Pădurea fermecată

Autor profesor primar Ioniță Rozeta

Adaptare după dumbrava minunată de M. Sadoveanu

Decor: Pădure : Copaci confecționați din materiale reciclbile, alei, tufișuri

Personaje: Lizuca, Patrocle, Rica Baterica, Petunel, Deseut, Pungulița, Hârtie Împărat,
bunica, bunicul

Lizuca are 6 ani și este o fetiță orfană pentru că mama ei a murit. Tatal ei s-a recăsătorit cu
doamna Mia Vasilian. Mama vitregă nu o iubește pe Lizuca și se se poartă urât cu ea, motiv
pantru care fetița împreună cu cățelul ei, Patrocle se hotărăște să plece la bunici. În drum spre
bunici trebuie să treacă printr-o pădure.

Lizuca și Patrocle la marginea pădurii:

Lizuca: Dragul meu cățel, Patrocle

Spre bunici noi ne-ndreptăm

Prin pădurea fermecată

Trebuie să o luăm.

Patrocle: Nu-ți fie teamă, Lizuca!

Eu, te voi apăra.

Și de, vreo vrăjitoare rea

Pe tine să te ia ar vrea

Eu, Patrocle uite așa(mâââââr)

De mâini o voi mușca.

Lizuca: Dragul meu iubit cățel, hai să mergem cătinel!

Că acuș s-o însera .

În dumbravă noaptea vine repejor.

Merg pe o cărare și Lizuca se aude strigată pe nume: Lizucaaaa, Lizucaaa! Fetița se oprește.

Lizuca: Patrocle, ai auzit? pe nume am fost strigată

Cine oare mă cunoaște din pădurea fermecată?

Apare un copil costumat într-o baterie.

Baterica Eu sunt, Rica Baterica

Nu te speria, Lizuca!

Am fost aici aruncată

După ce-am fost consumată.

Când n-am mai fost de folos

M-au lăsat aici pe jos. (plânge)

Lizuca: Dragă Rica Baterica

Eu merg la bunica.

De vrei să mă însoțești , te poftesc cu bucurie.

Pornesc mai departe la drum și se aud niște plânsete și vaiete.

Patrocle: Cine să plângă oare?

Lizuca: Cine supărare are?

Baterica: Cine strigă-n gura mare?

Apare un copil costumat într-un pet.

Petunel: Ajutor, frații mei Oi! Oi! Oi!

Scoateți-mă din noroi,

Ce durere m-a luat

De când am fost aruncat!

Baterica: Ce-ai pățit măi, frățioare?

Petunel: Păi, mă cheamă Petunel

Și odată ca niciodată

Am fost o sticlă frumoasă

Plină c- o băutură aleasă.

Era nectar dulce de mere

Pe care toată lumea-l cere.

Când sucul s-a terminat

Am fost aici abandonat.

Mă luați cu voi să nu mai zac în noroi?

Lizuca: Noi mergem la bunici

Hai și tu cu noi aici!

Cântă cu toți un cântecel „Sur le pont D Avignon” Deodată se aude:

Stați așa nu vă mișcați! (Le apare în față un sac de gunoi plin cu deșeuri.)

Toți întreabă: Cine ești?

Deșeut : Ha, Ha, Ha, Păi nu vedeți?

Sunt un sac cam nătăfleț

Cu gunoi eu sunt umplut

Și mă cheamă Deșeut.

Lizuca: Dragă Deșeut cum ai ajuns în pădurea fermecată?

DESEUT: Dintr-o mașină am fost aruncat

Pe crengile unui copac am aterizat.

Stau nebăgat de nimeni în seamă

Și de animale de pradă mi-e teamă.

Petunel: Hai cu noi la bunicii Lizucăi!

Deșeut: Mă luați ?

Toți în cor: Desigur!!

Și la drum o pornesc iar, când o lumină sclipește într-un tufiș.

Deșeut: Ce să fie? Ce să Fie?

Baterica: O lumină argintie

Lizuca: Cine ești? Nu-ți fie teamă!

Apare un copil costumat într-o pungă de plastic.

Pungulița: Foșnesc, luminez și iar foșnesc,

De multe zile mă căznesc

Să plec din pădurea fermecată

Acasă la a mea surată.

Sunt o pungă furioasă

C-am fost iute aruncată

De către un om rău

Fără să îi pese, zău!

Lizuca: Hai și tu cu noi atunci la înțelepții mei bunici.

Punga furioasă: Mă luați, vai mulțumesc, promit n-am să mai foșnesc! Pungulița mă numesc.

Și la drum iar o pornesc când acesta le este blocat de un morman de hârtii.

Petunel: Iată, drumul e blocat

De Hârtie împărat!

Hârtie împărat: Unde mergeți, dragii mei?

Baterica: La ai Lizucăi bunici

Nu-i departe de aici!

Nu ne sta în drum acum.

Hârtie împărat:Vreau și eu cu voi să vin

De când stau și tot suspin

Că-ntr-o zi voi fi salvat

Și-apoi reutilizat.

Vreau sa fiu din nou copac

În pădurea fermecată

Să salvez planeta toată.

Lizuca: Să mergem la bunicuți! (cantă Aho, aho /La drum noi am pornit/ Cu pas voios , cu
fruntea sus, aho, aho!

Patrocle: Stați, o lumină am zărit,

E casa bunicilor, am sosit!

Bunicii le ies în întâmpinare.

Lizuca: Dragi bunici nespus mă bucur ca sunteți sănătoși și cu bine am sosit la voi.

Iată am adus cu mine mai mulți prieteni care au nevoie de voi.

Bunica: Dragii mei voi puteți salva planeta

Aveți cu voi aici rețeta:

Nu aruncați, ci reciclați și colectați, reutilizați!

Nu renunțați!

Bunicul: Să spuneți stop aruncării deșeurilor. Pământul e deja bolnav.

Mesajul vostru trebuie să fie:

Salvați Planeta noastră vie!

Şi deşi sunteți mici,voi puteți să ajutați.

Nu poluați apă, aer şi în sol!

Planeta albastră e casa noastră.

Toți în cor: Salvați Planeta! Nu aruncați, ci reciclați!

Sfârșit