POVESTEA CIOCANULUI HARNIC

de Lucia Popescu

Nenea Niculaie a lucrat ieri mai toată ziua în curtea gră diniței de copii. A tot bă tut
cu ciocanul multe, multe cuie în șipcile aduse de el. Ș i știți ce a ieșit? Un leagă n.

Tot uitâ ndu-se cum nenea Niculaie mâ nuiește ciocanul copiii își spuseră :

- Ce pricepută unealtă ! Toate cuiele le bate drept și la locul lor!

Apoi nenea Niculaie plecă . Se înnoptase. La plecare a uitat ciocanul pe leagă n, dar
avea să vină a doua zi, să termine și banca de sub cais și, dacă nu i se întâ mpla ciocanului
nimic, avea să -l gă sească tot acolo.

Peste noapte un vâ ntișor însă mișcă leagă nul, iar ciocanul că zu jos în iarbă .

Leagă nul se mișca ușor: u-ța, u-ța, câ nd în sus, câ nd în jos și râ dea:

Ha-ha-ha! Uitați-vă la ciocan: ha-ha-ha! A că zut ca o pă pușă . Ha-ha-ha.

- Dar tu, îi ră spunse ciocanul, dacă n-ai fi prins bine în cuie…

- Eu? Eu mă țin bine, spuse leagă nul. Să vezi numai câ nd vor veni copiii la
gră diniță cum au să se mai dea: vîjjj în sus, vîjjj în jos pe scâ ndura mea nou-nouță !

- Eu însă știu să bat cuie, spuse ciocanul.

- Să bați cuie? Râ seră doi că luți de lemn, cu coame negre tropă ind: trop, trop, trop
din picioarele lor subțiri. Să bați cuie! Ha-ha-ha!

- La o parte, pornim în galop! Strigă unul din ei.

Ciocanul se ridică și le fă cu loc. Dar după câ țiva pași se împiedică și că zu în

pietriș.

- Nu știe să fugă ! Necheză un că luț.

- Nici să se joacă nu știe! Strigară gă lețile din colțul cu nisip.

Dimineața, câ nd Dan, din grupa mare, intră pe poarta gră diniței și trecu pe lâ ngă
leagă n, se împiedică de ciocan, îl ridică și-l luă cu el.
 - Vedeți, se bucură leagă nul, bă iețașul a luat ciocanul și l-a dus de aici. Bine că am
scă pat de el!

Că luții își ră sfirară coamele negre și să riră în galop:

- Gata! Copiii pot să vină !

Dar copiii întâ rziară să vină . Leagă nul amețise tot legă nâ ndu-se, iar că luții
obosiseră și ei tot să rind în galop.

- Uită -te, leagă ne, spuseră că luții că ești mai înalt și poți privi pe fereastră ! Vezi ce
fac copiii în clasă de întâ rzie atâ ta?

Leagă nul se legă nă uța în sus și își aruncă privirea pe fereastră .

- Vă d numai ciocane, îngă imă el.

- Cum ciocane?

- Bine. Copiii desenează ciocane!

- Ești amețit, se vede, de atâ ta legă nat și nu mai vezi bine, râ se un că luț.

Dar leagă nul vă zuse bine.

În clasă Dan, Petre, Ana și mulți alți copii desenau atenți ciocanul pe care îl
adusese Dan din gră dină .

Câ nd mai tâ rziu, veni nenea Niculaie să -l ia, ciocanul sta pe catedră și asculta și el
povestea pe care o spunea educatoarea: povestea ciocanului harnic, care, de fapt, era
povestea lui.

În gră dină leagă nul și că luții de lemn au așteptat pâ nă copiii terminară desenele
și povestea. Abia după ce nenea Niculaie tâ mplarul , plecă și luă cu dâ nsul ciocanul cel
harnic, copiii și-au adus aminte și de joacă ...