Farmaco

Acasa Deconectare Romana Examen Previzualizare intrebari
Total
Disciplina
întrebări
FIZIOPATOLOGIE 308 Preview
SEMIOLOGIE MEDICALĂ 1104 Preview
FARMACOLOGIE GENERALA 446 Preview
MORFOPATOLOGIE 0
SEMIOLOGIE CHIRURGICALĂ 360 Preview
1. La folosirea anticolinesterazicelor în doze terapeutice se poate afirma că:

A. pot determina dureri abdominale
B. pot prelungi perioada de activitate a acetilcolinei
C. pot determina relaxarea sfincterului vezical
D. intensifică secreţia glandelor bronşice și a celor digestive
E. pot induce un răspuns la nivelul receptorilor muscarinici
F. poate fi indicate în midriaza de diagnostic
G. pot determina tahicardie şi creşterea tensiunii arteriale
H. reduc peristaltismul gastrointestinal
I. pot determina hipersalivație
J. reduc secreția salivară
2. Despre Neostigmină se poate afirma că:

A. reduce secreția salivară
B. reduce peristaltismul gastrointestinal
C. poate determina relaxarea sfincterului vezical
D. are durată de acțiune foarte lungă (câteva sute de ore)
E. poate determina bronhospasm
F. poate fi indicată în terapia Alzheimer
G. poate determina dureri abdominale
H. poate determina hipersalivație
I. este contraindicată în orezența ocluziei intestinale
J. este indicată în miastenia gravis
3. Despre Piridostigmină se poate afirma că:

A. produce hipersalivație
B. este indicată în tratamentul cronic al miasteniei gravis
C. poate determina relaxarea sfincterului vezical
D. reduce secreția salivară
E. poate determina dureri abdominale
F. este folosită pentru stabilirea diagnosticului de miastenia gravis
G. reduce peristaltismul gastrointestinal
H. are durată mai lungă decât a Neostigminei
I. este reprezentativ pentru inhibitorii de acetilcolinesterază cu durată de acțiune foarte scurtă
J. poate fi indicată în terapia Alzheimer
4. Despre Rivastigmină se poate afirma că:

A. poate opri evoluția bolii Alzheimer
B. produce uscăciune a gurii
C. este inhibitor ireversibil de acetilcolinesterază
D. este acetilcolinesterazic cu acțiune indirectă
E. este indicat în glaucom
F. are durată foarte scurtă de acțiune
G. este acetilcolinesterazic cu acțiune directă
H. este inhibitor reversibil de acetilcolinesterază
I. poate fi indicată în terapia Alzheimer
J. poate produce hipersalivație
5. Se poate afirma că:

A. Donepezil se indică în tratamentul Alzheimer
B. Neostigmina se indică în tratamentul miastenia gravis
C. Neostigmina este inhibitor ireversibil de acetilcolinesterază
D. Pilocarpina este acetilcolinesterazic cu acțiune indirectă
E. Piridostigmina este inhibitor ireversibil de acetilcolinesterază
F. Pralidoxima este reactivator de colinesterază
G. Pilocarpina se indică în tratamentul glaucomului
H. Galantamina este inhibitor ireversibil de acetilcolinesterază
I. Edrofonium se indică în diagnosticul miastenia gravis
J. Pilocarpina poate opri evoluția bolii Alzheimer
6. Pentru terapia astmului bronșic se poate administra:

A. Trihexifenidil
B. Tropicamida
C. Oxibutinina
D. Tiotropium
E. Fenoterol
F. Salmeterol
G. Salbutamol
H. Ipratropium
I. Solifenacin
J. Darifenacin
7. Pentru tratamentul vezicii urinare hiperactive se poate administra:

A. Solifenacin
B. Darifenacin
C. Trospium
D. Tropicamida
E. Tiotropiu
F. Tolterodin
G. Benztropina
H. Trihexifenidil
I. Ipratropiu
J. Oxibutinin
8. Sunt antagoniști ai receptorilor muscarinici:

A. Cisatracuriu
B. Ipratropiu
C. Trihexifenidil
D. Mecamilamină
E. Tiotropiu
F. Darifenacin
G. Vecuroniu
H. Benztropina
I. Rocuroniu
J. Succinilcolină
9. Se poate afirma că Scopolamina:

A. are efecte centrale mai slabe decât atropina
B. produce midriază
C. are efecte antiemetice
D. are acțiune de foarte scurtă durată
E. determină hipersalivație
F. produce diaree
G. poate produce retenție urinară
H. produce agitație la doze mici
I. blochează memoria pe termen scurt
J. este antagonist al receptorilor muscarinici
10. Se poate afirma că Atropina:

A. blochează memoria pe termen scurt
B. este antagonist al receptorilor muscarinici
C. poate produce retenție urinară
D. are efecte cicloplegice
E. produce diaree
F. determină hipersalivație
G. are efecte antispastice
H. are efecte centrale mai puternice decât scopolamina
I. produce midriază
J. este de elecție pentru tratamentul răului de mișcare
11. Dintre următoarele efecte adverse, Atropina poate determina:

A. bronhoconstricție
B. tahicardie
C. vedere neclară
D. mioză
E. hipersalivație
F. xerostomie
G. blocarea memoriei pe termen scurt
H. diaree
I. constipație
J. retenție urinară

A. Adrenalina este indicată în tratamentul șocului anafilactic
B. Salbutamol este indicat în astmul bronșic
C. Salmeterol produce bronhoconstricție
D. Adrenalina crește semnificativ necesarul de oxigen al miocardului
E. Adrenalina are efect inotrop negativ
F. Dopamina este indicată în șocul cardiogen
G. Adrenalina este indicată în tratamentul șocului cardiogen
H. Dopamina are efect inotrop negativ
I. Propranolol este indicat în sindrom de abstinență la opioide
J. Nafazolina este decongestiv nazal
13. Acționează ca agoniști adrenergici cu acțiune directă:

A. Metoprolol
B. Salmeterol
C. Cocaina
D. Prazosin
E. Formoterol
F. Epinefrina
G. Terbutalina
H. Propranolol
I. Amfetamina
J. Dopamina
14. Despre epinefrină se poate afirma că:

A. se folosește ca decongestiv nazal
B. are mecanism mixt de acțiune: direct și indirect
C. crește presiunea arterială
D. este indicată în stopul cardiac
E. ameliorează performanțele atletice
F. stimulează selectiv receptorii alfa si beta adrenergici
G. determină tahicardie
H. inhibă eliberarea de norepinefrină
I. are efecte psihostimulante
J. este indicată în tratamentul șocului anafilactic
15. Depre Albuterol se poate afirma că:

A. produce sedare
B. este indicat în stopul cardiac
C. este agonist al receptorilor β2
D. produce bradicardie
E. are mecanism mixt de acțiune: direct și indirect
F. poate determina tahicardie la pacienți cu afecțiuni cardiace
G. este indicat în terapia astmului bronșic
H. se folosește în travaliul prematur
I. poate produce tremor ca efect secundar
J. are acțiune de foarte lungă durată
16. Despre Tamsulosin se poate afirma că:

A. este indicat în tratamentul hipertrofiei benigne de prostată
B. spre deosebire de Doxazosin, nu este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale
C. produce tahicardie importantă
D. blochează receptorii α1 adrenergici
E. prezintă același mecanism de acțiune ca Alfuzosin
F. crește rezistența periferică
G. influențeză cel mai puțin presiunea arterială
H. se folosește în tratamentul feocromocitomului
I. este blocant neselectiv α adrenergic
J. este indicat în boala Raynaud
17. La nivel cardiovascular, beta-blocantele pot determina:

A. efect de creștere a necesarului de oxigen miocardic
B. efect cronotrop pozitiv
C. efect inotrop pozitiv
D. reducerea debitului cardiac
E. efect dromotrop pozitiv
F. creșterea debitului cardiac
G. efect cronotrop negativ
H. efect dromotrop negativ
I. efect de reducere a necesarului de oxigen miocardic
J. efect inotrop negativ
18. Propranolol este contraindicat în:

A. infarct miocardic
B. hipertensiune arterială
C. bradicardie
D. migrenă
E. bloc atrioventricular
F. angina pectorală
G. hipotensiune arterială
H. bronhopneumopatia cronică obstructivă
I. astm bronşic
J. hipertiroidism
19. Obținerea midriazei se poate realiza prin administrare de :

A. Tropicamidă
B. Acetilcolină
C. Atropină
D. Cocaină
E. Ecotiofat
F. Pilocarpină
G. Ciclopentolat
H. Fenilefrină
I. Carbacol
J. Fisostigmină

A. Efedrina determină stimularea directă a receptorilor muscarinici
B. Efedrina determină efecte bronhodilatatoare
C. Efedrina determină stimularea eliberării acetilcolinei
D. Efedrina determină reducerea performanțelor atletice
E. Efedrina determină stimularea eliberării norepinefrinei
F. Efedrina determină stimularea directă a receptorilor nicotinici
G. Efedrina determină stimularea sistemului nervos central
H. Efedrina determină stimularea directă a receptorilor alfa si beta
I. Efedrina determină reducerea stării de alertă
J. Efedrina determină reducerea oboselii
21. Receptorii muscarinici:

A. Atropina are afinitate slabă pentru receptorii muscarinici
B. receptorii M1 se află pe celulele cardiace și mușchi neted
C. recunosc muscarina
D. sunt situați și la nivelul codului
E. se găsesc în ganglionii sistemului nervos periferic
F. Betanecol are activitate muscarinică redusă sau absentă
G. au afinitate slabă pentru muscarină
H. se află în joncțiunea neuromusculară
I. pot fi mai multe subclase: M1, M2, M3, M4, M5
J. se leagă de acetilcolină
22. Sunt efecte farmacodinamice ale betanecolului:

A. stimulează direct receptorii muscarinici
B. crește tonusul intestinal
C. stimulează mușchiul detrusor al vezicii urinare
D. legarea betanecolului de M3 este slabă din punct de vedere clinic
E. stimulează sistemul nervos simpatic
F. este selectiv pentru recpetorii nicotinici
G. traversează bariera hematoencefanică
H. prezintă numeroase efecte adverse legate de sistemul nervos central
I. crește motilitatea intestinală
J. produce expulzia urinei
23. Despre acetilcolină se poate afirma că:

A. produce relaxarea mușchiului ciliar și a mușchiului sfincter pupilar
B. scade frecvența cardiacă
C. produce vasodilatație și scăderea tensiunii arteriale
D. crește debitul cardiac
E. inhibă peristaltismul intestinal
F. scade tonusul mușchiului detrusor al vezicii urinare
G. este rapid inactivată de către acetilcolinesterază
H. produce midriază
I. crește secreția salivară și stimulează secreția bronșică
J. este un neurotransmițător al nervilor parasimpatici
24. Pilocarpina:
A. este medicamentul de elecție în scăderea urgentă a presiunii intraoculare în glaucom
B. produce contracția mușchiului ciliar și mioză
C. nu pătrunde la nivelul sistemului nervos central
D. stimulează secreția lacrimală, sudoripară și salivară
E. prezintă activitate muscarină și este utilizată mai ales în oftalmologie
F. este un alcaloid natural și un agonist colinergic
G. produce relaxarea mușchiului ciliar și midriază
H. are efecte sinergice cu atropina asupra irisului și mușchiului ciliar ocular
I. este medicamentul de elecție în tratamentul cronic al glaucomului
J. poate fi folosită în glaucomul cu unghi deschis, dar nu și în glaucomul cu unghi deschis
25. Este adevărat despre fizostigmină:

A. este un inhibitor reversibil de acetilcolinesterază
B. determină scăderea nivelului de acetilcolină la nivelul sinapsei
C. efectele adverse sunt frecvent observate la administrarea de doze terapeutice
D. după aplicarea topică oculară produce midriază
E. nu pătrunde la nivelul sistemului nervos central și prin urmare, nu poate determina convulsii
F. crește tensiunea arterială și frecvența cardiacă
G. este un antagonist colinergic cu acțiune indirectă
H. este un agonist colinergic cu acțiune indirectă
I. efectul fizostigminei durează 2-4 ore, fiind considerat un agent cu durată intermediară de acțiune
J. este utilizată în cazul supradozării unor medicamente, precum atropina, fenotiazine și antidepresive triciclice
26. Despre inhibitorii reversibili de acetilcolinesterază se poate afirma că:

A. Edrofoniu este util în diagnosticul miasteniei gravis
B. cresc nivelul de acetilcolină la nivelul sinapsei
C. sunt reprezentați de ecotiofat
D. Neostigmina combate efectele atropinei la nivelul sistemului nervos central
E. în caz de ocluzie intestinală se poate administra în siguranță neostigmină
F. sunt reprezentați de edrofoniu, fizostigmină și neostigmină
G. sunt reprezentați de compușii organofosforici
H. Neostigmina pătrunde la nivelul sistemului nervos central și poate determina convulsii la administrarea de doze mari
I. Fizostigmina este utilă la pacienții cu atonie intestinală sau cu atonia vezicii urinare
J. Neostigmina, piridostigmina și ambenoniu sunt agenți utilizați în tratamentul miasteniei gravis
27. Atropina:
A. administrată în doze mici produce diminuarea ușoară a frecvenței cardiacă, dar în doze mari produce creșterea frecvenței cardiace
B. la nivelul globului ocular, produce midriază și cicloplegie (incapacitatea focalizării pentru vederea de aproape)
C. se poate administra în siguranța la pacienții cu glaucom cu unghi închis
D. sub forma izomerulu activ, l-hiosciamină, se folosește ca agent antispastic pentru relaxarea tractului gastrointestinal și a vezii urinare
E. se folosește în tratamentul xerostomiei
F. este un alcaloid extras din beladonă care se leagă competitiv de receptorii muscarinici și împiedică atașarea acetilcolinei
G. la nivelul globului ocular, produce mioză și scăderea presiunii intraoculare
H. poate determina incontinență urinară
I. este un alacoid extras din beladonă care are efecte parasimpaticomimetice
J. poate fi utilă în tratamentul enurezisului (eliminarea involuntară de urină) la copii
28. Următoarele afirmații sunt adevărate:

A. Atropina este un agent antimuscarinic util în tratamentul xerostomiei din sindromul Sjögren
B. Ipratropiu și tiotropiu se administrează prin inhalare și sunt utili în tratamentul de întreținere pentru combatarea bronhospasmului asociat cu boala pulmonară obstructivă
cronică (BPOC)
C. în cazul intoxicației cu substanțe organofosforice, se administrează acetilcolină
D. Oxibutinin este un agent antimuscarinic util în tratamentul vezicii urinare hiperactive
E. Succinilcolina stimulează intrarea potasiului în celulă, determinând hipokaliemie
F. instilarea intraoculară de pilocarpină poate precipita un atac de glaucom cu unghi închis
G. Neostigmina se folosesște pentru a preveni distensia abdominală și retenția urinară postoperator
H. în cazul hiposecreției salivare secundare iradierii capului și gâtului, este utilă administrarea de atropină
I. în cazul intoxicației cu substanțe organofosforice, se administrează atropină
J. Tropicamida este un agent antimuscarinic folosit în obținerea midriazei în cursul examinărilor oftalmologice
29. Sunt corecte următoarele asocieri:

A. Tropicamidă – parasimpaticomimetic
B. Ciclopentolat – parasimpaticolitic, antimuscarinic
C. Scopolamină – parasimpaticolitic, blocant neuromuscular
D. Succinilcolină – parasimpaticolitic, blocant neuromuscular
E. Edrofoniu – parasimpaticomimetic, inhibitor ireversibil de acetilcolinesterază
F. Ecotiofat – parasimpaticomimetic, inhibitor ireversibil de acetilcolinesterază
G. organofosforice – parasimpaticomimetic, inhibitor reversibil de acetilcolinesterază
H. Pilocarpină - parasimpaticomimetic
I. Donepezil – parasimpaticomimetic, inhibitor de acetilcolinesterază
J. Fizostigmină – parasimpaticolitic, antimuscarinc
30. Efectele adverse ale antagoniștilor colinergici sunt:

A. diaree
B. confuzie
C. diaforeză
D. mioză
E. vedere neclară
F. greață
G. constripație
H. retenție urinară
I. midriază
J. micțiuni imperioase
31. Efectele adverse ale agoniștilor colinergici sunt:

A. micțiuni imperioase
B. mioză
C. diaforeză
D. midriază
E. diaree
F. confuzie
G. retenție urinară
H. greață
I. constipație
J. vedere neclară
32. Epinefrina:
A. singura metodă de aministrare este intravenos
B. are efect hipoglicemiant, datorită reducerii glicogenolizei hepatice, scăderii eliberării de glucagon și intesificării eliberării de insulină
C. scade debitul cardiac
D. se folosește în tratamentul crizelor acute de astmă și șoc anafilactic
E. are efecte inotrop și cronotrop pozitive
F. este folosită pentru restabilirea ritmului cardiac la pacienții cu stop cardiac, indiferent de etiologie
G. scade necesarul de oxigen al miocardului
H. scade tensiunea arterială sistolică
I. este medicamentul de elecție pentru tratamentul reacțiilor de hipersensibilitate de tip I, declanșate ca răspuns la alergeni
J. acționează atât pe receptorii α, cât și pe receptorii β adrenergici
33. Este adevărat că:

A. receptorii α1 produc midriază
B. receptorii β2 determină bronhodilatație
C. receptorii α2 inhibă eliberarea de insulină
D. receptorii β1 determină bronhodilatație
E. receptorii α1 determină vasodilatație
F. receptorii β2 determină creșterea eliberării de glucagon
G. receptorii α2 determină vasocontricție
H. receptorii β1 stimulează contractilitatea miocardică
I. receptorii β2 produc tahicardie
J. receptorii β2 inhibă eliberarea de insulină
34. Dopamina:
A. supradozajul de dopamină produce aceleași efecte ca stimularea simpatică
B. în doze mari acționează asupra recptorilor α1 vasculari, producând vasocontricție cu creșterea rezistenței periferice totale
C. acționează asupra asupra receptorilor D1 și D2 din vasele mezenterice și renale, producând vasocontricție cu reducerea fluxul sanguin renal și visceral
D. este contraindicată în stările de șoc
E. în doze mici acționează asupra recptorilor α1 vasculari, producând vasocontricție cu creșterea rezistenței periferice totale
F. este utilă în tratamentul stărilor de șoc
G. în doze mici acționează asupra recptorilor α1 vasculari, producând vasodilatație cu reducerea rezistenței periferice totale
H. acționează asupra receptorilor D1 și D2 din vasele mezenterice și renale, producând vasodilatație cu creșterea fluxul sanguin renal și visceral
I. stimulează receptorii β1 cardiaci, având atât efect inotrop pozitiv, cât și cronotrop pozitiv
J. stimulează receptorii β1 cardiaci, având atât efect inotrop negativ, cât și cronotrop negativ
35. Selectați afirmațiile adevărate:

A. Oximetazolina și fenilefrina acționează asupra receptorilor α adrenergici
B. Oximetazolina și fenilefrina acționează asupra receptorilor β adrenergici, producând bronhodilatație în arborele bronșic
C. unul dintre efectele adverse ale oximetazolinei este congestia reactivă și dependența
D. unul dintre efectele adverse ale fenilefrinei este creșterea presiunii sistolice și diastolice
E. Oximetazolina produce vasodilatație la nivelul vaselor de sânge din mucoasa nazală
F. unul dintre efectele adverse ale fenilefrinei este scăderea presiunii sistolice și diastolice
G. Oximetazolina și fenilefrina acționează ca decongestive nazale, producând vasocontricție la nivelul vaselor de sânge din mucoasa nazală
H. Oximetazolina și fenilefrina sunt folosite frecvent inhalator la nivelul mucoasei bronșice
I. Oximetazolina și fenilefrina sunt folosite frecvent topic la nivelul mucoasei nazale
J. administrarea oximetazolinei și a fenilefrinei determină congestie nazală
36. Propranolol:
A. tratamentul cu β-blocante se poate opri brusc atunci când este nevoie
B. prin acțiunea la nivelul receptorilor β2 pulmonari, produce bronhoconstricție
C. scade consumul miocardic de oxigen
D. una dintre indicațiile de administrare este infarctul miocardic
E. se poate administra în siguranță la pacienții cu astm bronșic sau BPOC
F. scade debitul cardiac, având efecte inotrop negativ și cronotrop negativ
G. este util pentru atenuarea stimulării simpatice generalizare la pacienții cu hipertiroidism
H. crește consumul miocardic de oxigen
I. crește debitul cardiac, având efecte inotrop pozitive și cronotrop pozitive
J. unul dintre efectele adverse este creșterea tensiunii arteriale
37. Sunt adevărate afirmațiile:

A. administrarea de blocante α-adrenergice produce bradicardie
B. Fenoxibenzamina și fentolamina sunt administrate în feocromocitom, o tumoare secretoare de catecolamine
C. blocanții α-adrenergici cresc rezistența vasculară periferică
D. unul dintre efectele adverse ale blocanților α-adrenergici este hipotensiunea ortostatică
E. blocantele α-adrenergice produc vasocontricție
F. Prazosin, terazosin, tamsulonin și fenilefrina sunt agenți blocanți α-adrenergici
G. Fenoxibenzamina este indicată la pacienții cu hipoperfuzie coronariană
H. blocanții α-adrenergici reduc rezistența vasculară periferică
I. blocantele α-adrenergice inversează efectul vasconstrictor al epinefrinei
J. Tamsulonin este un blocant α-adrenergic indicat în tratamentul hipertrofiei benigne de prostată
38. Sunt β-blocante:

A. Metoprolol
B. Albuterol
C. Metaproterenol
D. Izoproterenol
E. Labetalol
F. Esmolol
G. Formoterol
H. Propranolol
I. Bisoprolol
J. Salmeterol
39. Nicotina:
A. scade eliberarea de neurotransmițători la nivelul ganglionilor simpatici și parasimpatici
B. scade eliberarea de serotonină și norepinefrină
C. inițial, crește presiunea sanguină și frecvența cardiacă prin eliberarea de neurotransmițători
D. reduce anxietatea și tensiunea
E. are beneficii terapeutice
F. inițial, scade presiunea sanguină și frcevența cardiacă
G. nu are beneficii terapeutice
H. produce plăcere și diminuează apetitul
I. în funcție de doză, depolarizează ganglionii autonomi, realizând inițial stimulare și apoi paralizie
J. stimulează apetitul și creșterea în greutate
40. Afirmațiile adevărate despre receptorii adrenergici sunt:

A. la nivelul uterului se găsesc receptori β1
B. receptorii β1 adrenergici de la nivelul rinichiului scad eliberarea de renină
C. la nivelul inimii se găsesc receptori β1
D. efectul bronhoconstrictor este mediat de receptorii β2 de la nivelul musculaturii netede bronșice
E. receptorii β1 de la nivelul inimii cresc automatismul, viteza de conducere și contractilitatea
F. la nivelul musculaturii netede vasculare și bronșice se găsesc receptori β2
G. receptorii β2 de la nivelul mușchiului ciliar al globului ocular produc relaxarea acestuia
H. receptorii β2 de la nivelul inimii cresc automatismul, viteza de conducere și contractilitatea
I. la nivelul inimii se găsesc receptori β2
J. Ocitocina blochează relaxarea produsă de receptorii β-adrenergici la nivelul uterului
41. Sunt colinomimetice cu acțiune directă:

A. donepezil
B. tacrin
C. neostigmină
D. acetilcolină
E. carbacol
F. galantamină
G. cevimelină
H. ecotiofat
I. betanecol
J. pilocarpină
42. Sunt efecte farmacodinamice ale acetilcolinei:

A. tahicardie
B. reducerea presiunii arteriale
C. reducerea peristaltismului gastrointestinal
D. midriază
E. scăderea presiunii intraoculare
F. spasm de acomodare vizuală
G. reducerea debitului cardiac
H. contracția sfincterului vezical
I. bronhospasm
J. reducerea secreției salivare
43. Despre betanecol se poate afirma că:

A. are efect antispastic
B. crește presiunea arterială
C. este indicat in atonia de vezică urinară
D. crește peristaltismul gastrointestinal
E. are acțiune de lungă durată
F. relaxează sfincterul vezical
G. produce hipersalivație
H. stimulează receptorii muscarinici și nicotinici
I. este hidrolizat de către acetilcolinesterază
J. este indicat în tratamentul megacolonului
44. Despre ecotiofat se poate afirma că:

A. produce stimulare colinergică generalizată
B. este indicat în glaucom
C. se administrează sistemic
D. poate produce cataractă
E. determină dificultăți de respirație
F. produce mioză
G. inhibă reversibil acetilcolinesteraza
H. este indicat în gastropareze
I. produce uscăciune a gurii
J. are durată scurtă de acțiune
45. Despre intoxicația cu inhibitori de acetilcolinesterază se poate afirma că:

A. pralidoxima este eficace și după producerea îmbătrânirii acetilcolinesterazei
B. acești agenți sunt insecticide și substanțe toxice de luptă
C. pralidoxima poate inversa și efectele nervos centrale ale ecotiofat
D. prezintă și convulsii
E. prezintă și simptome nicotinice
F. se manifestă prin bronhoconstricție și hipersecreție bronșică
G. pralidoxima este reactivator de colinesterază
H. atropina antagonizează atât efectele centrale, cât și pe cele periferice
I. se manifestă prin tahicardie
J. pralidoxima traversează ușor bariera hematoencefalică

A. efectele scopolaminei sunt predominat periferice
B. solifenacin este indicat în atonia de vezică urinară
C. darifenacin este indicat în tratmentul hiperactivității vezicii urinare
D. tropicamida are durată lungă de acțiune
E. oxibutinina e indicat ca antispastic
F. trihexifenidil este indicat în pseudo-Parkinsonismul medicamentos
G. ipratropium traversează bariera hematoencefalică
H. scopolamina este indicată în răul de mișcare
I. tiotropiu este indicat în astmul bronsic
J. ciclopentolat este indicat ca agent midriatic
47. Despre atropină se poate afirma că:

A. este o amină cuaternară
B. produce hipertermie la copil
C. indiferent de doză produce tahicardie
D. are efecte antispastice
E. aplicată topic la nivelul ochiului are are efecte de lungă durată
F. produce xerostomie
G. este indicată în glaucom
H. este indicată în preanestezie
I. are doar efecte periferice
J. produce sedare
48. Sunt antagoniști ai receptorilor nicotinici:

A. vecuroniu
B. benztropină
C. tolterodin
D. solifenacin
E. cisatracuriu
F. mecamilamină
G. trospiu
H. succinilcolină
I. ipratropiu
J. rocuroniu

A. scopolamina blochează memoria pe termen scurt
B. scopolamina are acțiune de scurtă durată
C. tolterodina produce diaree
D. darifenacin determină hipersalivație
E. oxibutinin produce xerostomie
F. scopolamina produce agitație
G. pirenzepina inhibă secreția de acid clorhidric
H. benztropina este indicată în boala Parkinson
I. scopolamina are efecte centrale mai slabe decât atropina
J. tropicamida se folosește pentru midriază în scop diagnostic

A. succinilcolina este un ganglioplegic
B. blocantele neuromusculare traverseaza ușor bariera hematoencefalică
C. aminoglicozidele antagonizează efectele blocantelor neuromusculare
D. nicotina reduce eliberarea de neurotransmițători
E. acțiunea succinilcolinei se realizează prin intermediul canalelor de sodiu asociate receptorilor nicotinici
F. blocantele neuromusculare sunt folosite pentru facilitarea intubatiei traheale
G. atracuriu eliberează histamină
H. mecamilamina este un blocant neuromuscular
I. tubocurarina este folosita ca ajuvant în anestezia generală
J. succinilcolina are durată lungă de acțiune
51. Se poate afirma că stimularea:

A. receptorilor β2 produce relaxarea musculaturii uterine
B. receptorilor β2 creșterea rezistenței vasculare periferice
C. receptorilor β2 produce bronhoconstricție
D. receptorilor β1 inhibarea eliberării de renină
E. receptorilor β2 produce creșterea glicogenolizei musculare și hepatice
F. receptorilor β1 produce scăderea contractilității miocardice
G. receptorilor α1 produce scăderea rezistenței vasculare periferice
H. receptorilor β1 produce tahicardie
I. receptorilor β1 produce intensificarea lipolizei
J. receptorilor α1 produce vasoconstricție

A. salmeterol are durată scurtă de acțiune
B. clonidina produce agitație
C. dobutamina crește semnificativ necesarul de oxigen al miocardului
D. salmeterol este indicat în astmul bronșic
E. fenilefrina produce bradicardie
F. oximetazolina este decongestiv nazal
G. fenilefrina este indicată în tratamentul tahicardiei paroxistice supraventriculare
H. izoproterenol are efect inotrop negativ
I. clonidina este indicată în sindromul de abstinență la opioide
J. dopamina este indicată în șocul cardiogen
53. Despre amfetamine se poate afirma că:

A. produc aritmii cardiace
B. au acțiune simpatomimetică directă
C. scad tensiunea arterială
D. reduc eliberarea de dopamină
E. produc sedare
F. stimulează recaptarea de norepinefrină
G. au risc de dependență
H. sunt indicate în ADHD
I. sunt îndicate în tulburările de apetit
J. sunt indicate în narcolepsie
54. Despre efedrină se poate afirma că:

A. are durată scurtă de acțiune
B. produce bronhodilatație
C. are efecte psihostimulante
D. nu traversează bariera hematoencefalică
E. are mecanism mixt de acțiune: direct și indirect
F. scade presiunea arterială
G. se folosește ca decongestiv nazal
H. inhibă eliberarea de norepinefrină
I. stimulează selectiv receptorii α adrenergici
J. ameliorează performanțele atletice
55. Depre agoniștii receptorilor β2 se poate afirma că:

A. produc sedare
B. salmeterol are acțiune de scută durată
C. pot determina artimii la pacienți cu afecțiuni cardiovasculare
D. pot produce tremor
E. terbutalina se folosește în travaliul prematur
F. produc bradicardie
G. se administrează în mod frecvent inhalator
H. se folosesc de elecție în astmul bronșic
I. nu se asociază cu corticosteroizi
J. formoterol este contraindicat în crizele nocturne de astm
56. Despre fenoxibenzamină se poate afirma că:

A. are acțiune de scurtă durată
B. este blocant neselectiv α adrenergic
C. stimulează ejacularea
D. se folosește în tratamentul feocromocitomului
E. este indicată în afecțiuni ischemice coronariene
F. produce congestie nazală
G. blochează slab receptorii α adrenergici
H. crește rezistența periferică
I. produce tahicardie
J. este indicată în boala Raynaud
57. Despre antagoniștii selectivi α1 se poate afirma că:

A. produc tahicardie reflexă
B. la debutul tratamentului produc hipertensiune
C. tamsulozin este indicat în hipertrofia benignă de prostată
D. produc perturbări ale funcției sexuale
E. tamsulozin reduce puternic presiunea arterială
F. produc agitație
G. ameliorează profilul lipidic la pacienții hipertensivi
H. produc perturbări ale metabolismului glucidic
I. alfuzosin este contraindicat în adenomul de prostată
J. prazosin e folosit în tratamentul insuficienței cardiace congestive
58. Se poate afirma că sunt efecte adverse ale propranololului:

A. maschează manifestările hipoglicemiei
B. nu influențează funcția sexuală
C. întreruperea bruscă a administrării produce aritmii
D. bradicardie
E. depresie
F. scăderea nivelului trigliceridelor
G. hipertensiune arterială
H. bronhoconstricție
I. agitație
J. crește nivelul HDL-colesterol

A. β1 blocantele au un risc mai redus de tulburări circulatorii periferice
B. metoprolol crește debitul cardiac
C. propranolol crește forța de contracție a cordului
D. labetalol este contraindicat la gravide cu hipertensiune
E. esmolol are durată lungă de acțiune
F. labetalol e indicat în urgențe hipertensive
G. timolol e indicat în glaucom
H. metoprolol este contraindicat în insuficiența cardiacă
I. carvedilol este indicat în insuficiența cardiacă
J. nebivolol este donor de oxid nitric

A. guanetidina produce hipotensiune ortostatică
B. propranolol este contraindicat în tireotoxicoze
C. propranolol e indicat în profilaxia migrenei
D. metoprolol este cardioselectiv
E. esmolol este indicat în tahicardia paroxistică supraventriculară
F. rezerpina stimulează eliberarea de amine biogene
G. rezerpina are acțiune de scurtă durată
H. αβ blocantele perturbă important metabolismul lipidic și glucidic
I. guanetidina produce tulburări de dinamică sexuală
J. guanetidina stimulează eliberarea de norepinefrină
61. Sunt agonisti colinergici cu actiune directa urmatoarele substante:

A. Betanecol
B. Acetilcolina
C. Atropina
D. Carbacol
E. Cevimelina
F. Piridostigmina
G. Fizostigmina
H. Pralidoxima
I. Pilocarpina
J. Ecotiofat
62. Sunt agonisti colinergici cu actiune indirecta urmatorii agenti:

A. Cevimelina
B. Galantamina
C. Donepezil
D. Rivastigmina
E. Pilocarpina
F. Piridostigmina
G. Adrenalina
H. Betanecol
I. Oxibutinin
J. Ambenoniu
63. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii despre acetilcolina:

A. Este singurul reprezentant din clasa agonistilor colinergici cu actiune directa
B. Poate produce vasoconstrictie
C. Determina scaderea secretiei salivare si inhibarea secretiilor intestinale
D. Este neurotransmitatorul nervilor parasimpatici si somatici
E. In practica clinica, Acetilcolina este superioara Pilocarpinei
F. Este neurotrasmitatorul specific sistemului nervos simpatic
G. Este neurotransmitatorul ganglionilor autonomi
H. Determina scaderea presiunii sangvine
I. Determina scaderea frecventei si debitului cardiac
J. Nu prezinta importanta terapeutica datorita inactivarii rapide de catre colinesteraze
64. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

A. Carbacol face parte din clasa antagonistilor adrenergici
B. Carbacol are atat actiune muscarinica, cat si nicotinica
C. Prin actiunea muscarinica, Carbacol poate induce eliberarea de adrenalina din medulosuprarenala
D. Carbacol se utilizeaza ca agent miotic pentru tratamentul glaucomului
E. Durata de actiune a carbacolului este foarte lunga
F. Carbacol si Metoprolol apartin aceleiasi clase
G. Carbacol are efecte importante la nivel cardiovascular si gastrointestinal
H. Carbacol determina midriaza
I. Carbacol are durata de actiune foarte scurta, motiv pentru care este agentul preferat in oftalmologie
J. La dozele folosite in oftalmologie, efectele secundare ale Carbacol sunt minime

A. Inhibitorii reversibili de acetilcolinesteraza pot fi clasificati in agenti cu durata scurta sau intermediara de actiune
B. Fizostigmina poate determina bradicardie
C. Edrofoniu este agonist colinergic cu actiune indirecta reversibila
D. Neostigmina inhiba ireversibil acetilcolinesteraza
E. Acetilcolinesterazaeste localizata la nivelul terminatiilor nervoase pre si post sinaptice
F. Fizostigmina nu poate fi administrata in conditii de siguranta in cazul pacientilor cu atonie vezicala
G. Atropina este degradata de catre acetilcolinesteraza
H. Acetilcolinesteraza este o proteina plasmatica
I. Acetilcolinesteraza este o enzima care cliveaza acetilcolina in acetat si colina
J. Fizostigmina este antagonist colinergic
66. Sunt agenti antimuscarinici:

A. Carbacol
B. Formoterol
C. Scopolamina
D. Tropicamida
E. Acetilcolina
F. Ciclopentolat
G. Atropina
H. Ipratropium
I. Cisatracurium
J. Fizostigmina
67. Sunt antagonisti colinergici urmatoarele substante:

A. Nicotina
B. Solifenacin
C. Cevimelina
D. Atracurium
E. Dopamina
F. Donepezil
G. Propranolol
H. Succinilcolina
I. Cocaina
J. Oxibutinin
68. Despre actiunile atropinei la nivel ocular sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. Atropina nu produce modificari de dinamica pupilara
B. Poate determina cresterea brusca a presiunii intraoculare
C. Nu determina efecte adverse la pacientii cu glaucom
D. Atropina nu produce modificari de dinamica pupilara
E. Poate produce mioza
F. Aplicarea topica produce midriaza
G. Efectele sale sunt de durata lunga
H. Se utilizeaza in oftalmologie pentru ca permite masurarea erorilor de refractie fara interfata sistemului de acomodare al ochiului
I. Este des utilizat in practica clinica, deoarece efectele sale au o durata de actiune foarte scurta
J. Determina cicloplegie

A. Efectele la nivelul vezicii urinare ale Darifenacin si Oxibutinin sunt opuse
B. Tropicamida este utilizata in oftalmologie pentru realizarea midriazei
C. Ipratropium se administreaza in BPOC
D. Scopolamina previne raul de miscare
E. Atropina este tratamentul de electie al BPOC
F. Trihexifenidil se administreaza in boala Alzheimer
G. Darifenacin poate fi administrat in tratamentul vezicii urinare hiperactive
H. Trihexifenidil si Benztropina sunt inidicate in tratamentul bolii Parkinson
I. Ciclopentolat si Tropicamida determina mioza terapeutica
J. Adrenalina este antidotul in intoxicatia cu organofosforate

A. Ultimii muschi care sunt paralizati de catre Succinilcolina sunt cei respiratori
B. Succinilcolina inhiba depolarizarea celulara
C. Succinilcolina se leaga de receptorii nicotinici si actioneaza la fel ca acetilcolina
D. Succinilcolina se utilizeaza cand se doreste intubarea endotraheala
E. Succinilcolina face parte din clasa agonistilor adrenergici
F. Succinilcolina poate produce fasciculatii musculare, initial de scurta durata
G. Succinilcolina este blocant neuromuscular depolarizant
H. Calea ideala de administrare a Succinilcolinei este sublinguala
I. Succinilcolina poate produce hipotermine
J. Succinilcolina determina imediat dupa administrare paralizia muschilor repsiratori
71. Sunt alfa blocante urmatoarele substante:

A. Doxazosin
B. Prazosin
C. Cevimelina
D. Tamsulosin
E. Timolol
F. Fentolamina
G. Fenoxibenzamina
H. Esmolol
I. Ecotiofat
J. Rezerpina
72. Sunt beta-blocante urmatoarele substante:

A. Clonidina
B. Timolol
C. Carvedilol
D. Pindolol
E. Guanetidina
F. Labetalol
G. Cocaina
H. Acebutolol
I. Adrenalina
J. Prazosin

A. Clonidina actioneaza la nivelul sistemului nervos periferic
B. Fenilefrina determina cuparea episoadelor de tahicardie supraventriculara
C. Albuterol si Terbutalina sunt contraindicate in astmul bronsic
D. Clonidina este agonist alfa 2
E. Dobutamina este o catecolamina de sinteza cu actiune directa de agosit al receptorilor beta 1
F. Clonidina actioneaza la niveulul SNC la pacientii cu HTA, determinand scaderea presiunii sangvine
G. Dobutamina determina efecte inotrope negative
H. Dobutamina creste conducerea AV
I. Oximetazolina este un antagonist adrenergic care inhiba receptorii beta 1 si beta 2
J. Dozele mari de Fenilefrina pot produce cefalee hipertensiva si aritmii cardiace
74. Sunt agonisti adrenergici cu actiune directa:

A. Scopolamina
B. Fenilefrina
C. Oxibutinin
D. Epinefrina
E. Ipratropium
F. Clonidina
G. Amfetamina
H. Isoproterenol
I. Succinicolina
J. Terbutalina
75. Acțiunile simpatice ale sistemului nervos autonom sunt urmatoarele:

A. Dilatația muschiului ciliar (dilatație pupilară)
B. Dilatația vaselor sangvine la nivelul musculaturii striate
C. Creșterea frecvenței cardiace și a contractilității miocardice
D. Scade tonusul musculaturii netede a tractului digestiv
E. Dilatația vaselor sangvine în circulația splahnică
F. Stimulează contracțiile uterine
G. Bronhodilatatie
H. Contracția mușchiului radial al irisului (dilatație pupilara)
I. Stimularea glandelor salivare și lacrimale
J. Scade frecvența cardiacă și a contractilității miocardice
76. Acțiunile parasimpatice ale sistemului nervos autonom sunt urmatoarele:

A. Bronhodilatatie
B. Creșterea motilității și tonusului musculaturii netede a tractului digestiv
C. Contracția mușchiului sfincterian al irisului (dilatarea pupilei)
D. Dilatația vaselor sangvine de la nivel splahnic și cutanat
E. Inhibă erecția și ejacularea
F. Contracția detrusorului și relaxarea sfincteriană
G. Contracția mușciului ciliar pentru acomodarea vederii de aproape
H. Creșterea secreției bronșice
I. Scade frecvența cardiaca și crește contractilitatea miocardică
J. Stimulează secreția glandelor lacrimale și salivare
77. Următorii compuși fac parte din categoria neurotransmițătorilor:

A. Dopamina
B. Metacolina
C. Muscarina
D. Acetil-coenzima A
E. Norepinefrina
F. Nicotina
G. Epinefrina
H. Acidul gama-aminobutiric
I. Serotonina
J. Carbegolina
78. Următoarele afirmații despre sistemul nervos autonom sunt adevărate:

A. Glandele sudoripare și rinichii sunti nervate dual, atât de sistetmul nervos simpatic, cât și de cel parasimpatic
B. Neuronii preganglionari ai sistemului nervos simpatic provin din regiunile lombară și sacrată a măduvei spinării
C. Medulosuprarenala influențează alte organe secretând în sânge hormonul epinefrină, precum și mici cantități de norepinefrină
D. Sistemul nervos enteric inervează rinichii și microcirculația la nivelul medularei renale
E. Este alcătuit din neuroni eferenți care inervează musculatura netedă a viscerelor, miocardul, vaselor sangvine și glandele exocrine
F. Medulosuprarenala primește fibre postganglionare de la sistemul nervos somatic
G. Sistemul nervos somatic reglează activitatea unor funcții, fara participarea conștientă a minții
H. Diviziunile sistemului nervos autonom eferent sunt simpatic, parasimpatic și enteric
I. Sistemul nervos autonom reglează activitatea funcțiilor vitale ale corpului
J. Medulosuprarenala primește fibre preganglionare de la sistemul simpatic

