile lui, păzeşte pe robii Tăi,
Mult Milostive.
Cântarea a 7-a.Irmos: Tinerii evreieşti...

Cu sângele tău cel vărsat pentru dragostea lui Hristos, Cel Ce S-a Întrupat, mucenice, luminându-ţi sufletul, la
Dânsul te-ai mutat, grăind cu bucurie: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Arzând de dorul Mântuitorului, ai scăpat de prăpastia necredinţei şi iarna cea cumplită a chinurilor al răbdat-o,
grăind, Sfinte Evsignie: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Încă picurând picăturile dumnezeiescului tău sânge, preamărite, ai stat înaintea Stăpânului Hristos, cântând:
Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Ca să moşteneşti viaţa cea veşnică a Dumnezeieştii Împărăţii, ai urât mărirea vieţii celei trecătoare, grăind, Sfinte
Mucenice Evsignie: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Prunc Nou ai născut pe Cel pe Care Tatăl L-a născut mai înainte de veci, de Dumnezeu Născătoare Curată, Căruia
cântăm: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.
Cântarea a 8-a.Irmos: Cei ce s-au făcut cu darul...

Cu pavăza dreptei credinţe, preafericite, de toate părţile fiind înconjurat, pe cei fărădelege i-ai biruit cu darul,
cântând neîncetat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Când te-ai necăjit, tu ai strigat către Dumnezeu, Făcătorul de bine şi te-a auzit şi din cele rele te-a mântuit pe tine,
cel ce ai grăit: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Neaducând cinstire necuvântătoare zeilor celor fără de suflet, mucenice, jertfă curată lui Dumnezeu te-ai adus,
cântând neîncetat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Ca să dobândeşti viaţa şi slava ce va să fie, preaînţelepte, te-ai omorât pentru lume şi ai murit, Sfinte Evsignie,
cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Milostivă Fecioară, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cel Preamilostiv, de Dumnezeiască milostivire învredniceşte
pe toţi cei ce cântă: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cei ce s-au făcut, cu darul Tău, biruitori ai tiranului şi ai văpăii, tinerii cei ce au păzit cu tărie poruncile Tale, au
grăit: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cântarea a 9-a.Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...

Cu tăria lui Hristos, mucenice, ai omorât acum pe vrăjmaşul cel slab, care se înălţa şi se întărâta cu adevărat, în
zadar; la tăiere de sabie capul ţi-ai plecat şi ai sfinţit tot pământul cu curgerea sângelui tău.
Ca o podoabă a tuturor pătimitorilor şi ca o frumuseţe a mucenicilor, Sfinte Mucenice Evsignie; ca un stâlp
neclintit al Bisericii şi ca o vădită apărare a celor binecredincioşi; ca o dumnezeiască strălucire a celor ce aleargă la
tine şi ca o stea prealuminoasă eşti lăudat, fericite.
Mir cu bun miros izvorăsc aburii sudorii tale, Sfinte Evsignie şi inimile noastre, ale celor ce te cinstim pe tine, le
umpli de mireasmă şi goneşti necurăţia patimilor, a primejdiilor şi a necazurilor, preaviteazule purtătorule de
chinuri al lui Hristos.
Iisuse, Soarele Slavei, Cel Ce ai arătat astăzi pomenirea purtătorului Tău de chinuri, pentru rugăciunile lui, Te rog
luminează sufletul meu cel întunecat cu înşelăciunea şarpelui; ca să Te slăvesc ca pe Dumnezeul Cel Adevărat şi de
oameni Iubitor.
Luminează, te rog, Ceea ce eşti Uşa Luminii, Ochii inimii mele, cei întunecaţi cu întunecările păcatului, şi-i arată
primitori de Dumnezeieştile Raze; ca să te cinstesc cu glasurile îngereşti, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup,
din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.
SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Înaintea celor fărădelege ai mărturisit pe Stăpânul tuturor Dumnezeu şi Domn, nepurtând grijă de trup şi fiind bătut
foarte, ostaşule al lui Hristos şi împreună vorbitorule cu Oştile cereşti, moştenitorule al slavei celei adevărate.
Pentru aceasta, roagă-te să ne mântuiască pe noi.
Canon de rugăciune la Înainteprăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului

5 August
Tropar la Înainteprăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului, glasul al 4-lea:

Schimbarea la Faţă a lui Hristos mai înainte să o întâmpinăm, luminat praznuind cele mai înainte de prăznuire,
credincioşilor şi să strigăm: sosit-a ziua dumnezeieştii veselii; Stăpânul se suie în Muntele Taborului, Frumuseţea
Dumnezeirii Sale să o strălucească.

Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împăratesei Maice; şi mă voi arăta luminat
praznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Străluceşte de jos lumina, cerule, mai mult decât soarele şi tu, pămantule, ascultă graiurile lui Dumnezeu Celui Viu,
căci Tatăl va mărturisi pe Fiu, pe Cel Ce Se schimbă la Faţă în Muntele Taborului.
Om văzut, dar Dumnezeu ascuns, Hristos în Tabor Se suie, Raza Dumnezeirii Celei mai presus decât soarele
descoperind prin strălucirile slavei.
Cu bună socoteală acum înainte merge Hristos să Se arate lui Moise şi slava Sa Cea negrăită să-i arate faţă către
faţă în Muntele Taborului, cu vorbă fără mijlocitor. De aceea, bucurându-ne, astăzi să prăznuim.
TRICÂNTAREA
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Cânta-voi Ţie, Doamne...
Această zi mai înainte de prăznuire a Schimbării la Faţă a lui Hristos, Mântuitorul nostru, săvârşind-o credincioşii,
să o lăudăm cu cântări.
Ajungând la intrarea sfintei Schimbări la Faţă a lui Hristos şi noi să strălucim cu dumnezeieşti schimbări, pe
aceasta prăznuind-o.
Munte preaînalt având noi inima curăţită de patimi, să vedem Schimbarea la Faţă a lui Hristos, Care luminează
mintea noastră.
Toţi să ne închinăm Sfinte Treimi în despărţirea Feţelor şi Unimii Firii Celei Dumnezeieşti: Tatălui, Celui fără
început şi Fiului şi Duhului Sfânt.
Pe Fecioara cea fără prihană, din care a ieşit cu Trup fără schimbare Hristos Dumnezeul nostru, să o lăudăm toţi
credincioşii ca pe Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată
duhovnicească, întăreşte-i întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
Cel Ce stăpâneşti toată făptura, Te-ai arătat luând chip de rob, în care ai arătat ucenicilor Strălucirea Dumnezeirii
Cea Neapropiată, atât cât au putut să vadă.
În munte merge să lumineze şi să întunece cu lumina Sa pe Luceafărul cel ce străluceşte sus Soarele Slavei,
Hristos; cu ale Cărui Raze, luminaţi fiind, mai înainte să prăznuim astăzi.
Ca să se împlinească graiurile vieţii veşnice, înainte a stat Hristos, arătând prietenilor lucrurile, pe care bine a voit a
le face cunoscute în Sine Însuşi, adică slava părintească cea strălucitoare.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel Ce şade întru mărire pe Scaunul Dumnezeirii, pe Norul cel Uşor, a venit Iisus, Cel cu totul Dumnezeiesc, din
Preacurata Fecioară şi a mântuit pe cei ce grăiesc: Slavă puterii Tale, Doamne.
Ceata cerească împreună cu cei pământeşti se bucură şi înainte prăznuieşte Strălucirea Dătătorului de viaţă, pe care
fără tulburare a arătat-o, schimbându-şi chipul de om în Tabor, precum a binevoit.
Prin venirea cea Dumnezeiască şi omenească cu oamenii ai vieţuit; şi cu mulţimea minunilor, lumea în taină ai
luminat-o şi cu slava cea strălucitoare a Dumnezeirii ai strălucit în Tabor cu Lumină Neapropiată.
Isus, fiul lui Navi, a oprit soarele oarecând, mai înainte închipuind ziua Dumnezeieştii Patimi: iar Tu Însuţi,
Mântuitorule, mai înainte de Cinstită Crucea Ta, ai întunecat razele soarelui cu Raza Dumnezeieştii Tale Feţe.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe
Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe
tine.
Domnului cu credinţă să-I urmăm, bucurându-ne; că, iată, Se suie în munte, pe ucenicii aleşi împreună cu Sine
ducându-i. Şi înaintea acelora cu frumuseţe neapropiată strălucind, mai mult decât soarele şi-a arătat Slava Sa.
Să se lumineze astăzi cerul mai luminos, că iată, Se suie în munte Hristos, de unde va să strălucească cu Lumina
Nemăsurată a Slavei Dumnezeirii, razele soarelui întunecându-le, ca un Dătător de lumină.
Arătat-a Hristos ucenicilor taină în Tabor, strălucind cu faţa mai mult decât razele soarelui şi la îmbrăcămintea
hainelor Sale fiind luminat şi alb ca zăpada, Cel Ce Se îmbracă, precum zice psalmistul, cu lumina ca şi cu o haină.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să
batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut dintr-însa.
Cămara slavei, bucuria ce va să fie, gătind Hristos ucenicilor, Se suie în munte, de la viaţa cea râvnitoare de la cele
de jos, la viaţa cea mai înaltă ridicându-i pe ei.
Spăimântând minţile ucenicilor, Hristos a strălucit cerească rază pe pământ, aşezând înainte ca pe nişte slugi pe cei
mai mari ai Legii şi ai proorocilor, prin care este mărturisit a fi Dumnezeul celor morţi şi al celor vii.
Merge Hristos acum să Se arate Făclie în loc întunecat, cu Razele Dumnezeieştii Străluciri. Către Strălucirea Aceea
să mergem şi noi, întru Raza Feţei Lui bucurându-ne.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Întru Dumnezeiască Schimbarea la Faţă, astăzi toată firea omenească străluceşte dumnezeieşte, cu veselie grăind:
să se schimbe la Faţă Hristos, mântuind pe toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, ci numai Făcătorului; şi groaza focului bărbăteşte călcând-o, se
bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.
Lui Hristos, Cel Ce a suit la înălţime sufletească pe ucenicii Săi aleşi, urmând, să vedem vedere minunată şi
împreună cu ei spăimântându-ne, să grăim: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Firea omenească cea întinată curăţind-o cu apă şi cu foc, în trupul Tău ai arătat strălucirea acesteia, Mântuitorule,
cu faţa Ta strălucind mai mult decât soarele, chipul Slavei ce va să fie arătându-l.
Să ne suim în Sfântul Munte împreună cu Hristos, Cel Ce a suit pe fiii lui Zevedei şi pe Petru, pe care i-a ales
mărturii ale Slavei Sale, care grăiesc: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar
acum plinită pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul întru
toţi vecii.
Cine nu se va mira, Cuvinte a tot Împărate, de mare podoabă a Slavei Tale, pe care, schimbându-Te la Faţă, ai
arătat-o ucenicilor Tăi, cu Dumnezeieşti Străluciri luminându-i pe dânşii. Cu aceia împreună luminează-ne cu
Lumina Ta şi pe noi, cei ce mai înainte prăznuim cu credinţă şi pe Tine Te lăudăm.
Înălţimea cereştii petreceri şi dumnezeiasca strălucire a Slavei Tale Celei Veşnice, dăruieşte robilor Tăi, celor ce
Înainteprăznuiesc acum luminată prăznuirea Schimbării Tale la Faţă, în care, lumină strălucind, luminezi pe cei ce
Te laudă pe Tine, Hristoase, Dătătorule de viaţă.
Dătător de lumină şi Lumină Neapropiată şi pururea Veşnică fiind, Cel Ce eşti fără început şi Care Te îmbraci cu
lumina ca şi cu o haină, lumină în lume ai strălucit cu trupul umblând şi lumină în munte ai luminat, arătând Chipul
Slavei Părinteşti.
TRICÂNTAREA
Irmos: Pe Împăratul Hristos...
Ziua aceasta de acum, a luminatei Schimbări la Faţă a Domnului, lumii strălucind, porunceşte să zică: toate
lucrurile, lăudaţi şi preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Veniţi, credincioşilor, să mergem cu gândul la Muntele Taborului, să vedem Schimbarea la Faţă cea Prealuminată a
lui Hristos, că luminează pe toţi cei ce-L slăvesc pe El în veci.
Astăzi să facem întâmpinarea Schimbării la Faţă a lui Hristos cu inimă curată şi să grăim Lui: toate lucrurile,
lăudaţi şi preaînălţaţi pe Hristos în veci.
O Dumnezeire în Trei Feţe să slăvim: pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul cel Preasfânt împreună; toate lucrurile, lăudaţi
şi preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
O, minune înfricoşătoare! Cum eşti Maică şi rămâi Fecioară, Dumnezeiască Fiică, născând pe Dumnezeu, Stăpânul
cerului şi al pământului; pe Care toate lucrurile îl laudă şi-L preaînalţă întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmosul:

Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind
sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să cânte: Bucură-te, Preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată,
pururea Fecioară.
Să se bucure cerul, mai înainte simţind pe Soarele Cel Neapus, Răsărind acum din pământ în Muntele Taborului,
vrând să acopere cu dumnezeiască slavă razele soarelui. Şi pământul să dănţuiască luminat, cu cerească rază şi cu
lumină strălucind şi lumină făcându-se.
Lăudând David a Ta Schimbare la Faţă, mai înainte a răspuns, zicând: cine se va asemăna Ţie, Domnului, între fiii
lui Dumnezeu? Că Tu, Preaslăvit fiind în sfaturile Sfinţilor, Mare Te-ai arătat celor dimprejurul Tău, Înfricoşător în
Slava Dumnezeiescului Chip.
O, Cuvinte al lui Dumnezeu, Înţelepciunea şi Puterea şi Chipul Tatălui! O, Dumnezeule Cel Cunoscut de
credincioşi şi Omule cel văzut de toţi! Învredniceşte-ne să săvârşim luminată prăznuirea Schimbării Tale la Faţă şi
să strălucim prin lumina faptelor bune.
TRICÂNTAREA
Irmos: Pe tine de Dumnezeu...
Săvârşind cu laude această zi înainte mergatoare a Preaslăvitei şi Preastrălucitei Schimbării Tale la Faţă, Doamne,
pe Tine Te slăvim.
Cu bună schimbare schimbându-ne prin Schimbarea la Faţă a lui Hristos, să ne aflăm şi noi luminaţi la fapte bune,
pe aceasta slăvind-o.
Uşile cele dinainte ale slăvitei Schimbări la Faţă a Domnului văzându-le, să ne luminăm gândurile noastre,
duhovniceşte pe aceasta slăvind-o.
Pe Tine, Fiinţa Cea Atotputernică, în Treime şi în Unime, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, cu cântări Te
slăvim.
Pe tine, pururea Fecioară, cea mai presus decât Cetele cele de sus şi decât toată făptura, Ceea ce Singură eşti
Curată, cu cântări te mărim.
SEDELNA,glasul al 4-lea. Podobie: Aratatu-Te-ai astăzi...

Soarele Slavei S-a arătat şi S-a apropiat de cei din întuneric, arătând în Muntele Taborului Razele Dumnezeirii; a
Cărui venire purtătoare de lumină să o cinstim.
Canon de rugăciune la Praznicul Schimbării la Faţă a Domnului (1)

6 August
Troparul Schimbării la Faţă a Domnului, glasul al 7-lea:

Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi Slava Ta, pe cât li se putea.
Strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
Dătătorule de lumină, slavă Ţie.

Irmosul:
Cetele israeliteneşti, cu picioare neudate trecând Marea Roşie şi în adâncul cel umed pe călăreţii vrăjmaşi voievozi
văzându-i cufundaţi, cu bucurie au cântat: să cântăm Dumnezeului nostru că S-a preaslăvit.
Cuvintele vieţii grăind despre Dumnezeiasca Împărăţie Hristos către ucenici, a zis: pe Tatăl să cunoaşteţi în Mine,
ca Unul Care Străluceşte cu Lumină Neapropiată, cu bucurie cântând: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a
preaslăvit.
Cu puterea neamurilor vă veţi îmbrăca, prieteni ucenici şi minunaţi vă veţi face în bogăţia lor, că vă veţi umple de
Slavă. Că Mă voi arăta, mai luminat decât soarele strălucind, întru bucurie cântând: să cântăm Dumnezeului nostru,
că S-a preaslăvit.
Astăzi Hristos în Muntele Taborului, strălucind luminos cu Dumnezeiasca Rază, precum a făgăduit ucenicilor Şi-a
golit chipul şi umplându-se ei de Rază Dumnezeiască, de lumină purtătoare, cu bucurie au grăit: să cântăm
Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta, s-a întărit în Domnul inima
mea.
În Adam, îmbrăcându-Te tot, Hristoase, firea cea înnegrită de demult, schimbând-o, ai luminat-o şi cu schimbarea
Chipului Tău, dumnezeu ai făcut-o.
Cel Ce a povăţuit pe Israel de demult în pustie, prin stâlp în chipul focului şi prin nor, astăzi în Muntele Taborului
în chip de negrăit a strălucit Hristos în Lumină.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am slăvită rânduiala Ta, Hristoase Dumnezeule, că Te-ai născut din Fecioară ca să mântuieşti din rătăcire pe
cei ce cântă Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne.
Legea însemnând cu scrisoare în Sinai, Hristoase Dumnezeule, în nor, în foc, în ceaţă şi în vifor Te-ai arătat purtat.
Slavă puterii Tale, Doamne.
Ca să adevereşti slăvită rânduiala Ta, Hristoase Dumnezeule, ca Cel Ce eşti mai înainte de veci, Tu Acelaşi şi în
nor suindu-Te, în Tabor în chip de negrăit ai strălucit.
Împreună grăind au stat înaintea Ta, Stăpâne Hristoase, ca nişte slugi aceia şi către ei în pară de foc şi în nor şi în
vânt subţire ai vorbit. Slavă puterii Tale, Doamne.
Vestit-a Slava Crucii Tale, venind în Tabor Moise, cel ce Te-a văzut pe Tine de demult în foc şi în rug şi Ilie, cel ce
s-a înălţat în car de foc, Hristoase.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cel Ce ai despărţit de lumină întunericul cel întâi izvodit, în lumină Te laudă pe Tine lucrurile ca pe Ziditorul,
Hristoase, în lumina Ta, îndreptează căile noastre.
Înaintea Feţei Tale, munţii s-au plecat. Ca şi lumina, strălucirea cea pe sus umblătoare, soarele a venit sub
picioarele Tale, Hristoase, dacă bine ai voit a-Ţi schimba Chipul Cel omenesc.
Iată, Mântuitorul Hristos, au strigat Moise şi Ilie către ucenicii cei aleşi în Sfântul Munte al Taborului; pe Acesta L-
am vestit de demult că este Dumnezeu.
Firea Cea Neschimbătoare a Dumnezeirii, Celei Ce se poartă întru Sine fără materie, S-a amestecat cu omenirea şi
Lumina arătându-Şi Apostolilor, în chip de negrăit a strălucit.
Pe tine Raza Cea pururea Fiitoare, dacă Te-au văzut strălucind în Slava Părintească ucenicii, Hristoase, au grăit
către Tine: în Lumina Ta căile noastre le îndreptează.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Când m-am necăjit, am strigat către Domnul şi m-a auzit Dumnezeul mântuirii mele.
Lumină mai luminoasă decât razele soarelui în Tabor strălucind Hristos, ne-a luminat pe noi.
Suindu-Te în Muntele Taborului Te-ai schimbat la Faţă, Hristoase şi toată înşelăciunea ai întunecat, lumină
strălucind.
Pe Tine Dumnezeu cunoscându-Te măriţii Apostoli în Tabor, Hristoase, minunându se şi-au plecat genunchii.
CONDAC, glasul al 7-lea:

În munte Te-ai schimbat la Faţă şi pe cât au putut ucenicii Tăi au văzut Slava Ta, Hristoase Dumnezeule, pentru ca,
atunci când Te vor vedea Răstignit, să înţeleagă patima Ta cea de bunăvoie şi să propovăduiască lumii că Tu eşti cu
adevărat Raza Tatălui.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii lui Avraam, oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude cântând: Dumnezeul părinţilor
noştri, bine eşti cuvântat.
Luminaţi fiind în Muntele Taborului cu Lumina Slavei Celei Neapropiate, Apostolii, Hristoase, au grăit:
Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
De suflarea Dumnezeiescului Glas, de norul cel răcoritor şi de Raza Ta, Hristoase, îndulcindu-se Apostolii, au
cântat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Dacă Te-a văzut Petru pe Tine, Hristoase, în Lumină Neapropiată strălucind în Muntele Taborului, a grăit:
Cu Hristos, Începătorul vieţii fiind fiii lui Zevedei, când a arătat El Lumina Chipului Său, ei au cântat: Dumnezeul
părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Tinerii în Babilon, cu dumnezeiască râvnă fiind aprinşi, îngrozirea tiranului şi a văpăii bărbăteşte au călcat-o şi în
mijlocul focului fiind aruncaţi, rourându-se, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cel Ce toate le poartă cu bunăvoinţă, Hristos, cu preacuratele Sale picioare S-a suit în Muntele Taborului; acolo,
mai mult decât raza soarelui strălucind cu faţa Sa, pe cei mai aleşi din Legea Veche şi din Legea Darului i-a arătat,
cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
În Slava Cea Neapropiată arătându-Se în chip de negrăit în Muntele Taborului Lumina Cea Necuprinsă şi Neapusă,
Raza Tatălui a luminat făptura şi a îndumnezeit pe oamenii cei ce cântă: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului,
pe Domnul.
Cu sfinţită cuviinţă stând Moise şi Ilie în Muntele Taborului şi Chipul Dumnezeieştii Feţe luminat văzându-L, pe
Hristos în Părinteasca Slavă strălucind, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Pentru Dumnezeiasca vedere cea din nor s-a preamărit oarecând faţa lui Moise; iar Hristos cu lumina şi cu Slava ca
şi cu o haină Se îmbracă, că, Însuşi Făcătorul luminii fiind, luminează pe cei ce cântă: Binecuvântaţi, toate lucrurile
Domnului, pe Domnul.
Văzând ucenicii pe Hristos înconjurat de nor luminos în Tabor şi jos spre pământ privind, mintea luminându-şi, L-
au lăudat pe El împreună cu Tatăl şi cu Duhul: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cântarea a 9-a.
Stih: Măreşte, sufletul meu, pe Domnul, Cel Ce S-a schimbat la Faţă în Muntele Taborului.
Irmosul:
Naşterea ta Nestricată s-a arătat, căci Dumnezeu din coapsele tale a ieşit şi S-a arătat Purtător de Trup pe pământ şi
cu oamenii a vieţuit. Pentru aceasta, pe tine, de Dumnezeu Născătoare, toţi te mărim.
Spăimântaţi fiind de acea nouă vărsare de lumină, dar îndată luminându-se, ucenicii au privit unul către altul şi jos
la pământ căzând, Ţie Stăpânului tuturor, s-au închinat.
Glas de Dumnezeu suflet din nor s-a auzit, întărind minunea. Că Tatăl luminilor a grăit către Apostoli: Acesta este
Fiul Meu Cel Iubit, pe Acesta să-L ascultaţi.
Lucruri noi şi preaslăvite văzând şi Glasul Părintesc auzind în Tabor slugile Cuvântului, închipuirea chipului celui
dintâi, au grăit: Acesta este Mântuitorul nostru.
Cel Ce eşti Chipul Cel Neschimbat al Celui Ce este de-a pururi Neschimbat, Pecetea Cea Neschimbată, Fiule
Cuvinte, Înţelepciune şi Braţule, Dreapta şi Puterea Celui Preaînalt, pe Tine Te lăudăm cu Tatăl şi cu Duhul.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

În Muntele Taborului Te-ai schimbat la Faţă, Dumnezeule, între înţelepţii Ilie şi Moise, împreună fiind de faţă şi
ucenicii Tăi, Iacov şi Petru şi Ioan. Iar Petru acestea a zis Ţie: bine este să facem aici trei colibe: una lui Moise şi
una lui Ilie şi una Ţie, Stăpânului Hristos. Cel Ce ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează şi sufletele noastre.
Canon de rugăciune la Praznicul Schimbării la Faţă a Domnului (2)

6 August
Troparul Schimbării la Faţă a Domnului, glasul al 7-lea:

Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi Slava Ta, pe cât li se putea.
Strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
Dătătorule de lumină, slavă Ţie.

Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, grăia: Mântuitorului şi Dumnezeului
nostru să-I cântăm.
Moise, ca un prooroc, văzând în mare şi în nor şi în stâlp de foc de demult Slava Domnului, a grăit: Mântuitorului
şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Ca şi cu o piatră cu trup îndumnezeit acoperindu-se, văzând pe Cel Nevăzut, Moise văzătorul de Dumnezeu a grăit:
Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Tu în Muntele Legii şi în Tabor ai fost văzut de Moise, în nor de demult, iar acum în Lumina Dumnezeirii Celei
Neapropiate.
Catavasie:
Cruce însemnând Moise cu toiagul, Marea Roşie o a despărţit lui Israel celui ce cu piciorul o a trecut; iar de-a
curmezişul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, înscriind deasupra nebiruita armă. Pentru aceasta,
lui Hristos, Dumnezeul nostru, să-I cântăm, că S-a preaslăvit.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Ta. Că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Slava ce a umbrit mai dinainte în cort şi cu Moise sluga Ta a vorbit, a fost, Stăpâne, Chipul Schimbării Tale la Faţă,
al Celei Ce a strălucit în Chip de Negrăit în Tabor.
Suitu-s-au împreună cu Tine, Cuvinte Unule-Născut Preaînălţate, cei trei Apostoli aleşi, în Muntele Taborului. Şi
acolo au stat împreună Moise şi Ilie ca nişte slugi ale lui Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
Dumnezeu Desăvârşit fiind, Om Desăvârşit S-a făcut cu toată Dumnezeirea amestecând omenirea în faţa Sa. Pe
Acesta în două fiinţe L-au văzut Moise şi Ilie în Muntele Taborului.
Catavasie:
Toiagul spre închipuirea Tainei se primeşte, căci cu odrăslire a ales preot; iar Bisericii, celei mai înainte
neroditoare, acum a înflorit Lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Din Trupul Tău Razele Dumnezeirii au ieşit, pentru prooroci şi pentru apostoli; pentru aceasta, ucenicii cei aleşi,
cântând, au grăit: Slavă puterii Tale, Doamne.
Cel Ce ai păzit nevătămat Rugul cel ce se împărtăşise cu focul, Ţi-ai arătat, Stăpâne, Trupul Cel Dumnezeieşte
Strălucitor, lui Moise celui ce cântă: Slavă puterii Tale, Doamne.
Ascunsu-s-a de Razele Dumnezeirii soarele cel simţitor, dacă Te-a văzut pe Tine schimbat la Faţă, în Muntele
Taborului, Iisuse al meu. Slavă puterii Tale, Doamne.
Foc fără materie a fost văzut nearzând materia trupului, precum Te-ai arătat, Stăpâne, lui Moise, Apostolilor şi lui
Ilie, unul din două, în două Firi Desăvârşit.
Catavasie:
Auzit-am, Doamne, Taina rânduielii Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la Faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine
păcătosul? Ci, Te rog întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Limba cea ritoricească nu poate să spună măririle Tale. Că Tu, Cel Ce ţii viaţa şi stăpâneşti moartea, ai pus de faţă
în Muntele Taborului pe Moise şi pe Ilie, care au mărturisit Dumnezeirea Ta.
Cel Ce ai zidit cu mâini nevăzute pe om, după Chipul Tău, Hristoase, ai arătat Frumuseţea cea dintâi a Chipului
Tău în făptură, nu ca în închipuire, ci aşa cum eşti după Fiinţă: Dumnezeu fiind şi Om.
Amestecându-Te fără amestecare, ne-ai arătat nouă, Cărbunele Dumnezeirii, Cel Ce arde păcatele şi luminează
sufletele în Muntele Taborului, unde ai făcut pe Moise şi pe Ilie şi pe cei aleşi dintre ucenici să se minuneze.
Catavasie:
O, de trei ori Fericite Lemn, pe care s-a Răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul. Prin care a căzut cel ce a înşelat cu
lemnul, biruit fiind de Cel Ce S-a pironit pe tine cu trupul, Dumnezeu, Care dă pace sufletelor noastre.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Cât de mare şi de înfricoşătoare vedenie s-a văzut astăzi din cer înţeleasă şi de pe pământ neasemănată! Strălucit-a
Soarele Dreptăţii Cel Înţelegător în Muntele Taborului.
Trecut-a umbra Legii cea neputincioasă şi a venit arătat Hristos Adevărul, a grăit în Tabor Moise, văzând
Dumnezeirea Ta.
Stâlpul lui Moise a însemnat mai înainte lămurit pe Hristos schimbat la Faţă, iar norul vădit a însemnat Darul
Duhului, Cel Ce a umbrit în Tabor.
Catavasie:
În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea Patimă mai înainte o a
închipuit lămurit, de unde a treia zi ieşind, a însemnat Învierea cea mai presus de lume, a lui Hristos Dumnezeu,
Cel Ce S-a Răstignit cu trupul şi cu Învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

În munte Te-ai schimbat la Faţă şi pe cât au putut ucenicii Tăi au văzut Slava Ta, Hristoase Dumnezeule, pentru ca,
atunci când Te vor vedea Răstignit, să înţeleagă patima Ta cea de bunăvoie şi să propovăduiască lumii că Tu eşti cu
adevărat Raza Tatălui.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evrei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au prefăcut, cântând: Binecuvântat eşti,
Acum au fost văzute de Apostoli cele nevăzute: Dumnezeirea în Trup în Muntele Taborului strălucind celor ce
grăiau: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Spăimântatu-s-a cu frică, mirându-se de frumuseţea Dumnezeieştii Împărăţii, în Muntele Taborului, Apostolii,
cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Acum cele neauzite s-au auzit: că Fiul Cel fără de tată din Fecioară, prin Părintescul Glas cu preaslăvire a fost
mărturisit Dumnezeu şi Om, Acelaşi şi în veci.
Nu cu luarea trecătoare de fiu, ci din Fiinţă eşti Fiu Iubit al Celui Preaînalt Tu, Cel Ce mai dinainte eşti şi cu noi ai
petrecut fără schimbare. Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Catavasie:
Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel mistuitor; ci cu Duh de rouă
aducător, ce împotrivă răsufla, înăuntrul focului fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine
eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
De şapte ori cuptorul chinuitorul haldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe
aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-
Auzindu-Te, Stăpâne, pe Tine mărturisit de Tatăl şi Fulgerul Feţei Tale Cel mai tare decât vederea omenească
neputând răbda să-l vadă, ucenicii Tăi au căzut cu frică la pământ, cântând: preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-
L întru toţi vecii.
Pentru cei ce împărăţesc eşti Împărat Preafrumos şi pentru cei ce domnesc pretutindenea eşti Domn, Puternic,
Fericit şi locuind în Lumina Cea Neapropiată. De Acesta mirându-se ucenicii, au grăit: tineri, binecuvântaţi-L,
preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Ca înaintea Celui Ce stăpâneşti cerul şi împărăteşti peste pământ şi peste cele de dedesubt, Hristoase, înaintea Ta
au stat Apostolii de pe pământ şi ca din cer Ilie Tesviteanul şi Moise din morţi, cântând cu un glas: popoare,
preaînălaţi-L pe El întru toţi vecii.
Grijile cele izvoditoare de lene au fost lăsate pe pământ de către cei aleşi dintre Apostoli, Iubitorule de oameni,
când Ţi-au urmat Ţie, spre Dumnezeiasca petrecere cea mai presus de pământ. Pentru aceasta, învrednicindu-se de
Dumnezeiască Arătarea Ta, au cântat: popoare, preaînălţaţi-L pe Hristos în toţi vecii.
Catavasie:
Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu Părintele; lăudaţi pe Cuvântul Cel
Ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor întru toţi
vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de bunăvoie S-a pogorât până şi la
trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o
mărim.
Ca să arăţi lămurit a doua pogorâre a Ta, cea de negrăit şi ca să Te faci văzut ca Dumnezeu Preaînalt, ai strălucit în
chip de negrăit în Tabor, Apostolilor şi lui Moise şi lui Ilie. Pentru aceasta, toţi pe Tine, Hristoase, Te slăvim.
Ascultaţi-mă pe mine şi veniţi să ne suim în Muntele cel Sfânt, în cel mai presus decât cerurile; să stăm ca fiind
fără materie în Cetatea Dumnezeului Celui Viu şi să vedem cu mintea Dumnezeirea cea fără materie, a Tatălui şi a
Duhului strălucind în Fiul Unul-Născut.
Trasu-m-ai pe mine cu dragostea, Hristoase şi m-ai schimbat cu dorul Tău cel Dumnezeiesc. Iar acum arde cu focul
cel fără materie păcatele mele şi mă învredniceşte ca să mă satur de dulceaţa Ta, ca săltând, să slăvesc, Bunule,
amândouă venirile Tale.
Catavasie:
Rai de Taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, prin Care Lemnul Crucii, cel de
viaţă purtător, în pământ a fost sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.

În Muntele Taborului Te-ai schimbat la Faţă, Dumnezeule, între înţelepţii Ilie şi Moise, împreună fiind de faţă şi
ucenicii Tăi, Iacov şi Petru şi Ioan. Iar Petru acestea a zis Ţie: bine este să facem aici trei colibe: una lui Moise şi
una lui Ilie şi una Ţie, Stăpânului Hristos. Cel Ce ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează şi sufletele noastre.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Mucenic Dometie Persul

7 August
Troparul Sfântului Cuvios Mucenic Dometie Persul, glasul al 4-lea:

Cu pustnicia mai înainte pedepsindu-te în munte, taberele vrăjmaşilor cele netrupeşti cu arma Crucii le-ai pierdut,
întru tot fericite şi iarăşi spre chinuire bărbăteşte te-ai întrarmat, ucigând pe Copronim cu sabia credinţei. Iar pentru
acestea ai fost încununat de Dumnezeu, Cuvioase Mucenice Dometie, pururea mărite.
Cântarea 1, glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând...

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Purcezând către Dumnezeu şi strălucit fiind cu darul cel mucenicesc, roagă pe Hristos să trimită rază purtătoare de
lumină peste cei ce te laudă pe tine cu credinţă, de Dumnezeu fericite.
Rupând lanţurile înşelăciunii, cu adevărat ai alergat la Hristos, părăsind cu cuget curat, jertfele persane şi scăpând
de necredinţa vrăjitorilor.
Cu înţelepciune socotind că soarele, fiind zidit nu este dumnezeu, ci una din cele văzute, ai fost povăţuit de gândul
cel înţelept către Dumnezeul Cel Nevăzut.
Pe tine, întru tot Sfântă Fecioară, care ai născut pe Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce S-a făcut ca şi noi pentru noi,
credincioşii te propovăduim Curată Maică lui Dumnezeu şi te fericim.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este Sfânt precum Tu...

Întărindu-te cu credinţa cea adevărată, te-ai arătat ca un stâlp neclintit şi nemutat, nelăsându-te înşelat nici de
cuvintele fermecătoare, nici de ştiinţa vrăjitorilor persani.
Fugind de veninul cel pierzător de suflet de a sluji făpturii şi a cinsti soarele, cu dragostea dreptei credinţe ai căutat
pe Dumnezeu Cel Adevărat şi Ziditorul tuturor.
Împărtăşindu-te de apele cele Dumnezeieşti ale naşterii de a doua, te-ai luminat la suflet şi cu adevărat te-ai făcut
fiu al lui Dumnezeu cu darul şi moştenitor desfătărilor celor Dumnezeieşti.
Înţelepciunea şi-a zidit Casă Dumnezeiască, sălăşluindu-Se mai presus de minte şi de cuvânt, în pântecele tău,
Curat şi Cinstit, fiind curăţit cu duhul, Preacurată.
Irmosul:
Nu este Sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai
întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Cântarea a 4-a. Irmos: Hristos este Puterea mea...

Cuvântător căutând ai cunoscut, mărite, pe Cel din Fire Necunoscut. Şi aflându-L pe Dânsul, L-ai iubit şi cu
bucurie Te-ai închinat Slavei Lui.
Cu dor fierbinte ai alergat la ceata cea cu totul înţeleaptă a călugărilor celor sfinţi şi de râvna faptei celei bune
aprinzându-te, ai vieţuit curat în postiri şi în rugăciuni.
Dorul tău cel cugetător de Dumnezeu a dezlegat cu înlesnire legăturile firii şi cu luminarea cea dătătoare de rouă a
Duhului Sfânt, a stins cuptorul patimilor, părinte.
Puterea mea este Dumnezeul şi Domnul, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Cuvântul Cel Dumnezeiesc, Care S-a
Întrupat din pântecele tău cel Neîntinat şi ne-a dăruit nouă viaţă.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cu Dumnezeiască strălucirea Ta...

Fiind încuviinţat în înţelegere îngerească, ai ales mai degrabă vecuirea celor nevăzute decât toate cele văzute,
strălucind cu lumina curăţiei, fericite.
Îndulcindu-te de Dumnezeiasca bunătate, ai iubit liniştea şi depărtarea, păzind aşezarea minţii netulburată, Părinte
Dometie.
Cât este de mare cu adevărat şi de minunată cugetarea cea întru tot înţeleaptă a primenirii tale spre bine. Că s-a
lucrat de schimbarea mâinii Celui Preaînalt şi a Darului Celui Dumnezeiesc.
Ai rămas, Fecioară, Nestricată şi pe cele ale maicilor le arăţi, Preacurată Stăpână. Căci ai împreunat naşterea cu
fecioria şi porţi deosebirile amândurora.
Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Ai suferit din partea neprietenului şi a vrăjmaşului încercări care veneau ca ploaia; şi în alte chipuri fiind ispitit şi
luptând cu zavistia, preafericite, te-ai arătat biruitor, vrednicule de minune.
Petrecerea ta a fost Dumnezeiască, viaţă de Dumnezeu văzătoare şi purtătoare de lumină. Că, părăsind cele
frumoase ale lumii, ai câştigat Podoaba cea Dumnezeiască şi Frumuseţea, de Dumnezeu cugetătorule.
Fiind înarmat cu Puterea cea Dumnezeiască şi având Darul Cel de sus împreună lucrând cu tine, te-ai învrednicit,
pururea pomenite, a săvârşi semne şi minuni mai presus de fire, vrednicule de minune.
Făcutu-te-ai Locaş Luminii şi Cămară cu cuviinţă Dumnezeiască a Mirelui, prin Întruparea cea mai presus de minte
a Făcătorului tuturor. Că tu Singură, Fecioară, ai fost Locaş vrednic de Dumnezeu.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din
stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.
CONDAC, glasul al 6-lea. Podobie: Plinind rânduiala cea...

Biruind cugetările cele stricăcioase şi care trag către cele pământeşti, te-ai arătat mare îndreptător călugărilor,
Preacuvioase Mucenice Dometie, neînfricoşându-te de mânia împăratului celui ce nu voia să cinstească chipul lui
Hristos. Pentru aceasta, te-ai şi săvârşit, cântând cântarea: Dumnezeu este cu mine şi nimeni împotriva mea.
Cântarea a 7-a. Irmos: Dătător de rouă...

Odihnitu-s-a peste tine, părinte prealuminat, Darul Duhului şi lucrări preamărite a arătat ţie, care grăiai şi cu
credinţă cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu minte vitează ai săvârşit alergarea pustniciei şi la sfârşitul nevoinţelor, mucenic te-ai făcut cu adevărat, cântând
lui Hristos: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Fiii tăi cei născuţi prin Dumnezeiescul dar s-au nevoit împreună cu tine ca şi cu un părinte; şi răbdând în peşteră, au
pătimit împreună cu tine, cu un glas cântând lui Hristos: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Câştigându-te pe tine Liman de mântuire, ne mântuim de tulburări; şi având nădejdea în tine, ca pe o Ancoră a
sufletelor, grăim către Hristos: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie cuvioşilor...

De dragostea Făcătorului rănit fiind, părinte, ai lepădat toată dragostea făpturilor, fiind călăuzit în chip lămurit de
Duhul lui Dumnezeu, pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Scuturând grijile cele pământeşti cu nădejdile cele cereşti, te-ai îmbogăţit, părinte cuvioase, de fericirea cea în
Hristos, de care acum te împărtăşeşti întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Primind Razele cele Dătătoare de Lumină ale Sfântului şi Dumnezeiescului Duh, Preaînţelepte Părinte Dometie, L-
ai văzut cu vederea ochilor pe Acesta, învăţându-te în chip înfricoşător Tainele cele Dumnezeieşti, fericite.
Vioara cea de Dumnezeu Glăsuitoare a strămoşului tău, mai înainte te-a închipuit pe tine, Curată, Chivot Sfânt,
purtând pe Dumnezeu, Cel Ce S-a îmbrăcat în trup. Pe Acela Îl preamălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o, că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea
Ta. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Strălucindu-te cu lumina cea nematerialnică, te-ai făcut după vrednicie luminos cu chipul, purtătorule de lumină,
agonisindu-ţi viaţă fără prihană şi sfântă, părinte. Şi acum stai înaintea Stăpânului şi Dumnezeu, rugându-te pentru
turma ta.
Luptele tale cele pustniceşti împreună cu luptele cele muceniceşti după vrednicie au fost încununate şi îndoit ai luat
darul vitejiilor şi ai aflat desfătarea bunătăţilor celor veşnice.
Întărindu-te cu putere şi cu Dar Dumnezeiesc, te-ai arătat tuturor prealuminat învăţător al dreptei credinţe, fiind
înfrumuseţat cu minunile şi întărind şi vindecând pe toţi cei ce cu credinţă se apropie de tine, de Dumnezeu fericite.
Întru tine s-au lucrat Tainele cele mai presus de om şi mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că te-
ai făcut Născătoare de Dumnezeu, purtând în braţe şi hrănind pe Cel Lăudat cu cântări, de Oştile cele cereşti.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti. Iar prin tine,
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat, pe Care slăvindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Dorit-ai de Frumuseţea lui Hristos şi prin pustnicie ai omorât patimile şi cu tărie pătimind, ai făcut să înceteze
înşelăciunea, Mărite Mucenice Dometie, împreună vorbitorule cu îngerii. Pentru aceasta, izvorăşti şi râuri de
vindecări, pentru cei ce cu credinţă săvârşesc Dumnezeiască pomenirea ta, mucenice, vrednicule de minune.
SEDELNA Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei
tale...
În Muntele Taborului schimbându-Te la Faţă, Raza Slavei Tale Celei Dumnezeieşti, Cuvinte al lui Dumnezeu, ai
arătat ucenicilor Tăi, atât cât ei puteau vedea. Cu aceia împreună să ne luminăm şi noi, cei ce Te cântăm pe Tine,
Unule Neschimbate, Iisuse Atotputernice. Pentru aceasta, cu credinţă grăim Ţie: Slavă Împărăţiei Tale, Hristoase.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului

8 August
Troparul Sfântului Ierarh Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului, glasul al 4-lea:
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru
aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Emilian, roagă pe Hristos
Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare...

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Începătoriile cetelor celor mai presus de lume împreună locuind, de Dumnezeu cugetătorule fericite şi de sus
privind, părinte, învredniceşte de mântuire pe cei ce cu bucurie săvârşesc sfântă pomenirea ta.
Cu totul unindu-te cu Stăpânul, de Dumnezeu cuprinsule şi cu luminile cele de acolo strălucind, toată prăznuirea
cea cinstitoare de Dumnezeu ai luminat-o cu învăţăturile tale; ca un îndrumător de cele sfinte arătându-te, de
Dumnezeu cugetătorule.
Prin fapta cea bună, ierarhe, ai făcut mintea ta stăpânitoare peste patimi, împărţind ca un drept judecător şi
sufletului şi trupului cele cuviincioase amândurora, părinte.
Vădit ocârmuind Biserica, te-ai arătat tăinuitor iscusit al celor mai presus de minte şi tare apărător al adevărului,
astupând gurile şi zdrobind fălcile leilor, pururea pomenite.
Pe Cel Născut din pântecele tău, Preacurată, cu dreaptă credinţă Îl cunoaştem Unul în două Firi, Dumnezeu şi Om,
mai presus de fire, având desăvârşit deosebirea amândurora.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu Însuţi, Cel Ce ştii neputinţa...

Rugător de Dumnezeu cugetător înaintea lui Hristos te punem credincioşii pe tine, ca pe cel ce ai luptat cu vitejie
pentru Dânsul şi ai cinstit chipul Lui şi ai păzit Legea propovaduirii celei cinstite şi credinţa cea de sus.
Arătându-te tărie a mucenicilor, ai surpat pornirea celui rău credincios şi te-ai făcut zid neclintit şi neschimbat al
Bisericii şi Dumnezeiesc Mijlocitor, tare mustrând pe cei fără minte, de Dumnezeu cugetătorule, vrednicule de
minune.
Cel preaviclean, care băuse din destul veninul eresului, a fost mustrat de cuvântul tău cel învăţător; căci cu lumina
ta a fost gonit întunericul şi prin strălucirile înţelepciunii tale celei Dumnezeieşti s-a descurcat împletirea sfatului
cel viclean.
Acum cu luminat glas pe tine din suflet te propovăduim cu adevărat Maică a lui Dumnezeu, care ai născut pe
Dumnezeu, Cel fără de trup, Care, fiind Întrupat din tine, S-a sălăşluit întru noi, neprimind mutare sau amestecare,
Preacurată.
Irmosul:
Tu Însuţi, Cel Ce ştii neputinţa firii omeneşti şi după milostivire, Te-ai închipuit în ea, încinge-mă cu putere de sus,
ca să grăiesc către Tine: Sfântă este Biserica cea Însufleţită, a Slavei Tale Celei nepovestite, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a. Irmos: Munte pe tine cu darul...

