Prima cronică plastică - Vicențiu Babeș, tatăl savantului Victor Babeș

’’Popoarele fără conştiinţă vie şi fără dispoziţiune de sine nu pot să aibă loc, în sânul lor,
pentru geniile lor. Acesta e blestemul servitutei seculare!…’’
‚Săraca lume! Cine nu cunoaşte soarta adevăraţilor artişti – la români, şi anume la cei de sub
Austro-Ungaria!’
Mai jos, întreaga cronică. P.S. S-o fi schimbat ceva? [Retoric.]

Ah, dar cine mai cugetă, astăzi, la noi, despre arte şi artişti, când o sută de nevoi, publice şi
private, ne apasă la pământ?!
*Da, da, amară ne este viaţa şi amarul ni-l fac alţii, cei ce ne ocrotesc soarta şi pretind a fi
chemaţi pentru a ne ferici. Totuşi, arta, unde ea se dezvoltă în spirit şi în viaţa practică, faţă
de nevoi pururi s-a dovedit usturătoare şi chiar vindecătoare.
Asta este firea omului. Ceea ce-i place, ce-l îndulceşte şi încântă, îl nutreşte spiritualiceşte, îl
ridică şi edifică, îl face fericit – chiar în suferinţele cele mai grele, sub mâna călăului!…
Şi ce oare este ceea ce în arte ne place, ne încântă?
Este frumosul.
Dar ce este frumosul?
Este [sic!] armonia şi simetria în aranjament, culori, tonuri. Este ceea ce convine
dispoziţiunilor noastre simţuale şi intelectuale, convenind ne excită dulce spiritul, ne
satisface gustul, ne nutreşte forţele vieţii.
Frumosul este ca şi moralul, ca şi bunul şi sublimul; este frate de cruce cu aceştia; prin
urmare, postulat al vieţii omeneşti, pentru perfecţiunea omului, nobleţea lui, fericirea lui.
Este aproape un an, de când, preumblându-mă pe străzile Vienei, într-o fereastră încărcată
cu obiecte de lux şi arte, un tablou mare şi frumos, în ulei, reprezentând, în mod admirabil, o
scenă din viaţa idilică a poporului român, ca printr-un farmec îndată îmi cuceri atenţia. „Cum
vine – mă întrebai – această romantică şi castă scenă, în profana Viena?!”. Româncuţa de pe
pânză mi se părea disperată de frivolii ochi străini.
Într-un unghi al tabloului, descifrai, anevoie, numele artistului: E. Bucewsky. De bună seamă,
un polon. Neamţul comerciant taxa tabloul la 300 florini bani buni (florini vienezi – n.n.). Căci
– zicea el – este de un maestru genial, mândria şcolii de arte a Academiei vieneze, lucrat
după natură.
Fireşte, astfel de preţuri pentru opere de artă pot da numai străinii, care au parale şi cunosc
valoarea artei…
Seara, în aceeaşi zi, petreceam în societatea mai multor amici şi revenii la mândrul tablou al
genialului pictor.
„Apoi este român neaoş bietul; român din Bucovina; a absolvit liceul şi teologia şi, cu un
stipendiu de la Consistoriu, a făcut cursurile Academiei de Bele-Arte de-aici, obţinând primul
premiu pentru cele mai bune studii generale („fur die besten Gesammtstudien”); pe baza
acestui strălucit succes, a făcut şcoala specială de pictură, lângă celebrul Feuerbuch şi, de
cinci ani, îşi are atelierul său, propriu, aici (VI, Corneliusgasse 1) şi produce mulţime de opere
admirabile, care, însă, toate se strecură în străinătate! Consistoriul din Cernăuţi i-a dat titlul
de pictor al său, dar nu şi pâine. Pentru aceasta, este angajat la străini, care îl exploatează
material şi spiritual. Astfel, esenţa vieţii sale este a străinilor. Slav nu e, că de-ar fi, slavii s-ar
şti îngriji de soarta lui. Nu pricepe cuvântul slav, iar numele Bucewsky (Bucescu) i-a rămas de
la buni-străbuni, care se trag din Galiţia, încă mai înainte de a fi devenit Bucovina ţară
nemţească”.
Săraca lume! Cine nu cunoaşte soarta adevăraţilor artişti – la români, şi anume la cei de sub
Austro-Ungaria!
Popoarele fără conştiinţă vie şi fără dispoziţiune de sine nu pot să aibă loc, în sânul lor,
pentru geniile lor. Acesta e blestemul servitutei seculare!…

Născut în 1821, în Hodoniu (Banat), Vincentiu Babesiu (se citeşte Vincenţ Babeş), jurist cu
studii universitare la Paris, secretar al Curţii Supreme de Justiţie din Viena, din 1848, deputat
în Dieta din Pesta, din 1861, apoi, după desfiinţarea Dietei maghiare, judecător la Tribunalul
de Apel, apoi iarăşi deputat în Dieta din Pesta, din 1865, până în 1869, dar mai presus de
toate, tatăl savantului Victor Babeş, este şi autorul primei cronici plastice despre opera
pictorului bucovinean Epaminoda Bucewsky.