Dragă suflet,

Nu ți-am scris de mult. Am fost prinsă-n ședințe, taskuri, scris lucruri serioase
care au puterea să mute ceva din loc. Nu știu dacă munca mea mută chiar munții din
loc, dar știu că schimbă ceva în bine, și asta e tot ce mi-am dorit.

M-a întrebat azi cineva de ce scriu așa. Imediat am avut tendința să intru în
defensivă, crezând că vrea să mă critice. Dar a vrut doar să înțeleagă ”de ce-ul
meu”. Tot azi l-am regăsit și eu, la câteva ore bune după ce am purtat discuția
asta online.

Ascultam muzică-n căști și citeam niște articole despre nefericirea la job. Am

început să scriu despre asta, dar m-au lovit trăirile alea de care mă înstrăinez
atunci când uit să trăiesc. Parcă am văzut un scurtmetraj în fața ochilor, iar
protagonista eram eu. Mi-am identificat motivul pentru care scriu așa, sunt așa,
trăiesc așa, simt așa.

Am fost un copil aproape invizibil. Fără voce, curaj sau zvâc. Dar am crescut
alături de cineva care a avut nevoie de ajutorul meu, așa că mi-am dat seama că nu-
mi permit să rămân timidă. Cumva, trebuia să fac să-i fie bine, iar pentru asta m-
aș fi luptat cu oricine.

Am început din școală să realizez că ”bătăușii” trebuiau puși la punct de cineva.

Dar era plin de ei, și nu doar în școli, ci peste tot. Cum aveam să le fac față
celor care găsesc plăcere în a face rău, a înșela, a fraieri și a se lua de cei mai
neputincioși oameni? Trebuia să-mi găsesc puterea pentru a proteja tot ce iubesc:
familia, adevărul, echitatea, natura și copiii.

Eu n-am știut dintotdeauna cine vreau să fiu. Dar am știut că dacă pot să fiu de
folos cuiva, o să o fac. În timp, am învățat să-mi conserv energia și să-mi aleg
cauzele, dar trăiesc nonstop cu teama că nu apuc să fac destul.

Alege-ți și tu vulnerabilitățile. Poate pe tine te mișcă cu totul alte cauze, iar

asta e perfect normal. Doar fă și tu ceva, nu lăsa răul să se răspândească prea
tare. Iar dacă te uiți câteodată în oglindă și tu ești răul din povestea cuiva,
diminuează pierderile cât mai mult.

Eu mi-am găsit puterea și încerc să o folosesc de câte ori simt că cineva are
nevoie. Așa că o să continui să scriu critic, cu ironie, umor, sau cu blândețe.
Când obosesc, o să iau pauze. Când greșesc, o să îndrept. Când o să fim bine, o să
tac.

50
2 Comentarii
Apreciați
Comentați
Ana Zoicaș
Ana Zoicaș
Communications Specialist @ QCatalyst | Branding, Strategy

1luni

Câtă profunzime ai în scris M-a emoționat postarea ta.

Apreciați
Răspundeți
1 reacție
Pentru a vizualiza sau add a comment, intrați în cont
Anunțuri mai relevante