Prin fapta cea bună unindu-te, Sfinte Emilian, cu Atotputernicul şi cu Cel Tare în războaie, ai putut surpa
sprânceana păgânului, iar acum grăieşti: Slavă puterii Tale, Doamne.
Arătându-te răbdător, când ai fost trimis în îndelungate izgoniri, ai suferit, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte
Mucenice Emilian, arătându-te mai întâi arhiereu cu fapte bune şi sfinţit tăinuitor, de Dumnezeu purtătorule
preaales.
Arătatu-te-ai după Lege din pruncie sfinţit, pustniceşte strălucind, de trei ori Fericite Emilian şi fiind înconjurat cu
Cuvântul Darului, sfinţite tăinuitorule, lui Dumnezeu grăiai: Slavă puterii Tale, Doamne.
Cel Ce este mai presus decât toată făptura, săvârşind pe pământ Taina Dumnezeieştii zidiri începătoare de viaţă şi
mai presus de minte, a locuit în pântecele tău, cel Înfrumuseţat cu Strălucirile Fecioriei, Preacurată.
Cântarea a 5-a. Irmos: Dumnezeu fiind păcii...

Prin Dumnezeiasca Sa cunoştinţă de mai înainte cunoscând Hristos bunăvoirea sufletului tău cel mare, vădit te-a
împodobit cu mari virtuţi, înfrumuseţându-te cu haina preoţiei şi cu patimile cele muceniceşti, tăinuitorule de cele
sfinte, preacinstite.
Primind Darul Duhului, ai izvorât ape de învăţături turmei lui Hristos, preafericite. Pentru aceasta, învăţându-ne
prin tine a cinsti chipul Lui şi al tuturor sfinţilor, ruşinăm pe cei ce luptă împotriva lui Dumnezeu.
Omorându-ţi cugetarea trupului tău cu ostenelile cele pustniceşti, prin strălucirea Duhului ţi-ai înviat mintea. Pentru
aceasta, prin amândouă strălucind, ierarhe, ai bine plăcut lui Dumnezeu, sfinţite mucenice, vrednicule de minune.
Sfânta sfintelor, Fecioară Curată, ai născut pe Sfântul Sfinţilor, pe Hristos Mântuitorul, Care sfinţeşte pe toţi.
Pentru aceasta, te mărturisim pe tine Împărăteasă şi Stăpână a tuturor şi Maică a Ziditorului făpturilor.
Cântarea a 6-a. Irmos: Din pântece pe Iona...

Vrând să opreşti întinderea ereziei, cu osârdie ai intrat în primejdii şi cu îndrăzneală ai ruşinat pe cei ce ţinea
obiceiul necredinţei, începând întâi a grăi tu înaintea soborului celui de Dumnezeu înţelepţit.
Numai pe Hristos cu înflăcărare iubindu-L şi dorind a dobândi Dumnezeiasca Strălucire, ierarhe al Domnului, bine
plăcutule al lui Dumnezeu, ai arătat tărie mucenicească, strălucind întâi cu postirea. Pentru aceasta, lămurit ai
primit îndoite cununi.
Având cugetul tău sus, aproape de Dumnezeu şi strălucitor de Razele Cele Dumnezeieşti, cu înlesnire ai trecut
marea vieţii; şi fiind ocârmuit de Sfântul Duh, te-ai adăpostit acum în limanurile cele cereşti.
Binevoind ca un Milostiv a mântui firea omenească cea rău stricată prin zavistia şarpelui, S-a Sălăşluit în pântecele
tău şi S-a făcut Trup Neschimbat, aflându-te pe tine Singură Curată, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Preacurată.
Irmosul:
Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul, în Fecioară sălăşluindu-
Se şi Trup luând, a ieşit păzind-o Nestricată. Că Cel Ce nu a pătimit stricăciune a păzit Nevătămată pe Ceea ce L-a
născut.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Pe tine, cel ce te-ai arătat viteaz apărător al Treimii, te măreşte, cântându-te, Biserica, pentru care ai şi pătimit,
Sfinte Mucenice Emilian. Pentru aceea cinstim pomenirea ta, căci ne izbăveşti de năpădirea cea păgânească pe noi,
robii tăi.
Cântarea a 7-a. Irmos: Pe tine, cuptor înţelegător...

Ai fost, părinte, cu adevărat încuviinţată înfrumuseţare a ierarhilor; că, împărăţind peste patimi, te-ai arătat turn
nesurpat şi zid al Bisericii, slăvind pe Dumnezeu Cel Preaslăvit, vrednicule de minune.
Cu praştia cuvintelor tale celor strălucitoare şi cu săgetăturile învăţăturilor surpând învăţăturile celor de alt neam,
nou David te-ai arătat nouă, numind pe Dumnezeu Cel Lăudat şi Preaslăvit.
Luminat ai stat înaintea divanului chinuitorului pentru Hristos; şi ca dintr-un izvor Dumnezeiesc, ai izvorât
cuvintele, mărturisind tuturor închinarea la cinstitele icoane, lămurit ştiind că închinarea trece către întâia
închipuire.
Cu străină cuviinţă fecioreşte ai Născut pe Ziditorul tuturor, Cel Ce Se odihneşte pe scaun de Heruvimi, tu Singură
Preafericită, prealăudată Fecioară, Maica Dumnezeului părinţilor noştri, Celui Lăudat şi Preaslăvit.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel răcorit...

Cu focul cel înţelegător ai ars toată materia cea uscăcioasă a eresului; şi prin chemare Dumnezeiască pe slujitorii
cei necuraţi i-ai înjunghiat, ca Ilie, cu sabia Duhului. Iar acum, veselindu-te, cânţi: toată făptura să Binecuvinteze
pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Arătatu-te-ai plin de dar şi de Puterea Cea Dumnezeiască, de trei ori fericite; şi cu bună cuviinţă înfrumuseţându-te
cu podoaba curăţiei, neschimbat ai ţinut dreapta credinţă, cu care, stând acum înaintea Stăpânului, cânţi: toată
făptura să Binecuvinteze pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Priveşti de sus spre cântăreţii tăi, sfinţite părinte, de Dumnezeu înţelepţite, arătându-ne nouă cărarea cea dreaptă şi
sfărâmând cu rugăciunile tale întărâtările eresurilor, ca să cântăm cu îndrăzneală şi să cinstim icoana
Mântuitorului Hristos şi să ne închinăm Născătoarei de Dumnezeu şi tuturor sfinţilor.
Nu este întinare în Frumuseţea ta, Fecioară, căci tu Singură, cea fără prihană, te-ai arătat din veac Preacurată,
luminând lumea cu razele fecioriei şi cu lumina curăţiei. Pentru aceasta, lăudându-te, cântăm: toată făptura să
Binecuvinteze pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul, întru toţi vecii.
Cuptorul cel răcorit a închipuit minunea cea mai presus de fire, că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici
Focul Dumnezeirii nu a ars pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să zicem: să Binecuvinteze
toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe pe Dânsul întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Chipul naşterii tale...

Aflat-ai răsplătire ostenelilor tale, învrednicindu-te a locui acum, ca un mucenic şi Dumnezeiesc ierarh, împreună
cu Oştile cele Dumnezeieşti, sfinţite mucenice, vrednicule de minune.
Arătatu-te-ai împodobit cu cuvântul şi cu înţelepciunea dogmelor, alesule Mucenic Emilian. Pentru aceasta, a
încununat Hristos cinstitul tău cap, preafericite. Pe Acela roagă-L pururea pentru noi.
Porţile cele cereşti Stăpânul deschizându-le, a primit sufletul tău, Cuvioase Emilian, odihnindu-l ca un drept în
locurile de odihnă. Iar acum petreci împrejurul Scaunului Împăratului tuturor.
O, minunile tale cele mai presus de minte! Că tu, Fecioară, Singura Preacurată Stăpână, tuturor ai dat a înţelege
minunea cea nouă a naşterii tale. Pentru aceea neîncetat pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Irmosul:
Chipul naşterii tale celei Curate l-a arătat Rugul cel ce ardea nears. Iar acum te rugăm să stingi cuptorul ispitelor cel
sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim neîncetat pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Cu Dumnezeiescul Duh fiind luminat, cu îndrăzneală ai propovăduit dogmele Ortodoxiei, părinte şi pe împăratul
cel fără de lege, care te-a trimis pe nedrept în închisori depărtate, l-ai ruşinat, Părinte cuvioase, roagă pe Hristos
Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului, glasul al4-lea: Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
În Muntele Taborului Te-ai Schimbat la Faţă, Dumnezeule, între înţelepţii Ilie şi Moise, împreună fiind de faţă şi
ucenicii Tăi: Iacov, Petru şi Ioan. Iar Petru acestea a zis Ţie: bine este să facem aici trei colibe: una lui Moise, una
lui Ilie şi una Ţie, Stăpânului Hristos. Cel Ce atunci ai arătat acelora Lumina Ta, luminează şi sufletele noastre.
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Matia

9 August
Troparul Sfântului Apostol Matia, glasul al 3-lea:

Sfinte Apostole Matia, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

Stih: Sfinte Apostole Matia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mie, celui ce cu laude cânt prăznuirea ta cea purtătoare de lumină, Sfinte Apostole Matia, roagă-te ca să mi se dea
din cer Raza mântuirii.
Fără mijlocire vorbind cu Lumina Cea Mare, Care s-a făcut Una cu noi, te-ai arătat, mare soare, Apostole,
vrednicule de minune.
Supunându-te Legilor Stăpânului, fericite, cu mreaja limbii tale ai vânat marginile din adâncul necunoştinţei.
Cuvântul Cel Dumnezeiesc, pentru bunătate voind a Se Întrupa din pântecele tău, Maică Fecioară, mă mântuieşte
pe mine, tot omul, Preacurată.
Catavasie:
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea...

Împuternicindu-te, înţelepte, cu voirea cea începătoare de viaţă, ai putut răpi jafurile celui puternic şi a robi cu
darul.
Iubind pe Învăţătorul şi slujind voinţei Lui celei Atotfăcătoare, izbăveşte de înşelăciune pe oameni, vrednicule de
minune.
Pe tine care împlineşti sfântă ceata ucenicilor, cea cu numărul de doisprezece, Duhul Cel Atoatefăcător te-a ales pe
tine, de Dumnezeu grăitorule.
Avându-te pe tine Ajutătoare şi Folositoare, nu mă înspăimântez de năvălirile vrăjmaşilor, ci şi biruiesc cetele lor,
Preacurată.
Catavasie:
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale...

O Fire a Dumnezeirii, o Împărăţie şi o Domnie vestind, preafericite, ai vânat adunările limbilor.
Adusu-te-a pe tine Domnul la marea vieţii ca pe un cal ce tulbură apele cele amare ale mulţimii de zei.
Cu cuvântul cel Dumnezeiesc ai ogorât inimile cele înţelenite şi ai făcut să strălucească dreapta credinţă şi
cunoştinţa adevărului.
Odorul Fecioriei şi Locaşul Firii Celei Neîncăpute, luminează sufletul meu cel întunecat cu multe patimi.
Catavasie:
Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Via Cea Adevărată te-a întins ca pe o viţă mult roditoare pe tine, care lucrezi strugurele cel ce drege vinul cel
mântuitor, pe care cei cuprinşi de necunoştinţă bându-l, fericite, au lepădat beţia înşelăciunii.
Arătatu-te-ai împlinind ceata cea fericită a celor doisprezece ucenici, din care ridicându-şi călcâiul asupra
lui Hristos şi lepădându-se pe sine, vânzătorul şi-a dobândit sugrumarea cea amară, grăitorule de taine, Sfinte
Matia, Apostole.
Sare Dumnezeiască ai fost pus în lume, Fericite Apostole; iar prin învăţăturile cele dulci ai curăţit putrejunea
înşelăciunii, ai gonit bolile şi ai izgonit neputinţele sufletelor şi ale trupurilor, Prealăudate Apostole Matia.
Prin Preacurată naşterea ta, Dumnezeiască Mireasă, de hainele cele urâte şi de omorârea cea de demult a fost
dezbrăcat Adam, Fecioară şi a fost îmbrăcat cu veşmânt cu adevărat Sfânt, care nicidecum nu se întinează de
patimi.
Catavasie:

Îndumnezeindu-te cu unirea cea Dumnezeiască, te-ai făcut dumnezeu după dar; şi primind de la Dumnezeu Razele
cele cu întâia lucrare, ai luminat pe credincioşi şi pământul de negura idolilor l-ai curăţit.
Iată ţie ucenicului ţi se dă toată proorocia sfinţilor prooroci; că te-ai făcut însuţi văzător şi slujitor, Sfinte Matia,
următor şi Apostol al Celui Ce de demult a fost vestit.
Noi, credincioşii, te numim pe tine, Fecioară, Sfinţire Înţelegătoare şi Neatinsă Curăţie, Sfeşnic de aur şi Masă
Însufleţită, care ai purtat Pâinea Vieţii.
Catavasie:

Ca un soare cu raze luminoase, în toată lumea ieşind vestirea ta, a luminat Biserica păgânilor cu darul, purtătorule
de minuni, Sfinte Matia, Apostole.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evreieşti...

Cu măiestria înţelepciunii cuvintelor tale, mărite, ai uscat revărsarea înşelăciunii şi cu pârâul desfătării, ai adăpat pe
cei ce cu credinţă cântă: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Măiestriile vrăjmaşului prin Preaputernica Tărie a lui Dumnezeu au slăbit; şi în faţa călătoriei tale, Apostole, munţii
şi dealurile necredinţei s-au sfărâmat.
Iată Fecioara, despre care a vorbit marele Isaia, prin Duhul a zămislit pe Dumnezeu în pântece şi-L naşte. Aceluia Îi
cântăm: Doamne, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Catavasie:
eşti cuvântat.

Făcându-te gură lui Dumnezeu, ai răpit, înţelepte, din gâtul omorâtorului de oameni, pe cei pe care îi înghiţise şi îi
făcuse mâncare a răutăţii sale; şi prin baia naşterii de a doua, i-ai adus Domnului pe aceştia care neîncetat cântă:
popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii
Făcându-te căruţă Cuvântului lui Dumnezeu, ai sfărâmat osiile înşelăciunii şi carele răutăţii; iar stâlpii şi capiştile
idolilor, cu Dumnezeiască Putere, din rădăcină le-ai surpat; şi ai făcut biserici Treimii pe cei ce cântă: popoare,
preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Sfântul Matia Preaînţeleptul s-a arătat cer cuvântător care vesteşte Slava Cea Negrăită a lui Dumnezeu Unul-
Născut, fulger al Darului, vânător al celor rătăciţi, sfeşnic al Luminoasei Raze Dumnezeieşti, tăinuitor al celor
negrăite. Pe acesta întru veselie cu un glas să-l lăudăm.
Mai presus de fire ai zămislit şi mai presus de cuvânt ai născut pe Ziditorul firii omeneşti, pe Cel Ce S-a făcut Om
şi nu S-a despărţit de Tatăl, Stăpână Curată. Aceluia Îi cântă toată făptura: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi,
popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Catavasie:
vecii.

Prieten te-a numit pe tine Mântuitorul, ca pe unul ce slujeai poruncilor Lui, Apostole fericite şi moştenitor al
Împărăţiei Sale; iar la înfricoşătoarei zi ce va să fie, împreună şezător, Sfinte Matia Preaînţelepte, împlinirea
douăsprezecimii ucenicilor.
Trecând cu ajutorul Crucii marea vieţii cea tulbure, ai ajuns la limanul odihnei şi la dorirea cea desăvârşită, fericite.
Iar acum, bucurându-te, stai înaintea Iubitorului de oameni, împreună cu ceata Apostolilor, rugându-te pentru noi.
Arătatu-s-a limba ta, înţelepte, sfeşnic adevărat cu raze de aur, cu Lumina Duhului Cea Strălucitoare arzând
învăţăturile cele rele şi stingând focul cel străin şi strălucind lumină celor ce dormeau în întunericul necunoştinţei.
Tu Singură între femei, Mireasă a lui Dumnezeu, ai făcut să înceteze blestemul celor întâi zidiţi, ca Una ce ai
născut cuprins în Trup pe Cel Nescris împrejur şi ai înnoit hotarele firii; iar cu mijlocirea ta cea preamărită, ai unit
cele ce mai înainte erau despărţite.
Catavasie:
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobia: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu strălucirile cuvintelor tale cele Dumnezeieşti, ai ars înşelăciunea celor vicleni şi pe credincioşi ai luminat a
cânta venirea în Trup a Stăpânului tuturor şi ai râvnit patimii Lui celei Dumnezeieşti. Pentru aceasta, adunându-ne,
cu veselie săvârşim sfinţită pomenirea ta şi cu un glas grăim către tine: Sfinte Matia, Apostole, roagă-te lui Hristos
Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Suindu-Te cu ucenicii în munte şi întru Slava Tatălui strălucind, împreună cu Moise, a stat înaintea Ta şi Ilie; căci
Legea şi proorocii ca lui Dumnezeu slujesc Ţie, a Cărui şi firească Fiinţă de Fiu Părintele mărturisind-o, Te-a numit
Fiu pe Tine. Pe Acela Îl lăudăm împreună cu Tine şi cu Duhul Sfânt.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Lavrentie Arhidiaconul

10 August
Troparul Sfântului Mucenic Lavrentie Arhidiaconul, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Lavrentie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Pe voievozii cei tari...

Stih: Sfinte Mucenice Lavrentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În Grădina Desfătării ca un ostaş al lui Hristos după vrednicie desfătându-te şi împreună dănţuind cu puterile cele
îngereşti, roagă să mi se dea strălucire purtătoare de lumină mie, celui ce te laud pe tine, Fericite Lavrentie.
Intrând în luptele muceniciei celei cinstite, pătimitor purtător de biruinţă te-ai arătat cu tăria sufletului, Sfinte
Lavrentie. Pentru aceea, cu cununa dreptăţii, cu buna cuviinţă şi cu diadema biruinţei te-ai încununat.
Ca un fiu al luminii şi al zilei fiind, în chip minunat de la apus ca un soare simţitor ne-ai răsărit nouă, luminând
marginile cu raza cea prealuminoasă, Sfinte Mucenice Lavrentie, pururea pomenite.
Prin cinstită naşterea ta, Fecioară, izbăvindu-ne din legăturile iadului şi din stricăciune şi din osânda lumii, cu
mulţumire grăim către tine: Bucură-te, Preacurată, Ceea ce eşti Plină de daruri, Uşa cea Mântuitoare a Darului.
Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici...

Având biruinţa Crucii, vitejeşte ai alergat către potrivnicii luptători şi biruindu-i, te-ai arătat purtător de minuni.
Îngrădindu-te cu Legea lui Hristos, ca un nebiruit ai stat cu răbdare vitejească împotriva legiuirii păgânilor,
preafericite.
Întărit fiind de Dumnezeiască Putere, ai stricat neputinţa mulţimii zeilor şi ai propovăduit lămurit Dumnezeirea lui
Hristos cea mai înainte de veci.
Cuvântul, Cel întocmai cu Tatăl şi cu Duhul la Fire şi la Fiinţă şi la Dumnezeire, întrupându-Se din tine,
Preacurată, S-a făcut deopotrivă cu oamenii.
Irmosul:
Arcul celor puternici a slăbit, iar cei neputincioşi s-au încins cu putere. Pentru aceasta, s-a întărit în Domnul inima
mea.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade în Slavă...

Slujitorul Cuvântului şi cel împodobit cu cuvântul a fost înjunghiat de bunăvoie pentru dragostea Cuvântului. Şi
acum împreună cu Cuvântul după dreptate împărăţeşte, umplându-se de veselia şi de Slava Lui.
Prin privegherea cea Dumnezeiască a muceniceştii tale împotriviri, lepădând de pe gene somnul cel spre moarte, cu
bună credinţă nu ai dormitat dormitarea păgânătaţii, preasfînţite mucenice al lui Hristos.
Împotriva chibzuielii celei păgâneşti a rătăciţilor, cu armele adevărului şi ale cinstirii de Dumnezeu într-armându-
te, pomenirea acestei chibzuieli până în sfârşit ai surpat-o prin credinţă şi prin puterea voinţei.
Toată stricăciunea mâncării cea mai dinainte lepădând-o, ne hrănim cu Pâinea Vieţii Cea din Cer, Răsărită din
Pământul cel Fecioresc, pe care ca pe o Pricinuitoare a bunătăţilor o mărim.
Cântarea a 5-a. Irmos: Păgânii nu vor vedea...
Nedepărtat privind spre Frumuseţile Cele Dumnezeieşti, ai defăimat toate frumuseţile cele veselitoare ce sunt pe
pământ şi durerile cele cumplite ale trupului, Sfinte Lavrentie, vrednicule de minune.
Cunoscând pe Hristos, Care S-a făcut nouă Slujitor al Darurilor celor de la Părintele, te-ai făcut diacon al Lui,
purcezând către Dânsul prin sânge, preafericite.
Sfinţită jertfă şi podoabă de bună cuviinţă ai adus lui Hristos, fericite şi ai strălucit în cortul cel ceresc, unde acum
fiind, te îndulceşti de lumină.
Cel de o Fire şi de un Chip cu Părintele, Unul-Născut Fiul, voind S-a făcut de o seminţie cu oamenii, Cel Preaînalt
Întrupându-Se din pântecele tău, Maică Fecioară.
Cântarea a 6-a. Irmos: Venit-am în adâncurile...

Focul cel materialnic pe tine arzându-te, mâncare preadulce te-a făcut Împăratului tuturor, Cel Ce iubeşte şi
însetoşează de mântuirea noastră, pururea mărite.
Cu totul te-ai apropiat de Lumina Începătoarei Treimi, diacon fiind al Acesteia, te-ai făcut cu chip luminos,
luminând pe cei ce te cântă pe tine.
Culcat fiind pe grătarul focului, ai suferit cu Putere Dumnezeiască, mucenice, aprinzându-te la suflet de dragostea
lui Hristos şi de Roua Duhului.
Maică Fecioară, tu ai fost: Vas Încăpător de Dumnezeu, Scaun Însufleţit, Munte Sfânt, Chivot şi Cort făcut de
Dumnezeu şi Sfeşnic cu Razele de aur.
Irmosul:
Venit-am în adâncurile mării şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele cele multe. Dar Tu, ca un Dumnezeu,
scoate din adânc viaţa mea, Mult Milostive.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

Cu Foc Dumnezeiesc aprinzându-ţi inima ta, focul patimilor până la sfârşit în cenuşă l-ai întors, întărirea
pătimitorilor, de Dumnezeu purtătorule, Mucenice Lavrentie. Şi în chinuri fiind, ai strigat cu credinţă: nimeni nu
mă va despărţi pe mine de dragostea lui Hristos.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce ai mântuit în foc...

Povăţuitor al tainelor alegându-te şi slujitor al Cuvântului, vas sfinţit te-ai arătat Bisericii celei cereşti şi prinos,
dulce cântând Făcătorului: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Îngrădindu-te cu Legea vieţii celei în Hristos, Mucenice Lavrentie, nu ţi-ai plecat mintea legiuitorilor morţii şi
stricăciunii, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Ca unul care s-ar fi îmbrăcat cu trup fără durere, cu gând viteaz, mucenice, ai cutezat asupra focului celui a toate
mistuitor, grăind, preafericite: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Uşă Înţelegătoare te-ai arătat, Mireasă a lui Dumnezeu, a Răsăritului Celui Ce din înălţime S-a arătat pe pământ
oamenilor, din tine, mai presus de cuvânt şi de cuget, Dumnezeul părinţilor Cel Binecuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Cu minte tare te-ai făcut mai puternic decât văpaia cea de nesuferit, că în trup străin arzându-te, fericite, ai grăit:
toate lucrurile, Binecuvântaţi pe Domnul.
Asemănându-te celor trei tineri şi stingând cărbunii focului în Rouă Duhului, ai grăit cântând: toate lucrurile,
Binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Hristos fiind ţie Luminare, te-a încins cu tărie şi către Sine te-a înălţat pe tine, care şi cu bună cuviinţă cântai: toate
lucrurile, Binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Toiag din rădăcina lui Iesei ai fost şi mai presus ai înflorit Floarea Dumnezeirii, pe Hristos Dumnezeul meu şi
Domnul. Toate lucrurile Binecuvântăm, Fecioară, naşterea ta.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce ţineau dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai
rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, Binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva prin boala...

Înjunghiere întreagă şi tămâie bine primită te-ai adus Stăpânului, ispitindu-te ca aurul în cuptor, în focul mucenicie
şi te-ai făcut carte a Bisericii întâilor-născuţi, vrednicule de minune.
Cu privirea cea neîncetată către Dumnezeu îndumnezeindu-te şi prin unirea cea mai bună cu cuvântul şi cu privirea
cea Dumnezeiască, te-ai amestecat cu Lumina Cea Desăvârşită. Pentru aceea, pe tine toţi te fericim.
Ca soarele ai răsărit de la apusuri, fericite, minune mare şi preamărită, cu razele tale, vrednicule de minune, toată
Biserica luminând-o şi cu căldura credinţei pe toţi încălzindu-i. Pentru aceea, pe tine toţi te mărim.
Chipurile naşterii tale, Preacurată, proorocii mai înainte le-au propovăduit, învăţându-se de departe din
Dumnezeiasca Suflare a Duhului şi au propovăduit lumii prealuminat. De ale cărora împliniri ne minunăm acum.
Irmosul:
Eva prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla
purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta, toţi te mărim.

Bogăţia cea cerească adunând-o şi săracilor aducând-o, ai risipit-o şi ai dat celor lipsiţi pâinea ta. Prin aceasta viaţa
cea nestricăcioasă câştigând-o, ai strălucit în mucenicia pentru Hristos, cuvioase. Pentru aceasta, făcând vitejie şi
pătimind după Lege, cununa nevoinţelor tale de la Dumnezeu ai luat, purtătorule de chinuri, Sfinte Mucenice
Lavrentie. Iar acum roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste
sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu taină...
Fulgerul Cel Ascuns sub Trup, Firea Ta, Hristoase şi Dumnezeiasca bună cuviinţă în Sfântul Munte cu bunătatea ai
arătat, strălucind Fiinţa Ta ucenicilor. Iar ei, înţelegând nerăbdată Firea Slavei Tale, au strigat: Sfânt eşti, Doamne,
că Tu, Cel Ce eşti Neapropiat, văzut ai fost de lume cu trup, Unule, Iubitorule de oameni.
Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Evplu Arhidiaconul

11 August
Troparul Sfântului Mare Mucenic Evplu Arhidiaconul, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Evplu, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru;
că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Evplu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu arma Crucii înotând, ai intrat în limanul Vieţii, în care, cu bucurie petrecând luminat, mărite, fă să înceteze
valul inimii mele care mă tulbură mult, pentru ca în linişte să măresc pomenirea ta.
Stea cu totul luminoasă ai răsărit în cinstita tărie a Bisericii, înţelepte, luminând pe credincioşi cu strălucirile
virtuţilor, Sfinte Mare Mucenice Evplu şi cu puterea Duhului ai izgonit întunericul demonilor.
Cu dumnezeiască putere fiind întărit, înţelepte, ai propovăduit cu cuget Dumnezeiesc că Cel născut din Dumnezeu
este Dumnezeu, Care de bun voie a răbdat Răstignire şi cu moartea pe moarte a stricat, mărite.
Toţi să se grăbească a te lăuda pe tine, purtătorule de Dumnezeu, căci, cu învăţăturile cele Dumnezeieşti, ai răpit
din gura vrăjmaşului pe toţi cei ce cu bună cuviinţă au primit cuvintele tale, preaviteazule purtător de chinuri al lui
Hristos.
Cu pogorârea cea înfricoşătoare strălucind Hristos, din pântecele tău cel Purtător de lumină, Preacurată, ca un Soare
a răsărit celor din lume, risipind negura mulţimii de zei şi luminând marginile lumii.
Catavasie:
Cântarea a 3-a. Irmos: Biserica cea stearpă...

Te-ai dat pe tine de bunăvoie ca un mieluşel vrând a fi înjunghiat pentru Hristos, Care pentru tine de voie a sărăcit
şi a fost înjunghiat, Mucenice Evplu preafericite.
Jertfă fără de prihană şi cu bun miros şi prinos desăvârşit te-ai adus lui Dumnezeu, fericite, cu bucurie cântând:
Sfânt eşti, Doamne.
Întărindu-te cu legile Evangheliei, cugetătorule de Dumnezeu, ai stat în mijlocul celor fărădelege, strigând cu tărie:
stau de faţă înaintea celor ce nu mă caută ca să mustru păgânătatea lor.
Sălăşluindu-Se Dumnezeu în pântecele tău, Preacurată, nu a clintit nicidecum cheile Fecioriei tale. Pe Acela roagă-
L să întărească pe toţi cei ce te cântă pe tine.
Catavasie:
Cântarea a 4-a. Irmos: Pentru dragostea chipului...

Cu adevărat Biserică însufleţită a Preasfintei Treimi te-ai arătat şi cu arma credinţei ai surpat pe pământ capiştile
idolilor, Sfinte Mucenice Evplu.
De Frumuseţea cea Dumnezeiască, îndulcindu-te, Mucenice Evplu, ai nesocotit bătăile, durerile şi chinurile cele
fără de număr şi cu bucurie ai pătimit.
Smerindu-te înaintea lui Dumnezeu, înţelepţite mucenice, ai smerit inima cu cuget semeţ a ucigătorului şi te-ai suit
către Cel Ce a înălţat pe oameni la cer.
Aprinzându-te de dragoste pentru Stăpânul, ai ars cu desăvârşire toată înşelăciunea şi cu osârdie ai mers la pătimire,
mucenice.
Bogaţii poporului tău se închină ţie, Fecioară, care ai născut pe Cel Ce a îmbogăţit pe toţi cu cunoştinţe
Dumnezeieşti, pe Hristos Dumnezeul nostru.
Catavasie:
Cântarea a 5-a. Irmos: Necredincioşii nu vor vedea...

Fiind cu totul strălucitor din pricina privirii spre Dumnezeu şi întărindu-te cu vitejia, ai mers cu nădejde în
privelişte şi ca un leu viteaz ai biruit păgânătatea, preaalesule.
Ţie, celui ce ai suferit pentru Dânsul moarte amară, purtătorule de chinuri, ţi-a dăruit Iubitorul de oameni viaţă fără
întristare şi cu cetele mucenicilor te-au împreunat pe tine, ca pe un viteaz.
Cu cuget plin de osârdie ţi-ai plecat grumazul şi tăindu-ţi-se capul, luminat te-ai îndreptat cu Hristos, cuvioase,
îndulcindu-te de Dumnezeire.
Arătatu-te-ai cu adevărat mai presus decât îngerii, născând în Chip de Negrăit pe Ziditorul îngerilor, pe Cel Ce a
preamărit pe Sfinţii Mucenici, Preasfântă Maică Fecioară.
Catavasie:
Cântarea a 6-a. Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Pe când încă ţi se scurgea sângele, ai stat înaintea Dătătorului tău de lupte şi de la Dânsul ai primit, bucurându-te,
cununile biruinţei, de Dumnezeu Înţelepţite Mucenice Evplu, Preaviteazule.
Cu bărbăţie ai stat înaintea divanului, ţinând în braţele tale Legile Stăpânului şi cu îndrăznire ai mustrat pe cei
fărădelege, cuvioase.
Nu te-ai înspăimântat de sabie şi nu te-ai temut de mulţimea chinurilor, ci cu dreaptă credinţă ai propovăduit
adevărul înaintea judecătorilor divanului şi aşa ai nimicit înşelăciunea.
O, minune preaslăvită! Cum ai născut, Fecioară, necunoscând ispită de bărbat? Şi cum ai hrănit cu lapte pe Cel cu
adevărat Dătător de lapte şi pe Cel Ce hrăneşte toate făpturile, Maică Preacurată.
Catavasie:
CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...

Cu arma Crucii bine înotând, ai intrat în limanul cel lin al locaşurilor cereşti. În acelea fiind sălăşluit, Fericite
Evplu, roagă pe Ziditorul să izbăvească de toată nevoia şi necazul pe cei ce prăznuiesc cu rugăciune astăzi
pomenirea nevoinţelor tale.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cei trei tineri în Babilon...

Sângele tău picurând pe pământ, a stins jăratecul înşelăciunii şi cu bogăţie a adăpat Biserica lui Hristos, care cu
dreaptă credinţă te laudă pe tine, prefericite.
Având suflet viteaz şi cuget neclintit, ai surpat la pământ înşelăciunea şi pe sprijinitorii minciunii i-ai mustrat cu
învăţăturile tale, Preaînţelepte Mucenice Evplu.
Uşa raiului s-a deschis ţie, Sfinte Evplu, fericite mucenice al lui Hristos, văzându-te înfrumuseţat cu pătimirea cea
Dumnezeiască şi cu cununa biruinţei.
Curăţindu-te la suflet, mucenice, cu jăratecul cel Dumnezeiesc, ai stins jăratecul mulţimii de zei, cântând:
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Pentru a închipui Pântecele tău cel Dumnezeiesc, Preacurată, cuptorul persan a păzit nearşi pe tinerii care cântau:
Doamne Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Catavasie:
eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Izbăvitorule al tuturor...

Curăţire de tot felul de boli şi izgonire a duhurilor celor vătămătoare sunt moaştele tale, pe care, sărutându-le,
grăim: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Soborul credincioşilor s-a bucurat de tine, agonisindu-te pe tine mijlocitor, sprijinitor şi fierbinte rugător către
Hristos, Sfinte Mucenice Evplu, Preafericite diacon, cel împreună vorbitor cu sfinţii îngeri.
Adunaţi-vă, dreptcredincioşilor şi luaţi de la mormântul mucenicului tămăduire împotriva bolilor; şi cu credinţă
grăiţi: toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Preacurată şi Preanevinovată, te-ai înfrumuseţat mai mult decât toată bună cuviinţa îngerilor, născând pe Ziditorul
oamenilor şi al îngerilor, Căruia cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile pe Domnul.
Catavasie:
vecii.

Cu adevărat te-ai învrednicit a vedea de aproape cele dorite de departe de tine, preafericite; şi ca cel ce ai ajuns la
singura săvârşire a doririlor tale ţi-ai potolit sufletul tău, Sfinte Mucenice Evplu, diacone, vrednicule de minune.
Ca pe un sceptru ţinând în mâinile tale Crucea, te-ai îmbrăcat în chip luminat cu porfira înroşită de sfinţitul tău
sânge, preafericite; iar acum stai înaintea Împăratului Hristos, Sfinte Mare Mucenice Evplu, pârga mucenicilor.
Astăzi cinstita Mitropolie a Cataniei, avându-te ales păzitor pe tine, prăznuieşte, împreună cu toate eparhiile şi cu
toate cetăţile, pomenirea pătimirii tale, Mucenice Evplu; pe aceea păzeşte-o cu rugăciunile tale.
Cu dumnezeiască împărtăşire îndumnezeindu-te, te-ai făcut în chip vădit, cuvioase, soare luminos şi te-ai sălăşluit
întru lumina cea Dumnezeiască, mucenice. Iar acum luminezi pe cei ce săvârşesc pomenirea pătimirii tale celei
purtătoare de lumină, fericite.
Cu Razele Luminii Celei din tine luminează, Dumnezeiască Mireasă, sufletul meu şi ridică-mă, Născătoare de
Dumnezeu, pe mine cel ce zac în groapa piericiunii, ruşinând pe nevăzuţii vrăjmaşi care necăjesc pururea inima
mea şi mă împing pe mine spre patimi.
Catavasie:
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Legile lui Hristos ţinând în mâini, ai stat în chip vădit strigând către vrăjmaşi: de bunăvoie am venit şi de faţă stau
ca să pătimesc cu toată tăria. Şi plecându-ţi grumazul, ai primit cu bucurie tăierea capului cu sabia, săvârşindu-ţi
alergarea.
SEDELNA Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...
Suindu-Te cu ucenicii în Munte şi strălucind întru Slava Tatălui, au stat înaintea Ta Moise împreună cu Ilie. Căci
Legea şi proorocii ca pe Dumnezeu Te slujesc pe Tine, a Cărui existenţă firească de Fiu mărturisind-o, Te-a numit
Fiu pe Tine, Părintele Ceresc, pe Care împreună cu Tine, Fiule şi cu Duhul Sfânt Îl slăvim.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului

11 August
Troparul Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 3-lea. Podoble: Cu faptele
strălucind...
Cu faptele dreptei credinţe strălucind toată Biserica ai luminat, însoţindu-te cu smerenia cea dătătoare de înălţare,
tu, cinstea cea mărită a celor două sfinte locaşuri, podoaba şi înfrumuseţarea patriarhilor, Mărite Ierarhe Nifon. Iar
acum umple de dumnezeieşti daruri pe cei ce cu credinţă te măresc pe tine.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...

Stih: Sfinte Părinte Nifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strălucit fiind cu slava Dumnezeirii, Dumnezeiescule părinte, goneşte lipsa de luminare a sufletului meu, ca să laud
luptele tale împotriva vrăjmaşilor celor nevăzuţi.
Rănit fiind de dragostea lui Hristos din pruncie, preafericite, ai alergat ca un cerb însetat la izvoarele apelor şi ai
ajuns la faptele cele bune.
Fugind de nestatornicia celor trecătoare, ai schimbat cele mici cu cele mari, ca un înţelept. Pentru aceasta te-ai
arătat vas al Treimii, părinte preasfinţite.
Marie, Fecioară şi Maică a lui Dumnezeu, nu înceta a te ruga Fiului tău pentru cei ce vieţuim în locaşul tău cel
Dumnezeiesc, ca să ne izbăvim de toată primejdia.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra...

Ca pe un adevărat propovăduitor câştigându-te pe tine, ne-am luminat prin cuvintele tale cele înţelepte şi către
cunoaşterea voii lui Dumnezeu toţi au fost povăţuiţi. Pentru aceasta, te cinstim.
Potolind viforul săltărilor trupului, ai fost rănit de dragostea cea Dumnezeiască, de Dumnezeu Fericite Părinte
Nifon. Pentru aceasta, ai alergat la locaşurile Domnului din Muntele Atos şi pe toţi cei ce locuiau acolo i-ai
luminat.
Cu luminarea faptelor tale cele bune covârşeşti, preafericite, luminătorii cei de pe cer. Căci ai răsărit ca un Soare în
Muntele Atos, luminând pe toţi cei ce se apropie de tine.
Tu eşti Mărirea pământenilor, Născătoare de Dumnezeu şi Scăpare Tare a celor ce cu credinţă aleargă la tine.
Pentru aceea, nu ne trece cu vederea, ci, apucând înainte, izbăveşte de tot felul de rele pe cei ce nădăjduiesc spre
tine.
Cântarea a 4-a. Irmos: Tu eşti, Hristoase, Domnul...

Raza Sfântului Duh sălăşluind în tine, cuvioase şi curăţindu-te la trup şi la suflet, ai primit, părinte, darul preoţiei şi
te-ai făcut cu adevărat locaş al Sfintei Treimi şi vas al darurilor Duhului.
Alt Moise te-ai arătat nouă, preasfinţite; dar, dând credincioşilor Legea cea de mântuire, o dăruieşti nu scrisă pe
lespezi de piatră, ci scrisă prin lucrarea darului în inimile lor; şi tuturor povaţuitor făcându-te ai grăit: Slavă puterii
Tale, Iubitorule de oameni.
Te-ai făcut Biserică vie şi însufleţită lui Dumnezeu, din pruncie fiind organ al Duhului care răsună tuturor glasul de
Dumnezeu insuflat al faptei bune; şi pricină de mântuire te-ai făcut, arătând tuturor moştenirea cerurilor, Preamărite
Fericite Nifon.
După Dumnezeu, pe tine Folositoare te-am câştigat, pentru că ai fost Maică a lui Dumnezeu, a Făcătorului şi
Ziditorului. Pentru aceea, pe toţi care locuiesc în locaşul tău miluieşte-i, iar moştenirea pe care ai câştigat-o
acopere-o şi o izbăveşte de vrăjmaşii cei nevăzuţi, Preacurată.

Încă tânăr fiind tu, ai mers la Muntele Atos şi ai intrat în Mănăstirea Botezătorului, unde ai primit strălucirea
Duhului, în acest chip, luminându-te, te-ai făcut propovăduitor tuturor celor de aproape şi de departe.
Nu înceta a te ruga în taină Stăpânului, preafericite, pentru toată obştea credincioşilor; căci Dumnezeu spre
luminare te-a ales întâistătător, păstor şi începător al Bisericii Tesaliei.
În ce chip voi spune, cuvioase, osârdiile, ostenelile şi nevoinţele pe care le-ai săvârşit pentru turma ta? Şi în ce chip
voi spune, fericite, străduinţa, vegherea cea de toată noaptea, răbdarea şi lupta împotriva năvălirilor diavoleşti, pe
care le-ai îndurat?
Unul în două Firi, Dumnezeu şi Om, Te ştim pe Tine, Care în Chip de Negrăit Te-ai născut din Preacurata Fecioară,
Iubitorule de oameni. De aceea Te rugăm, Mântuitorule, pentru rugăciunile Maicii Tale celei fără de prihană,
mântuieşte pe cei binecredincioşi.

Arătatu-te-ai dreptar şi chip al preoţiei, fericite, mai întâi în Tesalia şi apoi în cetatea lui Constantin, care
împărăteşte peste toate cetăţile.
Ai adunat în sufletul tău, preafericite, virtuţile tuturor sfinţilor: lipsa de răutate a lui Moise, blândeţea lui David şi
râvna lui Ilie. Pentru aceasta, te-ai arătat a fi locaş al lui Dumnezeu.
Te-ai asemănat neguţătorului bun, părinte preafericite, căutând mărgăritarul cu adevărat de mare preţ; şi aflându-l,
te-ai arătat minunat, prin Razele Lui cele Strălucitoare şi pe Dumnezeu ai lăudat.
Tu, Singura Viţă Adevărată, Preacurată, ai odrăslit în chip nelucrat Strugurele Cel Copt, Care picură vin dulce,
îndulcind inimile celor ce te laudă pe tine.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce...

Pomenirea nevoinţelor tale cea strălucită şi de lumină purtătoare, răsărind în chip luminat, veseleşte, părinte,
sufletele tuturor celor binecredincioşi; iar atingerea de sfintele tale moaşte îndulceşte simţirile lor, îndulcindu-le.
Pentru aceasta, după cuviinţă te mărim, înţelepte Ierarhe Nifon, de Dumnezeu cugetătorule, părintele nostru.
Cântarea a 7-a. Irmos: Din Iudeea venind...

Biserică însufleţită a Cinstitului şi Sfântului Duh te-ai făcut, învăţând pe credincioşi cu adăpările cele preadulci ale
cuvintelor tale, îndemnându-i a cânta: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Cetatea cea cu adevărat mai presus decât toate cetăţile se bucură că te-a câştigat pe tine păstor de la Dumnezeu. Şi
luminându-se cu învăţăturile tale, acum cântă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Toată latura României mărturiseşte puterea darurilor tale, pentru că la intrarea ta în ea ai săvârşit vindecări; şi pe
credincioşii de acolo i-ai îndemnat să cânte: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Pe Tine, Cuvântul Cel mai presus de lumină şi Raza Tatălui, Hristos Domnul, Fecioara, Norul Cel Luminos, fără de
sămânţă Te-a născut mai presus de minte şi de cuvânt. Pentru rugăciunile ei, Mântuitorule, mântuieşte pe cei ce Te
laudă pe Tine.

Ca un fulger a strălucit peste tot pământul viaţa ta şi puterea graiurilor tale şi a vieţuirii tale celei minunate, care
veseleşte inimile tuturor credincioşilor care neîncetat cântă: preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru
toţi vecii.
Supunându-te Legii, cuvioase, ai plecat din pricina împărţirii părerilor, din scaunul patriarhal; dar, ca pe o comoară
prea scumpă, te-a primit Ţara Românească, iar mai marele poporului ei ţi-a încredinţat, după vrednicie, toată
ocârmuirea Bisericii ca să-i aduci pe ei lui Dumnezeu, fericite.
Părinte şi Fiule fără de început, Mântuitorule şi Duhule Cel Dumnezeiesc, Lumina Cea Întreită a unei Firi
Nedespărţite şi Neapropiate, păzeşte pe cântăreţii tăi şi fereşte de necazuri şi de primejdii ţara aceasta şi pe cei ce
cu dreaptă credinţă vieţuiesc în ea, ca să te laude fără încetare, Sfântă Treime, întru toţi vecii.
Prealăudată, tu eşti Nădejdea, Aşteptarea şi Lauda mea, Ancoră şi Liman, Zid şi Întărire, Folositoare, Sprijin şi
Scăpare. Pentru aceasta, nu mă lepăda, Preasfântă, pe mine cel ce scap la tine, ca să grăiesc cu credinţa: popoare,
preaînălţaţi pe Ceea ce este plină de har.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a Iosif...