A. Hormonii eliberați de glandele suprarenale ajung direct în sânge și produc răspunsuri ale organelor efectoare care conțin receptori colinergici
B. Fibrele preganglionare parasimpatice fac sinapsă în ganglionii situați în vecinătatea sau la interiorul organelor efectoare
C. Fibrele preganglionare parasimpatice provin din nervii cranieni III, VII, IX, X și din regiunea lombara (L2-L4)
D. Stimulii care produc sentimente puternice, precum furie, teamă, sau plăcere, pot modifica activitatea sistemului nervos autonom
E. Datorită absenței ganglionilor și a mielinizării nervilor motori, răspunsurile sistemului nervos somatic sunt lente
F. Arcurile reflexe ale sistetmului nervos autonom sunt compuse dintr-un braț somatic (aferent) și un braț vegetativ (eferent)
G. Sistemul nervos parasimpatic reglează funcțiile esențiale ale organismului, cu mar fi procesele digestive și eliminarea produșilor de metabolism
H. În urma stimulării medulosuprarenalei de către neurotransmițătorul noradrenalină, aceasta influențează alte organe secretând în sânge hormonul epinefrină
I. Sistemul nervos enteric funcționează independent de sistemul nervos central și inervează tractul gastrointestinal, pancreasul și vezica biliară
J. În cazul inimii, nervul vag reprezintă factorul predominant care controlează frecvența contracțiilor

A. Din punct de vedere anatomic, neuronii simpatici și parasimpatici au originea în sistemul nervos periferic
B. Stimularea a1 adrenergică determină cresterea secreției de renină la nivel renal
C. Stimularea simpatică determina cresterea fluxului sangvin la nivelul tegumentului și a organelor interne
D. Acțiunea sistemului nervos parasimpatic asupra glandei medulosuprarenale determină creșterea secreției de epinefrină si norepinefrină
E. Ganglionii vegetativi sunt situați la nivelul sistemului nervos periferic
F. Intensitatea activității sistemului nervos simpatic se ajustează ca răspuns la situații stresante, traumatisme, frică, hipoglicemie, sau activitate fizică
G. În componența nervului vag nu se regăsesc fibre preganglionare parasimpatice
H. Ganglionii vegetativi funcționează ca stații de legătură între neuronii preganglionari și organele efectoare
I. În urma stimulării realizate de neurotransmițătorul ganglionar norepinefrină, glanda medulosuprarenală secretă în sânge hormonul epinefrină
J. Sistemul nervos autonom enteric inervează tractul gastrointestinal, pancreasul și vezica biliară

A. Creșterea fluxului sangvin în musculatura scheletică este un efect al stimulării simpatice
B. Doar o mică parte a organelor sunti nervate de ambele diviziuni ale sistemului nervos autonom
C. Controlul presiunii sanguine se realizează în principal prin activitate parasimpatică
D. Arcurile reflexe ale sistemului nervos autonom sunt compuse dintr-un braț senzitiv și un braț motor
E. Stimulii de tip “luptă sau fugă” determină reacții ale organismului ce sunt declanșate de activarea simpatică directă a organelor efectoare, cât și de stimularea
medulosuprarenalei pentru a elibera epinefrină și norepinefrină
F. Scăderea presiunii sangvine, prin mecanismul baroreflex, determină scăderea compensatorie a presiunii sanguine și la bradicardie
G. Centrii de integrare a impulsurilor aferente de la nivelul viscerelor sunt reprezentați de structuri ale SNC (cerebel, ventriculi laterali și glanda pineală)
H. Majoritatea impulsurilor aferente ale sistemului nervos autonom produc în mod conștient răspunsuri reflexe
I. Sistemul nervos parasimpatic reglează funcțiile esențiale ale corpului, cum ar fi procesele digestive și eliminarea produșilor de metabolism
J. În cazul inimii, nervul vag reprezintă factorul predominant care controlează frecventa contracțiilor

A. Inervația parasimpatică vagală a cordului scade frecvența cardiacă, iar inervația simpatică crește frecvența cardiacă
B. Acetilcolina mediază transmisia impulsurilor nervoase la nivelul ganglionilor autonomi, atât în sistemul nervos simpatic cât și în cel parasimpatic
C. Sistemul nervos somatic inervează musculatura scheletică
D. Sistemul nervos simpatic se caracterizează prin fibre preanglionare lungi și fibre postganglionare scurte
E. Creșterea Ca2+ intracelular inițiază fuziunea veziculelor sinaptice cu membrana presinaptică și eliberarea de neurotransmițători în fanta sinaptică
F. În sistemul nervos somatic, transmisia la nivelul joncțiunii neuromusculare este adrenergică
G. Majoritatea receptorilor membranari de la nivelul celulelor au structură lipidică
H. Datorită prezenței ganglionilor și a nervilor motori nemielinizați, răspunsurile sismului nervos somatic sunt lente
I. Sistemul nervos parasimpatic se caracterizează prin fibre preganglionare lungi și fibre postganglionare scurte
J. Răspunsurile sistemului nervos somatic sunt în general mai lente decât cele ale sistemului nervos autonom
83. Despre stimularea simpatică, sunt adevărate urmatoarele:

A. Induce contracția detrusorului, relaxarea trigonului și a sfincterului
B. Crește secreția glandelor salivare
C. Induce contracția mușchiului sfincter al irisului
D. Produce dilatarea pupilelor și a bronhiolelor
E. Crește fluxul sanguin în musculatura scheletică și cord
F. Produce constricție bronșică și crește secreția
G. Mobilizează depozitele de energie ale organismului
H. Determină creșterea frecvenței cardiace și a presiunii sanguine
I. Crește motilitatea și tonusul musculaturii netede la nivelul sistemului gastrointestinal
J. Reduce fluxul de sânge la nivelul tegumentelor și organelor interne (ex. tub digestiv)
84. Următoarele afirmații despre receptorii muscarinici sunt adevărate:

A. La concentrații mari, medicamentele cu acțiune muscarinică pot prezenta un grad de activitate la nivelul receptorilor nicotinici
B. Stimularea receptorilor M2 de la nivelul miocardului cresc conductivitatea pentru K+ și determină scaderea frecvenței cardiace
C. Pirenzepina stimulează selectiv receptorii M1 de la nivelul mucoasei gastrice, determinand o creștere a secreției acide
D. Au afinitate crescută pentru muscarină
E. Majoritatea receptorilor muscarinici nu sunt cuplați cu proteine G
F. Receptorii muscarinici de tip M2 sunt prezenți la nivelul mușchilor netezi
G. Receptorii muscarinici de la nivelul glandelor exocrine sunt de tip M1
H. Nicotina are afinitate cel puțin egală cu a Acetilcolinei la nivelul receptorilor muscarinici
I. Receptorii muscarinici de tip M2 sunt prezenți la nivelul cordului
J. Stimularea receptorii M1 de la nivelul celulelor parietale gastrice produc o scadere a Ca2+ intracelular și astfel o scadere a secreției acide
85. Sunt agoniști colinergici cu acțiune directă următoarele:

A. Acetilcolină
B. Fizostigmina
C. Piridostigmina
D. Betanecol
E. Pralidoxima
F. Neostigmina
G. Carbacol
H. Paration
I. Pilocarpina
J. Muscarina
86. Următoarele afimații sunt adevărate despre Acetilcolină:

A. Datorită structurii sale chimice, poate traversa cu ușurință prin membrane
B. Prezintă acțiune muscarinică cât și nicotinică
C. Efectele acetilcolinei la nivel cardiac mimează efectele stimulării vagale
D. Atropina poate bloca efectul vasodilatator al acetilcolinei
E. Scade tonusul mușchiului detrusor și astfel determină retenție urinară
F. Este rapid degradată de către acetilcolinesteraza serică
G. Crește secreția salivară și a secrețiilor bronșice
H. Inhibă mecanismul de sinteză al oxidului nitric (NO), producând astfel vasodilatație
I. Produce relaxarea mușchiului ciliar și astfel determină midriază
J. Determină creșterea debitului cardiac
87. Următoarele afimații sunt adevărate despre Carbacol:

A. Datorită acțiunii sale ganglionare, are puține efecte asupra sistemului cardiovascular
B. Are acțiune strict muscarinică
C. Acțiunea sa terapeutică este de scădere a presiunii intraoculare
D. Reprezintă un substrat nesemnificativ pentru acetilcolinesterază
E. Prezintă acțiune muscarinică cât și nicotinică
F. După administrare, este rapid degradat de către acetilcolinesterază
G. Este un agonist colinergic cu acțiune indirectă
H. Chiar și la doze utilizate în oftalmologie, poate determina efecte adverse majore
I. Mimează efectele acetilcolinei, producând mioză
J. Determină eliberarea de epinefrină la nivelul medulosuprarenalei
88. Următoarele afirmații despre anticolinesterazice sunt adevărate:

A. Fizostigmina poate fi folosită în caz de supradozare a atropinei
B. Datorită efectului de scurtă durata al Edrofoniumului, acesta este utilizat în utilizat în diagnosticul miasteniei gravis
C. Neostigmina, prin efectul său anticolinesterazic, este indicată în tratamentul simptomatic al miasteniei gravis
D. Anticolinesterazicele ireversibile pot determina inhibarea generalizată a neuronilor colinergici
E. Atropina este contraindicată în intoxicațiile cu organofosforate
F. “Îmbătrânirea” legăturii dintre Isoflurophate și acetilcolinesterază poate fi ușor reversibilă sub acțiunea Pralidoximei
G. Fizostigmina este un inhibitor reversibil al acetilcolinesterazei
H. Anticolinesterazicele au acțiune colinergică indirectă prin prelungirea duratei de viață a acetilcolinei produse endogen
I. Pralidoxima poate inhiba procesul de sinteza al acetilcolinesterazei și de aceea este contraindicată în intoxicațiile cu organofosforate
J. Printre reacțiile adverse ale Neostigminei se numără xerostomie, creșterea tensiunii arteriale și constipație
89. Despre receptorii colinergici se pot afirma următoarele:

A. Receptorii muscarinici de la nivelul joncțiunii neuromusculare pot fi stimulați de concentrații crescute de nicotină
B. Receptorii muscarinici M1 de la nivelul glandelor exocrine prezintă afinitate înaltă pentru muscarină
C. Stimularea receptorilor nicotinici de tip N2 de la nivelul cordului determină scăderea frecvenței cardiace
D. Activarea receptorilor M2 din miocard scade conductanța pentru K+, determinând scăderea forței de contracție a cordului
E. Receptorii muscarinici sunt localizați în ganglionii sistemului nervos periferic și la nivelul unor organe efectoare autonome (cord, creier, glande exocrine)
F. Receptorii muscarinici sunt cuplați cu proteine G
G. Receptorii nicotinici sunt cuplați cu proteine G
H. Nicotina stimulează receptorii nicotinici la concentrații mici și îi blochează la concentrații mari
I. Receptorii nicotinici funcționează ca un canal ionic cu poartă reglată de ligand
J. Receptorii nicotinici de la nivelul joncțiunii neuromusculare sunt blocați în mod specific de Tubocurarină
90. Despre agoniștii colinergici cu acțiune directă sunt adevărate urmatoarele afirmații:
A. Betanecolul determină creșterea presiunii de golire, contribuind la evacuarea urinei, fiind indicat in stimularea vezicii urinare atone
B. Acetilcolina determină stimularea peristaltismului intestinal
C. Printre reacțiile adverse ale agoniștilor colinergici se numără grețurile, diareea și senzația imperioasă de a micționa
D. Datorită structurii sale chimice, Carbacolul nu pătrunde în circulația sistemică atunci cand este aplicat topic, la nivelul globului ocular
E. Pilocarpina este un agent colinergic cu efecte reduse asupra secreției sudoripare, lacrimale și salivare
F. Pilocarpina poate determina ca efect advers creșterea presiunii intraoculare
G. La nivelul fantei sinaptice, Acetilcolina este activată de către colinesteraze
H. Printre efectele adverse ale Pilocarpinei se numără xerostomia și tegumentele uscate
I. Printre efectele adverse ale Betanecolului se numără hipersalivația, diareea și bronhospasmul
J. Pentru combaterea reacțiilor adverse ale Betanecolului, se poate administra sulfat de neostigmină
91. Următoarele afirmații despre agoniștii colinergici cu acțiune indirectă sunt adevărate:
A. Agoniștii colinergici cu acțiune indirectă pot induce răspuns la nivelul tuturor colinoreceptorilor din organism, cu excepția receptorilor nicotinici de la nivelul joncțiunii
neuromusculare
B. Doze mari de Atropină pot inversa efectele nicotinice și câteva dintre efectele muscarinice ale ecotiofatului
C. Ecotiofatul poate inhiba permanent acetilcolinesteraza, iar restaurarea activității acesteia se poate realiza numai prin sinteza unor molecule enzimatice noi
D. Dozele excesive de Edrofoniu pot induce criza colinergică
E. Neostigmina, prin efectul ei de stimulare a peristaltismului tractului gastrointestinal, este indicată în cazul ocluziei intestinale
F. Inhibitorii acetilcolinesterazei au acțiune colinergică indirectă prin prelungirea perioadei de activitate a acetilcolinei produse endogen
G. Donepezil este indicat ca agent de primă linie în tratamentul bolii Alzheimer
H. Ecotiofat este folosit ca agent de primă linie pentru terapia glaucomului
I. Neostigmina este utilizată simptomatic în tratamentul miasteniei gravis
J. Fizostigmina inactivează ireversibil acetilcolinesteraza și poate determina hipertensiune si tahicardie
92. Fac parte din categoria agoniștilor colinergici cu actiune indirectă următorii:
A. Ambenoniu
B. Pilocarpină
C. Pralidoximă
D. Scopolamină
E. Cevimelină
F. Donepezil
G. Neostigmină
H. Betanecol
I. Ecotiofat
J. Tacrină
93. Următoarele afirmații cu privire la agoniștii colinergici sunt adevărate:

A. Nicotina stimulează receptorii nicotinici la concentrații mari și îi blochează la concentrații mici
B. La concetranții mari, medicamentele cu acțiuni muscarinice pot avea oarecare activitate și la nivelul receptorilor nicotinici
C. Când un potențial de acțiune ajunge la o terminație nervosă, canalele de calciu de pe membrana presinaptică se deschid și astfel concentrația intracelulara a calciului scade
D. Acetilcolina este sintetizată la nivel hepatic cu ajutorul enzimei colin-acetil-transferază
E. Acetilcolinesteraza (AChE) din fanta sinaptică potențează efectul acetilcolinei la nivelul receptorilor postsinaptici
F. Procesul de eliberare al acetilcolinei în spatiul sinaptic poate fi inhibat de toxina botulinică
G. Recaptarea colinei din fluidul extracelular înapoi in citoplasma neuronilor colinergici, poate fi inhibată de Hemicoliniu
H. Receptorii colinergici postsinaptici de pe suprafața organelor efectoare pot fi muscarinici sau nicotinici
I. Pirenzepina inhibă mai selectiv receptorii muscarinici M2, cum sunt cei de la nivelul cordului
J. Darifenacina, prin efectul ei antimuscarinic la nivelul receptorilor M3, este indicată în tratamentul vezicii urinare hiperactive
94. Următoarele afirmații cu privire la acetilcolină sunt adevărate:

A. Acetilcolina produce vasodilatație prin activarea receptorilor M3 de la nivel endotelial și stimularea sintezei de oxid nitric
B. Acetilcolina prezintă o mare importanță terapeutică datorită acțiunilor sale multiple și a inactivării lente de către colinesteraze
C. Atropina determină activarea receptorilor M3 de la nivel endotelial și potențează vasodilatația produsă de acetilcolină
D. Acetilcolina se foloseste în cursul intervențiilor chirurgicale oftalmologice, pentru obținerea midriazei
E. Acetilcolina are atât activitate muscarinică cât și nicotinică
F. Acetilcolina stimulează peristaltismul și secrețiile intestinale
G. Acetilcolina stimuleaza contracția muschiului sfincter al pupilei, producând mioză (creșterea marcată a diametrului pupilar)
H. Acetilcolina determină scăderea frecvenței cardiace și a debitului cardiac din cauza diminuării ratei de descărcare a nodulului sinoatrial (SA)
I. Printre efectele adverse ale Acetilcolinei se numără retenția acută de urină
J. Toate medicamentele colinergice cu acțiune directă au durată de acțiune mai mare decât acetilcolina
95. Următoarele afirmații cu privire la agonștii colinergici cu acțiune directă sunt adevărate:
A. Pilocarpina acționează la nivelul receptorilor muscarinici producând mioză și creșterea secreției lacrimale
B. Utilizarea Pilocarpinei la pacienți cu sindrom Sjögren este contraindicată
C. Acetilcolina stimulează indirect vasoconstricția, prin intermediul acțiunii sale inhibitorii asupra sintezei de oxid nitric (NO)
D. Carbacolul prezintă acțiune selectivă la nivelul receptorilor muscarinici
E. Activitatea vagala normală reglează funcționarea inimii prin eliberare de acetilcolină la nivelul nodulului sinoatrial
F. Betanecolul stimulează receptorii muscarinici de la nivelul vezicii urinare și a tractului gastrointestinal
G. Betanecolul are ca efect advers retenția acută de urină
H. Betanecolul poate fi utilizat în tratamentul megacolonului
I. Stimularea colinergică generalizată a Betanecolului se poate manifesta prin tegumente uscate, constipație și hipertensiune arterială
J. Carbacolul poate determina eliberarea de epinefrină din medulosuprarenală
96. Următoarele afirmații despre Pilocarpină sunt adevărate:

A. Este contraindicată administrarea topică a Pilocarpinei la pacienți cu glaucom un unghi deschis
B. Pilocarpina, la doze terapeutice, nu poate pătrunde la nivelul SNC
C. Este utilizată în tratamentul simptomatic al pacienților cu sindrom Sjögren
D. După administrarea Pilocarpinei la nivel ocular, vederea rămâne fixată la o anumită distanță și focalizarea este imposibilă
E. Reprezintă medicamentul de elecție pentru scăderea presiunii intraoculare la pacienții cu glaucom
F. Acțiunea miotică a pilocarpinei este utilă pentru combaterea midriazei induse de acetilcolină
G. Pilocarpina, aplicată topic la nivelul corneei, produce mioză și contracția mușchiului ciliar
H. Intoxicația cu Pilocarpină se caracterizează prin exagerarea diferitelor efecte parasimpatice, cum ar fi xerostomia și tegumentele uscate
I. Efectele toxice ale Pilocarpinei sunt combătute prin administrarea parenterală de Atropină
J. Pilocarpina este rapid inactivată de către acetilcolinesterază, având un timp de acțiune foarte scurt
97. Următoarele afirmații despre agoniștii colinergici cu acțiune indirectă sunt adevărate:
A. Neostigmina este utilizată simptomatic pentru tratamentul miasteniei gravis
B. Injectarea intravenoasă de Edrofoniu conduce la o scădere rapidă a forței musculare, motiv pentru care este contraindicată administrarea la pacienți cu miastenia gravis
C. Ecotiofatul reprezintă agentul de primă linie pentru terapia glaucomului
D. Rivastigmina are potențial terapeutic de a întârzia progresul bolii Alzheimer
E. Principalul efect advers al Donepezilului este reprezentat de disconfortul gastrointestinal
F. Pralidoxima poate determina inactivarea acetilconesterazei, fiind contraindicată în cazul intoxicațiilor cu agenți anticolinesterazici
G. Ecotiofatul, un inhibitor ireversibil al acetilcolinesterazei, prezintă acțiune de scurtă durată
H. Acțiunile ecotiofatului includ stimulare colinergică generalizată, paralizia funcției motorii și convulsii
I. Neostigmina, prin efectele sale asupra SNC, poate fi folosită pentru combaterea toxicității agenților antimuscarinici cu acțiune centrală
J. Acetilcolinesteraza este o enzimă care clivează în mod specific acetilcolina în acetat și colină, si astfel o inactivează
98. Următoarele medicamente sunt agenți colinergici cu actiune indirectă reversibilă:

A. Piridostigmină
B. Ecotiofat
C. Rivastigmină
D. Galantamină
E. Donezepil
F. Pralidoximă
G. Acetilcolină
H. Pilocarpină
I. Neostigmină
J. Carbacol
99. Cu privire la neurotransmisia colinergică, sunt adevărate următoarele:

A. Toxina botulinică induce eliberarea rapidă de neurotransmițător
B. Neurotransmisia colinergică se desfăsoară în 6 etape secvențiale: 1) sinteză, 2) stocare, 3) eliberare, 4) atașarea Acetilcolinei (ACh) la receptori, 5) degradarea
neurotransmițătorului în fanta sinaptică, 6) reciclarea colinei si acetatului
C. Reacția colinei cu acetil coenzima A este catalizată de enzima colin-acetil-transferază
D. Acetilcolinesteraza (AchE) inactivează lent semnalul la situsul efector postjoncțional, prin hidrolizarea ACh
E. Procesul de eliberare a acetilcolinei poate fi blocat de toxina botulinică
F. AchE din fanta sinaptică clivează ACh în colină și hemicolină
G. Veziculele cu neurotransmițători au aspect de mărgele și formează structuri numite varicozități, dispuse de-a lungul terminației nervoase a neuronului presinaptic
H. Receptorii postsinaptici sunt inactivați în urma legării neurotransmițătorului
I. Receptorii colinergici postsinaptici de pe suprafața organelor efectoare sunt împărțiți în două clase: muscarinici și nicotinici
J. Pseudocolinesteraza plasmatică joacă un rol esențial în terminarea efectului sinaptic al ACh
100. Despre localizarea receptorilor muscarinici, sunt adevărate:

A. Deși toate cele 5 subtipuri (M1, M2, M3, M4, M5) au fost identificate pe neuroni, pot fi găsiți și la nivelul altor tipuri de celule
B. M2 sunt prezenți și pe celulele parietale gastrice
C. M3 sunt prezenți și la nivelul vezicii urinare
D. M1 sunt prezenți și pe celulele parietale gastrice
E. M1 sunt prezenți și pe celulele musculare netede
F. M2 sunt prezenți și pe celulele cardiace
G. M2 sunt prezenți și pe celulele musculare netede
H. M2 sunt prezenți și la nivelul glandelor exocrine
I. M1 sunt prezenți și la nivelul vezicii urinare
J. M3 sunt prezenți și pe celulele cardiace
101. Despre acetilcolină, următoarele sunt adevărate:

A. Are activitate exclusiv muscarinică
B. Are atât activitate muscarinică cât și nicotinică
C. Este un antagonist colinergic cu acțiune directă
D. Mai poate fi numită și parasimpatomimetic
E. Este un agonist colinergic cu acțiune directă
F. Este inactivată lent de către colinesteraze
G. Injectarea de acetilcolina produce vasodilatație și scăderea presiunii sanguine printr-un mecanism de actiune indirect
H. Este un parasimpatolitic potent
I. Prezintă mare importanță terapeutică din cauza efectelor difuze și multiple pe care le produce
J. Scade frecvența cardiacă și debitul cardiac
102. Despre acetilcolină, următoarele sunt adevărate:
A. Stimulează secrețiile intestinale și peristaltismul
B. Crește secreția salivară
C. Crește frecvența și debitul cardiac
D. Scade secreția salivară
E. Inhibă secrețiile bronșice
F. Scade tonusul mușchiului detrusor al vezicii urinare, cu retenție de urină
G. Crește tonusul mușchiului detrusor al vezicii urinare, cu expulzie de urină
H. Stimulează secrețiile bronșice
I. Stimulează contracția muschiului sfincter al pupilei, producând midriază
J. Stimulează contracția mușchiului ciliar (pentru vedere de aproape)
103. Următoarele despre betanecol sunt adevărate:

A. Se folosește ca tratament urologic pentru stimularea vezicii urinare atone, mai ales în caz de retenție urinară neobstructivă
B. Nu are acțiuni muscarinice, dar are activitate nicotinică puternică
C. Stimulează direct receptorii nicotinici, determinând creșterea peristaltismului și tonusului intestinal
D. Stimulează direct receptorii muscarinici, determinând creșterea peristaltismului și tonusului intestinal
E. Acționează în principal la nivelul musculaturii netede a vezicii urinare și a tractului gastrointestinal
F. Stimulează mușchiul detrusor al vezicii urinare, dar relaxează trigonul și sfincterul vezical
G. Produce creșterea presiunii sanguine
H. Este util în caz de retenție urinară prin stimularea contracției trigonului și sfincterului vezical
I. Nu are acțiuni nicotinice, dar are activitate muscarinică puternică
J. Produce constipație și dureri abdominale
104. Următoarele despre carbacol sunt adevărate:

A. Spre deosebire de betanecol, carbacolul poate fi inactivat de către acetilcolinesteraze
B. Are acțiuni atât pe receptorii muscarinici cât si pe cei nicotinici
C. După instilare in globul ocular mimează efectele acetilcolinei, cauzând mioză și spasm de acomodare
D. La dozele oftalmologice, medicamentul poate pătrunde în circulația sistemică
E. Se folosește ca agent miotic pentru tratamentul glaucomului
F. După instilare in globul ocular mimează efectele acetilcolinei, cauzând midriază și spasm de acomodare
G. Are acțiune doar pe receptorii nicotinici
H. Prin acțiunea sa nicotinică poate induce eliberare de epinefrină din medulosuprarenală
I. Produce relaxare pupilară și scade presiunea intraoculară
J. Presiunea intraoculară scade dupa 4-8 ore de la administrare
105. Următoarele despre pilocarpină sunt adevărate:

A. Poate pătrunde în SNC la doze terapeutice
B. Intoxicația cu pilocarpină se caracterizează prin exagerarea diferitelor efecte simpatice, cum ar fi sudorație profuză si hipersalivație
C. Este utilă la pacienții cu xerostomie secundară iradierii capului și gâtului sau cu sindrom Sjogren
D. Este unul dintre cei mai puternici agenți stimulatori ai secrețiilor sudoripară, lacrimală și salivară
E. Are activitate muscarinică
F. Se folosește predominant în oftalmologie pentru tratamentul glaucomului, fiind aplicată topic pe cornee
G. Nu poate pătrunde la nivel SNC
H. Are activitate nicotinică
I. Din cauza instalării lente a efectului, nu se folosește pentru scăderea de urgență a presiunii intraoculare la pacienții cu glaucom
J. Mecanismul de acțiune este asemănător cu cel al atropinei
106. Despre agoniștii colinergici cu acțiune indirectă (reversibilă), următoarele sunt adevărate:
A. Pot induce răspuns la nivelul tuturor colinoreceptorilor din organism (receptori muscarinici și nicotinici din sistemul nervos autonom, de la nivelul jonctiunii neuromusculare și
creier)
B. Edrofoniu este un inhibitor al AChE cu durată scurtă de acțiune, utilizat pentru stabilirea diagnosticului de miastenia gravis
C. Fizostigmina poate pătrunde în SNC, unde stimulează receptorii adrenergici
D. Neostigmina este indicată în prezența ocluziei intestinale sau obstrucției de vezică urinară
E. Scurtează perioada de activitate a acetilcolinei (ACh) în fanta sinaptică
F. Pot clasificați după durata de acțiune ca agenți cu durată scurtă sau durată intermediară
G. Inhibă reversibil acetilcolinesteraza (AChE)
H. Injectarea intravenoasa de edrofoniu conduce rapid la scăderea rapidă a forței musculare
I. Fizostigmina este mai eficace decât pilocarpina pentru tratamentul glaucomului
J. Prelungesc perioada de activitate a acetilcolinei (ACh) în fanta sinaptică
107. Despre fizostigmină este adevărat că:

A. Crește motilitatea intestinală și vezicală
B. Are acțiune pe receptorii muscarinici și nicotinici
C. După aplicare topică oculară, produce midriază și spasm al acomodării
D. Se poate utiliza si pentru tratamentul supradozării unor medicamente cu acțiuni anticolinergice, cum ar fi atropină, fenotiazine, antidepresive triciclice
E. Poate produce tahicardie și hipotensiune
F. Este considerată un agent cu durata scurtă de acțiune
G. Nu poate pătrunde în SNC, deoarece nu trece bariera hematoencefalică
H. Poate pătrunde în SNC, unde stimulează receptorii colinergici
I. Fizostigmina este mai eficace decât pilocarpina pentru tratamentul glaucomului
J. Este un agonist colinergic cu actiune indirectă care inhibă reversibil acetilcolinesteraza
108. Despre neostigmină este adevărat că:

A. Se folosește ca antidot pentru tubocurarină și alte substanțe blocante neuromusculare competitive
B. Este indicată la pacienții cu peritonită sau cu boală inflamatorie intestinală
C. Inhibă ireversibil acetilcolinesteraza printr-un mecanism similar cu cel al fizostigminei
D. Nu are efecte secundare asupra SNC și nu se folosește pentru combaterea toxicității agenților antimuscarinici cu acțiune centrală, cum este atropina
E. Este un agent cu durată scurtă de acțiune
F. Poate produce constipație și scaderea secreției salivare
G. Poate străbate bariera hematoencefalică asemenea fizostigminei
H. Efectul asupra musculaturii scheletice este mai mic decât ce al fizostigminei
I. Se absoarbe mai puțin din tractul gastrointestinal și nu pătrunde în SNC.
J. Este un agent cu durată intermediară de acțiune
109. Următoarele sunt adevărate:

A. Carbacolul poate fi aplicat topic oftalmic pentru scăderea presiunii intraoculare la pacienții având glaucom cu unghi deschis sau cu unghi închis, în special după dezvoltarea
toleranței la pilocarpină
B. Ecotiofatul are o durată scurtă de acțiune (pană la 4-6 ore)
C. Acetilcolina are multiple indicații terapeutice
D. Fizostigmina combate efectele SNC ale atropinei
E. Edrofoniul are durata lunga de acțiune (1 săptămână)
F. Fizostigmina reduce marcat crește motilitatea intestinală și vezicală
G. Neostigmina este folosită ca antidot pentru tubocurarină
H. Pilocarpina se leagă preferențial la receptorii nicotinici
I. Betanecolul este folosit pentru tratamentul retenției urinare
J. Rivastigmina, galantamina, donezepilul sunt folosite ca agenți de primă linie pentru boala Alzheimer, cu toate că beneficiile sunt mici
110. Despre agoniștii colinergici cu acțiune indirectă (ireversibilă), sunt adevărate următoarele:
A. Acționează prin inhibarea reversibilă a acetilcolinesterazei (AChE)
B. Au toxicitate redusă la om
C. Multe dintre aceste medicamente sunt extrem de toxice și au fost dezvoltate în laboratoarele militare ca arme chimice
D. Compuși înrudiți, cum este parationul, sunt folosiți ca insecticide
E. Acționează prin inhibarea ireversibilă a acetilcolinesterazei (AChE)
F. Legarea covalentă de AChE activează permanent enzima, iar restaurarea activității se poate realiza numai prin sinteza unor molecule enzimatice noi
G. Ecotiofatul induce stimulare colinergică generalizată, paralizia funcției motorii (cu dificultăți respiratorii) și convulsii
H. Ecotiofatul induce stimulare adrenergică generalizată, paralizia funcției motorii (cu dificultăți respiratorii) și convulsii
I. Ecotiofatul crește presiunea intraoculară prin inhibarea drenajului umorii apoase
J. Legarea covalentă de AChE inactivează permanent enzima, iar restaurarea activității se poate realiza numai prin sinteza unor molecule enzimatice noi
111. Despre toxicologia inhibitorilor de acetilcolinesterază, sunt adevărate următoarele:

A. Toxicitatea acestor agenti se manifestă prin semne și simptome nicotinice și muscarinice
B. Pralidoxima poate combate și toxicitatea inhibitorilor reversibili de AChE (ex. fizostigmină)
C. Sunt utilizați frecvent în agricultură ca insecticide, ceea ce a condus la numeroase cazuri de intoxicație accidentală
D. Pralidoxima nu poate pătrunde în SNC
E. Sunt folosiți adeseori pentru sinucidere sau omucidere
F. Pralidoxima poate pătrunde în SNC
G. Toxicitatea acestor agenți se manifestă doar prin semne și simptome muscarinice
H. Produc creșterea secreției salivare și tahicardie
I. Pralidoxima poate reactiva formele inhibate de AChE dacă este administrată înaintea de “îmbătrânirea” enzimei alchilate
J. Pentru prevenirea efectelor secundare muscarinice ale acestor agenți, se administrează pilocarpină
112. Următorii agenți farmacologic activi sunt considerați a fi antagoniști colinergici:

A. Scopolamina
B. Atropina
C. Ipratropium
D. Isoflurophate
E. Piridostigmina
F. Fizostigmina
G. Pilocarpina
H. Edrofonium
I. Nicotina
J. Trimetafan
113. Despre Atropină sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Doze mari de atropină pot determina tahicardie
B. Blochează receptorii muscarinici, atât la nivel central, cât și periferic
C. Are efect midriatic și cicloplegic
D. Determină creșterea secreței de acid clorhidric de către mucoasa gastrică
E. Este utilizată în tratamentul supradozajului cu organofosforate
F. Este un antagonist competitiv pentru receptorii muscarinici
G. Produce hipersecretie salivară și transpirații intense
H. Prezintă afinitate crescută pentru receptorii nicotinici
I. Atropina este indicată în tratamentul de urgență al glaucomului cu unghi închis
J. Crește motilitatea gastrică
114. Despre blocantele ganglionare putem afirma:

A. Doze mari de Nicotină determină creșterea tonusului musculaturii vezicii urinare
B. Prin efectul ei, Nicotina este indicată în tratamentul în urgență al hipertensiunii arteriale
C. Trimetafanul este utilizat în urgențele hipertensive (ex. edem pulmonar)
D. Trimetafanul este contraindicat în urgențele hipertensive (ex. anevrismul disecant de aortă)
E. Trimetafanul are o durată de acțiune mai lungă comparativ cu cea a Mecamilaminei
F. La doze mari, Nicotina scade tensiunea arterială
G. Printre efectele stimulatorii ale Nicotinei se numără creșterea tensiunii arteriale și tahicardia
H. Nicotina produce inițial stimularea, ulterior paralizia tuturor ganglionilor
I. Acționează specific la nivelul receptorilor nicotinici, blocând în totalitate descărcarea sistemului nervos autonom la nivelul acestor receptori
J. Blocantele ganglionare prezintă selectivitate înaltă, blocând preferențial ganglionii sistemului nervos autonom parasimpatic
115. Despre blocantele neuromusculare putem afirma:

A. Dintre blocantele nedepolarizante fac parte Tubocurarina și Atracurium
B. Mușchii respiratori sunt cei mai susceptibili la efectul blocanților neuromusculari
C. Blocantele neuromusculare prezintă cea mai bună absorbție și distribuție prin administrare orală
D. Succinilcolina produce inițial paralizie flască de scurtă durată, după care se instalează fasciculațiile musculare
E. Sunt analogi structurali ai acetilcolinei care pot acționa fie ca agoniști, fie ca antagoniști la nivelul receptorilor nicotinici de la nivelul plăcii terminale a joncțiunii
neuromusculare
F. Sunt utilizate ca adjuvante ale anestezicelor în timpul intervențiilor chirurgicale pentru efectul lor miorelaxant
G. Atracurium este utilizat la pacienții ce beneficiază de ventilație mecanică
H. Rocuronium este un relaxant muscular cu acțiune centrală, ce acționează la nivelul receptorilor GABA
I. Creșterea concentrației de Acetilcolină la nivelul fantei sinaptice poate potența efectele Tubocurarinei la nivelul plăcii motorii
J. Blochează transmiterea colinergică la nivelul plăcii motorii (joncțiunea neuromusculară)
116. Următoarele afirmații despre agenții antimuscarinici sunt adevărate:

A. Tropicamida este indicată în oftalmologie pentru efectul ei midriatic, cu durată de până la 6 ore
B. Atropina stimulează glandele salivare, determinând astfel hipersalivație
C. Atropina, prin efectul ei anticolinesterazic, poate determina fasciculații la nivelul musculaturii striate
D. Tiotropiu este un agent antimuscarinic care se administrează sub formă de soluții oftalmice, pentru obținerea midriazei și cicloplegiei
E. Benztropina, un agent antimuscarinic cu acțiune centrală, este contraindicat la pacienții geriatrici din cauza efectelor sale parikinsoniene
F. Scopolamina este utilizată profilactic pentru combaterea răului de mișcare
G. Ipratropiu are efect bronhodilatator și este indicat în tratamentul bolii pulmonare obstructive cronice
H. Oxibutinina, prin blocarea receptorilor muscarinici vezicali, conduce la creșterea presiunii intravezicale, determinând micțiuni frecvente
I. La doze mari, Atropina poate determina halucinații și delir, până la comă
J. Atropina prezintă afinitate înaltă pentru receptorii muscarinici și acționează competitiv la nivelul acestora, împiedicând atașarea acetilcolinei

A. Tiotropiu este utilizat sub forma de soluție oftalmica, pentru obținerea midriazei și cicloplegiei
B. Enurezisul (eliminarea involuntară de urină) reprezintă un efect advers al Atropinei
C. Efectele inhibitorii ale Atropinei se manifestă cel mai pregnant la nivelul țesutului bronșic și la nivelul secreției sudoripare și salivare
D. Medicamentele antimuscarinice acționează puțin sau deloc la nivelul joncțiunilor neuromusculare scheletice sau al ganglionilor autonomi
E. Stimularea secreției sudoripare determinată de atropină, poate conduce uneori la scăderea temperaturii corporale
F. Scopolamina poate determina stimularea memoriei pe termen scurt
G. Oxibutinina este utilizată pentru tratamentul hiperactivității vezicii urinare, reducând frecvența contracțiilor vezicale
H. Agenții antimuscarinici blochează neuronii simpatici colinergici, cum sunt cei care inervează glandele salivare și sudoripare
I. Scopolamina prezintă efecte mai puternice la nivelul SNC, comparativ cu Atropina
J. Atropina se folosește ca agent prokinetic al tractului gastrointestinal

A. Administrarea Scopolaminei este contraindicată în răul de mișcare
B. Benztropina poate fi folosită pentru combaterea simptomelor extrapiramidale induse de antipsihotice
C. Atropina este utilizată ca antidot în tratamentul intoxicației cu cocaină
D. Tiotropiu se administrează prin inhalare, o data pe zi, la pacienții cu boală pulmonară obstructivă cronică
E. Glandele lacrimale sunt insensibile la Atropină
F. Agenții antimuscarinici pot determina efecte adverse precum vederea neclară, midriază, constipație și retenție urinară
G. La doze mari, scopolamina poate cauza agitație
H. Atropina blochează glandele salivare, determinând astfel xerostomie
I. Blocarea receptorilor muscarinici vezicali de către Darifenacină, conduce la creșterea presiunii intravezicale și la creșterea frecvenței contracțiilor vezicale
J. La doze mici, Atropina produce tahicardie prin blocarea receptorilor M1 de la nivelul neuronilor inhibitori postsinaptici

A. Efectele adverse ale Atropinei la nivelul SNC includ agitație, confuzie, halucinații și delir
B. Din cauza efectului bronhoconstrictor, Tiotropiu este contraindicat la pacienții cu astm bronșic
C. Tropicamida produce mioză de scurtă durată
D. Doze mari de Scopolamină pot cauza sedare
E. La doze mari (cel puțin 1mg), Atropina determină creșterea frecvenței cardiace prin blocarea receptorilor muscarinici M2
F. Efectul terapeutic al Scopolaminei este mai evident dacă se administrează după ce răul de mișcare este deja instalat
G. Atropina poate declanșa un atac de glaucom prin creșterea presiunii intraoculare
H. La doze terapeutice, Atropina nu influențează presiunea sanguina arterială
I. Scopolamina poate determina blocarea memoriei pe termen scurt
J. Din cauza încărcării electrice pozitive, Ipatropiu poate patrunde în circulația sistemică și în SNC
120. Următoarele afirmații despre blocantele ganglionare sunt adevărate:

A. Efectul nicotinei asupra receptorilor nicotinici este dependent de doză și determină inițial stimulare și apoi paralizia tuturor ganglionilor
B. Blocantele ganglionare acționează în mod specific la nivelul receptorilor muscarinici și nicotinici din ganglionii autonomi parasimpatici
C. Blocantele ganglionare acționează în mod specific la nivelul receptorilor nicotinici din ganglionii autonomi parasimpatici și simpatici
D. Efectele stimulatoare ale Nicotinei sunt complexe și rezultă din creșterea eliberării de neurotransmițători la nivelul ganglionilor simpatici și parasimpatici
E. Blocantele ganglionare pot determina hipertonia vezicii urinare și a tractului gastrointestinal
F. Nicotina poate determina diminuarea apetitului
G. Doze mari de Nicotină determină accentuarea peristaltismului
H. Printre efectele neurochimice ale nicotinei se numără amplificarea senzației de plăcere, amplificarea cognitivă și îmbunătățirea memoriei
I. La doze mari, Nicotina determină creșterea presiunii sanguine
J. Aceste medicamente prezintă selectivitate înaltă pentru ganglionii parasimpatici
121. Următoarele afirmații despre blocantele neuromusculare sunt adevărate:

A. Blocantele neuromusculare depolarizante produc inițial deschiderea canalelor de potasiu asociate cu receptorii nicotinici, ceea ce conduce la depolarizarea membranei
B. Dantrolen este un blocant neuromuscular periferic utilizat pentru obținerea relaxării musculare în cursul intervențiilor chirurgicale
C. Mușchii intercostali și diafragmul sunt cei mai susceptibili la efectul blocantelor neuromusculare
D. Cel mai adesea, blocantele neuromusculare sunt administrate oral
E. Majoritatea blocantelor neuromusculare sunt excretate prin urină
F. Blocantele neuromusculare sunt utile clinic pentru obținerea relaxării musculare în cursul intervențiilor chirurgicale
G. Succinilcolina produce inițial fasciculații musculare de scurtă durată
H. Administrarea Succinilcolinei poate determina hiperkaliemie
I. Durata de actiune a Succinilcolinei este foarte lungă
J. Blocantele neuromusculare nedepolarizante pot fi utilizate pentru facilitarea intubației orotraheale

A. Ipratropiu si Tiotropiu se administrează prin inhalare și nu pătrund în circulația sistemică sau la nivelul SNC
B. Blocarea receptorilor muscarinici la nivelul vezicii urinare conduce la creșterea presiunii intravezicale și la amplificarea frecvenței contracțiilor vezicale
C. Atropina poate determina spasm la nivelul musculaturii tractului gastrointestinal
D. Benztropina este contraindicată în tratamentul bolii Parkinson
E. Atropina este utilizată în tratamentul intoxicației cu organofosforice
F. Doze de atropină mai mari de 10mg pot determina halucinații și delir, până la comă
G. Scopolamina poate induce o stare euforică, motiv pentru care există riscul de a fi folosită abuziv
H. Atropina poate cauza scăderea frecvenței cardiace, motiv pentru care este utilizată în tratamentul tahicardiilor severe
I. Atropina poate stimula glandele salivare, determinând hipersalivație
J. Atropina produce midriază persistentă neresponsivă la lumină
123. Următoarele afirmații despre blocantele neuromusculare sunt adevărate:

