Parcul Național

Lacurile Plitvice

Oncioiu Georgiana
Tudoroiu Eduard
Introducere
Parcul Național Lacurile Plitvice este unul din cele mai
vechi si mai mari parcuri naturale din Croatia.
Parcul național a fost înființat în 1949, reprezentand
cea mai veche rezervatie naturala din sud-estul
Europei, vizitata anual de aproape 1 milion turisti.

Reprezinta un sistem carstic format din 16 lacuri, unite

intre ele de râul Plitvice, si prin zeci de cascade
spectaculoase.
 Localizare
Este situat în zona muntoasă carstică din Croația
centrală, aproape de granița cu Bosnia și
Herțegovina. Importanta legătură rutieră nord-sud
care trece prin zona parcului leagă Croația
continentală de regiunea de pe coasta Adriaticii.
Zona protejată se întinde pe 296,85 km². Circa 90%
din această zonă face parte din cantonul Lika-Senj,
restul de 10% fiind în cantonul Karlovac. În 1979,
Parcul Național Lacurile Plitvice a fost adăugat în
lista patrimoniului mondial UNESCO.
Geomorfologie

Regiunea lacurilor se găsește la interferența între

câmpia septentrională și munții carstici Alpii
Dinarici. Altitudinea minimă a parcului este 367 m,
corespunzătoare părții mai din aval a râului
Korana; punctul cel mai înalt este muntele Seliški
Vrh din masivul Mala Kapela cu vârful la 1.279 m
altitudine. Rocile carstice formează în principal
dolomite și calcare, iar relieful este astfel punctat
de formațiuni cum ar fi dolinele, uvalele, poliele și
ponoarele.
Hidrogeologia

Relieful a rezultat concomitent cu formarea Alpilor Dinarici, dar a fost

și modelat permanent de apa care erodează mecanic și chimic,
pătrunzând în roci, formând grote, lacuri și căderi de apă. Apa,
combinată cu dioxid de carbon din sol, formează acid carbonic care
dizolvă dolomitul și calcarul rocilor carstice.

Două izvoare principale alimentează partea cea mai din amonte și

cea mai sudică a sistemului hidrologic: Râul Negru, care izvorăște la
670 metri altitudine și măsoară doi kilometri lungime, și Râul Alb , care
izvorăște în zona vârfului Čudin Klanac, denumit astfel datorită
nisipului alb, de origine carstică, care iese din izvor.
Vegetație și fauna
Parcul reprezinta un sistem carstic format din 16
lacuri, care au drept numitor comun raul Plitvice.
Acestea se impart in doua parti, in functie de
pozitia lor geografica. Astfel, au devenit cunoscute
sub numele de Lacurile de sus si Lacurile de jos.
Dintre acestea, se distinge lacul Kozjak, care este
cel mai intins, fiind in acelasi timp si navigabil. Aici
traiesc fericiti si linistiti mai multe specii de pesti, in
special pastravi.
Parcul National Plitvice este puternic impadurit, in principal
cu fag, molid, brad si dispune de un amestec de vegetatie
alpina si mediteraneana. Are o varietate larga de plante,
datorita gamei largi a microclimatului, diferite soluri si
diferite niveluri de altitudine.

Zona este, de asemenea, casa pentru o varietate extrem

de larga de specii de animale si pasari. Animale rare, cum
ar fi ursul brun european, lupul, vulturul, bufnita, rasul,
pisica salbatica, cocosul de munte, pot fi gasite aici,
impreuna cu multe specii mai comune. Cel putin 126 specii
de pasari sunt intalnite aici.
 Turism

Zona este “condimentata” cu zeci de

cascade spectaculoase, unele de formatie
recenta. Accesul catre ele este facilitat de
mici podete din lemn, a caror arhitectura
simpla se integreaza peisajului aparent
salbatic.
Raul Plitvice are o lungime de 4 kilometri si
este parte integrata a rezervatiei, apele
sale dand nastere celei mai mari cascade
din zona, care are o inaltime de 76 metri.
Istorie

Oamenii au locuit in zona lacurilor Plitvice de mii de

ani. Acesta a fost locuit de catre iliri, traci, celti,
romani, avari, slavi, si turci.
In 1528 a cazut in mainile otomanilor, dupa care a
fost recucerita de catre Imperiul Habsburgic dupa
150 de ani.
Putini sunt cei care stiu ca Parcul National Plitvice
este locul in care s-a dat startul Razboiului Croat
pentru Independenta printr-o confruntare armata
intre politia sarba si cea croata. Era martie 1991 si
croatii au pierdut. Doua zile mai tarziu, chiar de
Paste, sarbii au fost alungati cu pretul a doua vieti,
una din fiecare tabara. A ramas terenul minat si
denumirea de “Pastele sangeros de la Plitvice”.
Surse : https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Parcul_Na%C8%9Bi
onal_Lacurile_Plitvice
https://croatia.directbooking.ro/prezentare-
parcul-national-lacurile-plitvice-informatii-poze-
imagini-6000.aspx

Mulțumim pentru
atenție!