Ai alergat, Preafericite Nifon, de Dumnezeu înţelepţite, la locaşurile cele preadorite din Muntele Atos. Şi acolo ai
pus cu bărbăţie biruinţă mai întâi asupra luptătorului împotrivă, oştindu-te cu tărie. Pentru aceea, ca un mare
purtător de biruinţă, ai primit cununa cea neveştejită.
Biserica Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan ai luminat, cuvioase şi obştea ei ai înconjurat-o cu îngrădiri tari,
bine povăţuind pe cei din ea către păşunea cea nepătimitoare a Edenului cel nestricăcios şi către odihna cea veşnică.
Calea ta cea bună ai săvârşit şi credinţa ai păzit pe pământ, părinte, iar în ceruri ţi s-a păzit cununa dreptăţii, de care
te învredniceşte pururea, împreună cu toţi sfinţii, proorocii, Apostolii şi ierarhii şi cu mucenicii.
Fecioară, Maica lui Dumnezeu, să ne izbăvim toţi cei ce vieţuim cu dreaptă credinţă în ţara aceasta de răutatea
vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, cu sprijinul tău, Preacurată şi cu rugăciunile robului tău, Sfântul Nifon, Ierarhul,
apărătorul nostru.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu...

Învăţând înţelepciunea cea de sus şi primind bogăţia cea de taină, ai îmbogăţit pe toţi credincioşii, preasfinte, cu
cuvintele veselind inimile dreptcredincioşilor şi înecând taberele necredincioşilor. Pentru aceea, după vrednicie, ai
luat răsplătire ostenelilor tale, cununa din darul cel de sus, Sfinte Ierarhe Nifon, părintele nostru. Iar acum roagă pe
Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...
Suindu-Te cu ucenicii în Munte şi strălucind întru Slava Tatălui, au stat înaintea Ta Moise împreună cu Ilie. Căci
Legea şi proorocii ca pe Dumnezeu Te slujesc pe Tine, a Cărui existenţă firească de Fiu mărturisind-o, Te-a numit
Fiu pe Tine, Părintele Ceresc, pe Care împreună cu Tine, Fiule şi cu Duhul Sfânt Îl slăvim.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Fotie şi Anichit

12 August
Troparul Sfinţilor Mucenici Fotie şi Anichit, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru.
Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii...

Răbdând durerile trupului, prealăudaţilor, cu preaputernica credinţă a cugetului, cu bucurie v-aţi mutat la viaţa cea
fără de durere, rugându-vă pururea pentru noi.
Cu Dumnezeieştile arme ale credinţei îngrădindu-te, Sfinte Anichit, vitejeşte ai mers spre împletirea vrăjmaşilor
celor fără de trup; şi cu puterea cea Dumnezeiască, ai prăpădit taberele acestora.
Luminându-te de Dumnezeiască înţelegere, ai ruşinat bârfirea ritorilor şi mintea cea neiscusită a elinilor; şi pe tine
cu totul te-ai dat spre pătimire, Mărite Mucenice Anichit.
Fecioară şi mai înainte de naştere şi după naştere cu adevărat te-ai arătat, Preacurată. Căci, mai presus de cuvânt, ai
născut pe Dumnezeu, Cel Ce a încununat pe sfinţii mucenici care au pătimit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine...

Cu ajutorul lui Hristos biruind oştirile vrăjmaşului, ai primit cunună de biruinţă, Mucenice Anichit, purtătorule de
chinuri.
Mucenicii lui Hristos n-au purtat grijă de trup ca de un lucru stricăcios, ci cu minte vitejească au suferit chinurile
cele cumplite.
Umplându-vă de apele cele făcătoare de viaţă, înţelepţilor mucenici, cu curgerile sângiuirilor voastre aţi făcut să
înceteze curgerile cele tulburătoare ale înşelăciunii.
Domnul, Cel Ce locuieşte în ceruri, S-a sălăşluit în pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu şi a gonit de la noi toată
înşelăciunea.
Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe Cruce...

Aprinzându-vă de dragostea lui Dumnezeu, cu osârdie aţi intrat în văpaia focului, rămânând nearşi cu Roua
Duhului, nebiruiţilor mucenici şi Dumnezeieştilor mijlocitori pentru sufletele noastre.
Prin multe feluri fiind chinuiţi, pătimitorii s-au lepădat de trup, căci cu toată mintea priveau spre Dumnezeu, Care
prin credinţă le dă lor răbdare.
Ca nişte turnuri prea tari ale dreptei credinţe aţi surpat zidurile vrăjmaşului şi v-aţi făcut cetăţeni ai Cetăţii celei
Dumnezeieşti, mucenicilor, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.
Nu aţi dormitat, mucenicilor, cu dormitarea păgânătăţii, ci cu Dumnezeiască priveghere, prin dar aţi ridicat la
lumina cunoştinţei de Dumnezeu pe cei ce dormitau totdeauna în moarte.
Ca o Frumoasă ai născut Maică Fecioară Preacurată, pe Cel Frumos, Care preafrumoşi a arătat pe mucenicii care
tare au pătimit şi au risipit necredinţa.
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...

De mulţimea de bătăi fiind omorât trupul tău, Sfinte Mucenice Anichit, cu cuviinţă ţi-ai pricinuit viaţa cea
neîmbătrânitoare şi nemuritoare, preafericite.
Te-ai arătat nemistuit de focul cel arzător, Sfinte Mucenice Fotie părtaşule al Luminii Celei Dumnezeieşti şi fiu
adevărat al zilei celei neapuse.
Mucenicii cei măriţi, cu tot sufletul dorind de veselia celor vecuitoare, au lepădat cu totul cele trecătoare.
Cine poate a tâlcui Taina ta, Stăpână, de Dumnezeu Născătoare? Căci pe Dumnezeu în chip de negrăit L-ai născut
mai presus de minte şi de cuvânt.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Schingiuit fiind fără de milă ai fost înălţat pe lemn, lepădând greutatea omorârii, ai fost îmbrăcat din cer cu
podoabă Dumnezeiască, Sfinte Mucenice Anichit.
Când erau tare legaţi sfinţii, au rupt legăturile înşelăciunii şi cu Dumnezeieştile lanţuri ale suferinţei şi ale răbdării,
au sugrumat pe părtinitorul întunericului.
Ca nişte mari luminători v-aţi arătat, luminând toată făptura cu strălucirile tămăduirilor şi cu razele nevoinţelor
celor Dumnezeieşti, purtătorilor de chinuri, ai lui Hristos viteji.
Peste legile firii, Preacurată, ai născut pe Adevăratul Dătător al Legii, pe Care roagă-L să miluiască sufletul meu,
cel biruit de legea păcatului şi să mă mântuiască.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Pe Dumnezeieştii ostaşi să-i lăudăm, credincioşii; perechea Slavei lui Hristos cu cântări să o cinstim; şi ca pe nişte
propovăduitori tari ai bunei cinstiri şi iubitori de Dumnezeu cu adevărat, toţi iubitorii de nevoinţă în laude de
cântări să-i încununăm pe dânşii.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii lui Avraam...

Săvârşind lupta cea străină, măriţilor, ca adevărat străini v-aţi arătat de cugetările trupului şi împreună cetăţeni cu
îngerii şi împreună moştenitori cu Hristos, mucenici cei cu nume mare.
Cu suferinţa şi cu răbdarea aţi biruit vrăjmăşiile tuturor vrăjmaşilor celor fără Dumnezeu; şi făcându-vă străluciţi cu
durerile, v-aţi mutat către Lumina Cea Neapusă, pururea pomeniţilor.
Prealăudaţii mucenici făcându-se Biserică Treimii Celei mai presus de zei, vitejeşte au surpat la pământ stâlpii şi
bisericile celor fără de Dumnezeu şi către Biserica Cea Cerească s-au mutat, bucurându-se.
Ca o mai Desfătată decât cerurile, mai presus de minte ai primit pe Cuvântul Cel Ce nu încape nicăieri, Care în
lărgimea vieţii celei Dumnezeieşti aduce pe cei ce călătoresc pe calea cea strâmtă, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Minte vitejească arătând, înţelepţilor, de năvălirile fiarelor nu v-aţi înspăimântat, de fierberile căldărilor nu v-aţi
înfricoşat, nici de tăierile mădularelor şi nici de chinuri, grăind: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul.
Patimile credincioşilor vindecaţi prin patimile voastre, sfinţilor, închipuind patima cea fericită şi bolile le curăţiţi şi
goniţi duhurile cele cumplite, grăind: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Preafrumoasă doimea pătimitorilor a mărturisit pe Treimea Cea Nezidită şi cu adevărat a făcut să piară tabăra cea
nenumărată a vrăjmaşilor şi s-a împreunat cu mulţumirile cele înţelegătoare, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Preasfântă Fecioară, care ai născut pe Sfântul Dumnezeu, Cel Ce cu darul a încununat pe sfinţii mucenici,
izbăveşte-ne şi ne sfinţeşte pe noi, care cu osârdie cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Iată a strălucit ziua cea strălucită şi purtătoare de lumină şi plină de dar a Dumnezeiescului Mucenic Fotie şi a
Sfântului Anichit, luminând pe toţi cei ce cinstesc într-însa pătimirile lor, cele cu raze luminoase.
Arătatu-v-aţi ca nişte jăratec, arzând toată materia răutăţii; arătatu-v-aţi ca nişte cinstiţi miei, de bunăvoie fiind
înjunghiaţi şi Mielului, Cel Ce ridică păcatele lumii, aducându-vă.
Rănile voastre, purtătorilor de chinuri şi patimile şi durerile şi răbdarea cea mai presus de minte şi luptele şi
săvârşirea cu bună slăvire mărindu-le, astăzi toţi ne veselim.
Purtătorii de chinuri cei frumoşi, cu cuvioşie, ca nişte trandafiri, au înflorit în văile muceniceşti şi înmiresmează în
Duhul inimile celor dreptcredincioşi, pierzând înşelăciunea cea răutăcioasă.
Luminează-ne pe noi, Fecioară, care ai născut Lumina Cea Neapropiată; umple-ne de veselie şi de bucurie şi de
Dumnezeiasca cunoştinţă pe noi, cei ce cu inimă curată şi cu minte drept credincioasă, te fericim pe tine.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Purtătorilor de chinuri, prin răbdarea celor cumplite surpând înălţările vrăjmaşilor, v-aţi sălăşluit în ceruri
bucurându-vă, Sfinte Fotie, pururea Mărite şi Fericite Anichit. Pentru aceasta, sunteţi fericiţi în veacul veacului,
rugându-vă lui Hristos pentru noi cei ce săvârşim pomenirea voastră.
tale...
În Muntele Taborului Schimbându-Te la Faţă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe cât s-a putut ai arătat ucenicilor Tăi
strălucirea Slavei Tale Celei Dumnezeieşti. Cu aceea, luminându-ne şi noi, Te lăudăm pe Tine, Unule Cel
Neschimbat şi fără de moarte, Doamne şi cu credinţă grăim către Tine: Slavă, Hristoase, Împărăţiei Tale.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea mutării moaştelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul

13 August
Tropar la Sărbătoarea mutării moaştelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul, glasul al 8-lea:
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii,
podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Maxim, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai
luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din limba ta cea curgătoare de miere dulce, tot darul Duhului Cel de Dumnezeu insuflat picură-l în mine,
Dumnezeiescule Maxim.
Foc arzător te-ai arătat, fericite, asupra eresurilor; pentru că, cu râvna Duhului, pe acestea ca pe o trestie le-ai
mistuit.
Ieşit-a din voinţă păgânească răutăcioasă învăţătura despre o singură voire în Hristos, dar a fost mustrată, părinte,
cu cuvintele tale.
Lăudămu-te pe tine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, care Întrupat, ai născut pe Preaveşnicul şi
Dumnezeiescul Cuvânt, mai presus de fire şi mai presus de zei.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce...

Arătatu-te-ai, Sfinte Părinte Maxim, mare şi preaadevărat propovăduitor al credinţei ortodoxe a lui Hristos şi
mucenic prin sânge.
Fericite Maxim, tu prin pustnicie te-ai făcut lui Dumnezeu cuviincioasă şi înţeleaptă sălăşluire a filosofiei.
Ca nişte râuri a izvorât limba ta dogmele lui Hristos cele ortodoxe, Preafericite Maxim, cel hrănit cu înţelepciunea.
Pe tine toţi creştinii te avem Scăpare şi Zid al nostru; pe tine te mărim fără încetare, Prealăudată.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne...

Pământenii te cinstesc pe tine şi cetele cereşti se minunează de tine, căci, prin iubirea înţelepciunii, ca fiind fără de
trup te-ai arătat, Sfinte Părinte Maxim.
Crud este chinuitorul, dar răbdarea ta este neînfricoşată. Pentru aceasta tu te-ai fericit, iar acela s-a prăpădit,
Preacuvioase Părinte Maxim.
Doimea ucenicilor cea preafericită împreună a pătimit cu tine, Sfinte Părinte Maxim, arătându-se dimpreună părtaşi
chinurilor; pentru care şi darul deopotrivă a dobândit.
Cu curgerea sângelui tău adăpându-se Biserica lui Hristos, înfloreşte părinteasca dogmă a Dumnezeieştii tale
seminţe, Cuvioase Maxim.
Holdă Nearată, care ai Odrăslit Spicul Cel de viaţă Făcător, Care dă lumii viaţă, Născătoare de Dumnezeu,
izbăveşte pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 5-a. Irmos: Dis-de-dimineaţă grăim către Tine...

Sfântul Maxim cel ce a adunat cu noştinţa celor pământeşti şi a celor cereşti, după dreptate este numit Filosof.
Prin dragostea înţelepciunii celei mai bune, următor preaales te-ai arătat lui Hristos, pururea Mărite Maxim.
Prin nebunia tiranului izgonit te-ai făcut, dar ai aflat mângâiere pe Hristos, Fericite Maxim.
Alină valul cel nestatornic al patimilor mele, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Ocârmuitorul şi Domnul.
Cântarea a 6-a. Irmos: Haină luminasă...

Aducând lui Dumnezeu rugăciune neîncetată, purtătorule de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi din patimi şi din
stricăciunea sufletului şi a trupului.
Tot izvorul eresului cel întinat se usucă, îngrădit fiind de dulceaţa limbii tale, pururea Mărite Maxim.
Curăţeşte-mă, Unule, Bunule Hristoase, pe mine; şi cu rugăciunile Cuviosului Tău Maxim fă să izvorască în inima
mea izvorul darului.
Celei ce prin cuvânt Singură ai născut cu trup pe Cuvântul, rugămu-ne: izbăveşte din cursele vrăjmaşului sufletele
noastre.
Irmosul:
Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul
nostru.
CONDAC, glasul al 6-lea. Podobie: Plinind rânduiala cea pentru...

Lumina Cea Întreit Strălucitoare sălăşluindu-se în sufletul tău, te-a arătat vas ales pe tine, preafericite; căci lămurit
arăţi marginilor cele Dumnezeieşti şi arătarea înţelegerilor celor cu anevoie de înţeles, Fericite Maxim, luminat
propovăduind tuturor Treimea Cea mai presus de fiinţă şi fără de început.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii care veniseră din Iudeea...

O Fire a Treimii ai zis, o Voire, o Lucrare; iar ale lui Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat, două firi, două voiri şi două
lucrări ai propovăduit, grăind: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Nu două voiri despărţite prin împotrivirea minţii, ci mai ales despărţite cu felurimea cea firească ai propovăduit,
părinte, grăind: Dumnezeule al părinţilor, bine eşti cuvântat.
Ţinând Dumnezeieştile tale cuvinte, părinte, ca pe un stâlp al Ortodoxiei, cinstim pe Unul din Treime în două firi şi
în două voiri, grăind: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Ştiind două lucrări, părinte, ale lui Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat pentru milostivire, două voiri singure
stăpânitoare învăţându-ne de la tine, cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cei ce s-au făcut cu darul...

Cu totul iubind pe Cel Ce a iubit neamul omenesc, ţi-ai ridicat Crucea, fericite şi cu Dânsul dimpreună te-ai
răstignit, grăind: Binecuvântaţi, toate lucurile, pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Înstrăinându-te, fericite, de toată pofta cea purtătoare de moarte, te-ai făcut pe tine oglindă Dumnezeiască, cu totul
neîntinată cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
De cruzimea tiranului cel neîmblânzit şi rău credincios nu te-ai îngrozit, ci ca un turn al Ortodoxiei ai stat neplecat
şi neclintit, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile, pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Primind Raza Purtătoare de viaţă dintr-o Dumnezeire cu Trei Ipostasuri, te-ai arătat soare celor din întuneric şi
celor rătăciţi, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Arătatu-te-ai, Fecioară, fiică lui Adam cel căzut şi Maică a lui Dumnezeu, Cel Ce a înnoit fiinţa mea; pe Acela
toate lucrurile îl lăudăm ca pe Domnul, şi-L preaînălţăm, întru toţi vecii.
Irmosul:
Cei ce s-au făcut cu darul Tău biruitori ai tiranului şi ai văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au
cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...

Biserica lui Hristos şi acum şi în veci, cu glas prealuminat încă propovăduieşte dogmele tale cele de Dumnezeu
insuflate, ca şi sângele lui Abel, Preafericite, Preamărite Părinte Maxim.
S-a tăiat mâna ta, dar prin deget Dumnezeiesc scrie credinţa cea dreptcredincioasă în inimi, ca printr-un condei şi
cerneală cu limba tăiată şi cu cuviosul tău sânge, preafericite.
Se cântă în lume Dumnezeiască îndrăzneala ta şi focul cel din inimă al Dumnezeieştii tale dragoste, pentru care cu
osârdie ai suferit vărsarea sângelui, Cuvioase Părinte Maxim.
Stai înaintea Divanului Cel Dumnezeiesc împreună cu mucenicii, cu care te-ai împărtăşit de râvna credinţei,
părinte, făcându-ne şi pe noi casnici Stăpânului şi următori ţie lăsându-ne.
Arma noastră şi Zid tu eşti, Născătoare de Dumnezeu; tu eşti Sprijinul celor ce aleargă la tine; pe tine şi acum spre
mijlocire te îndemnăm, ca sa ne izbăvim de vrăjmaşii noştri.
Irmosul:
Naşterea pururea Fecioarei, Ceea ce s-a arătat mai înainte dătătorului de Lege în munte prin foc şi prin rug, spre
izbăvirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o mărim.

Isprăvile petrecerii tale cu adevărat luminează paşii tuturor celor ce cu credinţă urmează ţie, Preacuvioase Părinte
Maxim. Pentru aceea cu rugăciunile tale, fericite, pe cei ce din dragoste pururea te fericesc pe tine, păzeşte-i de
toată strâmtorarea, rugând pe Hristos cel Bun, vrednicule de minune.
tale...
În Muntele Taborului Schimbându-Te la Faţă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe cât s-a putut ai arătat ucenicilor Tăi
strălucirea Slavei Tale Celei Dumnezeieşti. Cu aceea, luminându-ne şi noi, Te lăudăm pe Tine, Unule Cel
Neschimbat şi fără de moarte, Doamne şi cu credinţă grăim către Tine: Slavă, Hristoase, Împărăţiei Tale.
Canon de rugăciune la Praznicul Înainteprăznuirii Adormirii Maicii Domnului

14 August
Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Adormirii Maicii Domnului, glasul al 4-lea:

Popoare, înainte dănţuiţi, din mâini bătând cu credinţă şi cu dragoste vă adunaţi astăzi bucurându-vă şi luminat
cântaţi toţi cu veselie. Că Maica lui Dumnezeu urmează să treacă de la cele pământeşti la cele de sus cu preamărire.
Pe aceea cu cântări pururea să o mărim că este Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul:
Să cântăm Domnului, Cel Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, căci cu Slavă S-a
preaslăvit.
Să cântăm Domnului, Cel Ce a mutat în latura celor vii pe Preasfânta şi Curata Maica Sa cea după trup.
Ca să vezi Frumuseţea şi să te îndulceşti de podoaba Fiului tău, Fecioară, la Dânsul, mutându-te, ai alergat.
Cum ai răbdat moarte, Ceea ce ai născut pe Omorâtorul iadului şi oamenilor celor morţi le-a dăruit acum prin tine
viaţă?
Arătatu-te-ai cea mai Curată tu, Ceea ce ai născut pe Cel Ce a curăţit păcatele tuturor, Fecioară. Pentru aceasta, cu
credinţă te mărim.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe tine Te laudă duhul meu.
Pământul şi cele cereşti se bucură de mutarea ta, Maica lui Dumnezeu, că prin tine au dobândit preamărita lor
împreunare.
Bucuratu-s-au cereştii îngeri primindu-te pe tine, Ceea ce te-ai înălţat de pe pământ, de Dumnezeu Născătoare
Prealăudată.
Precum naşterea ta a fost Preamărită cu adevărat, Preacurată, aşa este şi Dumnezeiasca şi cinstită mutarea ta.
Ridicatu-te-ai la locaşurile cele cereşti, Preacurată, ca Una care eşti Locaş Preacurat lui Dumnezeu, Preacinstită
Fecioară.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale; înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Mirare şi spaimă au cuprins pe tăinutorii Cuvântului, văzându-te moartă şi fără de glas pe tine, Curată, Ceea ce eşti
Maica Vieţii.
O, îngropare! O, darul! O, cântare care a fost atunci mai presus de cuvânt! Ai cărei ispravnici au fost cei purtători
de Dumnezeu, care au stat împrejurul tău, Preafericită.
Tu Încăpere Desfătată te-ai făcut Cuvântului. Pentru aceasta, te-a ridicat către Odihna Cea Desfătată şi Sfântă şi
Veşnică, de Dumnezeu Născătoare.
Sfântă Adormirea ta îngerii şi oamenii o fericesc; că tu eşti Împărăteasa tuturor, născând pe Împăratul tuturor,
Fecioară.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dis-de-dimineaţă strigăm Ţie, Doamne: izbăveşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu
ştim.
Mormântul tău mărturiseşte îngroparea ta şi mutarea ta cu trupul acum la ceruri, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Lăudaţi, fecioare, slăviţi, tineri, bătrâni şi domni, Adormirea Născătoarei de Dumnezeu.
Murind, la locaşurile cele fără de moarte te-ai mutat, omorând pe vrăjmaşul cu naşterea ta, Ceea ce eşti cu totul fără
prihană.
Înconjuratu-te-au pe tine cetele bărbaţilor celor primitori de Dumnezeu, cu glasuri de petrecere, mărindu-te pe tine,
Stăpână.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele. Că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi
viaţa mea de iad s-a apropiat. Şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Casa care a încăput pe Cel Necuprins de toate, trece să locuiască la cele cereşti. Ceea ce s-a arătat Cer al
lui Hristos şi Scaun şi Cămară mare şi Porumbiţă Preacurată, a cărei Dumnezeiască Adormire să o lăudăm.
Ca şi cu nişte aripi pe nori ridicându-se vulturii Cuvântului cei sus zburători, în Ghetsimani s-au adunat, Fecioară,
vrând să te întâmpine pe tine ducându-te la cer. Pe aceia, ca pe nişte fii ai Fiului tău, i-ai binecuvântat.
Cine este Aceasta care se urcă din văile lumeşti? Ce este această petrecere şi străină mergere înainte? Ce Taină
mare este aceasta ce se vede? Este Împărăteasa tuturor şi Doamna şi Slava şi Lauda.
Strigat-a adunarea Apostolilor şi de lacrimi s-a umplut, când au văzut Sfânt Sufletul tău, lăsându-şi Locaşul Cel de
Dumnezeu Primitor. Şi a lăudat cu Dumnezeiască cuviinţă, a ta Dumnezeiască Adormire, Ceea ce eşti cu totul fără
prihană.

Întru mărită pomenirea ta, lumea, împodobită fiind prin gând cu duh fără materie în veselie, strigă către tine:
Bucură-te, Fecioară, Lauda creştinilor.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evrei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti,
Ceea ce te-ai tăinuit de legile firii întru Dumnezeiască naşterea ta, după legea omenească mori, Ceea ce Una eşti
Curată, înviind cu naşterea ta cea de viaţă purtătoare pe cei omorâţi de demult, Preacurată.
Rămâne Dumnezeiescul mormânt deşert de trupul tău, dar plin de dar; că ne izvorăşte nouă izvoare de tămăduiri şi
potoleşte curgerile păcatului, Preasfântă, de Dumnezeu Născătoare.
Ridicatu-s-a trupul din mormânt şi ne-a rămas, Fecioară Curată, binecuvântarea ta, care pe orbi îi aduce la lumină şi
arată prisositoare milostivirea ta.
Ceea ce eşti Carte nouă în care s-a scris Cuvântul, cu sfat preaminunat, roagă-te să fie înscrişi în cartea vieţii toţi
cei ce laudă Cinstită şi Preamărită Adormirea ta.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul şi văpaia călcând-o, au săltat cântând:
Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
De la margini venind stâlpii marginilor cei prealuminoşi, în Sion s-au adunat să te îngroape pe tine, Ceea ce ai luat
sfârşitul vieţii, Preacurată.
Nici limba celor mai iscusiţi vorbitori, nici gurile îngerilor nu pot după vrednicie să te laude pe tine; că fără
asemănare pe toţi i-ai covârşit, Stăpână.
Să se bucure făptura şi norii să picure dreptate în ziua de acum, ca să cinstească Dumnezeiască mutarea Fecioarei.
Iată, Scaunul Domnului, Cel mai presus decât Heruvimii şi Scaunele, de pe pământ se înalţă ca să fie aşezat în
Dumnezeiasca Împărăţie, Ceea ce Singură este cu totul fără prihană.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin rugăciunea ta; şi
împreună cu cetele cele fără de trup te mărim pe tine.
Ca Una care eşti mai Luminată decât toate cele cereşti, străluceşte şi luminează pe cântăreţii Adormirii tale celei
Luminate cu lumina darurilor.
Săltaţi, inimile tuturor credincioşilor, întru Adormirea Singurei Fiice a lui Dumnezeu, fiind mântuite cu rugăciunea
ei cea neadormită.
Pământul prăznuieşte, îngerii saltă şi se bucură toţi drepţii întru Adormirea ta, Fecioară, lăudându-te pe tine.
Fecioară, Ceea ce eşti iubitoare de bine, revarsă peste toţi milele tale cele bune; şi ne scapă de tot răul pe noi, Ceea
ce ai născut pe Cuvântul Cel Preabun.

Cele ale Înainteprăznuirii mutării Maicii lui Dumnezeu prăznuind, bucurându-ne, luminat să grăim către dânsa:
Bucură-te, Ceea ce te-ai înălţat de pe pământ la cele cereşti; Bucură-te, Ceea ce ai înviat marginile cu Adormirea ta.
Pentru aceasta, acum mutându-te, fă pomenire pentru lume, Ceea ce eşti cu dar Dăruită.
Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Miheia

14 August
Troparul Sfântului Prooroc Miheia, glasul al 2-lea:

A proorocului Tău Miheia pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând...

Stih: Sfinte Proorocule Miheia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o oglindă curată Dumnezeiască şi a celor Dumnezeieşti fiind, stai înaintea Făcătorului, fericite. Pe Acela roagă-
L să izbăvească de primejdii pe cei ce te laudă pe tine cu credinţă.
Plin de duhovnicească ştiinţă şi de înţelepciune de la Dumnezeu fiind, Sfinte Proorocule Miheia, te-ai învăţat de la
cele viitoare ca un curat la minte, preafericite.
Proorocind cu bună credinţă, ai zis că se va arăta Domnul din cer pe pământ, fericite, scriind arătarea Lui cea către
noi.
Arătatu-S-a pe pământ în zilele cele de apoi luând Trup şi izbăvind pe cei robiţi de demult, Cel mai înainte de veci,
Maica lui Dumnezeu şi S-a făcut cunoscut de noi.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine...

Limba ta a fost trestie Dumnezeiescului Duh, prin care ne-ai arătat nouă plinirea celor ce vor fi.
Tu pe Cel mai înainte de veci, Care S-a făcut Trup în Betleem, L-ai arătat că este Domnul tuturor şi Mântuitorul şi
Povăţuitorul.
Tăinuitor preaadevărat al celor mai presus de minte ai fost pentru noi, cu prooroceşti străluciri fiind luminat, mărite
proorocule.
Munte Preaarătat te-ai făcut tu, Preacurată, în care suindu-Se S-a arătat Domnul, la Care acum scăpăm.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina...

Cu strălucirile Dumnezeieştii însuflări de sus fiind luminat, ai vestit cele viitoare, văzându-le ca şi cum ar fi fost de
faţă, vrednicule de minune.
Din Sion a ieşit Legea, precum ai proorocit, de Dumnezeu fericite şi a înconjurat marginile, propovăduind cuvântul
Domnului.
Arătatu-S-a Domnul tuturor, ca să stăpânească peste casa lui Iacov şi întru Slava Numelui Său ca un Păstor paşte pe
poporul Său.
Nepoata lui Adam s-a făcut Maică lui Dumnezeu şi Ziditorului, că pe Acesta Întrupat dintr-însa în chip de negrăit
L-a născut.
Cântarea a 5-a. Irmos:Dis-de-dimineaţă strigăm...

Iubit-ai să fii gata a umbla în urma Domnului, în căile Lui, preaînţelepte.
Cunoscut-ai mântuirea care avea să fie din iudei pentru toate popoarele, minunate.
Mai înainte văzându-L, ai propovăduit Darul la care aleargă mulţimile neamurilor şi se izbăvesc, de Dumnezeu
grăitorule.
Tu ai fost, Maica lui Dumnezeu, Locul Domnului, din care a ieşit Cel Ce a izbăvit lumea de înşelăciune.
Cântarea a 6-a. Irmos: Haină luminoasă...

De Legile lui Dumnezeu lipindu-te, ai mustrat pe toţi cei călcători de lege, păzitorule al Legii, preamărite.
Dumnezeiescule Miheia şi cinstite organ al Duhului, cu rugăciunile tale păzeşte pe cei credincioşi de primejdii.
Casa lui Iuda luminată ai făcut-o, Fecioară, arătând pe Cel Ce a Răsărit din Sfânt Pântecele tău.
Irmosul:
nostru.
Cântarea a 7-a. Irmos: Din Iudeea venind tinerii...

De mare trebuinţă şi preaviteaz te-ai arătat Stăpânului tuturor. Căci ai biruit semeţia celor ce stăpâneau, învăţând şi
grăind, vrednicule de minune: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Strălucind cu Razele Dumnezeieştii vieţi, prooroc preacurat te-ai arătat Dumnezeieştii arătări, cântând, fericite:
Cuvântul Cel întocmai Lucrător cu Cel Ce L-a născut şi întocmai Puternic şi împreună Veşnic, S-a zidit ca un Om
în pântecele Fecioarei, cu bunăvoinţa Tatălui, Dumnezeul părinţilor noştri Cel Binecuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos:Tinerii cei de Dumnezeu...

Cuvântul lui Dumnezeu Cel Ce este fără început din veac, S-a arătat mântuind pe cei din Adam, precum a proorocit
Miheia. Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci.
Învăţându-te prin minte, fără materie ai grăit: voitor al milei eşti, Stăpâne, ca un Milosârd, părându-Ţi rău de
nedreptăţile celor ce Te laudă pe tine cu credinţă şi Te preaînalţă în veci.
Ca un fulger luminos te-ai arătat, primind Raza lui Dumnezeu; ca o oglindă curată fiind Proorocule Miheia, ai grăit:
pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci.
Mare mângâiere câştigând, Fecioară, pe Cel Ce s-a născut din tine, ţinând cu cinste apostolească mărturisire, ca pe
un Domn Îl lăudăm şi-L preaînălţăm în veci.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînâlţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cei trei tineri neplecându-se a cinsti chipul cel din Deiera, căruia, cu organe de cântare împreună glăsuitoare, se
închinau popoare fără număr, au lăudat pe Domnul şi L-au preaînălţat întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu...

Înaintea minţii celei nestricăcioase şi preacurate pururea stai, cu razele bunei credinţe strălucind, pentru lume
rugându-te.
Sosit-a pomenirea ta cea de lumină purtătoare, Proorocule, plină fiind de daruri prooroceşti şi izvorând râuri de
pocăinţă.
Pe Mântuitorul, Care a venit în lume, văzându-L după proorocia ta, te îndulceşti de veselia cea mai presus de minte,
fericite.
Ceea ce eşti mai Înaltă decât toţi şi mai Curată, curăţeşte întinăciunea sufletului meu, Ceea ce ai zămislit pe
Dumnezeul cel Preabun.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin rugăciunea ta; şi
împreună cu cetele cele fără de trup te mărim pe tine.
SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel Împreună...

Pe tine locaş curat şi fără prihană aflându-te Darul Duhului, întru tine s-a sălăşluit; şi ca să spui luminat cele
viitoare ca cele de acum, ţi-a ridicat sufletul tău, Proorocule propovăduitor al lui Hristos. Pentru aceasta, nu înceta
să te rogi pentru noi, cei ce cinstim după vrednicie mărită pomenirea ta.
Canon de rugăciune la Praznicul Adormirii Maicii Domnului (1)

15 August
Tropar la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, glasul 1:

Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă,
fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul 1.
Irmosul:
Cea Împodobită cu Dumnezeiasca Slavă, Sfinţita şi Lăudata pomenirea ta, Fecioară, pe toţi credincioşii la veselie i-
a adunat; şi începând Mariam, cu timpane şi cu hore, cântă Unuia-Născut al tău, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Petrecut-au cetele celor fără trup în Sion Dumnezeiescul tău trup cel ce mergea la cer. Şi fără de veste adunându-se
mulţimea Apostolilor de la margini, a stat îndată înaintea ta Născătoare de Dumnezeu, cu aceia, Preacurată
Fecioară, Cinstită pomenirea ta prăznuim.
Răsplătiri de biruinţă ai luat asupra firii, Curată, pe Dumnezeu născând. Însă, urmând Făcătorului şi Fiului tău, mai
presus de fire te-ai supus Legilor firii. Pentru aceasta, după ce ai murit, ai înviat, cu Fiul tău în veci vieţuind.
Slavă...
Din coapse muritoare ieşind, Curată, cu firea asemenea fiind, pristăvire ai luat. Şi ca ceea ce ai născut Viaţa cea
adevărată, te-ai mutat la Viaţa cea Dumnezeiască şi Ipostatnică.
Şi acum...
Adunarea Bogoslóvilor de la margini, şi mulţimea Îngerilor de sus, la Sión au mers, cu Voinţa cea atotputernică,
după vrednica datorie slujind îngropării tale, Stăpână.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Cel Ce eşti Făcător şi Cuprinzător a toate, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu, Hristoase, Neclintită şi
Nemişcată, întăreşte Biserica, Cel Ce Însuţi eşti Sfânt şi întru Sfinţi Te odihneşti.
Pe tine, femeie moartă, însă mai presus de fire şi Maică a lui Dumnezeu, văzându-te măriţii Apostoli, Ceea ce eşti
cu totul fără prihană, cu frică te-au atins cu mâinile pe tine, cea Strălucită cu Mărire, ca pe o Sălăşluire în care
Dumnezeu a locuit văzându-te.
Apucat-a înainte judecata lui Dumnezeu aducând tăierea mâinilor batjocoritoare ale celui îndrăzneţ, păzind în Slava
Dumnezeirii Cinstea Sicriului celui Însufleţit, în care Cuvântul trup S-a făcut.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Graiurile proorocilor şi preînchipuirile au proorocit Întruparea Ta cea din Fecioară, Hristoase. Lumina Strălucirii
Tale întru lumina neamurilor va ieşi şi va striga Ţie adâncul cu veselie: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Vedeţi, popoare şi vă miraţi că, Muntele cel Sfânt şi preavădit al lui Dumnezeu, la Locaşurile cele Cereşti de sus se
ridică; Cerul cel pământesc în Locaşul cel Ceresc şi Nestricăcios se sălăşluieşte.
La viaţa cea pururea veşnică şi mai bună, moartea ta a fost trecere, Curată, din cea vremelnică, la cea
Dumnezeiască cu adevărat şi netrecătoare mutându-te, Preacurată, vezi întru veselie pe Fiul şi Domnul tău.
Ridicatu-s-au porţile cereşti, îngerii au lăudat şi a primit Hristos Vistieria Fecioriei Maicii Sale. Heruvimii te-au
ridicat cu veselie şi Serafimii te slăvesc, bucurându-se.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dumnezeiasca şi nespusa frumuseţe a bunătăţilor Tale, Hristoase, voi spune: că din veşnica Slavă Strălucire
împreună Vecuitoare şi Ipostatnică luând, din pântecele Fecioresc Întrupându-Te, celor din întuneric şi din umbră
le-ai Răsărit ca un Soare.
Ca pe nor adunarea Apostolilor, Fecioară, fiind purtată, s-a adunat în Sion de la margini, ca să slujească ţie, Norului
celui Uşor, din care Dumnezeu Cel Preaînalt, celor din întuneric şi din umbră, le-a Răsărit Soare al dreptăţii.
Limbile cele de Dumnezeu primite, ale trâmbiţelor Dumnezeieştilor bărbaţi, cu glas bine răsunător, Născătoarei de
Dumnezeu au strigat cântare de petrecere, cu Duhul glăsuind: Bucură-te, Izvorul cel Nestricat al Întrupării lui
Dumnezeu celei de viaţă Începătoare şi izbăvirea tuturor.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Focul cel dinăuntru al chitului născut în luciul mării a fost închipuire a îngropării Tale celei de trei zile, al căreia
prooroc Iona s-a arătat. Că, fiind izbăvit precum s-a şi spus mai înainte, nevătămat striga: jertfi-voi Ţie cu glas de
laudă, Doamne.
Datu-ţi-a ţie cele mai presus de fire Împăratul, Dumnezeul tuturor; că, precum în naştere Fecioară te-a păzit, aşa şi
în groapă trupul ţi-a ferit fără stricăciune; şi împreună te-a Preamărit în Dumnezeiasca mutare, Cinste ţie, Maicii, ca
un Fiu dăruindu-ţi.
Cu adevărat pe tine ca pe o Făclie Luminoasă a Focului Celui fără materie; ca pe o Cădelniţă de aur a Cărbunelui
Celui Dumnezeiesc; ca pe o Năstrapă şi Toiag şi tablă de piatră de Dumnezeu Scrisă; ca pe un Sicriu Sfânt şi ca pe
o Masă a Pâinii Vieţii, în Sfânta Sfintelor te-a sălăşluit, Fecioară, Cel Născut al tău.

Pe Născătoarea de Dumnezeu, Ceea ce este în rugăciuni Neadormită şi Folosinţă, Nădejdea cea Neschimbată,
mormântul şi moartea nu au ţinut-o. Căci, ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel Ce S-a sălăşluit în pântecele ei
cel pururea Fecioresc.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Mâniei celei fără de ruşine şi focului, Dumnezeiasca dragoste împotrivindu-se, focul adică l-a răcorit, iar de mânie
şi-a râs; prin Vioara cea Cuvântătoare şi de Dumnezeu Însufleţită, care cu cele trei cântări ale sfinţilor, împotriva
organelor de cântare ale păgânilor, în mijlocul văpăii, a răsunat: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine
eşti cuvântat.
Tablele cele de Dumnezeu lucrate şi scrise cu Dumnezeiescul Duh, Moise cu mânie le-a sfărâmat; iar Stăpânul
Aceluia păzind Nevătămată pe Ceea ce L-a născut, în Locaşurile Cereşti acum a aşezat-o. Cu aceia săltând, grăim
lui Hristos: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
În bine Slăvită şi Aleasa zi a mutării Curatei Fecioare, cu mâini iscusite să cântăm în chimvale şi în lăuta inimii şi
cu buze curate să dăm glas gândului înalt în trâmbiţă şi să grăim: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine
eşti cuvântat.
Poporule, cel de Dumnezeu înţelepţit, adună-te; că Locaşul Dumnezeieştii Slave din Sion se mută la Locaşul
Ceresc. Acolo este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc, glasul bucuriei celei negrăite al celor ce cântă lui
Hristos întru veselie: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Îngerul lui Dumnezeu Cel Preaputernic a arătat tinerilor văpaia, răcorind pe cuvioşi, iar pe cei necredincioşi arzând;
şi pe Născătoarea de Dumnezeu a făcut-o Izvor de Viaţă Începător, stricare a morţii şi viaţă izvorând celor ce cântă:
pe Făcătorul Singur să-L lăudăm cei mântuiţi şi să-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Cu cuvinte au urmat Dumnezeiescul Sicriu celui de Sfinţenie, toată mulţimea cuvântătorilor de Dumnezeu în Sion,
strigând: unde te duci acum cortul Dumnezeului Celui Viu? Nu înceta privind la cei ce cântă cu credinţă: pe
Făcătorul Singur să-L lăudăm cei mântuiţi şi să-L preaînălţăm în veci.
Înălţându-ţi mâinile cu care ai îmbrăţişat pe Dumnezeu trupeşte, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai zis cu
îndrăzneală ca o Maică către Cel pe Care L-ai născut: pe cei pe care mi i-ai dat mie în veci îi păzeşte, că strigă către
Tine: pe Făcătorul Singur să-L lăudăm cei mântuiţi şi să-L preaînălţăm în veci.
La Cântarea a 9-a.
Stih: Neamurile toate te fericesc pe tine, Singura de Dumnezeu Născătoare.
Se biruiesc hotarele firii întru tine, Curată Fecioară, că naşterea fecioreşte şi moartea arvuneşte viaţă. Ceea ce eşti
după naştere Fecioară şi după moarte vie, izbăveşti pururea Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta.
Spăimântatu-s-au puterile îngereşti, văzând în Sion pe Stăpânul lor, luând pe mâini suflet de femeie. Căci, către
Ceea ce L-a născut întru curăţie, El ca un Fiu a strigat: vino, Curată şi cu Fiul şi Dumnezeul tău, împreună te
preaslăveşte.
Aşezat-a ceata Apostolilor trupul tău cel de Dumnezeu primitor, cu frică văzându-l şi cu glas mare vestind. Şi în
Cereştile Cămări, la Fiul tău, mergând, izbăveşti pururea, Fecioară, moştenirea ta.
Canon de rugăciune la Praznicul Adormirii Maicii Domnului (2)

15 August
Tropar la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, glasul 1:

Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă,
fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.

Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat
prăznuind şi voi cânta adormirea ei, bucurându-mă.
Fecioare tinere, cu Mariam Proorociţa, cântare de petrecere acum cântaţi. Că Fecioara şi Singura de Dumnezeu
Născătoarea la Odihna Cerească se mută.
După vrednicie, pe tine, ca pe un Cer Însufleţit, te-au primit Cereştile şi Dumnezcieştile Locaşuri, Preacurată. Şi ai
stat luminos Înfrumuseţată, ca o Mireasă cu totul fără prihană, înaintea Împăratului şi Dumnezeu.
Catavasie:
Catavasie:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat
prăznuind şi voi cânta adormirea ei, bucurându-mă.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească,
întărăşte-i întru Dumnezeiască Adormirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
Din coapse muritoare ieşind, Curată, cu firea asemenea fiind, odihnă ai primit. Şi ca Una care ai născut Viaţa Cea
Adevărată, te-ai mutat la Viaţa Cea Dumnezeiască şi Ipostatnică.
Adunarea cuvântătorilor de Dumnezeu de la margini şi mulţimea îngerilor de sus au mers la Sion cu Voinţa Cea
Atotputernică, după vrednică datorie slujind, Stăpână, îngropării tale.
Catavasie:
Catavasie:
întărăşte-i întru Dumnezeiască Adormirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc, al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, Proorocul Avacum avându-l
în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Minune era a vedea Cerul cel Însufleţit al Împăratului tuturor, trecând din deşertăciunile pământului. Cât sunt de
minunate lucrurile Tale! Slavă puterii Tale, Doamne.
Întru mutarea ta, Maica lui Dumnezeu, trupul cel Preadesfătat şi de Dumnezeu primitor, Oştile îngereşti, cu
preasfinţite aripi, cu frică şi cu bucurie l-au acoperit.
De vreme ce Rodul Cel Necuprins al acesteia, prin care cerul s-a făcut, a luat îngropare de bunăvoie ca un mort,
cum să nu sufere îngropare Ceea ce a născut neştiind de nuntă.
Catavasie:
Catavasie:
în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Spăimântatu-s-au toate întru cinstită Adormirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, de pe pământ te-ai mutat la
Veşnicele Locaşuri şi la Viaţa cea fără de sfârşit. Iar acum, tuturor celor ce te laudă pe tine, mântuire le dăruieşti
prin mijlocirile tale.
Să glăsuiască trâmbiţele cuvântătorilor de Dumnezeu, astăzi; limbile omeneşti cele mult grăitoare acum să laude; şi
să strige toată suflarea, cu lumină nemăsurată strălucind; îngerii să cânte Adormirea Fecioarei.
Se cuvenea, Fecioară, ca Vasul Alegerii, Locaşul de Petrecere cel Minunat şi cu totul Sfinţit lui Dumnezeu, să fie
primit Dumnezeieşte şi cu cântări să fie cu adevărat mărit, de Dumnezeu Născătoare, Prealăudată.
Catavasie:
Catavasie:
Spăimântatu-s-au toate întru cinstită Adormirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, de pe pământ te-ai mutat la
Veşnicele Locaşuri şi la Viaţa cea fără de sfârşit. Iar acum, tuturor celor ce te laudă pe tine, mântuire le dăruieşti
prin mijlocirile tale.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să
Din tine a răsărit Viaţa, cheile fecioriei nestricând; deci, cum ar fî fost Preacuratul şi de Viaţă Începătorul tău trup,
împărtăşit cu ispita morţii?
Locaş find Vieţii, ai dobândit viaţa cea pururea fîitoare; că prin moarte ai trecut la viaţă, Ceea ce ai născut Viaţa
Cea Ipostatnică.
Catavasie:
Focul cel dinăuntru al chitului născut în luciul mării a fost închipuire a îngropării Tale celei de trei zile, al căreia
laudă, Doamne.
Catavasie:
Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să

Pe Născătoarea de Dumnezeu, Ceea ce este în rugăciuni Neadormită şi Folosinţă, Nădejdea cea Neschimbată,
mormântul şi moartea nu au ţinut-o. Căci, ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel Ce S-a sălăşluit în pântecele ei
cel pururea Fecioresc.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, ci numai Făcătorului; şi groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se
Doamne şi fecioare, cinstiţi pomenirea Fecioarei şi Maicii lui Dumnezeu; bătrâni şi domni, împăraţi şi judecători,
cântaţi: Domnul părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Să trâmbiţeze cu trâmbiţă duhovnicească munţii cei cereşti; să se bucure acum dealurile şi să salte Dumnezeieştii
Apostoli: că Împărăteasa se mută la Fiul său, să împărăţească cu Dânsul în veci.
Preasfinţită mutarea Maicii Tale celei Dumnezeieşti şi Nestricate, cetele cele mai presus de lume ale Puterilor celor
de sus le-a adunat, ca să se veselească împreună cu cei de pe pământ, care cântă Ţie: Dumnezeule, bine eşti
cuvântat.
Catavasie:
eşti cuvântat.
Catavasie:
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar
acum plinită; pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pomenirea ta, Fecioară Preacurată, o măresc Căpeteniile şi Stăpâniile şi Puterile, Îngerii, Arhanghelii, Scaunele,
Domniile, Heruvimii şi Serafimii; iar neamul omenesc o lăudăm şi o preaînălţăm întru toţi vecii.
Cel Ce S-a sălăşluit în chip minunat în pântecele tău cel Curat şi din el S-a Întrupat, Acesta, duhul tău cel
Preasfinţit primindu-l, la Sine l-a făcut odihnă, ca un datornic Fiu. Pentru aceasta, pe tine, Fecioară, te lăudăm şi te
preaînălţăm întru toţi vecii.
O, minuni mai presus de minte, ale pururea Fecioarei şi Maicii lui Dumnezeu! Că în groapă sălăşluindu-se, a arătat
groapa Rai. Acesteia, stând înainte astăzi, bucurându-ne, cântăm: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi
întru toţi vecii.
Catavasie:
Catavasie:
acum plinită; pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
La Cântarea a 9-a.
Stih: Îngerii văzând Adormirea Fecioarei s-au înspăimântat: cum Fecioara de pe pământ se Înalţă la cele de sus.
Tot neamul omenese să salte cu Duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind
Sfinţita Adormire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată,
pururea Fecioară.
Veniţi în Sion, în Muntele cel Dumnezeiesc şi glasul lui Dumnezeu Cel Viu auzind, să ne bucurăm văzând că pe
Născătoarea de Dumnezeu la Cortul cel foarte bun şi Dumnezeiesc, în Sfintele Sfintelor, ca pe Maica Sa, Hristos a
mutat-o.
Veniţi credincioşii, să ne apropiem de mormântul Maicii lui Dumnezeu; şi să-l cuprindem cu inima, cu buzele, cu
ochii şi cu faţa, curat atingându-ne de el. Şi să luăm daruri prisositoare de tămăduiri, care izvorăsc din izvorul cel
pururea curgător.
Primeşte de la noi cântarea de petrecere, Maica Dumnezeului Celui Viu. Şi cu darul tău cel Dumnezeiesc şi de
lumină purtător, ne umbreşte şi iubitorului de Dumnezeu popor pace, iertare şi sufletelor mântuire dăruieşte.
Catavasie:
Catavasie:
Tot neamul omenese să salte cu Duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind
Sfinţita Adormire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată,
pururea Fecioară.
Canon de mângâiere către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
15 August
Canon de mângâiere către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu,

ce se cântă la toată întristarea,
facere a Sfântului Teodor Studitul
Cântarea I, glasul al 8-lea
Suntem aruncați în mii de nenorociri, răbdând cumplite dureri în acestea, dar tu, Maica lui Dumnezeu, din ele
smulge pe cei ce se încred în tine.
Multe dintre cele pline de multă larmă tulbură foarte inimile noastre. Liniște dă-ne tu, Fecioară, celor ce te au pe
tine ocrotitoare nebiruită.
Întărind mintea și cugetele noastre ale netrebnicilor și nevrednicilor robilor tăi, dă-ne putere, Fecioară, cu ușurință
să stăm împotriva greutăților.
Ceea ce ai mântuit pe toți pământenii, izbăvindu-i pururea din cumplite primejdii, mântuiește și acum de toată
vătămarea pe rugătorii tăi, păzindu-ne pe noi, Mireasă dumnezeiască.
Cântarea a 3-a
Furtuna deznădăjduirii suflă acum asupra noastră, Stăpână, mângâierea lumii, pe aceasta potolește-o, ducându-ne
pe noi toți la țărmul liniștii, cârmuindu-ne cu harul ajutorului tău.
Din înrâuririle demonilor multe pătimim, pentru aceea ne ducem toată viața în chinuri, dar tu ajută-ne, ceea ce ești
pricina dumnezeieștii bucurii, grabnic risipind cele mâhnicioase.
Cu rugăciunile tale de maică, potolește valul chinurilor care i-a ajuns pe robii tăi, adormind vânturile cele
potrivnice, alungând departe de noi furtuna vrăjmașă.
Pe Fiul tău înduplecându-L, pe Domnul cel plin de bunăvoire, dă dezlegare, numai printr-un semn, rugătorilor tăi
din toată răutatea, ca să alunge cele întristătoare, ca una ce ai putere, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 4-a
Valurile întristării care cumplit acum mă înviforează îmblânzește-le ceea ce ai născut limanul cel liniștit al bucuriei,
Maică Fecioară.
Izbăvește-ne din dureri, plecându-te rugăciunilor noastre vrednice de milă, oprind toată nenorocirea care vine
asupra noastră pe neașteptate, ceea ce ești fără de prihană.
În împrejurări întristătoare ne istovim de tot noi, nenorociții. Dar greutatea acestora , Fecioară, prefă-o în ușurință.
Vindecă durerea care acum ne cuprinde pe noi, robii tăi, ceea ce ai scăpat la naștere de chinurile cele de maică,
Mireasă dumnezeiască.
Cântarea a 5-a
Risipește negura deznădejdii, preadesăvârșită Fecioară, luminându-ne cu lumina ta sufletele celor ce aleargă la tine
cu râvnă, Preanevinovată.
Întărește cu putere inimile celor ce te cinstesc pe tine ca, umbrite fiind de harul dumnezeiesc, să rămână nevătămate
de săgetările durerilor ce se abat asupra lor.
Pe șarpele cel viclean, care îi atacă pe rugătorii tăi, pregătind uneltiri în ascuns, în tot chipul nimicindu-l, omoară-l.
Pe tot vrăjmașul care uneltește cu dușmănie împotriva noastră, a robilor tăi Preanevinovată, cu puterea ta
dumnezeiască îl nimicește.
Cântarea a 6-a
S-au întărit cei puternici, s-au întărit asupra robilor tăi, Maica lui Dumnezeu, Fecioară, cei ce prin fire ne
dușmănesc pe noi războindu-ne și necăjindu-ne fără de măsură. Dar tu nădejdea cea puternică, ridicând sprânceana,
pe aceștia oprește-i.
Rănile, în chip vădit, pe cât se pare, ne țin pe noi nevindecați. Pentru aceea și până acum ne îmbolnăvesc în chip de
nevindecat, aduc asupra noastră plăgi, biciuindu-ne chinuitor. Dar din toate acestea, tu, curată, slobozește-ne.
Robi făcându-ne plăcerilor vieții, depărtați fiind de toată înfrânarea, suntem stăpâniți de până acum de boli
nevindecate, prin cea mai dreaptă judecată a lui Dumnezeu. Ci adâncul relelor noastre să-l biruiască bunătatea ta
cea nesfârșită.
A revărsat asupra noastră Domnul mânia Lui prin dreapta Lui hotărâre. Căci ca pe niște prunci purtând numele
mâniei, așa ne-a cuprins urgia mâniei Lui, făcându-ne pășune în chip cumplit. Ci tu, Fecioară, îmbunează-L către
noi.
Cântarea a 7-a
Cu rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu, pe Fiul tău roagă-L să Se arate milostiv către păcătoșii robii tăi și
care stigă cu căldură și cu credință: binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri.
Nădăjduind să dobândim acum, Preacurată, prin tine, dumnezeiasca milă, aducem cu osteneli glasuri rugătoare,
înmulțind rugăciunile, grăind curatei tale icoane ca și când ar fi vie.
Comoară văzându-te pe tine, nedeșertându-te deloc și necheltuită, alergăm toți să scoatem îmbelșugate binefaceri,
bogăție care nu se poate lua. Nu ne lipsi acum pe noi de asemenea nădejdi.
Micimea minții noastre ne îngreunează cu totul, Preanevinovată, ducându-ne în întristare, în lacrimi și osteneli. Ci
din aceasta scoate pe cel ce strigă: Dumnezeul părinților noștri binecuvântat ești.
Cântarea a 8-a
Amărăciunile inimii cine le poate risipi cu ușurință, Fecioară, dacă nu singură cu adevărat dumnezeiasca ta
rugăciune.
Amarele dureri ale rugătorilor tăi, cine le va potoli? Dacă nu singură tu, Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe
doctorul sufletelor.
Tu vindeci sufletele noastre cu totul îndurerate, tu alungi negura ispitelor, Ceea ce ești fără de prihană, cu razele
curatei tale mijlociri.
Tu prefaci împrejurările cele cumplite în bucurie, ceea ce ai născut bucuria, Stăpâna lumii, ocrotirea credincioșilor.
Cântarea a 9-a
Născând pe Domnul tuturor cu trup, dăruiește-ne nouă slobozire din chinuri cu dumnezeieștile tale rugăciuni către
El, cele bineprimite.
Miluiește, Fecioară, pe robii tăi cei vrednici de milă, slobozindu-i pe ei din toată boala nevindecată, punând frâu
atacurilor care vin asupra noastră.
Umple de bucurie și de veselie pe robii tăi, care aleargă la tine din inimă curată, fără de prihană Fecioară, depărtând
durerile inimilor.
Pe Dumnezeu, binefăcătorul tuturor și Mântuitorul, cu rugăciunile tale de maică roagă-L să izbăvească din
primejdii, Curată, pe toți robii tăi.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Diomid

16 August
Troparul Sfântului Mucenic Diomid, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Diomid, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...

Stih: Sfinte Mucenice Diomid, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strălucind de Lumina Cea în Trei Sori, risipeşte întunericul necunoştinţei mele, ca să laud pomenirea ta cea
purtătoare de lumină şi faptele vieţii tale, Fericite Mucenice Diomid.
Făcându-ţi cugetul tău neprimitor patimilor trupului, te-ai arătat vas primitor al Duhului, pururea pomenite şi ai
izvorât noiane de tămăduiri, făcând să înceteze toată supărarea bolilor.
Dorind după viaţa cea fără de sfârşit te-ai sârguit a bea paharul morţii şi ai dobândit-o, prealăudate, precum ştie Cel
Ce te-a chemat către cunună cea neveştejită, mucenice nebiruite.
Ceea ce eşti Cetate Însufleţită a Împăratului, Ceea ce ai arătat şi Naştere Dumnezeiască şi Adormire Minunată,
arată cetatea ta nevătămată de toate căderile cutremurului, Prealăudată.
Catavasie:
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Prin negrăită şi Dumnezeiască lucrare a mâinilor curăţind patimile oamenilor, ai fost dat de la Dumnezeu doctor
preaales credincioşilor şi preafierbinte rugător pentru cei ce te cinstesc pe tine, fericite.
Trăgându-se spre junghiere Mucenicul Diomid, striga către Tine Singurul nostru Dumnezeu: voi alerga în calea
mărturisirii Tale şi cu tărie voi urma Patimii Tale celei de bună voie.
Măritul Mucenic Diomid prin taină chemându-ne astăzi către ospăţ, pune înainte chinurile lui, ca o mirodenie fără
materie; veniţi, dar credincioşilor, să ne desfătăm.
Mântuieşte, de Dumnezeu dăruită Preacurată, de toată căderea cutremurului, cetatea aceasta care este închinată ţie
şi turma ta păzeşte-o în pace şi în unire.
Catavasie:
Cântarea a 4-a. Irmos: Sfatul cel neurmat...

Sfântul Mucenic Diomid cel Mărit, purtând în inima sa cuvântul Dumnezeieştii cunoştinţe, ca un râu a înecat
pâraiele înşelăciunii şi a scufundat cu totul puterea idolilor.
Mucenicul Diomid cel preaînţelept, mucenic cu raza bunătăţilor şi cu îndestularea minunilor, a strălucit pe pământ
ca un soare şi cu adevărat a luminat adunările dreptcredincioşilor.
Aflând sfârşitul cel preafericit şi cu bucurie câştigând Slava cea Negrăită, cea de demult dorită de tine, preafericite,
adu-ţi aminte de cei ce te cinstesc pe tine, mucenice, purtătorule de chinuri.
Naşterea ta s-a arătat străină, precum s-a arătat Binecuvântată Cinstita Adormire pe care o cinsteşte cetatea ta,
scăpată de vătămările barbarilor, prin folosinţa ta, Preacurată.
Catavasie:
Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Arătatu-te-ai fără vărsare de sânge mucenic vrednic de minune, purtător de cunună fără durere; biruitor preaales
fără de răni, surpând mulţimea vrăjmaşilor cu chinurile tale, Fericite Diomid.
Ţie ca unui drept ţi-a răsărit lumina cea nestinsă şi veselia, soţia ei, ţi-a urmat, ca unul care aveai suflet drept, plecat
tuturor poruncilor Mântuitorului, de Dumnezeu cugetătorule.
Chinuitorii cei de după săvârşirea ta ţi-au tăiat capul, au fost lipsiţi de lumina ochilor trupului; dar li s-au deschis
ochii sufletului, cu credinţă alergând către Hristos, Fericite Mucenice Diomid.
Împărăteasa cetăţilor avându-te turn pe tine, Împărăteasă şi Doamnă, biruieşte năvălirile cele sălbatice ale
barbarilor, se izbăveşte de tot felul de supărări, creşte şi se întăreşte, Maica lui Dumnezeu Preacurată.
Catavasie:
Cântarea a 6-a. Irmos: Înţelepţii lui Dumnezeu...

Prin pâraiele luptelor tale, ai înecat pe vrăjmaşul cel fără de trup şi cu izvorârea minunilor tale, ai spălat
întinăciunile patimilor celor de multe feluri, vrednicule de minuni.
Fiind mişcat de vânturile Dumnezeieşti cele subţiri şi fiind ocârmuit de voirea cea de sus, cu linişte ai ajuns la
limanul cel liniştit, rugându-te pentru noi, prealăudate mucenice.
De negrăită lecuirea ta, mărite, se curăţesc credincioşii de patimi; iar de Dumnezeiasca ta înfăţişare, se izgoneşte
tabăra demonilor, vrednicule de minune, Fericite Diomid.
Cu tine, Fecioară, ne lăudăm; prin tine ne mântuim de cele rele; şi cu nădejdea ta nu ne temem de năvălirile
vrăjmaşilor noi, cei ce te lăudăm pe tine.
Catavasie:
Focul cel dinlăuntru al chitului născut în luciul mării a fost închipuire a îngropării Tale celei de trei zile, al căreia
laudă, Doamne.
Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii...
Capul tău cel tăiat, preamărite, a strălucit lumină celor cugetători de deşertăciuni; dar tiranul văzând capul tău, ca şi
cum ar fi fost viu, s-a minunat. Dar, fiind omorât la minte, nu a înţeles a cânta: Binecuvântat eşti, Dumnezeule.
Dezbrăcatu-te-ai, pururea pomenite, de haina cea urâtă a omorârii. Pentru aceasta, prin dar te-ai îmbrăcat cu
podoaba cea frumoasă a nemuririi, cu veselie cântând Stăpânului tău: Binecuvântat eşti, Dumnezeule.
Cu focul răbdării tale, mucenice, ai întors în cenuşă înşelăciunea cea stufoasă a vrăjmaşului şi te-ai arătat stea
luminoasă de Dumnezeu, strălucind dările tămăduirilor, către cei ce cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeule.
Ceea ce eşti Împărăteasă a lumii, care ai născut pe Împăratul Hristos, izbăveşte de stricăciune, de cutremur şi de
supărarea limbilor împărăteasca ta cetate, care îţi cântă: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.
Catavasie:
eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Picioarele tale cele cinstite, purtătorule de chinuri, s-au îndreptat către căile muceniciei şi acum, bucurându-se, se
preumblă în Ceata celor vii, în Raiul desfătării, preaînţelepte. Pentru aceasta, adunându-ne, te cinstim, lăudând
pe Hristos în veci.
Împletitu-ţi-s-a cununa nestricăciunii ţie, celui ce tare te-ai luptat şi ai biruit şarpele cel începător al răutăţii,
mucenice vrednicule de minune. Şi te-a primit adunarea pătimitorilor pe tine, cel ce cântai: Lăudaţi pe Domnul şi-L
preaînălţaţi în veci.
Îmbrăcându-te, mucenice, cu putere Dumnezeiască, trimiţi strălucirile minunilor, încetezi neputinţele, risipeşti
bolile şi izgoneşti duhurile viclenirii, cântând: Lăudaţi, lucrurile, pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Clătinându-ne de multele năvăliri ale păcatelor, năzuim către Acoperământul tău cel Neclintit; întăreşte pe robii tăi,
împuterniceşte-i asupra patimilor. Şi cetatea ta cea închinată ţie izbăveşte-o, Fecioară, de cutremur şi de foamete şi
de năvălirile barbarilor.
Catavasie:
Cântarea a 9-a. Irmos: Tot neamul pământesc...

Aflat-ai răsplătire ostenelilor desfătarea cea gătită ţie de sus, unde înfrumuseţat cu podoabe muceniceşti te desfătezi
în frumuseţea Ziditorului tău, mucenice, mijlocind cu rugăciunile tale curăţire şi izbăvire de rele, celor ce te
cinstesc pe tine.
Arătatu-te-ai, mucenice, privelişte, stâlp bunătăţilor şi reazem al credinţei, stâlp nemişcat şi turn neclintit Bisericii
lui Hristos; şi râu izvorând pâraie de tămăduiri şi casă de tămăduire fără plată celor ce cu dragoste săvârşesc
adormirea ta, Mărite Mucenice Diomid.
Apus-ai de pe pământ, risipind ceaţa idolilor cea fără Dumnezeu şi te-ai mutat către Lumina Cea Neînserată, a
Vieţii celei Începătoare de lumină, ale cărei arătări le-ai avut mai înainte, mărite, strălucind de strălucirile de acolo
şi umplându-te de bucuria cea veşnică.
Ceea ce eşti cu adevărat Cetate Neclintită a lui Dumnezeu, în care Însuşi S-a sălăşluit, izbăveşte cetatea ta de
cutremur şi de cădere, de înconjurarea barbarilor, de foc, de sabia vrăjmaşilor şi de toată răutatea, prin mijlocirea ta
fierbinte către Dumnezeu, Preacurată Fecioară.
Catavasie:

Darul tămăduirilor primind de la Dumnezeu, mucenice înţelepte, te-ai arătat obştesc izvor de vindecări celor
bolnavi, fericite, dând tămăduiri tuturor celor ce cu credinţă aleargă la Dumnezeiască mijlocirea ta. Pentru aceasta
şi mulţimile demonilor preaminunat le goneşti totdeauna, doctore vrednic de minune. Purtătorule de chinuri
Mucenice Diomid, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste
sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Praznicului Adormirii Maicii Domnului, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...
Ceata cea Dumnezeiască a Apostolilor s-a adunat să te îngroape pe tine, Preacinstită Născătoare de Dumnezeu
Preacurată. Cu aceia şi cetele îngerilor au cântat mutarea ta, strigând, Prealăudată. Împreună cu care şi noi,
credincioşii, cu dragoste prăznuim, Curată, laudă ţie aducând cu glasuri de cântări şi strigăm: Bucură-te,
Folositoarea celor ce pururea te fericesc pe tine.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Miron preotul

17 August
Troparul Sfântului Mucenic Miron preotul, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Miron, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru;
că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniţi, popoare, să cântăm...

Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adunându-ne la pomenirea Mucenicului Miron, purtătorul de chinuri, să cântăm toţi laudă lui Dumnezeu, Celui Ce
l-a întărit pe el, ca să piardă stăpânirea luptătorului.
Adusu-te-ai pe tine Făcătorului de bine dar şi sfinţit prinos, frumoasă junghiere şi jertfa cu bună mireasmă, ca unul
care ai pătimit după Lege, mucenice mult pătimitorule.
Ca un înţelept, ca o biserică curată a Celui Ce a strălucit din Fecioară, ai gonit, mărite, pe lupul cel stricător de
suflet, care năvălise să tulbure staulul cel Dumnezeiesc.
Tu Singură ai născut fără ispită de nuntă pe Dumnezeu, pe Care îl mărturisesc purtătorii de chinuri mucenici. Acela
S-a asemănat nouă şi a stricat înşelăciunea, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei...

Dragostea inimii tale înălţând-o către Domnul, Cel Ce s-a înălţat pe Cruce, te-ai Înălţat pe lemn, purtătorule de
chinuri. Şi fiind sfâşiat, cu osârdie cântai: nu este drept afară de Tine, Doamne.
Săgeţile cele ascuţite ale graiurilor tale în inima tiranului le-ai înfipt, preaviteazule ostaş al Împăratului Hristos,
prealăudate şi cântând, ai grăit: nu este drept afară de Tine, Doamne.
Răsărind ca o dimineaţă, ca o zi, Mult Pătimitorule Mucenice Miron, ai risipit întunericul necunoştinţei şi ai
luminat pe cei ce pururea cântă: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
Născând pe Dumnezeu Vindecătorul, în chip minunat ai vindecat, Fecioară, toată făptura ce bolea cu necredinţa.
Pentru acestea, ţie mulţumindu-ţi, grăim: nimeni nu este fără prihană afară de tine, Stăpână.
Irmosul:
Pe piatra credinţei întărindu-mă, ai lărgit gura mea asupra vrăjmaşilor mei, încât s-a veselit duhul meu a cânta: nu
este Sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
Cântarea a 4-a. Irmos: Te laud pe Tine, Doamne...

În mijlocul priveliştei mărturisind Mântuitor şi Dumnezeu şi Domn pe Cel Ce a strălucit din Fecioară, prin răbdare
ai smerit îngâmfarea tiranilor şi ai prăpădit mulţimea zeilor, mărite.
Sfâşiat şi bătut fiind, viteazule, dar cu mintea neslăbindu-te nicicum, ai înspăimântat pe îngerii care vedeau
răbdarea ta, prin care ai pierdut pe vrăjmaşii cei fără trup, mucenice, făcându-te purtător de biruinţă.
Fiind plin de Dumnezeiască Rouă, cu minte vitejească ai intrat în cuptorul focului, Înţeleptule Mucenic Miron. Şi
într-însul împreună cu îngerii veselindu-te, nicidecum nu ai fost ars, preafericite.
Taina cea mare şi înfricoşătoare a naşterii tale, Preacurată, îngrozeşte tot cugetul. Căci Dumnezeu pentru bunătatea
Sa a binevoit a Se face Om din tine spre mântuirea şi înnoirea lumii.
Cântarea a 5-a. Irmos: Luminarea celor din...

Pomenirea ta cea cu Rază Dumnezeiască şi Purtătoare de Lumină, întinzându-se cu puterea Duhului Sfânt, în toată
lumea, luminează cu luminarea dreptei credinţe, pe cei ce o cinstesc şi pe cei ce propovăduiesc vitejiile tale.
Cu adevărat vitejeşte ai suferit chinurile cele amare, ca fiind fără trup, viteazule mucenice. Căci, luându-ţi-se
pielea, ai răbdat ca şi cum ar fi pătimit altul, mărite, fiind întărit de nevăzută tărie.
Ostenelile tale, mucenice, au picurat mir cu frumoasă mireasmă, care izgoneşte toată răutatea necredinţei şi
înmiresmează pururea preasfântă Biserica lui Hristos, care cu credinţă şi cu dragoste te fericeşte pe tine.
Preacurată Binecuvântată, roagă pentru noi pe Cel Ce prin cuvânt în chip de negrăit S-a Întrupat din tine, ca să fim
scăpaţi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, noi cei ce te propovăduim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Irmos: Către Domnul din chit...

Cu picăturile sfinţitelor tale sângiuiri, ostaşule preaviteaz, cetele demonilor ai înecat şi către Dumnezeu te-ai
înălţat, purtând cunună şi preaales purtător de biruinţă făcându-te.
Văzând tiranii faţa ta, purtătorule de chinuri, strălucind cu străluciri Dumnezeieşti, s-au îngrozit; şi necunoscând pe
Dumnezeu, au dobândit întunericul şi au fost trimişi la chinurile cele veşnice.
Prin poruncile tiranului celui prea crud, ai suferit mai presus de fire luarea pielii, vrednicule de minune, arătând
dorirea ta curată şi plecarea ta către Dumnezeu, preafericite.
Legile firii se înnoiesc în tine, Fecioară, căci tu, mai presus de fire, în chip minunat ai născut pe Dumnezeu
Emanuel, Cel Necuprins cu firea, spre a doua naştere a noastră, a credincioşilor.
Irmosul:
Către Domnul, din chit Iona a strigat: te rog, pe mine mă scoate din adâncul iadului, ca să jertfesc Ţie, ca
Mântuitorului, cu glas de laudă şi cu duh adevărat.

Din pruncie dorind după Hristos, preamărite şi păzind Dumnezeieştile Lui porunci, la Dânsul ai alergat, Sfinte
Mucenice Miron şi te-ai odihnit, slăvindu-L cu îngerii şi cerând tuturor Dumnezeiască iertare.
Cântarea a 7-a. Irmos: Chipul cel de aur...

Mintea ta cea luminată, înţelepte, de dragostea cea Dumnezeiască aprinzându-se, se bucura şi se veselea când
şedeai tu în mijlocul văpăii, ca şi cei trei tineri. Care cu credinţă ai grăit: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor
noştri.
Privitorii văzând în mijlocul văpăii îngeri cu chip cu totul strălucitor împreună stătători cu tine, înţelepte, s-au
îngrozit şi abătându-se spre cântare, grăiau Stăpânului: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu minte curată, stând în mijlocul cuptorului împreună cu îngerii, bucurându-te lăudai pe Domnul Cel Preabun, ca
pe Cel Ce înfrâna văpaia şi te mântuia pe tine, care dulce cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Arătatu-te-ai, Preasfântă Fecioară, Încăpere lui Dumnezeu şi Cămară Preafrumoasă şi Scaun Dumnezeiesc în care,
şezând EI, ai gătit tuturor şedere cerească. Pentru aceasta, grăim către tine: Binecuvântată eşti tu, care ai născut pe
Dumnezeu cu trup.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât...

Judecătorul cel nebun, văzându-te pe tine, viteazule nebiruit, când ţi se tăiau fâşii până la oase, rănit fără vinde care
ţi-a adus ţie încă răni de nesuferit, sfâşiindu-te cu unghii de fier.
Adusu-ţi-s-a ţie, Mucenice Miron, Graiul lui Dumnezeu din cer, care te chema pe tine, mărite, la negrăitele odihne
de acolo şi către frumoasele cete ale îngerilor.
Ai stat ca Daniel în mijlocul fiarelor, care se cucereau cu evlavie de patima cea fericită şi de nemărginita mulţime a
luptelor tale, preafericite şi cu glas viu te apărau pe tine.
Fiind împuns cu săgeata vrăjmaşului, cu totul m-am rănit la suflet şi pătimesc fără vindecare. Vindecă-mă,
Preacurată şi mă scapă de tot răul, ca Una care, în chip de negrăit, ai născut pe Mântuitorul Hristos, Ceea ce eşti
Nădejdea celor deznădăjduiţi.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi văpaia a prefăcut-o în răcoreală ca pe
Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Pentru ca să te învredniceşti, preaviteazule, a vedea Slava ce va să fie şi negrăită frumuseţea lui Hristos, Dătătorul
de nevoinţe, ţi-ai plecat grumazul şi ai primit tăierea de sabie şi ai umplut de bucurie cetele mucenicilor.
Pomenirea ta cea vrednică de minune, înmiresmând inimile credincioşilor celor ce o doresc, a sosit ca un mir cu
dulce mireasmă, întru care, prin rugăciunile tale, umple-ne de bună mireasmă Dumnezeiască, pe noi, cei ce
prăznuim, Sfinte Mucenice Miron, vrednicule de laudă, pomenirea ta.
Se laudă Ahaia, cu scutecele şi cu chinurile tale, viteazule pătimitor al Domnului; iar Cizicul mai mult se veseleşte,
ţinând trupul tău cel mult pătimitor ca pe o adevărată comoară izvor de vindecări şi curăţire de boli.
Mitropolia tuturor sfinţilor, cea în înălţime preaaleasă, Sionul cel înţelegător, cinstita Biserică a celor întâi născuţi,
precum scrie, pe tine ca pe un mucenic, pururea te are pârgă a mucenicilor, care te rogi pentru noi.
Cu glasul Îngerului toţi îţi strigăm ţie, Fecioară: Bucură-te Cămara şi Scaunul lui Dumnezeu; Bucură-te, prin care
ne-am învrednicit de Împărăţia Cerurilor noi, cei ce de demult ne lepădasem în stricăciune şi nebuneşte pierdusem
frumuseţea cea dintâi.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care, cu negrăită înţelepciune, a venit să înnoiască pe Adam cel căzut
rău, prin mâncare în stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit Întrupându-Se pentru noi, credincioşii, cu un
gând în laude Îl slăvim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Adunându-ne toţi credincioşii, prin cântări cu miresme şi miruri şi prin laude de cântări, să încununăm pe sfinţitul
pătimitor, pe Mucenic Miron Preamăritul, care dă vindecare de toate felurile de vătămări.
SEDELNA Praznicului Adormirii Maicii Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Cinstită mutarea ta, Preasfântă, făcând-o prăznuire, pe tine te lăudăm cu bună credinţă. Născătoare de Dumnezeu
Prealăudată, să nu treci cu vederea pe cei ce cu dragoste te laudă pe tine.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru

18 August
Troparul Sfinţilor Mucenici Flor şi Lavru, glasul al 4-lea:

Pe prea împodobita şi de Dumnezeu înţelepţita doime cea prealuminoasă, pe Fericitul Flor şi pe Preacinstitul
Lavru, după vrednicie să-i lăudăm credincioşii, căci aceştia cu osârdie au propovăduit în chip văzut tuturor, pe
Treimea Cea Nezidită. Pentru aceasta, pătimind până la sânge, s-au încununat cu cunună prealuminoasă şi se roagă
lui Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe prigonitorul Faraon...

Strălucitori fiind, sfinţilor, cu fulgerile cele cu Raze Luminoase ale Duhului, risipiţi norii cei întunecaţi ai sufletului
meu; ca, bucurându-mâ, să laud de lumină purtătoare şi cinstită pomenirea voastră, preavitejilor mucenici ai lui
Hristos.
Pe voi înşivă, fericiţilor, zidindu-vă pe piatra credinţei celei fără prihană, prin Dumnezeieştile bunătăţi,
preaîmpodobite şi preafrumoase case v-aţi arătat, în care S-au sălăşluit Părintele şi Fiul şi Duhul Cel Preasfânt.
Cu cuvântul cel tăietor al credinţei Dumnezeieşti, cea cu nume mare, tăind din rădăcină spinul înşelăciunii, sfinţii
au ogorât inimile cele înţelenite în înşelăciune şi le-au arătat aducătoare de roadă, odrăslitoare de credinţa cea fără
prihană.
Ceea ce eşti Rădăcină Neadăpată ai odrăslit din pântecele cel Fecioresc pe Săditorul tuturor, Cel Ce S-a făcut Om şi
a suferit Patimă, de Care Dumnezeieştii mucenici dorind, au pătimit cu credinţă, Fecioară Preacurată şi mult
Cântată.

Mucenici prealăudaţi, ca să împliniţi Legea cea Dumnezeiască, cu îndestulare aţi dat săracilor pâine şi i-aţi povăţuit
către Dumnezeiasca dreaptă credinţă, făcându-vă pricinuitori ai mântuirii.
Doimea cea purtătoare de lumină a pătimitorilor, strălucind cu razele minunilor, a gonit întunericul înşelăciunii
mulţimii zeilor şi pe cei rătăciţi i-a povăţuit pe toţi, către lumina credinţei celei Dumnezeieşti.
Prin învăţăturile cele Dumnezeieşti, cu dreaptă credinţă, mucenicilor, aţi povăţuit pe poporul cel cu minte de
prunci, către cărarea cunoştinţei celei Dumnezeieşti, fericiţilor şi capiştile demonilor, cu rugăciunea le-aţi
zdruncinat din temelie.
Fecioară Neispitită de nuntă, prin care ne-a strălucit nouă Cuvântul Cel Înţelegător, mai presus de toată începerea,
izbăveşte cetatea ta, dăruită de Dumnezeu şi toată latura de orice înconjurare potrivnică.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica Ta, Tu pe mine mă întăreşte în
dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a. Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne...

Vitejeşte luptându-se vitejii cu vrăjmaşul, prin arma Crucii l-au surpat la pământ şi pe cei sfărâmaţi de păcat i-au
săvârşit Domnului biserici însufleţite, care cu dreaptă credinţă cântă: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Împuterniciţi fiind, sfinţilor, de Hristos, Piatra Cea Netăiată, precum este scris, din Prunca, Fiica lui Dumnezeu,
prealăudat aţi săvârşit sfărâmarea idolilor şi v-aţi ridicat la vădita înălţime a mântuirii şi în chip minunat v-aţi
asemănat îngerilor.
Doimea cea cinstită a pătimitorilor, Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru către cei fără de Dumnezeu, cu bucurie, au
propovăduit o Rază a Dumnezeirii Celei în Trei Sori şi cu osârdie au băut paharul muceniciei, cântând lui Hristos:
Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Mucenicii cei Dumnezeieşti, luminătorii cei doi, care au luminat marginile lumii, plecându-se Legii lui Dumnezeu,
au plecat pe cei fără de lege a-L cinsti numai pe Dânsul, luminând vederile cugetului lor cu deschiderea ochilor lor.
Ziditorul tuturor şi Dumnezeu, ca pe o Curată, te-a ales din neamuri pe tine, pururea Fecioară şi pântecele tău Palat
Neîntinat l-a făcut, Singurul Împărat al veacurilor; şi din tine, Născătoare de Dumnezeu, S-a arătat oamenilor.
Perechea cea Dumnezeiască cea întru o frăţie, nu a pătimit despărţire, căci într-o nădejde crezând în Treimea Cea
Nedespărţită şi Sfântă, cu darul a împreunat pe cei ţinuţi în despărţirea înşelăciunii celei necuvioase.
Cu dreptarul adevărului şi cu tesla cunoştinţei celei Dumnezeieşti, cu dreaptă credinţă, purtătorilor de chinuri,
netezind minţile cele pietroase, le-aţi făcut biserici Sfintei Treimi, cu putere Dumnezeiască şi cu strălucirea
Duhului.
Măriţilor Mucenici, arătatuv-aţi tăietori ai rădăcinii a toată răutatea şi săditori a toată dreapta credinţă prin cuvinte
şi fapte, ca unii ce aţi sădit în inimile cele înţelenite pe Cuvântul Cel Odrăslit, din Dumnezeiască rădăcină a lui
Iesei.
Taina cea mare şi ascunsă, mai înainte de toţi vecii, care nu a fost cunoscută neamurilor celor trecute, prin
Preacurata Fecioară S-a arătat Cuvântul Tatălui Cel mai înainte de veci, Care S-a Întrupat şi S-a făcut Om.

Pătimitorii lui Hristos cei legiuiţi, prin răbdare neplecată biruind pe cei nelegiuiţi, au luat sfârşit vrednic de laudă,
necufundându-se în deşertăciunea păgânătăţii.
Arătându-vă sabie a Duhului Celui Puternic, fericiţilor, aţi rănit pe vrăjmaşii cei fără de trup; şi cu dreaptă credinţă
aţi închipuit patima cea fericită a Celui Rănit în coastă.
Ca două organe preaînfrumuseţate, pururea măriţilor, v-aţi arătat Bisericii lui Hristos, nu lapte revărsând, ci
izvorând dar îndestulat şi mântuitor de tămăduiri, pururea pomeniţilor.
Vindecă sufletul meu cel bolnav de păcat, Preacurată, Singura ce ai născut pe Vindecătorul sufletelor, pe Care
Dumnezeieştii mucenici mărturisindu-L, s-au arătat tămăduitori ai patimilor.
Irmosul:
Crăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Ca o pârgă a firii...

Pe mucenicii cei binecredincioşi şi cugetători de Dumnezeu, pătimitorii lui Hristos, cu preamărire îi cinstim astăzi
pe Sfinţii Mucenici Flor şi pe Lavru, ca să câştigăm prin rugăciunile lor dar şi milă şi să ne mântuim de năpaste şi
din primejdii, de urgie şi de mâhnire, în ziua judecăţii.
Cântarea a 7-a. Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru cei cu nume mare, răsturnând zeii cei de lemn şi de pietre ai celor fără de Dumnezeu,
s-au ridicat pe ei înşişi cu stâlpi ai cunoştinţei lui Dumnezeu, către cei ce cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul
părinţilor noştri.
Plini fiind de Focul Duhului Celui Dumnezeiesc, mucenicilor, preacuvioşii bărbaţi osândiţi pe nedrept a fi aruncaţi
în cuptor, cu ploile rugăciunilor voastre cele Dumnezeieşti, nevătămaţi i-aţi păzit, măriţilor mucenici.
Sfinţii Flor şi Lavru, Mucenicii, dau bolnavilor tămăduire, celor năpăstuiţi izbăvire, tuturor celor primejduiţi
scăpare, cântând: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Ca pe un Trandafir din văile vieţii te-a ales pe tine, Fecioară şi sălăşluindu-Se întru tine cu Trupul, a ieşit bine
miresmându-ne cu miresmele cunoştinţei de Dumnezeu, pe noi cei ce te mărturisim pe tine Născătoare de
Dumnezeu, pururea Preacurată.

Cu graiul cel viu, pururea preamăriţilor, sufletele cele topite de foametea hranei celei mântuitoare hrănindu-le, v-aţi
arătat purtare de grijă săracilor şi sărmanilor, pe toţi îndestulându-i şi lui Hristos cântându-I: tineri, binecuvântaţi-L,
Sfinţită având şi viaţa şi săvârşirea, înţelepţilor, ascunşi fiind multă vreme, aţi răsărit din pământ mai mult decât
razele soarelui, razele minuni lor celor preamărite, nouă celor ce cu credinţă cântăm: preoţi, binecuvântaţi-L,
popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Doi luminători v-aţi arătat, întru înţelegătoarea tărie a Bisericii, strălucind cu sfinţenie şi în chip vădit luminaţi
pururea toată făptura cu facerile de minuni, de chinuri Purtătorilor, cântând: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi,
popoare preaînălţaţi-L pe Hristos întru toţi vecii.
Mai Sfântă decât îngerii, Preasfântă Fecioară, ca Singura ce ai născut pe Sfântul sfinţilor, Cel Ce pentru milostivire,
cu neamestecare Om făcându-Se precum suntem noi, ca să mântuiască pe cei ce neîncetat cântă Lui: tineri,
binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare preaînălţaţi-L pe Hristos întru toţi vecii.
Irmosul:
Chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte, de şapte ori, cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe
aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a cântat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-
L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Iată dar, striga de demult David: ce este bun şi frumos şi de mântuire, fără numai a locui arătat Dumnezeieştii fraţi
împreună în Duhul, luptându-se în chip lămurit şi ridicând biruinţe asupra diavolului. Pe aceia, după vrednicie, să-i
fericim.
Arătatu-v-aţi prin dar frumoşi ochi ai Bisericii celei cinstite şi mai înainte de moarte şi după sfârşitul cel sfinţit,
sfinţilor şi aţi deschis ochii cei de demult orbiţi de întunericul cel cumplit, întru Slava Făcătorului de bine tuturor,
Mucenicilor Flor şi Lavru, vrednicilor de minune.
Cu semne arătate şi înfricoşătoare, a descoperit Hristos, precum a zis odinioară, mormântul şi sicriul vostru,
sfinţilor, unde zăceau cu sfinţenie trupurile cele prearăbdătoare, trimiţând afară cu îndestulare raze tămăduitoare şi
bună mireasmă vrednică de laudă.
Sfinţilor Mucenici Lavru şi Flor, doimea cea Dumnezeiască şi purtătoare de lumină, cu adevărat bunilor biruitori
mucenici, în cer pururea stând, înaintea Treimii, Făcătorului tuturor, cereţi mântuire de păcate şi de rele, celor ce cu
credinţă prăznuiesc pe pământ Dumnezeiască pomenirea voastră.
Înfricoşătoare este naşterea ta, Maică Preacurată; căci, mai presus de fire, ai născut pe pământ pe Cuvântul lui
Dumnezeu, făcându-Se Om, rămânând Fecioară precum erai şi mai înainte. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de
Dumnezeu cu limba şi cu inima mărturisindu-te, te mărim.
Irmosul:
şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile
Pe vitejii biruitori şi pătimitorii cei înţelepţi, pe Sfântul Flor şi pe Înţeleptul Lavru, în cântări toţi credincioşii după
datorie să-i lăudăm, căci au propovăduit pe Hristos Dumnezeu Cel mai înainte de veci şi care, prin pătimire, au
stricat înşelăciunea idolilor. Pentru aceasta, prin credinţă ruşinând pe chinuitori, au dobândit prin dar, Slava Cea
Nestricăcioasă; drept aceea, să grăim către dânşii: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască
celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.
SEDELNA Praznicului Adormirii Maicii Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Spune Davide, ce praznic este acesta pe care l-ai lăudat oarecând în Cartea Psalmilor, că pe Fiica, Maica lui
Dumnezeu şi Fecioara, a mutat-o la locaşurile cele de acolo, Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa fără de sămânţă.
Şi pentru Aceasta, se bucură maicile şi fecioarele şi miresele lui Hristos, cântând: Bucură-te, Ceea ce te-ai mutat la
Împărăţia cea de sus.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Andrei Stratilat
19 August
Troparul Sfântului Mucenic Andrei Stratilat, glasul al 5-lea:

Mărirea cea pământească ai lăsat şi Cereasca Împărăţie ai moştenit; sângele picurându-ţi, ca şi cu o cunună de
piatră nestricată, prea minunat te-ai împodobit; şi către Hristos ai venit cu sobor răbdător de patimi, cu ceata
îngerilor în Lumina Cea Neînserată; şi pe Hristos, Soarele Cel Neapus, ai aflat, Sfinte Andrei Stratilat. Aceluia
roagă-te pururea, cu cei împreună cu tine purtători de chinuri, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii...

Stih: Sfinte Mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vrând eu să laud sfinţită prăznuirea ta, luminează sufletul meu cu Razele cele Luminătoare ale Duhului şi goneşte
negura necunoştinţei, mărite mucenice.
Prin Putere Dumnezeiască călcând pe vicleanul şi biruitor făcându-te, mucenice, prea lămurit cu minte vitejească
te-ai îmbogăţit de strălucirea mucenicilor, Fericite Mucenice Andrei, cel cu nume mare.
Omorând cugetele cele pământeşti, mucenice mult pătimitorule, cu bărbăţie ai urmat Cuvântului, Celui Ce pentru
tine a fost omorât şi la viaţa cea nestricăciosă te-ai mutat prin moarte.
Cel Ce cu adevărat, pentru săvârşirea bunătăţii, S-a îmbrăcat cu Trup din tine, Preacurată, spre mântuirea tuturor
credincioşilor, se cunoaşte îndoit la Fire Dumnezeu împreună şi Om.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine...