A. Cisatracuriu este contraindicat la pacienții cu insuficiență multiorganică din cauza metabolismului său dependent de funcția hepatică și renală
B. Toate blocantele neuromusculare se injectează intravenos, deoarece absorbția după administrare orală este minimă
C. Agenții bloncanți neuromusculari au crescut semnificativ siguranța anesteziei în intervențiile chirurgicale prin scăderea necesarului de anestezic
D. Paralizia neuromusculară produsă de Succinilcolină poate dura câteva ore
E. Succinilcolina are durată de acțiune foarte scurtă deoarece este rapid inactivată de pseudocolinesteraza plasmatică
F. Blocantele neuromusculare facilitează transmisia colinergică între terminațiile nervilor motori și receptorii nicotinici ai plăcilor terminale neuromusculare
G. Aceste medicamente previn deploarizarea membranară a celulelor musculare și inhibă contracția musculară
H. Epurarea plasmatică a Rocuroniului poate fi prelungită la pacienții cu disfuncție hepatică
I. Inhibitorii de colinesterază acționează sinergic cu blocantele neuromusculare nedepolarizante la nivelul plăcii motorii
J. Atracuriu, din cauza eliberării de histamină, poate produce bronhodilatație
124. Următoarele sunt adevărate despre antagoniștii colinergici:

A. Aceștia se leagă la colinoreceptori, declanșând efectele intracelulare uzuale
B. Acționează pe receptorii colinergici α și β
C. Blocantele neuromusculare interferă cu transmisia impulsurilor eferente către muschii scheletici, cu efect de miorelaxare
D. Sunt medicamente parasimpatolitice
E. Sunt medicamente parasimpatomimetice
F. Blocantele ganglionare manifestă preferință pentru receptorii muscarinici din ganglionii simpatici și parasimpatici
G. Aceștia se leagă la colinoreceptori, dar nu declanșează efectele intracelulare uzuale
H. Blocantele ganglionare manifestă preferință pentru receptorii nicotinici din ganglionii simpatici și parasimpatici
I. Mai sunt numiți și blocante colinergice sau anticolinergice
J. Blocantele neuromusculare interferă cu transmisia impulsurilor eferente către muschii scheletici, producând contracție musculară susținută
125. Despre atropină sunt adevărate următoarele:

A. Este un alcaloid extras din beladonă cu afinitate înaltă pentru receptorii nicotinici
B. Blochează inclusiv neuronii simpatici care în mod excepțional sunt colinergici, cum sunt cei care inervează glandele salivare și sudoripare
C. Produce mioză persistentă neresponsivă la lumină
D. Acționează atât la nivel central, cât și la nivel periferic
E. Prin acțiunea sa la nivelul glandelor salivare, crește secreția de salivă
F. Actionează puțin sau deloc la nivelul joncțiunii neuromusculare scheletice sau al ganglionilor autonomi
G. Blochează cu afinitate inaltă receptorii muscarinici inhibând astfel toate funcțiile muscarinice
H. Daca este aplicată topic la nivel ocular, actiunea poate persista câteva zile
I. Acționează doar la nivel periferic
J. Actionează marcat și la nivelul joncțiunii neuromusculare scheletice sau al ganglionilor autonomi
126. Despre acțiunile atropinei, următoarele sunt adevărate:

A. Blochează activitatea colinergică a globului ocular, producând midriază persistentă neresponsivă la lumină și cicloplegie
B. Poate fi folosită ca agent antispastic pentru reducerea activității tractului gastrointestinal
C. Diminuează semnificativ atât motilitatea gastrică, cât și producția de acid clorhidric
D. Deși motilitatea gastrică este diminuată, producția de acid clorhidric nu este afectată semnificativ
E. Produce creșterea frecvenței cardiace (tahicardie) la doze mici
F. Crește secreția glandelor salivare producând xerostomie
G. La doze mari produce tahicardie prin stimularea receptorilor M2 din nodul sinoatrial
H. Se utilizează și pentru reducerea hipermotilității vezicii urinare
I. Produce scăderea frecvenței cardiace (bradicardie) la doze mici
J. Nu are acțiune asupra glandelor sudoripare sau lacrimale
127. Despre indicațiile terapeutice ale atropinei, sunt adevărate următoarele:

A. În unele situații, se poate folosi ca agent antisecretor înainte de intervenții chirurgicale pentru a bloca secrețiile în tractul respirator superior și inferior
B. La doze mari, este utilă pentru scăderea frecvenței cardiace
C. Este folosită ca agent de stimulare a tractului gastrointestinal
D. Este eficientă pentru accelerarea vindecării ulcerului peptic
E. Are capacitate redusă de a traversa bariera hematoencefalică și a pătrunde la nivel SNC
F. La persoanele având glaucom cu unghi îngust, poate induce un episod dureros acut prin creșterea bruscă a presiunii intraoculare
G. Se folosește ca agent antispastic pentru relaxarea tractului gastrointestinal și a vezicii urinare
H. Este utilizată ca antidot pentru tratamentul intoxicației cu insecticide care inhibă colinesteraza
I. Are acțiune mai eficace și efecte secundare mai puține decât agoniștii α-adrenergici în tratamentul enurezisului (eliminare involuntara de urină) la copii
J. Prin efectele sale de la nivel ocular, permite măsurarea erorilor de refracție fără interferența sistemului de acomodare al ochiului
128. Următoarele sunt adevărate despre efectele adverse ale antagoniștilor colinergici:
A. Hipersecreție bronșică
B. Constipație
C. Diaree
D. Retenție de urină
E. Midriază
F. Confuzie
G. Vedere neclară
H. Scăderea rapidă a temperaturii corporale la copii
I. Mioză
J. Micțiuni frecvente și necontrolate
129. Despre scopolamină, următoarele sunt adevărate:

A. Spre deosebire de atropină, produce agitație, dar la doze mai mari poate cauza sedare
B. Are eficacitate mai mare dacă se administrează după ce răul de mișcare este dejă instalat
C. Există riscul de a fi folosită abuziv, deoarece uneori poate induce o stare de euforie
D. Scopolamina este unul dintre cele mai eficace medicamente disponibile pentru tratamentul răului de mișcare
E. Spre deosebire de atropină, produce sedare, dar la doze mai mari poate cauza agitație
F. Este un alcaloid din plante cu acțiune asupra receptorilor nicotinici
G. Are efecte mai puternice la nivel SNC comparativ cu atropina
H. Capacitatea de a induce amnezie (blocarea memoriei) pe termen lung face ca scopolamina să fie un medicament adjuvant foarte important în procedurile care necesită
anestezie
I. Spre deosebire de atropină, nu are capacitatea de a traversa bariera hematoencefalică
J. Are proprietatea neobișnuită de a bloca memoria pe termen scurt
130. Despre agenții antimuscarinici, sunt adevărate următoarele:

A. Tropicamida are acțiune mai lungă decât atropina
B. Ipratropiu și tiotropiu sunt aprobați ca tratament de întreținere pentru combaterea bronhospasmului asociat cu boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
C. Folosirea terapeutică a scopolaminei este limitată la prevenirea răului de mișcare și la blocarea memoriei pe termen scurt
D. Atropina are eficacitate mare dacă este utilizată profilactic pentru răul de mișcare
E. Scopolamina este unul dintre cele mai eficace medicamente disponibile pentru tratamentul glaucomului
F. Atropina blochează glandele salivare, determinând astfel uscarea mucoasei orale (xerostomie)
G. Ipratropiu și tiotropiu pătrund în circulația sistemică și în SNC
H. Oxibutinina este un medicament atropinic de sinteză util pentru tratamentul hiperactivității vezicii urinare
I. Tropicamida și ciclopentolatul se folosesc sub formă de soluții oftalmice pentru obținerea midriazei și ciploplegiei
J. Efectele secundare ale oxibutininei includ diaree, hipersalivație și vedere neclară
131. Despre agenții antimuscarinici, sunt adevărate următoarele:

A. În funcție de doză, atropina poate cauza xerostomie, vedere neclară, senzație de “nisip în ochi”, tahicardie, retenție urinară și constipație
B. Tiotropiu se administrează o dată pe zi, ceea ce reprezintă un avantaj major față de ipratropiu, în cazul căruia sunt necesare până la 4 doze zilnice
C. Tropicamida și ciclopentolatul se folosesc sub formă de soluții orale pentru obținerea midriazei și ciploplegiei
D. Capacitatea de a induce amnezie face ca scopolamina să fie un medicament adjuvant foarte important în procedurile care necesită anestezie
E. Comparativ cu atropina, scopolamina are efecte SNC mai slabe și durată de acțiune mai scurtă
F. Folosirea atropinei pentru inducerea midriazei și a cicloplegiei la vârstnicii cu risc de glaucom este sigură
G. Benztropina și trihexifenidilul se asociază cu alți agenți antiparkinsonieni pentru tratamentul tuturor tipurilor de sindroame parkinsoniene, inclusiv al simptomelor
extrapiramidale induse de antipsihotice
H. Efectul bronhodilatator al ipra- și tiotropiului, util în tratamentul de intreținere a bolii pulmonare obstructive cronice, se obține la administrarea intravenoasa
I. Oxibutinina este disponibilă sub formă de sistem transdermic (plasture topic) care este mai bine tolerat deoarece produce mai puțină xerostomie comparativ cu preparatele
orale, iar pacienții acceptă mai ușor utilizarea lui
J. Pentru combaterea toxicității atropinei se pot folosi inhibitori ireversibili de colinesterază (ex. fizostigmina) în doze mari
132. Despre blocantele ganglionare, sunt adevărate următoarele:

A. Acționează în mod specific la nivelul receptorilor muscarinici din ganglionii autonomi parasimpatici și simpatici
B. În funcție de doză, nicotina depolarizează ganglionii autonomi, realizând inițial paralizie și apoi stimulare a tuturor ganglionilor
C. Acționează în mod specific la nivelul receptorilor nicotinici din ganglionii autonomi parasimpatici și simpatici
D. La doze mari de nicotina, presiunea sanguină creste din cauza blocadei ganglionare
E. Nicotina produce eliberare de dopamină și norepinefrină care se asociază cu plăcere și diminuarea apetitului.
F. În prezența unui blocant nedepolarizant, sistemul parasimpatic este afectat cel mai mult, ceea ce conduce la vasodilatație arteriolară
G. Blocada ganglionara se foloseste rareori în scop terapeutic, însa este utilizată frecvent ca instrument în farmacologia experimentală
H. Au selectivitate pentru ganglionii parasimpatici sau simpatici și sunt eficace ca antagoniști neuromusculari
I. Nu au selectivitate pentru ganglionii parasimpatici sau simpatici și nu sunt eficace ca antagoniști neuromusculari
J. În funcție de doză, nicotina depolarizează ganglionii autonomi, realizând inițial stimulare și apoi paralizie a tuturor ganglionilor
133. Despre nicotină, sunt adevărate următoarele:

A. Crește pofta de mancare
B. Produce inhibare cognitivă
C. Nu are rol de modulator a dispoziției
D. Modulează starea de dispoziție prin stimularea descărcării de serotonină
E. Are un impact negativ amplu asupra memoriei
F. Diminuează apetitul
G. Produce stimulare cognitivă
H. Crește senzația de anxietate prin eliberarea de β-endorfine
I. Poate avea impact pozitiv asupra memoriei
J. Produce senzație de plăcere
134. Despre blocantele neuromusculare, următoarele sunt adevărate:

A. Toate blocantele neuromusculare trebuie administrate oral deoarece au o absorbție eficientă
B. Blocantele neuromusculare sunt utile clinic pentru obținerea relaxării musculare complete în cursul intervențiilor chirurgicale, astfel încât doza de anestezic nu trebuie
mărită în acest scop
C. Blocantele neuromusculare sunt similare structural cu acetilcolina și acționează ca antagoniști (tipul nedepolarizant) sau agoniști (tipul depolarizant) ai acesteia la nivelul
receptorilor din plăcile terminale ale joncțiunii neuromusculare
D. Blocantele neuromusculare nu ar trebui folosite ca substitut pentru profunzimea inadecvată a anesteziei
E. Blocantele neuromusculare trebuie folosite ca substitut pentru profunzimea inadecvată a anesteziei
F. Blochează transmisia colinergica între terminațiile nervilor motori și receptorii muscarinici ai plăcilor terminale neuromusculare din musculatura scheletică
G. Blocantele neuromusculare sunt similare structural cu acetilcolina și acționează ca antagoniști (tipul depolarizant) sau agoniști (tipul nedepolarizant) ai acesteia la nivelul
receptorilor din plăcile terminale ale joncțiunii neuromusculare
H. Pot fi utilizați si pentru facilitarea intubației endotraheale sau timpul manevrelor ortopedice (ex. alinierea fragmentelor de fractură și corectarea luxațiilor)
I. Blochează transmisia colinergica între terminațiile nervilor motori și receptorii nicotinici ai plăcilor terminale neuromusculare din musculatura scheletică
J. Au o penetranță membranară bună și pot traversa bariera hematoencefalică
135. Despre blocantele nedepolarizante (competitive), următoarele sunt adevărate:

A. Mușchii mici, cu contracție rapidă, ai feței și globilor oculari sunt cei mai susceptibili și paralizează primii, iar diafragmul ultimul
B. Efectul lor poate fi depășit prin utilizarea de medicamente care să crească concentrația de acetilcolină în fanta sinaptică (ex. inhibitori de colinesterază)
C. Medicamente precum neostigmină și efedroniu pot potența actiunea blocantelor neuromusculare nedepolarizante
D. Efectul lor poate fi depășit prin utilizarea de medicamente care să scadă concentrația de acetilcolină în fanta sinaptică (ex. inhibitori de colinesterază)
E. La doze mici, interacționează cu receptorii nicotinici și concurează cu acetilcolina pentru atașare la receptori
F. Diafragmul este cel mai susceptibil și paralizează primul, iar mușchii mici, cu contracție rapidă, ai feței și globilor oculari ultimii
G. Primul medicament descoperit a fi capabil de blocarea jonctiunii neuromusculare a fost curara, pe care vânătorii nativi sud-americani o foloseau pentru paralizarea
animalelor vânate
H. Recuperarea din blocada realizată de blocantele competitive se realizează în același sens ca la instalare, capacitatea funcțională a mușchilor feței și a globilor oculari
revenind prima
I. Antibioticele aminoglicozide precum gentamicina și tobramicina interacționează cu pancuroniu și alte blocante competitive, inhibând blocada
J. Agenții blocanți neuromusculari au crescut semnificativ siguranța anesteziei, deoarece pentru obținerea relaxării musculare este necesară o doză mai mică de anestezic
136. Despre blocantele depolarizante, sunt adevărate următoarele:

A. Administrarea de succinilcolina la un individ cu deficit genetic de colinesterază plasmatică sau care are o formă atipică a enzimei, poate conduce la tahipnee din cauza
stimulării contracției diafragmului
B. Succinilcolina se leagă de receptorii nicotinici și acționează similar acetilcolinei (ACh) depolarizând jonctiunea, dar spre deosebire de ACh, persistă la concentrații mari în
fanta sinaptică și rămâne atașat de receptori pentru o perioadă relativ lungă
C. Succinilcolina se injectează intravenos cu dispariția rapidă a efectului la oprirea perfuziei
D. La anumiți indivizi, succinilcolina poate produce ocazional hipotermie malignă
E. Datorită acțiunii rapide și duratei scurte a efectului, succinilcolina este utilă când se dorește intubare endotraheală rapidă în cursul inducției anesteziei și la pacienți care
primesc tratament cu electroșocuri
F. Succinilcolina este inactivată rapid de pseudocolinesteraza plasmatică
G. Succinilcolina crește riscul de hipokaliemie prin eliberarea de potasiu din depozitele intracelulare
H. Succinilcolina este inactivată lent de pseudocolinesteraza plasmatică
I. Singurul miorelaxant depolarizant utilizat în prezent este succinilcolina
J. Succinilcolina este de preferat a se injectează intramuscular
137. Următoarele afirmații despre neurotransmisia adrenergică sunt adevărate:

A. Dopamina este un precursor al norepinefrinei
B. Dopamina este formată prin hidroxilarea norepinefrinei de către enzima dopamin-betahidroxilază
C. Metaboliții inactivi ai norepinefrinei sunt excretați în urină ca acid vanililmandelic, metanefrină și normetanefrină
D. Procesul de eliberare al norepinefrinei în spatiul sinaptic este blocat de Guanetidină
E. La nivelul fantei sinaptice, metabolizarea norepinefrinei de către catecol-O-metiltransferază (COMT) este stimulată de către cocaină
F. Norepinefrina se atașează la receptori presinaptici care stimulează suplimentar eliberarea neurotransmițătorului
G. Neurotransmițătorul principal eliberat de neuronii adrenergici este norepinefrina
H. Metaboliții inactivi ai norepinefrinei sunt excretați în urină sub formă de dopamină și tirozină
I. Atingerea potențialului prag la nivelul joncțiunii nervoase, determină un eflux de calciu în lichidul extracelular, cu scăderea calciului intracelular și astfel eliminarea
norepinefrinei în spatiul sinaptic
J. După stimulare, medulosuprarenala eliberează direct în circulație aproximativ 80% epinefrină și 20% norepinefrină
138. Despre receptorii adrenergici se pot afirma următoarele:

A. Stimularea receptorilor b2 determină bronhodilatație și scăderea rezistenței vasculare periferice
B. Activarea receptorilor b2 determină în mod caracteristic stimulare cardiacă, în timp ce stimularea receptorilor b1 produce vasodilatație
C. Receptorii a2 sunt localizați predominant pe terminațiile nervoase presinaptice și la nivelul celulelor b pancreatice, controlând eliberarea de noradrenalină și insulină
D. Stimularea receptorilor a2 stimulează prin feed-back eliberarea de norepinefrină din neuronal adrenergic stimulat
E. Receptorii a1 sunt prezenți pe membrana postsinaptică a organelor efectoare și mediază efectul de contracție al musculaturii netede
F. Stimularea receptorilor b2 determină scăderea glicogenolizei hepatice și creșterea secreției de insulină de la nivelul celulelor b pancreatice
G. Stimularea receptorilor b1 determină tahicardie și stimularea eliberării de renină
H. Stimularea receptorilor a1 determină vasoconstricție și creșterea rezistentei vasculare periferice
I. Receptorii a1 sunt prezenți la nivelul terminațiilor nervoase presinaptice iar stimularea lor determină inhibarea eliberării de noradrenalină
J. Inima conține predominant receptori b2
139. Următoarele afirmații despre agonistii adrenergici sunt adevărate:

A. Epinefrina determină asupra cordului efecte cronotrop și inotrop pozitive, cu creșterea necesarului de oxigen al cordului
B. La doze mici de efedrină sunt pregnante efectele vasoconstrictoare, determinate de stimularea receptorilor a
C. Agoniștii cu acțiune indirectă blochează recaptarea norepinefrinei la nivelul neuronului presinaptic
D. Efedrina este un agonist cu acțiune mixtă datorită capacității sale de a stimula adrenoreceptorii în mod direct și de a induce eliberarea de norepinefrină din neuronii
adrenergici
E. Epinefrina, prin efectul ei asupra receptorilor b2 de la nivel renal, determină creșterea eliberării de renină, cu efect vasodilatator sistemic
F. Administrarea parenterală a catecolaminelor are eficiență redusă comparativ cu administrarea lor orală, datorita activării acestora la nivelul tubului digestiv
G. Dozele mici de epinefrină stimulează preferențial receptorii b, determinând vasodilatație
H. Amfetamina are un mecanism dual, de inhibare al secreției norepinefrinei din rezervele citoplasmatice și totodată de stimulare a adrenoreceptorilor în mod direct
I. Catecolaminele sunt metabolizate de catecol-O-metiltransferază (COMT) la nivel hepatic și de monoamin-oxidază (MAO) la nivel postsinaptic
J. Printre agoniștii cu acțiune directă la nivelul adrenoreceptorilor se numără norepinefrina, izoproterenol, dopamina și dobutamina
140. Următoarele afirmații despre efedrină sunt adevărate:

A. Are efect salvator în cazul șocului anafilactic, prin efectul puternic bronhodilatator și scăderea eliberării de histamină din mastocite
B. Printre efectele adverse severe ale epinefrinei se numără hemoragiile cerebrale și riscul crescut de aritmii cardiace
C. Este indicat în restabilirea ritmului cardiac la pacientii aflați în stop cardiac, indiferent de etiologie
D. Epinefrina nu determină reacții adverse la nivelul sistemului nervos central datorită structurii sale chimice care nu îi permite să depășească bariera hemato-encefalică
E. Efedrina este medicamentul de elecție în tratamentul crizelor acute de astm
F. Este considerat a fi medicamentul de elecție în tratamentul edemului pulmonar
G. Are efect inotrop și cronotrop pozitiv prin stimularea receptorilor b1
H. Epinefrina determină scaderea eliberării de glucoză din rezervele endogene, motiv pentru care pacienții diabetici necesită scăderea dozelor de insulină
I. La nivelul rinichilor, are efect stimulant asupra eliberării de renină prin creșterea fluxului sangvin renal
J. Are efect hiperglicemiant prin scăderea eliberării de glucagon
141. Următoarele afirmații despre agonștii adrenergici sunt adevărate:

A. Prin efectul ei de scădere al perfuziei renale, dopamina poate fi folosită și în insuficienței cardiace congestive
B. Administrarea atropinei înaintea norepinefrinei poate predispune la bradicardie severă
C. Izoproterenolul se poate utiliza în tratamentul stopului cardiac
D. Administrarea sistemică a norepinefrinei nu are efecte asupra frecvenței cardiace
E. Norepinefrina este net superioară dopaminei în ceea ce privește efectele asupra creșterii debitului sangvin renal
F. Receptorii dopaminergici D1 și D2 sunt prezenți la nivelul vaselor mezenterice și renale, unde dopamina produce vasoconstricție
G. Izoproterenolul determină creșterea frecvenței cardiace și a forței de contracție a cordului, predispunând astfel la bloc atrioventricular (BAV)
H. Dopamina dilată arteriolele renale și splahnice prin activarea receptorilor dopaminergici
I. Dopamina este medicamentul de elecție pentru tratamentul șocului cardiogen
J. Noradrenalina, în doze terapeutice, acționează în special pe receptorii a, determinând vasoconstricție și creșterea rezistenței periferice

A. Datorită efectului pe receptorii a2, este indicată utilizarea norepinefrinei în tratamentul crizei de astm bronșic
B. Dobutamina, prin efectul agonist asupra receptorilor b1 cardiaci, este folosită la pacienții cu insuficiență cardiac congestivă acută
C. Efectul vasoconstrictor al norepinefrinei este mai puternic decât cel al epinefrinei
D. Dopamina este rapid metabolizată, astfel încât efectele sale adverse sunt de scurtă durată
E. Cocaina poate determina acumularea acetilcolinei în spațiul sinaptic, determinând astfel intensificarea activității simpatice
F. Izoproterenolul stimulează în principal receptorii adrenergici b1 și b2
G. La doze foarte mari, Dopamina are efect vasodilatator prin activarea receptorilor a1 vasculari
H. Printre efectele adverse ale Amfetaminei se numără tulburările de apetit și descuamarea tegumentului de-a lungul venei în care a fost injectată
I. Clonidina este contraindicată la pacienții cu hipertensiune arterială datorită efectului agonist asupra receptorilor a2
J. Doze mici de Dopamină stimulează receptorii b1 cardiaci, determinând efecte inotrop și cronotrop pozitive

A. Clonidina este un agonist al receptorilor centrali a2 indicat la pacienții cu hipertensiune arterială datorită efectului de inhibare al activității simpatice
B. Salmeterol este un medicament de elecție în tratamentul crizelor hipertensive
C. Receptorii dopaminergici D2 de la nivelul neuronilor adrenergici presinaptici, interferă cu eliberarea de norepinefrină
D. Dopamina este medicamentul de elecție în tratamentul șocului neurogen
E. Terbutalina este un agonist b2 indicat în tratamentul tremorului și al anxietății
F. Prin acțiunea sa asupra receptorilor b1 cardiaci, Dobutamina poate determina scăderea debitului cardiac, fiind contraindicată la pacienții cu insuficiență cardiaca congestive
acută
G. Dobutamina mărește debitul cardiac fără a crește semnificativ necesarul de oxigen al miocardului
H. Dobutamina trebuie folosită cu prudență la pacienții cu fibrilație atrială, deoarece crește conducerea la nivelul nodulului atrioventricular
I. Fenilefrina este indicată în tratamentul cefaleei hipertensive și a aritmiilor cardiace
J. Fenilefrina se folosește frecvent topic, la nivelul mucoasei nazale, datorită acțiunii sale vasoconstrictoare

A. Epinefrina predispune la hipoglicemie prin stimularea eliberării de insulină (efect a2)
B. Epinefrina mărește contractilitatea miocardului și crește frecvența de contracție
C. Desensibilizarea receptorilor adrenergici se produce prin expunerea prelungită a acestora la catecolamine
D. Catecolaminele sunt substanțe polare, astfel încât pătrund cu ușurință în SNC
E. Stimularea receptorilor a2 determina creșterea eliberării de insulină
F. Stimularea receptorilor b1 determină creșterea eliberării de renină
G. Fenilefrina este un agonist adrenergic cu acțiune mixtă
H. Amfetamina acționează indirect, prin stimularea eliberării depozitelor de catecolamine
I. Prin efectul epinefrinei asupra receptorilor b1 de la nivelul rinichiului, se produce vasodilatație mediată de angiotensina II
J. Stimularea receptorilor b2 determină bronhodilatație

A. Epinefrina crește fluxul sangvin renal
B. Epinefrina dilată arteriolele cutanate, mucoase și viscerale și contractă vasele din musculatura scheletică
C. La doze mari, Dopamina activează receptorii a1 vasculari și produce vasoconstricție
D. Dobutamina crește frecvența cardiacă și debitul cardiac, însă efectele vasculare sunt minime
E. Epinefrina este sintetizată la nivelul medulosuprarenalei și interacționează atât cu receptorii a cât și cu receptorii b adrenergici
F. Dobutamina crește debitul cardiac, determinând creșterea semnificativă a necesarului de oxigen al miocardului
G. Epinefrina produce bronhodilatație puternică prin acțiune directă asupra musculaturii netede bronșice
H. Dopamina contractă arteriolele renale și spahnice prin activarea receptorilor dopaminergici, scăzând astfel fluxul sanguin renal și visceral
I. Norepinefrina este indicată în tratamentul în urgență al astmului bronșic
J. Norepinefrina determină vasoconstricție mai puternică decât cea indusă de epinefrină

A. Produșii finali ai metabolismului epinefrinei sunt metanefrina și acidul vanililmandelic
B. Clonidina acționează strict periferic și stimulează centrii vasomotori simpatici
C. Dopamina este medicamentul de elecție pentru tratamentul șocului cardiogen
D. Fenoldopam este un vasodilatator cu acțiune rapidă la nivelul arterelor coronare, renale și mezenterice
E. Cocaina stimulează ATP-aza activată de Na+/K+ prezentă pe membrana celulară a neuronilor adrenergici
F. Efedrina scade presiunea sanguină sistolică și diastolică prin vasodilatație
G. Izoproterenolul se folosește pentru tratamentul blocului atrioventricular (AV) sau al stopului cardiac
H. Dobutamina prezintă ca avantaj terapeutic creșterea debitului cardiac, fără a determina o creștere semnificativă a necesarului de oxigen miocardic
I. Acțiunile periferice ale Amfetaminei sunt mediate în principal de creșterea recaptării de norepinefrină din fanta sinaptică
J. Dopamina este contraindicată la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă severă care asociază oligurie

A. Salmeterolul și Formoterolul sunt medicamente de elecție pentru tratamentul crizelor nocturne de astm bronșic
B. Printre efectele adverse ale agoniștilor adrenergici se numără aritmiile, cefaleea și tremorul
C. Albuterolul este un agonist b2 cu durată scurtă de acțiune
D. Norepinefrina reprezintă medicamentul de primă linie la pacienții în criză de astm bronșic
E. Dobutamina poate fi utilizată pentru timp îndelungat, datorită faptului că nu conduce la dezvoltarea toleranței
F. Efectele cardiovasculare ale Epinefrinei sunt mult diminuate la pacienții cu hipertiroidism
G. Fenilefrina se folosește frecvent topic la nivelul mucoasei nazale și în soluțiile oftalmice pentru obținerea midriazei
H. Administrarea sistemică a agoniștilor b2 inhalatori poate cauza tahicardie sau aritmii, în special la pacienții cu afecțiuni cardiace subiacente
I. Tratamentul cu Digoxină protejează cordul de efectele aritmice ale Epinefrinei
J. Printre efectele adverse ale Dopaminei se numără reducerea fluxului sangvin renal și visceral
148. Următoarele medicamente sunt agoniști adrenergici strict cu acțiune directă:

A. Amfetamină
B. Cocaină
C. Salmeterol
D. Tropicamidă
E. Efedrină
F. Formoterol
G. Nicotină
H. Terbutalină
I. Epinefrină
J. Albuterol
149. Următoarele efecte ale stimulării adrenoreceptorilor α și β sunt adevărate:

A. Stimularea adrenoreceptorului β2 produce contracția musculaturii netede uterine
B. Stimularea adrenoreceptorului β2 produce bronhodilatație
C. Stimularea adrenoreceptorului β1 produce tahicardie
D. Stimularea adrenoreceptorului α1 produce vasoconstricție
E. Stimularea adrenoreceptorului β2 produce bronhoconstricție
F. Stimularea adrenoreceptorului α2 inhibă eliberarea de insulină
G. Stimularea adrenoreceptorului α1 produce mioză
H. Stimularea adrenoreceptorului β1 scade contractilitatea miocardică
I. Stimularea adrenoreceptorului α1 produce vasodilatație
J. Stimularea adrenoreceptorului α1 produce creșterea presiunii sanguine
150. Despre epinefrină, sunt adevărate următoarele:

A. Are efect hipoglicemiant semnificativ datorită creșterii eliberării de insulină
B. Este un agonist adrenergic cu acțiune directă
C. La doze mari sunt dominante efectele α asupra sistemului vascular (vasoconstricție)
D. Are rol minor în tratamentul crizelor acute de astm și a șocului anafilactic
E. Inhibă eliberarea glucozei din rezervele endogene si de aceea, la pacienții cu diabet, poate fi necesară scăderea dozei de insulină
F. Crește contractilitatea miocardului și frecvența de contracție (acțiune β1)
G. Este folosită frecvent în practica clinică
H. La doze mici sunt dominante efectele β asupra sistemului vascular (vasodilatație)
I. Produce bronhoconstricție puternică prin acțiune directă asupra musculaturii netede bronșice (acțiune β2)
J. Din cauza scăderii marcate a presiunii sanguine, poate cauza hemoragie cerebrală
151. Despre norepinefrină, următoarele sunt adevărate:

A. Are acțiune puternic vasodilatatoare
B. Crește atât presiunea sanguină sistolică, cât și cea diastolică
C. Efectele puternice mediate β2 fac din norepinefrină un agent util pentru tratamentul astmului bronșic
D. Nu se folosește niciodată pentru tratamentul astmului, sau în combinație cu anestezice locale
E. Nu se folosește pentru tratamentul stării de șoc, deoarece scade rezistența vasculară periferică și presiunea sanguină
F. Se recomandă administrarea pe cale orală
G. Vasoconstricția produsă de epinefrină este mai puternică decât cea indusă de norepinefrină
H. Norepinefrina induce bradicardie reflexă
I. Produce creșterea rezistenței periferice prin vasoconstricție intensă a majorității paturilor vasculare, inclusiv cel renal.
J. Vasoconstricția produsă de norepinefrină este mai puternică decât cea indusă de epinefrină
152. Despre antagoniștii adrenergici este adevărat că:
A. Acționează prin atașare reversibilă sau ireversibilă de receptorii adrenergici
B. Acționează prin stimularea receptorilor adrenergici
C. Legarea de receptorii adrenergici facilitează activarea acestora de către catecolaminele endogene
D. Se leagă la adrenoreceptori, dar nu declanșează efectele celulare uzuale
E. Legarea de receptorii adrenergici previne activarea acestora de către catecolaminele endogene
F. Acționează prin atașare exclusiv reversibilă de receptorii adrenergici
G. Mai sunt numiți și agenți simpatomimetici
H. Mai sunt numiți și agenți simpatolitici
I. Mai sunt numiți și blocante adrenergice
J. Acționează prin atașare exclusiv ireversibilă de receptorii adrenergici
153. Despre antagoniștii adrenergici se poate afirma că:

A. Sunt agoniști ai receptorilor β-adrenergici
B. Rol important în medicina clinică, în principal pentru tratamentul afecțiunilor sistemului cardiovascular
C. Pot fi blocanți ai receptorilor β-adrenergici
D. Sunt blocanți doar ai receptorilor β-adrenergici
E. Sunt agoniști ai receptorilor α-adrenergici
F. Aceste medicamente interferă cu funcțiile sistemului nervos parasimpatic
G. Rol nesemnificativ pentru tratamentul afecțiunilor sistemului cardiovascular
H. Pot fi blocanți ai receptorilor α-adrenergici
I. Aceste medicamente interferă cu funcțiile sistemului nervos simpatic
J. Sunt clasificați în funcție de afinitățile lor relative pentru receptorii α și β din sistemul nervos periferic
154. Agenții blocanți α-adrenergici:

A. Blocarea adrenoreceptorilor α nu afectează presiunea sanguină
B. Blocarea adrenoreceptorilor α afectează profund presiunea sanguină
C. Cresc rezistența vasculară periferică
D. Declanșarea scăderii presiunii sanguine, produce tahicardie reflexă
E. Scad presiunea sanguină
F. Cresc tonusul simpatic al vaselor de sânge
G. Scad rezistența vasculară periferică
H. Produc creșterea presiunii sanguine
I. Declanșarea scăderii presiunii sanguine, produce bradicardie reflexă
J. Reduc tonusul simpatic al vaselor de sânge
155. Despre fenoxibenzamină, este adevărat că:

A. Este un blocant β-adrenergic
B. Actionează pe aceiași receptori ca și Atropina
C. Nu are efecte adverse
D. Singurul mecanism de care organismul dispune pentru depășirea efectului blocant este sinteza de adrenoreceptori noi
E. Inversează efectele epinefrinei de agonist al receptorilor α
F. Acțiune blocantă ireversibilă și necompetitivă a receptorilor α
G. Este indicat pentru tratamentul feocromocitomului
H. Acțiune blocantă reversibilă a receptorilor α
I. Potențează efectele epinefrinei de agonist al receptorilor α
J. Este un blocant α-adrenergic
156. Despre fentolamină, este adevărat că:

A. Este blocant competitiv a receptorior adrenergici α
B. Este un agonist β-adrenergic
C. Este un agonist α-adrenergic
D. Actionează pe aceiași receptori ca și Atropina
E. Produce inversarea efectelor epinefrinei
F. Se utilizează pentru tratamentul pe termen scurt a feocromocitomului
G. Poate cauza hipotensiune posturală
H. Este un blocant β-adrenergic
I. Nu are efecte adverse
J. Efecte adverse asemănătoare cu ale fenoxibenzaminei
157. Despre prazosin, terazosin, doxazosin, se poate afirma că:

A. Se folosesc în principal pentru tratamentul hipotensiunii sanguine
B. Sunt blocanți β-adrenergici
C. Scad rezistența vasculară periferică și cresc presiunea arterială
D. Pacienții dezvoltă rapid toleranță la aceste medicamente
E. Blochează selectiv și competitiv receptorii α1
F. Scad rezistența vasculară periferică și reduc presiunea arterială
G. Sunt blocanți α-adrenergici
H. Pacienții nu dezvoltă toleranță la aceste medicamente
I. Cresc rezistența vasculară periferică și cresc presiunea arterială
J. Se folosesc în principal pentru tratamentul hipertensiunii sanguine
158. Despre tamsulosin si alfuzosin, se poate afirma că:

A. Sunt blocanți β-adrenergici
B. Tamsulosin influențează cel mai puțin presiunea sanguină
C. Blochează selectiv și competitiv receptorii α1
D. Blocarea receptorilor reduce tonusul musculaturii netede a colului vezical si prostatei, ameliorând fluxul urinar
E. Se folosesc în principal pentru tratamentul hipotensiunii sanguine
F. Sunt blocanți α-adrenergici
G. Pacienții dezvoltă rapid toleranță la aceste medicamente
H. Se folosesc în principal pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată
I. Nu se recomandă la pacienții cu hipertrofie benignă de prostată
J. Pot produce hipertensiune arterială
159. Despre yohimbină, este adevarat că:

A. Este blocant β-adrenergic
B. Uneori se folosește ca stimulent sexual
C. Nu are contraindicații
D. Provine din scoarța arborelui yohimbe
E. Blochează selectiv și competitiv receptorii α2
F. Este agonist α-adrenergic
G. Este agonist β-adrenergic
H. Este contraindicată la pacienții cu afecțiuni ale SNC
I. Este recomandată pacienților cu afecțiuni ale SNC
J. Este blocant α-adrenergic
160. Despre agenții blocanți β-adrenergic, este adevărat că:

A. Doar β blocantele selective scad presiunea sanguină la pacienții cu hipertensiune
B. Toate β blocantele scad presiunea sanguină la pacienții cu hipertensiune
C. Sunt agoniști competitivi ai receptorilor β-adrenergici
D. Toate β blocantele sunt neselective
E. Β blocantele induc hipotensiune posturală, deoarece afecteaza adrenoreceptorii α
F. Antagoniștii β cardioselectivi blochează în principal receptorii β2
G. Pot fi selectivi sau neselectivi
H. Sunt antagoniști competitivi ai receptorilor β-adrenergici
I. Antagoniștii β cardioselectivi blochează în principal receptorii β1
J. Β blocantele nu induc hipotensiune posturală
161. Despre propranolol, se poate afirma că:

A. Este un blocant al receptorilor α-adrenergici
B. Este disponibil și sub formă de preparate cu eliberare prelungită
C. Este un antagonist β1 selectiv
D. Nu sunt disponibile preparate cu eliberare prelungită
E. Este un agonist β neselectiv
F. Este un blocant al receptorilor β-adrenergici
G. Blocheaza cu afinitate egală receptorii β1 și β2
H. Este un agonist β2 selectiv
I. Are efecte importante asupra sistemului cardiovascular
J. Este un antagonist β neselectiv
162. Despre propranolol, este adevărat că:

A. Crește debitul cardiac
B. Datorită reducerii travaliului cardiac și consumul de oxigen al cordului, este util pentru tratamentul anginei
C. Are efecte introp negativ și cronotrop negativ
D. Inhibă in mod direct activitatea nodului sinoatrial si atrioventricular
E. Are efecte introp negativ și cronotrop pozitiv
F. Stimulează in mod direct activitatea nodului sinoatrial si atrioventricular
G. Induce bradicardie
H. Induce tahicardie
I. Are efecte introp pozitiv și cronotrop pozitiv
J. Scade debitul cardiac
163. Despre propranolol, este adevărat că:

A. Creșterea debitului cardiac conduce la scăderea presiunii sanguine
B. Hipertensiunea indusă poate declanșa vasoconstricție periferică reflexă
C. Pacienții nu dezvoltă hipotensiune posturală, deoarece receptorii α1-adrenergici nu sunt afectați
D. Pacienții dezvoltă hipotensiune posturală, deoarece receptorii α1-adrenergici sunt afectați
E. Hipotensiunea indusă poate declanșa vasoconstricție periferică reflexă
F. Atât presiunea arterială sistolică, cât și cea diastolică cresc progresiv
G. Pot induce bronhoconstricție prin blocarea receptorilor β1 pulmonari
H. Reducerea debitului cardiac conduce la scăderea presiunii sanguine
I. Pot induce bronhoconstricție prin blocarea receptorilor β2 pulmonari
J. Atât presiunea arterială sistolică, cât și cea diastolică scad progresiv
164. Despre propranolol, se poate afirma că:

A. Reduce retenția de Na+ prin scaderea presiunii de perfuzie renală
B. Potențează răspunsul fiziologic normal la hipoglicemie
C. Blocarea receptorilor β2 pulmonari la pacienți susceptibili produce contracția musculaturii netede bronhiolare
D. Induce retenție crescută de Na+ prin scaderea presiunii de perfuzie renală
E. Induce creșterea glicemiei
F. Poate precipita crize respiratorii la bolnavii cu BPOC sau astm bronșic
G. Este indicat pacienților cu BPOC sau astm bronșic
H. Blocarea receptorilor β2 pulmonari la pacienți susceptibili produce relaxarea musculaturii netede bronhiolare
I. Este contraindicat pacienților cu BPOC sau astm bronșic
J. Atenuează răspunsul fiziologic normal la hipoglicemie
165. Despre efectele terapeutice ale propranololului, este adevărat că:

A. Nu scade tensiunea arterială la persoanele cu presiune sanguină normală
B. Induce scăderea marcată a tensiunii arteriale la persoanele cu presiune sanguină normală
C. Este util pentru atenuarea stimulării simpatice generalizate prezente la pacienții cu hipertiroidism
D. Are indicație pentru tratamentul cronic al pacienților cu angină pectorală stabilă
E. Nu este util pentru tratamentul migrenei cronice
F. Se poate utiliza profilactic pentru reducerea numărului de episoade migrenoase
G. Este contraindicat pentru tratamentul cronic al pacienților cu angină pectorală stabilă
H. Crește riscul de infarct miocardic
I. Are efect protector la nivelul miocardului
J. Administrarea la pacienții aflați in criză hipertiroidiană, crește riscul de apariție a aritmiilor cardiace severe
166. Despre efectele adverse ale propranololului, se poate afirma că:

A. Tratamentul nu trebuie oprit niciodata brusc din cauza riscului de apariție a unor aritmii cardiace severe
B. Poate cauza insomnii, depresie, slăbiciune, amețeală, tulburări vizuale, dificultăti de concentrare
C. Induce pierderi definitive ale memoriei
D. Induce somnolență marcată
E. Administrarea la un pacient cu astm bronșic se asociază cu risc inalt de deces
F. Tratamentul nu poate induce disfuncție sexuală
G. Intensitatea simptomelor induse de hipoglicemie (tremor, tahicardie, nervozitate) este accentuată
H. Tratamentul poate induce disfuncție sexuală
I. Riscul de apariție a unor aritmii cardiace severe este mai crescut la scăderea progresivă a dozelor pe parcursul câtorva saptămâni, decât in cazul oprii bruște a tratamentului
J. Blocarea receptorilor β determină risc de hipoglicemie
167. Următoarele medicamente pot potența efectele antihipertensive ale propranololului:

A. Ritonavir
B. Cimetidina
C. Rifampicina
D. Fenitoină
E. Medicamente care îi stimulează sau îi induc metabolizarea
F. Fluoxetina
G. Medicamente care inhibă metabolismul propranololului
H. Paroxetina
I. Nu există medicamente care pot potența efectele antihipertensive
J. Barbiturice
168. Despre timolol și nadolol, următoarele sunt adevărate:

