Functii.

Functiile sunt des intalnite in matematica, iar conceptul de functie e unul mult
mai usor de inteles decat ai crede. Uite un exemplu:
- Avem un penar cu creioane colorate. Vom numi penarul A. Penarul are
un creion rosu, unul albastru, verde, galben, violet, etc. Putem sa il
notam astfel:
o A = {creion rosu, creion albastru, creion verde, creion galben,
creion violet}
- Vrem sa facem un desen, si avem nevoie ca creioanele sa fie ascutite, asa
ca le trecem prin procesul de ascutire. Putem sa notam procesul de
ascutire cu litera f.
- Le ascutim, iar dupa le putem pune intr-un suport de creioane incat sa le
folosim la desen. Vom numi suportul de creioane B.
o B = {creion rosu ascutit, creion albastru ascutit, creion verde
ascutit, creion galben ascutit, creion violet ascutit}

Luam creioanele din A (penar), le trecem prin f (ascutire) si obtinem un nou

grup, B (suportul de creioane). Daca ar fi sa notam cum ascutim fiecare creion,
ar arata asa:
f(creion rosu) = creion rosu ascutit
f(creion albastru) = creion albastru ascutit
….
Asa definim, informal, o functie.
f:A->B (f definit pe A cu valori in B)
A si B sunt doua multimi. Ele, in matematica, le numim domeniu si codomeniu.
A este domeniul si reprezinta toate numerele pe care le putem baga in functie.
B este codomeniul si reprezinta toate numerele din A ce au fost modificate de
functie.
f este o functie, ne arata in ce mod modificam/transformam numarul initial.
Ca sa definim complet o functie, sa intelegem cu ce lucram, nu ajunge sa stim
domeniul si codomeniul, ci trebuie sa stim cum transformam numerele.
Pentru ca nu specificam ca vom ascutii doar creionul rosu, sau cel verde, ci
toate, vom avea o variabila, ca sa stim ca in locul variabilei respective va trece
numarul respectiv. De obicei notam variabila cu x.
f(x)=*modul in care transformam numarul*

exemplu:
A={1,2,3,4}
B={1,3,5,7,9,11}
f:A->B
f(x)=2x+1

Poti sa vezi ca B mai are numerele 1 si 11 pe langa cele care ies din functie.
B nu trebuie sa contina strict valorile ce ies din functie.
Uneori ne intereseaza sa stim STRICT valorile care ies din functie. Multimea
respectiva se numeste Imaginea Functiei si se noteaza cu Imf
Chiar daca B={1,3,5,7,9,11}, putem vedea ca valorile care ies din functie sunt
{3,5,7,9}. Asta e imaginea functiei.
Imf={3,5,7,9}

Dupa cum vezi, avem doua valori: cele pe care le bagam in fuctie si cele care ies
din functie. Deseori, in matematica, vrem sa reprezentam lucrurile visual incat
sa le putem analiza mai bine.
(cand avem doua proprietati care sunt legate intre ele, mereu putem sa le
reprezentam visual – de exemplu, daca as lucra la Luca, as putea face o lista cu
cele mai cumparate produse pana la cele mai putin cumparate, si le-as pune
intr-un grafic in care le-as pune si pretul, astfel as putea observa daca
produsele care sunt mai ieftine sunt mai des cumparate)
Reprezentarea vizuala de care ziceam se numeste se face simplu, tragem doua
linii, ne notam numerele ordonat, si le intersectam cele doua valori. Aceasta
reprezentare se numeste sistem de coordinate xOy.
De ce coordonate? Asa numim noi valorile respective, suna mai bine decat
sistem de valori.
De ce xOy? O-ul respectiv reprezinta centrul desenului/graficului/ilustratiei
noastre, iar x si y e doar o conventie pe care matematicienii au ales-o sa stie ca
vorbesc despre acelasi lucru.

La functii, desenul respectiv il numim „graficul functiei”, si ne folosim de

domeniu (A), valori ce le vom nota cu x (de-aia de obicei notam f(x)=.. si nu alta
litera) si de valorile rezultate din functie (Imf), valori ce le vom nota cu y (alta
conventie: pentru alte capitole ale matematicii, in loc sa zicem f(x), il notam cu
y, de exemplu, cand calculam inversa unei functii)
Ce ne intereseaza deseori la grafice, e despre valorile ce le au numerele cand se
intersecteaza cu cele doua linii, pe care le numim axe. De ce? Pentru ca, in
functie de ce linie intersectam, x-ul sau y-ul va fi egal cu zero (=0), si e nice.