Cu vetreala Crucii trecând luciul ispitelor, mărite, în râurile sângiuirilor tale ai afundat pe vrăjmaşi.
Făcându-te mai înalt decât smintelile vicleanului şi decât măiestriile cele de acolo, ca un biruitor preaales ai fost
prea mărit, mucenice.
Înfrumuseţându-te cu cunună bine încuviinţată, mucenice, cu preaaleşii mucenici cu bucurie stai totdeauna înaintea
lui Hristos.
Născut-ai, Stăpână Fecioară, Mireasă Dumnezeiască, pe Domnul tuturor, Care mântuieşte pe oameni de tirania
vrăjmaşului.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, grăind: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe Cruce...

Ca pe un zid prea tare Biserica agonisindu-te pe tine, preaînţelepte, de asuprelile cele potrivnice ale vrăjmaşilor
neclintită se păzeşte cântând: Slavă puterii Tale, Doamne.
Cu pildele cele Dumnezeieşti ca un voievod, întărind ceata mucenicilor, ai plecat-o să nu-şi părtinească nicidecum
trupul până nu se va strica, fiind stricăcios, Fericite Andrei.
Întrarmându-te cu bărbăţia ca şi cu un paloş şi cu Cinstita Cruce ca şi cu o sabie cu două ascuţişuri, Fericite Andrei,
ca un viteaz voievod ai pierdut pe vrăjmaşi.
Pe tine te lăudăm cel ce eşti apărător al credinţei, ca pe un nebiruit pătimitor şi părtaş al strălucirii celei cereşti şi
izvor ce izvorăşti apele nemuririi celor ce au trebuinţă de ele.
Toate limbile omeneşti te laudă pe tine, Lauda mucenicilor şi Mântuirea credincioşilor, căci ai născut pe
Dumnezeu, rămânând Fecioară Neîntinată, Preacurată.
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...

Numit fiind cu numele bărbăţiei celei adevărate, ai gonit pe vrăjmaşii tăi; şi până în sfârşit i-ai prăpădit, Fericite
Andrei.
Îmbogăţindu-te cu mântuitor Darul Duhului, pururea izvorăşti credincioşilor apele tămăduirilor, Prealăudate
Andrei.
În tot pământul s-a răspândit mărirea minunilor tale şi lumina cinstitei mucenicii prin Dumnezeiescul dar, de
Dumnezeu însuflate.
Născând tu pe Cel Ce a fost rănit cu suliţa, săbiile vrăjmaşului de acum până la sfârşit au lipsit; Născătoare de
Dumnezeu, Acela din nou a zidit lumea.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă...

Prin durerile tale, mucenice, ai sfărâmat boldurile celui viclean. Şi bucurându-te, te-ai mutat către Slava cea fără de
durere, Sfinte Mucenice Andrei, voievodule al cinstitei cete muceniceşti.
Prin prea puţine sângiuiri lămurit ai primit în schimb strălucirea cea veşnică şi bucuria care nu se sfârşeşte
niciodată, cu cununile cereşti şi Slava cea neînserată.
Tabără înmulţită cu numărul împreună ai pătimit, mucenice şi în cetele îngerilor te-ai numărat, fericite. Şi acum
împreună cu îngerii, după vrednicie, stai cu veselie înaintea Stăpânului tuturor.
Pe Cel împreună fără de început cu Tatăl în chip de negrăit L-ai născut, Care S-a asemănat oamenilor în chip mai
presus de minte şi de Cuvânt, Născătoare de Dumnezeu. Pe Acela roagă-L să mântuiască de primejdii pe robii tăi.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele
cel curs prin milostivire din coasta Ta.

În rugăciuni stând înaintea Domnului, ca o stea mergătoare înaintea soarelui şi dorită vistierie a Împărăţiei văzând,
de negrăită bucurie te-ai umplut în vecii cei fără sfârşit la Împăratul Cel fără de moarte; şi acolo cu îngerii laudă
neîncetată cânţi, Sfinte Andrei Stratilat. Cu aceia împreună roagă-te neîncetat pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptor, tinerii lui...

Prin curgerile sângiuirilor ai făcut să izvorască izvor cu adevărat tuturor, vindecând toată boala şi durerile celor ce
vin către tine cu dreaptă credinţă, mucenice de Dumnezeu insuflate.
Moştenind prin sânge Viaţa Cea Neîmbătrânitoare, tot Sfântul Sinod l-ai adus Preasfântului Cuvânt, înţelepte
mucenice, cu care roagă-te pentru noi lui Hristos Dumnezeul nostru.
Cu Dumnezeiesc pârâul sângiuirilor tale, mucenice, ţi-ai înroşit porfira şi cu dânsa împodobindu-te, împărăteşti
acum împreună cu Împăratul tuturor, înfrumuseţându-te cu cununa biruinţei.
Fecioară, Ceea ce prin Dumnezeiască naşterea ta cea mai presus de fire, arătat ai îndumnezeit pe oameni, ca
Singura care în chip de negrăit pe Dumnezeu L-ai Întrupat, Pruncă, Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată
Stăpână.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Cu luptele tale cele tari, mărite, ai oprit năvălirile leilor celor sălbatici şi cu Dumnezeiască Putere, ai smerit trufia
cea necredincioasă a tiranilor. Şi biruitor sus la ceruri ai alergat, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului,
pe Domnul.
Luptându-te preaales şi săvârşind lupta ta prin tăierea săbiei, te-ai învrednicit a vedea strălucirile sfinţilor şi întru
bucurie a locui şi acum cu veselie cânţi: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
La Dumnezeiască biserica Dumnezeiescului mucenic alergând, luăm lumină pururea, atingându-ne de
Dumnezeiască racla moaştelor lui, primind Dar dătător de sfinţenie şi cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile
Domnului, pe Domnul.
Preasfântă Fecioară, care în chip de negrăit ai născut pe Preasfântul Dumnezeu, în Care sfinţii mucenici în
privelişte L-au mărturisit, trimite sfinţire şi luminare popoarelor celor ce cântă: toate lucrurile, bine cuvântaţi pe
Domnul.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna
faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Iată pomenirea cea purtătoare de lumină a purtătorului de chinuri, cel cu raze luminoase, a strălucit risipind
întunericul demonilor, iar pe cei credincioşi luminându-i. Pe aceasta, dar, cu strălucire să o săvârşim, după
vrednicie mărindu-l pe dânsul.
Arătatu-te-ai ca un soare mare, Sfinte Mucenice Andrei, în mijlocul pătimitorilor celor împreună cu tine,
povăţuindu-i pe ei cu cuvântul tău, către Lumina Cea Neînserată a Strălucirii Celei cereşti; cu aceia împreună, cu
credinţă, pe tine te fericim.
Pe tine, care cu luminarea minunilor luminezi toată făptura, pe tine cel neplecat, purtătorule de cunună, care te-ai
făcut stâlp Bisericii şi întărire credincioşilor, te fericim, Sfinte Mucenice Andrei.
Înflorit-ai în mijlocul grădinii purtătorilor de chinuri, ca un trandafir, purtând tainică şi bună mireasmă, pentru
plinirea credincioşilor şi înşelăciunea cea stricată cu Dumnezeiescul dar o goneşti, preaînţelepte.
Purtând în braţe pe Hristos, Cel Ce poartă toate cu voirea, pe Acesta roagă-L, Stăpână, ca să mă mântuiască din
mâna celui străin pe mine, cel ce, cu dreaptă credinţă, neîncetat te măresc pe tine.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat,
adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Cu bărbăţie întărindu-te la suflet, mucenice, îndrăzneala cea neputernică a vrăjmaşului ai pierdut şi bucurându-te, ai
pătimit şi lui Dumnezeu ai bineplăcut. Pentru aceasta, toţi prăznuim preasfântă pomenirea ta, întru bucuria inimii,
Sfinte Andrei, Preafericite.
SEDELNA Praznicului Adormirii Maicii Domnului, glasul 1: Podobie: Mormântul Tău...

Ceata cea Dumnezeiască a Apostolilor s-a adunat să te îngroape pe tine, Preacinstită Născătoare de Dumnezeu
Preacurată, cu care şi cetele îngerilor au cântat mutarea ta, grăind Prealăudată. Cu aceia şi noi cu dragoste
prăznuim, Curată, laudă ţie aducând, cu glasuri de cântări credincioşii şi grăim: Bucură-te, Folositoarea celor ce
pururea te cinstesc pe tine.
Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Samuel

20 August
Troparul Sfântului Prooroc Samuel, glasul al 2-lea:

A proorocului Tău Samuel pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.

Stih: Sfinte Proorocule Samuel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel ce eşti odrasla celei sterpe, Înţelepte Prooroc Samuel, învredniceşte sufletul meu cel sterp să odrăslească bună
rodirea bunătăţilor, prin rugăciunile tale; ca să laud cu sfinţite cântări purtătoare de lumină prăznuirea ta.
Cel ce a rupt pântecele Sarei de demult, rugăciunea Anei arătat a împlinit-o şi pe cea neroditoare, de roadă
umplând-o cu darul, bine te-a voit pe tine, Sfinte Proorocule Samuel, ca o stea a răsări dintr-însa.
Crescând cu sfinţenie sufletul tău, preafericite, în Dumnezeiescul veşmânt ai strălucit cu Razele Duhului cele
Tainice, învăţându-te toată taina, de Dumnezeu cugetătorule şi ca un înger ai slujit lui Dumnezeu Atotţiitorului.
Cel Ce este ca un Fiu împreună cu Tatăl mai înainte de veci, mai pe urmă, Întrupându-Se cu adevărat, S-a făcut Fiu
al tău, Preacurată, prin credinţă, făcând fii lui Dumnezeu, pe toţi cei robiţi de cumplitul luptător.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu în înţelepciune...

Cu înţelepciune lipindu-te de Dumnezeu, mărite, iubit ai fost de Dânsul, fiind împodobit cu Dumnezeiască
înţelegere şi înfrumuseţat cu nerăutatea.
Arătând pe pământ viaţă îngerească, Sfinte Samuel, în chip vădit îngerii împreună vorbeau cu tine, fericite şi te
învăţau tăinuit cele mai presus de cuget.
Cu sfinţenie agonisindu-ţi vedere strălucită, cu adevărat vedeai, fericite, cele de departe ca şi cum ar fi de faţă,
arătându-te prooroc al Atotstăpânitorului.
Prin tine a ieşit Iisus Hristos, Întrupându-Se şi prin luarea trupului ne-a îndumnezeit pe noi. Pentru aceasta, ca pe o
Maică a Lui, te cinstim pe tine, Preacurată.
Irmosul:
Nu în înţelepciune, în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci în Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatnică, Hristoase.
Că nu este Sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Cu sfinţenie şi cu prealuminată vieţuire sfinţit împodobindu-te, ţi s-au încredinţat de către Dumnezeu cele
mântuitoare, ca să le vesteşti lui Israel, cel ce făcea călcarea Legii şi pururea mânia pe Cel Milostiv.
Preotul Eli, făcând fiii lui nelegiuire, a fost osândit şi cu judecată dreaptă oprit din Dumnezeiasca slujbă. Iar
Sfinţitul Samuel, ca un ascultător al Celui ce-l chema, cu neschimbat suflet în slujbă a fost pus.
Fiind preaales apărător al aşezămintelor celor legiuitoare, ca şi Aaron de demult, ai slujit Împăratului tuturor; şi
jertfele cele legiuite le-ai adus, care mai înainte închipuiau înjunghierea lui Hristos cea mântuitoare.
Poporului tău, cel prea fără de minte, care nu rămânea în Dumnezeieştile porunci ale Împăratului tuturor,
Proorocule Samuel, prin voirea cea Dumnezeieşte lucrătoare, i-ai uns împărat, precum a cerut, care batjocorea
sfatul Lui cel mai presus de cuget.
Cel Ce nu a deşertat sânurile Tatălui, a binevoit a Se culca în sânurile tale ca un Prunc Tânăr, spre chemarea
sufletelor noastre, Fecioară, Căruia Îi cântăm: Slavă, Hristoase, Puterii Tale.

De Duhul Cel Dumnezeiesc din pruncie înţelepţindu-te, te-ai făcut slujitor lui Dumnezeu, ungând prin dar cu
untdelemnul ungerii de împăraţi, prin insuflările cele Dumnezeieşti, mărite.
Petrecând cu trufie Saul în primenirile cele fără de rânduială, vădit ai proorocit voirea cea Dumnezeiască şi
părăsirea lui de către Dumnezeiescul Duh, Fericite Samuel.
Vieţuind tu în nenumărate, lămurit ai mustrat reaua primenire a lui Israel, tu ca un preot Dumnezeiesc şi ca un
prooroc prea adevărat îndreptându-l.
Împreună cu noi făcându-Se pentru milostivire Mântuitorul, mai presus de minte S-a Întrupat, din sfinţite
sângiuirile tale, Preacurată; şi S-a făcut cunoscut Dumnezeu şi Om, Iubitorul de oameni.
Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a mai înainte...

Cu darul Cuvântului îndumnezeindu-se cuvântul tău, mai înainte a arătat cele de departe că se vor întâmpla
aproape; Sfinte Samuel, Proorocule, Dumnezeiescule locaş al Duhului.
Înălţându-te prin înalte priviri şi fapte, ca un prooroc şi preot al lui Dumnezeu Atotţiitorul, prin slujirile Legii ai
curăţit poporul, vrednicule de minune.
Făcându-se Saul călcător al Legii, s-a făcut netrebnic şi ţi-a poruncit Dumnezeu, Sfinte Samuel de Dumnezeu
înţelepţite, ca să ungi cu ungere în locul lui pe David cel preablând.
Izbăvitu-s-a Eva de dureri, Preacurată, fără de durere născând tu pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel Ce în chip vădit
a vindecat patimile şi durerile tuturor.
Irmosul:
Strigat-a mai înainte, închipuind îngroparea Ta, cea de trei zile, Proorocul Iona, în chit rugându-se: din stricăciune
mă mântuieşte, Iisuse Împărate al puterilor.

Ca un mult cinstit dar, mai înainte de zămislire fiind dat lui Dumnezeu, din pruncie ca un înger ai slujit Lui,
preafericite şi te-ai învrednicit mai înainte a spune cele ce aveau să fie. Pentru aceasta, către tine grăim: bucură-te,
proorocule al lui Dumnezeu, Sfinte Samuel, mare arhiereu.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii cei trei în Babilon...

Prea mare dar, maica ta te-a adus pe tine, fericite, Împăratului tuturor, împlinind sfânta rugăciune şi dulce cântând:
Doamne, Dumnezeule al părinţilor, bine eşti cuvântat.
Fiind tu înlăuntrul bisericii şi după rânduiala lui Aaron slujind Stăpânului ceresc, te-a strălucit Dumnezeiescul Dar,
Mărite Prooroc Samuel.
Cu cuvânt Dumnezeiesc ai judecat, fericite, pe poporul lui Israel, vestind lui pururea îndreptarea lui Dumnezeu şi
cu rugăciunea cea neîncetată întorcând vătămarea vrăjmaşilor.
Deşertând toată materia din mintea ta, mărite, te-ai arătat oglindă a Duhului, neîncetat cântând: Binecuvântat eşti în
veci, Doamne, Dumnezeule al părinţilor.
Născând Focul Dumnezeirii cu adevărat, te-ai arătat fără de ardere, Preacurată. Pentru aceasta, arde patimile mele
cele materialnice, Născătoare de Dumnezeu, ca o Milostivă şi de bine Iubitoare.

Împodobindu-te cu îmbrăcămintea lui Aaron, ai intrat în Sfânta Sfintelor, preafericite, curăţind pe Israel prin jertfe
ce vesteau mai înainte mântuitoarea junghiere a Mielului.
Cu cuget curat, Proorocule Samuel, Razele Duhului înăuntru primindu-le, ca un prooroc Dumnezeiesc, mai înainte
vesteai cele de departe, ca şi cum ar fi fost de faţă; pentru aceasta, cu credinţă te lăudăm pe tine.
Ales a fost David dintre fiii lui Iesei, precum ai arătat, ungându-l pe dânsul, Sfinte Proorocule Samuel, cu ungerea
cea sfântă şi cântând: Binecuvântaţi, lucrurile Domnului, pe Domnul.
Noi, cei ce săvârşim prăznuirea ta, Sfinte Samuel, împreună vorbitorule cu drepţii, să dobândim prin rugăciunile
tale Împărăţia cea de sus, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Învredniceşte-mă pe mine de milostivirea ta, Milostivă şi Iubitoare de bine Stăpână şi mă scapă pe mine din gheenă
şi din cel mai din afară întuneric, ca să te cinstesc cu credinţă şi cu dragoste.
Irmosul:
Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai
rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Stând ca un slujitor înaintea Stăpânului şi Dumnezeului nostru şi împodobindu-te, ai slujit Lui, fericite, cu viaţă
fără prihană, primind arătările cele Dumnezeieşti şi lămurit ai proorocit.
Arătatu-te-ai din pântecele maicii tale, pururea mărite, vas Preasfinţitului Duh şi cu sfinţitul veşmânt împreună
crescând, bine ai slujit lui Dumnezeu, cu blândeţea inimii şi cu frumuseţea minţii, preafericite.
Astăzi pomenirea ta, de Dumnezeu purtătorule, ne-a răsărit nouă ca soarele, cu preaîndestulată strălucire a
darurilor, luminând sufletele celor ce te cinstesc pe tine şi gonind negura răutăţilor. Pentru aceasta, toţi te mărim pe
tine.
Ridicatu-te-ai către locaşurile cele cu chipuri luminoase şi ai strălucit mai luminat decât soarele; şi vezi cele ce văd
proorocii, Apostolii şi toţi drepţii, îndumnezeindu-te cu împărtăşirea, de Dumnezeu însuflate. Pentru aceasta, toţi te
fericim pe tine.
Necunoscând stricăciune de bărbat, ai primit în pântece pe Cuvântul Cel Nestricăcios, Care pe noi, cei stricaţi din
multe căderi, ne-a mântuit cu Patima Nestricăciosulul Său Trup, Singura Preacurată Nestricată Fecioară.
Irmosul:
Eva prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus. Iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla
purtării în pântece, lumii ai înflorit Binecuvântarea. Pentru aceasta, toţi te mărim.

În judecăţile Legii fiind crescut şi primind ungere cinstită înlăuntru, ca Aron ai strălucit cu preoţia. Şi luminându-ţi-
se inima de Duhul, ai văzut cele de departe, ca şi cum ar fi fost de faţă. Preasfinţite, roagă pe Hristos Dumnezeu să
ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Praznicului Adormirii Maicii Domnului, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioarei tale...
Întru naşterea ta, zămislirea a fost fără sămânţă; întru adormirea ta, moartea fără stricăciune. Minune îndoită întru
Minune s-a adunat, de Dumnezeu Născătoare. Că în ce chip, neştiind de bărbat, Hrănitoare de Prunc ai fost, Curată
fiind? Şi cum Maică lui Dumnezeu fiind, ca o purtătoare de moarte, miresme răspândeşti? Pentru aceasta, cu
îngerul grăim către tine: Bucură-te, Ceea ce eşti plină de dar.
Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Vasa cu cei trei fii ai ei

21 August
Troparul Sfintei Mucenițe Vasa și al celor trei fii ai ei, glasul al 4-lea:
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând-o...

A ta pomenire lăudând cu bucurie, preamărită, roagă-te, fericită, ca să mi se dea luminare şi iertare de greşelile cele
de suflet stricătoare.
Nu te-ai înspăimântat de porunca celor urători de Dumnezeu, fiind îngrădit sufletul tău cu frica Domnului. Pentru
aceea, ai îndrăznit bărbăteşte la răni de bice şi la nevoi.
Luat-ai cu tărie multe feluri de chinuri, împreună cu trei feciori ai tăi, purtătoare de patimi, cu răbdare; cu aceia ai
împletit cununile nestricăciunii, slăvind pe Sfânta Treime.
Zămislit-ai fără durere de maică, pe Cuvântul Tatălui, Preasfântă; şi pe Acesta în Chip de Negrăit mai presus de
cuvânt spre mântuirea noastră L-ai Născut.

Aprinzându-te cu credinţă şi cu dorirea cea fierbinte după sfânta dragoste către Hristos, prealăudată, focul l-ai stins,
stându-ţi înainte îngerul; iar pe poporul cel neînţelegător cu totul prin foc l-ai prăpădit.
Acum neamul drepţilor binecuvântat s-a făcut, din pântecele tău strălucind pătimitorii cei luminoşi, Sfântă
Muceniţă Vasa, Preamărită, ai tulburat împotrivirea cea întunecoasă a celor fărădelege, cu întărirea gândului.
O, maică ce ai covârşit Legile firii cu împreunarea celor peste fire, cum ai răbdat văzând daţi la moarte nedreaptă,
unul după altul, pe cei ce i-ai hrănit cu credinţă şi cu lapte.
Pe mine cel mort cu mâncarea neascultării m-ai izbăvit, Ceea ce ai Născut Însăşi Viaţa Cea Ipostatică, Fecioară, cu
totul fără prihană. Pentru aceasta, după vrednică datorie te fericim pe tine, pururea Fericită.
Irmosul:
Ta; că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomici Tale...

Neîndoit având gândul tău spre luptă, ai năvălit asupra războinicului cel viclean şi în adâncul sângiuirilor pe acesta
l-ai potolit.
Pe tine, fiind osândită la moarte pe nedrept, adâncul, primindu-te, s-a ruşinat şi te-a izbăvit, răbdătoare de patimi
Sfântă Muceniţă Vasa, prin Dumnezeiasca voie.
Împărăţia cea Neclintită, împreună cu prealăudaţii fiii tăi ai moştenit, mărită şi cămara cu adevărat cerească şi
lumina cea neapusă.
Pe tine, Muntele cel Netăiat de demult, Avacum te-a văzut mai înainte cu Duhul; din tine S-a arătat Dumnezeu şi
pe noi, Fecioară, ne-a mântuit.
Cântarea a 5-a. Irmos: Din noaptea necunoştinţei...

Fiind cuprins de setea dragostei lui Hristos, Mărite Agapie, de Dumnezeu fericite, până în sfârşit ai urât răutatea şi
cu tărie ai răbdat durerile chinurilor şi despuierea pielii trupului.
Sfâşiat fiindu-ţi pieptul tău cu unghii de fier, Mucenice Teognie, te-ai făcut cunoscut cu mult mai curat şi
desăvârşit, precum ai dorit, înţelepte, Dumnezeului tuturor, către care te-ai suit cu mărire, strălucind cu luminile
patimilor.
Cu neîndoită credinţă, prea înţelepte credinciosule, îndurând chinurile, ai înspăimântat inimile cele neînţelegătoare
ale necredincioşilor, fericite, când se zdrobeau oasele tale şi se dezlegau toate încheieturile trupului.
Căderea strămoaşei Eva pentru toţi ai îndreptat-o acum, născând pe Izbăvitorul, Mântuitorul şi Ziditorul şi Domnul,
Maica lui Dumnezeu, Singura între femei Binecuvântată; pentru aceasta, cu credinţă te mărim.

Întărind sufletul tău spre dragostea lui Dumnezeu cea neapusă, ai subţiat scaunele cele pângărite ale zeilor până în
sfârşit şi te-ai făcut împreună vieţuitoare cu îngerii, Sfântă Muceniţă Vasa, purtătoare de chinuri.
Mari chinuri ai petrecut pentru Hristos, muceniţă şi ai primit de la dânsul mari răsplătiri şi laudă fără de moarte şi
cămară Dumnezeiască şi dulceaţă netrecătoare.
Ca pe Iona de demult din adâncul mării te-a mântuit pe tine Dumnezeu, cu Puterea Cea Atotţiitoare; întru tine
minunându-se, prealăudată, Cel Care în sfaturile sfinţilor totdeauna este Preaslăvit.
Mulţimile păcatelor şi valurile deznădăjduirii tulbură gândul meu; milostiveşte-te, Stăpână şi întinde mie mâna ta şi
mă izbăveşte tu, care ai născut pe Mântuitorul.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către
Cântarea a 7-a.Irmos: Din Iudeea venind tinerii...

Cu Putere Dumnezeiască, trecând văpaia focului, muceniţă, nevătămată, cu focul sângiuirilor tale ai ars
înşelăciunea ca pe o materie, grăind: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cel Ce ai oprit repezirile leilor în groapă, mântuind pe Proorocul Tău Daniel, nevătămată ai arătat de fiare pe
purtătoarea de chinuri, care grăia Ţie, Stăpâne: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cu Luminate Razele Crucii, strălucind Sfânta Muceniţă Vasa Mărita, a trecut nevătămată întunericul înşelăciunii şi
către lumină a ieşit grăind: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Rupe multele împletituri ale greşelilor mele, Mireasă a lui Dumnezeu, care ai născut mai presus de cuvânt pe
Dumnezeu, Cel Ce a ridicat păcatul lumii; Binecuvântată, Curată, pururea Preamărită.
Cântarea a 8-a.Irmos: De şapte ori cuptorul...

Cel Ce s-a îmbrăcat în a noastră neputinţă, neputinţa aievea a întărit şi pe tine te-a lucrat mai puternică, muceniţă,
decât focul, decât apa, decât fiarele şi decât uneltele cele de chinuri, cu credinţă, grăind: preoţi, binecuvântaţi;
popoare, preînălţaţi pe Domnul întru toţi vecii.
Copiii cei cinstiţi, ca nişte tineri, luptându-se bărbăteşte, au biruit împotrivirea celor potrivnici; Dumnezeiescul
Teognie şi Sfinţitul Agapie împreună cu Măritul Pistos s-au arătat tari cu lucrul şi cu cuvântul. Şi cununile biruinţei
de la Dumnezeu primind, pe Dânsul Îl Înalţă întru toţi vecii.
Ca un măslin bine roditor şi ca o viţă mult roditoare, cu trei mlădiţe bineîndreptându-te, i-ai hrănit; cu aceia ai
lucrat strugurii mărturisirii, care au izvorât vinul muceniciei, Sfântă Muceniță Vasa, veselind inimile celor ce cu
bună credinţă cântă: popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi veci.
Cu cetele celor fără de trup şi cu oştile mucenicilor, stând înaintea scaunului, prealăudaţilor şi de Slavă şi de
Lumina Darului umplându-vă, dezlegaţi întunericul greşelilor noastre, celor ce cu credinţă prăznuim luminata şi
Dumnezeiasca şi plină de daruri a voastră cinstită pomenire.
Cuvântul lui Dumenzeu, Care a făcut cerurile cu porunca şi pământul cu voia, Preacurată, Cel Ce a zidit pe om, din
tine în chip vădit a luat Trup, ca să zidească firea noastră cea zdrobită de înşelăciunea şarpelui, prefăcând-o iarăşi
ca mai înainte, Fecioară, El, Cel Milostiv.
Irmosul:
aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a grăit: tineri, binecuvântaţi-L; preoţi, lăudaţi-L;
Cântarea a 9-a.Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Dorind a vedea cele ce ochiul pământesc cu adevărat nu a văzut, ai răbdat bărbăteşte, prealăudată, durerile trupului,
zdrobirea mădularelor, repezirea fiarelor, arsura focului, învăluirea mării, cu Razele Luminii Celei fără materie
strălucind, preafericită.
De Dumnezeu purtătoare răsărit-ai cu adevărat ca o luminoasă lună şi bine împodobită, aducând cu darul ceata
Dumnezeiască de stele luminoase a celor ce au ieşit din pântecele tău; iar, acum, lumea, cu rază fără materie,
străluciţi, fericiţilor.
Întărindu-vă mintea, fericiţilor, pe piatra răbdării, de ispite cu multe feluri de întâmplări, v-aţi arătat neplecaţi cu
adevărat şi biruinţă în Hristos ridicând, împreună cu Dânsul pururea a împărăţi v-aţi învrednicit, bucurându-vă.
Ca o adevărată întreagă porumbiţă, ca o turturea care ai iubit pe Dumenzeu şi ca o rândunea cu Dumnezeieştii pui
zburând la ceruri, te-ai sălăşluit la Dumnezeiasca Stăpânire Cea Gânditoare, trecând iarna şi vânturile demonilor,
Sfântă Muceniță Vasa, pe care cu dragoste te fericim.
Pe Iubitorul de oameni şi Mântuitorul născând, Minunată şi de bine Iubitoare Stăpână, dă-mi mie izbăvire de păcate
cu rugăciunile tale şi sufletul meu, Preacurată, cel spulberat de gânduri, îmbunătăţeşte-l şi-l arată slobod de patimile
cele purtătoare de moarte, cu totul fără prihană.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte
şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile

Zburând cu aripile Dumnezeieştii credinţe, ca o turturea cu puii tăi, la cuiburile cele nematerialnice ai odihnit, cu
sfinţenie nevoindu-te, purtătoare de chinuri Muceniţă Vasa, ceea ce eşti împreună vorbitoare cu îngerii şi râuri de
minuni izvorăşti celor ce au trebuinţă. Pentru aceea, după datorie, săvârşind sfântă pomenirea ta, te cinstim, pe
Mântuitorul slăvind şi cu un glas grăim către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască,
celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Praznicului Adormirii Maicii Domnului, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Ceata cea preacinstită a înţelepţilor Apostoli s-a adunat în chip minunat să îngroape cu Preamărire trupul cel
Preacurat, Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată. Cu aceia au cântat mulţimile îngerilor, lăudând Cinstită
adormirea ta, pe care cu credinţă o prăznuim.
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Tadeu

21 August
Troparul Sfântului Apostol Tadeu, glasul al 3-lea:

Apostole Sfinte Tadeu, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

Stih: Sfinte Apostole Tadeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înaintea Scaunului Stăpânului stând, Preaînţelepte Tadeu, dă-mi luminare, ca să laud prăznuirea ta cea de lumină
purtătoare.
Lumina cea fără de ani arătându-se cu noi sub ani, Cel mai presus de fiinţă te-a învrednicit pe tine, fericite, ca pe o
rază să luminezi lumea.
Cu putere încingându-te pe tine Cel Nebiruit în tărie, te-a întărit ca să pierzi toată tăria celui amăgitor.
Stăpână a toate te-ai arătat Născând în Chip de Negrăit pe Cel Ce stăpâneşte făpturile, de Dumnezeu Nascătoare,
Fecioară, Prealăudată.

Cu Raza Dumnezeiescului Dar luminând popoare, mărite, lumină curată te-ai arătat celor ce erau în întunericul
celor cumplite.
Vindecare şi mântuire, cu voirile cele Dumnezeieşti lucrătoare, înţelepte, ai adus împăratului Avgar, la dânsul
venind.
Case Duhului Celui Atotlucrător ai făcut pe pământeni, înţelepte, surpând capiştile piericiunii.
Însemnările Legii celei mai dinainte şi glasurile proorocilor, Stăpână, au arătat prealuminat înfricoşătoare Naşterea
ta, Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale...

Minte înaltă având, ai luat Dumnezeieştile cunoştinţe şi Darurile Duhului, ucenice Tadeu, al Împăratului tuturor.
În învăţătura Dumnezeieştilor Taine fiind, preafericite, pe cei neînvăţaţi ai luminat, să cinstească Treimea Cea de o
Fiinţă.
Legea Dumnezeiască ai scris în inimă, fericite, ştergând mai întâi scrisorile necunoştinţei şi idolii păgânătăţii.
Ca Una care ai născut pe Făcătorul, te-ai arătat Împărăteasă a toate făpturile. Pentru aceasta te slăvim, de
Dumnezeu Născătoare, Ceea ce numai tu eşti pururea Fecioară.
Cântarea a 5-a. Irmos: Din noaptea necunoştinţei...
Purtând Dumnezeiască asemănarea Stăpânului, fericite, la Avgar stăpânitorul, Dumnezeiesc doctor ai venit.
Sfinţitul Toma după Dumnezeiasca Înălţare a Cuvântului, propovăduitor te-a trimis la cei ce aveau trebuinţă,
Preaînţelepte Tadeu.
Văzând Avgar bolile gonite şi inimile vindecate, s-a umplut de Dumnezeiască luminare, prin mijlocirile tale.
Pe Cuvântul Întrupat, Cel Ce poartă îndoită lucrare, L-ai născut, Fecioară, Ceea ce nu ştii de nuntă, rămânând
Fecioară Neîntinată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Iona din chit a strigat...

Luminarea Sfântului Duh ce s-a sălăşluit în inima ta, adevărat luminător lumii te-a făcut pe tine, Apostole Tadeu,
cel ce ai stricat întunericul înşelăciunii.
Purtând pe trup rănile lui Hristos cele mântuitoare, Apostole Tadeu, ca o frumuseţe ai izbăvit, înţelepte, popoare de
toată grozăvia şi la Bucuria Cea Frumoasă te-ai înălţat.
Ca o dimineaţă te-ai arătat, pe Soarele dreptăţii arătându-l nouă, mărite, cu Care, luminându-ne, fii luminii celei
înţelegătoare printr-Însul noi pământenii ne-am făcut, Apostole Tadeu.
Prunc Nou ne-ai născut nouă pe Cel de o Fiinţă cu Tatăl, Care iarăşi a adus firea omenească cea stricată la
frumuseţea cea dintâi, Curată.

Prăznuirea Apostolului cea de bucurie a sosit, să o săvârşim astăzi cu veselie. Că el dă, celor ce-l cinstesc pe dânsul
cu credinţă, izbăvire de păcate şi Dumnezeiască Tărie, căci are îndrăzneală ca un Dumnezeiesc tăinuitor al darului
lui Hristos.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii cei binecredincioşi...

Minuni săvârşind cu chemarea Domnului, Celui ce a îmbrăcat materia trupului, ai tras popoare şi cetăţi la credinţa
cea adevărată, preamărite, care cântă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Ai oprit putreziciunea necredinţei, cu Dumnezeiască sarea cuvintelor tale celor dulci şi ai vindecat inimile cele
rănite cu săgeata şarpelui, Fericite Apostole, cântând: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Ridicându-te la înălţimea privirii spre cele de sus, te-ai umplut, Sfinte Apostole Tadeu, de Dumnezeiescul Duh; şi
cu cuvântul de mântuire Dumnezeieşte te-ai înbogăţit şi popoare ai învăţat să cânte: Binecuvântat este Dumnezeul
părinţilor noştri.
Cu obiceiul meu alunecând şi cu fapte netrebnice îmbrăcat fiind, la tine scap: ajută-mi, Stăpână, obiceiuri de
pocăinţă dând smeritului meu suflet, ca să te măresc pe tine.
Cântarea a 8-a. Irmos: Biruitori chinuitorului...

Cer te-ai arătat, spunând Slava lui Dumnezeu, Apostole Tadeu şi păgânilor ai fost luminare, la Dumnezeiasca
credinţă aducând pe cei ce cântă cu căldură: Lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi în veci.
Tărie celor neputincioşi, orbilor şi slăbănogilor bună umblare, fericite, dând cu puterea Duhului, cetăţii Edesei
luminător te-ai făcut. Pentru aceea, te laudă pururea cu credinţă pe tine, Sfinte Apostole Tadeu.
Cel ce cu bogăţia minunilor a întors la credinţă cu Dumnezeiasca voie neamul cel necredincios şi din înşelăciunea
idolească a scăpat pe cei ce alergau la dânsul, cu credinţă după datorie să fie mărit Apostolul Tadeu.
Umbra Legii a încetat, Stăpână, născând tu pe Dătătorul Legii, Cel Ce luminează cu darul lumea. Pe Acela pururea
roagă-L să se milostivească degrab spre mine cel biruit de legea păcatului.
Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Cel ce vezi Dumnezeieştile răsplătiri cele veşnice şi lângă doririle cele mai desăvârşite mai luminat te apropii,
Fericite Apostole Tadeu, veseleşte-te şi dănţuieşte.
Ca un cedru, ca un mare chiparos, Mărite Tadeu, cu bunătăţile te-ai înălţat, umplând de bună mireasmă inimile
celor ce te laudă pe tine.
Împreunatu-te-ai cu Apostolii, fericite şi cu mucenicii şi cu cetele celor fără de trup, bucurându-te; cu aceia roagă-
te să se mântuiască cei ce te cinstesc pe tine.
Pomenirea ta cu strălucirea darurilor, din destul luminând gândurile credincioşilor, pe toţi îi îndemna să te laude pe
tine, Sfinte Apostole Tadeu.
Iubitoare de bine, Fecioară, fă bun sufletul meu cel înrăutăţit cu păcatele, Ceea ce ai născut pe Cuvântul cel
Preabun.

Apropiindu-te de Soarele Cel Înţelegător, de la Care ai luat Razele cele de Taină, te-ai făcut ca o stea
prealuminoasă, strălucind toată plinirea pământului şi împărtăşind negura înşelăciunii, preafericite. Pentru aceasta,
pomenirea ta cea de lumină purtătoare şi sfântă, cu credinţă o prăznuim şi cu un glas grăim către tine: Sfinte
Apostole Tadeu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cinstesc cu dragoste sfântă
pomenirea ta.
SEDELNA Praznicului Adormirii Maicii Domnului, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Ceata cea preacinstită a înţelepţilor Apostoli s-a adunat în chip minunat să îngroape cu Preamărire trupul cel
Preacurat, Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată. Cu aceia au cântat mulţimile îngerilor, lăudând Cinstită
adormirea ta, pe care cu credinţă o prăznuim.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Agatonic şi cei împreună cu dânsul

22 August
Troparul Sfântului Mucenic Agatonic şi al celor împreună cu dânsul, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Cântare de biruinţă...

Îmbunătăţeşte, sfinte, sufletul meu cel înrăutăţit de patimi, ca unul ce te-ai făcut următor al Celui Bun şi-mi dă
cuvânt ca să măresc cinstită pomenirea ta.
Făcutu-te-ai cunoscut Celui Ce toate le cunoaşte, mucenice de Dumnezeu insuflate şi Întruparea Lui înaintea
neamurilor ai propovăduit-o, neînspăimântându-te de moartea trupului tău.
Pe cei căzuţi i-ai sculat prin cuvântul tău şi cu bună credinţa i-ai arătat părtaşi Învierii şi Strălucirii Celei Veşnice,
mucenice mult pătimitorule.
Minunea cea mare a naşterii tale, Cinstită, se vede mai presus decât toate minunile, pentru că ai născut pe Hristos,
Care S-a arătat întru asemănarea trupului, fără schimbare şi fără amestecare.
Cântarea a 3-a. Irmos: Să se întărească inima mea...

Cel deşert la minte nădăjduia a te amăgi cu vicleşuguri şi cu momeli; dar cugetul lui cel străin s-a arătat deşert,
fiind tu, mucenice, întărit pe piatra credinţei celei adevărate.
Înotând peste luciul chinurilor şi al durerilor trupului prin ocârmuirea lui Hristos, te-ai adăpostit în limanurile cele
înţelegătoare, veselindu-te pătimitorule, Sfinte Mucenice Agatonic.
Tăierile şi zdrobirile trupului peste mine să vină astăzi; săbiile şi tigăile şi focul şi fiarele şi moartea, căci nu mă
tem de ele, strigai, pătimitorule Mucenice Agatonic.
Cel după fire Necuprins, Întrupându-Se din tine cu chip omenesc, a primit cuprindere după trup, în îndoite fiinţe şi
voiri, cunoscându-Se, Stăpână Fecioară.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cu duhul văzând mai înainte...

Îngrădindu-te luminat cu arma Dumnezeieştii credinţe, înţelepte, ai intrat la priveliştea mucenicilor şi luptându-te
cu vrăjmaşul, desăvârşit l-ai biruit pe el, supunându-l sub picioarele tale, Sfinte Mucenice Agatonic, mult
pătimitorule.
Cu înţelepciunea cuvintelor tale şi cu Dumnezeieştile arătări ale faptelor celor sfinţite, ai îngrozit pe vrăjmaşii care
socoteau şi către înşelăciune să te atragă, Sfinte Mucenice al lui Hristos Agatonic.
Cu totul arzând mintea ta de focul dragostei celei Dumnezeieşti, pururea pomenite, de focul păgânilor nu te-ai
înfricoşat, ci, ca un cărbune arzând, materia necredinţei ai ars-o, Mucenice Sfinţite, Agatonic.
Cel Ce şade pe umerii Heruvimilor, cu cuviinţă Dumnezeiască, din tine ca un Om întrupându-Se, şade ca un Prunc
în braţele tale, Preacurată şi Se face Prunc, ca să mântuiască pe cel întâi-zidit, care de demult se făcuse prunc cu
mintea.
Cântarea a 5-a. Irmos: Luminează-ne pe noi...

Ca un mucenic prealegiuitor, mărite, ai pus împotriva legilor vrăjmaşului Legea cea mântuitoare a Dătătorului de
Lege şi a Stăpânului tuturor, a lui Hristos Dumnezeul nostru.
Sfântul Agatonic, care s-a făcut prea vestit şi prea mărit mucenic, acum este fericit cu puterile cele de sus,
totdeauna luminat veselindu-se.
Mai mult decât viaţa ai ales a muri, mărite, pentru ca să dobândeşti viaţa ce va să fie, ca pe viaţa cea pururea
fiitoare şi veşnică; drept aceea, ţi-ai plecat grumazul tău sabiei.
Prin Duhul Cel Dumnezeiesc, mai dinainte Isaia, văzând minunile tale, a grăit: iată, vei avea în pântece pe Cel
Neîncăput, Întrupat, Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Pe Proorocul Iona urmând...

Mulţimea cea nenumărată a etiopienilor celor înţelegători, prin neputinţa trupului, ai biruit-o, înţelepte şi cu
mulţimile slujitorilor celor nematerialnici te-ai împreunat.
Vitejeşte ai umblat pe calea muceniciei şi căile răutăţii le-ai strâmtorat, pătimitorule; şi ai ajuns către locaşurile cele
largi ale minţilor celor cereşti.
Strălucind ca aurul în ulceaua chinurilor celor cumplite, te-ai arătat pecetea patimilor lui Hristos, Înţelepte
Agatonic, fiind pus în vistieriile cele Dumnezeieşti.
Fecioreşte ca şi mai înainte născând pe Hristos L-ai hrănit cu lapte, pe Cel Ce dă hrană tuturor; preaslăvită şi
negrăită, este minunea, Cinstită Fecioară.
CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...

Chemare bună câştigându-ţi, cugetătorule de Dumnezeu, de la credinţa oamenilor celor vicleni te-ai întors,
netemându-te de chinuri, Mărite Mucenice Agatonic. Pentru aceasta, te-ai făcut bunătăţilor moştenitor şi ai luat cu
cei împreună pătimitori cu tine, după vrednicie, cunună nestricăcioasă.
Cântarea a 7-a. Irmos: Pe tinerii tăi cei...
Trecând toate cele pământeşti te-ai făcut părtaş cereştii Slave şi din suflet ai iubit pe Stăpânul cerului şi al
pământului. Pentru aceasta, cu credinţă cinstim sfântă pomenirea ta, mărite.
Alergând pe urma Patimii lui Hristos, Cel Ce a izvorât tuturor credincioşilor nepătimire, ai suferit huliri şi chinuri
şi moarte nedreaptă, mucenice, capul tău cu sabia tăindu-ţi-se întru bucurie.
Nicicum nu ai dat închinăciune idolilor celor morţi, închinându-te lui Dumnezeu Celui fără de moarte, Cel Ce a
murit pentru noi şi a omorât puterea înşelătorului. Pentru aceasta, ai dobândit viaţa cea adevărată, mucenice
înţelepte.
Făcutu-S-a Dumnezeu Om din tine, Preacurată, îndumnezeind frământătura oamenilor şi părtaşi Firii Celei
Dumnezeieşti făcând pe cei ce te fericesc cu adevărat pe tine, Ceea ce eşti între femei Binecuvântată, Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: De Care se cutremură...

Din loc în loc fiind târât, pătimitorule, cu urmele tale pământul l-ai sfinţit; şi plecându-ţi grumazul sabiei, te-ai
despărţit de trup şi cu Dumnezeu te-ai împreunat.
Aprinzându-te de dragostea lui Dumnezeu, nu ai avut grijă de bătăi şi de multele feluri de chinuri ale trupului. Şi
lupta ta, bine săvârşind-o, te-ai împreunat cu mulţimile cele de sus, bucurându-te.
Tăria vrăjmaşului celui fără de trup s-a surpat, căci mucenicii lui Hristos, prin neputinţa trupului împuternicindu-se,
cu prea puternică tăria Stăpânului l-au biruit pe el.
Cort şi Masă şi Chivot Dumnezeiesc şi Năstrapă care ai încăput Mana Vieţii şi Munte Sfânt te numim pe tine,
Fecioară Marie, pururea Binecuvântată.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe norul cel purtător...