A. Pot bloca adrenoreceptorii β1 și β2
B. Au o potență mai redusă decât propranololul
C. Timololul crește producția oculară de umoare apoasă
D. Timololul se foloseste topic pentru tratamentul glaucomului cronic cu unghi deschis și ocazional pentru tratamentul sistemic al hipertensiunii
E. Sunt antagoniști ai receptorilor α-adrenergici
F. Nadololul are durată de acțiune foarte lungă
G. Au o potență mai mare decât propranololul.
H. Nadololul are durată de acțiune scurtă
I. Sunt agoniști ai adrenoreceptorilor β1 și β2
J. Timololul reduce producția oculară de umoare apoasă
169. Despre utilizarea beta-blocantelor în tratamentul glaucomului, este adevărat că:

A. Efectul apare prin reducerea producției de umoare apoasă la nivelul cristalinului
B. Nu afectează capacitatea de focalizare pentru vederea de aproape și nici nu modifică diametrul pupilar
C. La mulți pacienți cu glaucom, aceste medicamente s-au dovedit eficace pentru controlul bolii timp de mulți ani
D. Sunt recomandate numai pentru tratamentul episoadelor acute de glaucom
E. Efectul apare prin reducerea producției de umoare apoasă la nivelul corpului ciliar.
F. Nu se recomandă utilizarea cronică
G. Capacitatea de focalizarea și diametrul pupilar sunt afectate asemănător utilizării de agenți colinergici
H. Se utilizează numai ca tratament cronic
I. Efectul apare la aproximativ 2 ore după administrarea locală și durează 12-24 ore.
J. Formele topice de timolol, betaxolol sau carteolol, sunt eficace pentru scăderea presiunii intraoculare la pacienții cu glaucom
170. Sunt adevărate următoarele cu privire la mecanismele de acțiune ale claselor de medicamente folosite în tratamentul glaucomului:
A. Analogii de prostaglandine cresc efluxul umorii apoase
B. Antagoniștii de prostaglandine cresc efluxul umorii apoase
C. Antagoniștii α-adrenergici cresc efluxul umorii apoase
D. Agoniștii colinergici cresc efluxul umorii apoase
E. Antagoniștii colinergici cresc efluxul umorii apoase
F. Agoniștii α-adrenergici scad producția de umoare apoasă și cresc efluxul acesteia
G. Beta-blocantele cresc producția de umoare apoasă
H. Agoniștii β-adrenergici scad producția de umoare apoasă
I. Antagoniștii β-adrenergici scad producția de umoare apoasă
J. Inhibitorii de anhidrază carbonică scad producția de umoare apoasă
171. Despre efectele secundare ale medicamentelor utilizate în tratamentul glaucomului, este adevarat că:
A. Analogii de prostaglandine induc diminuarea apetitului și pierderea sensibilității gustative
B. Antagoniștii β-adrenergici pot produce creșterea excesivă a genelor și litiază renală
C. Acetazolamida și metazolamida pot produce miopie tranzitorie, greață și diaree
D. Beta-blocantele pot cauza litiază renală
E. Agoniștii α-adrenergici (apraclonidina și brimonidina) pot cauza accentuarea pigmentării irisului
F. Analogii de prostaglandine pot produce accentuarea pigmentării irisului
G. Pilocarpina, carbacolul pot produce durere oculară sau frontală, agravarea miopiei, scăderea acuității vizuale
H. Agoniștii α-adrenergici pot produce înroșirea ochilor și iritație oculară, stare generală modificată, cefalee
I. Timolol, betaxolol, metipranolol pot produce iritație oculară și sunt contraindicați la pacienții cu astm, bradicardie sau insuficiență cardiacă congestivă
J. Agoniștii colinergici pot cauza creșterea excesivă a genelor
172. Următoarele medicamente sunt antagoniști selectivi ai receptorilor β1 :

A. Labetalol
B. Propranolol
C. Bisoprolol
D. Metoprolol
E. Esmolol
F. Nebivolol
G. Carvedilol
H. Timolol
I. Nadolol
J. Atenolol
173. Despre beta-blocantele β1-selective, sunt adevărate următoarele:

A. Administrarea lor este contraindicată la pacieții cu astm bronșic
B. Antagonizează receptorii β1 la doze de 50-100 ori mai mici decât cele necesare pentru blocarea receptorilor β2
C. Au fost dezvolați pentru a elimina brohoconstricția nedorită la pacienții cu astm
D. Scad presiunea sanguină la pacienții hipertensivi și cresc toleranța la efort la pacienții cu angină pectorală
E. Se mai numesc și beta-blocante bronhoselective
F. Scad marcat toleranța la efort la pacienții cu angină pectorală
G. Cardioselectivitatea se pierde la doze mici
H. Cardioselectivitatea esti maximă la doze mici și se pierde la doze mari
I. Blochează preferențial receptorii β1
J. Antagonizează receptorii β1 la doze de 50-100 ori mai mari decât cele necesare pentru blocarea receptorilor β2
174. Despre beta-blocantele β1-selective, sunt adevărate următoarele:

A. Esmololul se administrează numai intravenos atunci când este necesar în cursul intervențiilor chirurgicale
B. Esmololul are și efect vasodilatator mediat de oxidul nitric
C. Propranololul este cel mai potent agent β1-selectiv
D. Nebivololul are timp de înjumătățire foarte scurt
E. Beta-blocantele cardioselective sunt contraindicate la pacienții hipertensivi cu diabet care primesc insulină sau hipoglicemiante orale
F. Esmololul are timp de injumătățire foarte scurt
G. Blocanții cardiospecifici influențează în mică măsură funcția pulmonară și rezistența periferică
H. Pacienții cu astm tratați cu acești agenți trebuie totuși monitorizați cu atenție pentru a se depista la timp o eventuală compromitere a funcției respiratorii
I. Nebivolol are și efect vasodilatator mediat de oxidul nitric
J. Răcirea extremităților este un efect secundar frecvent întalnit al utilizării acestor medicamente
175. Despre Pindolol si acebutolol, sunt adevărate următoarele:

A. Acetobutolol este antagonist β2-selectiv
B. Stimulează receptorii β la care sunt atașați, dar împiedică acțiunea stimulatoare a catecolaminelor endogene
C. Sunt antagoniști cu activitate agonisța parțială
D. Posedă activitate simpatomimetică intrinsecă (ASI)
E. Pindolol este beta-blocant β1-selectiv
F. Pindolol este β-blocant neselectiv
G. Au influență mult mai mare asupra frecvenței cardiace și debitului cardiac, comparativ cu β-blocantele fără ASI
H. Potențează acțiunea stimulatoare a catecolaminelor endogene asupra receptorilor β
I. Acetobutolol este antagonist β1-selectiv
J. Beta-blocantele cu ASI accentuează tulburările metabolismului lipidic și ale metabolismului carbohidraților
176. Despre Pindolol si acebutolol, următoarele sunt adevărate:

A. Sunt contraindicați la pacienții hipertensivi cu bradicardie moderată
B. Produc o scădere amplă și rapidă a frecvenței cardiace
C. Beta-blocantele cu activitate simpatomimetică intrinsecă (ASI) minimizează tulburările metabolismului lipidic și ale metabolismului carbohidraților
D. Beta-blocantele cu ASI sunt eficace la pacienții hipertensivi cu bradicardie moderată, deoarece scăderea frecvenței cardiace este mai puțin amplă cu aceste medicamente
E. Acești blocanți reduc nivelul plasmatic de HDL-colesterol
F. Acești agenți sunt de evitat la pacienții cu diabet deoarece induc tulburări ale metabolismului carbohidraților
G. Acești agenți sunt foarte bune antiaritmice, datorită activității simpatomimetice intrinseci
H. Beta-blocantele cu ASI nu se folosesc ca medicamente antiaritmice, deoarece au acțiune agonista partială
I. Acești agenți sunt foarte utili în tratamentul pacienților cu diabet
J. Acești agenți nu reduc nivelul plasmatic de HDL-colesterol
177. Despre labetalol și carvedilol, sunt adevărate următoarele:

A. Modifică valorile glicemiei
B. Sunt antagoniști ai receptorilor α și β
C. Acești agenți contrasteaza cu celelalte beta-blocante care produc vasoconstricție periferică, motiv pentru care sunt utili în tratamentul pacienților hipertensivi la care
creșterea rezistenței vasculare periferice este indezirabilă
D. Carvedilolul previne îngroșarea pereților vasculari, cu efecte benefice la pacienții cu insuficiența cardiacă
E. Induc vasoconstricție periferică prin stimularea receptorilor α
F. Sunt agoniști ai receptorilor α și β
G. Scad presiunea sanguina, dar nu modifică rezistența vasculară periferică
H. Modifică marcat nivelul lipidelor serice
I. Sunt beta-blocante care inhibă concomitent și receptorii α1, producând astfel vasodilatație periferică și scaderea presiunii sanguine
J. Nu modifică nivelul lipidelor serice și nici glicemia
178. Despre labetalol și carvedilol, sunt adevărate următoarele:

A. Labetalolul este contraindicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale induse de sarcină
B. Blocarea receptorilor α1 se asociază cu hipertensiunea arterială și amețeală
C. Carvedilolul este contraindicat la pacienții cu insuficiență cardiacă, deoarece crește riscul de mortalitate cardiovasculară
D. Labetalolul poate fi folosit ca alternativă la metildopa pentru tratamentul hipertensiunii induse de sarcină
E. În general, tensiunea arterială la pacienții hipertensivi de rasă neagră nu este bine controlată de beta-blocante
F. Labetalolul nu este util pentru tratamentul pacienților hipertensivi de rasă neagră
G. Labetalolul este util pentru tratamentul pacienților hipertensivi vârstnici sau de rasă neagră, la care creșterea rezistenței vasculare periferice este indezirabilă
H. Există dovezi solide că acești agenți scad mortalitatea și numărul de spitalizări la pacienții cu insuficiență cardiacă cronică
I. Labetalolul se poate administra și intravenos pentru tratamentul urgențelor hipertensive, deoarece poate scădea rapid presiunea sanguină
J. Modifică nivelul lipidelor serice și al glicemiei
179. Despre aplicațiile clinice ale beta-blocantelor, următoarele sunt adevărate:

A. Sunt agenți utili pentru profilaxia aritmiilor după infarctul miocardic
B. Propranololul, metoprololul și alte beta-blocante reduc debitul cardiac și secreția de renină
C. Propranololul este util în tireotoxicoză, reducând frecvența cardiacă și riscul de aritmii
D. Propranololul are efect profilactic pentru migrene
E. Timololul și alte beta-blocante scad secretia de umoare apoasă, fiind utili pentru tratamentul glaucomului
F. Metoprololul crește debitul cardiac și secreția de renină
G. Propranololul și esmololul pot induce tahicardie supraventriculară prin creșterea vitezei de conducere atrioventriculare
H. Au utilitate redusă in tratamentul anginei pectorale și de aceea nu sunt recomandați la pacienții cu aceasta patologie
I. Se recomandă evitarea utilizării acestor medicamente la pacienții cu hipertensiunea arterială
J. Propranololul este util pentru tratamentul retenției acute de urină
180. Urmatoarele afirmatii despre structurile colinergice sunt adevarate:

A. Acetilcolina este neurotransmitatorul fibrelor vegetative pentru suprarenala
B. Neurotransmitatorul colinergic este eliberat urmare a deschiderii canalelor de potasiu
C. Fibrele vegetative preganglionare simpatice folosesc ca neurotransmitator acetilcolina
D. Primul neuron al fibrelor vegetative simpatice este localizat toraco-lombar
E. Fibrele neuronului somatic activeaza receptori muscarinici prin intermediul neurotransmitatorului colinergic
F. Receptorii colinergici de pe membrana postsinaptica ganglionara simpatica sunt receptori nicotinici
G. Activarea receptorilor muscarinici conduc la deschiderea de canale ionice de sodiu din membrana celulara
H. Enzima implicata in sinteza de acetilcolina in terminatiile presinaptice este acetilcolinesteraza
I. Primul neuron al fibrelor vegetative parasimpatice este localizat cranio-sacrat
J. Receptorii nicotinici se gasesc pe organe efectoare viscerale
181. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. Acetilcolina este inactivata de colin-acetiltransferaza
B. Activitatea vagala normala regleaza functionarea inimii prin eliberarea de acetilcolina la nivelul nodului sinoatrial
C. Eliberarea acetilcolinei din terminatiile presinaptice este indusa de veninul de paianjen
D. Acetilcolina determina relaxare a musculaturii netede vasculare prin mecanism direct.
E. Receptorii Nn sunt blocati de tubocurarina
F. Receptorii Nm sunt blocati de hexametoniu
G. Activarea receptorilor M3 determina activeaza calea inozitol-fosfatilor
H. Receptorii muscarinici sunt cuplati cu proteine G
I. Receptorii muscarinici M2 sunt localizati pe celule parietate gastrice
J. Activarea receptorilor M2 din miocard conduce la cresterea conductantei pentru potasiu
182. Urmatoarele afirmatii privind parasimpatomimeticele sunt adevarate:

A. Pilocarpina este contraindicata in glaucom
B. Betanecolul stimuleaza direct sistemul nervos vegetativ parasimpatic
C. Pilocarpina determina in doze mari uscaciunea mucoaselor
D. Carbacolul determina mioza si spasm de acomodare
E. Betanecolul determina hipertensiune arteriala ca efect secundar
F. Intoxicatia cu ciuperci din specia Inocybes are ca antidot pilocarpina
G. Pilocarpina este indicata in xerotomia secundara radioterapiei capului si gitului
H. Carbacolul stimuleaza eliberarea de epinefrina din suprarenala
I. Pentru tratamentul atacului de glaucom pilocarpina se administreaza parenteral
J. Betanecolul creste peristaltismul si tonusul intestinal
183. Urmatoarele afirmatii despre medicastia sistemului vegetativ simpatic este adevarata:
A. Edrofoniul se foloseste in tratamentul miasteniei gravis
B. Edrofoniul este o amina tertiata
C. Medicatia anticolinesterazica da efecte similare acetilcolinei
D. Neostigmina se foloseste ca antidot in intoxicatia cu atropina
E. Fizostimina determina tahicardie si hipertnsiune arteriala
F. Ecotiofat inhiba reversibil acetilcolinesteraza
G. Fizostimina este antidot in intoxicatia cu antidepresive triciclice
H. Fizostigmina este alcaloid natural ce stimuleaza receptorii nicotinici
I. Edrofonium este un inhibitor al acetilcolinesteraze cu durata scurta de actiune
J. Neostigmina este contraindicata in ileus prin ocluzie

A. Atropina contracareaza efectele muscarinice ale organofosforatelor
B. Bradicardia, mioza, sudoratia instalate brutal sunt sugestive pentru intoxicatie cu anticolinesterazice
C. Edrofoniul este antodot pentru tubocurarina
D. Pralidoxima este principalul antidot in intoxicatia cu organofosforate
E. Pralidoxima este inhibitor slab al acetilcolinesterazei
F. Edrofoniul este contraindicat in miastenia gravis
G. Pilocarpina este o amina tertiara
H. Pilocarpina inhiba secretia salivara
I. Atropina este administrata in doza fixa in intoxicatia cu organofosforate
J. Pilocarpina nu patrunde in creier
185. Urmatoarele afirmatii despre atropina sunt adevarate:

A. Creste presiunea intraoculara
B. Are indicatie de electie pentru inducerea midriazei de diagnostic
C. Blocheaza in mod egal receptorii muscarinici la nivelul organelor tinta
D. Determina efect de relaxare a musculaturii striate
E. Se foloseste in preanestezie
F. In doze mari determina hipertermie
G. Antagonistii colinergici se opun stimularii simpaticului
H. Blocheaza activitatea neuronilor simpatici ce enerveaza glandele salivare
I. Inhiba activitatea sistemului nervos central
J. Are efect antispastic
186. Urmatoarele afirmatii despre antimuscarinice sunt adevarate:

A. Oxibutinin este indicat in incontinenta urinara
B. Scopolamina determina greturi
C. Tropicamida determina midriaza pentru 6 ore
D. Atropina este contraindicata in bradicardie severa
E. Tiotropium se administreaza inhalator
F. Oxibutinin se poate administra sub forma de plasture
G. Benztropina este indicata in parkinsonismul medicamentos
H. Scopolamina combate raul de miscare
I. Ipratropium se administreaza pe cale interna in astmul bronsic
J. Scopolamina nu se asociaza cu morfina
187. Urmatoarele sunt semne muscarinice:

A. Hipertensiune arteriala
B. Sudoratie
C. Mioza
D. Brohospasm
E. Constipatie
F. Fasciculatii musculare
G. Retentie urinara
H. Lacrimare
I. Epigastralgii
J. Palpitatii
188. Urmatoarele sunt semne datorate stimularii receptorilor nicotinic in intoxicatia cu organofosforate:
A. Hipertensiune arteriala
B. Convulsii
C. Hipotensiune arteriala
D. Crampe abdominale
E. Fasciculatii musculare
F. Astenie musculara
G. Bloc atrio-ventricular
H. Crampe musculare
I. Greturi
J. Congestie cutanata
189. Urmatoarele afirmatii despre pilocarpina sunt adevarate:

A. Este antidot specific in intoxicatia cu organofosforate
B. Este indicat in tratamentul xerostomiei secundare iradierii
C. Este contraindicata in glaucom
D. Stimuleaza puternic secretia glandelor exocrine
E. Nu traverseaza bariera hematoencefalica
F. Are efecte contrare atropinei
G. Are efecte similare cu cevimelina
H. Este inactivata de acetilcolinesteraza
I. Creste presiunea intraoculara
J. Are indicatie de electie in sindromul Sjogren
190. Urmatoarele afirmatii despre dopamina sunt adevarate:

A. Determina vasodilatatie
B. Nu produce diureza sodica
C. Este indicata in socul septic
D. Este metabolit al norepinefrinei (noradrenalinei)
E. Stimuleaza receptorii beta1cardiaci
F. Indicata in tratamentul hipertensiunii arteriala
G. Nu este contraindicata in schizofrenie
H. Este metabolizata rapid la acid homovanilic
I. Efectele dopaminei sunt contracarate de propranolol
J. Dilata arterioelel renale si splahnice
191. Urmatoarele subtante determina bronhodilatatie:

A. Prostaciclina
B. dopamina
C. albuterol
D. isoproterenol
E. pilocarpina
F. atropina
G. metacolina
H. adrenalina
I. Tromboxan A2
J. fenilefrina
192. Care din urmatoarele substante sunt simpatolitice:

A. noradrenalina
B. labetalol
C. fentolamina
D. anfetamina
E. terazosin
F. clonidina
G. dopamina
H. isoproterenol
I. efedrina
J. fenoxibenzamina
193. Care din urmatoarele sunt indicatii ale propranololului:

A. Adenom periretral
B. Angina pectorala
C. Hipertensiune arteriala
D. Hipotensiune ortostatita
E. Extrasistolie
F. Hipertiroidie
G. Sindrom Raynaud
H. Hipertensiune portala
I. Boala de nod sinusal
J. Glaucom

A. Dutasterida poate da disfunctie sexuala
B. Blocada receptorilor alfa adrenergici scade tonusul musculaturii netede a colului vezical
C. Tamsulosin este blocant alfa adrenergic neselectiv
D. Prazosinul este indicat in tratamentul sincopei
E. Tansulosin are efecte hipotensive
F. Finasterida este contraindicata in adenomul de prostata
G. Prazosin prelungeste viata pacientilor cu insuficienta cardiaca
H. Prazosinul este indicat in insuficienta cardiaca
I. Prazosin da dislipidemie
J. Finasterida este inhibitor de 5 alfa redusctaza
195. Urmatoarele afirmatii despre propranolol sunt adevarate:

A. Scade tensiunea arteriala la pacientii nonhipertensivi
B. Blocheaza efectele cardiovasculare ale isoproterenolului
C. Este un betablocant selectiv
D. Determina anxietate
E. Scade glicogenoliza
F. Scade secretia de glucagon
G. Scade debitul cardiac
H. Determina migrena
I. Este indicat in hipertensiunea portala
J. Are biodisponibilitate peste 90 %
196. Urmatoarele betablocante sunt selective:

A. Betaxolol
B. Carteolol
C. Acebutolol
D. Carvedilol
E. Propranolol
F. Nadolol
G. Esmolol
H. Metoprolol
I. Atenolol
J. Timolol
197. Urmatoare afirmatii privind efectele epinefrinei (adrenalinei) sunt adevarate:

A. Determina bronhodilatare
B. Este sintetizata plecind de la fenilalanina
C. Are efect hiperglicemiant
D. Este o meolecula cu structura necatecolica
E. Este inactivata de colinesterazele plasmatice
F. Scade edemul mucoasei nazale
G. Are efect antialergic
H. Are efecte inotrop negative
I. Stimuleaza lipoliza
J. Stimuleaza secretia gastrica
198. Urmatoarele sunt indicatii ale epinefrinei ( adrenalinei):

A. Reactii alergice de tip IV
B. Urticarie
C. Astm bronsic alergic
D. Anestezia extremitatilor
E. Hemostaza hemoragiilor din traumatisme
F. Singerari in pinza a plagii operatorii
G. Stop cardiac
H. Bradicardie sinusala
I. Socul cardiogen
J. Socul anafilactic
199. Care din urmatoarele efecte adverse se intilnesc in cazul administrarii epinefrinei (adrenalinei):
A. Creste tranzitul intestinal
B. La doze uzuale determina efecte cardiace crescute la un pacient hipertiroidian
C. Necesita cresterea dozelor la pacientii diabetici tratati cu insulina
D. Determina mioza
E. Poate induce edem pulmonar
F. Durata efectului este mai scazut in asociere cu cocaina
G. Previne hemoragia cerebrala la pacientul hipertensiv
H. Are efectul potentat de catre cocaina
I. Pacientul hipertiroidian are un numar de receptori beta adrenergici crescuti pe membrana celulei cardiace
J. Scade eliberarea glucozei din depozite
200. Care din următoarele antianginoase au și efect antiaritmic:

A. Bisoprolol
B. Digoxin
C. Felodipină
D. Atenolol
E. Metoprolol
F. Isradipină
G. Propranolol
H. Nitroglicerină
I. Isosorbid dinitrat
J. Verapamil
201. Efect antisecretor gastric se constată la:

A. Cimetidină
B. Famotidină
C. Hidroxid de aluminiu
D. Sucralfat
E. Lansoprazol
F. Pantoprazol
G. Bicarbonat de sodiu
H. Omeprazol
I. Oxid de magneziu
J. Carbonat de calciu
202. Despre Oxitocină se poate afirma că:

A. măreşte tonusul miometrului
B. scade tesiunea arterială
C. diminuiază activitatea contractilă a miometrului
D. este indicată în vederea eliminării placentei
E. are efect diuretic
F. este indicată în vederea declanșării travaliului
G. este contraindicată în sarcini cu suferință fetală
H. scade tonusul miometrului
I. este indicată în vederea ejecției laptelui
J. intensifică activitatea contractilă a miometrului
203. Numiți particularități ale hidroclorotiazidei:

A. crește retenția de acid uric
B. scade tensiunea arterială
C. stimulează sinteza prostaglandinelor vasodilatatoare
D. scade eliminarea ionilor de calciu
E. reduce eliminarea ionilor de sodiu
F. crește eliminarea ionilor de potasiu
G. crește eliminarea ionilor de calciu
H. inhibă cotransportorul Na+/K+/Cl-
I. scade eliminarea ionilor de potasiu
J. crește eliminarea ionilor de sodiu
204. Numiți particularități ale diureticelor de ansă:

A. acționează prin mecanism osmotic
B. inhibă anhidraza carbonică
C. crește eliminarea ionilor de sodiu
D. crește eliminarea ionilor de potasiu
E. scade tensiunea arterială
F. scade eliminarea ionilor de potasiu
G. inhibă cotransportorul Na+/K+/Cl-
H. crește eliminarea ionilor de calciu
I. stimulează sinteza prostaglandinelor vasodilatatoare
J. reduce eliminarea ionilor de sodiu
205. Pentru terapia astmului bronșic se poate administra:

A. Digoxin
B. Amiodaronă
C. Salmeterol
D. Teofilină
E. Fenoterol
F. Propranolol
G. Metoprolol
H. Ipratropium
I. Tiotropium
J. Furosemid
206. Numiți particularități ale Indapamidei:

A. crește eliminarea ionilor de calciu
B. stimulează sinteza prostaglandinelor vasodilatatoare
C. scade eliminarea ionilor de potasiu
D. crește retenția de acid uric
E. inhibă anhidraza carbonică
F. crește eliminarea ionilor de potasiu
G. inhibă cotransportorul Na+/K+/Cl-
H. crește eliminarea ionilor de sodiu
I. scade tensiunea arterială
J. reduce eliminarea ionilor de sodiu
207. Blochează canalele de calciu:

A. Verapamil
B. Felodipină
C. Furosemid
D. Propranolol
E. Nitroglicerină
F. Nifedipină
G. Isradipină
H. Digoxin
I. Diltiazem
J. Indapamidă
208. Se poate afirma că Heparina:

A. inactivează factorul IIa
B. activează factorii coagulării
C. inactivează factorul Xa
D. inhibă serin-proteazele
E. inactivează doar factorul Xa
F. activează factorul IIa
G. inhibă factorii coagulării
H. se ataseză doar la antitrombina III
I. se ataseză la antitrombina III
J. activează factorul Xa
209. Se poate afirma că Heparina:

A. este indicată la pacienți care au suferit intervenții chirurgicale recente la nivel cerebral
B. este indicată la pacienți care urmează a fi operați
C. este indicată în tratamentul emboliei pulmonare
D. inhibă factorii coagulării
E. are ca antidot vitamina K
F. inactivează doar factorul Xa
G. este contraindicată în sarcină
H. este indicată la pacienți cu afecțiuni hemoragice
I. este indicată profilactic în prevenirea trombozei venoase postoperatorii
J. are ca antidot sulfatul de protamină
210. În tratamentul acut al infarctului, în primele 6 ore, pentru liza trombusului, se poate administra:
A. Urokinază
B. Alteplază
C. Acid acetilsalicilic
D. Streptokinază
E. Dipiridamol
F. Clopidogrel
G. Complex activator compus din plasminogen și streptokinază
H. Anistreplază
I. Heparină
J. Warfarină

A. Oxitocina este indicată pentru inducerea travaliului în cazul diagnosticării suferinţei fetale
B. Desmopresina este indicată la pacienţi cu hipertensiune arterială
C. Propranolol determină cefalee bitemporală pulsatilă tranzitorie
D. Lidocaina este indicată pentru aritmiile ventriculare
E. Nitraţii pot fi administraţi fără risc la pacienţii cu glaucom
F. Teofilina poate determina tremurături fine ale extremităţilor
G. Lisinopril nu interferă cu degradarea bradikininei
H. Metilxantinele determină efect inotrop pozitiv
I. Montelukast nu este eficient în tratamentul astmului indus de acidul acetilsalicilic
J. Teofilina stimulează secreţia gastrică

A. Rosuvastatină poate determina rabdomioliză
B. Nicorandil nu interferă cu eliberarea de NO
C. Valsartan poate determina tuse uscată
D. Diazoxid nu influenţează semnificativ debitul cardiac
E. Nitroglicerina nu produce tahifilaxie
F. Glicozizii cardiotonici se pot asocia fără risc cu preparatele cu calciu
G. Felodipina poate agrava insuficienţa cardiacă severă
H. Losartan este indicat în tratamentul insuficienței cardiace
I. Simvastatina poate determina anorexie şi greţuri
J. Valsartan poate determina angioedem

A. Ergometrina este indicată în vederea eliminării placentei
B. Digoxin are biodisponibilitate este scăzută în asociere cu Eritromicina
C. Nitroglicerina nu influenţează demnificativ valorile tensiunii arteriale
D. Losartan poate fi administrat în sarcină
E. Papaverina constituie alternativă în tratamentul arteriopatiilor obstructive
F. Furosemid este indicat în tratamentul de urgență al HTA
G. Nitroglicerina poate determina sincopa nitritoidă
H. Rosuvastatina este indicată în tratamentul sindromului dislipidemic
I. Nitroglicerina poate determina methemoglobinemie
J. Sildenafil nu influenţează semnificativ valorile tensiunii arteriale

A. Eritromicina administrată pe cale orală creşte biodisponibilitatea Digoxinului
B. Vitamina B12 constituie tratament de elecţie în anemia feriprivă
C. Cafeina determină efecte psihoanaleptice
D. Eplerenone este indicat în tratamentul insuficienței cardiace
E. Spironolactona produce efecte antiandrogene
F. Buspirona determină efecte sedative importante
G. Sotalol poate determina efecte proaritmogene
H. Vasopresina poate fi administrată fără risc la pacienţii hipertensivi
I. Heparinele nefracţionate pot fi administrate fără risc la pacienţii cu hemoragii
J. Sildenafil este indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale

A. Rosuvastatina poate determina miozită
B. Spironolactona este antagonist selectiv al receptorilor pentru hormonii steroidieni
C. Amlodipina este contraindicată în tratamentul hipertensiunii arteriale la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă
D. Sildenafil este indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare
E. Enalapril blochează degradarea bradikininei
F. Valsartan nu produce bronhospasm
G. Adenozina este indicată în tratamentul TPSV
H. Verapamil nu influienţează semnificativ proteina multitransportoare glicoproteina P
I. Streptokinaza prezintă acţiune antifibrinolitică
J. Amiodarona administrată cronic nu interferă cu funcţia tiroidei

A. Furosemid determină scăderea valorilor tensiunii arteriale
B. Papaverina este indicată în tratamentul insuficienţei cardiace acute
C. Ranitidina poate determina ginecomastie
D. Metoclopramid este un antiemetic cu efecte prokinetice
E. Octreotid stimulează eliberarea de gastrină
F. Vardenafil poate fi administrat fără risc la pacienţii cu hipotensiune arterială
G. Minoxidil este indicat în urgenţele hipertensive
H. Sildenafil poate fi adminsitrat la pacienţii cu hipotensiune arterială severă
I. Eritropoietina este indicată în tratamentul anemiei secundare insuficienţei renale cronice
J. Teofilina poate fi administrată fără risc la pacienţii cu epilepsie petit-mal

A. Cimetidina poate produce stimularea spermatogenezei
B. Domperidon nu traversează bariera hematoencefalică
C. Amiodarona este antiaritmic de clasă III
D. Torsemide determină hipercalcemie
E. Spironolactona produce ca efect advers ginecomastia
F. Furosemid determină ca prim efect vasodilataţia
G. Fraxiparin este o heparină cu greutate moleculară mare
H. Torsemide determină hiperpotasiemie
I. Nitroglicerina produce hipotensiune ortostatică
J. Felodipina este puternic aritmogenă

A. În caz de supradozare cu Warfarină se administrează sulfat de protamină
B. Cafeina determină efect inotrop negativ
C. Losartan determină tuse şi angioedem bronşic
D. Acidul etacrinic este contraindicat în glaucom
E. Clopidogrel acţionează prin inhibarea ciclooxigenazelor
F. Desmopresina este indicată în tratamentul hemoragiilor
G. Nebivolol acţionează şi prin eliberarea de NO
H. Eritropoietina poate determina tromboze
I. Acidul folic este contraindicat în sarcină
J. Oxitocina poate fi indicată fără risc pentru inducerea travaliului la gravide cu placenta praevia

A. Indapamida determină efecte vasodilatatoare
B. Famotidina are efect anti-Helicobacter pylori
C. Hidroclorotiazida determină hiperuricemie
D. Misoprostol este citoprotector al mucoasei gastrice
E. Dihidroergotoxina poate produce halucinaţii
F. Acetazolamida este indicată în tratamentul răului de mișcare
G. În caz de supradozare cu Heparină se administrează vitamina K
H. Omeprazol are efect anti-Helicobacter pylori
I. Spironolactona nu influienţează semnificativ sistemul endocrin
J. Spironolactona este indicată în tratamentul insuficienţei cardiace cronice
220. Selectați afirmațiile adevărate:

A. în caz de astm sever, corticosteroizii nu se pot administra sistemic
B. administrarea de corticosteroizi inhalatori în cazul astmului persistent țintește inflamația subiacentă de la nivelul arborelui respirator
C. antagoniștii colinergici sunt în general mai eficace decât agoniștii β2 adrenergici în tratamentul astmului
D. glucocorticoizii orali sau parenterali nu au aproape deloc efecte adverse
E. agoniștii β2 adrenergici inhalatori cu durată scurtă de acțiune reprezintă tratamentul de elecție al formelor ușoare de astm, caracterizate prin simptome ocazionale
F. Cromolinul este antagonist de leucotriene
G. agoniștii β2 adrenergici, antagoniștii colinergici și Teofilina acționează asupra msuculaturii netede bronșice
H. Salmeterolul și formoterolul sunt agoniști β2 adrenergici cu durată lungă de acțiune
I. Teofilina este un bronhoconstrictor care poate cauza aritmii cardiace și crize convulsivii în caz de supradozaj
J. unul dintre efectele adverse ale antagoniștilor de leucotriene este creșterea enzimelor hepatice
221. Sunt false afirmațiile:

A. Difenhidramină și Clorfeniramină sunt blocanți ai receptorilor histaminici H2
B. Triamcinolon și mometazonă sunt corticosteroizi
C. în cazul rinitei alergice, se pot folosi antihistaminice și decongestionante nazale
D. Montelukast, Zafirlukast și Zileuton sunt antagoniști de leucotriene
E. Cromolinul inhibă degranularea mastocitelor și eliberarea de histamină
F. sprayurile nazale cu corticosteroizi pot determina epistaxis
G. Ipratropiul este un agent bronhodilatatator cu acțiune rapidă
H. Salmeterol și Formoterol sunt β2 agoniști cu durată scurtă de acțiune
I. Cromolinul este contraindicat la copii și la femeile însărcinate
J. Zafirlukastul și zileutonul nu influențează citocromul P450
222. Se poate afirma despre triptani:

A. sunt agenți utilizați în tratamentul cefaleei migrenoase
B. Frovatriptan este triptanul cu cea mai lungă durată de acțiune
C. Rizatriptan este triptanul cu cea mai lungă durată de acțiune
D. determină vasoconstricție mai intensă decât ergotamina
E. Dihidroergotamina este unul dintre reprezentații clasei
F. administrarea de triptani este sigură la pacienții cu boală coronariană
G. Zolmitriptan se administrează subcutanat, intranazal și oral
H. debutul efectului administrării parenterale este de 20 de minute
I. senzațiile de presiune la nivelul gâtului, toracelui, faringelui și mandibulei sunt efecte adverse ale triptanilor
J. sunt agoniști de serotonină care acționează asupra unui subgrup de receptori serotoninergici prezenți la nivelul nervilor periferici mici care inervează vasele intracraniene
223. Misoprostol:
A. este un analog de PGI2
B. scade secreția de mucus și bicarbonat la nivel gastric
C. scade contracțiile uterine
D. contracarează efectul ulcerogen al AINS
E. poate fi folosit în tratamentul glaucomului
F. nu influențează scereția de acid gastric produsă de celulele parietale gastrice
G. contraindicat în timpul sarcinii deoarece produce avort
H. reduce indidența ulcerelor gastrice și duodenale cauzate de AINS
I. poate produce bradicardie fetală când este utilizat pentru declanșarea travaliului
J. alte efecte adverse frecvente includ cefalee, diaree, dureri abdominale și sângerări intermenstruale
224. Efectele adverse ale nitraților:

A. tahicardie
B. angină pectorală
C. congestie facială
D. bradicardie
E. hiperkaliemie
F. disfagie
G. hipotensiune posturală
H. poate să dezvolte rapid toleranță
I. hiponatremie
J. cefalee
225. Blocantele canalelor de calciu:

A. inhibă pătrunderea calciului în celulele musculare cardiace și în celulele musculare netede la nivelul patului arterial coronarian și patului arterial sistemic
B. Nifedipina încetinește conducerea atrio-ventriculară și scade rata de descărcare a pacemakerului sinusal
C. unul dintre efectele advserse este reprezentat de diaree
D. scad tonusul musculaturii netede vasculare și scad rezistența vasculară
E. Diltiazemul încetinește conducerea atrio-ventriculară și scade rata de descărcare a pacemakerului sinusal
F. Verapamilul crește contractilitatea cardiacă și consumul de oxigen
G. Verapamilul poate fi administrat în siguranță împreună cu Digoxinul
H. Nifedipina este un derivat de dihidropiridină
I. Nifedipina afectează în principal miocardul, în timp ce verapamilul exercită un efect mai puternic asupra musculaturii netede a vaselor periferice
J. pot agrava insuficiența cardiacă
226. Următoatele asocieri între agentul terapeutic și efectul său advers sunt corecte:
A. blocanți ai receptorului pentru angiotensină (BRA) – hipotensiune posturală
B. BRA – hiperkaliemie
C. inhibitori enzimă de conversie ai angiotensinei (IECA) – tuse seacă persistentă
D. IECA – bradicardie
E. BRA – aritmii cardiace
F. IECA – hipokaliemie
G. IECA – angioedem
H. IECA – hiperkaliemie
I. BRA – tuse seacă persistentă
J. BRA – hipokaliemie
227. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA):

A. scad presarcina și postsarcina și astfel cresc debitul cardiac
B. sunt utilizați în tratamentul insuficienței cardiace
C. se pot administra la femeile însărcinate
D. cresc retenția hidrosalină
E. pot produce insuficiență renală
F. blochează enzima care clivează angiotensinogenul pentru a forma angiotensina I
G. pot fi folosiți în asociere cu diuretice, β-blocante, digoxină și antagoniști ai aldosteronului
H. pot produce hipopotasemie
I. reduc rata inactivării bradikininei
J. alimentele nu influențează absorbția IECA
228. Blocantele receptorilor pentru angiotensină (BRA):

A. reprezintă un înlocuitor al inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei la pacienții care nu pot tolera aceste medicamente
B. sunt utilizați în tratamentul hipertensiunii arteriale
C. pot produce hiperpotasamie
D. pot produce angioedem
E. se pot administra la femeile însărcinate
F. Candesartan, losartan, telmisartan și valsartan sunt reprezentanți ai clasei
G. Captopril, enalapril, lisinopril și ramipril sunt reprezentanți ai clasei
H. se administrează oral, o dată pe zi
I. pot produce tuse seacă persistentă
J. antagonizează competitiv cu potență foarte mare receptorii de tip 2 ai angiotensinei
229. Glicozide digitalice:

A. efectele adverse includ aritmii, anorexie, greață, vomă, cefalee, confuzie, vedere neclară, modificarea percepției culorilor și percepția de halouri în jurul obiectelor întunecate
B. cresc consumul de oxigen al miocardului
C. Digoxina inhibă schimbul Na/K realizat de de ATP-aza Na/K
D. Digoxina este indicată la pacienții cu insuficiență cardiacă diastolică
E. reduc viteza conducerea prin nodul atrio-ventricular, ceea ce explică utilizarea la pacienții cu fibrilație atrială
F. cresc frecvența cardiacă
G. hiperkaliemie crește riscul de cardiotoxicitate al Digoxinei
H. administrarea de Amiodaronă, Verapamil, Eritromicină sau Tetraciclină la pacienții care sunt sub tratament cu Digoxină, determină creșterea concentrației de Digoxină
I. au efect inotrop pozitiv asupra inimii
J. au index terapeutic mare
230. Selectați asocierile corecte:

A. Indapamidă – diuretic tiazidic-like
B. Eplerenonă – diuretic economisitor de K
C. Triamteren – diuretic de ansă
D. Spironolactonă – diuretic de ansă
E. Furosemid – diuretic de ansă
F. Hidroclorotiazidă – diuretic de ansă
G. Bumetanid – diuretic de ansă
H. Spironolactonă – diuretic economisitor de K
I. Bumetanid – diuretic econoisitor de K
J. Amilorid – diuretic tiazidic
231. Sunt efecte adverse ale diureticelor tiazidice:

A. hipocalcemie
B. hipernatremie
C. hiperglicemie
D. hipomagneziemie
E. supraîncărcare de volum
F. crize acute de gută
G. hipoglicemie
H. hipokaliemie
I. hiperuricemie
J. hiperkaliemie
232. Sunt adevărate următoarele:

A. inhibitorii de HMG CoA-reductază pot mări nivelul de warfarina și, de aceea, este importantă monitorizarea prin aPTT
B. Atorvastatina, rosuvastatina și simvastatina sunt inhibitori de HMG CoA-reductază
C. inhibitorii de HMG CoA-reductază se pot administra în siguranță la copii și la femeile însărcinate
D. inhibitorii de HMG CoA-reductază blochează sinteza de novo a colesterolului și determină creșterea numărului de receptori pentru LDL
E. Colistiramina nu interferă cu absobție vitaminelor A,D,K,E
F. Fenofibratul și gemfibrozilul sunt derivați de acid fibric care scad nivelul seric al triacilglicerolului și cresc concentrația
G. fibrații se pot administra în siguranță la pacienții cu difuncție hepatică și cu afecțiuni preexistente ale vezicii biliare
H. cel mai frecvent efect advers al colesevelamului este diareea
I. fibrații predispun la formarea calculilor biliari
J. inhibitorii de HMG CoA-reductază pot determina hepatotoxicitate și miopatie
233. Sunt anticoagulante:

A. Prasugrel
B. Heparină
C. Warfarină
D. Clopidogrel
E. Abciximab
F. Enoxaparină
G. Dabigatran
H. Fondaparină
I. Eptifibatidă
J. Aspirina
234. Heparina nefracționată:

A. este un agent trombolitic
B. monitorizarea tratamentului se face prin aPTT
C. este contraindicată atunci când se utilizează dispozitive de circulație extracorporeală, precum aparatele de dializă
D. are un efect rapid care persistă mult timp după oprirea administrării
E. efectul său anticoagulant este mediat de legarea antitrombinei III și inducerea unei modificări conformaționale care să îi accelereze interacțiunea cu trombina și factorul Xa
și să îi înhibe
F. se administrează profilactic pentru prevenirea trombozei venoase postoperatorii la pacienții tratați chirurgical și la cei aflați în faza acută a infractului miocardic
G. pentru obținerea imediată a efectului, heparina nefracționată se administrează frecvent în bolus intravenos
H. este un amestesc de glicozaminoglicani anioni cu lanț drept, aceste lanțuri având greutăți moleculare foarte variabile
I. monitorizarea tratamentului se face prin INR
J. timpul de înjumătățire este mai scurt în caz de insuficiență renală
235. Următoarele diferențe dintre heparina nefracționată și heparina cu greutate moleculară mică (LMWH) sunt adevărate:
A. Heparina nefracționată formează un complex cu antitrombina III și inactivează factorul Xa, dar nu se leagă de trombină, în timp ce LMWH se leagă de antitrombina III și
accelerează inhibarea atât a factorului Xa, cât și a trombinei
B. LMWH necesită monitorizare intensă precum heparina nefracționată
C. LMWH nu necesită monitorizare așa de intensă precum heparina nefracționată
D. timpul de înjumătățire al heparinei nefracționate este de 4h
E. sângerările sunt mai frecvente în cazul LMWH, decât în cazul heparinei nefracționate
F. LMWH formează un complex cu antitrombina III și inactivează factorul Xa, dar nu se leagă de trombină, în timp ce heparina nefracționată se leagă de antitrombina III și
accelerează inhibarea atât a factorului Xa, cât și a trombinei
G. timpul de înjumătățire al heparinei nefracționate administrate iv este de 2h
H. LMWH este contraindicată la femeile însărcinate
I. LMWH se administrează subcutanat
J. ambele limitează expansiunea trombilor prin prevenirea formării de fibrină
236. Selectați asocierile corecte dintre agent terapeutic și monitorizarea tratamentului cu acesta:
A. Warfarină – INR (2-3)
B. Heparină nefracționată – aPTT (1,5-2,5 ori mai mare decât valoarea normală)
C. Heparina nefracționată – INR (2-3)
D. Warfarină - aPTT (1,5-2,5 ori mai mare decât valoarea normală)
E. Lepirudină - INR
F. Argotroban – aPTT
G. LMWH - INR (2-3)
H. Lepirudină - aPTT
I. Dabigatran – nu necesită monitorizare regulată
J. Dabigatran – aPTT
237. Antagoniștii de vitamina K:

A. efectele Warfarinei apar imediat după administrare
B. Warfarina difuzează ușor în LCR, urină și laptele matern
C. Warfarina prezintă un număr scăzut de interacțiuni medicamentoase
D. afectează sinteza de factori de coagulare II, VII, IX, X
E. principalul efect advers este reprezentat de sângerare
F. Warfarina are o absorbție scăzută după administrarea orală
G. printre efectele adverse pot să apară leziuni cutanate, necroză și sindromul degetului violet
H. inversarea acțiunii Warfarinei cu vitamină K necesită 24h (timp necesar degradării factorilor de coagulare deja sintetizați)
I. Warfarina nu tranversează bariera placentară
J. Warfarina are indice terapeutic mic
238. Despre antihistaminice anti H1 se poate afirma că:

A. cele de generația I nu interacționează cu alcoolul etilic
B. cele de generația a II-a nu traversează bariera hematoencefalică
C. produc grețuri și vărsături
D. difenhidramina e folosită în răul de mișcare
E. sunt indicate în tratamentul urticariei
F. cele de generația I produc agitație
G. cele de generația I produc constipație
H. reduc apetitul alimentar
I. prometazina produce hipertensiune arterială
J. prometazina produce xerostomie

A. cromolin este folosit în profilaxia astmului bronșic
B. antagoniștii de leucotriene sunt hepatotoxici
C. cromolin are acțiune de lungă durată
D. montelukast se administrează doar inhalator
E. folosirea antagoniștilor de leucotriene permite reducerea dozelor de bronhodilatatoare și de corticosteroizi
F. zileuton este inductor enzimatic
G. cromolin este contraindicat în astmul de efort
H. zafirlukast este inhibitor de 5-lipooxigenază
I. zafirlukast este ineficace în criza de astm bronșic
J. montelukast se administrează la copil
240. Despre derivații de prostaglandine se poate afirma că:

A. histamina produce bronhodilatație
B. latanoprost este indicat în glaucom
C. loratadina produce sedare
D. misoprostol este folosit pentru prevenirea ulcerațiilor gastrice produse de antiinflamatoarele nesteroidiene
E. doxilamina produce agitație
F. mifepristona este indicată ca abortiv
G. misoprostol este indicat în tratamentul ulcerului la gravide
H. latanoprost, în administrare de lungă, durată produce pigmentarea irisului
I. histamina produce vasodilatația vaselor mici
J. travoprost blochează drenarea umorii apoase
241. Despre triptani se poate afirma că:

A. produc senzație de durere toracică
B. sunt antagoniști serotoninergici
C. acționează la nivel periferic
D. pot fi administrați la pacienți cu boli cardio-vasculare
E. rizatriptan are eficacitate redusă
F. cresc presiunea sanguină
G. sumatriptan se administrază și intranazal
H. sumatriptan are durată scurtă de acțiune
I. sunt indicați în tratamentul migrenei
J. frovatriptan are acțiune scurtă

A. blocantele de canale de calciu sunt indicate în angina pectorală la diabetici
B. nitrații se pot asocia fără risc cu inhibitori de fosfodiesterază
C. nifedipina are efect vasodilatator
D. verapamil este indicat în insuficiența cardiacă
E. nitrații cresc presarcina
F. nifedipina produce bradicardie
G. nitrații cresc perfuzia miocardică
H. ranolazina blochează faza tardivă a canalelor de Na+
I. nitrații dezvoltă toleranță
J. nitrarații cresc necesarul de O2 al miocardului

A. milrinona este contraindicată în insuficiența cardiacă
B. digoxina are indice terapeutic mare
C. nitrații sunt contraindicați în insuficiența cardiacă
D. inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei produc angioedem
E. inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot produce tuse seacă
F. losartan este antagonist al receptorilor pentru angiotensina II
G. digoxina este indicată insuficiența cardiacă diastolică
H. inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei produc hiperkaliemie
I. inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sunt folosiți de elecție în insuficiența cardiacă
J. chinidina poate cauza bloc sinoatrial sau atrioventricular

A. sotalol blochează efluxul de K+
B. digoxina are timp de înjumătățire lung
C. verapamil are acțiune mai puternică la nivel vascular
D. procainamida produce lupus eritematos
E. antiaritmicele de clasa I stimulează canalele de Na+
F. diltiazem are efecte inotrop pozitive
G. lidocaina este indicată în tahicardia ventriculară
H. amiodarona este contraindicată în fibrilația atrială
I. propranolol este contraindicat în flutterul atrial
J. verapamil are și efecte vasodilatatoare
245. Despre inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei se poate afirma că:

A. determină hipotensiune posturală
B. cresc în mod reflex frecvența cardiacă
C. sunt contraindicați la pacienții hipertensivi cu afectare renală cronică
D. scad nivelul de bradikinină
E. scad atât presarcina, cât și postsarcina
F. previn remodelarea ventriculară după infarct de miocard
G. cresc producția de aldosteron
H. produc vasodilatație arteriolară și venoasă
I. încetinesc progresia nefropatiei diabetice
J. sunt contraindicați la pacienți cu risc de boală coronariană

A. aliskiren este indicat la gravide cu hipertensiune arterială
B. blocantele de canale de calciu sunt indicate în insuficiența cardiacă
C. sartanii cresc nivelul de bradikinină
D. verapamil ale efecte inotrop și dromotrop pozitive
E. blocantele de canale de calciu au și efecte natriuretice
F. sartanii sunt utilizați în insuficiența cardiacă
G. aliskiren este inhibitor direct al reninei
H. ranolazina este indicată în angina pectorală
I. sartanii reprezintă medicație de elecție la persoanele diabetice cu hipertensiune arterială
J. sartanii produc tuse seacă severă

A. statinele sunt hepatotoxice
B. statinele inhibă 3-hidroxi 3-metil glutaril coenzima A
C. colestiramina este o rășină schimbătoare de ioni
D. ezetimib stimulează absorbția colesterolului exogen și biliar din intestin
E. niacina stimulează lipoliza în țesutul adipos
F. fibrații sunt indicați în tratamentul hipertrigliceridemiilor
G. colestipol nu influențează absorbția intestinală a medicamentelor
H. niacina nu se asociază cu statine
I. fibrații nu interacționează cu anticoagulantele orale
J. statinele pot produce rabdomioliză

A. vasodilatatoarele directe blochează canalele de K+
B. enoxaparina este o heparină cu greutate moleculară mică
C. hidralazina produce tahicardie reflexă
D. metildopa reduce puternic debitul cardiac
E. metildopa este indicată la pacienți hipertensivi cu insuficiență renală
F. minoxidil produce retenție hidrosalină
G. abciximab stimulează receptorii glicoproteici GPIIb/IIIa
H. medildopa produce agitație
I. clopidogrel este indicat pentru prevenirea evenimentelor aterosclerotice după infarct miocardic recent
J. eptifibatida crește complicațiile tromboembolice asociate cu sindroamele coronariene acute

A. la doze între 50-325 mg acidul acetilsalicilic este antiagregant plachetar
B. alteplaza este indicată în tratamentul infarctului miocardic acut
C. dabigatran este un inhibitor direct al trombinei
D. warfarina nu prezintă interacțiuni medicamentoase
E. sulfatul de protamină antagonizează efectele anticoagulante ale heparinei
F. tratamentul cu dabigatran impune monitorizarea frecventă a INR
G. heparina este contraindicată la gravide cu proteze valvulare cardiace
H. heparina are acțiune lungă
I. heparina se utilizează în profilaxia trombozelor venoase postoperatorii
J. streptokinaza este un antagonist de vitamină K
250. Despre diureticele economisitoare de K+ se poate afirma că:

A. spironolactona este indicată în insuficiența cardiacă
B. triamteren este un diuretic foarte eficace
C. se asociază frecvent cu diuretice tiazidice
D. eplerenona are efecte endocrine mai putenice decât spironolactona
E. spironolactona produce ginecomastie
F. spironolactona este antagonist de aldosteron
G. stimulează reabsorbția de Na+ la nivelul tubilor colectori
H. spironolactona este contraindicată la pacienți cu ciroză hepatică
I. spironolactona este inhibitor enzimativ
J. triamteren crește nivelul acidului uric în sânge
251. Despre Acetazolamidă se poate afirma că:

A. produce litiază renală
B. este indicată în tratamentul glaucomului
C. este contraindicată la pacientul cu ciroză hepatică
D. are efecte diuretice puternice
E. poate produce litiază renală
F. este indicată pentru răul de altitudine
G. produce hiperpotasemie
H. produce alcaloză metabolică
I. produce agitație
J. are acțiune lungă
252. Depre diureticele tiazidice se poate afirma că:

A. sunt indicate în tratamentul hipertensiunii arteriale
B. reduc excreția urinară de Ca2+
C. produc hiperuricemie
D. produc hiperlipidemie
E. stimulează reabsorbția Na+ și Cl- din tubul contort distal
F. produc hipoglicemie
G. cresc rezistența vasculară periferică
H. sunt contraindicate în diabetul insipid
I. stimulează eliminarea K+
J. sunt contraindicate în insuficiența cardiacă
253. Despre diureticele de ansă se poate afirma că:

A. sunt contraindicate în edemul pulmonar acut asociat insuficienței cardiace
B. au acțiune de lungă durată
C. produc hipermagneziemie
D. produc ototoxicitate
E. stimulează eliminarea urinară de Ca2+
F. reduc sinteza de prostaglandine
G. produc hiperpotasemie
H. sunt cele mai eficace diuretice
I. inhibă cotransportorul Na+/K+/2Cl- la nivelul ansei Henle
J. sunt indicate în tratamentul stărilor de hiperkaliemie
254. Sunt inhibitori ai pompei de protoni:

A. pantoprazol
B. misoprostol
C. sucralfat
D. lansoprazol
E. esomeprazol
F. diciclomină
G. nizatidină
H. omeprazol
I. rabeprazol
J. pirenzepină
255. În schemele de tratament ale bolii ulceroase și infecție cu Helicobacter pylori sunt incluse:
A. butilscopolamină
B. metronidazol
C. nistatin
D. compuși cu bismut
E. vancomicină
F. omeprazol
G. misoprostol
H. gentamicină
I. papaverină
J. claritromicină
256. Despre antihistaminicele anti H2 se poate afirma că:

A. cimetidina crește absorbția ketoconazolului
B. sunt contraindicate în boala de reflux gastroesofagian
C. ranitidina are acțiune scurtă
D. sunt indicate în ulcerele de stres
E. cimetidina are și efecte antiandrogenice
F. nizatidina are biodisponibilitate de 100% după administrare orală
G. famotidina este cea mai potentă
H. cimetidina este inhibitor enzimatic
I. sunt contraindicate la pacienți tratați cu antiinflamatoare nesteroidiene
J. nu influențează secreția acidă nocturnă

A. inhibitorii de pompă de protoni sunt contraindicați în esofagita de reflux
B. bisacodil inhibă activitatea colonului
C. hidroxidul de magneziu produce constipație
D. docusatul de sodiu este antidiareic
E. inhibitorii de pompă de protoni nu se asociază cu antiacide
F. terapia prelungită cu inhibitori de pompă de protoni scade absorbția vitaminei B12
G. metoclopramid blochează și receptorii dopaminergici
H. sucralfat este citoprotector gastric
I. ondansetron este antiemetic
J. inhibitorii de pompă de protoni sunt indicați în sindromul Zollinger-Ellison
258. Următoarele afirmații referitoare la medicamentele inotrop pozitive sunt adevărate:

A. Stimularea ß-adrenergică determinată de Dobutamină determină amplificarea pătrunderii ionilor de Ca2+ în celulele miocardice, cu creșterea forței de contracție
B. Stimularea ß-adrenergică scade performanța cardiacă rin efecte inotrop negative și vasoconstricție periferică
C. Digoxina este metabolizată la nivel hepatic, ceea ce nu face necesară ajustarea dozei în funcție de clearance-ul de creatinină
D. Glicozidele digitalice au un indice terapeutic mic, dozele eficace terapeutice fiind foarte mari
E. Digoxina reprezintă agentul terapeutic de primă intenție la pacienții cu insuficiență cardiacă dreaptă
F. Creșterea nivelului seric al potasiului predispune la toxicitate digitalică
G. Tratamentul pe termen lung cu inhibitori de fosfodiesterază este asociat cu creșterea substanțială a riscului de deces
H. Digoxina este eficienă la pacienții cu fibrilație atrială, atât prin scăderea conducerii prin nodulul AV, cât și prin creșterea tonusului vagal asupra cordului
I. Agenții inotrop pozitivi cresc contractilitatea miocardului prin creșterea concentrației citoplasmatice a calciului și măresc astfel debitul cardiac
J. Creșterea contractilității miocardice conduce la scăderea volumului telediastolic, mărind astfel eficiența contracției
259. Următoarele afirmații referitoare la tonicele cardiace sunt adevărate:

A. Hiperkaliemia și hipocalcemia predispun la manifestările toxice ale digoxinei
B. Terapia cu digoxină este indicată în special la pacienții cu insuficiență cardiacă diastolică
C. Milrinona, administrată intravenos pe termen scurt, poate determina ameliorarea simptomelor la pacienți cu insuficiență cardiacă refractară
D. Glicozidele digitalicele conduc la creșterea activității simpatice, determinând creșterea rezistenței periferice și a frecvenței cardiace
E. Digoxina poate determina vedere neclară și modificarea percepției culorilor
F. Hipotiroidismul și insuficiența renală sunt factori predispozanți pentru toxicitatea digoxinei
G. Medicamentele cardiotonice determină creșterea contractilității miocardice, conducând astfel la creșterea volumul telediastolic și a fracției de ejecție
H. Dobutamina se administrează în perfuzie intravenoasă, fiind utilizată în principal pentru tratamentul insuficienței cardiace acute la pacienți spitalizați
I. Hipokaliemia crește riscul de aritmii severe produse de Digoxină
J. Digoxina crește viteza de conducere prin nodulul atrioventricular, fiind contraindicată la pacienții cu fibrilație atrială

A. Glicozidele digitalice conduc la creșterea volumului telediastolic prin creșterea fracției de ejecție
B. Pentru ca mușchiul cardiac să se relaxeze, concentrația calciului citosolic liber la finalul contracției trebuie să crească
C. Glicozidele cardiace reduc indirect funcționalitatea pompei Na+/Ca2+, crescând astfel nivelul intracelular al calciului
D. Digoxina se folosește de elecție în cazul pacienților cu insuficiență cardiacă diastolică, ca terapie de primă intenție
E. Inhibitorii de fosfodiesterază sunt medicamente de elecție în tratamentul pe termen lung al insuficienței cardiace refractare
F. Toxicitatea severă a Digoxinului se manifestă prin tahicardie ventriculară
G. Digoxina încetinește viteza de conducere prin nodulul AV
H. Digoxina este metabolizată la nivel hepatic, motiv pentru care nu este necesară ajustarea dozei în funcție de clearance-ul de creatinină
I. Agenții inotrop pozitivi cresc contractilitatea miocardului prin creșterea concentrației citoplasmatice a calciului
J. Hipotiroidismul și insuficiența renală sunt factori predispozanți pentru toxicitatea digoxinei

A. Digoxinul are un indice terapeutic mare și timp de înjumătățire foarte scurt
B. Creșterea debitului cardiac, secundar administrării de Digoxin, determină reducerea activității simpatice
C. Inhibitorii de fosfodiesterază cresc nivelul intracelular al Ca2+ secundar creșterii concentrației intracelulare a AMPc
D. Diureticele care cresc eliminarea de potasiu pot crește toxicitatea Digoxinei
E. Hiperkaliemia crește riscul de aritmii severe la pacienții tratați cu Digoxin
F. Digoxinul crește potențialul membranar de repaus, ceea ce face membrana mai excitabilă și amplifică astfel riscul de aritmii
G. Digoxinul determină scăderea tonusului vagal, astfel încât frecvența cardiacă scade și necesarul de oxigen al miocardului se diminuează
H. Tratamentul concomitent cu Verapamil poate determina scăderea eficienței tratamentului cu Digoxin prin scăderea plasmatică a acestuia
I. Stimularea b-adrenergică produsă de Dobutamină ameliorează performanța cardiacă prin efecte inotrop pozitive și vasodilatație
J. Glicozidele cardiace scad contractilitatea miocardului atrial și ventricular
262. Despre mecanismele aritmogene, următoarele afirmații sunt adevărate:

A. Medicamentele antiaritmice cresc frecvența de generare a impulsurilor la nivelul celulelor pacemaker ectopice
B. Fiziologic, cea mai rapidă rată de depolarizare se află la nivelul rețelei Purkinje
C. Automatismul anormal poate apărea în prezența unor leziuni ale celulelor miocardice (ex. hipoxie sau modificări ale concentrației de potasiu)
D. În tahicardia ventriculară, debitul cardiac crește și predispune astfel la apariția fibrilației ventriculare
E. Beta-blocantele sunt contraindicate în tratamentul fibrilației atriale
F. Majoritatea agenților antiaritmici inhibă automatismul prin blocarea canalelor de Na+ sau de Ca2+ având efect mai pronunțat în celulele pacemaker ectopice
G. În fibrilația arială, răspunsul ventricular este rapid, astfel debitul cardiac este scăzut, iar intoleranța la efort este frecventă
H. Reintrarea este cea mai frecventă cauză a aritmiilor și poate apărea la orice nivel al sistemului de conducere cardiac
I. Tahicardia ventriculară este o cauză frecventă de deces la pacienții care au suferit un infarct miocardic
J. Agenții antiaritmici de clasa I previn mecanismul de reintrare prin creșterea duratei perioadei refractare
263. Următoarele afirmații despre antiaritmicele de clasa I sunt adevărate:

A. Blocantele canalelor de sodiu (antiaritmice clasa I) sunt medicamente de elecție în cazul aritmiilor secundare bolii cardiace ischemice
B. Disopiramida este un medicament din clasa I-B
C. Lidocaina este un medicament din clasa I-B, utilizat pentru tratamentul aritmiilor ventriculare
D. Antiaritmicele de clasa I-C cresc marcat conducerea și durata pontențialului de acțiune membranar
E. Propafenona este un agent antiaritmic cu spectru larg datorită faptului că încetinește conducerea în toate țesuturile cardiace
F. Flecainida exercită efecte inotrop negative și astfel poate agrava insuficiența cardiacă congestivă
G. Antiaritmicele de clasa I acționează prin blocarea canalelor de sodiu, încetinind rata depolarizării în cursul fazei 0 a potențialului de acțiune
H. Chinidina este utilizată pentru tratamentul tahiaritmiilor atriale sau ventriculare
I. Antiaritmicele de clasa I realizează o blocadă mai accentuată în țesuturile care se depolarizează la o frecvență mai mică
J. Antiaritmicele de clasa I-B cresc durata pontențialului de acțiune prin prelungirea repolarizării
264. Antiaritmice de clasă I (blocante ale canalelor de Na+) sunt următoarele:

A. Dofetilid
B. Sotalol
C. Amiordaronă
D. Lidocaină
E. Propafenonă
F. Diltiazem
G. Chinidină
H. Dronaderonă
I. Disopiramidă
J. Procainamidă
265. Următoarele afirmații despre antiaritmicele de clasă I sunt adevărate:

A. Chinidina, pe langă blocarea influxului de Na+ la nivel celular, are efect inhibitor și asupra canalelor de K+
B. Flecainida acționează asupra Fazei 4 a potențialului de acțiune, reducând panta depolarizării
C. Medicamentele antiaritmice de Clasa I determină în general reducerea excitabilității și a vitezei de conducere
D. Dependența de stare a antiaritmicelor de clasă I se caracterizează prin blocarea selectivă a potențialului de acțiune în celulele cardiace care descarcă cu o frecvență
anormal de mare
E. Flecainida este utilizată în tratamentul aritmiilor ventriculare refractare și în blocarea contracțiilor ventriculare premature
F. Lidocaina își exercită efectul antiaritmic în special asupra aritmiilor atriale sau joncționale
G. Lidocaina are un indice terapeutic îngust, afectând semnificativ funcția inotropă a ventriculului stâng
H. Tocainida poate determina fibroză pulmonară
I. Chinidina nu prezintă interacțiuni medicamentoase cu Digoxinul
J. Antiaritmicele de clasa I-C prelungesc durata repolarizării din cursul Fazei 3 în fibrele musculare ventriculare
266. Următoarele afirmații despre antiaritmicele de clasa II sunt adevărate:

A. Propanololul reduce semnificativ mortalitatea în primul an după producerea unui infarct miocardic datorită capacității sale de a preveni aritmiile ventriculare
B. Sunt adesea utilizate în tratamentul tahiaritmiilor cauzate de creșterea activității simpatice
C. Antiaritmicele de clasa II sunt contraindicate în tahicardia nodală declanșată prin mecanism de reintrare atrio-ventriculară
D. Aceste medicamente reduc automatismul și prelungesc conducerea atrio-ventriculară, având efecte de cronotrop și inotrop negative
E. Amiodarona face parte din categoria antiaritmicelor de clasă II
F. Antiaritmicele de clasă II sunt blocante ale receptorilor b adrenergici
G. Esmololul este un agent b-blocant cu durată lungă de acțiune, care se administrează oral, fiind evitat în situațiile de urgență
H. Metoprololul ese contraindicat la pacienții cu astm bronșic din cauza riscului mare de a cauza bronhospasm
I. Propafenona este un antiaritmic de clasă II
J. Antiaritmicele de clasă II acționează asupra Fazei 4 a pontențialului de acțiune
267. Următoarele afirmații despre antiaritmicele de clasă III sunt adevărate:

A. Sotalolul este contraindicat în fibrilația atrială la pacienți cu ischemie miocardică
B. Dronaderona are un profil de siguranță mai bun comparativ cu Amiodarona în ceea ce privește funcția tiroidiană
C. Amiodarona reprezintă un agent de bază al terapiei fibrilației atriale
D. Dofetilid este contraindicat la pacienții cu fibrilație atrială persistentă și insuficiență cardiacă
E. Agenții de clasă III blochează canalele de potasiu și prelungesc durata potențialului de acțiune
F. Sotalolul prezintă avantajul de a scurta durata pontețialului de acțiune, scăzând astfel perioada refractară efectivă
G. Agenții de clasă III nu prezintă potențial proaritmic
H. Amiodarona are atât activitate antianginoasă, cât și activitate antiaritmică
I. Prelungirea intervalului QT, secundară inhibiției canalelor de potasiu, se asociază cu risc crescut de apariție a unor tahiaritmii ventriculare fatale
J. Amiodarona prezintă cea mai mică incidență a efectelor adverse acute sau cronice
268. Următoarele afirmații despre antiaritmicele de clasă III sunt adevărate:

A. Efectele clinice ale Amiodaronei se înregistrează uneori și după șase săptămâni de la inițierea tratamentului
B. Amiodarona determină scurtarea duratei potențialului de acțiune și a perioadei refractare
C. Amiodarona poate determina fibroză pulmonară interstițială, hiper-/hipotiroidism sau neuropatie și slăbiciune musculară
D. Tratamentul cu Dofetilid se poate iniția în ambulator, la indicația farmacistului
E. Toate medicamentele din Clasa III au potențialul de a induce aritmii
F. Sotalolul poate determina creșterea necesarului de oxigen al cordului
G. Dronaderona nu interacționează cu anticoagulantele orale
H. Agenții de clasă III prelungesc durata pontențialului de acțiune prin efectul lor asupra Fazei 0 a depolarizării
I. Sotalolul nu prezintă riscul de apariție al torsadei vârfurilor
J. În ciuda profilului său de reacții adverse, Amiodarona este agentul antiaritmic cel mai larg utilizat
269. Următoarele afirmații despre antiaritmicele de clasă IV sunt adevărate:

A. Antiaritmicele de clasă IV sunt reprezentate de blocante ale canalelor de calciu, încetinind conducerea la nivelul nodulului atrioventricular
B. Acțiunea blocantă a antiaritmicelor de clasă IV are eficacitate maximă atunci când frecvența cardică este crescută
C. Verapamilul și Diltiazemul sunt mai eficace împotriva aritmiilor ventriculare
D. Antiaritmicele de clasă IV încetinesc conducerea și scurtează perioada refractară efectivă în țesuturile dependente de calciu
E. Verapamilul are acțiune mai puternică la nivelul musculaturii netede vasculare decât la nivelul inimii
F. Diltiazemul are efecte intermediare, acționând atât la nivelul inimii, cât și la nivelul musculaturii netede vasculare
G. Verapamilul și Diltiazemul sunt utile în reducerea frecvenței ventriculare în caz de flutter atrial sau fibrilație atrială
H. Antiaritmicele de clasă IV pot determina vasoconstricție periferică, crescând astfel presiunea sanguină
I. Acești agenți au proprietăți inotrop negative, astfel încât sunt contraindicate la pacienți cu disfuncție cardiacă preexistentă
J. Verapamilul și Diltiazemul stimulează canalele de calciu cu poartă reglată de voltaj, producând creșterea influxului lent de calciu la nivel celular
270. Următoarele afirmații referitoare la antiaritmice sunt adevărate:

A. Flecainida este utilizată pentru profilaxia tahicadiilor supraventriculare paroxistice
B. Procainamida poate determina efecte adverse la nivelul SNC precum depresie, halucinații și psihoză
C. La concentrații toxice, Digoxinul produce contracții ventriculare ectopice care pot cauza fibrilație ventriculară
D. Propafenona este considerată un agent antiarirtmic cu spectru îngust
E. Digoxina prelungește perioada refractară a celulelor miocardice atriale și ventriculare și prelungește viteza de conducere la nivelul nodulului AV
F. Adenozina reduce automatismul nodulului atrioventricular, fiind tratamentul de elecție pentru oprirea tahicardiei supraventriculare acute
G. Digoxinul poate determina creșterea vitezei de conducere la nivelul nodulului atrioventricular
H. Amiodarona este un antiaritmic de clasa IV
I. Mexiletina este contraindicată în tratamentul aritmiilor ventriculare asociate cu infarct miocardic în antecedente
J. Chinidina poate precipita aritmii de tipul tahicardiei ventriculare polimorfe
271. Următoarele afirmații referitoare la antiaritmice sunt adevărate:

A. Verapamilul și diltiazemul sunt mai eficace împotriva aritmiilor ventriculare față de cele atriale
B. Automatismul anormal poate apărea în prezența unor leziuni miocardice provocate de hipoxie sau de modificări ale concentrației de potasiu
C. Antiaritmicele din clasa I determină reducerea excitabilității și a vitezei de conducere
D. Majoritatea agenților antiaritmici inhibă automatismul prin deplasarea pragului de activare către un potențial mai puțin negativ
E. Verapamilul are acțiune mai puternică la nivelul musculaturii netede vasculare decât la nivelul inimii
F. Dofetilid este contraindicat la pacienții care asociază fibrilație atrială persistentă și insuficiență cardiacă secundară bolii coronariene
G. Antiaritmicele de clasa II acționează asupra fazei 0 a potențialului de acțiune și cresc astfel conducerea la nivelul nodulului AV
H. Antiaritmicele de clasă I realizează o blocadă mai accentuată în țesuturile care se depolarizează mai rar (ex. blocurile sinoatriale, blocurile AV)
I. Reintrarea este cea mai frecventă cauză a aritmiilor
J. Amiodarona este eficace atât pentru tratamentul tahiaritmiilor supraventriculare, cât și a celor ventriculare refractare severe
272. Următoarele afirmații referitoare la medicația antianginoasă sunt adevărate:

A. Verapamilul acționează în principal la nivel miocardic, în timp ce Nifedipina exercită un efect mai puternic la nivelul musculaturii netede a vaselor periferice
B. Ranolazina reduce supraîncărcarea celulară cu sodiu și calciu, ameliorând funcția diastolică
C. Nitrații inhibă vasoconstricția și produc venodilatație, reducând astfel presarcina
D. Hipotensiunea posturală determinată de nitroglicerină poate fi combătută prin administrarea de inhibitori ai fosfodiesterazei V(sidenalfil, tardenafil, vardenafil)
E. Ranolazina este agentul terapeutic de primă intenție pentru tratamentul crizelor anginoase acute
F. Nitroglicerina scade consumul miocardic de oxigen prin contracția venelor mari
G. Nifedipina poate produce cefalee, hipotensiune arterială și edeme periferice
H. Medicamentele de elecție utilizate în angina Prinzmetal sunt nitroglicerina și blocantele canalelor de calciu
I. Betablocantele reprezintă clasa terapeutică de elecție în cazul anginei pectorale vasospastice Prinzmetal
J. Nifedipina are efect inotrop negativ mai puternic decât Verapamilul

A. Nitrații reduc presarcina cordului prin efectul lor venodilatator
B. Beta-blocantele reduc frecvența și severitatea crizelor de angină, fiind agenții de elecție pentru tratamentul anginei induse de efort
C. Ranolazina este un blocant al canalelor de calciu, utilizat în tratamentul anginei pectorale
D. Betablocantele sunt de elecție în tratamentul anginei pectorale la pacienți cu bradicardie severă
E. Doza de Verapamil trebuie ajustată la pacienții cu disfuncție hepatică
F. Betablocantele sunt de elecție în cazul pacienților cu angină pectorală stabilă, care asociază astm bronșic
G. Blocantele canalelor de calciu cresc tonusul musculaturii netede vasculare și rezistența vasculară
H. Nifedipina poate cauza tahicardie reflexă în urma efectului vasodilatator periferic
I. Nitroglicerina determină creșterea consumului miocardic de oxigen prin efectul coronarodilatator
J. Nitroglicerina se administrează sublingual pentru a se evita efectul primului pasaj hepatic

A. Vasele sangvine se desensibilizează rapid la acțiunea nitraților
B. Doza de beta-blocante trebuie redusă progresiv din cauza riscului de a provoca o criză anginoasă reactivă
C. Verapamilul și Diltiazemul încetinesc conducerea AV și scad rata de descărcare a pacemakerului sinusal
D. Blocantele canalelor de calciu pot agrava insuficiența cardiacă din cauza efectului inotrop negativ
E. Cel mai frecvent efect advers al nitraților este hipotensiunea posturală
F. Printre efectele adverse ale Nitroglicerinei se numără cefaleea, hipotensiunea posturală și tahicardia
G. Ranolazina determină supraîncărcarea celulară cu sodiu și calciu, contribuind la creșterea funcției sistolice
H. Verapamilul determină scăderea concentrației de Digoxin, fiind necesare creșterea dozelor pentru atingerea efectului terapeutic
I. Debutul acțiunii se instalează la circa 1 minut după administrarea de Izosorbid mononitrat
J. Blocantele canalelor de calciu pot provoca diaree prin stimularea peristaltismului intestinal

A. La doze mari, beta-blocantele cardioselective pot inhiba și receptorii ß2 – fiind necesară prudență în administrarea lor la pacienți cu astm bronșic
B. Nitroglicerina determină dilatația venelor mari, determinând astfel creșterea presarcinii (întoarcerea venoasă la inimă)
C. Beta-blocantele reprezintă agenții terapeutici de elecție în tratamentul anginei vasospastice
D. Ranolazina îmbunătățește funcția diastolică, prevenind supraîncărcarea celulară cu sodiu și calciu
E. Sildenafil este medicamentul de elecție pentru combaterea hipotensiunii posturale determinate de nitrații organici
F. Diltiazemul previne spasmul coronarian, fiind astfel utilizat la pacienții cu angină variantă (angină Prinzmetal)
G. Izosorbid mononitratul este metabolizat semnificativ în cursul primului pasaj hepatic, fiind astfel administrat sublingual
H. Nitroglicerina dilată vasele coronare, asigurând creșterea aportului sanguin miocardic
I. Verapamilul prezintă un efect vasodilatator mai pronunțat comparativ cu cel al Nifedipinei
J. Efectul vasodilatator al Nifedipinului poate determina cefalee, hipotensiune și edeme periferice

A. Depășirea valorii de 130mmHg a presiunii diastolice la un pacient cu hemoragie cerebrală documentată, este catalogată ca fiind o urgență hipertensivă
B. Fenoldopamul are avantajul de a crește fluxul sanguin renal, concomitent cu scăderea presiunii sanguine periferice
C. Urgența hipertensivă este definită ca o creștere a presiunii sistolice mai mult de 210mmHg
D. Labetalolul este un beta-blocant neselectiv, blocând atât receptorii alfa, cât și receptorii beta-adrenergici
E. Labetalolul se administrează intravenos și produce vasodilatație promtă cu tahicardie reflexă
F. Nitroprusiatul de sodiu are acțiune vasodilatatoare selectivă la nivel arterial
G. Efectele vasodilatatoare ale Fenoldopamului sunt mai pronunțate la nivelul arterelor coronare și cerebrale, comparativ cu cele de la nivelul arterelor mezenterice
H. Nitroprusiatul determină scăderea presarcinii cardiace prin efectul lui venodilatator
I. Nicardipina este un agonist al receptorilor dopaminergici periferici de tip 1, administrat în perfuzie intravenoasă în timpul urgențelor hipertensive
J. Fenoldopamul este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală
277. Următoarele afirmații cu privire la urgențele hipertensive sunt adevărate:

A. Tiosulfatul de sodiu combate toxicitatea cauzată de produșii de metabolizare ai nitroprusiatului de sodiu
B. Labetalolul, la fel ca și Nicardipina, prezintă avantajul unui timp de înjumătățire scurt, favorizând astfel ajustarea rapidă a dozelor administrate
C. Nitroprusiatul de sodiu reduce presiunea sanguină la toți pacienții, indiferent de cauza hipertensiunii
D. Acțiunea diuretică a Fenoldopamului este determinată predominant de creșterea fluxului sanguin renal
E. Depășirea valorii de 130mmHg a presiunii diastolice la o persoană sănătoasă este definită ca o urgență hipertensivă
F. Nitroprusiatul este activat în prezența luminii
G. Nitroprusiatul are un timp de înjumătățire lung, care împiedică ajustarea rapidă a dozelor
H. Fenoldopamul acționează în principal la nivelul venelor (vase de capacitanță)
I. Labetalolul nu produce tahicardie reflexă
J. În cazul urgențelor hipertensive, de elecție sunt agenții terapeutici cu administrare intravenoasă
278. Următoarele afirmații referitoare la medicația hipolipemiantă sunt adevărate:

A. Inhibitorii de HMG CoA-reductază nu prezintă potențial terapeutic asupra nivelurilor plasmatice a trigliceridelor
B. Boala coronariană se corelează pozitiv cu concentrația colesterolului total și într-o măsură mai mare cu valorile crescute ale LDL-colesterolului plasmatic
C. Fenofibratul scade excreția biliară de colesterol
D. Cele mai potente statine care scad LDL-colesterolul sunt Pitavastatina, Rosuvastatina și Atorvastatina
E. Niacina reprezintă cel mai eficace agent pentru creșterea nivelului de HDL-colesterol
F. Inhibitorii de HMG CoA-reductază reprezintă tratamentul de primă linie pentru pacienții cu valori crescute ale LDL-colesterolului
G. Rășinile chelatoare de acizi biliari favorizează revenirea acizilor biliari la ficat prin circulația enterohepatică
H. Agenții cei mai eficace pentru scăderea concentrației de triacilgliceroli sunt Niacina și derivații de acid fibric
I. Inhibitorii de HMG CoA-reductază (statinele) sunt singurii agenți hipolipemianți care se pot administra în siguranță pe parcursul sarcinii
J. Ezetimibul este utilizat la pacienții cu insuficiență hepatica severă care prezintă scăderea ratelor de metabolizare hepatică a acizilor grași
279. Următoarele afirmații referitoare la statine sunt adevărate:

A. Printre efectele adverse ale statinelor se numără instabilitatea plăcilor de aterom, secundară disfuncției endoteliale
B. Acești agenți terapeutici determină reducerea colesterolului plasmatic, atât prin scăderea sintezei de colesterol, cât și prin creșterea catabolismului LDL-colesterolului
C. Statinele nu sunt utilizate în timpul sarcinii și la femei care alăptează
D. Principalele efecte adverse ale statinelor sunt manifestate la nivelul SNC și a nervilor periferici
E. Tratamentul cu statine determină scăderea numărului de receptori pentru LDL exprimați pe suprafața celulară, scăzând astfel internalizarea LDL circulante
F. Excreția inhibitorilor de HMG CoA-reductază se realizează preponderent la nivel renal
G. Simvastatina este cel mai potent inhibitor de HMG CoA-reductază în vederea scăderii nivelurilor de LDL-colesterol
H. Aproximativ un sfert din pacienții tratați cu statine vor prezenta totuși evenimente coronariene
I. În timpul tratamentului cu inhibitori de HMG CoA-reductază este recomandată evaluarea periodică a funcției hepatice și dozarea transaminazelor serice
J. Statinele reprezintă tratamentul cel mai eficace și de primă linie pentru pacienții cu valori crescute ale LDL-colesterolului
280. Următoarele afirmații referitoare la fibrați sunt adevărate:

A. Spre deosebire de statine, fibrații nu prezintă riscul de a cauza miozită sau rabdomioliză
B. Fibrații reglează metabolismul lipidic prin activarea receptorilor nucleari PPAR
C. Tulburările gastrointestinale determinate de fibrați impun stoparea tratamentului
D. Fibrații cresc nivelul de HDL-colesterol prin amplificarea expresiei de apoAI și apoAII
E. Fibrații se administrează parenteral, având o absorbție scăzută dupa administrare orală
F. Fenofibratul este mai eficient decât Gemfibrozilul în ceea ce privește scăderea nivelului plasmatic de LDL-colesterol și a trigliceridelor
G. Fibrații sunt utilizați în special în tratamentul hiperlipemiei de tip III, caracterizată prin acumularea de lipoproteine cu densitate intermediară
H. Tratamentul cu fibrați predispun la formarea de calculi biliari prin creșterea excreției biliare de colesterol
I. Fibrații prezintă avantajul de a nu interacționa cu anticoagulantele cumarinice, nemodificând astfel efectele anticoagulante ale acestora
J. Fibrații sunt indicați în special la pacienții cu hipercolesterolemie care prezintă afecțiuni preexistente ale vezicii biliare

A. Când există indicații, agenții cei mai eficace pentru scăderea concentrației de triacilgliceroli sunt Niacina și derivații de acid fibric
B. Statinele reduc colesterolul plasmatic, atât prin scăderea sintezei de colesterol, cât și prin creșterea catabolismului LDL
C. În timpul tratamentului cu statine se recomandă evaluarea periodică a funcției renale și a electroliților serici
D. Niacina stimulează lipoliza în țesutul adipos și cu creșterea sintezei hepatice de triacilglicerol
E. Efectul advers al Ezetimibului este reprezentat de scăderea concentrațiilor plasmatice ale vitaminelor liposolubile (vit. A, D și E)
F. Colestiramina poate determina prurit prin acumularea acizilor biliari, atunci când este utilizat la pacienți cu obstrucție biliară
G. Colestiramina poate determina scăderea nivelului plasmatic al HDL la unii pacienți, fapt care conduce la creșterea suplimentară a riscului coronarian
H. Medicamentele hipolipemiante trebuie administrate pe perioada nedeterminată
I. Pacienții cu doi sau mai mulți factori de risc cardiovasculari au ca obiectiv reducerea LDL-colesterolului la valori mai mici de 100mg/dL
J. Statinele reduc substanțial incidența evenimentelor coronariene și mortalitatea prin boală coronariană

A. Reducerea nivelului de LDL-colesterol reprezintă obiectivul primar al terapiei cu hipolipemiante
B. Tratamentul cu statine determină scăderea numărului de receptori pentru LDL exprimați pe suprafața hepatocitelor
C. În ordinea descrescătoare a aterogenicității, lipoproteinele sunt reprezentate de LDL-colesterol, HDL-colesterol, VLDL-colesterol și chilomicroni
D. Statinele au profil de siguranță ridicat când sunt administrate în timpul sarcinii
E. Tratamentul cu Niacină poate determina disfuncție endotelială și astfel predispune la ateroscleroză și tromboză vasculară
F. În timpul tratamentului cu statine este indicată monitorizarea nivelului plasmatic al creatin-kinazei (CK)
G. Avantajul secundar al tratamentului cu statine îl reprezintă scăderea nivelului de triacilgliceroli
H. Statinele inhibă prima etapă enzimatică a sintezei de colesterol, fiind tratamentul de primă linie pentru pacienții cu valori crescute ale LDL-colesterolului
I. Hiperlipemiile sunt frecvent consecința unei combinații între factori genetici și factori ambientali
J. Statinele acționează prin stimularea HMG CoA-reductazei, determinând astfel creșterea degradării colesterolului

