Luni 11.02.

2014

Draga Jurnalule,

Nu o sa-ti vina sa crezi. Din cate stii sunt certata cu Ioana de cateva saptamani din cauza unei mici
inconveniente . De atunci nu mai vorbim deloc si sunt foarte suparata.

Totul s a schimbat cand azi, la ora de educatie sociala am fost grupati cate doua persone pentru a face
un proiect despre importanta monedelor. Eu am fost grupata cu Ioana, noi fiind prima grupa care avea
sa imaneze proiectul saptamana viitoare. Dupa incheierea orei m-am indreptat sfioasa catre Ioana
pentru a putea alege un loc unde sa concepem proiectul. La inceput aceasta nu a dorit sa se implice, dar
cu rugamintile mele a fost de accord si am ales sa facem proiectul la mine, dar inainte ne-am oprit la
magazin pentru a cumpara: lipici, sclipici si marcare. Ajunse la mine am inceput sa lucram:

-Am putea printa niste poze. Am spus eu.

-Nu suna rau, este o idee foarte buna, ne va usura munca. Stii am vrut sa imi cer scuze pentru felul in
care am reactionat. A fost foarte imatur si de prost gust, ma poti ierta?

-Si eu imi cer scuze, am actionat prea copilaros, nu ar fi trebuit sa ma supar pe tine fiindca nu mi-a spus
de fratele tau. Imi pare rau.

-Scuze acceptate, ma bucur ca ne-am impacat, ti am dus lipsa, acum hai sa facem proiectul!

Asa am reusit sa ma impac cu Ioana si sa facem un proiect pe cinste!

Iti povestesc maine, mai ales boacanele pe care le am facut.. A fost o zi pe cinste

Pe curand, Jurnalule!

Note: Data si titlul in stanga mereu. Ne adresam la pers 1 la prezent si prezent compus. Povestim
precum I-am povestii propriului prieten. Trebuie sa contina tipare textuale neaparat. Incheiem cu pe
curand jurnalule sau vorbim si maine jurnalule. Scriem cum ne simtit daca e nevoia.