Fiind împreună numărat în preasfinţitele hori ale Sfinţilor Apostoli, în petrecerile pătimitorilor, în cetele cuvioşilor
şi ale proorocilor, Înţelepte Mucenice Agatonic, împreună cu dânşii bucurându-te, luminat stai acum
purtând cunună înaintea Treimii.
Cât este de minunată râvna ta, cât este de întemeiată credinţa ta, cât este de bună nădăjduirea ta cea către
Dumnezeu, mucenice; cât este de luminată viaţa ta, cât este de plină de dar moartea ta, care te-a făcut părtaş celei
nemuritoare pe tine, de chinuri purtătorule.
Pe tine, mieluşelul lui Hristos, junghierea cea preasfinţită, frumuseţea patimilor, izvorul minunilor, preafrumoasă
podoaba Bisericii, de Dumnezeu înţelepţite, întărirea credincioşilor, după datorie te lăudăm, Înţelepte Mucenice
Agatonic.
Preasfântă pomenirea ta sfinţind lumea, acum ne-a sosit nouă, în care ne rugăm ca să dobândim sprijinul tău,
cinstindu-te pe tine, mucenice, cu dragoste, ca pe un slujitor al Cuvântului, pururea Preamărite Mucenice Agatonic.
Eu, cel nesăţios, având mintea iubitoare de păcate şi viaţă neîndreptată, suflet greşit şi inimă pângărită, cad la tine,
Stăpână, ajută-mi şi-mi dă îndreptare, mai înainte până ce nu mă ajunge tăierea morţii.

Strălucind de pătimire ca aurul în cuptor, raze de tămăduiri ai fulgerat, înţelepte şi prin dar ai risipit întunericul
demonilor. Pentru aceasta, toţi prăznuim preasfântă pomenirea ta, de Dumnezeu Fericite Mucenice Agatonic,
pătimitorule.
Strigă Davide, ce praznic este acesta pe care l-ai lăudat oarecând în Cartea Psalmilor; că pe Fiica, Maica lui
Dumnezeu şi Fecioara, a mutat-o la Locaşurile cele de acolo, Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa fără sămânţă? Şi
pentru aceasta, se bucură maicile şi fecioarele şi miresele lui Hristos, cântând: Bucură-te, Ceea ce te-ai mutat la
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Lup
23 August
Troparul Sfântului Mucenic Lup, glasul al 4-lea:
Mucenicul Tău, Doamne, Lup, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că
având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui,
mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Stih: Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-te pururea de strălucirile cele neînserate şi stând înaintea Luminii Celei Dumnezeieşti, luminează
sufletul meu al celui ce laud pomenirea ta cea strălucită şi purtătoare de lumină, ostaşule al lui Hristos, viteazule
pătimitor.
Intrând în vitejeştile lupte ale mucenicilor, ai mărturisit pe Dumnezeu, cum că S-a arătat pe pământ şi firea
omenească a îndumnezeit-o, prea înţelepte; şi pe idoli i-ai pierdut prin puterea Duhului.
Umplându-ţi-se inima de apele vieţii, ca un râu Dumnezeiesc, ai uscat curgerile înşelăciunii; şi cu credinţa ai adăpat
cugetele oamenilor, care odrăslesc roadă cerească.
Ca o Dimineaţă bine Înfrumuseţată, din coapsele tale ai răsărit pe Iisus, Luminarea tuturor şi Dumnezeu, Care
pierde noaptea mulţimii zeilor cu strălucirile cele neînserate, Neispitită de nuntă, Stăpână şi luminează lumea.
Cântarea a 3-a. Irmos: Biserica cea stearpă...

Întărindu-te de nebiruită puterea Duhului cu bărbăţie te-ai dezbrăcat pentru lupte, mucenice; şi întărâtarea
înşelăciunii ai stricat, Preafericite Mucenice Lup.
Gonitorul cel preacumplit cunoscându-te pe tine mărturisitor al patimilor lui Hristos, nădăjduia cu momeli ca să
amăgească sufletul tău, dar s-a înşelat preavicleanul.
Lovindu-te ca o vioară de Duhul Cel a toate Lucrător, cu bucurie ai glăsuit înaintea tiranilor, dulcele vers al
cunoştinţei celei Dumnezeieşti, îndulcindu-i pe cei ce alergau către credinţă.
Dumnezeu precum ştie, în pântecele tău sălăşluindu-Se, nu a clintit cheile Fecioriei tale, Curată; şi pe piatra cea
neclintită a credinţei pe toţi i-a întărit.
Irmosul:
Biserica cea stearpă a născut din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit; minunatului Dumnezeului nostru să-I
cântăm: Sfânt eşti, Doamne.

Trecând hotarele cele pământeşti ale neputinţei omeneşti, fericite şi bătut fiind cu toiege, rănile le-ai suferit,
purtând Toiagul puterii cel mântuitor, Crucea Dumnezeului nostru, pururea Preamărite Mucenice Lup.
Nădăjduind către Domnul, purtătorule de chinuri Mucenice Lup, prin Dumnezeiescul ajutor, ai rămas neclintit ca
un munte; pentru aceasta, zdruncinăturile mădularelor tale le-ai răbdat, înălţându-te către cer cu dragostea cea
Dumnezeiască.
Fiind plin de credinţă, de înţelepciune şi de dar, în mijlocul legiuitorilor ai mărturisit pe Cuvântul lui Dumnezeu; şi
de săgeţile ce ţi se trimiteau nu te-ai îngrijorat; căci erau oprite de puterea lui Hristos, a se apropia de tine.
Adâncul înţelepciunii Iisus aflându-te pe tine Singură Curată, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, S-a pogorât peste
tine ca o Ploaie şi pâraiele cele cumplite ale păgânităţii, cu Dumnezeiescul dar le-a înecat.
Cântarea a 5-a. Irmos: Păgânii nu vor vedea...

Înfricoşatu-te-au vrăjmaşii a te tăia pe tine bucăţi; dar mai mult pe ei înşişi tăindu-se, prin orânduielile cele
Dumnezeieşti, te vedeau păzit nevătămat şi nerănit.
Înălţatu-ţi-ai, mărite, ochiul sufletului spre Piatra Cea Neruptă, întărit fiind de Dumnezeiasca Putere şi nicidecum
clătinându-te de valurile chinurilor celor amare, mucenice.
Cu stropirile sângiuirilor tale, jăratecul cel idolesc l-ai stins, pătimitorule şi cu focul chinurilor tale, toată
înşelăciunea ai ars-o, cu Duhul Sfânt aprinzându-te.
Pe Preacurata, cu minte curată să o cinstim, pe Frumuseţea lui Iacov şi cu faptele cele Dumnezeieşti
înfrumuseţându-ne, cu preamărire să o cântăm, ca pe Maica Dumnezeului nostru.
Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a mai înainte...

Suferit-ai chinurile trupului cu tărie, chinuind cugetările cele lipsite de credinţă ale nelegiuitorilor şi cu amarele
bătăi mulţimea demonilor, vrednicule de minune.
Scuturat-ai şi ca praful ai zdrobit pe zeii celor fără de Dumnezeu; iar pe tine te-ai ridicat stâlp însufleţit al dreptei
credinţe şi chip al bărbăţiei, de Dumnezeu insuflate.
Desfătându-se în chinuri, se veselea măritul purtător de chinuri, văzând cu duhul mai înainte cununile şi buna
mărire cea veşnică, care are să fie mucenicilor.
Născut-ai, Preacurată, pe Cel pe Care mai înainte de veci fără de începere L-a născut Tatăl şi la sân ai alăptat pe
Hrănitorul. Mai presus de minte este minunea şi mai presus de cuvânt este Taina.
Irmosul:
Strigat-a mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona, în chit rugându-se: din stricăciune
mă mântuieşte, Iisuse, Împărate al puterilor.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce ai izbăvit în foc...

Fiind strălucit cu frumuseţile patimilor, celor făcătoare de frumuseţe, cu bucurie stai acum, înaintea Celui Ce pentru
noi a suferit patimă pe Cruce, strălucind cu Dumnezeieştile revărsări ale Luminii, mărite.
Vărsându-se în chip vădit apă din cer cu preamărire, te-a luminat şi te-a împuternicit, îndemnând sufletul tău a grăi:
Prealăudate Doamne, Dumnezeule al părinţilor, bine eşti cuvântat.
În mijlocul vrăjmaşilor ai stat ca un turn nesurpat, neclintindu-ţi-se mintea de măiestriile chinurilor celor de multe
feluri şi cu mare vitejie ai surpat înşelăciunea, pururea pomenite pătimitorule.
Cel Ce locuieşte în Ceruri te-a ales pe tine Singură Frumuseţea lui Iacov; şi locuind în pântecele tău, Preacurată,
nicidecum n-a clintit cheile Fecioriei tale, Binecuvântată.

După prea multe chinuri, lui Dumnezeu ţi-ai plecat grumazul, fericite, tăindu-ţi-se capul de sabie şi în uimire prin
credinţă ai tăiat capetele bărbaţilor celor fărădelege.
Datu-te-ai pe tine spre junghiere de bună voie, ca un mieluşel fără de răutate, închipuind pe Mielul lui Dumnezeu,
Cel Ce ridică păcatul lumii, Care nu se împotriveşte nici strigă.
Sicriul tău s-a făcut doctorie izgonitoare de tot felul de boli şi casă de tămăduire necheltuită a sufletelor; căci de la
Dumnezeu, te-ai îmbogăţit cu darul tămăduirilor, Prealăudate Mucenice Lup.
Toată făptura binecuvintează pe Cel născut al tău, Fecioară, care, cu binecuvântări, ne-a încununat pe noi şi
blestemul l-a ridicat, întru tot Binecuvântată, Singură Preamărită, care ai umplut de daruri neamul nostru.
Irmosul:
Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai
rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrările, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva, prin boala neascultării...

Propovăduind pe Soarele Hristos, te-ai arătat ca o stea mult luminoasă celor ce dormeau în întunericul piericiunii;
de la care, strălucind prin credinţă, te-a arătat părtaş zilei celei neînserate, mucenice vrednicule de minune.
Astăzi, pomenirea ta, pe care peste an o prăznuim, ne-a strălucit nouă mai luminat decât soarele, luminând tot
pământul, gonind norii sufletelor şi ridicând întunericul patimilor.
Sionul cel de sus, Mitropolia celor aleşi cu bucurie poartă duhul tău şi Biserica celor întâi-născuţi se luminează; iar
noi, credincioşii, te cinstim pe tine, preafericite, cerând ca să ne mântuim prin rugăciunile tale, cugetătorule de
Dumnezeu, Sfinte Mucenice Lup.
Cu Razele Luminii Celei din tine, luminează sufletul meu, Dumnezeiască Mireasă; ridică-mă pe mine cel ce zac în
groapa piericiunii, surpând pe vrăjmaşii cei ce pururea mâhnesc inima mea şi mă împing către patimi, Preacurată
Fecioară.
Irmosul:
Eva prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus. Iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării
în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta, toţi te mărim.
SEDELNA,glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Curăţindu-ţi vederea sufletului tău, ai primit Raza Treimii şi sufletele cele din întuneric le-ai luminat, preaînţelepte,
cu lumina Dumnezeieştilor tale cuvinte, al Domnului, Sfinte Mucenice Lup, pentru aceasta, te-ai mutat în Lumina
Cea Neînserată, neîncetat rugându-te pentru noi, cei ce te cinstim şi cu credinţă te lăudăm pe tine.
Strigă Davide, ce praznic este acesta pe care l-ai lăudat oarecând în Cartea Psalmilor; că pe Fiica, Maica lui
Dumnezeu şi Fecioara, a mutat-o la Locaşurile cele de acolo, Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa fără sămânţă? Şi
pentru aceasta, se bucură maicile şi fecioarele şi miresele lui Hristos, cântând: Bucură-te, Ceea ce te-ai mutat la
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Eutihie

24 August
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Eutihie, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea
privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge
Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii
lovind şi despărţind marea şi pe Israel mergător pedestru l-a arătat, pe cel ce cânta cântare lui Dumenzeu.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătându-te împreună locuitor cu Apostolii şi cu mucenicii şi totdeauna umplându-te de Dumnezeiască Lumină,
arată părtaşi luminii pe cei ce săvârşesc astăzi cinstită pomenirea ta, Sfinte Mucenice Eutihie, vrednicule de
minune.
Făcându-te ucenic cu bună credinţă ucenicului celui iubit şi urmând obiceiurile lui, fericite, ai iubit pe Domnul,
împlinind Legile Lui cele Dumnezeieşti şi urmând patimilor Lui, Sfinte Mucenice Eutihie.
Cu dreaptă credinţă plecându-te Legii celei Dumnezeieşti, prin ostenelile cele sihăstrieşti ai omorât trupul,
depărtându-te de lume şi în munţi petrecând, pururea pomenite mucenice şi curăţindu-ţi sufletul, văzător de
Dumnezeu te-ai arătat.
Nădejdea mântuirii mele îmi pun în tine, Fecioară, spală-mă cu totul de întinăciunea păcatelor şi mă fă curat,
ca bine şi preales să plac Fiului tău şi să fac voia Lui cea preasfântă.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit cerurile...

Aflând pe Apostolul Pavel ca pe un soare strălucit, cu lumina propovăduirii celei prea înţelepte, cu dânsul împreună
ai umblat ca o stea prea mare, luminând inimile cu Duhul, de Dumnezeu înţelepţite, fericite.
Temeiul cuvântătorilor de Dumnezeu, verhovnicul Apostolilor, Sfântul Ioan, prietenul cel adevărat al
Mântuitorului, Dumnezeieşte mutându-se de pe pământ, pe tine te-a pus a paşte turma lui Dumnezeu, fericite.
Preaînfrumuseţat şi cu raze luminoase şi plin de Dumnezeiescul Duh, ai stat înaintea Celui Ce judeca fărădelegea,
mustrând păgânătatea lui, preafericite şi ai mărturisit Dumnezeiască Întrupare a lui Hristos.
Bucură-te, Ceea ce Singură în chip de netâlcuit ai născut Bucuria; Bucură-te, Nor şi Căruţa Cuvântului; Bucură-te,
Scaunul lui Dumnezeu, Fecioară Neispitită de nuntă; Bucură-te, Slava cuvioşilor; Bucură-te, Încununarea
mucenicilor.
Irmosul:
Cel Ce ai întărit din început cerurile cu pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale,
Hristoase, mă întăreşte, că nu este Sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tu eşti Tăria mea, Doamne; Tu şi Puterea mea; Tu, Dumnezeul meu; Tu, Bucuria mea; Cel Ce nu ai lăsat sânurile
părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum strig către tine: Slavă puterii Tale,
Cu tot cugetul purcezând către Domnul, bătut fiind din toate părţile şi cumplit sfâşiat, nu ai simţit; şi ca o tămâie cu
bună mireasmă, prin lucrarea Duhului, ai umplut de bună mireasmă Dumnezeiască pe cei ce stau lângă tine,
vrednicule de minune, cugetătorule de Dumnezeu.
Fiind păzit de Dumnezeu, mucenice înţelepţite de Dumnezeu şi legat şezând în temniţă, în chip văzut ai primit cu
bucurie pâine cerească, îmbărbătat fiind de Cel Ce Singur pune nevoinţa, ale Cărui Patimi Dumnezeieşti ai râvnit,
purtătorule de chinuri, Sfinte Mucenice Eutihie.
Deschizând întru Duhul cinstită gura ta, când stăteai înaintea divanurilor judecătorilor, preaînţelepte, lămurit ai
propovăduit credinţa cea adevărată a Treimii. Iar înşelăciunea idolilor şi cugetele tiranilor celor fără de Dumnezeu
le-ai înfruntat, fericite.
De dragostea cea Dumnezeiască aprinzându-te, fericite, după multe alte chinuri ale trupului, cu bucurie ai intrat în
văpaia focului cea aprinsă, prin cruzimea judecătorului; dar nu te-ai ars nicidecum, căci roua cea Dumnezeiască te
răcorea din cer pe tine, Mucenice Eutihie.
Între femei Singură ai rămas Fecioară şi mai înainte de naştere şi după naştere; căci Dumnezeu, Cel Ce înnoia firile,
mai presus de cuvânt, în chip de negrăit, S-a Întrupat din tine, Cel Născut mai înainte de veci şi pe pământ în
vremurile cele de pe urmă, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumina Cea Neapusă? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe
mine, ticălosul; ci Te rog întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Îmbogăţindu-te cu Dumnezeiescul cuvânt, l-ai împărţit tuturor celor ce aveau trebuinţă, fericite; şi turma lui
Hristos, ca un preot ai păscut-o, sfătuind, învăţând şi povăţuind către mântuire, Sfinte Eutihie, purtătorule de
chinuri, mult pătimitorule.
Prin Puterea Dumnezeiescu lui Duh, lepădând înşelăciunea cea pierzătoare de suflete, ai venit la Hristos şi l-ai adus
Lui mulţimea celor mântuiţi prin credinţă, cu cinstitele tale graiuri, de Dumnezeu insuflate, Sfinte Eutihie
Mucenice, înfrumuseţarea pătimitorilor.
Cât sunt de frumoase picioarele tale, care au călătorit pe calea muceniciei celei Dumnezeieşti, preafericite şi bine
au păşit întru dânsa şi au ajuns la lărgimea Împărăţiei Cerurilor, pururea pomenite, mucenice.
Maică Fecioară Doamnă, care ai născut pe Cuviosul Cel Necuprins şi eşti Slava îngerilor şi Rana demonilor,
învredniceşte tămăduirii inima mea cea rănită de păcate, Mireasă a lui Dumnezeu.

Fiind cuprins de dorirea săvârşirii celei întru Hristos, cu silă ai venit legat de la Efes; şi împodobindu-te cu
chinurile, te-ai odihnit în Sevastia, patria ta, Înţelepte Mucenice Eutihie.
Fiind frumoasă şi preacurată Biserică lui Dumnezeu, ai surpat prin dar capiştile idolilor cele urâte şi în Biserica cea
cerească te-ai înălţat, Sfinte Eutihie, ca să stai înaintea lui Dumenzeu.
Împuternicitu-te-a Dumnezeiescul înger pe tine când umblai pe cale, proorocindu-ţi ţie în chip vădit şi prealuminat
cele viitoare, Mucenice Eutihie Preafericite, ca unuia ce erai întocmai cu îngerii şi în afară de trup cu duhul.
Abaterile minţii mele celei pătimaşe şi cumplitele mişcări ale sufletului meu, îndreptează-le Fecioară şi mă
izbăveşte şi mă păzeşte de cei ce în toate zilele, fără de cruţare, năpădesc asupra mea.
Irmosul:

Întocmai de un scaun cu Apostolii făcându-te, frumuseţea ierarhilor, muceniceşte te-ai preamărit, Sfinte Mucenice
Eutihie; strălucit-ai ca soarele luminând pe toţi şi ai risipit noaptea cea adâncă a necredinţei. Pentru aceasta, te
cinstim pe tine, ca pe un Dumnezeiesc şi cu adevărat sfinţit tăinuitor al lui Hristos.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta, tinerii, în cuptor, cu bucurie, ca
Focul ce fusese aprins spre pierzarea ta, cugetatorule de Dumnezeu, s-a stins prin suflările lui Dumnezeu; căci din
cer se auzea tunet şi cădeau picături cu zăpadă, acoperind pe cei ce nu cunoşteau pe Dumnezeu.
Cu multă îndârjire fiind sfâşiat, mucenice, răspândeai miruri cu bune miresme, căci ai alergat la mirosul patimilor
Cuvântului şi Ziditorului Celui Ce S-a smerit; către Care ai strigat: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Viaţa ta fără prihană, mucenicia preaminunată şi mântuitoare, tuturor celor ce se apropie de sfânta raclă a moaştelor
tale, izvorăşte tămăduiri şi scoate pe mulţi din întinăciunea patimilor, Înţelepte Mucenice Eutihie.
Cinstiţi prooroci, cunoscând de departe adâncimea Tainei tale celei de negrăit, prin felurite chipuri au arătat tuturor
naşterea ta, Fecioară, cântând: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Întinzându-ţi mâinile tale către Hristos, Dumnezeul nostru, mărite şi luptându-te cu leii în mijlocul câmpului, ai
rămas nevătămat ca şi Proorocul Daniel, mai înainte având pururea pe îngerul cel ce te păzea pe tine şi neîncetat
cântând: preoţi, binecuvântaţi; popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Fiara cea necuvântătoare, care fusese pregătită spre pierzarea ta, văzându-te judecat fără dreptate de cei fărădelege,
prin Însuflarea Cea Atotputernică, lămurit a grăit şi a propovăduit măririle Mântuitorului, minunând pe cei ce
cântă: preoţi, binecuvântaţi; popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Cu puterea şi cu darul lui Dumnezeu, săvârşind lupta cea mare, mucenice, ai primit cununile biruinţei, bucurându-
te şi te-ai numărat în cetele Apostolilor, ale mucenicilor şi ale tuturor sfinţilor, cu care neîncetat cânţi: preoţi,
binecuvântaţi; popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Urmând Patimilor lui Hristos, prealăudate, după Lege ai pătimit, ca un slujitor al lui Hristos şi ţi-ai înroşit porfira
din sângele cel mucenicesc; cu Acela împodobindu-te ca un împărat, te-ai mutat la Împărăţia cea de sus, grăind
Stăpânului: preoţi, binecuvântaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Ceea ce Singură ai născut Viaţa, înviază sufletul meu cel omorât de muşcarea şarpelui şi-l povăţuieşte ca să lucreze
voile Celui Ce pentru noi S-a născut din tine, Preacurată Fecioară, ca să cânte: preoţi, binecuvântaţi, popoare,
preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Irmosul:
aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat: tineri binecuvântaţi-L; preoţi lăudaţi-
L; popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Izvorând tămăduiri de toate felurile, alini bolile cele grele, ca unul ce ai primit de la Hristos dar adevărat şi bine te-
ai luptat şi pe vrăjmaşi ai biruit, de Dumnezeu înţelepţite, purtătorule de chinuri, împreună cetăţeanule cu îngerii şi
pârgă a mucenicilor.
Arătându-te frumos cu luptele, te-ai sălăşluit în cămările cele frumoase ale Mirelui, tăindu-ţi-se de sabie sfântul tău
cap, pe care Domnul Iisus l-a încoronat cu preaîncuviinţată diademă a biruinţei, luminătorule al Bisericii, întărirea
şi lauda celor ce cu dreaptă credinţă, te fericesc pe tine.
Zdrobit-ai puterea celui viclean, Sfinte Mucenice Eutihie, purtătorule de chinuri, prealăudate. Şi vitejeşte ai ridicat
semn de biruinţă asupra lui şi biruitor preaales eşti acum, în ceruri stând în chip strălucit, cu multă îndrăzneală,
înaintea Scaunului Sfinte Treimi.
Pomenirea ta cea Dumnezeiască şi luminoasă, cu razele mai mult decât soarele a strălucit tuturor, luminând cu
strălucirile cele luminătoare pe cei ce, cu credinţă şi cu bună cinstire, pururea o prăznuiesc; pentru care te rugăm pe
tine, Mucenice Eutihie, ca unul ce ai îndrăzneală, să ceri mântuirea noastră.
Glasul lui Gavriil îţi aducem ţie: Bucură-te, Pământul cel Ales; Bucură-te, Masa cea cu vederea de aur; Bucură-te,
Scăparea oamenilor; Bucură-te, Lauda mucenicilor; Bucură-te, Bucuria îngerilor, Născătoare de Dumnezeu
Preasfântă, Întărirea celor ce cu credinţă curată te fericesc pe tine.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte
şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Începătoriile

Strălucit-ai lumina cunoştinţei de Dumnezeu, risipit-ai întunericul mulţimii zeilor; muceniceşte săvârşind călătoria
ta şi izvorând darurile tămăduirilor, curăţeşti bolile cele ce se apropie de tine, mucenice mărite. Roagă pe Hristos
Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Dumnezeiesc Cort al Cuvântului te-ai făcut, Ceea ce eşti Singură Preacurată Fecioară Maică, ce covârşeşti pe îngeri
cu Curăţia. Pe mine, cel ce sunt întinat, mai presus decât toţi, cu greşeli trupeşti, curăţeşte-mă cu Dumnezeieştile
ape ale rugăciunilor tale, dându-mi, Curată, mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru
mărturisirea...
Mieluşeaua Cuvântului cea Nespurcată, Fecioara şi Maica cea Nestricată, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel Ce a
răsărit dintr-însa fără de durere, ca o Maică plângând, a strigat: vai mie, Fiul meu, cum pătimeşti vrând să
mântuieşti pe om de ocara patimilor?
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Tit

25 August
Troparul Sfântului Apostol Tit, glasul al 3-lea:

Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici şi mă voi arăta, luminat
prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Stih: Sfinte Apostole Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Darul Duhului, care cu toate felurite de daruri te-a îmbogăţit pe tine, te-a trimis Dumnezeiesc propovăduitor şi
Apostol, ca să propovăduieşti la margini Întruparea Cuvântului, pururea pomenite Apostole Tit.
Raza Darului Celui Dumnezeiesc primind înăuntru, ca soarele ai strălucit, preaînţelepte, luminând sufletele celor
din întuneric, scoţându-le din păcat şi din robia înşelăciunii mântuindu-le.
Apostolul Pavel Preaînţeleptul, plin fiind de darurile Duhului, te-a ales pe tine şi slujitor şi Dumnezeiesc învăţător
şi propovăduitor al credinţei, Dumnezeiescule Tit.
Ca să izbăvească marginile lumii de înşelăciune, a strălucit Domnul din pântecele tău, Mireasă a lui Dumnezeu; pe
Acela roagă-L şi întotdeauna îmblânzeşte-L, Doamnă, să mântuiască pe cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine.
Cântarea a 3-a.Irmos: Nu în înţelepciune...

Nu prin înţelepciunea care face nebuni pe cei ce iau aminte de ea, ci prin cunoştinţa cea adevărată, ai gonit
necunoştinţa din sufletele celor ce alergau la tine, fericite.
Holda a toată moştenirea neamurilor, fiind năpădită de spinii necredinţei, cu secera cea Dumnezeiască ai curăţit-o,
semănând seminţele cunoştinţei.
O Dumnezeire în Trei Feţe propovăduind, ai gonit negura mulţimii de zei, fericite, aducând marginile spre
cunoştinţă Dumnezeiască.
Mai Sfântă decât îngerii şi mai Înaltă decât toată făptura, te-a făcut pe tine Cel Ce cu Trup S-a născut din tine;
pentru aceasta, pe tine, ca pe Stăpâna tuturor, te cinstim.
Irmosul:
Nu în înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci cu Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatnică, Hristoase;
că nu este Sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.Irmos: Cel Ce şade întru slavă...

Scoţând bogăţie din vistieriile cele nedeşertate, preaînţelepte, de bogăţia adevărului ai umplut minţile cele sărăcite
şi ai înviat inimile cele omorâte, gonind negura necunoştinţei, pururea pomenite Apostole Tit.
Mreaja Apostolului Pavel, prin orânduiala darului, te-a vânat pe tine, Sfinte Apostole Tit, cel ce voiai ca, mai pe
urmă, cu undiţa cuvântului tău, cu osârdie să tragi din adâncul înşelăciunii neamuri multe, către dreapta credinţă.
Urmând ca un miel Măritului Apostol Pavel, celui Dumnezeiesc, ai izgonit din mijloc pe lupii cei răi, cuvântătorule
de Dumnezeu; şi ai sfărâmat capiştile idolilor, ridicând pe pământeni Bisericii Dumnezeieşti.
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Cortul cel Neîntinat, Uşa Luminii, Masa şi Năstrapa cea cu totul de aur,
Muntele cel Netăiat şi Umbrit este Fericită ca Una care a născut pe Ziditorul.

Ca un doctor preaales, ca un slujitor al darului, cu sarea cea dulce a Dumnezeieştilor tale cuvinte, fericite, ai oprit
rana răutăţii, care păştea sufletele păgânilor.
Supunându-te cu dragoste însuflărilor Apostolului Pavel, împreună cu dânsul ai străbătut cele de sub cer,
preaînţelepte, bine vestind cuvântul cunoştinţei, preacinstite propovăduitorule de Dumnezeu.
Ca un înţelept propovăduind pe Cuvântul că este deopotrivă lucrător şi împreună şezător cu Părintele, ai plecat pe
cei deşerţi cu mintea, ca să lepede toată înşelăciunea idolilor, grăitorule de Dumnezeu, Apostole.
Cu minte curată să cinstim pe cea Preacurată, Frumuseţea lui Iacov şi înfrumuseţându-ne cu faptele cele
Dumnezeieşti, cu dreaptă credinţă să o lăudăm, ca pe o Maică a Dumnezeului nostru.
Cântarea a 6-a.Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă...

Apostolul Pavel soarele lumii cel neapus, pe tine, fericite, te-a trimis ca pe o rază dătătoare de lumină, ca să
luminezi inimile celor ce dormeau în întunericul necunoştinţei.
Făcutu-te-ai plin de apele cele curgătoare de viaţă şi cu râurile dogmelor celor Dumnezeieşti ai înecat pâraiele
necunoştinţei, adăpând adunările neamurilor, fericite.
Neamurile neamurilor te cântă pe tine, Prealăudată, căci mai presus de cuvânt ai născut pe Cuvântul Prealăudat lui
Dumnezeu; pe Care Îl slăvesc cetele îngerilor şi ale oamenilor.
Irmosul:
Jertfi-voi cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu sângele cel
curs prin milostivire din coasta Ta.

Arătându-te împreună vorbitor cu Apostolul Pavel, împreună cu dânsul nouă mai înainte ai vestit Cuvântul,
Apostole, grăitorule de Tainele Dumnezeiescului dar, Fericite Apostole Tit. Pentru aceasta, strigăm către tine: nu
înceta a te ruga pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.Irmos: Cel Ce ai izbăvit în foc...

Învăţând Apostole Tit a cânta o Dumnezeire, a cinsti o Domnie, de nebunia mulţimii zeilor, a mântuit pe oamenii
care cu bună credinţă grăiesc: Dumnezeule al părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cei ce cu suflet mort cinsteau materia cea neînsufleţită, fiind învăţaţi de tine, ucenice şi tăinuitorule al celor
negrăite, au cunoscut pe Dătătorul de viaţă, Dumnezeu, Cel Ce a fost omorât pentru noi.
Arătatu-te-ai, mărite, ca un slujitor al adevărului şi surpător al minciunii; şi ca un ucenic al Apostolului Pavel, ai
suferit prigoniri şi primejdii împreună cu dânsul, cântând: Dumnezeule al părinţilor, bine eşti cuvântat.
Înfrumuseţându-te cu bunătăţile, stai de-a dreapta Împăratului tuturor, Cel Ce S-a Întrupat din sângiuirile tale,
Nenuntită, rugându-te neîncetat să ne izbăvim noi de toată nevoia.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor...

Cu picăturile sângiuirilor tale s-a stins focul cel străin al înşelăciunii, bolile s-au gonit, demonii au fost izgoniţi prin
rugăciunea ta cea către Dumnezeu, Apostole Tit. Pentru aceasta, te lăudăm pe tine, ca pe o Dumnezeiască slugă a
lui Hristos, Împăratul tuturor.
Cu totul fiind sfinţit lui Dumnezeu şi cu darurile cele Dumnezeieşti fiind strălucit, Preaînţelepte Tit, lămurit ai
arătat tuturor pe Cuvântul Cel Mântuitor; Care ne-a izbăvit pe noi, cei ce cu credinţă adevărată binecuvântăm şi
preaînălţăm pe Hristos în veci.
Făcutu-te-ai vas preacurat al luminii, luminând tot pământul cu razele cele Dumnezeieşti, vrednicule de minune,
Apostole Tit. Şi întunecând împotrivirea vrăjmaşilor celor fără de lege, grăiai: pe Domnul lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii.
Sabia care se învârtea de demult fuge acum de mine, Fecioară. Căci ai născut pe Cuvântul îmbrăcat cu Trup şi
cunoscut în două firi; de Care se cutremură cetele îngerilor şi pe care-L slăvesc oamenii în veci.
Irmosul:
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar
acum plinită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva prin boala neascultării...

Mirându-se Apostolul Pavel de toată dragostea şi nădejdea ta cea către Mântuitorul, te-a atras împreună călător,
propovăduind neamurile împreună cu tine Sfinţita Evanghelie. Pentru aceasta, împreună cu dânsul, te cinstim pe
tine, Apostole.
Cetăţeanule cel mare al Cretei şi Dumnezeiescule întâi şezător pe scaunul ei; luminător preastrălucit şi ceresc, prin
Dumnezeiescul dar goneşti bolile credincioşilor şi izgoneşti demonii, cugetătorule de Dumnezeu, Apostole Tit,
Ca soarele ne-a strălucit nouă pomenirea ta, fiind luminat înfrumuseţată toată, cu Strălucirile Duhului, izgonind
norii patimilor; pe care săvârşind-o cu credinţă, păzeşte-ne Preafericite Tit, vrednicule de minune.
Cu mijlocirile tale, Preacurată Fecioară, dezleagă lanţurile greşelilor mele, risipeşte-mi întunericul sufletului meu,
alină valul patimilor mele, zdrobeşte pe cei ce mă războiesc în zadar; miluieşte-mă, pururea Fecioară.
Irmosul:
Eva prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus; iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării
în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit. Pentru aceasta, toţi te mărim.

Cu soarele Pavel, ca o stea împreună călătorind, pururea pomenite Apostole Tit, în chip vădit aţi luminat pământul
şi aţi risipit întunericul. Iar, intrând în ostrovul cretanilor, fericite, de Dumnezeu cugetătorule, prin moarte ai lăsat
tuturor, ca nişte raze neapuse, ostenelile şi cuvintele tale. Prin care, strălucindu-ne, cu preamărire te cinstim pe tine
şi cu un glas grăim către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste
prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Bucură-te, Scaunul lui Dumnezeu cel în chip de foc; Bucură-te, Pruncă, Jilţul cel Împărătesc, Patul cel Aşternut cu
porfiră; Cămara cea cu porfiră de aur, Hlamida cea cu roşu vopsită cea Purtătoare de Fulger, Sfeşnicul cel mult
Luminos; Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Cetatea cea cu douăsprezece ziduri; Uşa cea cu aur Poleită şi
Cămara cea Strălucită cu chipul; Masa cea Luminoasă de aur, Locaşul cel cu podoabă Dumnezeiască. Bucură-te,
Preamărită Mireasă, picată din soare; Bucură-te, Singura Mângâiere a sufletului meu.
şi Cuvântul...
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, dacă L-a văzut Mieluşeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând şi cu amar
grăia: lumea se bucură luând izbăvire, iar pântecele meu se aprinde văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru
milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne; Adâncule al milei, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli
celor ce laudă cu credinţă Dumnezeieştile Tale Patimi.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea aducerii moaştelor Sfântului Apostol Bartolomeu

25 August
Tropar la Sărbătoarea aducerii moaştelor Sfântului Apostol Bartolomeu, glasul al 3-lea:

Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici şi mă voi arăta, luminat
Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Piatră scumpă te-ai arătat pe tine piatra vieţii, pe care a zidit Biserica Sa, Apostole Bartolomeu, văzătorule de
Dumnezeu. Pentru aceasta, te cinstim şi te fericim pe tine.
Înţelepciunea Cea Ipostatnică aflând-o, care foarte te-a învăţat pe tine cele mai presus de minte şi de cuget,
înţelepciunea elinilor ai arătat-o a fi nebunie, înţelepţind marginile cu Dumnezeieştile învăţături.
Supus fiind poruncilor celor Dumnezeieşti, te-ai făcut călător pe mare, mort în sicriu; şi ca un soare de la Răsărit, ai
ajuns la Apus, Apostole, luminându-l.
Cel plin S-a deşertat, Cel mai înainte de veacuri primeşte început, născându-Se din Prunca Fiica lui Dumnezeu. Pe
Care L-ai propovăduit în două firi şi într-un Ipostas, de Dumnezeu Fericite Bartolomeu.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
întăreşte-i întru Dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
Cei ţinuţi de înşelăciune şi cu vătămare de minte, îmbrăcaţi cu întunericul necredinţei, te-au aflat pe tine tare
Mângâiere şi Lumină şi Izbăvire din cele cumplite, Preaînţelepte Bartolomeu.
Făcându-te gură Cuvântului lui Dumnezeu, mărite, ai mântuit popoare din gura lupului celui înţelegător, aducându-
le Ziditorului prin baia Botezului, pururea pomenite Apostole Bartolomeu.
Cu limba ta cea de foc, arzând stuful cel amar al înşelăciunii, ai omorât, preaînţelepte, inimile cele înţelenite şi le-ai
făcut a rodi cugetările cele cereşti.
Dumnezeu Cuvântul a bine voit a Se naşte mai presus de cuvânt cu Trup din tine, Fecioară Maică Preacurată,
ucenic alegând şi slujitor adevărat, pe Apostolul Bartolomeu Măritul.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, Proorocul Avacum, avându-l
în minte, a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.
Zicerea proorocească a luat sfârşit, căci spre câştigarea neamurilor a mers lumină cuvântătorul de Dumnezeu
ucenic, luminând toate plinirile lumii.
Luminându-te prin Raza cea Dumnezeiască, te-ai arătat a doua lumină, după împărtăşire Dumnezeiască în chip
vădit slujind Celui Ce pentru noi S-a arătat cu trup omenesc, Apostole.
Ca să se sfinţească marea cu trecerile tale, ai trecut-o în raclă de piatră, de la Răsărit către Apus, făcându-ţi
minunate pornirile tale, Sfinte Apostole Bartolomeu.
Păzeşte turma ta de furtuna păcatelor şi a primejdiilor şi a necazurilor celor potrivnice, povăţuindu-ne pe noi,
mărite, prin darul tău pururea, către limanurile cele mântuitoare.
Ca Una ce în chip de netâlcuit ai născut pe Cel Netâlcuit, întru prisosirea bogăţiei milostivirii, cu darurile cele
Dumnezeieşti, îmbogăţindu-ne, Preacurată, pe noi, cei săvârşiţi cu păcatul.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe
tine.
Picioare frumoase agonisindu-ţi spre propovăduire, ai binevestit tuturor bunătăţi şi tuturor ai propovăduit pace,
înstrăinându-i de vrajba cea veche, prin învăţăturile cele Dumnezeieşti ale Mântuitorului, Fericite Apostole.
Cuvântul tău s-a făcut vindecare celor ce primiseră veninul cel purtător de moarte al şarpelui şi pământul păgânilor,
după proorocie, s-a răsturnat prin dezrădăcinările preaînţeleptelor tale dogme, Sfinte Apostole Bartolomeu.
Fiind mort de multe zile, izvorând viaţa cu îndestulare şi şezând pe spinarea mării, Apostole Bartolomeu, împreună
cu Dumnezeieştii mucenici, trecând luciurile nemărginite, în ostrovul Lipariei te-ai adăpostit, de Dumnezeu
insuflate.
Cu adevărat te măresc pe tine, Maica lui Dumnezeu, Preacurată. Bucură-te, ca îngerul îţi strigăm ţie, Binecuvântată
de Dumnezeu Dăruită, Auzire şi Grai Înfricoşător, Petrecere străină a Stăpânului zidirii.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să
Făcutu-te-ai rază a Soarelui, Celui Ce prin Întrupare a strălucit lumii, gonind noaptea înşelăciunii cea cu mulţi zei,
prin învăţăturile tale cele purtătoare de lumină, Apostole.
Mântuirea lui Dumnezeu cea ivită prin asemănarea trupului, pentru multa bunătate luminat ai propovăduit-o
popoarelor, Sfinte Apostole Bartolomeu, propovăduitorule al neamurilor.
Ai avut călătorie pe apa mării şi peste ape ţi-ai făcut cărările şi nu s-au cunoscut într-însa urmele tale, Fericite
Apostole, precum David, mai înainte întru Duhul a proorocit.
Biserică a Slavei te-ai făcut şi Uşă a Luminii ai fost, Munte cu umbră deasă, Minune de prooroci Cântată, Fecioară
Maică Doamnă, de Dumnezeu Dăruită.

Arătatu-te-ai ca un soare mare Bisericii, cu strălucirile învăţăturilor şi cu înfricoşătoare minuni, luminând pe cei ce
te cântă pe tine, Sfinte Bartolomeu, Apostolul Domnului.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
bucurau cântând: Prealăudate, Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.
Cu sarea cea dulce a cuvintelor tale, pururea pomenite, ai vindecat omenirea cea stricată de răutate şi ai plecat-o a
cânta: Prealăudate, Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Făcându-te ca un preaînalt cer după înţeles, fericite, ca un Dumnezeiesc Apostol, cu glas preaînalt ai propovăduit
Slava lui Dumnezeu: Căruia Îi cântăm: Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cu veşmântul cel ţesut din Dumnezeiescul dar, fericite, ai îmbrăcat pe cei despuiaţi mai înainte prin răutatea
şarpelui şi i-ai plecat să cânte: Prealăudate, Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Noi, robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, avându-te pe tine, Preacurată, Apărare şi Zid şi Sprijin, cu credinţă grăim
către tine: Bucură-te, Podul care duce pe cei de pe pământ către Dumnezeu, Binecuvântată Fecioară.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor...

Revărsându-te cu râurile cele Dumnezeieşti, ca un râu din Eden ai ieşit, cu învăţăturile tale adăpând partea cea de
sub soare; şi prin dar uscând apele înşelăciunii ai grăit: Lăudaţi pe Mântuitorul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Învăţându-te Cuvântul cele mai presus decât cuvântul pe tine, ca pe un cuvântător Dumnezeiesc te-a trimis în lume,
ca pe o săgeată mântuitoare şi rănind adunarea vrăjmaşilor, mărite, ai mântuit pe cei ce cu credinţă cântă şi
preaînalţă pe Hristos în veci.
Arătatu-te-ai ca un munte picurând dulceaţa cea Dumnezeiască, vrednicule de minune; şi cu puterile cele
Dumnezeieşti făcând călătorie după moarte pe apele mării fără de afundare, ai fost înconjurat cu cinste de purtătorii
de chinuri cei viteji.
După legile firii tăinuindu-te, ai născut şi ai rămas pururea Fecioară; căci ai născut pe Cuvântul, Cel Ce pentru
prisosul bunătăţii S-a făcut Om. Căruia toţi îi cântăm: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi
vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Tot neamul pământesc...

Ceata Apostolilor aduce prăznuire astăzi pomenirii tale; se veselesc mucenicii şi duhurile tuturor drepţilor; iar noi,
credincioşii, cu cântări te cinstim pe tine şi grăim: izbăveşte-ne pe noi de toată mâhnirea, ucenice al lui Hristos.
Primind, prin răstignire, sfârşitul cel fericit, te-ai făcut împreună închipuit cu patimile Învăţătorului tău, mărite şi
părtaş strălucirii şi Slavei Celei Dumnezeieşti, stând pururea împreună cu îngerii înaintea Lui şi te-ai învrednicit de
Lumina Cea Negrăită.
Pomenirea ta cea plină de lumină şi vestită, văzătorule de Hristos, Înţelepte Apostole Bartolomeu, ne-a strălucit
nouă luminând pe toţi. Pentru care te rugăm pe tine, adu-ţi aminte de noi toţi, mântuindu-ne de toată împrejurarea
cea potrivnică, prin rugăciunile tale.
Omoară cugetările trupului nostru, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată. Opreşte viforul patimilor noastre, alină
valul patimilor şi cu gânduri Dumnezeieşti întăreşte inimile noastre, ale celor ce cu credinţă te cinstim pe tine,
Folositoarea noastră cea Neînfruntată.

Întoarcerea preasfintelor tale moaşte, Prealăudate Apostole al Domnului, s-a făcut nouă pricină de prăznuire
prealuminată; pe care cu minte drept cugetătoare cinstind-o, pe tine, luminătorul cel neapus, te cinstim, slăvind pe
Hristos.

