Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A absolvit în 1937 filozofia la Universitatea din Bucureşti. În 1938 pleacă la Paris la îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, unde îşi continuă
studiile de filozofie la Sorbona. Prin intermediul lui Brauner ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton.
În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Virgil Teodorescu şi Paul Păun), a cărui activitate,
deosebit de intensă între anii 1945 -1947, îl va face pe Breton să afirme: „Centrul lumii s-a mutat la Bucureşti”.
După 1947, grupul se destramă. Între 1948 şi 1949, Gellu Naum scrie poemul cu tentă filozofică şi ezoterică Calea şearpelui, experienţă care îi va marca
definitiv stilul. În anii '50 şi '60, publică mai multe cărţi de literatură pentru copii. Continuă să scrie, pe ascuns, poeme suprarealiste.
Odată cu perioada destinderii regimului, în 1968, publică volumul Athanor. Cu acest volum şi cu următoarele (Copacul-animal, Tatăl meu obosit, etc.),
Gellu Naum reuşeşte să stârnească unele reacţii în răndul criticilor, dar începe să fie recunoscut ca scriitor important abia după publicarea romanului
Zenobia (1985). În numai câţiva ani, apar numeroase ediţii traduse din poemele lui Gellu Naum.
Se stinge din viaţă la 29 septembrie 2001.
„Când încă nu se ştia nimic despre Cântăreaţa cheală şi Aşteptându-l pe Godot, când teatrul absurdului nu numai că nu şi-a primit botezul, dar public
încă nici nu se născuse, primul text dramatic scris de Gellu Naum, Exact în acelaşi timp, a fost tipărit, în 1945, în volumul Teribilul interzis. Tehnica
scriiturii, replicile şocante, insinuările, lipsa aparentă de coerenţă, harul de a imagina şi crea personaje şi situaţii care aparţin altei logici decât celei a
normalităţii, surprinzând printr-un ridicat grad de insolit, anticipează multe din atributele definitorii pe care le vom întâlni mai târziu în Poate
Eleonora…, Ceasornicăria Taus şi Insula, cât şi în teatrul scris de Eugène Ionesco şi Beckett. Ceea ce nu înseamnă că Gellu Naum i-ar fi influenţat cumva,
ci că geniul său literar a acţionat independent.”
Ion Cocora, Dramaturg „pe cont propriu”
„La prima impresie, Insula parodiază, cu delicii, celebrul roman de aventuri Robinson Crusoe al lui Daniel Defoe. De fapt, Gellu Naum lucrează pe un
program suprarealist în zona literaturii pentru copii. (…) Aventurosul infantil devine marcă stilistică şi program estetic. Subiectul este abracadabrant,
intriga stufoasă şi complicată în stilul romanelor de aventuri, iar genealogiile funambuleşti sunt mai ceva decât în romanele de familie engleze. Gellu Naum
contestă, nu numai întreaga civilizaţie literară, dar şi una vizuală mai mult influentă. Exhibiţionismul literar este pus în cea mai jenantă lumină (…).
Omul Robinson este despuiat de orice iluzii de grandoare. Este ridicol, satisfăcut de sine, arogant şi filistin. Naufragiul noului Robinson este comic şi nu
creator. O geneză burlescă echivalentă cu apariţie unei specii umane rapace care ia totul în posesie (…).”
Mircea Ghiţulescu, Avangarda silenţioasă a lui Gellu Naum