A. Simvastatina si Lovastatina sunt statinele care prezintă spectrul cel mai larg de efecte adverse la nivel hepatic și muscular
B. Colestiramina este o rășină schimbătoare de ioni care chelează acizii biliari și sărurile biliare din intestinul subțire
C. Niacina inhibă procesul de lipoliză la nivelul țesutului adipos, scăzând astfel concentrația acizilor grași circulanți
D. Niacina este agentul hipolipemiant cel mai eficient pentru creșterea concentrațiilor plasmatice de HDL-colesterol
E. Fenofibratul și Colestipolul fac parte din categoria derivaților de acid fibric (fibrați)
F. Fibrații predispun la apariția litiazei biliare prin creșterea încărcării cu colesterol a bilei
G. Asocierea dintre statine și anticoagulantele cumarinice pot crește riscul de sângerare
H. Colestiramina este absorbită la nivel intestinal, fiind ulterior excretată la nivel renal
I. Ezetimibul inhibă în mod selectiv absorbția colesterolului exogen și biliar din intestinul subțire
J. Colestiramina nu interferă cu absorbția vitaminelor liposolubile (A, D, E, K)
284. Despre diuretice este adevarat:

A. In HTA, diureticele contribuie la cresterea volumului sangvin
B. Sunt medicamente care modifica adesea pHul urinar
C. Sunt medicamente care modifica compozitia ionica a urinei si a sangelui
D. Diureticele care economisesc potasiul nu au efecte si asupra sodiului
E. Sunt medicamente utilizate in special in patologiile digestive
F. Una dintre indicatiile importante a diureticelor este retentia anormala de lichide (edeme)
G. Sunt medicamente care cresc fluxul urinar
H. Sunt medicamente care modifica compozitia ionica a urinei, insa nu si pe cea a sangelui
I. Toate diureticele au aceeasi eficienta, indiferent de clasa din care fac parte
J. Una dintre indicatiile importante a diureticelor este hipertensiunea arteriala
285. Sunt diuretice tiazidice urmatoarele substante:

A. Clortalidona
B. Indapamida
C. Triamteren
D. Acetazolamida
E. Spironolactona
F. Clorotiazida
G. Hidroclorotiazida
H. Metolazona
I. Bumetanida
J. Manitol
286. Sunt diuretice de ansa urmatoarele substante:

A. Bumetanida
B. Spironolactona
C. Eplerenona
D. Torsemid
E. Furosemid
F. Acid etacrinic
G. Manitol
H. Clortalidona
I. Amilorid
J. Indapamida
287. Sunt adevarate urmatoarele variante:

A. Aetazolamida este inhibitor al anhidrozei carbonice
B. Acetazolamida prezinta cea mai intesa activitate diuretica
C. Amiloridul si Triamterenul blocheaza canalele de Na
D. Diureticele tiazidice sunt rar administrate in cazul hipertensiunii arteriale
E. Bumetanida, Furosemid si Torsemid sunt diuretice de ansa
F. Spironolactona determina eliminarea potasiului la nivel urinar
G. Diureticele tiazidice sunt utilizate cel mai frecvent pentru tratamentul hipertensiunii arteriale
H. Spironolactona este antagonist al aldosteronului
I. Diureticele tiazidice actioneaza la nivelul ansei Henle
J. Spironolactona este diuretic tiazidic
288. Despre mecanismul de actiune al diureticelor este adevarat:

A. Derivatii de tiazida actioneaza la nivelul tubului distal
B. Diureticele de ansa inhiba cotransportul de Na/K/Cl la nivelul segmentului ascendent al ansei Henle
C. Diureticele tiazidice actioneaza la nivelul segmentului descendent si ascendent al ansei Henle
D. Diureticele de ansa inhiba reabsorbtia de Na si Cl din tubul contort distal
E. Efectele Spironolactonei sunt la nivelul tubului contort proximal
F. Derivatii de tiazida actioneaza in regiunea corticala a segmentului ascendet al ansei Henle
G. Diureticele tiazidice pot preveni pierderile de K produse de diureticele de ansa
H. Spironolactona antagonizeaza aldosteronul la nivelul receptorilor intracelulari citoplasmatici
I. Acetazolamida inhiba anhidraza carbonica localizata la nivel intracelular
J. Acetazolamida actioneaza pe tubii colectori
289. Sunt adevarate urmatoarele variante:

A. Diureticele tiazidice induc diureza cu cresterea excretiei de Na si Cl, ceea ce conduce la urina cu osmilaritate inalta
B. Diureticele tiazidice produc pierdere de K
C. Diureticele tiazidice stimuleaza reabsorbtia de Ca
D. Diureticele de ansa actioneaza la nivelul tubilor colectori
E. Diureticele tiazidice produc pierdere de Mg
F. Eplerenona este diuretic de ansa
G. Diureticele tiazidice nu determina eliminare de Mg
H. Diureticele tiazidice produc reducerea rezistentei vasculare periferice
I. Diureticele pot determina cresterea presiunii sangvine
J. Diureticele tiazidice stimuleza eliminarea de Ca
290. Diureticele tiazidice:

A. Sunt medicamente utile in tratamentul hipercalciuriei idiopatice
B. Diureticele tiazidice nu pot induce hipotensiune ortostatica
C. Pot fi administrate in diabetul insipid
D. Sunt indicate in tratamentul HTA
E. Hipokaliemia este unul dintre efectele adverse
F. Hipernatremia este o consecinta a terapiei cu diuretice tiazidice
G. Hiperkaliemia este o consecinta a terapiei cu diuretice tiazidice
H. Diureticele sunt contraindicate in insuficienta cardiaca
I. Sunt agenti de electie in tratamentul insuficientei cardiace
J. Hipouricemia este un efect advers des intalnit
291. Sunt adevarate:

A. Diureticele de ansa nu pot fi administrate in situatii de urgenta (ex. edem pulmonar acut)
B. Diureticele de ansa pot produce hipertensiune arteriala
C. Diureticele de ansa induc cresterea rapida si puternica a volumui sangvin
D. Diureticele de ansa produc cresterea potasiului
E. Diureticele de ansa actioneaza rapid, chiar si la pacientii cu disfunctie renala severa
F. Diureticele de ansa induc cresterea rapida si puternica a volumui sangvin
G. Diureticele de ansa sunt utilie in tratamentul hipercalcemiei
H. Diureticele de ansa sunt de electie pentru tratamentul edemului pulmonar acut asociat cu insuficienta cardiaca
I. Diureticele de ansa produc scaderea rezistentei vasculare renale si cresc fluxul sangvin renal
J. Diureticele de ansa pot produce ototoxicitate

A. Manitol este diuretic de ansa
B. Spironolactona determina excretie de Na si retentie de K
C. Spironolactona produce ginecomastie la barbati
D. Spironolactona este medicamentul de electie in hiperkaliemie
E. Spironolactona previne remodelarea cardiaca in cazul insuficientei cardiace progresive
F. Furosemid si Sironolactona au aceleasi mecanisme de actiune
G. Eplerenona si Spironolactona fac parte din aceeasi clasa de diuretice
H. Furosemid produce ginecomastie
I. Spironolactona este de electie pentru pacientii cu ciroza hepatica
J. In cursul tratamentului cu Spironolactona, trebuie asociate suplimente care contin K

A. Acetazolamida este de evitat in cazul pacientilor cu ciroza hepatica
B. Acetazolamida poate produce acidoza renala
C. Acetazolamida scade productia de umoare apoasa
D. Acetazolamida poate fi utilizate pentru raul de altitudine
E. Furosemid este inhibitor de anhidraza carbonica
F. Inhibitorii de anhidraza carbonica au efecte mai intese fata de diureticele tiazidice
G. Acetazolamida este de electie in ciroza hepatica
H. Acetazolamida se administreaza in criza acuta de glaucom
I. Cea mai frecventa indicatie pentru Acetazolamida este glaucomul
J. Acetazolamida produce retentie de Na

A. Diureticele de ansa pot fi administrate pentru diabetul zaharat
B. Diureticele tiazidice scad valoarea serica a colesterolului
C. Hiperuricemia poate aparea in cazul administrarii de Furosemid
D. Pacientii cu diabet tratati cu diuretice tiazidice au risc de hiperglicemie
E. Manitol este diuretic economisitor de potasiu
F. Tiazidicele actioneaza pe tubul contort proximal
G. Indapamida se administreaza si la pacientii cu insuficienta renala
H. Diureticele de ansa sunt de electie in tratamentul edemului pulmonar acut
I. Indapamida are efecte antihipertensiva
J. Diureticele de ansa sunt indicate in tratamentul hipertensiunii arteriale
295. Stari patologice care prezinta edeme si sunt indicate diureticele sunt:
A. Insuficienta cardiaca
B. Hipocalcemia
C. Hipotensiunea arteriala
D. Hipertensiunea portala
E. Hiperaldosteronismul secundar
F. Ascita neoplazica
G. Sindromul nefrotic
H. Diabetul zaharat
I. Acita hepatica
J. Aritmiile cardiace
296. Următoarele enunțuri referitoare la agenții diuretici sunt adevărate:

A. Agenții diuretici cresc reabsorbția ionilor de Na+ din diferitele segmente ale nefronului.
B. Medicamentele diuretice cresc fluxul urinar.
C. Acțiunea diuretică determină inițial creșterea volumului sanguin și apoi rezistența periferică.
D. Diureticele scad volumul de urină.
E. Diureticele cresc volumul de urină.
F. Diureticele inhibă transportorii ionici renali.
G. Diureticele pot să modifice compoziția ionică a urinei și a sângelui.
H. Diureticele sunt contraindicate în edeme și terapia hipertensiunii.
I. Diureticele osmotice favorizează reabsorbția apei în organism.
J. Agenții diuretici reduc reabsorbția ionilor de Na+ din diferitele segmente ale nefronului.

A. La nivelul tubului contort proximal se reabsorb aproape în totalitate glucoza, aminoacizii, bicarbonatul și alți metaboliți.
B. Anhidraza carbonică este localizată în memebrana luminală a celulelor din tubul contort proximal.
C. Anhidraza carbonică modulează reabsorbția bicarbonatului.
D. Ionii ce Na+ nu se absorb la nivelul tubului contort proximal.
E. Manitolul și glucoza prezente la nivelul tubului contort proximal scad osmolaritatea fluidului tubular.
F. Rinichii reglează compoziția ionică și volumul urinei.
G. Ssitemul secretor de acizi organici este localizat la nivelul tubului contort distal.
H. Tubul proximal este zona unde se află sistemele care absorb acizi și baze organice.
I. Anhidraza carbonică modulează reabsorbția clorului la nivelul tubului contort proximal.
J. Tubul contort proximal este localizat în corticala renală.
298. Alegeți enunțurile corecte:

A. Tiazidele se diferențiază între ele prin potență.
B. Hidroclorotiazida este un diuretic tiazid-like.
C. Creșterea dozei de tiazide peste valoarea recomandată amplifică răspunsul diuretic.
D. Tiazidele au activitate diuretică mai mare comparativ cu acetazolamida.
E. Tiazidele au activitate diuretică mai slabă comparativ cu acetazolamida
F. Acțiunea tiazidelor depinde parțial de sinteza renală de prostaglandine.
G. Hidroclorotiazida inhibă inhibă într-o măsură mult mai mare anhidraza carbonică comparativ cu clorotiazida.
H. Cele mai utilizate medicamente diuretice sunt tiazidele.
I. Diureticele tiazidice sunt înrudite structural cu inhibitorii anhidrazei carbonice.
J. Tiazidele sunt înrudite structural cu diureticele de ansă.
299. Următoarele enunțuri cu referire la diureticele tiazide sunt adevărate:

A. Au efect mai slab la nivelul tubului proximal.
B. Acționează predominant la nivelul tubului contort proximal.
C. Acțiunea diuretică a tiazidelor conduce la formarea de urină cu osmolaritate scăzută.
D. Cresc concentrația de Na+ și Cl- în lichidul tubular.
E. Diureticele tiazidice sunt eficace la pacienții cu disfuncție renală.
F. Tiazidele nu afectează în mod normal echilibrul acido-bazic.
G. Acționează predominant în regiunea corticală a segmentului ascendent al ansei lui Henle.
H. Tiazidele induc diureza prin scăderea excreției de Na+ și Cl-.
I. Acționează predominant la nivelul tubului distal.
J. Scad concentrația de Na+ și Cl- în lichidul tubular.
300. Alegeți variantele corecte de răspuns, referitoare la diureticele tiazidice:

A. Hidroclorotiazida modifică echilibrul acido-bazic sanguin.
B. Furosemidul este un diuretic tiazidic.
C. Tratamentul cronic cu diuretice tiazidice poate duce la hipermegneziemie.
D. Este obligatorie dozarea frecventă a K+ seric, mai ales la începutul tratamentului cu diuretice tiazidice, în cazul folosirii prelungite a acestor medicamente.
E. Cresc cantitatea de ioni de Na+ în filtratul ajuns la nivelul tubului distal.
F. Folosirea pe termen lung a tiazidelor poate să determine hipokaliemie.
G. Cresc conținutul de Ca2+ al urinei prin stimularea reabsorbției de calciu.
H. Scad cantitatea de ioni de Na+ în filtratul ajuns la nivelul tubului distal.
I. Tratamentul cronic cu diuretice tiazidice poate duce la hipomegneziemie.
J. Hidroclorotiazida nu modifică echilibrul acido-bazic sanguin.
301. Tiazidele:
A. Reprezintă elementul de bază al tratamentului antihipertensiv.
B. Folosirea tiazidelor poate reduce cu o treime riscul de producere a unei fracturi de șold.
C. Scad rezistența vasculară periferică.
D. Relaxează musculatura netedă arteriolară.
E. Acționează prin creșterea presiuni sistolice și diastolice.
F. Folosirea tiazidelor poate să scadă densitatea minerală osoasă la nivelul șoldului și coloanei vertebrale.
G. Produc inițial scăderea presiunii sanguine prin scăderea volemiei și deci a debitului cardiac.
H. Produc creșterea presiunii sanguine.
I. Este contraindicată asocierea tiazidelor cu inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei.
J. Au efect hipertensiv.
302. Răspunsurile adevărate referitoare la indicațiile terapeutice ale diureticelor tiazidice sunt adevărate:
A. Tiazidele sunt contraindicate în hipercalciuria idiopatică.
B. Tiazidele sunt contraindicate în tratamentul diabetului insipid nefrogen.
C. Potențează efectul diureticelor de ansă la pacienții cu insuficiență cardiacă.
D. Tiazidele pot fi utile în tratamentul hipercalciuriei idiopatice, deoarece scad excreția urinară de calciu.
E. Tiazidele au efecte benefice la pacienții cu litiază urinară ( calculi compuși din oxalat de calciu), deoarece reduc hipercalciuria.
F. Tiazidele cresc volemia în hipertensiune.
G. Diureticele diazidice sunt agenții diuretici de elecție în tratamentul insuficienței cardiace.
H. Tiazidele au capacitatea de a produce urină hiperosmolară.
I. Tiazidele utilizate în diabetul insipid cresc atât volumul de urină care ajunge în segmentul nefrotic de diluție, cât și fluxul urinar.
J. Din punct de vedere clinic, tiazidele sunt elementul de bază al tratamentului antihipertensiv.
303. Răspunsurile corecte referitoare la efectele adverse ale diureticelor tiazidice sunt:
A. Tiazidele pot să afecteze eliberarea de insulină și captarea tisulară a glucozei, ducând la hipoglicemie la pacienții cu diabet zaharat.
B. Tiazidele pot determina apariția hipernatriemiei ca efect advers, din cauza creșterii ADH secundare hipovolemiei.
C. Hipokaliemia indusă de tiazide crește riscul de aritmii ventriculare la pacienții tratați concomitent cu digoxină.
D. Este contraindicată asocierea diureticelor hiposodate cu diureticele tiazidice.
E. Tiazidele pot să afecteze eliberarea de insulină și captarea tisulară a glucozei, ducând la hipoglicemie la pacienții cu diabet zaharat.
F. Tiazidele inhibă secreția de Ca 2+ .
G. Hiponatriemia este un efect advers indus de tiazide.
H. Tiazidele pot da hipolipemie ca efect advers.
I. Hipokaliemia este cea mai frecventă problemă asociată cu diureticele tiazidice.
J. Diureticele hiposodate atenuează depleția de K+ cauzată de diureticele tiazidice.
304. Referitor la analogii de tiazide, este adevărat că:

A. Analogii de tiazide au mecanisme de acțiune diferite comparativ cu diureticele tiazidice.
B. Clortalidona are durată de acțiune foarte lungă, de aceea se utilizează în doză unică pe zi.
C. Indapamida este metabolizată la nivel hepatic.
D. Metolazona are potență mai mare decât tiazidele.
E. Indapamida este metabolizată și excretată la nivel gastric și renal.
F. Indapamida este un diuretic non-tiazidic liposolubil.
G. Indapamida are un efect antihipertensiv semnificativ la doze mici și acțiune antidiuretică minimă.
H. Indapamida nu se administrează la pacienții cu insuficiență renală.
I. Metolazona nu se administrează la pacienții cu insuficiență renală.
J. Indapamida este un diuretic de ansă.
305. Diureticele de ansă:

A. Acidul etacrinic are o utilizare limitată, din cauza efectelor secundare accentuate.
B. Se administrează exclusiv parenteral.
C. Acționează predominant la nivelul segmentului ascendent al ansei lui Henle.
D. Diureticele de ansă nu sunt utilizate la pacienții cu disfuncție renală severă.
E. Diureticele de ansă scad excreția urinară de Ca 2+.
F. Sunt utile în tratamentul hipocalcemiei, deoarece stimulează excreția tubulară de calciu.
G. Furosemidul este cel mai utilizat diuretic de ansă.
H. Au cea mai mare eficacitate, dintre toate clasele de diuretice, în eliminarea ionilor de Na+ și Cl-.
I. Sunt medicamente de elecție în edemul pulmonar acut asociat cu insuficiență cardiacă.
J. Bumetanida este cel mai utilizat diuretic de ansă.
306. Următoarele răspunsuri referitoare la diureticele de ansă sunt adevărate:

A. Furosemidul poate declanșa sau exacerba crizele de gută.
B. Poate să apară hipomagneziemie, în special la vârstnici.
C. Tratamentul cu diuretice de ansă este asociat cu creșterea riscului de hiperkaliemie.
D. Poate să apară hipermagneziemie, în special la vârstnici.
E. Se utilizează în tratamentul hipokaliemiei.
F. Pot provoca hipovolemie acută cu hipotensiune, șoc și aritmii cardiace.
G. Acidul etacrinic blochează secreția acidului uric, ceea ce poate fi un efect benefic în crizele de gută.
H. Riscul de surditate este maxim în cazul acidului etacrinic.
I. Prezintă riscul de apariție a ototoxicității în asociere cu antibiotice aminoglicozidice.
J. Diureticele de ansă produc creșterea rezistenței vasculare renale.
307. Alegeți variantele corecte de răspuns referitoare la diureticele economisitoare de potasiu:

A. Acționează la nivelul tubilor colectori.
B. Acționează prin inhibarea reabsorbției de Na+ și excreția de K+.
C. Spironolactona este recomandată la pacienții cu ulcer peptic.
D. Spironolactona inhibă activitatea CYP450.
E. Se recomandă monitorizarea concentrației de potasiu seric în timpul tratamentului cu diuretice de ansă.
F. Spironolactona antagonizează aldosteronul la nivelul receptorilor intracelulari citoplasmatici.
G. Se asociază frecvent cu diureticele tiazidice în tratamentul hipertensiunii arteriale.
H. Spironolactona își manifestă efectul diuretic și la pacienții cu boala Addison ( insuficiență suprarenaliană primară).
I. Spironolactona este contraindicată în situații clinice asociate cu hiperaldosteronism secundar.
J. Spironolactona administrată în insuficiența cardiacă poate să crească moratlitatea de cauză cardiacă.
308. Este CORECT că:

A. Ondasetronul este un inhibitor selectiv al receptorilor pentru serotonină.
B. Difenoxilatul, un derivat de meperidină, crește peristaltismul intestinal.
C. Ondasetronul poate da ca reacție adversă greața.
D. Difenoxilatul, un derivat de meperidină, scade peristaltismul intestinal.
E. Granisetronul este un inhibitor de pompă de protoni.
F. Dexametazona este un corticosteroid cu proprietăți antiemetice excelente.
G. Difenoxilatul este utilizat în tratamentul diareii severe.
H. Dexametazona nu prezintă proprietăți antiemetice.
I. Antagoniștii receptorilor H1 se utilizează pentru vindecarea ulcerelor peptice.
J. Inhibitorii de pompă de protoni sunt utilizați pentru vindecarea ulcerelor peptice.
309. Alegeți afirmațiile corecte:

A. Eradicarea cu succes a infecției cu Helicobacter pylori nu este posibilă.
B. Creșterea secreției de acid clorhidric este un factor cauzal al bolii ulceroase.
C. Antiacidele nu pot fi utilizate în tratamentul bolii ulceroase.
D. Helicobacter pylori este o bacterie gram-negativă.
E. Sucralfatul este un agent terapeutic care utilizat pentru protecția mucoasei gastrice.
F. Sucralfatul face parte din clasa antiacide utilizate in tratamentul bolii ulceroase.
G. Abordările terapeutice utilizate în boala ulceroasă includ reducerea secreției de acid gastric folosind inhibitori de pompă de protoni.
H. Sărurile de bismut neutralizează aciditatea gastrică.
I. Misoprostolul este un inhibitor de pompă de protoni.
J. Folosirea antiinflamatoarelor nesteroidiene este un factor cauzal major în boala ulceroasă.
310. Răspunsurile corecte sunt următoarele:

A. Sărurile de bismut neutralizează aciditatea gastrică.
B. Terapia triplă pentru eradicarea H. pylori include: IPP + tetraciclină + claritromicină
C. Terapia cvadruplă pentru eradicarea H. pylori se administrează timp de 2 săptămâni.
D. Sărurile de bismut inhibă pepsina.
E. Terapia cvadruplă împotriva H. pylori include: subsalicilat de bismut + metronidazol + doxiciclină + IPP.
F. Eradicarea cu succes a infecției cu H. pylori este posibilă.
G. Sărurile de bismut cresc secreția de mucus la nivel gastric.
H. În terapia triplă pentru eradicarea H. pylori poate fi schimbat antibioticul amoxicilină cu ampicilină.
I. Terapia triplă pentru eradicarea H. pylori include: IPP + metronidazol sau amoxicilină + claritromicină.
J. Boala de reflux gastroesofagian care se manifestă prin arsură retrosternală răspunde la terapia cu antibiotice.
311. Alegeți variantele corecte de răspuns:

A. Omeprazolul se leagă de H+/K+ ATP-ază (pompa de protoni) din celulele parietale gastrice.
B. Lansoprazolul este un inhibitor de pompă de protoni.
C. IPP-urile prezintă un înveliș enteric care se dezintegrează la pH-ul alcalin din duoden.
D. Antihistaminicele H2 sunt superiori IPP-urilor în reducerea producției de acid gastric și vindecarea ulcerelor peptice.
E. IPP-urile nu pot fi utilizate în sindromul Zollinger-Ellison.
F. IPP-urile cresc riscul de sângerare la nivelul ulcerațiilor cauzate de aspirină.
G. IPP-urile sunt eficace și atunci când pompa de protoni este inactivă.
H. Omeprazolul și lansoprazolul pot fi utilizați în tratamentul pe termen scurt al bolii de reflux gastroesofagian.
I. IPP-urile prezintă un înveliș enteric care se dezintegrează la pH-ul acid din stomac.
J. Omeprazolul blochează secreția ionilor de hidrogen în lumenul gastric.

A. Clopidogrelul poate fi utilizat concomitent cu IPP-urile, fără niciun risc.
B. Terapia cu IPP nu prezintă riscuri pe termen lung.
C. IPP-urile sunt agenții de elecție pentru tratamentul și profilaxia ulcerațiilor de stres.
D. IPP se administrează după masă pentru un efect maxim.
E. IPP-urile sunt preferați față de antihistaminicele H2 în vindecarea ulcerelor peptice.
F. Agenții antimicrobieni se asociază cu IPP în terapia de eradicare a H. pylori.
G. IPP scad riscul de sângerare la nivelul ulcerațiilor cauzate de AINS.
H. Administrarea IPP concomitent cu antihistaminice H2 este recomandată.
I. Pentru un efect maxim, se recomandă administrarea IPP-urilor cu 30-60 minute înainte de masă, înainte de micul dejun.
J. IPP-urile se administrează doar pe cale orală.
313. Găsiți răspunsurile corecte:

A. Utilizarea pe termen lung a IPP-urilor crește riscul de fracturi la nivelul articulației șoldurilor.
B. Mediul gastric acid inhibă absorbția vitaminei B12.
C. Absorbția citratului de calciu este influențată de pH-ul gastric.
D. Terapia prelungită cu IPP poate duce la scăderea absorbției vitaminei B12.
E. Absorbția carbonatului de calciu nu este influențată de pH-ul gastric.
F. Asocierea clopidogrelului cu omeprazolul crește riscul de evenimente cardiovasculare.
G. Omeprazolul blochează competitiv enzimele CYP450.
H. Terapia prelungită cu IPP poate duce la creșterea absorbției vitaminei B12.
I. Omeprazolul scade eficacitatea clopidogrelului prin inhibiția CYP2C19.
J. Omeprazolul crește eficacitatea clopidogrelului prin inhibiția CYP2C19.
314. Alegeți enunțurile adevărate:

A. Unele IPP-uri pot fi administrați intravenos.
B. IPP-urile pot avea ca efecte adverse diareea și colita cauzate de Clostridium difficile.
C. Rabeprazolul și pantoprazolul sunt inhibitori de pompă de protoni.
D. Tratamentul pe termen lung cu IPP-uri crește riscul de fracturi osoase.
E. IPP-uri au eficacitate numai atunci când pompa de protoni este inactivă.
F. Cefaleea nu face parte din lista reacțiilor adverse posibile după tratamentul cu IPP.
G. IPP-urile se administrează după masă pentru un efect maxim.
H. IPP-urile cresc eficacitatea clopidogrelului.
I. Greața este unul dintre efectele adverse cauzate de tratamentul cu IPP-uri.
J. IPP-urile se administreză doar pe care orală.
315. Următoarele enunțuri sunt adevărate:

A. Absorbția sistemică a bicarbonatului de Na poate produce alcaloză metabolică tranzitorie.
B. Antiacidele sunt utilizate ca terapie de primă linie în ulcerele gastrice acute.
C. Antiacidele cresc activitatea pepsinei.
D. Antiacidele scad activitatea pepsinei, deoarece pepsina este inactiva la un pH peste 4.
E. Nu se recomanda utilizarea bicarbonatului de Na ca antiacid pe termen lung, deoarece poate produce alcaloză metabolică tranzitorie.
F. Hidroxidul de aluminiu cauzează diaree ca reacție adversă.
G. Terapia antiacidă cu bicarbonat de Na este recomandată pe termen lung.
H. Antiacidele folosite frecvent sunt sărurile de aluminiu și magneziu.
I. Antiacidele care conțin aluminiu vindecă boala ulceroasă.
J. Antiacidele sunt baze slabe care, prin reacția cu acidul gastric, scad aciditatea acestuia.
316. Alegeți variantele corecte dintre enunțurile următoare:

A. Administrarea bicarbonatului de Na ca antiacid poate produce eructație și flatulență.
B. La pacienții cu disfuncție renală, Mg, Al, și Ca se pot acumula în organism și pot determina efecte adverse.
C. Antiacidele cu aluminiu și magneziu întârzie vindecare ulcerelor duodenale.
D. Hidroxidul de magneziu produce diaree ca reacție adversă.
E. Antiacidele care conțin aluminiu pot determina apariția hipofosfatemie, prin chelarea fosfaților.
F. Combinația hidroxid de magneziu și hidroxid de aluminiu menține un tranzit intestinal normal.
G. Preparatele care conțin carbonat de calciu sunt contraindicate în osteoporoză.
H. Hidroxidul de magneziu produce constipație ca reacție adversă.
I. Antiacidele care conțin aluminiu pot determina hiperfosfatemie, prin chelarea fosfaților din organism.
J. Conținutul de sodiu al antiacidelor nu trebuie luat în considerare la pacienții hipertensivi.

A. În vindecarea ulcerelor duodenale sucralfatul este eficace.
B. Sucralfatul, prin mecanismul lui de acțiune, previne degradarea mucusului de către pepsină și acid gastric.
C. Sucralfatul inhibă digestia peptică.
D. Sucralfacul este un complex de hidroxid de aluminiu și sucroză sulfatată.
E. Sucralfatul previne ulceree cauzate de AINS.
F. Absorbția sistemică a sucralfatului este ridicată.
G. Sucralfatul stimulează digestia peptică.
H. Sucralfatul, prin formarea unui gel complex cu celulele epiteliale, creează o barieră fizică ce împiedică difuziunea HCl.
I. Se recomanda administrarea sucralfatului concomitent cu IPP-urile.
J. Se recomandă administrarea anticacidelor concomitent cu sucralfatul.
318. Alegeți răspunsurile corecte:

A. Voma nu afectează calitatea vieții pacienților oncologici.
B. Metotrexatul are un potențial emetogen înalt.
C. Cisplatinul este un agent chimioterapic cu un potențial emetogen scăzut.
D. Vărsăturile necontrolate pot duce la deshidratare și tulburări metabolice profunde.
E. Sistemul vestibular nu este implicat în răul de mișcare.
F. Centrul vomei este o regiune care declanșează reflexul de vomă și coordonează mecanismele motorii ale vomei.
G. Greața și voma pot fi cauzate, de exemplu, de: agenți chimioterapici, rău de mișcare, sarcină și hepatită.
H. Voma poate face imposibilă administrarea unui tratament antineoplazic potențial curativ.
I. Pacienții de sex feminin sunt mai susceptibili comparativ cu cei de sex masculin în a dezvolta greață și vomă cauzate de agenți chimioterapici.
J. Caracteristicile pacientului nu influențează incidența și severitatea emezei induse de agenți citotoxici.

A. Creșterea dozei de fenotiazine îmbunătățește activitatea antiemetică.
B. Fenotiazinele au activitate antiemetică înaltă.
C. Fenotiazinele acționează ca antiemetice prin blocarea receptorilor dopaminergici.
D. Creșterea dozei de fenotiazine nu îmbunătățește activitatea antiemetică.
E. Proclorperazina este o fenotiazină cu acțiune antiemetică.
F. Medicamentele anticolinergice (scopolamina) sunt foarte utile în tratamentul răului de mișcare.
G. Proclorperazina este o fenotiazină eficace împotriva emezei induse de agenți chimioterapici cu potențial emetogen înalt.
H. Antagoniștii receptorilor H1, ca meclizina, ciclizina, sunt foarte eficace împotriva substanțelor care acționează direct la nivelul zonei chemoreceptoare declanșatoare.
I. Creșterea dozei de fenotiazine poate determina hipertensiune arterială.
J. Fenotiazinele acțiunează prin blocarea receptorilor serotoninergici.

A. Blocanții receptorilor 5-HT3 pot fi administrați doar pe cale orală.
B. Ondasegtronul este metabolizat la nivel hepatic.
C. Dolasetronul poate cauza modificări ale traseelor electrocardiografice.
D. Blocanții receptorior 5-HT3 nu prezintă efecte secundare.
E. Ondasetron este un blocant al receptorilor 5-HT3.
F. Este contraindicată administrarea dolasetronului la pacienții cu risc de prelungire a intervalului QT.
G. Blocantele receptorilor 5-HT3 sunt agenți antiemetici utilizați în asociere cu chimioterapia, deoarece au durata lungă de acțiune.
H. Granisetron blochează în mod selectiv receptorii 5-HT3 periferici și cerebrali.
I. Blocanții receptorilor 5-HT3 au activitate antiemetică scăzută.
J. Dozele de ondasetron și granisetron nu trebuie ajustate la pacienții cu insuficiență hepatică.
321. Enunțurile adevărate sunt:

A. Metoclopramidul în doze mari este mai eficace comparativ cu haloperidolul în doze mari în prevenirea emezei cauzate de cisplatin.
B. Metoclopramidul este eficace în doze mari împotriva acțiunii emetogene a cisplatinului.
C. Metoclopramidul este o benzamidă substituită, cu activitate antiemetică.
D. Utilizarea metoclopramidului la doze mari este limitată.
E. Prezintă efecte secundare antidopaminergice (sedare, diaree, simptome extrapiramidale).
F. Metoclopramidul poate cauza constipația ca efect secundar.
G. Metoclopramidul se folosește frecvent ca medicament prokinetic.
H. Metoclopramidul este un blocant al receptorilor 5-HT3
I. Metoclopramidul se utilizează frecvent în doze mari.
J. Metoclopramidul face parte din clasa butirofenonelor.
322. Următoarele enunțuri referitoare la medicamentele antiemetice sunt adevărate:

A. Dexametazona este un blocant al receptorilor pentru substanța P.
B. Medicamentele antiemetice nu se asociază în terapie.
C. În regimuri chimioterapice cu potențial emetogen înalt nu este recomandată utilizarea aprepitantului.
D. Aprepitantul este un medicament antiemetic.
E. Benzodiazepinele au potență antiemetică redusă.
F. În emeza anticipativă pot fi utilizate benzodiazepinele, datorită efectelor sedative și anxiolitice.
G. Aprepitantul este un inductor al CYP3A4.
H. Blocarea producției de prostaglandine este un posibil mecanism antiemetic al corticosteroizilor.
I. Antihistaminicele în asociere cu doze mari de metoclopramid cresc riscul de manifestări extrapiramidale.
J. Aprepitantul are ca efecte secundare diareea.
323. Enunțurile adevărate referitoare la medicamentele antiemetice sunt:

A. Dexametazona se asociază cu doze mari de metoclopramid pentru creșterea efectului antiemetic.
B. Haloperidolul în doze mari este mai eficace în prevenția emezei induse de cisplatin comparativ cu metoclopramidul în doză mare.
C. Există regimuri combinate de medicamente antiemetice pentru un răspuns antiemetic îmbunătățit.
D. Benzodiazepinele se pot asocia cu corticosteroizii și metoclopramidul în doze mari, pentru un răspuns antiemetic îmbunătățit.
E. Droperidolul nu prezintă efecte adverse cardiovasculare.
F. Lorazepamul are potență antiemetică ridicată.
G. Aprepitantul poate scurta timpul de înjumătățire al warfarinei, deoarece este inductor pentru CYP3A4.
H. Metoclopramidul este o butirofenonă.
I. Haloperidolul face parte din clasa butirofenonelor.
J. Droperidolul și haloperidolul acțiunează prin stimularea receptorilor dopaminergici.

A. Este recomandată utilizarea ca antidiarei a loperamidului la copiii mici.
B. Difenoxilatul și loperamidul se utilizează ca antidiareice la pacienții care suferă de colită severă.
C. Efectele secundare ale difenoxilatului pot fi somnolența, crampele abdominale și amețeala.
D. Creșterea motilității tractului gastrointestinal este unul dintre factorii care contribuie la apariția diareii.
E. Difenoxilatul este un agent adsorbant utilizat ca medicament antidiareic.
F. Loperamid și difenoxilat au acțiuni de tip opioid, fiind analogi de meperidină.
G. Loperamidul reduce peristaltismul intestinal prin inhibarea eliberării de acetilcolină.
H. Loperamidul are anțiune analgezică la doze uzuale.
I. Loperamidul blochează receptorii opioizi presinaptici ai sistemului nervos enteric.
J. Agenții care scad motilitatea intestinală fac parte din clasa antidiareicelor.
325. Următoarele enunțuri despre laxative sunt adevărate:

A. Lubiprostona poate da dependență.
B. Nu interacționează cu preparatele cu eliberare prelungită.
C. Se clasifică în funcție de mecanismele lor de acțiune.
D. Senna face parte din clasa laxativelor de volum.
E. Pot da dependență.
F. Laxativele sunt utilizate pentru a încetini tranzitul intestinal.
G. Sunt utilizate pentru a accelera tranzitul conținutului intestinal.
H. Se utilizează frecvent la pacienții cu constipație.
I. Cresc riscul de anulare al efectului farmacologic al preparatelor cu eliberare prelungită.
J. Lubiprostonaeste un laxativ osmotic.

A. Uleiul de ricin reține apa în intestin prin osmoză.
B. Senna reduce secreția hidroelectrolitică intestinală.
C. Senna este un laxativ de volum.
D. Senna se asociază cu docusat pentru tratamentul constipației induse de opioide.
E. Este recomandată asociarea tabletelor gastrorezistente de bisacodil concomitent cu laptele.
F. Bisacodilul face parte din clasa laxativelor iritante și stimulante.
G. Ingredientul activ din Senna este un complex natural de glicozide antrachinonice.
H. Uleiul de ricin este un laxativ iritant recomandat în sarcină.
I. Bisacodilul acționează direct asupra fibrelor nervoase din mucoasa colonului.
J. În caz de utilizare prelungită a bisacodilului poate să apară atonia colonică.
327. Alegeți răspunsurile corecte despre laxativele de volum:

A. Metilceluloza poate fi utilizată la pacienții imobilizați.
B. Formează geluri în intestinul gros.
C. La pacienții imobilizați pot produce ocluzie intestinală.
D. Includ coloidele hidrofile.
E. Acționează la nivelul intestinului gros.
F. Metilceluloza este un laxativ osmotic.
G. Psylium este un laxativ iritant.
H. Sunt recomandate la pacienții imobilizați.
I. Stimulează activitatea peristaltică prin retenție hidrică și distensie intestinală.
J. Coloidele hidrofile sunt laxative de origine animală.
328. Enunțurile adevărate sunt:

A. Lactuloza poate fi hidrolizată de enzimele intestinale.
B. Lactuloza acționează la nivelul stomacului.
C. Lactuloza se utilizează în lavajul colonic pentru pregătirea pacientului înaintea procedurilor radiologice.
D. Polietile glicolii sunt contraindicați în lavajul colonic pentru procedurile radiologice sau endoscopice.
E. Citratul de magneziu reține apa în intestin prin osmoză.
F. Lactuloza nu poate fi hidrolizată de enzimele intestinale.
G. Sărurile neabsorbabile cresc peristaltismul intestinal și determină defecație în cateva ore de la administrare.
H. Lactuloza este o glucidă dizaharidică de semisinteză care acționează ca laxativ osmotic.
I. Lactuloza este transformată la nivelul colonului în acid formic, acid acetic și acid lactic.
J. Lactuloza este un agent tensioactiv.

A. Laxativele emoliente își exercită efectul farmaclogic imediat după administrare.
B. Laxativele emoliente nu interacționează cu uleiurile minerale.
C. Docusatul de potasiu este un laxativ de volum.
D. Laxativele emoliente nu se asociază cu uleiul mineral, deoarece îl pot absorbi.
E. Docusatul de potasiu este un laxativ emolient.
F. Efectul farmacologic al laxativelor emoliente poate să apară chiar și după câteva zilede la administrare.
G. Docusatul de sodiu se utilizează în profilaxia constipațiilor.
H. Docusatul de calciu este recomandat în constipația acută.
I. Laxativele emoliente sau surfactanții scad consistența materiilor fecale.
J. Laxativele emoliente sau surfactanții cresc consistența materiilor fecale.
330. Alegeți variantele corecte de răspuns cu privire la preparatele laxative:

A. Uleiul mineral se poate administra în asociere cu laxativele emoliente.
B. Uleiul mineral este un laxativ emolient.
C. Laxativele lubrifiante acționează prin facilitarea eliminării scaunelor cu o consistență crescută.
D. Uleiul mineral este un laxativ osmotic.
E. Uleiul mineral se administrează în clinostatism.
F. Supozitoarele cu glicerină rețin apa în intestin prin osmoză.
G. Uleiul mineral se administrează oral, în ortostatism.
H. Supozitoarele cu glicerina îngreunează eliminarea scaunelor cu o consistență crescută.
I. Supozitoarele cu glicerină fac parte din clasa laxativelor emoliente.
J. Prin administrarea incorectă a uleiului mineral, ca laxativ lubrifiant, există riscul să apară pneumonia lipidică.
331. Următoarele enunțuri referitoare la activatorii de clor sunt adevărate:

A. Lubiprostona poate da dependență la administrări repetate.
B. Se utilizează în tratamentul constipației cronice.
C. Sunt substanțe administrate pentru efect laxativ.
D. Lubiprostona este un laxativ metabolizat rapid la nivel hepatic.
E. Sunt contraindicate în tratamentul constipației cronice.
F. Lubiprostona este singurul agent din această clasă.
G. Lubiprostona blochează canalele de clor.
H. Prin activarea canalelor de clor, lubiprostona crește secreția lichidiană în lumenul intestinal.
I. Produc modificări minime ale echilibrului electrolitic.
J. Ca efect advers, lubiprostona poate da constipație.

A. Autacoidele au structuri similare.
B. Autacoidele sunt produse doar de glandele endocrine specifice.
C. Prostaglandinele nu fac parte din clasa autacoide.
D. Antagoniștii de autacoide pot interfera cu acțiunea autacoidelor la nivelul receptorilor specifici.
E. Autacoidele au activități farmacologice identice.
F. Autacoidele sunt compuși endogeni.
G. Autacoidele au proprietatea comună de a fi sintetizate în țesuturile în care acționează.
H. Autacoidele funcționează ca hormoni locali, deoarece sunt produse de țesuturile în care acționează.
I. Autacoidele sunt compuși exogeni.
J. Se numesc autacoide următorii compuși endogeni: prostaglandine, histamină și serotonină.

A. Misoprostolul este contraindicat la pacienții cu ulcer gastric, tratați cronic cu aspirină.
B. Multe prostaglandine sunt utile ca agenți abortivi.
C. Misoprostolul este un analog sintetic de prostaglandină E1.
D. Tratamentul cu mifepristonă, urmată de misoprostol este eficace în trimestrul II de sarcină.
E. Misoprostolul produce discomfort intestinal.
F. Produșii de metabolizare a prostaglandinelor sunt inactivi la locul de acțiune.
G. Prostaglandinele sunt contrindicate în tratamentul ulcerului peptic.
H. Misoprostolul este mai bine tolerat comparativ cu inhibitorii pompei de protoni.
I. Misoprostolul crește secreția de HCl și pepsină la nivel gastric.
J. Misoprostolul inhibă secreția de acid gastric.
334. Alegeți variantele corecte de răspuns:

A. Frigul și toxinele bacteriene inhibă secreția tisulară de histamină.
B. Antihistaminicele nu au aplicații clinice.
C. În mastocite, histamina este stocată sub formăde complex activ.
D. Histamina are aplicații clinice.
E. Reacțiile alergice și anafilactice pot declanșa secreția de histamină.
F. Histamina reglează secreția gastrică de acid.
G. Histamina este abundentă în plămâni, tegument și tractul gastrointestinal.
H. Histamina mediază reacțiile alergice și inflamatoare.
I. Histamina este sintetizată predominant în mastocite.
J. Veninul de albină inhibă secreția tisulară de histamină.
335. Enunțurile adevărate sunt următoarele:

A. Histamina produce vasodilatație.
B. Histamina scade secreția de acid gastric prinactivarea receptorilor H2.
C. Receptorii H1 prezintă importanță în contracția musculaturii netede.
D. Activarea receptorilor histaminergici H1 și H2 nu prezintă efecte la nivel cardiovascular.
E. Injectarea intravenoasă de histamină produce relaxarea musculaturii netede a căilor respiratorii.
F. Receptorii histaminergici sunt: H1, H2, H3 și H4.
G. Receptorii H1 și H2 histaminergici reprezintă ținta medicamentelor cu utilitate clinică.
H. Activarea receptorilor histaminici H1 din terminațiile nervoase senzitive inhiba pruritul și durerea.
I. Histamina poate crește secreția de citokine proinflamatorii în numeroase celule și în țesuturile locale.
J. Histamina produce vasoconstricție pe vasele mici.