Bucură-te, Scaunul lui Dumnezeu cel în chip de foc; Bucură-te, Pruncă, Jilţul cel Împărătesc, Patul cel Aşternut cu
porfiră; Cămara cea cu porfiră de aur, Hlamida cea cu roşu vopsită cea Purtătoare de Fulger, Sfeşnicul cel mult
Luminos; Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Cetatea cea cu douăsprezece ziduri; Uşa cea cu aur Poleită şi
Cămara cea Strălucită cu chipul; Masa cea Luminoasă de aur, Locaşul cel cu podoabă Dumnezeiască. Bucură-te,
Preamărită Mireasă, picată din soare; Bucură-te, Singura Mângâiere a sufletului meu.
şi Cuvântul...
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, dacă L-a văzut Mieluşeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând şi cu amar
grăia: lumea se bucură luând izbăvire, iar pântecele meu se aprinde văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru
milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne; Adâncule al milei, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli
celor ce laudă cu credinţă Dumnezeieştile Tale Patimi.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Adrian şi Natalia, soţia sa

26 August
Troparul Sfinţilor Mucenici Adrian şi Natalia, soţia sa, glasul al 3-lea:

Credinţa cea mântuitoare comoară nerăpită ai socotit-o, de trei ori fericite, păgânătatea cea părintească părăsind-o şi
urmând Stăpânului, te-ai îmbogăţit cu darurile cele Dumnezeieşti Sfinte Adrian Mărite, roagă pe Hristos Dumnezeu
să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu
cântare de biruinţă să-I cântăm.
Cu somn cumplit fiind eu ţinut în noaptea vieţii, scoală-mă, Dumnezeule, prin faptele pocăinţei spre lumină, prin
rugăciunile mucenicilor Tăi, Hristoase, ca să Te slăvesc pe Tine.
Din buzele ce picurau dulceaţa cunoştinţei de Dumnezeu, îndulcindu-te, Sfinte Mucenice Adrian, ai vărsat veninul
necunoştinţei celei mai dinainte, de Dumnezeu fericite.
Ca una ce ai avut sufletul mai strălucit decât răsăritul soarelui, către lumina pătimirii ai împins pe soţul tău, Sfântă
Muceniţă Natalia, înfrumuseţarea femeilor.
Primind pe Ziditorul tău precum Însuşi a voit să Se Întrupeze mai presus de minte, din pântecele tău, fără de
sămânţă, cu adevărat te-ai arătat Stăpâna făpturilor, Preacurată.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este Sfânt precum Tu....

Scăpând de legăturile deşertăciunii celei idoleşti, mucenice, te-ai legat de dorirea dragostei lui Hristos şi
bucurându-te, te-ai împărtăşit de legăturile purtătorilor de chinuri.
Cu drug de fier fluierile tuturor zdrobindu-vi-se, purtători de chinuri ai Domnului, cu pavăza răbdării şi a bărbăţiei
cu adevărat aţi sfărâmat oasele necredinţei.
Aprinzându-te la suflet de focul dragostei celei Dumnezeieşti, ai aprins sufleteşte dorirea soţului tău către Hristos,
urând desăvârşit dorirea cea trupească, Sfântă Natalia.
Minunea Dumnezeieştii naşterii tale, Preacurată, covârşeşte toată rânduiala firii. Căci mai presus de fire în pântece
ai zămislit pe Dumnezeu şi născându-L, ai rămas pururea Fecioară.
Irmosul:
Nu este Sfânt precum Tu Doamne, Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai
întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul; Cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă cântă zicând: din
cuget curat întru Domnul prăznuind.
Mucenicii, punându-şi tărie pe Hristos, cu adevărat au călcat îndrăzneala cea fără putere a prigonitorilor şi au primit
din ceruri darurile biruinţei.
Înroşitu-ţi-ai veşmântul nestricăciunii, din sângiuirile tale, lepădând îmbrăcămintea stricăciunii şi acum stai
înaintea lui Dumnezeu cu slavă, Sfinte Mucenice Adrian.
Sângele sfinţilor revărsându-se cu îmbelşugare de pretutindeni, cu adevărat a fost adus mir lui Dumnezeu, curăţind
cu putere putreziciunea înşelăciunii.
Adam prin graiurile cele viclene ale soţiei lui a fost înşelat; iar Sfântul Adrian, cu graiurile Muceniţei Natalia, a fost
mântuit de înşelăciune şi cu bucurie a intrat în Rai.
Tainele naşterii tale celei cu cuviinţă Dumnezeiască cu adevărat sunt de negrăit şi de necuprins pentru cei de pe
pământ şi pentru cei din cer, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cu Dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce dis-de-dimineaţă vin la Tine cu dragoste, luminează-le,
ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu; pe Cel Ce scoţi pe toţi din negura
greşelilor.
Îndoită zecimea pătimitorilor împreună cu alţi trei, legându-se acum toţi pentru Hristos, au dezlegat vitejii legătura
necredinţei, cea cu adevărat fără putere, cu puterea Treimii.
Ca un soare stând, Mucenice Adrian, în mijlocul stelelor celor luminoase ale pătimitorilor celor împreună cu tine,
ai strălucit cu lumina dreptei credinţe, izgonind negura necredinţei şi luminând marginile lumii.
Roua cinstitelor tale graiuri, cu adevărat s-a făcut tămăduire durerilor soţului tău, desfăcându-se prin dragostea
pentru cele mai bune, Sfântă Natalia de Dumnezeu cugetătoare, împreună locuitoare cu mucenicii.
Preabună Stăpână a lumii izbăveşte pe cei ce din suflet te mărturisesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu. Căci pe
tine te aşezăm înainte Folositoare Nebiruită, Ceea ce eşti cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Ocârmuindu-vă de palma lui Hristos, fără vătămare aţi trecut luciul necredinţei şi v-aţi adăpostit, în adăpostul cel
prealin al strălucirii celei de sus, pătimitorilor ai Domnului.
Ca al florilor miros sunt darurile cele mai presus de fire, ale luptelor tale, înţelepte; căci tămâie a lui Dumnezeu te-
ai arătat, Sfinte Mucenice Adrian, cu bună mireasmă prin focul chinurilor arzându-te.
Sufletul tău cel sfânt, fiind înfrumuseţat cu frumuseţea credinţei, preacinstită şi căutând frumuseţea lui Hristos, cea
cu adevărat necuprinsă cu mintea, nu ai greşit dorirea, Sfântă Natalia.
Preacurată Stăpână, care ai născut oamenilor pe Domnul Ocârmuitorul, tulburarea patimilor mele cea nestatornică
şi cumplită alin-o şi dă linişte inimii mele.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din
stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

Dumnezeieştile cuvinte ale femeii tale celei cugetătoare de Dumnezeu, în inimă punându-le, Sfinte Adrian,
mucenice al lui Hristos, la chinuri ai alergat, împreună cu soţia ta cunună luând.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Dumnezeiască pomenirea mucenicilor strălucind cu lumină, a luminat toate marginile pământului, pentru cei ce cu
veselie cântă: Tu eşti, Hristoase, bucuria mucenicilor.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, pentru cuvioşii tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe
chinuitor l-a plecat a grăi: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Arătatu-v-aţi ca nişte turnuri nesurpate ale Sionului celui de sus, cu zăvorul pătimirii voastre surpând toate
măiestriile vrăjmaşului, cele cuceritoare de cetăţi. Pentru aceasta, cu bună credinţă, pururea cinstim pomenirea
voastră, mucenicilor.
Datu-s-a de la Dumnezeu Sfânta Natalia ajutătoare lui Adrian, fiind unită într-un suflet; scoţându-l pe dânsul din
adâncul înşelăciunii şi plecându-l a grăi: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Ca pe o comoară de mult preţ, învistierind mâna mucenicului, nu ţi-ai dat comoara curăţeniei tale celor ce se
sârguiau s-o fure, cinstito, fiind ocârmuită cu mâna Dumnezeului tuturor.
Pe cei trei tineri nu i-a ars cuptorul, care mai înainte a închipuit naşterea ta. Căci Dumnezeiescul Foc nearzându-te
pe tine, a locuit întru tine şi pe toţi i-a luminat a cânta: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaia cuvioşilor...

În focul chinurilor cu totul arzându-vă, aţi stins toată văpaia necredinţei cu sângiuirile voastre, purtătorilor de
chinuri, grăind: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.
Pâraiele sângiuirilor purtătorilor Tăi de chinuri, s-au făcut râuri de tămăduiri lumii, uscând marea patimilor celor
cumplite, pe care lăudându-i, Hristoase, pe Tine Te binecuvântăm.
Cine nu se va minuna de dragostea cea către Domnul a femeii celei prealuminate? Căci a urât dragostea trupului şi
şi-a îndemnat soţul a cinsti şi a preaslăvi pe Hristos în veci.
Din lumină pe Cuvântul Cel Dătător de lumină L-ai zămislit, născându-L în chip de negrăit pe Cel mai presus de
fiinţă, că Duhul Cel Dumnezeiesc întru tine, Fecioară, S-a sălăşluit pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o. Că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea;
pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Nici răsucirile mădularelor, nici întinderea mâinilor, nici sabia, nici focul, nici moartea trupului cea vremelnică, nu
au putut să vă despartă de dragostea lui Hristos, pe voi, măriţilor purtători de chinuri. Pentru aceasta, în veci
împreună cu Dânsul pururea vă veseliţi.
Tabără de toţi vrăjmaşii nebiruită v-aţi arătat, mucenicilor şi cetate a lui Dumnezeu şi împărăţie înconjurată cu
zid; Rai încuiat şi nefurat, ceată purtătoare de biruinţă, sobor ales de Dumnezeu, nesurpaţi stâlpi ai Bisericii.
Arătatu-v-aţi, Preacinstiţi Mucenici ai lui Hristos, făclii cu lumină Dumnezeiască, stele strălucitoare, sfeşnice care
străluciţi nouă lumina dreptei credinţe, razele Soarelui Slavei, fii ai fericirii celei veşnice.
Izvor plin de apele Duhului şi râu plin de darurile cele Dumnezeieşti şi pahar vărsând pâraiele muceniciei şi
adâncul mântuirii v-aţi arătat, mucenicilor, scăpându-ne pe noi de furtună şi de tot felul de ispite.
Cu cetele mucenicilor lui Hristos, stând înaintea Scaunului Stăpânitorului tuturor, prealăudate, păzeşte pe cei ce cu
credinţă şi cu osârdie săvârşesc pomenirea ta, izbăvindu-i cu rugăciunile tale, de toate ispitele cele supărătoare.
Morţilor înviere s-a dăruit acum, prin nepovestita şi negrăita naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu, întru tot
Cinstită; căci Viaţa din tine îmbrăcată cu trup a strălucit tuturor şi posomorârea morţii în chip luminat a risipit-o.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea, nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti. Iar prin tine,
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat, pe Care slăvindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.

Cu durerile mucenicilor împletindu-te şi bărbăteşte cu credinţă întrarmându-te, pentru aceasta te-ai şi dat pe tine
Domnului tău; şi cu darul ai surpat îndrăzneala vrăjmaşului, Sfinte Adrian Preafericite, mucenice al lui Hristos,
preamărite. Drept aceea, Sfânta Natalia văzându-te pătimind, te îndemna cu cuvinte mântuitoare pe tine,
prealăudate. Pentru aceasta, grăim către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce
cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Preasfântă Fecioară, Maica lui Dumnezeu, patimile cele cumplite ale sufletului meu, te rog vindecă-le şi-mi ajută să
capăt iertare greşelilor mele, pe care nebuneşte le-am făcut, sufletul spurcându-mi şi trupul întinându-mi, eu
ticălosul. Vai mie, ce voi face în ceasul acela când vor despărţi îngerii sufletul meu de săracul meu trup? Fii mie
atunci, Stăpână, Ajutătoare şi Folositoare fierbinte; că pe tine te am Nădejde eu, robul tău.
şi Cuvântul...
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce pe nedrept ridicat, plângând striga cu
amar: lumea se bucură prin Tine luând mântuire; iar pântecele meu arde văzând Răstignirea Ta pe care o rabzi
pentru milostivirea milei, Preabunule Dumnezeule Doamne, Cel fără de păcate. Aceleia cu credinţă să-i grăim:
milostivire arată, Fecioară, spre noi şi iertare de păcate dăruieşte celor ce ne închinăm patimilor Aceluia.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Pimen cel Mare

27 August
Troparul Sfântului Cuvios Pimen cel Mare, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale
însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Pimen, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos
Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Să cântăm Domnului, Cel Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pimen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu căldura Mângâietorului, încălzindu-se inima ta, părinte, ai risipit gerul demonilor şi iarna patimilor.
Cu cărbunele temerii celei Dumnezeieşti, arzând materia patimilor, te-ai făcut făclie a chibzuirii şi foc al
nepătimirii, Fericite Părinte Pimen.
Pe umeri purtând crucea ta, Părinte, cu dragoste ai urmat Celui Ce te-a chemat şi te-a făcut luminător pustnicilor.
Cuvântul cel mai presus de Dumnezeire, pentru bunătate vrând a Se Întrupa din pântecele tău, cu totul m-a mântuit
pe mine, Preacurată Maică Fecioară.

De starea ta la rugăciunea cea de toată noaptea s-au uimit îngerii, căci pe dânşii i-ai avut împreună lucrători în
rugăciunile cele către Dumnezeu.
Curăţitu-ţi-ai ochii cugetului tău de bolirea patimilor; pentru aceasta, curat priveşti pe Cel Nevăzut.
Ca unul ce te-ai hrănit cu laptele pustniciei, Cuvioase Pimen, te-ai înălţat la mulţimea bunătăţilor, întru desăvârşită
nepătimire.
Ajutor pe tine avându-te, de năvălirile vrăjmaşilor nu mă tem, Preacurată; căci pe tine Folositoare avându-te,
taberele acestora le înfrâng.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale; înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Primind razele Mângâietorului, te-ai arătat oglinda neîntinată şi vas al suirilor celor Dumnezeieşti, Sfinte Părinte
Pimen, de Dumnezeu purtătorule.
Adăpându-te cu lacrimile, te-ai arătat copac cu ramuri înalte, înfrumuseţându-te cu înfrânarea şi îmbogăţindu-te cu
Roadele cele Dumnezeieşti, Părinte Pimen.
Cu ostenelile sihăstriei, arând holda minţii tale, ai odrăslit spicul bunătăţilor cu multă rodire şi darul minunilor.
Odor al Fecioarei şi Locaş al Firii Celei Neîncăpute, Mireasă Dumnezeiască, luminează întunecatul meu suflet.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dis-de-dimineaţă grăim către Tine, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe
altul nu ştim.
Suferind zăduful zilei, pururea pomenite, te-ai învrednicit de bucuria Domnului tău, Cuvioase Părinte Pimen.
În grădina pustniciei, trandafir cu dulce mireasmă ai răsărit, bineînmiresmând marginile, cu miresmele cunoştinţei
celei Dumnezeieşti.
Întrarmându-te cu smerenia, părinte, ai smerit la pământ pe şarpele, care se îngâmfase mai înainte.
Fecioară după naştere te cântăm pe tine, de Dumnezeu Născătoare; că tu pe Dumnezeu Cuvântul trupeşte lumii L-ai
născut.
Cântarea a 6-a. Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...

Prin luptele cele multe, omorând zburdările trupului, ai călătorit către Viaţa cea fără de moarte, Sfinte Pimen,
vrednicule de minuni.
Având înfrânare şi rugăciune neîncetată şi dragoste netulburată, cuvioase, te-ai arătat neîntinată oglindă a lui
Dumnezeu.
Umblând în pustietăţi neumblate, de pustiirea patimilor te-ai dezbrăcat pe tine şi te-ai făcut cetăţean al Cerurilor.
Ceea ce Singură prin cuvânt, ai născut cu Trup pe Cuvântul, te rugăm izbăveşte de cursele vrăjmaşului sufletele
noastre.
Irmosul:
nostru.

Sosit-a astăzi sfântă pomenirea strălucitelor tale lupte, cuvioase părinte, veselind sufletele binecredincioşilor, Sfinte
Cuvioase Părinte Pimen, de Dumnezeu Cugetătorule, părintele nostru.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evrei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, grăind: Binecuvântat eşti,
Îndeletnicindu-te cu vedenii Dumnezeieşti şi cu nematerialnice Raze Dumnezeieşti strălucindu-te, cu adevărat te-ai
făcut fiu al zilei şi lumină celor din întuneric, de Dumnezeu purtătorule Părinte Pimen.
Ridicatu-te-ai la înălţimea nepătimirii şi în trup ai urmat îngerilor, fericite şi te-ai făcut moştenitor desfătării
Raiului, grăind: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Strălucind cu razele nepătimirii, ai întunecat ispitele demonilor, cuvioase şi de vătămarea lor ai izbăvit pe mulţi
care grăiau: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Iată cea pe care a numit-o Fecioară marele Isaia, cu duhul, în pântece a zămislit pe Domnul şi L-a născut Aceluia
cântându-I, grăim: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Slavei...

Neadormită păzind candela sufletului cu untdelemnul luptelor tale, ai intrat cu bucurie în cămara Mirelui cea
nestricăcioasă şi vieţuieşti în veci.
Turnul sufletului tău, nu l-au clătinat vânturile duhurilor celor necurate; căci a fost întărit pe piatra credinţei,
preafericite de Dumnezeu purtătorule.
Haina cea urâtă a patimilor ai dezbrăcat-o, părinte şi ai îmbrăcat podoaba cea frumoasă a Dumnezeieştii nepătimiri,
împărăţind împreună cu Hristos.
Să lăudăm popoare pe Preasfânta Fecioară, ca pe Ceea ce este Cinstit şi Preaînalt Scaun, preaînălţând-o întru toţi
vecii.
Irmosul:
Pe Împăratul Slavei, Cel fără de început, de Care se înfricoşează Puterile Cereşti şi se cutremură cetele îngereşti,

Apus-ai ca o stea din lume şi ai răsărit către Hristos, Cel cu adevărat Înţelegător Soarele dreptăţii, preafericite; şi cu
adevărat ai lăsat credincioşilor ca pe nişte raze bunătăţile cele în chipul luminii, care gonesc întunericul sufletelor.
Scumpă s-a făcut înaintea lui Dumnezeu moartea ta, pururea pomenite, pentru că ai vieţuit cu cuvioşie pe pământ,
păzind nevătămate poruncile şi îndreptările Lui, Sfinte Părinte Pimen. Pentru aceasta, ca unui drept ţi-a răsărit ţie
Lumina Cea Neapusă.
Întru frumuseţile cele Dumnezeieşti îndulcindu-te, părinte şi îndumnezeindu-te după dar şi stând acum luminat
înaintea Luminii Celei Mari şi de dorirea cea desăvârşită mai luminos apropiindu-te, adu-ţi aminte de cei ce te
cinstesc pe tine, Sfinte Părinte Pimen şi săvârşesc sfântă pomenirea ta.
Singura dintre femei Mireasă Dumnezeiască ai încetat blestemul celor întâi-zidiţi, pe Cel Nescris împrejur
născându-L cuprins cu Trup; cu înnoire ai tăiat aşezămintele firii, Preacurată, pe cele despărţite mai dinainte le-ai
împreunat cu preamărită mijlocirea ta.
Irmosul:
din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu credincioşii o mărim.

Fiind păstorit de Domnul, te-ai arătat ca o oaie blândă a Lui, biruind pe lupii cei potrivnici, fericite; şi săvârşindu-ţi
Dumnezeiască lupta ta, te-ai sălăşluit la Staulul cel Ceresc, Părinte cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne
dăruiască nouă mare milă.

Nu S-a despărţit de Firea Cea Dumnezeiască, Trup făcându-Se din pântecele tău; ci, Întrupându-Se, Dumnezeu a
rămas, Cel Ce te-a păzit pe tine, Maica Sa, după naştere Fecioară, ca şi mai înainte de naştere, Însuşi Domnul, Ceea
ce eşti cu totul fără prihană, pe Care cu osârdie roagă-L să dăruiască nouă mare milă.
mărturisirea...
Mieluşeaua Cuvântului cea Preacurată, Fecioara Maica cea Nestricată, văzând pe Cruce spânzurat, pe Cel Ce a
Răsărit dintr-însa fără de durere, ca o Maică plângând, a grăit: vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să izbăveşti
pe om de ocara patimilor?
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Moise Etiopianul

28 August
Troparul Sfântului Cuvios Moise Etiopianul, glasul 1:

Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat de Dumnezeu Purtătorule, Părintele nostru Moise;
cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereştile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă
la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează
prin tine tuturor tămăduiri.

Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a Preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu ploile pocăinţei prin mijlocirile tale, părinte, albeşte inima mea, fiind înnegrită de muşcătura păcatelor.
Pironindu-ţi trupul de temerea Stăpânului, preafericite, ai şters din inimă toată cugetarea cea pătimitoare,
purtătorule de Dumnezeu.
În brazdele cugetului tău, părinte, ascunzând seminţele Cuvântului, ai odrăslit grâul cel ce se păzeşte în vistieriile
cele nedeşertate.
Vrând a Se Întrupa din pântecele tău, Cuvântul lui Dumnezeu, pe mine tot m-a mântuit cu bunătatea, Curată
Fecioară Maică.

Mişcându-te de Duhul şi răbdând în faptele duhovniceşti, înţelepte, duhurile vicleşugului le-ai supus.
Împuternicindu-te de Puterea cea Dumnezeiască Începătorie, Cuvioase Moise, ca fiind fără de trup, ai smerit pe
balaurul cel puternic.
Cu ploile lacrimilor tale, ai stins focul cel arzător al patimilor şi te-ai arătat râu plin de darurile Duhului.
Avându-te Ajutorinţă, Curată, nu mă tem de asuprelile vrăjmaşilor şi avându-te pe tine Folositoare, răstorn taberele
lor.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale; înţeles-am lucrurile Tale şi am Preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Prin rugăciunile cele neîncetate şi prin sporirile ostenelilor tale, părinte, ai gonit din suflet pe demonul cel iubitor
de trup, preafericite.
Mutându-ţi cugetul către cele mai presus de minte şi de cuvânt, cuvioase, nevoinţele pustniciei ca pe o
Dumnezeiască rouă le-ai îndurat.
Fiind inima ta strălucită cu vedeniile şi cu faptele, părinte preafericite, locaş curat al Duhului s-a arătat.
Cămara Fecioriei şi Sălăşluirea Firii Celei Neîncăpute, Mireasă a lui Dumnezeu, sufletul meu cel întunecat
luminează-l.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dis-de-dimineaţă grăim către Tine, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru afară de Tine pe
altul nu ştim.
Cu cărbunele nepătimirii aprinzându-te, fericite, materia cea lesne arsă a patimilor ai făcut-o cenuşă.
Stea strălucind, cu înălţimile înfrânării te-ai arătat, luminând sufletele noastre, pururea pomenite.
În căruţa cea cu patru cai a faptelor celor bune te-ai suit şi către sfârşitul cel ceresc ai ajuns, Părinte Moise,
Fecioară după naştere te cântăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, că tu pe Dumnezeu Cuvântul cu Trup lumii L-ai
născut.

Fiind eu înconjurat de noaptea păcatelor şi de întunericul dezmierdărilor, cu strălucirile Duhului cele din tine, cu
totul mă luminează şi mă îndreptează cu totul la limanul mântuirii, părinte.
Ca o albină iubitoare de lucrare, în fagurul minţii tale florile bunătăţilor adunându-le, ai izvorât dulceaţă
nemuritoare, care goneşte amărăciunea demonilor, părinte.
Răbdând în pustietăţi, ai moştenit cetatea cea de sus; şi robindu-ţi trupul prin postiri, ai purces, minunate, către
desfătare nesfârşită şi către Locaşurile Raiului.
Sfinţenie Cugetătoare şi Jertfelnic Nepipăit, Sfeşnic Poleit cu aur şi Masă Însufleţită, care ai ţinut Pâinea vieţii, noi
credincioşii pe tine te numim, Fecioară.
Irmosul:

Pălmuind feţele etiopienilor celor înţelegători, ca un soare luminos ai strălucit, luminând sufletele noastre, ale celor
ce te cinstim pe tine, Sfinte Părinte Moise Preafericite.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evrei, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti,
Doamne Dumnezeule în veci.
De stricăciunea patimilor curăţindu-te cu Strălucirile Duhului şi strălucind, te-ai mutat cu adevărat, în Lumina Cea
Nematerialnică, fericite, unde sunt cetele sihastrilor în veci.
De toată răutatea ai scăpat şi cu împărtăşirea bunătăţilor te-ai împreunat şi cu nematerialnică dorirea celor
veselitoare, te-ai amestecat, fericite, grăind: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cu ostenelile cele fără de măsură ale pustniciei ai ars înşelăciunea cea cu dureri. Pentru aceasta, ai aflat desfătarea
bunătăţilor cea fără de osteneli, pe Stăpânul tău binecuvântându-L, de Dumnezeu purtătorule.
Iată cea pe care a numit-o cu Duhul, Fecioară, marele Isaia, în pântece pe Dumnezeu a zămislit şi-L naşte. Aceluia
cântăm: Doamne Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Cu rugăciunile întărindu-te, cu smerenia înălţându-te, strălucind la suflet cu dreptatea şi cu dragostea
înfrumuseţându-te, te-ai suit la săvârşirea bunătăţilor, în prealuminată înălţime, Cuvioase Părinte Moise, grăind
către Stăpânul; preoţi, binecuvântaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cel negru la trup, câştigându-şi sufletul mai luminat decât razele soarelui, brazdele cele întunecate ale demonilor
le-a înnegrit şi a luminat inimile credincioşilor, celor ce cu căldură cântă întru pomenirea lui: popoare, preaînălţaţi
pe Hristos în veci.
Cu smerenia de pretutindenea fiind înconjurat, ai scăpat, părinte, de săgeţile arapilor celor înţelegători şi
îndemnător te-ai făcut al călugărilor, către lupta cu cel potrivnic, cu lucrările şi cu cuvintele împreună cu dânşii
cântând: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Mai presus de fiinţă ai zămislit; mai presus de cuvânt ai născut pe Ziditorul firii omeneşti, făcându-Se Om Cel
Nedespărţit de Tatăl, Stăpână Curată. Aceluia toată zidirea cântă: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare,
preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Irmosul:
De şapte ori cuptorul, chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte, de şapte ori cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu;
dar, văzându-i pe aceştia cu o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat: tineri,
binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Săvârşindu-ţi viaţa cu adevărat în fapte bune, izvorul bunătăţilor ai luat şi marginea doririi tale ai cuprins-o; şi
bucurându-te, te-ai sălăşluit unde este glasul celor ce prăznuiesc, vrednicule de minune, Sfinte Moise, Părinte
Cuvioase.
Sudorile ostenelilor tale, părinte, picură dulceaţa folosinţei şi gonesc amărăciunea patimilor noastre; iar moaştele
tale ne izvorăsc nouă vindecări, gonesc răutăţile şi curăţesc sufletele de necurăţie.
Cu cununi neveştejite a încununat Hristos creştetul tău Dumnezeiescule, ca unuia ce tare ai biruit taberele
stăpânitorului lumii şi te-a numărat după cuviinţă în cetele cuvioşilor. Cu aceia roagă-te să se mântuiască de ispite
cei ce te cinstesc pe tine.
Singură între femei ai făcut să înceteze blestemul strămoşilor, a lui Dumnezeu Mireasă, pe Cel Nescris împrejur
născând. Acesta cu Trup Îmbrăcându-Se, a înnoit hotarele cele despărţite ale firii, Neîntinată şi cu mijlocirea ta cea
preamărită le-a unit.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până la a lua
Trup din pântece Fecioresc, făcându-Se Om. Pentru aceasta, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o
mărim.

Strălucire neapusă primind înlăuntru, feţele etiopienilor celor înţelegători le-ai înnegrit, de Dumnezeu purtătorule şi
măiestriile lor cele rele le-ai risipit cu neîncetate privirile tale cele către Dumnezeu; părinte cuvioase, roagă pe
Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Nu S-a despărţit de Firea Cea Dumnezeiască, Trup făcându-Se din pântecele tău, ci, Întrupându-Se, Dumnezeu a
rămas, Cel Ce te-a păzit pe tine Maica Sa după naştere Fecioară, ca şi mai înainte de naştere, Însuşi Domnul, Ceea
ce eşti cu totul fără prihană. Pe Acela cu osârdie roagă-L să dăruiască nouă mare milă.
mărturisirea...
Neîntinata Mieluşea, Fecioara Maica Cuvântului cea Nestricată, văzând pe Cruce spânzurat, pe Cel Ce a răsărit
dintr-însa fără de durere, ca o Maică plângând, a grăit: vai mie, Fiul meu, cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om
de ocara patimilor?
Canon de rugăciune la Praznicul tăierii Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul (1)
29 August
Tropar la Praznicul tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, glasul al 2-lea:

Pomenirea dreptului cu laude, iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu
adevărat mai cinstit şi decât proorocii. Că te-ai învrednicit a boteza în repejunile Iordanului pe Cel Propovăduit.
Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat
în trup: pe Cel Ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă.

Irmosul:
Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe cel ce s-a arătat din pântece sterp Prooroc al Celui Ce S-a născut în chip de negrăit din pântece Fecioresc, pe
Sfinţitul Înaintemergător să-l lăudăm.
Cel Ce ai covârşit hotarele firii, legile dreptăţii ai păzit, amestecarea cea fărădelege ai mustrat, netemându-te de
sălbăticia împăraţilor.
Hrănindu-te cu laptele Legii şi aşezământul de Lege, pentru împreunarea cea după lege, pecetluindu-l ca un
pecetluitor al Legii, ai stat împotriva urâtei desfrânări.
Cetele îngereşti şi omeneşti te laudă pe tine neîncetat, Maică, Ceea ce nu ştii de mire, că pe Făcătorul lor, ca pe un
Prunc, în braţe L-ai purtat.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Cu obrăznicie fără de ruşine, fata cea plină de beţie a zis: dă-mi capul lui Ioan pe tipsie, o, Irod.
Fata a jucat şi ca o călcătoare de Lege spre plăcere făcând, a tras pe Irod spre uciderea Înaintemergătorului şi a
Propovăduitorului adevărului.
O, a ta ticăloşie, Irod fără de minte şi fără de lege! Cu ce îndrăzneală, fata înfierbântându-se, ai făcut nedreaptă
ucidere?
Dă-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale, Preacurată, gonind asuprelile primejdiilor celor rele.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tu eşti Tăria mea, Doamne; Tu şi Puterea mea; Tu, Dumnezeul meu; Tu, Bucuria mea; Cel Ce nu ai lăsat sânurile
părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat. Pentru aceasta, cu proorocul Avacum grăiesc către Tine: Slavă puteriiTale,
Neputând să rabde iuţimea mustrărilor şi nici îndrăzneala cea pentru cinstea lui Dumnezeu, cel vinovat după Lege
şi amestecat ca necurăţia desfătărilor, legându-l a pus sub pază pe cel împreunat de mai înainte de sfârşit cu cetele
cele de sus, ca şi cum ar fi fost fără materie.
De beţia vătămătoare de suflet şi de înfierbântarea desfrânării îmbolnăvindu-se ticălosul, dându-se spre săltările
cele de jocuri de picioare, cel defăimat, ucigător de prooroc s-a făcut; căci beţia, care este mama desfrânării, a
zămislit cumplita fărădelege a uciderii.
Cu adevărat n-a minţit întru tine Dumnezeiescul Glas: că tu eşti mai presus de prooroci, ca cel ce te-ai învrednicit
de proorocie din pântece, întru nesăvârşirea trupească fiind; şi pe Dumnezeu Cuvântul, Cel proorocit de tine, L-ai şi
văzut în trup şi L-ai botezat.
Tu eşti Lauda credincioşilor Ceea ce nu ştii de mire; tu, Folositoare, tu şi Scăparea, Zid şi Liman creştinilor, că tu
duci rugăciunile la Fiul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană; şi izbăveşti din primejdii pe cei ce cu credinţă şi cu
dragoste te cunosc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Curată.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine,
ticălosul? Ci, Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Cu îndemnările maicii sale plată pentru jocul cel rău îndrăcit, a cerut fata cea prea cumplită a sălbaticei leoaice,
capul Înaintemergătorului şi Propovăduitorului, pe care însăşi fiarele în pustie l-au cinstit.
O, judecăţile Tale cele negrăite şi necuprinse, Iubitorule de oameni! Cum spre pierderea celui ce era din pântece
vas al Duhului Sfânt şi a crescut împreună cu înţelepciune şi cu curăţie, necurata fată a jucat.
Cu dragoste şi cu voie i-a fost celui ce iubea necuvioasa însoţire, să împreuneze cu băuturile sărbătoririi zilei
naşterii sale şi uciderea Proorocului şi să aducă pahar plin de sânge sfânt şi proorocesc iubitorilor de desfătări.
Îndrăzneală ca o Maică către Fiul tău câştigând, Preacurată, purtarea de grijă pentru noi cei de un neam nu o trece
cu vederea, rugămu-ne. Că numai pe tine te punem înainte către Stăpânul, Milostivă Îmblânzitoare, noi, creştinii.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
Pentru poruncile Legii fiind în primejdii, fericite, cu mustrări ai certat pe călcătorul de Lege, că nu ai fost trestie
clătinându-te de suflările vânturilor potrivnice.
Sânge din tăierea capului tău curgând, s-a dus plată trudelor celor de desfrânare, pe Irod defăimând şi după sfârşit,
ca pe cel ce a amestecat firea.
Prin pustietăţi vieţuind, ca într-o cămară luminoasă ai vieţuit; şi cu păr de cămilă fiind acoperit, ca o podoabă
împărătească purtând-o, peste patimi ai împărăţit.
Să ne mântuim de cumplite greşeli, cu rugăciunile tale, de Dumnezeu Născătoare Fecioară şi să dobândim,
Preacurată Dumnezeiască strălucirea Fiului lui Dumnezeu, Celui Ce S-a Întrupat din tine în chip de negrăit.

Mărita tăiere a Înaintemergătorului, rânduială Dumnezeiască a fost, ca şi celor din iad să propovăduiască venirea
Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada, care a cerut ucidere fărădelege, că nu Legea lui Dumnezeu, nici viaţa cea
vie a iubit, ci pe cea amăgitoare şi vremelnică.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta, tinerii în cuptor, cu bucurie, ca
Cu poftă desfrânată şi cu rea beţie întrarmat fiind, lovindu-te de turnul înfrânării cel neclintit şi de cetatea curăţiei
cea nebiruită, de Botezătorul lui Hristos, te-ai zdrumicat, Irod cel fărădelege.
Nu s-a spăimântat, nici nu s-a îngrozit Înaintemergătorul; nici nu a slăbit cea învăţată de diavolul, aducând fără de
ruşine Cinstit Capul tău pe tipsie, la îndemnurile maicii sale, amăgindu-şi mintea.
Ca o făclie ai strălucit şi mai înainte ai fost trimis ca un înger; ca un Prooroc ai propovăduit pe Hristos, Mielul lui
Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat; ca unui mucenic cu sabia capul ţi s-a tăiat, mai înainte propovăduindu-L pe El şi
morţilor celor din iad.
Mântuiţi fiind prin Cel Născut al tău de osânda căderii celei de demult, pe tine, Maică Fecioară, Pricina cea Arătată
a mântuirii, împreună cu Fiul tău, Cel Ce S-a dat pe Sine izbăvire pentru noi, pururea te mărim.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a grăit: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L,
Cel ce a mers înaintea naşterii Tale şi a Dumnezeieştii Patimi, în cele mai dedesubt, prin sabie s-a sfârşit şi s-a făcut
Prooroc şi Vestitor pogorârii Tale celei de acolo, cu un glas al Cuvântului, Ioan grăind: cei morţi pe Dătătorul de
viaţă, cei orbi pe Aducătorul de lumină şi cei robiţi pe Mântuitorul Hristos, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cel din cea stearpă, care a mers înaintea naşterii Celei din Fecioară, acum a fost prin tăierea capului său, Mergător
Înaintea Răstignirii celei de bună voie a Celui Ce a făcut toate, celor din iad grăind: cei morţi pe Dătătorul de viaţă,
cei orbi pe Aducătorul de lumină şi cei robiţi pe Mântuitorul Hristos, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Capul tău tăindu-se de trup, Înaintemergătorule, sufletul cel ce stăpânea peste trupul tău, s-a despărţit de dânsul; iar
Dumnezeirea nu S-a despărţit de aici de Trupul lui Emanuel şi os nu s-a zdrobit al lui Dumnezeu şi Stăpânului.
Pentru aceasta, Îl Preaînălţăm pe El în veci.
A Domnului Născătoare Stăpână, rănile sufletului meu şi întinările, cu milostivă rugăciunea ta, Fecioară, vindecă-le
şi pe mine, cel căzut, mă scoală; miluieşte-mă, Ceea ce eşti cu totul fără prihană. Că tu eşti Folositoare şi
Sprijinitoarea mea, Ceea ce numai tu Singură eşti Curată şi Binecuvântată întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.
Înfricoşatu-s-a tabăra cea vicleană şi mai marele acesteia, diavolul de limba ta cea de Dumnezeu grăitoare,
Proorocule, care ai propovăduit pe Hristos şi prin fată desfrânată, a plecat pe Irod ca să taie capul tău. Dar noi,
credincioşii, pe tine te mărim.
Valea firii celei smerite s-a înălţat şi dealul mândriei morţii s-a smerit. Că glasul celui ce strigă în pustie a strigat în
locaşurile iadului celei pustii de lumină: ridicaţi porţile că Împăratul Cel Puternic va intra.
Se spăimântează patimile oamenilor şi diavolii fug cu frică de umbrirea darului cel dat ţie de la Dumnezeu. Însă de
amândouă ispitele păzeşte turma ta, Înaintemergătorule al Domnului, care te slăveşte pe tine cu credinţă pururea.
Încordează şi bine sporeşte şi împărăteşte, Fiule al Maicii lui Dumnezeu, supunând pe poporul ismailitenesc, care
se luptă cu noi. Binecredinciosului popor biruinţă asupra celui potrivnic dăruieşte. Pentru rugăciunile celei ce Te-a
născut pe Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu.
Pe Înaintemergătorul lui Hristos, pe Botezătorul şi Proorocul, să-l cinstim credincioşii cu curată conştiinţă, ca pe un
mărit Propovăduitor şi al pocăinţei învăţător şi ca pe un mucenic cu totul adevărat al Mântuitorului că nebunia lui
Irod mustrând, capul i s-a tăiat.

Acum s-a arătat nouă Botezătorul Mântuitorului şi veseleşte duhovniceşte gândurile credincioşilor, frumuseţea
pustiei şi pecetea proorocilor. Pentru că s-a arătat Înaintemergător al lui Hristos şi mărturie nemincinoasă a venirii
Lui. Deci, cu cântări duhovniceşti, cu un glas lui Ioan să-i grăim: Proorocule, Propovăduitor al Adevărului, roagă-te
să ne mântuiască pe noi.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngereşti, de înfricoşătoarea Taină a naşterii tale. Cum Cel Ce ţine toate
numai cu voia, în braţele tale ca un Om a fost ţinut şi cum a luat început Cel mai înainte de veci? Cu lapte a fost
hrănit Cel Ce hrăneşte toată suflarea cu negrăita Sa bunătate. Pe tine, ca pe Maica lui Dumnezeu, după adevăr
lăudându-te, te mărim.
Canon de rugăciune la Praznicul tăierii Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul (2)
29 August
Tropar la Praznicul tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, glasul al 2-lea:

adevărat mai Cinstit şi decât proorocii. Că te-ai învrednicit a boteza în repejunile Iordanului pe Cel Propovăduit.

Irmosul:
Pe cel mărturisit de Hristos a fi mai presus decât toţi oamenii, ca pe un Înaintemergător şi prieten al Lui, pe
Dumnezeiescul Ioan toţi să-l lăudăm.
Pe cetăţeanul pustiei şi împreună locuitorul cu îngerii, pe Dumnezeiescul Ioan, lauda poporului celui nou, toţi să-l
lăudăm.
La pomenirea Înaintemergătorului, îngereşte să dănţuim şi lui Hristos să grăim: pentru rugăciunile lui, Hristoase,
împacă lumea Ta.
Roagă întotdeauna, Născătoare de Dumnezeu, pe Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat din tine mai presus de cuvânt, ca
să mântuiască pe robii tăi de toată primejdia.
Catavasie:
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele...

Ca un Mijlocitor al Legii celei Vechi şi al celei Noi, Înaintemergătorule, al propovăduirilor evangheliceşti, tu
ispravnic fiind, amestecarea cea fărădelege şi tirănească ai mustrat-o şi mărita moarte ai luat-o, bucurându-te.
De maica sa cea fărădelege mai înainte învăţată fiind fata, nebunindu-se de beţie, a zis lui Irod: dă-mi pe tipsie
capul lui Ioan, ca să-l dau maicii mele ca pe un dar dorit.
Nesuferind tiranul cel fără de ruşine mustrările limbii tale celei de Dumnezeu purtătoare, Mărite
Înaintemergătorule, a dat fetei, pentru jocul femeiesc, ca dar, Cinstit Capul tău, Preamărite.
Sălăşluindu-Te în Fecioară, Doamne, Te-ai arătat trupeşte oamenilor, precum se cădea a Te vedea pe Tine. Pe
aceea ai şi arătat-o ca pe o Adevărată de Dumnezeu Născătoare, Ajutătoare credincioşilor, Unule, Iubitorule de
oameni.
Catavasie:
Cântarea a 4-a. Irmos: Din muntele celumbros...

Nu putea suferi Irod mustrările tale, slujitorule al lui Hristos, Preafericite Ioan. Pentru aceasta, a pregătit împotriva
ta nedreaptă ucidere, neruşinându-se de cinstea ta.
Cu înfierbântare spre desfrânare împreună cu băutură îmbătându-se nedreptul împărat, pe tine, preafericite, te-a dat
la judecată fărădelege aducătoare de moarte, Proorocule, neruşinăndu-se de cinstea ta.
Dându-se după cuvintele fetei, cumplitul Irod cel rău credincios, a dat cu adevărat desfrânatei ca dar capul tău,
Proorocule, din care izvorăşti nouă tuturor daruri.
Bucură-te, Sfântă de Dumnezeu Născătoare; Bucură-te, Ceea ce ai născut Bucuria lumii; Bucură-te, Ceea ce
Singură eşti Folositoare oamenilor, Binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, Curată.
Catavasie:
Cântarea a 5-a. Irmos: Dis-de-dimineaţă grăim...

Plata pentru jocul cel înşelător, s-a dat fetei pe tipsie capul Înaintemergătorului. O, nebunie!
Sângele curgea din capul tău, de Dumnezeu Propovăduitorule, iar desfrânata se veselea, gândind lucruri mari. O,
nebunie!
Că va tăcea limba ta, socotea Irod; dar aceea şi tăcând, mai mult l-a mustrat, prealăudate.
Fecioară după naştere te lăudăm pe tine, de Dumnezeu Născătoare, că tu pe Dumnezeu Cuvântul cu trup L-ai
născut lumii.
Catavasie:
Cântarea a 6-a. Irmos: Haină luminoasă...

Izvorând mulţime de Dumnezeieşti învăţături credincioşilor, Ioan Mărite, pe Mielul lui Dumnezeu ne-ai vestit
nouă.
Cel Ce ai fost pildă nemincinoasă de curăţenie şi de viaţă adeverită, fă pomenire, Înaintemergătorule, pentru cei ce
te laudă pe tine, stând înaintea lui Hristos.
Cu rugăciunile tale, Proorocule al lui Hristos, Botezătorule şi Înaintemergătorule, împacă lumea mântuind din
primejdii sufletele noastre.
Ceea ce Singură prin cuvânt, purtând în pântece, ai născut pe Cuvântul, te rugăm izbăveşte de cursele vrăjmaşului
sufletele noastre.
Catavasie:

Mărita tăiere a Înaintemergătorului, rânduială Dumnezeiască a fost, ca şi celor din iad să propovăduiască venirea
Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada, care a cerut ucidere fărădelege, că nu Legea lui Dumnezeu, nici viaţa cea
vie a iubit, ci pe cea amăgitoare şi vremelnică.
Cântarea a 7-a.Irmos: Tinerii evrei...

Sluga venirii Stăpânului şi Luceafărul cel ce mai înainte a vestit pe Soarele, Ioan a alergat la iad, strigând:
Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci.
O, nebunia lui Irod! Pe cel întocmai cu îngerii în trup fără materie, unei femei de ocară în loc de batjocură dăruieşte
pe cel ce cântă: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci.
Primeşte-mă Sfinte al Sfinţilor pe mine cel ce mă rog pentru Biserică, s-a rugat Înaintemergătorul către Stăpânul,
grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci
Oprit-ai silnicia morţii, ca Ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu Cel fără demoarte şi L-ai născut, Curată. Acestuia toţi
cântăm: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci.
Catavasie:
eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a grăit: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L,
Legile încălcând oarecând tiranul Irod, amăgitorul şi spre ospăţul pentru ziua naşterii sale întorcându-se, a pus pe
fată să joace, plecând-o cu jurământ că va plini toată cererea ei. Iar ea, îndemnată fiind de învăţăturile maicii sale, a
cerut pe tipsie capul Înaintemergătorului.
Greşală de ucidere câştigându-şi Irod, ticălosul împărat, chin fără de sfârşit şi-a agonisit, călcând aşezământul
Legii; că a adus la masă ca mâncare, capul Înaintemergătorului cel ce l-a mustrat pe el împreună şi pe Irodiada întru
toţi vecii.
Luminate Apostole al Domnului şi Înaintemergătorule, Fericite Ioan, cel ce eşti mai ales între prooroci, cu
rugăciunile tale izbăveşti pe cei ce săvârşesc cu dragoste, luminată şi de lumină purtătoare pomenirea ta, grăind:
tineri, binecuvântaţi; preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi peHristos întru toţi vecii.
Mai Sfântă eşti decât îngerii, Fecioară Preasfântă, născând pe Sfântul Sfinţilor, pe Cel Ce S-a făcut fără amestecare,
pentru milostivire, precum suntem noi oamenii. Pe Acela roagă-L să mântuiască pe cei ce cântă Lui neîncetat:
tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Catavasie:
vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a cerul...

