Clic aici pentru a defila imaginile

Cum ai facut sa
supravietuiesti…?

Opreste sunetul!
Daca ai fost copil in anii 60, 70 sau chiar
inceputul anilor 80…

Cum ai făcut ca să supraviețuiești ???

 Noi, copii de atunci, mergeam cu mașina fără
centura de siguranță, fără scaun special și fără
airbag…

Să dăm o tură stând în remorca din spatele unei

camionete era o plimbare drăguță …

Incă ne mai amintim cu plăcere de asta ...

 Leagănele nostre erau vopsite în culori
strălucitoare, cu vopsea pe bază de plumb ! Pe
jos, sub leagăn, era nisip...
Tot timpul cădeam din leagăn, dar nu se
îngrijora nimeni prea mult.
Cutiile de medicamente nu aveau capace de
siguranță și nu existau dispozitive de
securitate pentru uși, sertare, prize...
 Când ne plimbam cu bicicleta nu aveam nici
cască de protecție si nici protecții pentru coate
si genunchi. Ne plimbam cu bicicleta mare, a
bunicului …

Și cât de tari ne credeam când puneam o

bucată de plastic sau de carton la spițele
bicicletei ca să facă zgomot!
 Beam apa de la robinet, de la țeava din
grădină, de la furtun, sau de oriunde găseam.
Când ne era sete, pur și simplu beam apa. Nu
conta.

Nimeni nu se gândea la sticla de apa minerală.

La cea de apă plată nici atât.
Pierdeam ore construindu-ne un căruț dintr-o
placă de lemn, niște țevi și niște rulmenți
rămași cine știe de unde și dacă aveam un
prieten cu bicicleta ne lăsam trași de el...

In josul pantei ne dădeam seama că, de fapt,

noi nu avem frâne !!!
După câteva căzături mai zdravene am învățat
cum să rezolvăm problema...

Ne opream într-un copac. Sau ne trânteam pe

jos și lăsam căruciorul să se ducă singur la
vale mai departe.

A, da ! Pe vremea aia erau mult mai puține

masini. Ne duceam la școală, la magazin, la
biserică sau la bunici pe jos...
Ieșeam afară să ne jucăm și singura condiție
era să fim acasă la ora mesei …

Sau când se întuneca.

 Mergeam la scoala, desigur. Dar veneam
acasă abia după ce șterpeleam toate fructele
verzi pe care le găseam în copacii de pe drum
…
Nu aveam telefon mobil si nimeni nu știa pe
unde ne pierdem timpul.

De neimaginat !!!
 Ne juleam,
ne tăiam,
ne pierdeam câte un dinte,
ba chiar ne rupeam câte un picior.
Dar niciodata nu a fost vreo plangere pentru
aceste accidente …
Nimeni nu era vinovat …

Doar noi înșine.

 Mâncam tot felul de bazaconii:
Un colț de paine cu zahăr sau cu pepene, un
biscuite, o eugenie, flori de salcâm, ba chiar și
țurturi de gheata …

Beam sirop cu sifon sau tot felul de bauturi

pline de zahăr si carbohidrați … Dar nu aveam
niciodata probleme cu greutatea pentru c ă
petreceam toată ziua afară jucându-ne și
alergând.
 Ne strângeam câte 4 – 5, ne număram banuții
si mergeam sa ne cumparam impreuna o stic lă
de sirop, de la sifonărie. Și sticla de 1 litru era
de sticlă…

Beam toți din aceeași sticlă, căreia îi ștergeam

gâtul întâi cu mâna și nimeni nu a murit din
asta.
Nu aveam Play Station, MP3, Nintendo 64, XBox,
Jocuri Video, 99 de canale TV prin cablu, cinema
maison, sunet “surround”, telefoane mobile,
calculatoare, “chat-rooms”, Internet, etc ...

In schimb:
Aveam prieteni adevărați cu care făceam multe
năzdrăvănii lipsite de răutate! Și nu ne pâram
niciodată !!!
Ieșeam afară, luam bicicleta sau mergeam pe
jos până la prietenii noștri, sunam la ușă…

Sau ne duceam la ei pur și simplu și-i strigam

Ne puneam pe joacă.
 Acolo, afară !

Fară ca cineva să ne păzească! Părinții veneau pe

la 5 de la muncă și totuși nimeni nu auzise de bonă.
Poate de vreo bunică sau o vecină !
 Ne jucam cu bețe, cu mingi, de-a rațele și
vânătorii, de-a hoții și vardiștii, de-a v-ați
ascunselea, frunza, elasticul …
In echipele pe care le formam era mereu cineva
lăsat pe dinafară.

Dar asta nu era nicio tragedie.

 Unii nu erau elevi buni.

Dacă nu aveau note de trecere rămâneau

repetenți.

Nimeni nu ajungea la doctor sau la psihiatrul

școlii pentru asta. Inca nu exista ADHD și
autism.

Pur si simplu repetau clasa și mai luau și o

bătaie bună.
 Aveam libertate, succese si esecuri.
Aveam responsabilități...

Și pur și simplu am învățat să le

facem față.
Iti doresc să ai o copilărie frumoasă!