Pedofilia

Pedofil este acea persoană care suferă de pedofilie. Pedofilia este o

tulburare psihologică în care un adult sau un adolescent spre faza finală a vârstei
adolescentine experimentează o preferință sexuală pentru copii de vârste
prepubescente.

Pedofilia este un coșmar pentru copii și pentru părinții lor, dar și pentru cel care
suferă de această boală. E destul de greu să îi ferești pe cei mici de pedofili
dintr-un motiv foarte simplu și amar - pedofilii nu pot fi recunoscuți.

Pedofilii, cel mai des, îi agresează pe copiii din cercul apropiat. Agresor
poate fi un vecin, un bunic, un unchi, un verișor, ba chiar și un preot sau un
polițist. Iar astea nu se limiteaza la barbati, căci pedofil poate fi și o femeie. Și,
cel mai grav, abuzatorul poate fi chiar părintele copilului.

Vorbim despre pedofilie, atunci când agresorul are cel puțin 16 ani,
victima – cel mult 13 ani, iar între cei doi există o diferență de vârstă de cel
puțin 5 ani.

Acest tip de atracție erotică este o deviere de la normal, de la natural, și se

califică drept boală psihică. Așadar, oamenii nu se nasc pedofili, ci devin
pedofili.

Pedofilia se tratează, atunci când abuzatorul își dorește asta și se

adresează după ajutor la psihiatru. Cel mai des, însă, pedofilul nu face acest
lucru, fiindcă faptele lui se pedepsesc penal. Se teme de condamnare, de
judecată, de respingere, de izolare.

Există doua tipuri de pedofili:

 pasivi (pentru acest tip de pedofili este suficient să vadă imagini, să

discute de regulă online cu victimele)
 activi (au nevoie să intre în contact fizic cu copilul pentru a-și satisface
dorința sexuală)

Vorbim despre abuz sexual asupra copilului atunci când un adult sau un
adolescent îi cere să își expună organele genitale sau să se uite la organele sale
genitale, îi prezintă materiale pornografice. Prin abuz se subînțelege contactul
sexual efectiv, indiferent dacă se ajunge la copulare sau nu. Abuz sexual este și
contactul fizic dintre abuzator și organele genitale ale copilului, folosirea
copiilor pentru a produce materiale pornografice.

De la bun început, copiii trebuie să știe că au vulve și penis, nu păsărici

sau cucoșei. Trebuie să cunoască faptul că acestea sunt organe genitale, părți
intime ale corpului, pe care nimeni nu trebuie să le vadă sau să le atingă, nici
măcar buneii sau educatorii. În ideal, atunci când merge la grădiniță, copilul
trebuie deja să poată să meargă singur la WC. Dacă nu, atunci să știe că
educatorul trebuie să îi ceară permisiunea ca să îl ajute.

Nu există o menționare directă a pedofiliei în Biblie. Însă sunt numeroase

principii biblice care în mod sigur se aplică acestui păcat pervers și abuziv. Un
astfel de principiu este felul în care privește Biblia păcatul curviei.

În prezent există tendința ca pedofilia (“tulburarea pedofilă”) să fie

acceptată ca “normalitate” în anumite părți ale societăților din nordul Europei,
fiind prezentată opiniei publice ca o simplă orientare sexuală și nu ca o
tulburare.

Mulți dintre psihologii citați au precizat că tratamentul pedofililor nu

presupune modificarea acestei „orientări sexuale”, ci acțiunea asupra convingerii
intime a persoanei, pentru a reuși să găsească activităţi mai potrivite cu care să
îşi ocupe timpul și să-și consume energia. De exemplu, o persoană poate avea
tendinţe pedofilice, pe care să nu le manifeste vreodată și să nu comită nici o
infracțiune.