Glasul celui ce strigă ai fost Botezătorule; ca Prooroc din prooroc strălucind, în pustie tuturor ai strigat: pocăiţi-vă.
Şi pe Irod, cel ce lucra fără de cale lucruri de ocară l-ai mustrat. Pentru aceasta şi la cei din iad mai înainte ai mers,
propovăduindu-le Împărăţia Dumnezeului nostru.
De mama sa, Irodiada, îndemnată fiind fata cea fără de ruşine, a cerut ca să se taie Sfinţitul Cap al Botezătorului.
Atunci Irod degrab a poruncit să aducă pe tipsie ca pe o mâncare ce se pune înainte şi ca un dar, pe cel ce mustra
fărădelegea lui.
Cel ce ca un Mucenic şi Prooroc şi Botezător şi ca un glas şi sfeşnic şi înger şi mai mare decât proorocii eşti
mărturisit de Dumnezeu, roagă pe Domnul să mântuiască de toate ispitele şi de vătămarea cea potrivnică pe cei ce
săvârşesc cu dragoste pomenirea ta, cea de lumină aducătoare, Înaintemergătorule.
Văzută eşti, Fecioară Maica lui Dumnezeu, mai presus de fire, născând cu Trup pe Cuvântul Cel Bun, pe Care Tatăl
L-a născut din inima Sa mai înainte de toţi vecii, ca un Bun. Pe Acela acum Îl şi cunoaştem mai presus decât
trupurile, măcar că în Trup S-a îmbrăcat.
Catavasie:

Pe Înaintemergătorul lui Hristos, pe Botezătorul şi Proorocul, să-l cinstim credincioşii cu curată conştiinţă, ca pe un
mărit Propovăduitor şi al pocăinţei învăţător şi ca pe un mucenic cu totul adevărat al Mântuitorului că nebunia lui
Irod mustrând, capul i s-a tăiat.

Acum s-a arătat nouă Botezătorul Mântuitorului şi veseleşte duhovniceşte gândurile credincioşilor, frumuseţea
pustiei şi pecetea proorocilor. Pentru că s-a arătat Înaintemergător al lui Hristos şi mărturie nemincinoasă a venirii
Lui. Deci, cu cântări duhovniceşti, cu un glas lui Ioan să-i grăim: Proorocule, Propovăduitor al Adevărului, roagă-te
să ne mântuiască pe noi.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngereşti, de înfricoşătoarea Taină a naşterii tale. Cum Cel Ce ţine toate
numai cu voia, în braţele tale ca un Om a fost ţinut şi cum a luat început Cel mai înainte de veci? Cu lapte a fost
hrănit Cel Ce hrăneşte toată suflarea cu negrăita Sa bunătate. Pe tine, ca pe Maica lui Dumnezeu, după adevăr
lăudându-te, te mărim.
Canon de rugăciune către Sfântul Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului la Sărbătoarea Sfinţilor
Ierarhi Alexandru, Ioan şi Pavel cel Nou, Patriarhii Constantinopolului
30 August
Troparul Sfântului Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, la Sărbătoarea Sfinţilor Ierarhi

Alexandru, Ioan şi Pavel cel Nou, Patriarhii Constantinopolului, glasul al 2-lea:
adevărat mai cinstit şi decât proorocii. Că te-ai învrednicit a boteza în repejunile Iordanului pe Cel Propovăduit.

Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici; şi mă voi arăta, luminat
Pe sfeşnicul cel prealuminat, pe propovăduitorul lumii, pe Dumnezeiescul Apostol şi slujitorul lui Hristos, pe cel
mărturisit de Dumnezeu, pe Înaintemergătorul Domnului, cine va putea să-l laude după vrednicie?
Dumnezeiescul începător al cetelor puterilor celor fără de trup a venit către Dumnezeiască şi Sfinţită Biserica lui
Dumnezeu, aducând bunele vestiri bătrânului: vei naşte, o, prea bătrânule, pe Înaintemergătorul Domnului.
Pe preaalesul Prooroc şi Înaintemergător pântecele cel sterp şi bătrân l-a avut; acela din pântecele maicii, o, minune
străină, s-a închinat lui Hristos, Celui Ce era purtat în pântecele Maicii lui Dumnezeu.
Zis-a Dumnezeiescul Înger către Fecioara cea care purta în pântece; Mireasă lui Dumnezeu, mergi degrab la casa
Elisabetei, ca să o afli pe dânsa însărcinată şi să cunoşti naşterea cea de negrăit pe care o vestesc ţie.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
întăreşte-i întru Dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
Născându-se Ioan din cea stearpă după cuviinţă, a dezlegat limba părintelui său, căci fiind ca un glas al Cuvântului
bine glăsuitor, binecuvântându-L a grăit: Tu Singur eşti Sfânt şi Domn.
Neiubind nici una din cele de aici, fugind, ai locuit în pustietate ca într-o cetate şi întărindu-te cu Duhul Cel
Dumnezeiesc, preamărite, fără de materie ai vieţuit ca şi Dumnezeiescul Ilie.
Tulburarea vieţii nesuferind-o, înţelepte, ca o pasăre te-ai îndepărtat în pustietăţi petrecând şi ai aflat pe Domnul
mângâindu-te şi mântuindu-te de vifor şi de nevoi.
A mers Fecioara la casa Elisabetei, purtând în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, Cel fără de început; şi amândouă
îmbrăţişându-se şi cunoscând îndată Înaintemergătorul, s-a închinat Lui din pântece.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
în minte, a grăit: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Rădăcini şi miere sălbatică şi lăstari ai mâncat, ca o mâncare aleasă, Fericite Înaintemergătorule şi te îmbrăcai cu
haină din păr de cămilă, mai aleasă decât porfira cea împărătească.
Pe Cel Ce prin cuvânt a zidit toate, L-ai propovăduit de plugar tuturor, fericite; că Acesta este Care ţine lopata în
mâini şi ca un drept alege aria foarte bine.
Ca fiind fără de trup, mărite, nu ai dat somn ochilor tăi, înţelepte, nici tâmplelor tale spre odihnă trupului, fericite,
până ce te-ai zidit pe tine casă Dumnezeiescului Duh.
Graiul lui Avacum a luat împlinire în tine, Fecioară Preacântată, căci din Munte Umbros, din tine, a venit
Dumnezeu, Întrupându-Se, mântuind pe oameni din înşelăciune.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe
tine.
Cu tăria Dumnezeiescului Duh fiind îmbrăcat, mărite, tuturor ai strigat pe faţă, pocăiţi-vă; iată securea vădit zace
acum lângă rădăcina copacilor, tăind pe cei fără de roadă, iar pe cei buni curăţindu-i.
Limba ca o trâmbiţă având, Înaintemergătorule al Domnului, cu bună glăsuire glăsuiai celor de faţă: eu vă botez
acum cu apă, dar va veni în urma mea Altul tare, botezând cu foc şi cu apa.
Dumnezeiescul Prooroc mai înainte a proorocit că va veni Domnul; iar tu ai venit vestitor înaintea feţei Lui, mai
înainte gătind cărările Lui, Care va mântui pe poporul cel neplecat şi-l va alcătui întru soartă sfântă lui Dumnezeu.
Înaintemergătorul fiind purtat în pântecele maicii sale, după ce a cunoscut pe Ziditorul său că este Purtat
în chip înfricoşător în pântece Fecioresc, luminându-se de Dumnezeiescul Duh, a săltat înlăuntru şi căzând, s-a
închinat Lui.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să
Către tine poporul cel prea viclean a venit ispitindu-te şi grăindu-ţi: tu eşti Domnul? Iar tu le-ai zis: nu sunt eu, ci
Altul este, Care va veni în urma mea, mai Marele meu.
Eu sunt din fire stricăcioasă, iar Cel Care vine în urma mea este Nestricăcios şi mai presus de ani şi Făcător a toată
zidirea, Căruia nu pot să-I dezleg nici încălţămintele.
Văzându-te toţi desfrânaţii şi vameşii şi nesăţioşii, alergau împreună şi se botezau de la tine, Mărite Proorocule,
învăţându-se călătoria cea către Hristos.
Răpeşte din tot felul de răutăţi pe robii tăi, Fecioară Mireasă Dumnezeiască, pe cei ce scapă sub nebiruitul tău
Acoperământ şi de înfricoşătoarele chinuri ce au să fie îi izbăveşte.

Mărită tăierea Înaintemergătorului, rânduială Dumnezeiască a fost, ca şi celor din iad să propovăduiască venirea
Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada care a cerut ucidere fărădelege. Că nu Legea lui Dumnezeu nici Viaţa Cea
Vie a iubit, ci pe cea amăgitoare şi vremelnică.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, ci numai Făcătorului; şi groaza focului bărbăteşte călcându-o se
bucurau, cântând; Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.
Stând vitejeşte împotriva lui Irod, Mărite Înaintemergătorule, pe dânsul l-ai mustrat, grăind: nu ţi se cuvine a avea
patul celui de un sânge cu tine, ca pe un nelegiuit; iar el, nesuferindu-te, a tăiat capul tău.
Ca un Prooroc Preamărit, mai înainte de naştere ai cunoscut pe Domnul şi ca pe un Mieluşel al lui Dumnezeu,
tuturor L-ai arătat, trăgând pe toţi către închinăciunea cea Dumnezeiască, grăind către Domnul: Dumnezeule, bine
eşti cuvântat.
Vrând a primi sfârşitul cel fericit, Mărite Înaintemergătorule, ai trimis pe ucenicii tăi către Hristos Dumnezeu,
întrebându-L pe Dânsul: Tu eşti, Doamne, Cel Ce vine să mântuiască lumea, sau pe altul să aşteptăm?
A răspuns Hristos ucenicilor tai: mergeţi şi-i ziceţi lui Ioan: morţii înviază, surzii aud, leproşii se curăţesc şi
şchiopii umblă precum cerbul.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
acum plinită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Fost-ai Prooroc al Legii celei Vechi şi al celei Noi, prealăudate şi mai mare decât toţi proorocii, căci nu te-ai făcut
trestie bătută de vânturi, ci ai stat neclintit grăind: pe Domnul binecuvântaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Nebunindu-se Irod de boldurile Irodiadei, văzând pe fata preadesfrânatei jucând, a zis ticălosul: orice-mi vei cere îţi
voi da, până la jumătate din împărăţia mea, cu jurământ. Şi ea a cerut capul Înaintemergătorului.
Temniţa ţinea pe Ioan, iar ospăţul ţinea pe Irod, veselindu-l. Atunci a jucat fata preadesfrânatei şi lui Irod plăcându-
i, i-a dat întru tot Cinstitul şi Sfântul Cap al Înaintemergătorului ca să-l ducă maicii sale drept dar Preacinstit.
Izbăveşte cetatea ta, Fecioară, de toată înfricoşarea şi vătămarea; de cutremur, de cădere, de robia barbarilor şi de
chinul cel înfricoşător al focului celui veşnic; că pe tine, după Dumnezeu, Folositoare toţi creştinii te avem,
Fecioară.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Tot neamul omenesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind
sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată,
pururea Fecioară.
Băutura cea urâtă şi cina cea necurată, jocul cel fără de frumuseţe, a înverşunat foarte pe ticălosul spre turbarea
nesaţului şi plată desfrânatei a dat capul Înaintemergătorului, de care nu este vrednică nici lumea toată.
Înfricoşătoare este taina.
O, cum Irod cel cumplit nu s-a înfricoşat de Judecătorul cel neamăgit! Ci, în sufletul său fiind înnebunit înlăuntru,
cu vicleşug hrănea uciderea Botezătorului, cel ce îl mustrase. Şi nesuferind, căuta vreme ca prilej bun şi găsindu-l,
a tăiat pe cel drept.
Intrat-ai cu adevărat de pe pământ în cele sfinte, ca un înger, ca unul care îngereşte ai vieţuit pe pământ, înţelepte,
Înaintemergătorule al Domnului adu-ţi aminte din înălţime de cântăreţii tăi, mărite şi cere iertare păcatelor şi ne dă
pace şi milă.
O, Fiule al lui Dumnezeu, Îndelung Răbdătorule Doamne şi Mult Milostive! Prin rugăciunile Botezătorului Tău şi
prin rugăciunile celei ce Te-a născut pe Tine şi ale tuturor sfinţilor Tăi, pe robii Tăi îi mântuieşte şi dă de sus
biruinţă poporului nostru binecredincios, ca un Iubitor de oameni.

Pe Mergătorul înaintea lui Hristos, Botezătorul şi Proorocul, să-l cinstim credincioşii cu curată cunoştinţă, ca pe un
Mărit Propovăduitor şi al pocăinţei Învăţător şi ca pe un Mucenic cu totul adevărat al Mântuitorului. Că, nebunia
lui Irod mustrând, capul i s-a tăiat.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Degrab ne întâmpină...

Izvoare de lacrimi dăruieşte-mi mie, Dumnezeiască Mireasă, prin care să spăl gândurile inimii mele celei pătimaşe,
Ceea ce eşti cu totul fără prihană; şi desăvârşit să sting văpaia poftei celei necuvioase, cu singură ajutorinţa ta,
Nădejdea mea şi Întărirea, Maica lui Hristos Dumnezeu.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne
întâmpină...
Degrab ne întâmpină pe noi mai înainte până ce nu ne robim; când vrăjmaşii Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe
noi, Hristoase, Dumnezeul nostru, pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât poate credinţa
dreptmăritorilor. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
Canon de rugăciune către Sfinţii Ierarhi Alexandru, Ioan şi Pavel cel Nou, Patriarhii Constantinopolului
30 August
Troparul Sfinţilor Ierarhi Alexandru, Ioan şi Pavel cel Nou, Patriarhii Constantinopolului, glasul al 4-lea:
Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru
rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Rază cu trei lumini a răsărit astăzi, preamărită pomenirea părinţilor, pe care cu credinţă, desfătându-ne, să o mărim.
Sfinte Părinte Alexandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Surpat-ai, ierarhe, zidurile ereticilor, vestind cu îndrăzneală preaslăvita Treime, Preasfinţite Părinte Alexandru.
Sfinte Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împărtăşindu-te de numele Dumnezeiescului Pavel, pururea mărite, te-ai arătat Dumnezeiască închipuire a
bunătăţilor lui.
Limba ta s-a arătat trestie a Duhului Celui Dumnezeiesc, precum zice Dumnezeiasca Scriptură, luminat
propovăduind credinţa, Părinte Ioan.
Să cântăm Domnului, Celui Ce a binevoit fără de sămânţă a Se Întrupa din Fecioară, spre mântuirea şi izbăvirea
noastră.

Prea bine ai păscut turma Stăpânului tău, arhiereule; pentru aceasta, în veci te preamăreşte pe tine, Sfinte
Alexandru.
Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ape de mântuire prin limba ta ai izvorât turmei tale, dogmele cele preaslăvite, Fericite Ioan.
Sfinte Pavel, Preafericite, ca pe unul ce te-ai arătat asemenea după nume şi după viaţă vasului alegerii, acum te
cinsitm pe tine.
Pe tine toţi creştinii te-am câştigat Scăpare şi Acoperământ al nostru; pe tine te preamărim fără încetare Mireasă a
lui Dumnezeu.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne...

În loc necurat ai lepădat pe cel ca Iuda, vânzătorul lui Hristos; căci blestemul aceluia după vrednicie l-a moştenit,
Preasfinţite Alexandru.
Ca un măslin plin de roadă stând în casa lui Dumnezeu, pe cei ce au crezut i-ai adus Lui roadă coaptă, Cuvioase
Părinte Ioan.
Cu aripile smereniei ai scăpat de cursele vrăjmaşului; pentru aceasta, înălţându-te, te-ai făcut cetăţean ceresc,
Preacuvioase Părinte Pavel.
Să lăudăm pe Fecioara, Ceea ce după naştere a rămas iarăşi Fecioară Preacurată, ca pe Ceea ce a născut pe Hristos
Dumnezeu; pe Cel Ce a mântuit lumea din înşelăciune.
Cântarea a 5-a. Irmos: Dis-de-dimineaţă grăim...

Scaunul Părintelui Mitrofan împodobindu-l, precum şi mai înainte de scaun, Sfinte Alexandru, ai strălucit cu
dogmele între ierarhi.
Tu între păstori minunat ai strălucit fericite, căci te-ai arătat în Niceea înfrumuseţare în mijlocul părinţilor.
Darul cuvintelor tale, Sfinte Ioan, a întărit Biserica, pentru că te avem pe tine stâlp al Ortodoxiei.
Fecioară după naştere te cântăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu; că tu pe Dumnezeu Cuvântul cu Trup lumii L-ai
născut.
Cântarea a 6-a. Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...

Cu vitejie bătând război pentru Biserica lui Hristos, cu săgeţile rugăciunii, Părinte Preasfinţite, ai omorât pe Arie
vânzătorul lui Hristos, părinte.
Ca o cinstită viţă a Viei vieţii, prea multă roadă ai înflorit Stăpânului tău, Preafericite Ioan.
Cu bună credinţă ai părăsit împărăteasca cetate, care, fiind fărădelege, se lepădase de închinarea la icoane, Sfinte
Pavel Cinstite.
Ceea ce Singură prin cuvânt cu Trup ai născut pe Cuvântul, te rugăm izbăveşte de cursele vrăjmaşului sufletele
noastre.
Irmosul:
Haină luminoasă dă-mi mie Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul
nostru.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

Cu turma ta, ca unul care m-am izbăvit de cei râu credincioşi, aduc semne de biruinţă şi mulţumire, ţie nebiruitului
viteaz, ierarhe. Pentru că ai omorât pe Arie cel nebun şi ai amuţit pe filosoful cel semeţ. Pentru aceea, grăiesc către
tine: Bucură-te, părinte, de trei ori fericite.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii care veniseră din Iudeea...

Arătatu-te-ai tainic slujitor al Dumnezeieştii Treimi Celei de Sus, Preamăritul curat Acesteia slujindu-I şi cântându-
I cu neîncetare, ierarhe Alexandru: Dumnezeule al părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Arătatu-te-a Hristos pe tine, Sfinte Ioan, vistierie a dogmelor şi izvor al minunilor, care izvorăşti bogăţia
cunoştinţei de Dumnezeu celor ce cântă: Dumnezeule al părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Tie celui ce ai avut viaţa în tocmai cu a îngerilor, ca şi Dumnezeiescului Pavel cel de acelaşi nume cu tine,
preafericite, îţi dăruieşte Hristos, preaîndestulată bogăţia cuvintelor, ţie care cânţi: Binecuvântat eşti, Hristoase, în
veci.
Din feciorescul pântece Întrupându-Te, Te-ai arătat spre mântuirea noastră. Pentru aceasta, pe Maica Ta,
Născătoare de Dumnezeu ştiind-o, cu mulţumire grăim: Dumnezeule al părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Cel născut din Tatăl...

Cu rugăciunea ta cea preaputernică, Sfinte Ierarhe Alexandru, omorând pe păgânul Arie în locuri spurcate, i-ai
răsplătit ca unui hulitor, sugrumându-l ca pe Iuda.
Luptătorul împotriva lui Dumnezeu, rupând haina lui Hristos şi căzând în brânci ca vânzătorul, spărgându-se în
două, după dreapta moarte acum plânge în iad, moartea sufletelor celor nedrepte.
Ca fiind fără de trup şi fără de sânge te-ai arătat în înfrânări şi în privegheri şi în învăţături izvorul raiului,
Preafericite Ioan.
Naşterea ta cea de Netâlcuit, Marie, ce adunare de credincioşi nu o va cânta? Căci Fecioară şi mai înainte de naştere
şi întru naştere pururea eşti, Binecuvântată.
Irmosul:
Pe Cel Ce din Tatăl mai înainte de veci S-a născut şi din Maică mai pe urmă S-a Întrupat, preoţi, binecuvântaţi-L,
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe tine, Maica lui Dumnezeu...

Ucenicul Tău, Doamne, Alexandru, cel cu adevărat Dumnezeiesc, făcându-se legiuitor şi plecându-se cuvintelor
Tale celor purtătoare de viaţă şi arătându-se ierarh cuvios, blând şi înţelept, acum după vrednicie este fericit.
Făcutu-te-ai tăinuitor prea iscusit, prin dorirea celor negrăite, o, de Dumnezeu fericite părintele nostru, Sfinte Ioan
Preafericite; şi tăinuit învăţător al tainelor şi propovăduitor al dogmelor celor Dumnezeieşti şi slujitor Treimii,
mărite părinte.
Pe tine, părinte, păstorul cel fără de răutate şi preacuvios, fără prihană, cinstit, neîntinat şi propovăduitor al
credinţei şi învăţător al dreptei credinţe, toţi după vrednicie cu un glas te fericim pe tine, Sfinte Ierarhe Pavel.
Neîntinată şi Preacurată Fecioară, Vas al Bunei Miresme, cere de la Hristos, pe Care L-ai născut, ca să dea
împăraţilor biruinţă; iar poporului celui iubitor de Hristos iertare păcate lor, ca pe tine neîncetat să te mărim.
Irmosul:
Pe tine, Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea Neispitită de nuntă, pe tine, Ceea ce ai născut mai presus de minte prin
cuvânt pe Dumnezeu Cel Adevărat, pe cea mai Înaltă decât Preacuratele Puteri, cu doxologii fără încetare te mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Făclia cea cu trei lumini a părinţilor a strălucit, luminând adunările credincioşilor, spre Dumnezeiască cunoştinţă,
risipind toată necredinţa celor fără de Dumnezeu, cu dogmele şi cu înţelepciunea şi cu multa îndrăzneală, Sfinţilor
Alexandru şi Ioan împreună şi Sfântul Pavel Măritul.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Degrab ne întâmpină...

Izvoare de lacrimi dăruieşte-mi mie, Dumnezeiască Mireasă, prin care să spăl gândurile inimii mele celei pătimaşe,
Ceea ce eşti cu totul fără prihană; şi desăvârşit să sting văpaia poftei celei necuvioase, cu singură ajutorinţa ta,
Nădejdea mea şi Întărirea, Maica lui Hristos Dumnezeu.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne
întâmpină...
Degrab ne întâmpină pe noi mai înainte până ce nu ne robim; când vrăjmaşii Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe
noi, Hristoase, Dumnezeul nostru, pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât poate credinţa
dreptmăritorilor. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
Canon de rugăciune la Praznicul aşezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului (1)
31 August
Tropar la Praznicul aşezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului, glasul al 8-lea:
Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veşmântul şi Brâul Preacuratului tău trup,
puternic Acoperământ cetăţii tale ai dăruit prin naşterea ta cea fără sămânţă, Nestricată rămânând. Că întru tine şi
firea se înnoieşte şi vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace cetăţii tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul
Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Făclie de lumină arătătoare şi neapusă, biserica Fecioarei aflând Brâul cel prealuminat, ca un cer luminos
luminează lumea astăzi cu razele minunilor.
Ca şi cu o putere şi legătură de întărire, Preacurată, cu Dumnezeiescul tău Brâu, duhovniceşte încingându-se cu
adevărat cetatea ta, tărie nerisipită are; pentru aceasta, se şi bucură de tine.
Mai cinstită decât Sicriul cel de demult, cu adevărat racla ta s-a arătat celor de pe pământ, de Dumnezeu
Născătoare, care poartă nu închipuire, ci păzeşte cu credinţă cunoştinţele adevărului.
Miresme de taină se varsă în biserica Celei Curate din Cinstita Raclă astăzi; şi umple de mireasmă duhovnicească
pe toţi cei ce aleargă la dânsa cu dragoste.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, grăind: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Să cinstim credincioşii ca pe o legătură de împreunare cu Dumnezeu, astăzi Brâul Celei Curate şi cu credinţă să ne
închinăm lui.
Izvoare de daruri pururea curgătoare, din racla ta cea Preacurată curgând Curată, pe toţi credincioşii adapă.
Tămăduiri nouă credincioşilor, mult lăudatul şi Preacinstitul Brâu al Celei Curate ne izvorăşte astăzi cu darul.
Ca nişte rouă de dimineaţă, veselia ta, Curată, curgând, potoleşte pururea cuptorul patimilor celor ce te laudă pe
tine.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat în a sa rânduială, precum se cuvine grăind:
Slavă Puterii Tale, Doamne.
Ca o Tărie Preacinstită, de Dumnezeu Născătoare, Făcătorul şi Ziditorul întemeindu-te pe tine, ca şi cu nişte stele
te-a împodobit cu Dumnezeieşti Străluciri, cu care luminezi marginile.
Pe tine Putere şi Temei tare, cetatea ta, de Dumnezeu Născătoare, avându-te, cu Dumnezeiescul tău Brâu se
cuprinde, legătură nestricăcioasă în războaie pe acesta întinzându-l.
De pe pământ la cer, de Dumnezeu Născătoare, Dumnezeiescul tău Brâu ne trage pe noi cei aprinşi de dragostea
lui. Pentru aceasta, pe tine te mărim ca pe o pricină a Slavei celei mai bune.
Iată darul cel neîmpuţinat, veniţi, toţi iubitorii de praznic, cu inimă curată să scoatem prin credinţă, ape care
izvorăsc din destul, din cinstită Raclă a Preacuratei Maici.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, care întorci din întunericul necunoştinţei, pe cei ce
Te laudă pe Tine, cu credinţă.
Tu, Doamne, pe Maica Ta ai slăvit-o; Tu ai înălţat mai presus decât toate puterile cele de duhuri Slava ei, fără
asemănare.
Darul lui Dumnezeu acum din destul se dă, Preacurată de Dumnezeu Născătoare, din Cinstită Racla ta, celor ce se
închină ţie cu credinţă.
Cu puterea ta credincioşii împăraţi se încing. Pe tine, de Dumnezeu Născătoare, legătură avându-te cetatea ta, cu
Brâul tău se cinsteşte.
Darul tău s-a arătat cunoscut cu adevărat, Preacurată, cu preamărire lucrând puteri şi minuni în tot pământul.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele
cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Pe tine toată mai presus de fire te-a Preamărit Domnul; numai pe tine toată te-a Înălţat, pe tine toată te-a Cinstit mai
presus de cuvânt, de Dumnezeu Născătoare, în Biserica ta, împreună cu Brâul şi cu Dumnezeiasca Raclă.
Izvorăsc din noianul darului izvoare, din sicriul tău, Preacurată şi toată lumea înconjură, adăpând pe cei ce se
închină cu credinţă naşterii tale.
Tărie pe tine credincioşii câştigându-te şi Laudă, se încing cu Slavă, de Dumnezeu Născătoare, Cinstit Brâul tău
avându-l ca o Podoabă Prealuminată şi Cinstită.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Cinstit Brâul tău, care a cuprins pântecele tău cel de Dumnezeu primitor, de Dumnezeu Născătoare, este putere
nebiruită cetăţii tale şi vistierie de bunătăţi neîmpuţinată. Căci numai tu Singură ai născut, fiind pururea Fecioară.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persan tinerii lui Avram, de dorul dreptei credinţe, mai vârtos decât de văpaia focului fiind aprinşi, au
grăit: Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.
Tu Însuţi fiind ca un Soare al dreptăţii, Dătătorule de lumină, Dumnezeieşte ai luminat Biserica Celei Cinstite, cu
darurile tale cele de multe feluri; în care, răsărind, împrăştie raze Brâul Aceleia.
Înconjurând Racla ta ca năstrapa cea de aur, Ceea ce numai tu eşti Curată, ne împărtăşim acum cu adevărat de
Dumnezeiasca dulceaţă a darurilor, Preabinecuvântată şi ca pe Ceea ce este mai presus decât închipuirile tale, o
cinstim pe dânsa.
Varsă din sine cu adevărat paharele tale, Fecioară Preacurată, dar de minuni credincioşilor şi din Cinstitul tău Sicriu
ies din destul izvoare ca din alt Eden.
Acum vă apropiaţi cu veselie toţi cei de pe pământ. Veniţi, îndeamnă Sicriul în taină, de cuprindeţi Preamărit Brâul
al Doamnei, care ca o vistierie este pusă în mine.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna
faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, grăind: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul.
Dumnezeieştile lespezi cele scrise cu mâna lui Dumnezeu, Sicriul cel de demult le-a ţinut în sine, Preacurată
Stăpână; iar Cuvioasa şi Cinstita Racla ta ţine în sine Brâul, ce a cuprins numai pe Dătătorul de Lege. O,
înfricoşătoare Taină!
Îngerii, Preacinstită Curată, acum împreună dănţuiesc, în cinstită biserica ta şi înconjoară, Stăpână, Cinstitul şi
Sfântul tău Brâu, căruia cu dragoste şi cu bucurie şi cu veselie multă ne închinăm, lăudându-te pe tine, Slava
neamului nostru.
Toiag care ai odrăslit Floarea Vieţii, tu eşti, Bucuria tuturor mult Cinstită, Preacurată; Vas Primitor de Mireasma
Duhului, Vistierie de bunătăţi, Izvor de miresme, din care mir de tămăduiri izvorăşte Dumnezeiasca Raclă.
Laudă măririle tale, Preacinstită Curată, Oştile cele de duhuri şi propovăduiesc toţi patriarhii şi proorocii luminat,
cu Sfinţii Apostoli şi cetele mucenicilor, cu care ne închinăm ţie.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Hristos, Piatra cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, s-a tăiat,
adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Cămară Preacinstită cu adevărat, de Dumnezeu Născătoare, Racla ta s-a arătat; căci ţine în sine după vrednicie
Sfânt Brâul tău, ca o încingere Feciorească şi de Mireasă, şi-l păzeşte ca o vistierie de viaţă.
Ca şi cu o Dumnezeiască coroană de podoabă, cu Dumnezeiesc şi Preasfânt Brâul tău astăzi biserica încingându-se,
de Dumnezeu Născătoare, împărăteşte se veseleşte şi se înfrumuseţează cu mărirea ta.
Biserica Fecioarei, care se aseamănă cu toată buna podoabă cerească, astăzi credincioşii primind-o, cu Razele
Darurilor ca şi cu nişte frumuseţi de stele strălucind, vă luminaţi.
Are cetatea ta Sfântul tău Brâu, de Dumnezeu Născătoare, legătură de pace şi zid şi Dumnezeiască unire de
învăţătură, laudă şi biruinţă dreptmăritorilor creştini.
Lăudăm Slava ta cea negrăită şi Darul tău cel neasemănat, că tu eşti Izvorul înţelepciunii, din care iese Cuvântul
tuturor, celor ce te Cinstesc pe tine, Preacurată şi Slăvesc pe Cel Născut al tău.

Punerea Cinstitului tău Brâu Biserica ta luminos o prăznuieşte şi cu osârdie grăieşte către tine: Fecioară Curată,
ocroteşte pe toţi de puterea vrăjmaşilor; sfărâmă întărâtările barbarilor, celor necredincioşi şi îndreptează viaţa
noastră, ca să facem voile Domnului cele Dumnezeieşti.

Izvoarele tămăduirilor, de Dumnezeu Născătoare, care ies din Preacinstit Sicriul tău ca din Eden, adapă faţa
pământului, daruri vărsând celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă. Pentru aceasta, te lăudăm şi cu cinste te slăvim şi
cu mulţumire grăim: Bucură-te, Ceea ce eşti Singura Nădejdea celor ce te laudă pe tine.

Punerea Cinstitului tău Brâu prăznuieşte astăzi poporul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi cu osârdie grăiesc
către tine: Bucură-te Fecioară, Lauda creştinilor
Canon de rugăciune la Praznicul aşezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului (2)
31 August
Tropar la Praznicul aşezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului, glasul al 8-lea:
Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veşmântul şi Brâul Preacuratului tău trup,
puternic Acoperământ cetăţii tale ai dăruit prin naşterea ta cea fără sămânţă, Nestricată rămânând. Că întru tine şi
firea se înnoieşte şi vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace cetăţii tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe prigonitorul Faraon...

Cu Dumnezeiască tărie încinge-mă pe mine cel ce măresc în cântări cu dreaptă credinţă Sfinţit Brâul tău, care este
Dumnezeiască încingere a cetăţii tale şi întărire, Fecioară şi îngrădire nesurpată pentru turma ta, Preacurată
Fecioară.
Tu L-ai născut pe Dumnezeu Cel Puternic, Care încinge cu putere pe toţi cei binecredincioşi, Ceea ce eşti cu totul
fără prihană. Pentru aceasta, te fericim pe tine şi Dumnezeiescul tău Brâu cu bucurie sărutându-l, har şi milă luăm.
Cu bucurie astăzi dănţuim împrejurul punerii Sfinţitului Brâu al Curatei Fiicei a lui Dumnezeu; din care încingere a
nestricăciunii s-a ţesut nouă şi îmbrăcăminte nestricăcioasă şi haină neruptă.
Sub puterea ta aleargă poporul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi sub Acoperământul tău scapă totdeauna;
tuturor fii Ajutătoare şi dă tuturor cererilor cele către mântuire, izbăvind din nevoi sufletele noastre.
Catavasie:

Inima se înnoieşte, atingându-se cu călduroasă credinţă de Sfinţitul Brâu al Fecioarei şi se încinge cu putere
nebiruită, împotriva patimilor celor necurate şi a vrăjmaşilor celor fără de trup, nevătămată rămânând.
Rămâne încă nestricat Sfinţit Brâul tău, care Preacurat trupul tău Fecioară, a încins; sfinţind pe cei ce se apropie cu
bună credinţă şi îi scoate din stricăciunea bolilor şi a necazurilor.
Ai fost Casă Preafrumoasă, Preacurată, Cuvântului Celui Ce S-a Întrupat din tine; şi în sfântă casa ta, ai binevoit a
se pune Brâul tău; pe care, sărutându-l, ne sfinţim.
Cinstit Brâul tău întru bucuria inimii cu cinste toţi îl sărutăm, care este cinstea tuturor credincioşilor, de Dumnezeu
Născătoare, ca unul care s-a atins de Preacinstit trupul tău.
Catavasie:
Cântarea a 4-a. Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne...

Înălţându-te la Lumina Cea Neapusă, după ce ai adormit, ai lăsat celor ce te fericesc pe tine, în locul trupului tău,
Cinstitul Brâu, Curată, izvor de tămăduiri fiind şi loc de mântuire şi apărătoare cetăţii tale celei ce te cinsteşte pe
tine, Preacurată.
Ca într-un cer nou intrăm noi în casa ta, în care vistierie s-a pus, ca un soare luminos, Dumnezeiescul Brâu,
strălucind raze de minuni şi inimile tuturor luminând, Fecioară şi negura patimilor gonind.
Tu eşti Sicriul Sfinţeniei Celei Înţelegătoare, Preacurată cu totul Lăudată; şi Cinstită Racla ta, care are în sine Brâul
pe care l-ai purtat încingându-te, o dai poporului tău drept scăpare tuturor şi izvor de tămăduiri nedeşertat.
Venit-a cetăţii tale dar mult bogat, Cinstitul tău Brâu, Prealăudată. Şi s-a pus luminat în această zi în Dumnezeiască
casa ta aceasta şi s-a făcut pricină de praznic mare, de Dumnezeu Născătoare, celor ce te iubesc pe tine cu căldură.
Umbrele Legii şi vorbele cele ascunse ale proorocilor mai înainte te-au arătat pe tine, Preacurată, că aveai să fii
Maică Adevărată a lui Dumnezeu. Prin care blestemul s-a pierdut şi a înflorit desăvârşit Binecuvântarea şi
Mântuitorul Dar, celor ce te laudă pe tine cu credinţă şi cu dragoste.
Catavasie:

Dumnezeiescul Brâu punându-se astăzi în casa ta, Ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, împreună cu dânsul s-a pus
toată darea bunătăţilor, celor ce au trebuinţă; şi se umple de sfinţenie tot cel ce se apropie, cererile cu credinţă
luând.
Înfrumuseţatu-te-ai, Fecioară, pe Cuvântul Cel Preafrumos născându-L. Şi în biserica ta cea frumoasă ai binevoit a
fi pus Brâul tău cel frumos, care a încins frumos trupul tău, de Dumnezeu Născătoare.
Sfântă casa ta ca alt Rai tuturor se cunoaşte, câştigându-şi în mijloc ca un trandafir cu bun miros, Brâul tău, care
umple de bună mireasmă Dumnezeiască inimile celor ce se apropie cu credinţă, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Norul Dumnezeieştii ploi te-ai făcut, Ceea ce eşti cu totul fără prihană din care picură apă de mântuire şi izvor care
a adus la rodirea dreptei credinţe pământul cel uscat prin greşeli; pentru aceasta, cu credinţă pe tine te mărim.
Catavasie:
Cântarea a 6-a. Irmos: În adâncul păcatelor...

Ca pe un Prunc Tânăr ai născut nouă pe Cel mai înainte de toţi vecii; şi înnoieşti inimile cele învechite cu păcatul,
care a luat înnoire prin punerea Cinstitului tău Brâu, Curată, pururea Fecioară.
Sfântă biserica ta minunată este întru dreptate, căci, câştigând minunat Brâul tău cel ce varsă din sine minuni,
credincioşilor se arată noian de tămăduiri, de Dumnezeu Născătoare, Maică Fecioară.
Veselitu-s-a tot sufletul, adunându-se în sfântă biserica ta şi într-însa văzând, de Dumnezeu Născătoare, Brâul tău
ca un soare luminos, din sine dând lumina darurilor Atotfăcătorului şi Dumnezeiescului Duh.
Întăreşte Curată, inimile noastre, trecând cu vederea toate păcatele; şi încinge cu putere pe cei ce au câştigat cu
credinţă Brâul tău, ca o vistierie de mult preţ şi neschimbătoare.
Catavasie:
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Cinstit Brâul tău, care a cuprins pântecele tău cel de Dumnezeu primitor, de Dumnezeu Născătoare, este putere
nebiruită cetăţii tale şi vistierie de bunătăţi neîmpuţinată. Căci numai tu Singură ai născut, fiind pururea Fecioară.
Cântarea a 7-a. Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Împărăteasa tuturor la Locaşurile Cereşti ducându-se, a lăsat Brâul său bogăţie împărătesei tuturor cetăţilor, prin
care se mântuiesc de năvălirea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.
Să ne apropiem acum la izvorul cel ce izvorăşte dar şi milă la Cinstită Raclă care ţine Preacinstitul Brâu, al Celei ce
a cinstit firea omenească cu cinstită naşterea sa, a Fecioarei şi Maicii.
Lăudaţi pe Domnul toate Puterile Cereşti şi pe Ceea ce L-a născut pe E1; Preamăriţi-o, toate limbile omeneşti; că a
dăruit Brâul său scăpare adevărată şi mântuire credincioşilor.
Să picure de sus norii dreptate astăzi, întru punerea Brâului tău, norule de Dumnezeu dăruit; şi tot sufletul să cânte
dulce, bucurându-se: Bine cuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Catavasie:
eşti cuvântat.

Ca un scaun Sfânta Raclă s-a pus prealuminat înăuntrul Sfintelor celor neapropiate, ale Singurei Fiice a
lui Dumnezeu şi a Curatei Împărătese a tuturor; care are Brâul cel de odihnă, din care celor care se ostenesc în
multe păcate, le vine din destul odihnă în chip desăvârşit.
Pe pământ cu sfinţenie ai Întrupat pe Domnul; şi cu Sfintele tale mâini ai încins cu adevărat pe Cel Ce încinge pe
cei binecredincioşi cu putere. Iar acum, suindu-te mai presus de ceruri, ai lăsat oamenilor Cinstitul tău Brâu, tărie şi
acoperământ, Fecioară de Dumnezeu Născătoare.
Celor bolnavi, vindecare, celor ce alunecă, întărire, celor leneşi, Dumnezeiască îmbărbătare, ocârmuire celor ce
înoată, celor rătăciţi întoarcere, este cu adevărat, Curată Fecioară, Dumnezeiescul dar, care urmează Cinstitului
Brâu; căruia cu credinţă ne închinăm, întru toţi vecii.
Săvârşind astăzi Sfântă punerea Dumnezeiescului tău Brâu, Sfinţită prăznuire noi robii tăi facem şi cu bucurie
grăim către tine: Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, Bucuria îngerilor şi a tuturor oamenilor celor ce cântă cu
credinţă: popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Catavasie:
vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a de aceasta...

Iată Dumnezeiescul pat al lui Solomon, pe care îl înconjoară şaizeci de puternici, adică cuvintele Scripturilor, ca
într-un pat împărătesc, în Cinstita Raclă Brâul se pune astăzi, spre chemarea tuturor celor smeriţi şi spre apărarea
credincioşilor.
O, Cetatea Împăratului Ceresc, de care s-au grăit lucruri preamărite, pune cetăţii tale Dar Cinstit şi Scump Preasfânt
Brâul tău, spre întărirea tuturor credincioşilor prin care purtătorii de cununi biruiesc pe vrăjmaşi, strălucind în
dreapta credinţă.
Izvorâţi munţi acum dulceaţă şi dealuri veselie veşnică, adunările patriarhilor şi toate cetele mucenicilor,
împreunarea proorocilor şi cinstita ceată a Dumnezeieştilor Apostoli, veseliţi-vă împreună cu noi toţi, întru punerea
Dumnezeiescului Brâu al Fiicei lui Dumnezeu.
Sfînţit-ai toate, Preasfântă Fecioară, prin naşterea ta; şi acum ne-a dat nouă prea multă luminare, Preasfânt Brâul
tău; întru a cărui punere tot pământul dănţuieşte şi te cinsteşte pe tine, Ceea ce ai umplut omenirea de bucurie
negrăită.
De înşelătoarea dragoste a patimilor şi de vrăjmaşul ce mă ispiteşte totdeauna cu greutatea păcatelor şi de cumplita
lene şi de izgonire şi de robie şi de pradă, degrab mă izbăveşte, Preacurată, ca o Milostivă, pe mine cel ce scap la a
ta milă.
Catavasie:

Punerea Cinstitului tău Brâu Biserica ta luminos o prăznuieşte şi cu osârdie grăieşte către tine: Fecioară Curată,
ocroteşte pe toţi de puterea vrăjmaşilor; sfărâmă întărâtările barbarilor, celor necredincioşi şi îndreptează viaţa
noastră, ca să facem voile Domnului cele Dumnezeieşti.

Izvoarele tămăduirilor, de Dumnezeu Născătoare, care ies din Preacinstit Sicriul tău ca din Eden, adapă faţa
pământului, daruri vărsând celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă. Pentru aceasta, te lăudăm şi cu cinste te slăvim şi
cu mulţumire grăim: Bucură-te, Ceea ce eşti Singura Nădejde a celor ce te laudă pe tine.

Punerea Cinstitului tău Brâu prăznuieşte astăzi poporul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi cu osârdie grăiesc
către tine: Bucură-te Fecioară, Lauda creştinilor.

Canoane de Rugăciune August

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canoane de Rugăciune August

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canon de rugăciune către Sfinţii 7 fraţi Macabei, mama lor Solomoni şi dascălul lor Eleazar

Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Cântare de biruinţă...

Cântarea a 3-a. Irmos: Piatra pe care nu au băgat-o în seamă...

Cântarea a 5-a. Irmos: Pacea Ta dă-ne-o nouă...

Cântarea a 6-a. Irmos: Pe Proorocul Iona...

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce în cuptor...

Cântarea a 8-a. Irmos: Cel Care cerurile cu înţelepciune...

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Norul cel Purtător...

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Canon de rugăciune la Praznicul Scoaterii Sfintei Cruci

Tropar la Praznicul Scoaterii Sfintei Cruci, glasul 1:

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

SEDELNA, glasul al 6-lea. Podobie: Puterile îngereşti...

Canon de rugăciune la Sărbătoarea aducerii moaştelor

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit din început...

Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

CONDAC, glasul al 6-lea.

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...

Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul...

SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea.Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Canon de rugăciune către Sfinţii Cuvioşi Isaachie, Dalmat şi Faust

Troparul Sfinţilor Cuvioşi Isaachie, Dalmat şi Faust, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut...

Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciuni..

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...

Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine...

Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor fiind înconjurat...

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a coborât...

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe tine, Ceea ce pe LuminătorulDumnezeu...

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Evsignie

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Să cântăm Domnului...

Cântarea a 3-a.Irmos: Tu eşti Întărirea...

Cântarea a 4-a.Irmos: Auzit-am, Doamne...

Cântarea a 5-a.Irmos: Dis-de-dimineaţă grăiesc...

Cântarea a 6-a.Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Ca o pârgă a firii...

Cântarea a 7-a.Irmos: Tinerii evreieşti...

Cântarea a 8-a.Irmos: Cei ce s-au făcut cu darul...

Cântarea a 9-a.Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...

SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Canon de rugăciune la Înainteprăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului

Tropar la Înainteprăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Cântarea a 9-a. Irmosul:

SEDELNA,glasul al 4-lea. Podobie: Aratatu-Te-ai astăzi...

Canon de rugăciune la Praznicul Schimbării la Faţă a Domnului (1)

Troparul Schimbării la Faţă a Domnului, glasul al 7-lea:

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

CONDAC, glasul al 7-lea:

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...