A. Loratadina este un antihistaminic H1 de generația a doua.
B. Desloratadina are un potențial ridicat de a induce sedare.
C. Prometazina este un antihistaminic de generația a doua.
D. Blocantele receptorilor H1 combat simptomele activării lor odată ce s-au instalat.
E. Clorfeniramina nu produce sedare la administrare.
F. Clorfeniramina produce sedare la administrare.
G. Antihistaminicele blocheză răspunsul mediat de receptori la nivelul țesuturilor țintă.
H. Unele antihistaminice H1 de generația I pot fi folosite în tratamentul răului de mișcare.
I. Antihistaminicele H1 de primă generație produc sedare.
J. Desloratadina și loratadina au cel mai ridicat potențial de a induce sedare.

A. Histamina este principalul mediator al simptomelor rinitei alergice și urticariei.
B. Glucocorticoizii au efecte antiiflamatorii mai slabe comparativ cu antihistaminicele H1.
C. Antihistaminicele sunt medicamente de elecție în controlul simptomelor rinitei alergice și urticariei.
D. Blocantele receptorilor H1 se utilizează în tratamentul astmului bronșic.
E. Histamina este singurul mediator al simptomelor astmului bronșic.
F. Epinefrina este medicamentul de elecție în tratarea anafilaxiei sistemice care implică eliberare masivă de histamină.
G. Difenhidramina nu poate fi utilizată în tratamentul insomniei.
H. Antihistaminicele H1 sunt utile în tratamentul alergiilor mediate de imunoglobulinele E.
I. Difenhidramina este un antihistaminic H1 utilizat în răul de mișcare.
J. Antihistaminicele H1 sunt recomandate persoanelor la care menținerea stării de alertă la locul de muncă este esențială.

A. Blocantele receptorilor H1 au o biodisponibilitate scăzută.
B. Enantiomerul activ al cetirizinei este levocetirizina.
C. Antihistaminicele H1 de generația a doua străbat cu ușurință bariera hematoencefalică.
D. Blocantele receptorilor H1 se administrează oral.
E. Toate antihistaminicele de primă generație sunt metabolizate de citocrom P450.
F. Prometazina acționează doar pe receptorii antihistaminici H1.
G. Loratadina cauzează somnolență la locul de muncă.
H. Antihistaminicele H1 au biodisponibilitate înaltă.
I. Antihistaminicele H1 permit administrarea unei singure doze pe zi.
J. Cel mai frecvent efect secundar al antihistaminicelor h1 de prima generație este amețeala.
339. Următoarele afirmații sunt corecte:

A. Antihistaminicele H1 de primă generație cresc eficacitatea inhibitorilor de colinesterază folosiți pentru tratamentul bolii Alzheimer.
B. Antihistaminicele H1 nu interacționează cu rivastigmina.
C. Antihistaminicele H1 de primă generație scad eficacitatea inhibitorilor de colinesterază folosiți pentru tratamentul bolii Alzheimer.
D. Antihistaminicele H1 nu interacționează cu alcoolul.
E. Inhibitorii de monoamin-oxidază potențează efectele anticolinergice ale antihistaminicelor.
F. Blocantele receptorilor H1 pot produce uscăciunea mucoasei bucale.
G. Antihistaminicele pot fi administrați concomitent cu inhibitorii de monoamin-oxidază.
H. Antihistaminicele orale produc efecte anticolinergice slabe.
I. Intoxicațiile acute cu antihistaminice H1 pot fi soldate cu halucinații, ataxie și convulsii.
J. Antihistaminicele H1 nu interacționează cu rivastigmina.

A. Cimetidina este un inhibitor al citocrom P450.
B. Famotidina are o potență mai mică decât cimetidina.
C. Antihistaminicele H2 sunt utilizate clinic, în principal, ca inhibitori ai secreției gastrice acide.
D. Blocanții receptorilor H2 pot fi utilizați în tratamentul ulcerului peptic și al refluxului gastroesofagian.
E. Antagoniștii H2 sunt eficace în tratamentul arsurilor retrosternale.
F. Ranitidina poate avea ca efecte adverse endocrine ginecomastie și galactoree.
G. Nizatidina este un antihistaminic H1.
H. Cimetidina este un antagonist al receptorilor H2 histaminergici.
I. Antihistaminicele H2 cresc absorbția digestivă a ketoconazolului.
J. Pentru tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian, în prezent, se utilizează preferențial antihistaminicele H2.

A. Migrena fără aură are prevalență mai mare la bărbați comparativ cu femeile.
B. Migrena este o durere, de obicei, bilaterală.
C. Migrena fără aură este însoțită de tulburări de vorbire și motorii.
D. Pacienții cu cefalee migrenoasă severă acuză, de obicei, 1-5 atacuri pe lună de durere moderată sau severă.
E. Migrena cu aură este însoțită de fotofobie.
F. Migrena se prezintă sub forma unei dureri pulsatile.
G. Migrena fără aură este însoțită frecvent de greață.
H. Migrena cu aură se prezintă sub forma unei dureri foarte intense, ascuțite și constante.
I. Durerea din migrenă poate fi cauzată de dilatație arterială extra- și intracraniană.
J. Migrena fără aură se caracterizează prin cefalee severă unilaterală, pulsatilă.
342. Alegeți afirmațiile corecte:

A. Tratamentele nespecifice din migrenă includ analgezicele și antiemeticele.
B. Triptanii sunt recomandați pacienților cu factori de risc pentru boală coronariană.
C. Terapia specifică pentru migrenă include triptani și dihidroergotamină.
D. În migrena severă se pot utiliza și opioidele ca medicație de salvare.
E. Dihidroergotamina se administrează sub formă de spray nazal.
F. Triptanii sunt agoniști de serotonină.
G. Activarea receptorilor 5-HT1D de către triptani și dihidroergotamină determină vasodilatație.
H. Dihidroergotamina face parte din clasa triptanilor.
I. Dihidroergotamina este un agonist al receptorilor 5-HT1D.
J. Terapia specifică pentru migrenă include opioidele.
343. Răspunsurile corecte sunt:

A. Aspirina poate fi utilă pentru ameliorarea atacurilor migrenoase.
B. Faza de cefalee din migrenă este asociată cu vasoconstricție cerebrală.
C. Faza prodromală din migrenă se caracterizează prin durere, greață, vomă.
D. Dihidroergotamina este un vasoconstrictor.
E. Dihidroergotamina are eficacitate maximă atunci când este administrată în faza prodromală.
F. Dihidroergotamina poate fi utilizată în sarcină.
G. Triptanii sunt antagoniști de serotonină.
H. Propranololul este tratamentul de elecție în profilaxia migrenei.
I. Ibuprofenul, naproxenul și aspirina sunt contraindicate în atacurile migrenoase.
J. Codeina sulfat poate fi utilizată pentru ameliorarea durerii severe din migrenă.

A. Aproximativ 80% dintre pacienții cu migrenă nu au aură.
B. Migrena cu aură se mai numea în trecut migrena clasică.
C. Antihistaminicele H1 pot fi utilizate în tratamentul anafilaxiei acute.
D. Cefaleea tensională debutează în condiții de stres.
E. Simptomele associate cefaleei Horton include congestive nazală, facială, lăcrimare și modificări ale pupilelor.
F. Cefaleea Horton are o prevalență mai mare în rândul femeilor comparativ cu bărbații.
G. Dihidroergotamina menține tonusul uterin în timpul sarcinii.
H. Cefaleea tensională are prevalență mai mare la femei comparativ cu bărbații.
I. Migrena acută poate fi tratată doar simptomatic prin tratament nespecific.
J. Cefaleea tensională se poate asocia cu simptome ca greața și vărsăturile.
345. Sunt adevărate următoarele enunțuri:

A. Eliberarea de histamină de la nivelul tegumentului determină dilatația și creșterea permeabilității capilarelor.
B. Receptorii histaminergici H2 sunt implicați în contracția musculaturii netede.
C. Reacțiile alergice și anafilactice inhibă eliberarea de histamină.
D. Histamina se găsește în concentrații mici în bazofile.
E. Frigul inhibă eliberarea de histamină.
F. Ca răspuns la diverși stimuli, histamina își exercită efectele prin legarea de recetori histaminergici.
G. Histamina este sintetizată predominant în mastocite.
H. În mastocite, histamina este stocată în granule, sub formă de complex activ.
I. Prin acțiunea histaminei la nivel cardiovascular, scade presiunea sanguină sistemică prin reducerea rezistenței periferice.
J. Histamina stimulează secreția gastrică de acid clorhidric prin acțiunea pe receptorii H2.

A. Sumatriptan este o substanță activă utilizată în tratamentul cefaleei migrenoase.
B. Desloratadina prezintă un potențial înalt de a cauza sedare.
C. Difenhidramina nu are efect sedativ.
D. Levocetirizina acționează prin blocarea receptorilor histaminergici H1.
E. Difenhidramina este un antihistamini H1, de primă generație.
F. Prometazina este un antihistaminic H2.
G. Prometazina este un antihistaminic H1.
H. Clorfeniramina are un potențial înalt de a cauza sedare.
I. Loratadina este un antihistaminic recomandat în tratamentul răului de mișcare.
J. Clorfeniramina poate fi adinistrată pacienților la care menținerea stării de alertă la locul de muncă este esențială.

A. Blocanții receptorilor histaminergici H1 pot da următoarele efecte centrale: tinitus, amețeală, slăbiciune puternică.
B. Antihistaminicele H1 de primă generație sunt metabolizate de citocrom P450.
C. Intoxicația acută cu antihistaminice H1 este relativ frecventă în rândul adulților.
D. Unele antihistaminice H1 pot fi administrate o dată pe zi, deoarece au durata de acțiune de cel puțin 24 ore.
E. Antihistaminicele H1 nu prezintă efecte anticolinergice.
F. Antihistaminicele H1 se clasică astfel: antihistaminice de primă generație și de generația a doua.
G. Antihistaminicele nu prezintă interacțiuni medicamentoase.
H. Antihistaminicele H1 străbat foarte greu bariera hematoencefalică.
I. Un efect secundar al blocării recetorilor histaminergici H1 este creșterea performanței cognitive.
J. Hidroxizina și prometazina sunt antihistaminice H1 de a doua generație.
348. Următoarele enunțuri sunt corecte:

A. Histamina este unul dintre mediatorii care stimulează secreția acidă realizată de celulele parietale din mucoasa gastrică.
B. Cimetidina și ranitidina blochează neselectiv receptorii histaminergici H2.
C. Cimetidina este un inductor al citocrom P450.
D. Famotidina este un antihistaminic H2.
E. Antihistaminicele H2 se pot administra în ulcerații acute de stres.
F. Cimetidina și ranitidina blochează atât receptorii histaminergici H2, cât și H1.
G. Cimetidina și ranitidina blochează selectiv receptorii histaminergici H2.
H. Utilizarea cimetidinei este limitată de reacțiile adverse și interacțiunile medicamentoase.
I. Famotidina este un antihistaminic H1, de generația a doua.
J. Antihistaminicele H2 sunt indicate, îndeosebi, pentru controlul secreției acide diurne.
349. Alegeți răspunsul corect:

A. Acțiunile antihistaminicelor H2 sunt ireversibile.
B. Antihistaminicele H2 sunt de preferat la pacienții cu ulcerații cauzate de AINS comparativ cu IPP-urile (inhibitori de pompă de protoni).
C. Cimetidina, ranitidina și famotidina sunt metabolizate la nivel hepatic.
D. Cimetidina poate să crescă concentrația serică de carbamazepină, fiind un inhibitor al citocrom P450.
E. Metaboliții cimetidinei se elimină predominant urinar.
F. Cimetidina blochează seletiv receptorii histaminergici H2.
G. Nizatidina este similară cu ranitidina în ceea ce privește acțiunile farmacologice.
H. Cimetidina și ranitidina sunt agoniști pe receptorii histaminici H2.
I. Cimetidina nu poate avea efecte endocrine.
J. Cimetidina este un antihistaminic H2.

A. IECA scad presiunea sanguină.
B. IECA cresc producția de aldosteron.
C. Angiotensina II este un agent vasoconstrictor cu potență mare.
D. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) cresc producția de bradikinină.
E. IECA cresc presiunea sanguină.
F. Bradikinina scade producția de oxid nitric la nivelul vaselor de sânge.
G. Enzima de conversie a angiotensinei este responsabilă pentru inactivarea bradikininei.
H. IECA scad atât presarcina, cât și postsarcina
I. Angiotensina II este un vasodilatator cu potență mare.
J. IECA scad producția de bradikinină.

A. Tratamentul cronic cu IECA crește presiunea sanguină.
B. IECA sunt utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale.
C. IECA sunt agenți de primă linie în terapia pacienților cu disfuncție sistolică.
D. IECA scad presiunea intraglomerulară datorită vasodilatației arteriolelor eferente.
E. IECA sunt contraindicați la pacienții cu nefropatie diabetică.
F. IECA sunt medicamente de a doua linie în tratamentul insuficienței cardiace.
G. IECA scad presiunea intraglomerulară datorită vasoconstricției arteriolelor eferente.
H. IECA încetinesc progresia nefropatiei diabetice.
I. La fel ca β-blocantele, IECA au eficacitate maximă la pacienții hipertensivi de rasă neagră.
J. În insuficiența cardiacă tratamentul de primă linie este reprezentat de IECA.

A. Angioedemul apare frecvent ca reacție adversă la pacienții tratați cu IECA.
B. IECA pot induce malformații fetale.
C. Tratamentul îndelungat cu IECA crește riscul apariției tusei ca efect secundar.
D. IECA pot fi administrați fără riscuri în sarcină.
E. Tusea seacă, la pacienții tratați cu IECA, apare mai frecvent la bărbați.
F. Tusea seacă la pacienții tratați cu IECA apare din cauza nivelului crescut de bradikinină la nivel pulmonar.
G. Nefumătorii au frecvent tuse seacă la administrarea IECA.
H. Printre efectele secundare ale tratamentului cu IECA se numără hipokaliemia.
I. În terapia cu IECA sunt recomandate alimentele bogate în potasiu.
J. Tusea seacă este un efect secundar la tratamentul cu IECA.

A. În asociere cu valsartan, tratamentul cu aliskiren poate să determine hiperkaliemie.
B. Spre deosebire de IECA, aliskiren nu produce tuse ca efect secundar.
C. Aliskiren crește presiunea sanguină.
D. Aliskiren scade presiunea sanguină.
E. Aliskiren este un inhibitor selectiv al reninei.
F. Aliskiren este un inhibitor neselectiv al reninei.
G. Aliskiren nu poate fi administrat în asociere cu blocante ale canalelor de Ca.
H. Aliskiren este metabolizat de CYP3A4.
I. Aliskiren poate cauza diaree, în special la doze mari.
J. Aliskiren nu poate fi administrat în asociere cu IECA.
354. Găsiți variantele corecte de răspuns:

A. Histamina este singurul mediator implicat în reacții alergice și anafilaxie.
B. Histamina este o amină endogenă.
C. Histamina nu este implicată în inflamații.
D. Histamina se găsește din abundență în tractusul gastrointestinal.
E. Toxinele bacteriene inhibă eliberarea de histamină în organism.
F. Histamina atinge concentrații mari în mastocite și bazofile.
G. Histamina are aplicații clinice.
H. Histamina acționează prin legarea de receptori histaminergici.
I. Histamina se formează prin decarboxilarea histidinei.
J. Reacțiile alergice locale se produc dacă eliberarea de histamină este rapidă.
355. Afirmațiile următoare sunt adevărate:

A. Receptorii histaminergici H1 sunt receptori cuplați cu proteine G.
B. Histamina produce constricția bronhiolelor la nivel pulmonar.
C. La nivel cardiovascular, histamina are efect inotrop pozitiv, mediat de acțiunea asupra receptorilor H1 și H2.
D. Histamina stimulează secreția gastrică acidă prin acțiunea receptorilor H1 din stomac.
E. La nivelul tegumentului, prin acțiunea histaminei pe receptorii H1 și H2 se produc dilatația și creșterea permeabilității capilarelor.
F. Frigul inhibă eliberarea de histamină.
G. Prin acțiunea pe receptorii H1 de la nivelul terminațiilor nervoase senzitive, histamina produce prurit și durere.
H. Pruritul produs sub acțiunea histaminei este produs prin legarea de receptorii H2 de la nivelul terminațiilor nervoase senzitive.
I. Histamina are aplicații clinice.
J. Prin acțiunea asupra receptorilor H1 de la nivel intestinal, histamina produce crampe intestinale și constipație.
356. Despre nitrati sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

A. Sunt utili in tratamentul cronic, deoarece efectele terapeutice sunt obtinute treptat
B. Cresc consumul de oxigen al cordului
C. Nu sunt medicamente utilizate in tratamentul anginei pectorale
D. Toti reprezentantii clasei au aceeasi durata de atiune
E. Induc scaderea rapida a necesarului miocardic de oxigen
F. Amelioreaza simptomele anginoase intr-un timp foarte scurt
G. Inhiba spasmul coronarian
H. Stimuleaza vasocontrictia coronariana
I. Sunt eficace in angina stabila, angina instabila si angina pectorala varianta
J. Inhiba vasoconstrictia coronariana
A. Nitratii produc relaxarea musculaturii striate
B. Vasodilatatia mediata de oxidul nitric nu face parte dintre efectele produse de nitrati
C. Nitratii inhiba vasospasmul coronarian
D. Nitratii inhiba vasoconstrictia coronariana
E. Nitratii produc venodilatatie
F. Nitratii cresc perfuzia miocardica
G. Nitroglicerina este un nitrat sintetic
H. Nitratii sunt utilizati pentru ameliorarea simptomelor din angina pectorala vasospastica
I. Nitratii actioneza la nivel coronarian producand vasocontrictie
J. La nivel cardiac, nitratii reduc postsarcina

A. Nitroglicerina determina cresterea travaliului cardiac
B. Nitroglicerina nu are efecte asupra vaselor coronare
C. Nitroglicerina administrata sublingual este de electie in criza anginoasa produsa de efort sau stres emotional
D. Nitroglicerina produce acumularea sangelui in patul arterial prin efectele sale vasodilatatoare
E. Nitroglicerina produce conversia intracelulara la ioni nitrit si ulterior la oxid nitric
F. Nitratii sunt relaxanti ai musculaturii netede vasculare
G. Nitroglicerina produce venodilatatie
H. Nitroglicerina creste consumul miocardic de oxigen
I. Nitroglicerina actioneaza produce dilatatia arterelor mari
J. Reprezentantii din clasa nitriti difera intre ei in ceea ce proveste debutul actiunii si rata de eliminare
359. Nitroglicerina:
A. Venodilatatia este consecinta cresterii presarcinii ce apare dupa administrarea Nitroglicerinei
B. Creste travaliul cardiac si consumul miocardic de oxigen
C. Se administreaza in cazul crizei anginoase precipitate de stres emotional
D. Efectele sunt exercitate asupra arterelor mari
E. Forma preferata de administrare a nitroglicerinei este intravenoasa
F. Forma preferata de administrare a nitroglicerinei este spray sublingual
G. Nitroglicerina face parte din clasa beta blocantelor.
H. Se administreaza in cazul crizei anginoase precipitate de efort fizic
I. Produce vasodilatatie coronariana
J. Scade presarcina datorita efectelor venodilatatoare

A. Izosorbid mononitrat intra in actiune mai repede decat Nitroglicerina
B. Nitroglicerina este metabolizata semnificativ la nivel renal
C. Nitroglicerina se administreaza in principal la nivel subligual sau sub forma de plasture transdermic
D. Intervalul de timp pana la debutul actiunii este de peste o ora pentru nitroglicerina
E. Nitroglicerina apartine clasei nitrati origanici
F. Izosorbid mononitrat este rareori utilizat, datorita biodisponibilitatii reduse
G. Nitroglicerina este metabolizata semnificativ in cursul primului pasaj
H. Izosorbit mono- si dinitrat fac parte din clasa nitratilor organici
I. Izosorbid mononitrat este un antiaritmic
J. Izosorbid mononitrat are biodisponibilitate crescuta si durata lunga de actiune

A. Pentru angina varianta, plasturii cu nitroglicerina trebuie purtati incontinuu
B. Toleranta indusa de nitrati poate fi combatuta prin asigurarea unui interval zilnic liber, timp in care se restabileste sensibilitatea
C. Nitratii pot produce dependenta
D. Toleranta produsa de nitrati se instaleaza foarte greu
E. Plasturii cu Nitroglicerina se poarta 12 ore, dupa care urmatoarele 12 ore sunt fara medicament
F. Pacientii care prezinta simptome anginoase in ciuda terapiei cu nitrati, beneficiaza de asocierea unui agent dintr-o alta clasa terapeutica
G. Odata aparuta toleranta data de nitrati, trebuie abandonata clasa de medicamente
H. Toleranta la administrarea nitratilor se dezvolta rapid
I. Plasturii cu Nitroglicerina se schimba la 72 de ore
J. In cazul pacientilor cu angina varianta, intervalul fara nitrati trebuie asigurat dupa-amiaza tarziu
362. Oxitocina:
A. Indicatiile cele mai importante sunt in afectiunile urologice
B. Actineaza la nivelul glandei mamare pentru a produce ejectia laptelui
C. Inhiba ejectia laptelui prin contractia celulelor mioepiteliale de la nivelul alveolelor mamare
D. Este un hormon hipofizar sintetizat exclusiv endogen
E. Calea preferata de administrare este intravenoasa
F. Neutilizarea corecta a medicamentului poate duce la efecte foarte grave, cum ar fi decesul fetal
G. Se utilizeaza pentru a stimula contractiile uterine in vederea delcansarii travaliului
H. Este un hormon extras din glanda hipofiza
I. Este un medicament sigur, nu au fost raportate efecte adverse
J. Produce relaxarea musculaturii nedete uterine
363. Despre Teofilina sunt adevarate urmatoarele informatii:

A. Amelioreaza obstructia cailor respiratorii in cazul astmului bronsic
B. Produce constractia musculaturii nedete bronsice
C. Este medicamentul de electie in tratamentul astmului bronsic
D. Efectele adverse sunt de intensitate mica
E. Supradozarea poate produce crize convulsive sau aritmii potential fatale
F. Prezinta un indice terapeutic mic, motiv pentru care se prefera inlocuirea ei cu alte clase in cazul BPOC
G. Este un bronhodilatator indicat in cazul astmului bronsic si al BPOC
H. Produce multe interactiuni medicamentoase
I. Este un medicament utilizat in tratamentul hipertensiunii arteriale
J. Efectele adverse sunt de intensitate mica
364. Pentoxifilina:
A. Este un medicament cu efecte procoagulante
B. Determina scaderea rezistentei vasculare sistemice si ameliorarea fluxului sangvin
C. Face parte din clasa medicamentelor antiaritmice
D. Este contraindicat in caz de diabet zaharat decompensat
E. Este indicata in cazul claudicatiei intermintente
F. Face parte din clasa blocantelor de calciu
G. Poate fi utilizata si pentru ameliorarea simptomelor psihopatologice la pacientii cu insuficienta cerebrovasculara.
H. Se utilizeaza in cazul bolii vasculare periferice datorita efectelor de a scadea vascozitatea sangelui
I. Este un medicament utilizat in tratamentul hipertensiunii arteriale
J. Face parte din clasa metilxantinelor

A. Sildenafil este tratamentul de prima linie al disfunctie erectile
B. Eficienta reprezentantilor clasei inhibitori fosfodiesteraza- 5 este diferita, iar efectele adverse sunt particulare pentru fiecare reprezentant
C. Inhibitorii de PDE-5 sunt eficienti in tratamentul astmului bronsic
D. Inhibitorii de PDE-5 cresc influxul de sange in corpul cavernos
E. Sildenafil si Tadalafil sunt medicamente utilizate in disfunctia erectila
F. Singurul medicament pentru tratamentul disfunctiei erectile este Sildenafil
G. Inhibitorii de PDE-5 cresc influxul de sange in corpii cavernosi, chiar si in lipsa stimularii sexuale
H. Stimularea sexuala produce contractia musculaturii netede a muschiului corpului cavernos
I. Vardenafil si Tadalafil fac parte din clasa inhibitorilor de fosfodiesteraze 5
J. Mediatorul afluxului sanving in corpii cavernosi este oxidul nitric

A. Sildenafil poate fi utilizat de mai multe ori pe zi
B. Sildenafil poate produce modificari ale vederii cromatice
C. Cefaleea si congestia faciala sunt efecte adverse frecvent intalnite dupa administrarea Sildenafil
D. La pacientii cu disfunctie hepatica este necesara ajustarea dozelor
E. Toti cei trei reprezentati ai clasei inhibitori PDE-5 prezinta aceeasi durata a actiunii
F. Tadalafil produce deseori modificari ale vederii cromatice
G. Inhibitorii de PDE-5 sunt indicati in tratamentul disfunctiei erectile
H. Reactiile adverse aparute dupa adminsitrarea de Sildenafil sunt dependente de doza administrata
I. Sildenafil si Vardenafil sunt medicamente cu metabolizare renala
J. Sildenafil are un profil de siguranta foarte bun, motiv pentru care nu produce efecte adverse.
367. Desre medicamentele utilizate in disfunctia erectila:

A. Necesita administrare cu prudenta in cazul pacientilor ce prezinta factori de risc cardiovasculari
B. Este contraindicata administrarea concomitenta cu nitratii
C. Sildenafil, Vardenafil si Tadalafil sunt cei mai importanti reprezentanti
D. Produc relaxare a musculaturii netede a corpului cavernos mediata de oxidul nitric
E. Pot fi administrati in conditii de siguranta in cazul pacientilor cu afectare hepatica extinsa
F. Tadalafil blocheaza receptorii alfa de la nivel vascular
G. Cefaleea este un efect de actiune care apare foarte rar
H. Efectele venodilatatoare se sumeaza cu cele ale Nitroglicerinei, potentandu-i actiunea antiangionasa
I. Tadalafil are cel mai rapid debut al actiunii
J. Necesita administrare cu prudenta in cazul pacientilor cu istoric de afectare cardiovasculara

A. Teofilina apartine clasei inhibitori PDE-5
B. Inhibitorii PDE-5 potenteaza efectul hipotensiv al NO
C. Administrarea Sildenafil in cazul pacinetilor in curs de tratament cu nitrati organici este contraindicata
D. Dozele de Vardenafil trebuie sa fie minime in cazul pacientilor tratati cu inhibitori puternici ai CYP3A4
E. Dozele de Sildenafil trebuie sa fie minime in cazul pacientilor tratati cu antagonistii alfa-adrenergici
F. Sildenafil poate fi administrat in conditii de siguranta simultan cu nitratii
G. Administrarea concomitenta a inhibitorilor de PDE-5 cu antagonistii alfa-adrenergici trebuie evitata datorita scaderii accentuate a presiunii sangelui
H. Sildenafil poate fi administrat la oride doza in conditii de siguranta simultan cu antagonistii alfa-adrenergici
I. Medicamentele de electie in cazul disfunctiei erectile fac parte din clasa metilxantinelor
J. Inhibitorii PDE-5 nu produc hipotensiune arteriala mediata de NO
369. Despre blocantele de canale de calciu sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

A. Indicatiile clinice ale blocantelor de canalelor de calciu difera in functie de clasa din care fac parte
B. Blocantele de canale de calciu cu durata scurta de actiune pot fi administrate in conditii de siguranta si in doze mari
C. Indiferent de clasa din care fac parte, blocantele canalelor de calciu au aceleasi proprietati farmacocinetice
D. Se utilizeaza in cazul pacientilor hipertensivi ce asociaza angina pectorala sau diabet zaharat.
E. Blocantele de canalde de calciu cu durata scurta de actiune pot produce vasoconstrictie excesiva
F. Verapamil face parte din clasa metilxantinelor
G. Sunt agenti indicati in cazul hipertensiunii arteriale
H. Verapamil face parte din clasa blocantelor de calciu
I. Sunt impartite in 3 clase, fiecare cu proprietati diferite
J. Blocantele de canale de calciu sunt impartite in 5 clase
370. Sunt adevarate urmatorarele afirmatii:

A. Verapamil este singurul reprezentant al clasei difenilalchilamine
B. Verapamil poate fi indicat in cazul cefaleei migrenoase si cefaleei recurente
C. Verapamil isi exercita efectele la nivelul celulelor musculare nedete vasculare
D. Indicatiile Verapamil cuprind angina, tahiartimii supraventriculare
E. Verapamil si Diltiazem fac parte din grupa difenilalchilamine
F. Infarctul de miocard poate aparea consecutiv tratamentului cu Verapamil
G. Efectele adverse ale Verapamil nu sunt dependente de doza
H. Verapamil isi exercita efectele la nivel cardiac
I. Cefaleea reprezinta unul dintre efectele adverse ale Verapamil
J. Verapamil prezinta selectivitate pe canalele de calciu de la nivel cardiac

A. Verapamil si Diltiazem sunt anticolinergice
B. Diltiazem face parte din clasa dinfenilalchilamine
C. Verapamil are efecte inotrope negative mai putin pronuntate comparativ cu Diltiazem
D. Diltiazem poate produce constipatie
E. Diltiazem face parte din clasa benzotiazepine
F. Comparativ cu Verapamil, Diltiazem prezinta un efect inotrop negativ mai putin pronuntat
G. Diltiazem actioneaza atat pe celulele musculare cardiace, cat si pe musculatura neteda vasculara
H. Verapamil poate produce bloc atrioventricular de grad I
I. Diltiazem este un blocant al canalelor de calciu
J. Verapamil face parte din clasa Benzotiazepine
372. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii cu privire la blocantele canalelor de calciu:

A. Dihidropiridinele au avantajul unor interactiuni minime cu digoxin
B. Dihidropiridinele pot prezenta interaciuni medicamentoase importante cu digoxin
C. Dihidropiridinele pot prezenta interaciuni medicamentoase importante cu warfarina
D. Nicardipina face parte din clasa dihidropiridinelor
E. Dihidropiridinele actioneaza preferential pe canalele de calciu cardiace
F. Diltiazem este o dihidropiridina
G. Dihidropiridinele sunt eficiente in tratamentul hipertensiunii arteriale
H. Dihidropiridinele au afinitate pentru canalele de calciu vasculare
I. Amlodipina este utilizata in tratamentul hiperteniunii arteriale la pacientii cu angina sau diabet
J. Amlodipina, Felodipina si Isradipina sunt difenilalchilamine

A. Antagonistii canalelor de calciu blocheaza efluxul ionilor de Ca prin atasare la canalele de tip M
B. Blocantele de canale de calciu produc relaxarea musculaturii striate si dilatarea consecutiva a arteriolelor
C. Blocantele canalelor de calciu sunt indicate in tratamentul anginei
D. Canalele de Ca tip L se gasesc la nivelul cordului si musculaturii netede vasculare
E. Blocantele canalelor de calciu nu pot fi administrate la pacientii cu hipertensiune arteriala si diabet
F. Blocantele canalelor de calciu sunt contraindicate in angina datorita efectelor vasoconstrictoare
G. Blocantele de canale de calciu sunt venodilatatoare
H. Blocantele canalelor de calciu blocheaza influxul ionilor de Ca prin atasarea la canalele de calciu de tip L
I. Blocantele canalelor de calciu pot fi utilizate in tahiaritmiile supraventriculare
J. Blocantele canalelor de calciu produc dilatarea arteriolelor
374. Sunt blocante ale canalelor de calciu urmatoarele substante:

A. Budesonid
B. Metoprolol
C. Isradipina
D. Diltiazem
E. Verapamil
F. Amlodipina
G. Nitroglicerina
H. Teofilina
I. Sildenafil
J. Nifedipina
375. Sunt blocante ale canalelor de calciu urmatoarele substante:

A. Nicardipina
B. Nebivolol
C. Verapamil
D. Isradipina
E. Felodipina
F. Trihexifenidil
G. Clonidina
H. Prazosin
I. Diltiazem
J. Atracurium

A. Blocantele canalelor de calciu sunt utilizate in cazul pacientilor hipertensivi care asociaza si boala arteriala periferica
B. Felodipina si Nifedipina pot fi administrate in hipertensiunea arteriala
C. Dihidropiridinele actioneaza pe canalele de calciu cardiace
D. Blocantele canalelor de calciu sunt utilizate in cazul pacientilor hipertensivi care asociaza si hiperplazie de prostata
E. Blocantele canalelor de calciu sunt contraindicate la pacientii de rasa neagra
F. Blocantele canalelor de calciu sunt utilizate in cazul pacientilor hipertensivi care asociaza si astm
G. Blocantele canalelor de calciu sunt utilizate in cazul pacientilor hipertensivi care asociaza si insuficienta cardiaca severa
H. Blocantele canalelor de calciu au efect natriuretic intrinsec
I. Blocantele canalelor de calciu se asociaza permanent cu diureticele pentru tratamentul hipertensiunii arteriale
J. Amlodipina este recomandata pacientilor hipertensivi care asociaza si diabet

A. Felodipina poate produce hipertrofie gingivala
B. Amlodipina are timp de injumatatire foarte scurt
C. Verapamil trebuie evitat in cazul pacientilor cu bloc atrioventricular
D. Verapamilul produce rareori efecte adverse cardiace
E. Verapamil poate produce constipatie
F. Difenilalchilaminele pot fi administrate in cazul blocurilor atrioventriculare
G. Verapamil trebuie evitat in cazul pacientilor cu insuficienta cardiaca congestiva
H. Cefaleea si oboseala pot aparea in urma tratamentului cu Amlodipina
I. Blocantele de canale de calciu nu pot fi administrate intr-o singura doza zilnica, pentru ca nu au eliberare sustinuta.
J. Nifedipina poate produce hipertrofie gingivala
378. Care din urmatoarele medicamente pot precipita disfunctia cardiaca:

A. Lanatosid C
B. Propranolol
C. Alcool etilic
D. Digoxin
E. Captopril
F. Procainamida
G. Spironolactina
H. Losartan
I. Piroxicam
J. Verapamil
379. Care din urmatoarele afirmatii pot fi atribuite inhibitorilor enzimei de conversie a i angiotensinei:
A. Absorbtia digestiva nu este influentata de medicamente
B. Stimuleaza sistemul nervos vegetativ simpatic
C. Inhiba bradikininaza
D. Scad postsarcina
E. Scad incidenta accidentelor vasculare cerebrale
F. Dau hipernatremie
G. Sunt contraindicati la asmatici
H. Pot da angioedem
I. Scad nivelul de bradikinina plasmatica
J. Sunt contraindicati in disfunctia sistolica
380. Urmatoarele afirmatii despre blocantii de receptori AT1 sunt adevarate:

A. Toate sunt promedicamente
B. Losartan are o biodisponibilitate mare
C. Sunt indicati in tratamentul infarctului de miocard
D. Pot fi recomandati la astmatici hipertensivi
E. Sunt indicati in tratamentul insuficientei cardiace
F. Scad post sarcina
G. Pot fi indicate in hipertensiunea de sarcina
H. Au volum de distributie mic
I. Dau tuse seaca
J. Nu modifica nivelul de bradikinina plasmatica
381. Urmatoarele afirmatii despre diuretice sunt false:

A. Diureticele de ansa dau hiperpotasemie
B. Sunt indicate in tratamentul edemului pulmonar acut
C. Diureticele de ansa scad post sarcina
D. Diureticele de ansa sunt ineficace la clearance de creatinina sub 50 ml/min
E. Hidroclorothiazida poate da dislipidemie
F. Diureticele sunt indicate in tratamentul hipercalcemiilor
G. Diureticele tiazidice au ca indicatie de electie insuficienta cardiaca
H. Diureticele nu influenteaza presarcina
I. Intensitatea efectului diuretic depinde de retentia de apa si sare
J. Furosemidul este folosit cel mai frecvent in tratamentul de fond al hipertensiunii arteriale
382. Urmatoarele afirmatii privind agentii inotrop pozitiv digitalici sunt adevarate:
A. Cresc consumul de oxigen al miocardului
B. Nu au efect diuretic
C. Inhiba pompa Na/K aATP aza membranara
D. Cresc tonusul vagal
E. Cresc rezistenta vasculara periferica
F. Sunt contraindicati in fibrilatia atriala
G. Scad volumul telediastolic
H. Cresc reflex frecventa cardiaca
I. Influenteaza fluxul ionic membranar de sodiu si calciu
J. Cresc concentratia de sodiu celular
383. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. Digoxin se asociaza cu enalapril
B. Beneficiul furosemidului in edemul pulmonar acut se datoreaza efectului diuretic puternic
C. Nebivolol are efect vasodilatator
D. Spironolactona da retentie de potasiu
E. Verapamil da diaree
F. Minoxidil nu determina tahicardie reflexa
G. Dobutamina este contraindicata in insuficenta cardiaca
H. Enalapril creste eliberarea de renina
I. Spironolactona favorizeaza fibroza cardiaca
J. Digoxin nu are efecte vasodilatatoare
384. Urmatoarele medicamente dau vasodilatatie mediata de receptori:

A. Papaverina
B. Prazosin
C. Diazoxid
D. Nicardipin
E. Labetalol
F. Acetilcolina
G. Minoxidil
H. Histamina
I. Prostaciclina
J. Carvedilol
385. Urmatoarele afirmatii despre medicatia vasodilatatoare sunt adevarate:

A. La bolnavii cu angina instabila si boala renala cronica se folosesc frecvent betablocantele
B. Nifedipina nu determina tahicardie reflexa
C. Dozele de verapamil se ajusteaza la paientii cu insuficiecnta hepatica
D. Dihidropiridinele pot da edeme perimaleolare
E. La pacientii cu angina pectorala si BPOC se contraindica blocantii de canale de calciu
F. Verapamil are efect inotrop negativ
G. Verapamil creste concentratia plasmatica a digoxinei
H. Nifedipina este vasodilatator arteriolar
I. Ranolazina inhiba faza tardiva a curentului de potasiu
J. Diltiazem determina tahicardie reflexa
386. Urmatoarele afirmatii despre antihistaminice sunt adevarate:

A. Antihistaminicele scad eficacitatea inhibitorilor de colinesteraza
B. Antihistaminicele stimuleaza secretia salivara
C. Hidroxizina este eficienta in raul de miscare
D. Antihistaminicele se folosesc in tratamentul anafilaxiei sistemice
E. Prometazina poate da retentie acuta de urina
F. Fexofenadina determina sedare importanta
G. Loratadina traverseaza bariera hematoencefalica
H. Antihistaminicele determina tahicardie reflexa
I. Prometazina previne eliberarea de histamina din mastocite
J. Difendidramina este indicata in tratamentul insomniei
387. Urmatoarele medicamente sunt eficiente in migrena vasculara:

A. Rizatriptan
B. Mifepriston
C. Zolmitriptan
D. Cetirizina
E. Loratadina
F. Naratriptan
G. Eletriptan
H. Meclizina
I. Almotriptan
J. Misoprostol
388. Urmatoarele afirmatii depre histamina sunt adevarate:

A. Este mesager primar
B. Determina vasodilatatie
C. Nu are aplicatii clinice
D. Poate fi eliberata din mastocite de medicatia curarizanta
E. Scade AMPc intracelular
F. Inhiba secretia acida gastrica
G. Determina paloare cutanata
H. Determina anestezie locala
I. Determina brohodilatatie
J. Determina prurit
389. Urmatoarele afirmatii caracterizeaza medicatia antiagreganta plachetara:

A. Ticlopidina creste toxicitatea fenitoinei
B. Abciximab leaga la GPIIa/IIb
C. Cilostazol este indicat in insuficienta cardiaca congestiva
D. Abciximab are potential scazut hemoragic
E. Cilostazol are efecte vasodilatatoare
F. Clopidogrel nu are metaboliti activi
G. Ebtifibatida are biodisponibilate crescuta in administrare orala
H. Ticlopidina poate da agranulocitoza
I. Alimentele nu interfera absorbtia ticlopidinei
J. Clopidogrel se indica pentru profilaxia secundara a trombozelor dupa stentare coronariana
390. Urmatoarele proprietati farmacologice se atribuie heparinelor fractionate:

A. In tratament indelungat da osteoporoza
B. Sunt anticoagulante cu efect rapid
C. Se excreta urinar
D. Antidotul este sulfatul de protamina
E. Necesita supraveghere a timpului de coagulare aPTT
F. Accerereaza inactiveaza factorului Xa prin legarea la antitrombina III
G. Se pot administra subcutanat
H. Interfera sinteza hepatica a factorilor de coagulare
I. Determina frecvent evenimente trombo-embolice
J. Scade incidenta evenimentelor trombo-embolice recurente
391. Urmatoarele afirmatii pot caracateriza medicatia antitrombinica:

A. Argatroban este indicat pentru profilaxia trombozei in interventii coronariene percutane
B. Dabigatran necesita monitorizare INR
C. Argatroban nu necesita monitorizare a timpilor de coagulare
D. Efectul antitrombotic al lepirudinei este anulat de anticorpi specific dezvoltati sub tratament
E. Dabigatran are efecte comparabile cu a enoxaparinei
F. Argatroban se poate administra la pacienti cu boli hepatice
G. Lepirudina are efecte antiagregante plachetare
H. Lepirudina este un produs natural
I. Dabigatran are biodisponibiliate crescuta in administrare orala
J. Lepirudina este indicata in tratamentul trombocitopeniei indusa de heparine
392. Urmatoarele afirmatii despre medicatia trombolitica sunt adevarate:

A. Urokinaza este contraindicata in tromboze pulmonare
B. Streptokinaza se recomanda pacientilor cu istoric de infectie streptococica
C. T1/2 al alteplazei este de 30 min
D. Urokinaza nu are efecte alergice
E. Eficienta alteplazei este crescuta in primele 3 ore de la accidentul trombotic
F. Streptokinaza are potential alergic crescut
G. Streptokinaza degradeaza doar fibrina din cheag
H. Anistreplaza este un complex streptokinaza-plasminogen
I. Alteplaza activeaza rapid plaminogenul legat la fibrina din cheag
J. Alteplaza are afinitate crescuta pentru fibrinogenul liber plasmatic
393. Urmatoarele combinatii de medicamente se folosesc in eradicarea Helicobacter Pylori:

A. Ampicilina corectclaritromicinacorectfamotidina
B. Subsalicilat de bismutcorectmetronidazolcorectdoxiciclinacorectpantoprazol
C. Subsalicilat de bismutcorectmetronidazolcorecttetraciclinacorectpantoprazol
D. Subsalicilat de bismutcorectmetronidazolcorecttetraciclinacorectomeprazol
E. Subsalicilat de bismutcorectmetronidazolcorectdoxiciclinacorectfamotidina
F. Amoxicilina corectclaritromicinacorectpantoprazol
G. Ampicilinacorecteritromicinacorectpantoprazol
H. Metronidazolcorectclaritromicinacorectomeprazol
I. Subsalicilat de bismutcorectclaritromicinacorectnizatidina
J. Amoxicilina corectclaritromicinacorectomeprazol
394. Urmatoarele afirmatii despre medicatia antisecretoare sunt adevarate:

A. Cimetidina scade absorbtia ketoconazolului
B. Omeprazolul creste eficacitatea clopidogrelului
C. Omeprazol nu inhiba metabolizarea warfarinei
D. Nizatidina are biodisponibilitate 100%
E. Inhibitorii de pompa de protoni sunut disponibili doar pentru administrare orala
F. Nizatidina nu se asociaza cu pantoprazol
G. Inhibitorii de pompa de protoni determina constipatie
H. Famotidin este metabolizata hepatic
I. Tratamentul indelungat cu Omeprazolul influenteaza absorbtia citratului de calciu
J. Cimetidina da ginecomastie
395. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. Bicarbonatul de sodiu este un antiacid frecvent indicat si folosit in hiperaciditate gastrica
B. Misoprostol reduce complicatiile gastro-intestinale induse de antiinflamatoarele nesteroidiene
C. Misoprostol e contraindicat la femei gravide
D. Sucralfatul stimuleaza secretia de prostaglandice citoprotectoare
E. Prostaglandina E scade secretia de acid clorhidric
F. Carbonatul de calciu este indicat in osteoporoza
G. Subsalicilatul de bismut inhiba secretia de acid clorhidric
H. Misoprostolul este antisecretror cu potenta comparabila cu a omeprazolului
I. Sucralfat previne ulcerele induse de antiinflamatoare nesteroidiene
J. Misoprostol are efecte antiemetice
396. Urmatoarele afirmatii despre medicatia antiemetica sunt adevarate:

A. Metoclopramid determina efecte extrapiramidale
B. Droperidol este un antiemeric de rezerva
C. Asocierea droperidolcorectopioide se evita pentru ca este riscanta
D. Fenotiazinele sunt antiemetice eficace si lipsite de efecte adverse
E. Granisetron combate greata indusa de chimioterapice anticanceroase
F. Aprepitant interfera receptorii cerebrali de neurokinina
G. Palonosetron blocheaza exclusiv receptorii 5HT3 periferici de la nivelul fibreler vagale aferente viscerale
H. Asocierea aprepitant warfarina este sigura
I. Ciclizina este urila in tratamentul raului de miscare
J. Dexametazona agraveaza emeza indusa de citostatice

A. Lupiprostina este un laxativ ce poate da dependenta
B. Hidroxidul de aluminiu este laxativ
C. Lactuloza este metabolizata de enzimele intestinale
D. Glicerina este un laxativ lubrefiant
E. Uleiul de ricin se foloseste in constipatia la gravide
F. Metilceluloza este un laxativ osmotic
G. Docusat este un laxativ emolient
H. Bisacodilul nu se recomanda a fi asociat cu produsele lactate
I. Metilceluloza este un laxativ de volum
J. Senna este folosita in tratamentul constipatiei induse de opioide
398. Eritromicina și Tetraciclina:

A. se leagă la subunitatea 50 S a ribozomilor
B. sunt indicate în infecții cu Mycoplasma
C. absorbția este redusă doar de prezența produselor lactate
D. acţionează bacteriostatic
E. sunt indicate în infecții cu Chlamydia
F. inhibă metabolizarea hepatică a altor medicamente
G. determină efecte asupra țesuturilor calcificate
H. acţionează asupra bacteriilor Gram pozitive
I. acţionează asupra bacteriilor Gram negative
J. acţionează bactericid
399. Sunt stabile în mediul acid gastric, ceea ce permite administrarea orală:
A. Amoxicilina
B. Penicilina V
C. Benzatin-penicilina G
D. Penicilina G
E. Piperacilina
F. Eritromicina
G. Ticarcilina
H. Ampicilina
I. Procain-penicilina
J. Dicloxacilina
400. Printre efectele adverse produse de sulfonamide se numără:

A. Anemie hemolitică la pacienții cu deficit în glucozo-6-fosfat dehidrogenază
B. Reacție Herxheimer
C. Icter nuclear la nou-născut
D. Ototoxicitate
E. Potențarea tranzitorie a efectului anticoagulant al Warfarinei
F. Sindromul omului roșu
G. Reacții de hipersensibilitate
H. Colorație în galben-brun la nivelul dinților
I. Cristaluria
J. Sindrom cenușiu al nou-născutului
401. Printre bolile în care se administrează Penicilina G se numără:

A. Penumonia pneumococică
B. Gonoreea
C. Infecții cu bacterii Gram negative
D. Sifilis
E. Infecții cu Ricketsia
F. Infecții streptococice
G. Infecția cu Helicobacter pylori
H. Infecții cu Mycoplasma
I. Infecția cu bacilul Koch
J. Infecții cu Chlamydia
402. Printre bolile în care se administrează Ampicilina se numără:

A. Infecția cu bacilul Koch
B. Infecții cu bacterii Gram negative
C. Infecția cu enterococi
D. Infecții cu Mycoplasma
E. Infecția cu Listeria monocytogenes
F. Infecții cu Chlamydia
G. Infecții cu Pseudomonas aeruginosa
H. Infecții cu Ricketsia
I. Infecția cu Salmonella typhi
J. Infecțiile respiratorii
403. Printre chimioterapicele care prezintă stabilitate la acțiunea penicilinazelor se numără:

A. Procain-penicilina
B. Piperacilină + tazobactam
C. Carbenicilina
D. Amoxicilină + acid clavulanic
E. Benzatin-penicilina G
F. Penicilina V
G. Ampicilină + sulbactam
H. Ticarcilină + acid clavulanic
I. Oxacilină
J. Penicilina G
404. Despre peniciline se poate afirma că:

A. sunt antibioticele cu cea mai mare eficiență
B. hipersensibilitatea este cea mai întâlnită reacție adversă
C. runt disponibile numai sub formă de administrare orală
D. Amoxicilina este o penicilină cu spectru îngust
E. Penicilina G se mai numește și benzilpenicilina
F. abosorbția penicilinei G este crescută de alimentele din stomac
G. Penicilina G este mai stabilă în mediu acid decât penicilina V
H. rezistența dobândită la penicilină este soluționată clinic
I. penicilinele naturale sunt obținute prin fermentația mucegaiului Penicillium chrysogenum
J. Ampicilina este o penicilină cu spectru larg
405. Despre reacțiile adverse ale penicilinelor poate afirma că:

A. reacțiile alergice încrucișate apar între antibioticele β-lactamice
B. determinantul antigenic major al hipersensibilității la peniciline este metabolitul său, acidul peniciloic
C. pacienții cu mononucleoză tratați cu ampilicină prezintă o incidență scăzută a erupției maculopapulomatoase
D. reacția adversă poate fi de tipul unei erupții maculopapulomatoase
E. Meticilina are potențialul de a produce nefrită interstițială acută
F. neurotoxicitatea trebuie luată în considerare la pacienții predispuși la hemoragie
G. excesul de sodiu poate determina hiperkaliemie
H. diareea apare în cazul agenților care au un spectru antibacterian larg
I. Ticarcilina prezintă siguranță clinică la pacienți ce primesc anticoagulante
J. penicilinele sunt bine tolerate pentru țesutul nervos
406. Despre carbapeneme se poate afirma că:

A. pot fi prescrise în siguranță în alăptare
B. se administrează intravenos
C. este contraindicat în infecțiile tractului urinar
D. niveluri crescute de imipenem produc greață
E. se pot administra la sugar
F. eozinofilia este un efect advers foarte frecvent
G. sunt antibiotice β-lactamice
H. are rol în terapia empirică
I. este excretat prin filtrare glomerulară
J. Imipenem are un spectru mare de acțiune
407. Despre vancomicină se poate afirma că:

A. este utilizată în colita cu Clostridium difficile
B. este un glicopeptid triciclic
C. este folosită la pacienții cu valve cardiace protezate
D. inhibă sinteza fosfolipidelor peretelui celular bacterian
E. este aproape lipstită de efecte adverse
F. în tratamentul colitei pseudomembranoase se administrează în perfuzie intravenoasă lentă
G. apariția tinutusului determină în principal doar monitorizarea atentă
H. este utilizată profilactic la pacienții ce vor fi supuși unor intervenții stomatologice
I. acționează antagonic cu aminoglicozidele
J. nu traversează bariera fetoplacentară
408. Următorii compuși sunt tetracicline:

A. Clortetraciclină
B. Claritromicin
C. Gentamicin
D. Tetraciclină
E. Minociclină
F. Eritromicin
G. Doxiciclină
H. Azitromicin
I. Amikacin
J. Demeclociclină
409. Se poate afirma despre efectele adverse ale aminoglicozidelor că:

A. expunerea anterioară la aminoglicozide predispune la apariția reacțiilor adverse
B. nefrotoxicitatea nu este un efect advers specific acestui grup
C. nivelurile minime sunt obținute imediat înainte de administrarea dozei următoare
D. dermatita de contact este o reacție comună tobramicinei
E. este importantă moitorizarea nivelurilor plasmatice maxime și minime ale gentamicinei
F. ototoxicitatea este direct legată de nivelurile plasmatice maxime și nu de durata tratamentului
G. sexul pacientul predispune în mod particular la nefrotoxicitate
H. afectarea hepatică predispune la apariția reacțiilor adverse
I. paralizia neuromusculară este un efect advers ce se tratează promt cu clorură de calciu
J. vârsta avansată a pacientului predispune la apariția reacțiilor adverse
410. Despre peniciline e poate afirma că:

A. asocierea amoxicilină-acid clavulanic are spectru antibacterian îngust
B. inhibă sinteza proteică bacteriană
C. sunt active și pe mycobacterii
D. carbenicilina este o penicilină anti pseudomonas
E. oxacilina este o penicilină antistafilococică
F. cele naturale sunt inactivate de betalactamaze
G. meticilina produce nefrită interstițiară
H. benzatin penicilina G are acțiune scurtă
I. asocierea betalactaminelor cu aminoglicozide are efecte sinergice
J. penicilina V este o penicilină de semisinteză
411. Despre cefalosporinee poate afirma că:

A. cefepim este activ pe Pseudomonas aeruginosa
B. carbapenemele inhibă sinteza proteică bacteriană
C. ceftriaxon se concentrează biliar
D. cele de generația I traversează bariera hematoencefalică
E. cefalosporinele nu traversează bariera fetoplacentară
F. cefalexin se administrează doar injectabil
G. cele de generația I sunt rezistente la penicilinază
H. monobactamii sunt activi pe microorganisme Gram pozitive și anaerobe
I. ceftriaxon este activ pe Neisseria gonorrhoeae
J. cele de generația a III-a traversează bariera hematoencefalică
412. Despre tetracicline se poate afirma că:

A. produc fototoxicitate
B. pot fi administrate împreună cu lapte
C. inhibă sinteza peretelui bacterian
D. minociclina se concentrează în secreția lactată
E. nu se elimină în laptele matern
F. nu se asociază cu antiacide
G. se concentrează în os
H. se pot administra la copilul mic
I. doxiciclina este indicată în tratamentul infectiilor la pacienți cu insuficiență renală
J. au un spectru antibacterian îngust
413. Despre aminoglicozide se poate afirma că:

A. inhibă sinteza proteică bacteriană
B. neomicina se administrează și oral pentru pregătirea intestinului în vederea intervențiilor chirurgicale
C. realizează concentrații eficiente în lichidul cefalorahidian
D. sunt active pe Pseudomonas aeruginosa
E. sunt ototoxice
F. sunt bacteriostatice
G. nu au toxicitate renală
H. nu se absorb după administrare orală
I. sunt eficace atât asupra bacteriilor aerobe, cât și a celor anaerobe
J. nu traversează bariera fetoplacentară
414. Despre macrolide se poate afirma că:

A. azitromicina are timp de înjumătățire scurt
B. eritromicina este indicată în pneumonia cu Mycoplasme
C. traversează bariera hematoencefalică
D. Claritromicina este inductor enzimatic
E. telitromicina scurtează intevalul QT pe electrocardiogramă
F. administrarea intravenoasă a eritromicinei are risc de tromboflebită
G. eritromicina se folosește de elecție la pacientul cu alergie la penicilină
H. nu se concentrează biliar
I. sunt hepatotoxice
J. sunt indicate în infecții urogenitale cu Clamydia

A. ciprofloxacina este indicată în infecții cu Enterobacteriaceae
B. sulfonamidele produc cristalurie
C. izoniazida nu este activă pe Mycobacterium tuberculosis
D. sulfonamidele sunt bactericide
E. trimetoprim produce anemie megaloblastică
F. rifampicina are acțiune bacteriostatică asupra mycobacteriilor
G. cloramfenicol produce sindrom cenușiu la copil
H. linezolid nu este activ pe bacterii Gram pozitive rezistente
I. cloramfenicol are spectru antibacterian îngust
J. fluorochinolonele inhibă replicarea ADN-ului
416. Urmatoarele afirmatii despre penicilinele sunt adevarate:

A. Penicilinele sunt susceptibile la inactivare de catre betalactamase
B. Meticilina este un antistafilococit de rezerva
C. Penicilinele traverseaza bariera hematoencefaliza
D. Penicilinele sunt lipsite de efecte adverse
E. Penicilina V are stabilitate mare in mediul acid
F. Meticilina se poate indica la pacienti cu boala renala
G. Majoritatea penicilinelor se absorb incomplet dupa administrare orala
H. Nafcilina este antibiotic anti pseudomonas
I. Oxacilina este susceptibila la penicilinaze
J. Tratamentul cu penicilina G impune monitorizarea potasemiei
417. Urmatoarele afirmatii sunt adevarare:

A. Cefalosporinele pot da sindrom Stevens-Johnson
B. Cefalosporinele sunt sensibile la penicilinaza stafilococica
C. Cefalosporinele de prima generatie sunt active pe coci gram negativi
D. Cefalosporinele sunt antibiotice de semisinteza
E. Cefalosporinele nu necesita ajustare de doza la pacientul cu boala renala
F. Cefttriaxona poate fi utilizata la pacienti cu insuficienta renala
G. Cefazolim patrunde in tesutul osos
H. Cefalosporinele reprezinta alternativa pentru pacientii alergici la peniciline
I. Cefepim este o cefalosporina de a patra generatie
J. Ceftazidim are indicatia de prima alegere in infectii cu Pseudomonas aeruginoza

A. Administraea orala a vancomicinei este rezervata infectiei cu clostridium difficile
B. Asocierea amoxicilinacorectacid clavulanic inhiba tulpinile de E.coli producatoare de betalactamaza
C. Cilastatin protejeaza imipenem de actiunea dehidropeptidazei renale
D. Meropenem se asociaza cu cilastatin
E. Ertapenem este activa pe acinetobacter
F. Ertapenem este medicatie de a doua alegere pentru infectii cu Pseudomonas aeruginoza
G. Meropenem poate determina frecvent convulsii
H. Tazobactam are activitate antibacteriana semnificativa
I. Vancomicina inhiba polimerizarea peptidoglicanilor din peretele bacterian
J. Vancomicina este un antistafilococic de rezerva
419. Urmatoarele antibiotice sunt indicate in infectii cu stafilococ auriu:

A. Quinupristin/dalfopristin
B. Linezolid
C. Cefepim
D. Ceftazidim
E. Penicilina V
F. Imipenem
G. Aztreonam
H. Meticilina
I. Vancomicina
J. Daptomicina
420. Administrarea orală a substanțelor medicamentoase se caracterizează prin:

A. administrarea pe această cale este ireversibilă
B. mecanisme complexe implicate în absorbția medicamentelor
C. dependenţa absorbţiei unor substanţe medicamentoase de prezența alimentelor
D. posibilitatea de combatere a supradozării prin administrare de cărbune activat
E. efectul apare foarte rapid
F. face posibilă administrarea diverselor forme medicamentoase cum ar fi cele cu înveliș enteric
G. Ideală pentru administrare de proteine cu greutate moleculară mare
H. convenabilă pentru pacienți în stare de inconștiență
I. risc scăzut de infecții sistemice
J. oferă cel mai bun control asupra dozei de medicament care pătrunde în organism
421. Medicamentele pot acționa asupra receptorilor...:

A. intracelulari
B. transmembranari
C. prin alterarea acizilor nucleici
D. cuplați cu proteine G
E. cuplați cu enzime
F. prin eliberare de neuromediator din depozitele celulare
G. prin blocarea eliberării de radicali liberi
H. de tip canale ionice cu poartă reglată de ligand
I. prin mecanisme de acțiune fizico-chimică
J. prin formare de pori membranari
422. Selectați medicamentul/medicamentele care sunt inhibitori enzimatici ai metabolizarii hepatice:

A. Cimetidina
B. Omeprazol
C. Ketoconazol
D. Rifampicina
E. Fenobarbital
F. Eritromicina
G. Dexametazona
H. Warfarina
I. Carbamazepina
J. Fenitoin
423. Despre calea de administrare subcutanată (SC) se poate afirma că:

A. absorbția este mai lentă decât calea intravenoasă
B. vaccinurile sunt administrate numai subcutanat
C. injectarea SC minimalizează riscurile asociate injectării intravasculare
D. este o cale majoră de administrare enterală
E. locul nerecomandat pentru injectarea subcutanată este zona abdominală
F. administrarea cu ajutorul unui ac hipodermic este contraindicată în diabet
G. medicamentul levonorgestrel (contraceptiv) este administrat sub formă de implant subcutanat cu acțiune pe termen lung
H. administrarea insulinei (în anumite cazuri de diabet) implică infuzoarele mecanice programabile
I. reprezintă o cale de administrare locală
J. reprezintă una dintre cele trei căi parenterale majore
424. Despre absorbția medicamentelor se poate afirma că:

A. reprezintă transferul medicamentului de la nivelul situsului de administrare către curentul circulator
B. calea orală necesită dizolvarea medicamentului în fluidul gastrointestinal
C. absorbția poate fi influențată de motilitatea tubului digestiv
D. în cazul administrării intravenoase absorbția este incompletă
E. scade când tranzitul este încetinit
F. prezența alimentelor poate afecta procesul de absorbție
G. soluțiile apoase se absorb mai slab decât suspensiile sau soluțiile uleioase
H. o absorbție încetinită este realizată pe calea inhalatorie
I. crește când tranzitul este accelerat
J. rata și eficiența absorbției depind de calea de administrare
425. Despre agoniști se poate afirma că:

A. Atropina este un agonist muscarinic cu efect asupra ochiului
B. agonistul se definește ca fiind structura medicamentoasă caracterizată prin prezența afinității și activității intrinseci maximale
C. Amfetamina poate scădea tensiunea arterială semnificativ prin acțiunea α-agonistă vasculară.
D. agoniștii adrenergici cu activitate β2 administrați pe cale inhalatorie sunt medicamente de elecție în tratamentul anginei.
E. alcaloidul natural pilocarpina este un agonist muscarinic
F. Atropina și scopolamina stimulează receptorii muscarinici
G. agoniștii colinergici mimează efectele acetilcolinei prin legarea directă de colinoceptori
H. Naloxona are în principal acțiune agonistă pe receptorii miu.
I. agoniștii adrenergici cu acțiune directă produc efecte similare cu cele ce survin după stimularea nervilor simpatici
J. agoniștii adrenergici cu acțiune indirectă includ amfetamina și tiramina
426. Despre indexul terapeutic se poate afirma că:

A. În cazul administrării dozelor mai mari de medicamente cu index terapeutic redus apare un răspuns minim terapeutic
B. index terapeutic = doză toxică/doză efectivă
C. index terapeutic = doză efectivă/doză toxică
D. este o măsură a siguranței medicamentului
E. indexul terapeutic îngust al medicamentelor precum penicilina, permite o administrare sigură și frecventă a dozelor în exces (frecvent de cca 10 ori mai mari)
F. Warfarina este un medicament cu index terapeutic larg
G. este raportul dintre doza care produce toxicitate și doza care produce un răspuns clinic dorit efectiv într-o populație de indivizi
H. o valoare mare indică existența unei limite largi între dozele eective (care produc efect) și dozele toxice
I. Penicilina este un medicament cu index terapeutic larg
J. medicamentele cu index terapeutic mic sunt acele medicamente în care bioinechivalența poate conduce la cele mai benefice răspunsuri terapeutice
427. Despre biodisponibilitate se poate afirma că:

A. nu depinde de proprietățile chimice ale medicamentului
B. este 100% în cazul administrării sublinguale a medicamentului
C. nu este influențată de calea de administrare
D. este fracțiunea de medicament care ajunge în circulația sistemică
E. este foarte bună pentru medicamentele care suferă intens efectul primului pasaj hepatic
F. este fracțiunea de medicament care ajunge în creier
G. este influențată de gradul de metabolizare la prima trecere prin ficat
H. este 100% în cazul administrării intravenoase a medicamentului
I. este fracțiunea de medicament care ajunge la nivelul ficatului
J. este de 50% în cazul administrării intrarectale a medicamentului
428. Despre metabolizarea medicamentelor se poate afirma că:

A. conjugarea este reacție din faza II
B. acetilarea este reacție din faza I a metabolizării
C. oxidarea este reacție din faza I
D. medicamentele conjugate sunt de obicei active
E. în urma metabolizării hepatice medicamentele devin foarte lipofile
F. un medicament poate fi substrat pentru mai multe izoforme ale citocromului P450
G. formele conjugate ale medicamentelor au o polaritate mică
H. inductorul enzimatic diminuă efectul farmacologic al medicamentelor cu care este asociat
I. Eritromicina este un inhibitor enzimatic al metabolizării medicamentelor
J. reacțiile de fază I transformă moleculele lipofile în molecule cu polaritate mică
429. Despre antagoniști se poate afirma că:

A. la concentrații mari de agonist parțial, agoniștii compleți sunt deplasați total de pe receptori
B. antagoniștii necompetitivi scad eficacitatea agoniștilor
C. epinefrina și histamina sunt antagoniști fiziologici la nivel bronșic
D. antagoniștii competitivi cresc potența agoniștilor
E. în prezența unui antagonist necompetitiv răspunsul maxim poate fi atins prin creșterea dozei de agonist
F. antagoniștii alosterici împiedică activarea receptorului, chiar și atunci când agonistul este atașat la situsul activ
G. sulfatul de protamină și heparina sunt antagoniști fiziologici
H. Antagoniștii au o puternică activitate intrinsecă
I. antagonistul ireversibil se leagă cu afinitate redusă la nivelul receptorului
J. antagoniștii se opun sau diminuă efectul unui medicament sau ligand endogen
430. Despre receptori se poate afirma că:

A. receptorii adrenergici sunt receptori legați la canale ionice
B. receptorii nicotinici sunt receptori cuplați cu proteine G
C. receptorul are capacitatea de a recunoaște ligandul și a declanșa un răspuns biologic
D. receptorii steroidieni sunt receptori intracelulari
E. mesagerii secundari sunt implicați în mecanismele postreceptor
F. răspunsul la stimularea receptorilor cuplați cu proteine G durează câteva ore
G. liganzii hidrofili interacționează cu receptori situați pe suprafața celulară
H. receptorii pentru insulină sunt receptori cuplați cu enzime
I. răspunsul la stimularea receptorilor cuplați cu enzime durează câteva milisecunde
J. atașarea unui ligand determină trecerea receptorului din stare activă în stare inactivă

A. Inhalarea orală este o cale de administrare care se folosește pentru medicamente volatile.
B. Calea parenterală asigură pătrunderea medicamentelor direct în circulația sistemică.
C. Medicamentele administrate pe calea parenterală ocolesc structurile cu rol de barieră ale corpului.
D. Calea de administrare enterală nu este o cale sigură de administrare a medicamentelor.
E. Calea de administrare intravenoasă nu este indicată în situații de urgență.
F. Principalele căi de administrare ale medicamentelor sunt: enterală, parenterală și topică.
G. Medicamentele administrate oral, în comparație cu cele administrate parenteral, se asociază cu un risc crescut de infecții sistemice.
H. Administrarea medicamentelor pe cale transdermică este dureroasă.
I. Valorile parametrilor farmacocinetici îi permit clinicianului să stabilească și să optimizeze regimurile terapeutice.
J. Aplicarea topică a medicamentelor se folosește când este necesar un efect terapeutic sistemic.

A. Caracteristicile chimice ale agentului terapeutic nu influențează viteza și eficiența absorbției.
B. Endocitoza și exocitoza sunt mecanisme care asigură transportul transmembranar al medicamentelor cu dimensiuni foarte mari.
C. Medicamentele lipofile au absorbție redusă din cauza incapacității lor de a traversa membranele celulare.
D. În funcție de proprietățile chimice, medicamentele se absorb în tractul gastro-intestinal prin difuziune pasivă, difuziune facilitată, transport activ sau endocitoză.
E. Administrarea medicamentelor pe cale intravenoasă asigură o absorbție incompletă.
F. Medicamentele absorbite prin difuziune pasivă se deplasează dintr-o regiune unde concentrația este scăzută, într-o regiune unde concentrația este ridicată.
G. Biodisponibilitatea este influențată de calea de administrare și de proprietățile fizico-chimice ale agentului terapeutic utilizat.
H. Difuziunea facilitată este un proces nesaturabil, care necesită energie.
I. Absorbția reprezintă tranferul unui medicament de la locul administrării până în sânge.
J. Medicamentele liposolubile traversează ușor memebranele celulare.
433. Alegeți afirmațiile adevărate dintre următoarele enunțuri:

A. Legarea medicamentelor de proteinele tisulare este un fenomen care poate conduce la toxicitate locală.
B. Legarea reversibilă a medicamentelor de proteinele plasmatice încetinește transferul acestora în afara compartimentului vascular.
C. Substanțele liposolubile pătrund greu în SNC.
D. Orice factor care mărește volumul aparent de distribuție al unui medicament, poate conduce la creșterea timpului de înjumătățire și prelungirea duratei de acțiune
ale acestuia.
E. Debitul cardiac și fluxul sanguin regional nu influențează transferul unui agent terapeutic din plasmă în spațiul interstițial.
F. Structura capilarelor sanguine și natura chimică a medicamentului determină capacitatea unui agent terapeutic de a traversa peretele capilar.
G. Fluxul sanguin renal, hepatic și cerebral este mai mic decât cel către musculatura scheletică.
H. Albumina plasmatică este principala proteină care leagă medicamentele.
I. Medicamentele hidrofile străbat ușor membranele celulare.
J. Natura chimică a unui medicament nu influențează capacitatea acestuia de a travesta membranele celulare.
434. Afirmațiile adevărate sunt:

A. Enzimele CYP450 prezintă variabilitate genetică semnificativă la indivizi diferiți.
B. Clearance-ul total este un parametru care reflectă activitatea tuturor mecanismelor de eliminare a medimentelor.
C. Sucul și fructul de grapefruit nu influențează izoenzima CYP3A4.
D. Fenobarbitalul este un inductor al izoenzimei CYP2C9/10
E. Eliminarea renală a medicamentelor nu depinde de rata filtrării glomerulare.
F. Principalele căi de eliminare ale medicamentelor din organism sunt: metabolizarea hepatică, eliminarea biliară și urinară.
G. Izoenzima CYP3A4 este foarte bine exprimată la nivelul mucoasei intestinale.
H. Eliminarea acizilor slabi pe cale urinară se poate realiza prin acidificarea urinei.
I. La pacienții cu insuficență renală este de preferat administrarea medicamentelor excretate pe cale renală.
J. Excreția medicamentelor în laptele matern nu are relevanță clinică.
435. Sunt afirmații adevărate următoarele enunțuri:

A. Cei mai răspândiți receptori cuplați cu enzime sunt cei care au activitate tirozin-kinazică extrinsecă.
B. Receptorii cuplați cu proteine G participă la procese precum percepția vizuală și olfactivă și transmiterea impulsurilor nervoase.
C. Agenții terapeutici își exercită efectele farmacodinamice exclusiv prin interacțiuni cu receptori.
D. Enzimele, acizii nucleici și proteinele structurale nu pot fi considerate receptori farmacologici.
E. Receptorii cuplați cu proteine G influențează funcții biologice, cum sunt metabolismul, creșterea și diferențierea.
F. Receptorii cuplați cu proteina G reprezintă cel mai abundent tip de receptori.
G. Canalele ionice cu poartă reglată de ligand sunt responsabile pentru reglarea fluxurilor ionice transmembranare.
H. Pentru a patrunde la nivelul receptorilor intracelulari, liganzii trebuie să fie suficient de hidrosolubili pentru a traversa membranele celulare.
I. Fiecare tip de receptor are specificitate pentru un anumit ligand și produce un răspuns unic.
J. Se consideră receptor orice moleculă biologică la care un medicament se leagă și produce un răspuns măsurabil.
436. Text întrebare:

A. Potența este o proprietate farmacocinetică.
B. Eficacitatea este mai imporatntă decât potența, deoarece un medicament cu eficacitate mai mare conferă mai puține beneficii terapeutice decât un agent cu
potență crescută.
C. Pornind de la aspectul curbelor gradate doză-răspuns pot fi determinate potența și eficacitatea medicamentelor.
D. În caz de stimulare continuă, numărul de receptori poate să scadă.
E. Magnitudinea efectului unui agent terapeutic depinde de concentrația acestuia la nivelul receptorilor.
F. Pentru determinarea potenței se folosește concentrația de medicament care generează un efect egal cu 25% din efectul maxim și se notează cu EC50.
G. Tahifilaxia reprezintă diminuarea efectului terapeutic în urma administrării repetate a unui medicament.
H. Agonistul este definit ca un agent ce se poate lega de un receptor și induce un răspuns biologic.
I. Doza administrată și profilul farmacocinetic ale medicamentelor nu influențează concentrația acestora la nivelul receptorilor.
J. Magnitudinea efectului farmacologic al unui medicament scade odată cu concentrația acestuia.
437. Alegeți afimațiile corecte:

A. Agoniștii pot fi definiți și ca medicamente care se leagă de receptori și care îi stabilizează în conformația activă.(exemplu: fenilefrina, agonist pe receptorii α1-adrenergici)
B. Agoniștii compleți au eficacitate mai mică decât cea a unui agonist parțial.
C. Agoniștii compleți au, în general, eficacitate scăzută.
D. Agoniștii se opun acțiunilor unui ligand endogen.
E. Agoniștii pot fi de trei tipuri: compleți, parțiali sau inverși.
F. Agoniștii pot mima acțiunea ligandului endogen asupra receptorului sau pot declanșa un răspuns diferit.
G. Un agonist complet are afinitate scăzută pentru receptorii specifici.
H. Agoniștii se leagă de receptori și astfel produc răspunsuri biologice.
I. Agoniștii parțiali, în condiții adecvate, se pot comporta ca antagoniști sau ca agoniști compleți
J. Agoniștii inverși au efect farmacologic similar agoniștilor compleți sau parțiali.
438. Găsiți afirmațiile adevărate din urmărtoarele variante de răspuns:

A. Antagoniștii competitivi reduc potența agoniștilor.
B. Epinefrina realizează un antagonism ireversibil asupra bronhoconstricției induse de histamină.
C. Antagoniștii pot fi doar funcționali și chimici.
D. Sulfatul de protamină este un antagonist funcțional pentru heparină.
E. Efectele antagoniștilor competitivi pot fi depășite prin creșterea concentrației de agonist.
F. Epinefrina este un antagonist al receptorilor β2-adrenergici
G. Antagoniștii se pot lega covalent la situsul activ al receptorului sau la situsul alosteric.
H. Efectele antagoniștilor ireversibili pot fi combătute prin creșterea concentrației de agonist.
I. Un antagonist nu are efect în absența agonistului.
J. Antagoniștii competitivi împiedică legarea agoniștilor la receptori.
439. Sunt corecte următoarele enunțuri:

A. Indicele terapeutic poate fi calculat ca raportul dintre TD50 și ED50.
B. Indicele terapeutic este un parametru care măsoară siguranța unui medicament.
C. Penicilina este un medicament antimicrobian cu indice terapeutic mare (larg).
D. Pot să apară variații ale răspunsului clinic în cazul unui medicament cu indice terapeutic mare, deoarece concentrațiile eficace sunt apropiate de cele toxice.
E. Dozele mici de warfarină se manifestă prin efect anticoagulant puternic și risc de hemoragii.
F. ED50 reprezintă doza de medicament care determină un răspuns terapeutic sau dorit la un sfert din populație.
G. Valoarea ridicată a indicelui terapeutic indică o marjă largă între dozele eficace și dozele toxice
H. Medicamentele cu indice terapeutic mic nu se folosesc în practica clinică.
I. La om, indicele terapeutic se determină pe baza studiilor clinice și a experiențelor clinice acumulate.
J. Warfarina are un indice terapeutic mare.
440. Răspunsurile corecte sunt:

A. Receptorii steroidieni sunt receptori cuplați cu proteine G.
B. Receptorii colinergici nicotinici fac parte din canalele ionice cu poartă reglată de ligand.
C. Proteinele G sunt alcătuite din două subunități: α și β
D. Pentru a interacționa cu receptorii intracelulari nu este necesar ca liganzii să pătrundă în celulă.
E. Activarea receptorilor membranari cuplați cu proteine G conduce doar la scăderea activității adenilat-ciclazei.
F. Receptorii adrenergici α și β sunt receptori cuplați cu proteine G.
G. Liganzii hidrofili interacționează cu receptorii prezenți pe suprafața celulară.
H. Receptorii insulinici fac parte din familia de receptori cuplați cu enzime.
I. Principalele familii de receptori sunt: canalele ionice, receptorii cuplați cu enzime, receptorii cuplați cu proteine G și cei intracelulari.
J. Receptorii cuplați cu proteinele G nu sunt implicați în procesul de transmitere a impulsurilor nervoase.
441. Următoarele enunțuri referitoare la calea de administrare subcutanată sunt adevărate:

A. Calea de administrare subcutanată este utilizată pentru anumite suspensii puțin solubile.
B. Administrarea subcutanată a medicamentelor iritante nu este dureroasă.
C. Calea de administrare subcutanată este adecvată pentru medicamentele care trebuie administrate lent.
D. Administrarea subcutanată a medicamentelor iritante este dureroasă.
E. Injectarea subcutanată minimizează riscul de tromboză sau hemoliză.
F. La calea de administrare subcutanată absorbția nu este necesară.
G. Calea de administrare subcutanată este adecvată pentru medicamentele care se administrează într-un volum lichidian mare.
H. Absorbția medicamentelor pe calea subcutanată nu depinde de excipienti
I. Calea de administrare subcutanată este adecvată pentru medicamentele care trebuie administrate rapid.
J. Calea de administrare subcutanată presupune absorbție prin difuziune simplă.
442. Alegeți răspunsurile corecte referitoare la calea de administrare transdermică:

A. Este ideală pentru medicamente lipofile.
B. Plasturii transdermici nu pot produce iritații locale.
C. Este o cale de administrare utilizată pentru un efect terapeutic local.
D. Are avantajul că este evitat efectul primului pasaj hepatic.
E. Se folosește pentru medicamentele care se administrează zilnic în doze mari.
F. Este o cale nedureroasă.
G. Nu este adecvată pentru medicamente care sunt eliminate rapid din organism.
H. Medicamentele administrate pe calea transdermică se găsesc sub formă de plasture transdermic.
I. Presupune o absorbție lentă și susținută.
J. Este o cale dureroasă de administrare a medicamentelor.
443. Urmatoarele afirmatii despre absorbtia medicamentelor sunt adevarate:

A. Ph-ul scazut al sucului digestiv creste absorbtia medicamentelor bazice
B. Calea respiratorie asigura o suprafata mare de absorbtie pentru medicamente
C. Travessare membranelor celulare prin difuziunea pasiva nu depinde de gradientul de incarcare ionica a moleculei
D. Absorbtia sublinguala evita pasajul hepatic
E. Alimentele nu influienteaza absorbtia medicamentelor
F. Absorbtia cutanata a medicamentelor poate fi utila in urgente medicale
G. Medicamentele liposolubile traverseaza mai usor membranele celulare
H. Absorbtia rectala a medicamentelor se face in proportie de 100%
I. Desmopresina se administreaza prin inhalare (prizare) nazala
J. Medicamentele administrate pe cale interna au absorbtie completa
444. Urmatoarele afirmatii despre biodisponibilitatea medicamentelor sunt adevarate:

A. Alimentele pot influenta biodisponibilitatea medicamentelor
B. Medicamentele slab hidrofobe au o biodisponibilitate mare
C. Biodisponibilitatea unui medicament administrat pe cale orala depinde de forma medicamentoasa
D. Biodisponibilitatea unui medicament dicteaza alegerea caii de administrare
E. Biodisponibilitatea unui medicament administrat oral este raportul dintre AUC dupa administrare orala si AUC dupa administrare intramusculara
F. Biodisponibilitatea medicamentelor nu influenteaza stabilirea dozelor
G. Efectul pasajului hepatic este determinant in definirea biodisponibilitatii unui medicament
H. Penicilina G este biodisponibila pentru administrare interna
I. Biodisponibilitatea unui medicament administrat pe cale orala depinde de proprietatile chimice ale medicamentului
J. Biodisponibilitatea unui medicament administrat oral este comparabila cu cel administrat intramuscular
445. Urmatoarele afirmatii privind actiunea medicamentelor pe receptori sunt adevarate:

A. Legarea medicamentului pe situsul de afinitate de pe receptor este esentiala pentru initierea unui raspuns celular
B. Liganzii receptorilor citoplasmatici initiaza raspunsuri celulare rapide
C. Receptorii pentru factorii de crestere sunt cuplati cu enzime
D. Receptorii pentru insulina sunt cuplati cu enzime
E. Numarul receptorilor de pe o celula este invariabil
F. Receptorii intracelulari sunt liberi si disponibili pentru ligant
G. Receptorii colinergici regleaza poarta de intrare a canalului ionic de sodiu
H. Receptorii adrenergici sunt asociati proteinelor G
I. Legatura medicament receptor initiaza o cascada de evenimente biochimice celulare
J. Liganzii hidrofili se leaga de receptori citoplasmatici

A. Antagonistul necompetitiv leaga covalent la receptor
B. Agonistul complet are afinitate mare la receptor si eficacitate maxima
C. Antagonistii competitivi reduc eficacitatea agonistului
D. Agonistii partiali au eficacitate mica si disociaza lent de pe receptor
E. Antagonistii alosterici deplaseaza agonistul de pe situsul de activitate
F. Antagonistii competitivi au afinitate mare de legare la receptori si sunt lipsiti de eficacitate
G. Agonistii partiali sunt antagonisti cu activitate intrinseca
H. Antagonistul functional actioneaza pe situsul de afinitate de pe receptorul la care leaga agonistul
I. Antagonistul necompetitiv/ireversibil reduce intensitatea maxima a agonistului si deplaseaza la dreapta curba doza-efect
J. Indicele terapeutic mic indica siguranta in utilizarea dozelor unui medicament

Farmaco

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Farmaco

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Acasa Deconectare Romana Examen Previzualizare intrebari

FIZIOPATOLOGIE 308 Preview

SEMIOLOGIE MEDICALĂ 1104 Preview

FARMACOLOGIE GENERALA 446 Preview

SEMIOLOGIE CHIRURGICALĂ 360 Preview

1. La folosirea anticolinesterazicelor în doze terapeutice se poate afirma că:

2. Despre Neostigmină se poate afirma că:

3. Despre Piridostigmină se poate afirma că:

4. Despre Rivastigmină se poate afirma că:

5. Se poate afirma că:

6. Pentru terapia astmului bronșic se poate administra:

7. Pentru tratamentul vezicii urinare hiperactive se poate administra:

8. Sunt antagoniști ai receptorilor muscarinici:

9. Se poate afirma că Scopolamina:

10. Se poate afirma că Atropina:

11. Dintre următoarele efecte adverse, Atropina poate determina:

12. Se poate afirma că:

13. Acționează ca agoniști adrenergici cu acțiune directă:

14. Despre epinefrină se poate afirma că:

15. Depre Albuterol se poate afirma că:

16. Despre Tamsulosin se poate afirma că:

17. La nivel cardiovascular, beta-blocantele pot determina:

18. Propranolol este contraindicat în:

19. Obținerea midriazei se poate realiza prin administrare de :

20. Se poate afirma că:

21. Receptorii muscarinici:

22. Sunt efecte farmacodinamice ale betanecolului:

23. Despre acetilcolină se poate afirma că:

25. Este adevărat despre fizostigmină:

26. Despre inhibitorii reversibili de acetilcolinesterază se poate afirma că:

28. Următoarele afirmații sunt adevărate:

29. Sunt corecte următoarele asocieri:

30. Efectele adverse ale antagoniștilor colinergici sunt:

31. Efectele adverse ale agoniștilor colinergici sunt:

33. Este adevărat că:

35. Selectați afirmațiile adevărate:

37. Sunt adevărate afirmațiile:

38. Sunt β-blocante:

40. Afirmațiile adevărate despre receptorii adrenergici sunt:

41. Sunt colinomimetice cu acțiune directă:

42. Sunt efecte farmacodinamice ale acetilcolinei:

43. Despre betanecol se poate afirma că:

44. Despre ecotiofat se poate afirma că:

45. Despre intoxicația cu inhibitori de acetilcolinesterază se poate afirma că:

46. Se poate afirma că:

47. Despre atropină se poate afirma că:

48. Sunt antagoniști ai receptorilor nicotinici:

49. Se poate afirma că:

50. Se poate afirma că:

51. Se poate afirma că stimularea:

52. Se poate afirma că:

53. Despre amfetamine se poate afirma că:

54. Despre efedrină se poate afirma că:

55. Depre agoniștii receptorilor β2 se poate afirma că:

56. Despre fenoxibenzamină se poate afirma că:

57. Despre antagoniștii selectivi α1 se poate afirma că:

58. Se poate afirma că sunt efecte adverse ale propranololului:

59. Se poate afirma că:

60. Se poate afirma că:

61. Sunt agonisti colinergici cu actiune directa urmatoarele substante:

62. Sunt agonisti colinergici cu actiune indirecta urmatorii agenti:

63. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii despre acetilcolina:

64. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii: