Radulet Remus Bazele Electrotehnicii Probleme2

MINISTERUL EDUCAfIEI §1 lN\AJAMINTULUI
Acad. REMUS RiDULEf

RA7PTP
ElBCTBOTEHNiai
PROBLEME
Edifia a doua I|
EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA

BUCURE§TI
Redactor: ing. Alexandra Moraru
Tehnoredactor: Ana JimpAu
PREFATA LA EDIJIA A DOUA
Volumul al doilea de Bazele electrotehnicii — probleme care se gdseste la
cea de a doua edifie tiparitd, prive§te materia predatd in partea a doua a
cursuhti de Bazele electrotehnicii din invd- tdmintul telmic superior si e
destinat in principal studentilor din facultafile de electrotehnicd, electronicd
si telecomunicatii si de automaticd ?i din sectia de electroenergeticd a
specialitdtii de ener- getica.
El cuprinde 376 de probleme rezolvate si 92 de probleme propuse si cu
indicatii de rezolvare si rdspunsuri, grupate in opt capitole, privitoare la
analiza refelelor electrice lineare monofazate si trifazate in regimurile
armonic si periodic permanent, a cuadripolilor si filtrelor si a circuitelor si
retelelor electrice lineare si nelineare in regimurile stationar, periodic
permanent si transitoriu, privitoare la vreo citeva probleme reprezentative de
bobine, transformatoare si ma$ini electrice de curent alternativ, precum si la
sinteza unor circuit e electrice lineare.
Problemele sint organizate — ca si in volumul intii — in ordinea
crescdtoare a dificultatii rezolvdrii lor, pentru ca primele sd poatd fi folosite si
pentru seminariile cursurilor de electrotehnicd generald.
Fiecare capitol e precedat de cite un breviar, care cuprinde enun- ful
principalehr teoreme si schita principalelor metode, procedee si tehnici de
calcul folosite sau de folosit in rezolvarea problemelor rezolvate sau propuse,
pentru ca volumul sd poatd fi folosit de un numdr cit mai mare de cititori.
Autorul multume§te inginerilor Sorin Antoniu, loan Ciric, Cezar Fluera$u,
Cornelia Ionescu si Mihai Vasiliu, fo§ti colaboratori ai sdi, pentru contributia
lor la redactarea enunfurilor §i a solufiilor a numeroase din problemele care
au fost propuse in cursul anilor la seminarii, probe de control, examene si
concursuri de electrotehnicd din Institutul Politehnic Bucuresti.
AUTORUL
PREFAJA LA EDIJIA INTII
Acest al doilea volum de Probleme de Bazele elec trot ehnicii reprezintd
continuarea volumului I (editia a Il-a) apdrut in anul 1970. ' '
Volumul de fata confine 468 de probleme, din care 376 sint rezolvate, iar
92 sint propuse §i an numai indicdtii de rezolvare §i rdspunsuri.
Tematica problemelor acoperd cunostintele 'predate in partea a doua a
cursului de Bazele electrotehnicii, destinat studentilor facultdtilor de
Electrotehnicd, Automaticd, Electronicd si telecomunicatii si celor de la
secfiile de Electroenergeticd ale. facultdtilor de Ener- geticd. Cele opt
capitole ale culegerii privesc in special retelele electrice lineare monof azote
si trifazate in regimurile armonic si periodic permanent si lineare si nelineare
in regimurile variabile §i tranzitorii, analiza si sinteza dipolilor electrici lineari,
analiza cuadripolilor si a filtrelor electrice si eledrotehnica bobinelor, a
transformatoarelor si a unor masini electrice. *
Fiecare capitol e precedat de un breviar, in care sint definite marimile cu
care se opereaza si sint prezentate succint principalele teoreme, relatii si
metode utilizate in rezolvarea problemelor. In acest fd liter area poate fi
folositd si independent de curs. Simbolurile §i notatiile sint cele recomandate
de normele Internationale si retinute de standardele romanesti.
Problemele fieedrui capiiol au ordinea dificultdtii lor crescinde. Cele mai
multe dintre ele, in cursul anilor, au format obiectul unor seminarii, probe de
control, examene si concursuri de electrotehnicd. Multe dintre ele au fost
concepute de autor si de colaboratorii sdi directi: conf. dr. ing. I. Ciric t conf.
dr. ing. C. Fluerasu, conf. dr. ing. C. Ionescuy s.l. ing. M. Vasiliu si as. ing. S.
Antoniu, edrora autorul le multumeste pentru contributia lor pre\ioasa.
Desi adresate in principal studentilor, problemele intereseazd si pe cei
care au pdrasit mai demult sau mai de curind bundle facultdtilor §i lucreazd
acum in domeniul electrotehnicii.
AUTORUL
* CUPRINS
... 1
Cap. 1. ?Ref£lc ctcclricc monofazcde; in r.(k)im permanent armonic 7
1.1. Brevier (le analiza retelelor .electrice lineare monofazate cu
parametri concen-
trati, in regim permanent arfnonic...................................... 7
1.2. Marimi periodice $i marimi Alternative sinusoidale. Probleme
rezolvate. .. . 26
1.3;. Marimi periodice $i marimi alternative sinusoidale. Probleme propuse
............................................................................................ 36
’ 1.4. Circuite electricesimple in regim permanent sinusoidal. Probleme
rezolvate 39
1.5. Circuite electricesimple in regim permanent sinusoidal. Probleme
propuse. . 88
1.6., Punti de curent alternajiy. Probleme rezolvate... 97
1.7. Metode pentru rezolvarefi circuitelor $i retelelor de curent
alternativ. Probleme
rezolvate ......................... .... ±.......................................... 106
1.8. \Metode pentiru rezolvat e i circuitelor ?i retelelor de curent
alternativ. Probleme
propuse...........................f.. . ............................................... 152
Cap. 2. Retele electrice trifazaie in \regim permanent sinusoidal 162
* fi *
2.1. Breviar de analiza retelelor electrice trifazate in regim permanent
sinusoidal 162
2.2. Retele trifazatein regim permanent armonic. Probleme rezolvate
173
2.3. Retele trifazatein regim. permanent armonic. Probleme propuse
209
2.4; Componeniele simetrice ale unui sistem trifazat. Probleme rezolvate
............................................................................................ 210
Cap. 3. Circuite si retele electrice lineafe in regim periodic nesinusoidal 248
3.1. Breviar de;analiza retelelor electrice lineare in regim periodic
nesinusoidal . . 248
3.2. Îarimi periodice nesinusoidale. Probleme rezolvate 257
3.3. Marimi periodice nesinusoidale. Probleme propuse 269
3.4. Circuite lineare in regim periodic nesinusoidal. Probleme rezolvate
271
3.5. Circuite lineare in regim periodic nesinusoidal. Probleme propuse
299
3.6. Regimul permanent nesinusoidal in sisteme trifazate. Probleme
rezolvate .... 305
3.7. Regimul permanent nesinusoidal in sisteme trifazate. Probleme
propuse .... 319
Cap. 4. Ciiadripoli §i filtre electrice. .'*».............................. 311
4.1. Breviar de analiza cuadripolilor si a filtrelor elsctrice 311
4.2. Cuadripoti'?i filtre electrice; v Probleme rezolvate 324
4.3. Cuadripoli si filtre electrice.-PJrobleme propuse. 372
Cap. 5. Circuite $i retele electrice limdpit in regim tranzitoriu 377
:
5.1. Breviar fle ari&lfza circuitelor electrice lineare in regim tranzitoriu
377
5.2. Metoda integrariidirecte a ecuatiilor in valori instantanee.
Probleme rezolvate 384
5.3. Metoda integrariidirecte a ecuatiilor in valori instantanee.
Probleme propuse 405
5.4. Metoda transformatei Laplace. Pronleme rezolvate 409
5
5.5. Metoda.....transformatei Laplace. Probleme propuse 450
5.6. Metoda....transformatei Fourier. Probleme rezolvate 453
5.7. Metoda. .raspunsului tranzitoriu. Probleme rezolvate 471
Cap. 6. Sinteza circuitelor electrice lineare......................... 478
6.1. Breviar...........de sinteza circuitelor electrice lineare 478
6.2. Sinteze...........de dipoli electrici. Probleme rezolvate 484
Cap. 7. Circuite §i refele electrice nelineare ....................... 497
7.1. Breviar de analiza circuitelor electrice nelineare 497
7.2. Circuite nelinearein curent continuu. Probleme rezolvate 505
7.3. Circuite nelinearein curent continuu. Probleme propuse 519
7.4. Circuite nelinearein regim periodic permanent. Probleme
rezolvate 523
7.5. Circuite nelinearein regim periodic permanent. Probleme
propuse 571
7.6. Circuite nelinearein regim tranzitoriu. Probleme rezolvate
574
7.7. Stabilitatea in circuitele cu elemente nelineare. Probleme
rezolvate 600
Cap. 8. Bobina cii miez de fier, transformatorul electric §i ma$inile electrice
de curent
alter nativ........................................................................... 609
8.1. Breviar privind bobina cu miez de fier, transformatorul electric $i
ma$inile
electrice de curent alternativ.............................................. 609
8.2. Bobina cu miez de fier. Probleme rezolvate....... 620
8.3. Transformatorul electric. Probleme rezolvate..... 626
8.4. Masina asincrona........................................Probleme rezolvate
640
8.5. Masina sincrona. Probleme........................rezolvate 647
Capitolul 1
RETELE ELECTRICE MONOFAZATE IN REGIM PERMANENT ARMONIC
1.1. BREVIAR DE ANALIZA RETELE LOR ELECTRICE LINEARE
MONOFAZATE CU PARAMETRI CONCENTRATE IN REGIM PERMANENT
ARMONIC
1.1.1. GENERATOARE DE TENSIUNE $1 GENERATOARE DE CERENT
Un sistem fizic cu douS borne, sursS de energie electricS ce stabile$te
intre acestea o tensiune a cSrei dependent de timp e independents de
sistemele fizice legate la bornele lui $i deci independents de curentul pe
care-l debiteazS, se nume^te generator ideal de tensiune (fig. 1.1.1, a). O
astfel de sursS, legata in serie cu un circuit, care poate fi format dintr-un
rezistor §i o bobinS (eventual §i un condensator), formeazS un sistem fizic
care se nume^te generator de tensiune (fig. 1.1.1, b) in raport cu bornele
extreme, tensiunea la bornele sursei de tensiune fiind tensiunea
electromotoare a generatorului de tensiune.
Un sistem fizic cu douS borne, sursS de energie electrics ce debiteaza prin
acestea un curent electric, a cSrui dependents de timp e independents de
tensiunea care se stabileste la bornele lui se numeste generator ideal de
curent (fig. Ll.l, c). O astfel de sursS, legatS in paralel cu un circuit care poate
fi format dintr-un rezistor $i o bobinS (eventual §i un condensator), formeaza
0 b c d
Fig. 1.1.1.
7
un sistem fizic care se numeste generator de curent (fig. 1.1.1, d) in raport
cu bornele sale extreme, curentul debitat de sursa lui de curent fiind curentul
de scurtcircuit al generatorului de curent.
Sagetile din figurile 1.1.1, a, b, c, d indica sensurile de referinta pentru
tensiuni si curenti folosind regula de la generatoare pentru asocierea lor.
1.1.2. MARIMI PERIODICE §I MARIMI ARMOXICE
Marimile variabile in timp, care iau valori egale dupa trecerea de intervale
de timp egale:
y(t) = y(t + T) = y(t + nT); (n intreg) (1.1)
unde T, perioada marimii, este intervalul de timp minim dupa care marimea
iî reia valorile, se numesc marimi periodice, iar numarul de perioade
cuprinse in unitatea de timp se numeste frecventa lor:
f=jr (1-2)
Valorile instantanee pe care marimile variabile, periodice, le au in
diferitele momente se noteaza cu o litera minuscula, aleasa ca simbol literal
al acelei marimi; de ex. v.
Valoarea medie, adica media aritmetica a valorilor instantanee ale
marimii periodice pe intervalul de timp al unei perioade:
Ymed. = y=^^+Tydt (i.3)
se noteaza cu majuscula simbolului literal, cu indicele med.
Marimile periodice ale caror valori medii pe o perioada sint nule se
numesc marimi alternative (fig. 1.1.2):
= = =0 (1.4)
Marimile sinusoidale sau armonice sint marimi alternative functiuni sinu-
soidale de timp (fig. 1.1.3):
y = yit) = Ymax sin («4* + Y) = V* Y sin (o>t + y), (1.5)
unde y este functiune& de timp care da valoarea instantanee a marimii
sinusoidale ; Ymaz este amplitudinea, adica valoarea instantanee maxima a
marimii
8
sinusoidale; co este pulsatiasau frecventa unghiulara; co = 2 71/este relaîa
de legatura dintre pulsatie si frecventa; (at + y) reprezinta faza, adica
argumentul functiunii sinus din expresia (1.5) a marimii armonice, care
depinde linear de timp; y este faza initiala, adica valoarea fazei m momentul
initial (t = 0), iar Y este valoarea efectiva sau eficace a marimii sinusoidale:
y = jw (1>6)
V
V2 '
valoare care pentru o marime periodica are expresia:
“'7)
este pozitiva §i notata cu majuscula literei care simbolizeaza marimea con-
siderata.
De exemplu, valoarea efectiva a intensitatii unui curent electric periodic e
egala cu intensitatea unui curent continuu care, strabatind aceeasi rezis-
tenta ca si curentul periodic, dezvolta aceeasi caldura ca si el In timp de o
perioada.
Defazajul dintre doua marimi sinusoidale de aceeasi perioada este
diferenta dintre fazele acelor marimi intr-un moment dat, egala cu diferenta
dintre fazele lor initiale.
Factorul de forma al unei marimi alternative cu alternate egale este
raportul dintre valoarea efectiva si valoarea medie a marimii pe o alternanta
ce ocupa o jumatate de perioada:
K
f = f~ o-8)
1
med
Kf= 1,11 pentru marimi armonice
Factorul de virf al unei marimi periodice cu alternante egale este raportul
dintre valoarea maxima si valoarea efectiva a marimii:
K, = -
(1.9)
Kv = 1,41 pentru marimi armonice
1.1.3. REPREZENTAREA SIMBOLICA A MARBIILOR ARMONICE
1.1.3.1. Reprezentarea geometrica a unei marimi armonice asociaza bi-
univoc marimii sinusoidale $i dintr-o specie data (curent, tensiune) drept sim-
bol grafic, un vector liber in plan:
y(0 = K2Y sin (to# + y) ^ F(jy) (1.10)
Vectorii reprezentativi F(>') se numesc fazori (uneori fi vectori de timp), spre
a-i deosebi de marimile fizice vectoriale din spatiul fizic tridimensional.
9
Reprezentarea cinematica a unei marimi armonice sau reprezentarea ei
prin vectori rotitori, constaista in reprezentarea printr-un fazor intr-un plan
care-i este asociat si are modulul constant, egal cu amplitudinea marimii
sinusoidale si cu o orientare variabila, care formeaza in fiecare moment, cu o
axa fixa de referinta din acel plan, un unghi egal cu faza marimii
reprezentate:
y(t) = ]/ 2 Y sin (cat + y) ^ OA
Fazorul se roteste in sensul trigonometric direct, cu viteza unghiulara
Constanta co. Astfel, operative cu marimi sinusoidale care apar in ecuatiile
integro-diferenîale lineare ale fenomenelor dintr-un circuit sint transpuse in
operatii elementare efectuate cu vectori (diagrame fazoriale).
Valoarea instantanee a marimii sinusoidale reprezentate printr-un anumit
fazor, dat in momentul t, se poate obtine grafic, proiectind fazorul pe o axa
fixa OY, defazata cu un unghi drept > in sens direct, fata de axa de referinta
OX (fig. 1.1.4, a).
Reprezentarea polard sau prin vectori fic§i a unei marimi armonice se
realizeaza prin fazorul asociat marimii sinusoidale, de modul egal m
valoarea efectiva a marimii sinusoidale si de argument egal cu faza initb.ii a
marimii (fig. 1.1.4, b):
y(t) = ]/2 Y sin (cd + y) ^ OA
Marimea imagine sau simbolul conserva din marimea sinusoidala data
numai elementele care o individualizeaza in raport cu celelalte, de aceeafi
frecventa: valoarea efectiva $i faza inijiala.
Valoarea instantanee a marimii se obtine prin inmultirea cu ]f2 a proiectiei
fazorului pe axa OY', axele OX' si OY' rotindu-se cu viteza unghiulara
Constanta co in sens contrar celui trigonometric direct.
OA\ = Y
AOX = y
(1.12)
| OA I = ]/ 2 Y AOX — (cot y)
(1,11)
10
1.1.3.2. Reprezentarea analitica sau in complex stabileste o
corespondents, biunivoca intre multimea functiunilor sinusoidale si multimea
numerelor complexe:
y(t) = fiY sin (vt + y) ^ &{y), (1.13)
unde <2 (y) este reprezentarea in complex a marimii Y.
In reprezentarea in complex nesimplificata, planul complex e identificat cu
planul reprezentarii cinematice. Imaginea in complex nesimplificata a
marimii sinusoidale este o functiune complexa de timp, de modul constant si
egal cu amplitudinea marimii sinusoidale:
y(*) = f2 Y sin (cat + y)^]/2Y eK“,+Y> = Y; j = jf^T, (1.14)
astfel incit :
y(t) = gm [Y] = gm {1/2 Y eiM + Y)} (1.15)
Fazorul corespunzator marimii y(2) este vectorul reprezentativ al imaginii
in complex @(y) din planul complex al lui Gauss.
In aplicaîi se folose^te odata cu calculul in complex reprezentarea geo-
metries. ce ilustreaza sugestiv relatiile de faza, iar in diagrame fazorii sint
notati adeseori cu simbolurile reprezentarilor in complex (fig. 1.1.5, a).
In reprezentarea in complex simplificata planul complex e identificat cu
planul reprezentarii polare. Imaginea in complex simplificata a marimii
sinusoidale este un numar complex constant, de modul egal cu valoarea
efectiva a marimii î de argument egal cu faza ei initials. (fig. 1.1.5, b):
y(t) = fl Y sin {<*t + Y) ^ Y ejY = Y (1.16)
y(t) = g„i[fz eiM'Y] (1.17)
Reprezentarea in complex prezinta avantajul ca transforma ecuatiile
integro- diferentiale lineare si cu coeficienî constanti ale fenomenelor din
circuite, satisfacute de curenti $i tensiuni armonice, in ecuatii algebrice
lineare de gradul intii satisfacute de imaginile in complex ale acestor curenti
si tensiuni.
Reprezentarile prin fazori, respectiv in complex, reduc operative de mate-
matica superioara din ecuatii integro-diferenjiale lineare la constructs ele-
mentare, respectiv la ecuatii algebrice, fiindca produsele functiunilor
armonice prin scalari constant, precum si derivatele si integralele lor in
raport cu timpul,
Fig. 1.1.5.
11
se obtin in aceste reprezentari prin operatii geometrice, respectiv algebrice,
elementare, din reprezentarile respective ale functiunilor armonice. Astfel,
produsul unei functiuni armonice y(t) = Y sin (cat + y) prin scalarul a fiind
ay(t) = ]/2 a Y sin (<*t + y),
e reprezentat cinematic respectiv polar printr-un fazor in faza, respectiv in
opozitie cu fazorul functiunii y(/) si de | a | ori mai lung decit acesta, dupa
cum a > 0 sau a < 0, iar in complex prin produsul dintre imaginea in complex
a functiunii y(t) si scalarul a. Pe de alta parte, derivata marimii armonice y(t)
in raport cu timpul fiind
= co ]/2 Y sin + T + J
e reprezentata cinematic respectiv polar printr-un fazor defazat cu un unghi
drept inaintea fazorului functiei si cu o amplitudine de (0 ori mai mare decit a
acestuia, iar in complex, respectiv in complex simplificat, prin produsul dintre
imaginea in complex a functiunii si produsul dintre unitatea imaginara j si
pulsatia <0. De asemenea, integrala marimii armonice v(t) in raport cu
timpul si cu constanta de integrare nula fiind
jy (*) = ^sin («/ + y - -f]»
e reprezentata cinematic respectiv polar printr-un fazor defazat cu un unghi
drept in urma fazorului functiunii si cu o amplitudine de <0 ori mai mica decit
a acestuia, iar in complex, respectiv in complex simplificat, prin raportul din-
tre imaginea in complex a lui v(/) si produsul unitatii imaginare j prin pulsatia
<0.
1.1.4. CIRCUITE SI RETELE ELECTRICE LINE ARE
Retelele electrice lineare cu parametri concentrati reprezinta o asociatie
de elemente de circuit ideale, care au caracteristici lineare (rezistoare,
bobine, condensatoare, generatoare de curent sau de tensiune), de elemente
electrice linearizate adica avind caracteristici aproximate prin caracteristici
lineare (tuburi, tranzistoare, diode) si de elemente giratorii, conectate intre
ele.
O retea electrica cu un numar mic de borne de acces si de generatoare,
indeplinind o funcîune determinata in instalatia sau in reteaua complexa
din care face parte, se numeste circuit electric. Parametrii care definesc con-
figuratia topologica a retelelor electrice sint: numarul de laturi, numarul „n“
de noduri in care concura cel putin doua laturi, numarul „s“ de subretele si
numarul y,o“ de ochiuri independente. Intre ele exista urmatoarea relatie
cunoscuta sub numele de teorema lui Euler:
0 =l—n+5 (1.18)
1.1.4.1. Parametrii circuitelor lineare in regim armonic permanent. Impe-
danta Z si defazajul cp al unui circuit linear cu doua borne sint:
raportul Z = y = f (<o, R, L, C), definit de valorile efective ale tensiunii
aplicate la bornele retelei:
u = ]f2 U sin (cat + y)
12
si curentului pe care-1 absoarbe in aceste conditii pe la bornele considerate:
i = ]/21 sin (tot + y — 9),
precum si diferenta 9 dintre faza tensiunii la borne si faza curentului.
Unitatea de masura in S.I. a impedantei este ohm-ul (il).
Impedanta si defazajul retelelor lineare nu depind de tensiune si curent, ci
numai de frecventa si de parametrii numiti rezistenta, inductivitatea si
capacitatea laturilor lor.
Rezistenta R si reactanta X a unui circuit electric linear cu doua borne de
acces au urmatoarele relatii de definitie:
R = b- c°~— = Z cos 9 > 0, (1.19)
rezistenta fiind in general functie de frecventa si
x=Uj^_j?_ = Z sin 9^0 (1.20)
Marimile
UR = U cos 9 si Ux = U sin 9 (1.21)
sint componentele activa si reactiva ale tensiunii aplicate circuitului. Intre
marimile R, X, Z% 9 exista relatiile:
tgT=f; cos9 = ^; sin9 = |; Z = WTX* (1.22)
Aceste relatii sint usor de retinut cu ajutorul „triunghiului impedantelor"
(fig. 1.1.6, a)
Admitanta Y si defazajul 9 al circuitului linear. Admitanta circuitului e
valoarea reciproca a impedantei sale:
Y=-=->0 (1.23)
zu
Fig. 1.1.6, a
Unitatea de masura in S.I. a admitantei este siemens-ul (S). Intre marimile R,
X, Y si 9 exista relatiile:
j-) cos 9 ^ sin 9 -r.- 1
Y’ Y’ YU* + X*
(1.24)
Conductanta G si susceptanta B a circuitului linear au urmatoarele relatii de
definitie:
G — -C.-.SJ? — y cos 9 > 0 si (1.25)
B = L^*=Y sin (1.26)
Marimile I cos 9 si I sin 9 sint componentele activa si reactiva ale curen-
tului.
13
Intre marimile G, B, Y si 9 exista urmatoarele

relatii
,_G G . B
tg 9 = - ; cos 9 = - ; an ? = T
B 1 1
2 2
y = yG + B
(1.27)
usor de retinut cu ajutorul „triunghiului admitantelor" (fig. 1.1.6, b).
Intre marimile Z, Y, R, G, X, B exista relatiile:
Z
1
V'G2 + B2 ’
G
— ; B = -; R = ~; X = —
Z2 Z2 l'2 12
(1.28)
Impedanta complexd Z si admitanta complexd Y a unui circuit electric au
urmatoarele relatii de definitie:
Impedanta complexd:
£ = y = = = Ze*> = R + jX = f(w, i?, L, C) (1.29)
are modulul egal cu impedanta circuitului:
\z\ = z = YR2 + X2
si argumentul egal cu defazajul circuitului: arg {Z} = 9, astfel incit:
(Hi (Z) = R e rezistenja circuitului si Qm (Z) = X e reactanta circuitului.
Admitanta complexd a circuitului are urmatoarea relate de definitie:
Y = j- = i = Ye~™ = G-jB = f(w, R, L, C) (1.30)
Ea are modulul egal cu admitanta circuitului:
I Y| = y = YG2 + B2
si argumentul egal cu defazajul sau cu semn schimbat:
arg {Y} = — ?
astfel incit:
(Hi(Y) = G e conductanta circuitului
3m(Y) = B e susceptanta circuitului.
1.1.4.2. Puteri. Energia electromagnetic^ absorbita sau debitata de un
circuit electric, raportata la unitatea de timp, se nume^te puterea
instantanee absorbita sau debitata de el.
Puterea activd absorbita sau debitata de un circuit electric e valoarea
medie a puterii instantanee p, pe un numar intreg de perioade ale tensiunii
sau curentului care-l strabate in regim armonic permanent:
P = P = 11AnTpd(, (1.31)
nT Jo
14
unde:
p — ui = 2UI sin (tot + y) sin (tot + y — 9) = = UI cos 9 — UI cos (2tot — <p)
(1.32)
Exista deci relatia:
P = UI cos 9 =
Umax I max „„„ COS 9
2
(1.33)
Unitatea de masura in S.I a puterii active se numeste watt (W).
Puterea aparenta si factorul de putere.
Puterea aparenta absorbita sau debitata de un circuit electric are
urmatoarea relatie de definitie:
Unitatea S.I. de masura a puterii aparente se numeste volt-amper (YA)
Factorul de putere este raportul
Puterea reactivd absorbita sau debitata de un circuit electric este produsul
dint re valorile efective ale tensiunii si curentului si sinusul unghiului de
defazaj:
Unitatea de masura S.I. a puterii reactive se numeste volt-amper reactiv
(var), iar relatiile de legatura dintre P, Q, S sint:
usor de retinut cu ajutorul „triunghiului pute*x*^
(fig. 1.1.6, c). Fig. 1.1.6, c
Puterea complexa absorbita sau debitata de un circuit electric este produsul
tensiunii complexe
prin valoarea complex conjugate a curentului in reprezentare simplificata,
sau semiprodusul lor in reprezentarea in complex nesimplificata:
S=UI
>0
(1.34)
sau:
S = ZP = YU2
(1.35)
(1.36)
cu relatia:
kp = cos <p
(1.37)
Q = UI sin 9^0
(1.38)
P = S cos 9 Q = S sin 9 = P tg 9 si S2 = P2 + Q2,
s=ur = - U r = P + ]Q = Se» = UI e*
(1.41)
15
unde
\S\ = S=UI; arg {S} = ?
«e{S} = P, »*{S} = <?
1.1.4.3. Teoremele impedantelor echivalente. Impedanta complexa
echivalenta a n parti de circuite conectate in serie (necuplate inductiv),
derezistente Rk, inductivitati Lk si capacitati Ck, este egala cu suma
impedantelor complexe ale partilor componente ale circuitului:
n
?Le — Z.\ + ?L2 + • + Zs + • • • + Kn — ^2 -* (1.42)
=
••
. k~\
II
■Mi
unde (1.43)
(1.44)
k=l
Curentul I, defazajul <p dintre U si I, respectiv la
tensiunile Ubk partilor k ale circuitului au bornel
e
expresiile (fig. 1.1.7, a)
I-EL; ~ Z ’ cp = arctg^; Ubb = Zk-1 ■Ke (1.45)

Rezulta ca valoarea reciproca a admitantei complexe echivalente este
egala cu suma valorilor reciproce ale admitantelor complexe conectate in
serie:
ZZ+Z+
+ 17" +
z
1n1
H— = y' —
46)
Admitanta echivalenta a n par{i de circuit conectate in paralel (n cuplate
inductiv), de conductance Gk si susceptante Bk = (—- <o Q.) e egala cu
l <»Lk J
suma admitantelor complexe ale par|llor componente (fig. 1.1.7 b)
Ze = Zi + Z2 + -+Z*+- X„ = f;YJt = Ge-jBe (1.47)
k=l
Fig. 1.1.7.
16
unde
(1.48)
e. = £G*
k=l
= 0-«>
k=l
Curentul 7, defazajul 9, respectiv curentii Ik an expresiile:
—•;. ! = UYe; 9 = arctg ^ ; /* = Y& (1.50)
Rezulta ca valoarea reciproca a impedantei complexe echivalente e egala cu
sufna Valorilor repiprope ale feipedantelor complexe conectate in paralel:
1.1.4.4. Circuite cu inductivitati mutuale. Impedanta mutuala dintre doua

bobine de inductivitati proprii Ls si Lr $i inductivitati mutuale Lrs (fig. 1.1.8)
are expresia:.
- - Zrs=--jXrs=jc»Lrs^0 (1.52)
in care Xrs este reactanta mutuala a bobinelor. Ea intervine in expresia
impedantei echivalente a circuitelor care contin bobine cuplate magnetic cu
semnul plus sau minus:
Lrs$ 0
dupa cum fluxul magnetic generat de curentul care parcurge in sensul sau
de referinta una din bobine are prin cealalta bobina, cu care este cuplata,
acelasi sens, sau sens contrar cu fluxul magnetic propriu al acesteia, generat
de un curent care o parcurge in sensul sau de referinta. Bobinele cuplate
magnetic au cite una din borne notata cu cite un asterisc cind se consider^
conventional ca fluxul mutual este de acelasi sens cu fluxub propriu, daca
curentii prin cele doua bobinq au sensurile lor de referinta orientate in
acelasi mod fa£a de bornele cu asterisc (fig. 1.1.8, a) §i sint de sens%
contrar daca curentii prin ele sint orientati diferit fata de bornele marcate
(fig. 1.1.8, b).
1.1.4.5. Circuite rezonante. Circuitele cu bobine si condensatoare in
conditiile in care defazajuLdmt^tensiunea la borne si curentul absorbit ca si
puterea reactiva absorbffS sint nule, ceea ce implies. la valoarea efectiva
data a tensiunii aplicate trecerea amplitudinii curentului absorbit printr-o
valoare fie maxima fie minima, se numesc circuite rezonante.
Fig. 1.1.8
17
u
Rezonanta de tensiune se poate produce in circuitele cu rezistor (R),
bobina (L) si condensator (L) in serie, caracterizate prin defazajul 9 sau
tangenta trigonometrica nula:
Fig. 1.1.9
A’
R
c oL- -
=o
si deci prin put ere reactiva nula:
Conditia de rezonanta are deci expresia:
/-w = —
(1.53)
(1.54)
(1.55)
Curentul este in acest caz:
u
iR--ir
u
R
iar pulsatia dc rezonanta:
\LC
(1.56)
(1.57)
La rezonanta tensiunile la bornele bobinei si condensatorului UL si Uc pot
avea valori efective mult mai mari decit tensiunea la bornele extreme Ub,
Rezonanta de curent, numita si antivezonantd, se poate produce in circuitele
cu rezistor (i?), bobina (L) si cohdensator (C) conectate in paralel si caracteri-
zate cum urmeaza:
— C co
/; L A (1.58)
tgo -- - — ---------- — 0
G1
R
{) =. BC- =("-“c;) Ca ■« 0 (1.59)
a are deci expresia:

T 1 1
cdL — — sau ton -= —— 5 to (1.60)
C ° fLC
iar curentul ia in acest caz valoarea minima la tensiune la borne de valoarc
efectiva data:
1
(1-61)
La rezonanta curentii IL si Ic pot lua \âlori mult mai mari decit cea a
curentului de alimentare din exterior.
Tabelul 1.1. cuprinde date privitoare la circuite simple, sub tensiunea la
borne armonica:
u = ][l TJ sin (xit
18
1.1 .-4.6. Teoremele generate ate teoriei retelelor electrice lineare.
Teorema intii a lui KirchhojJ: suma algebrica a intensitatilor instantanee ale
curentilor electriri de conductie cuasistationari, din laturile care concura intr-
un nod al unei retele electrice, e nula in orice moment, daca sensurile de
referinta ale curentilor din laturi sint dirijate fie toate dinspre nod spre
exterior, fie dinspre exterior spre nod:
Y J !k P F— ... (n — 1), considered ns = 1 (1.62)
sau, in complex:
£ h - 0; 1.2. 1) (1.63)
A G (p)
Teorema se a plica intr-o retea color (n — 1) noduri independente ale ei £i
poate fi scrisa sistematic cum urmeaza:
£-V,p/t ,(); 1) (1.64)
*- 1
unde Xkp este coeficientul de apartenenta al laturii (k) la nodulp si are ur-
matoarele valori:
+1
-10
(P) (k)
(P) - (k)
(P) / (*)
dupa cum latura concura in nod §i are sensul de referinta al curentului diri-
jat spre nod (+1) sau invers (—1), respectiv dupa cum latura nu concura in
nod (0).
Forma matriciala care cuprinde intregul sistem al teoremei intii aplicata
tuturor color (n — 1) noduri independente este:
[Nfll] = 0 (1.65)
unde [X]* este transpusa matricei [X] a coeficientilor de apartenenta ai latu-
rilor la noduri:
r/v] =
v V li 12
21 ^ 22
.V
2, n--i
(1.66)
- 11 ^ 12....n-l -
Teorema a dona a lui Kirchhoff: suma algebrica a tensiunilor
electromotoare aplicate din exterior unui ochi de retea e egala cu suma
algebrica a caderilor de tensiune din lungul ochiului respectiv, toate fiind
raportate la un sens de referinta unic in lungul ochiului:
£ = £ \RJm + ir (*.& + Lm^- + £ Lmsdf 1 (1.67)
LmJ at a
meiq) «=i J
sjtm
q = 1.2
sau, in complex:
£ u»
»6(?)
= £ [*»/,
m e (?) L
+ j<*LmLm + . _ Im + £;coLIBt7, (1.68)

jo Cm
sj±tn
sau SI
£ +£^J
»6(«) »»e(?)L s=i J
s#m
(1.69)
unde Zw = Rm + j fcoLw —) sint impedantele proprii ale laturilor
l o)Cm)
iar = jcoLms sint impedantele mutuale dintre laturile m $i 5.
Teorema poate fi scrisa sistematic sub forma: '
m,
k=-1 /J=I
(1.70)
q= 1,2..., o,
unde Cfc(? sint coeficientii de apartenenta a laturilor k la ochiurile q si au
urmatoarele valori:
+1 cind ke q §i sensurile de referinta pe ochi si latura coincid.
— 1 cind ke q §i sensurile de referinta pe ochi §i latura sint contrare. 0 cind
k&q
Forma matriceala care cuprinde intregul sistem al teoremei a doua
aplicata tuturor celor o ochiuri independents ale retelei este:
[CT[ue] = [cnznrL
(1.71)
^11^ ■ •
12 • 1 c10 -
[Cj C2iC22 . ■ .
= C2o
- QlQ2 • •
• Cu _
unde [C]6 este transpusa matricei [C] a coeficientilor de apartenenta a latu-
rilor la ochiuri:
(1.72)
Teorema intii a lui Kirchhoff aplicata la cele n — 1 noduri independente ale
unei reêle simple, impreuna cu teorema a doua a lui Kirchhoff aplicata la
cele o ochiuri independente ale ei, permit sa se rezolve toate problemele de
analiza a retelei.
Teorema genet ala a lui Ohm (Joube, ): tensiunea electrica aplicata unei
laturi de circuit (pasiva sau activa, cuplata sau necuplata) este produsul
impedantei proprii a laturii _ prin curentul care o strabate:
Un = ZI
(1.73)
20
unde:
U.a ~ LLe~ j<*> ®ext ± ILb
RkLk + J ^the +:—— Lc + ^ itoLfrlj. = Ue/e ± Ublc (1*74) J Cic Tî s&k
Teorema superpozitiei: intensitatea curentului electric din orice latura a
unei retele electrice complete lineare, este egala cu suma algebrica a
intensitatilor curenfilor pe care i-ar stabili prin acea latura fiecare dintre
tensiunile electromotoare. exterioare, daca ar fi singura in reêa, adica
celelalte surse ar fi presupuse cu tensiuni electromotoare nule, insa cu
impedance neschimbate.
Teorema curentilor ciclici care, aplicata unui sistem de o ochiuri indepen-
dente ale unei retele, permite sa se rezolve problemele de analiza, are urma-
torul enunt: orice retea electrica cu l laturi, n noduri, s subrefele ($ = 1) ,se
poate descompune in: o = l — n 1 ochiuri fundamental, fara ramifi- catii,
presupuse parcurse de curenti auxiliari ciclici I'q(q = 1,2... o)t unici pentru
fiecare din ochiuri, dotate cu impedante (auxiliare) de ochiuri, proprii si
mutuale Z/V(l ?i presupuse sub actiunea unor tensiuni electromotoare
(auxiliare) de ochiuri U'ep, (p = 1, 2 ... o), astfel incit:
Zlrll + z;2/' + • • + Z[0Io = U'A
.,
Zzdi + ZLM ■ • + Z^r0 = (1.75)
+■■ UU
S.1IA + £*& ■ ■ + z’0r0 =
+• u'eo
ceea ce asigura satisfacerea celei de a doua teoreme a lui Kirchhoff sau
restrins:
= p = 1,2 ... o (1.76)
4=1
unde:
4= (1.77)
k=l
se numesc impedantele proprii ale gphiurilor p, egale cu suma impedantelor
latujilor ce formeaza fiecare din ochiurile p.
=
^ CkpZjcCjcq (1.78)
se numefte impedanta mutuald dintre .<ochiurile p $i q si e egala cu suma
impedanjelor laturilor strabatute simultan de curenfii ciclici Fv §i rq, cu
semnul + respectiv —, dupa cum sint strabatute de curenîi ciclici in acela§i
sens, sau in sensuri contrare.
U!ev = £ k=l
(1.79)
21
sc numeste tensiunr electromotoare pi' ochi si e câla cu suma algebrica a
tensiunilor electromotoare din laturile ochiului p.
Aceste rclatii an urmatoarea forma matriciala:
[^: T: = m (1.80)
unde:
• Z’\ = x;‘ rj- [Cl (1.81)
TZ - ictm (1.82)
In aceste conditii, curentul din orice latura a retelei este egal cu suma
algebrica a curentilor cidici care tree prin latura respective, relatie care asi-
gura automat satisfacerea primei teoreme a lui Kirchhoff:
sau, matricial:
h
7l
m -=:n
(1.83)
(1.84)
Teorema poicntialdor dc noduri, care aplicata la celo (n — I) noduri
independente ale unei retele, permite sa se rezolve toate problt-mde tie
anali/u a acesteia, are urinatoral enunt: tensiunile auxiliare dintre fiecare dm
cele (w— 1) noduri independente ale retelei si nodul n, considerat ca nod dc
referinta, U[, ... 1 contribuie la stabilirea unor (auxili
curenti de scurtcircuit ai nodurilor /'f, pe masura arii
unor (auxiliare) proprii si niutuale V'p dupa cum admit
urmeaza: ante
• ‘ * •' ^ l, n t\.n i " 1
sc.
n,c; Yin i y\ r' — y (! .S.s
i V' C V
1
• * * * « -1, n i .*i
y»,., n, !- n '•>
•sau restrins:
n -1
ys y, ^, j, .
/- 1,2, ...(«-1) (1.86)
Z ' J rp1- p 1 srr »
/>-- l
unde:
y.;r (1.87)
Jfc-1
se numeste admitanta proprie a nodidui r si e egala cu s>uma _admitantelor
laturilor care concura in nodul r.
ft-i
(1.88)
22
se numeste admitanta mntuald dintre nodurile r si p si e egala cu suma cu
semi] schimbat a admitantelor laturilor care leaga direct nodurile r si p dupa
schema
(k)
r o--------------------------------------------o p
unde totdeauna produsui Xkr-Xkp e ncgativ.
I’scr = E X*r!scr = E (1-89)
*=1 A' = l
se numeste curent ul de scurf circuit al nodului r si e egal cu suma curentilor
de scurtcircuit ai laturilor care concura in nodul r, considerati pozitivi cind
intra in nod si negativi cind ies din nod.
In scriere matriciala:
[Y'] [U'l = [I'sc] (1.90)
unde:
[ y;] = [AT]*[y][iV] (1.91
si:
[ I'sc] = [A’]e [ U = [N]%Y] (1-92)
Curentii din fiecare latura a retelei se determina in functie de tensiunile
Up determinate din sistemul de ecuatii ale teoremei tensiunilor la noduri.
Dupa cum n — 1 % o, e mai avantajos sa se aplice in calcule teorema
potentialelor la noduri, respectiv teorema curentilor ciclici.
Teorema lui Vaschy: intensitatile curentilor electrici din laturile unei retele
complete ramin neschimbate, daca se introduc in toate laturile care concura
intr-un nod oarecare al retelei surse suplimentare ideale de tensiune, de
tensiuni electromotoare egale in valori efective, de aceeasi frecvenâ si
simfazicc si indreptate toate fie spre nod, fie dinspre nod spre exterior.
Teorema rcciprocitdtii: tensiunea electromotoare Ue a unei surse ideale de
curent alternativ situata intr-o latura l a unei retele electrice complete,
genereaza intr-o alta latura r a retelei un curent de aceeasi intensitate ca si
curentul pe care sursa 1-ar genera in latura /, daca ea s-ar gasi in latura r.
Teorema lui Helmholtz si Thevenin: intensitatea IAB a curentului care trece
printr-o latura pasiva si de impedanta Z a unei retele de curent alternativ
activa si lineara, e egala cu raportul dintre tensiunea UAB care s-ar stabili
intre extremitafile A si B ale laturii daca aceasta ar fi intrerupta sau
deconectata si suma dintre impedanta Z a acelei laturi si impedanta
echivalenta ZAB0 a restului retelei presupusa pasivizata §i raportata la
nodurile A si B considerate ca borne de alimentare:
I An =
LABo
(1.93)
Impedanta echivalenta a retelei pasivizate este impedanta pe care ar pre-
zenta-o reteaua in raport cu nodurile A si B ca borne, dupa ce s-ar suprima.
toate tensiunile electromotoare din laturile ei, pastrindu-se insa impedantele
23
Fig. 1.1.12
3or interioare corespunzatoare: impedanâ echivalenta a retelei pasivizate,
„vazuta“ dinspre bornele A,B.
Orice retea de curent alternativ poate fi inlocuita deci, in privinja compor-
larii ei fata de doua noduri ale sale, printr-un generator de tensiune
echivalent cu ea, cum s-a aratat mai sus (fig. 1.12, a).
Teoretna lui Norton: tensiunea UAB dintre doua noduri A §i B ale unei rejele
de curent alternativ, activa §i lineara, pe care le leaga direct o latura de
impedanta Z a retelei, este egala cu raportul dintre curentul de scurtcircuit
IABsc pe care 1-ar debita reteaua intr-o latura care ar inlocui latura cu Z si ar
scurt- circuita nodurile A si B din extremitaîle ei, §i suma dintre admitanâ
Ya
laturii si admitanta interioara XABO = ~r~ -a restului retelei presupusa pa-
£ABO
sivizata $i raportata la nodurile A si B, considerate ca borne de alimentare:
U
AB
LABSC
y + XABO
(1.94)
Orice rej:ea de curent alternativ poate fi inlocuita deci, in privinta com-
p^-farii ei fata de doua noduri ale sale, A, B, printr-un generator de curent
echivalent cu ea, cum s-a aratat mai sus (fig. 1.12, &).
Priir-?- Uoremd a transfigurarii: orice refea cu n laturi cuprinse intre n
noduri de acces si un nod central, adica formind o „stea" cu n laturi de impe-
dance Zk (k = 1, 2, ... n), poate fi transfigurata intr-o re{ea in poligoncomplet
cu n virfuri, care are i^matoarele impedante ale laturilor sale:
7
(1.95)
ZOci — 7 ~o
in care: — — Vs — (1.96)
t=lz*
.adica daca, n
= 3:
~12 — 7 (1.97)
tUi
7 -2?3 4"
—23 — 7 ±1 (1.98)
7 ?3?1 + ?1?2 4- ^2?3
—31 — 7 (1.99)
±2
24
A doua teovemd a transfigurdrii: o retea in forma de poligon complet cu n
virfuri si cu impedantele Z_i1c ale laturilor nu poate fi transfigurata m general
intr-o reêa stea cu tot atitea virfuri si cu impedantele Zk ale bra^clor, de-
oarece ar rezulta ecuatii de transfigurare pentru cele n impe-
2
danê necunoscute ale bra^clor stelei care nu pot fi satisfacute toate, daca
-------------> n.
2
n(n — 1)
Sistemul este rezolvabil numai daca —^— = n, adica pentru n = 3, cind:
7 7
~ 12 * -13
?12 + ^13 + -2i jl23 * -21
z2=. _ _
^12 + ~l3 + -2:
(1.100)
(1.101)
7 7
-31 ’ — 32
Zl2 + ?13 + -25
(1.102)
Teorema transferului maxim de putere activd: un dipol activ cu tensiunea
electromotoare Ue si impedanta interioara Zt care alimenteaza un dipol pasiv
de impedanta echivalenta Ze, transfera acestuia o putere activa maxima
daca impedanta complexa echivalenta a receptorului este conjugata
complexa a impedantei interioare a dipolului generator, maximul acestei
puteri f iind:
Pmax — (1.103)
Teorema conservdrii puterilor aparente complexe: puterea aparenta
complexa S primita pe la bornele de acces de o retea electrica lineara
necuplata inductiv cu exteriorul e egala cu suma puterilor aparente
complexe primite de laturile ei pe la bornele lor:
nL
s = £ Vcir = £ ubmrm
C=l M=l
(1.104)
In cazul unei rejele izolate de exterior iext = 0 $i teorema ia forma par-
ticulara:
£ ubmrm = o
m=l
(1.105)
sau:
l l Vl “i
£ EmI_l = £ RJI + j £ XJl + ££ 2XmsImIs cos (Tm - y.) (1.106)
m=l tn = 1 Ltn = l m<s J
Tabelvil 1.1. cuprinde impedantele, admitan(ele si curentii, precum si
defazajul, puterile ?i diagrama polara pentru citeva circuite monofazate, far’a
cuplaje magnetice.
25
1.2. MARIMI PERIODICE SI MARIMI ALTERNATIVE SINUSOIDALE
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 1.1. Un curent sinusoidal are amplitudinea Imaz— 10 A si
frecventa f = 50 Hz. Sa se determine:
tf.Valoarea efectiva /, perioada T, pulsatia cc in rad/s si pulsatia in grade/s
b. Sa se scrie expresia valorii instaritanee a curentului si sa se reprezinte
grafic, considerind ca origine punctele in care:
i — 0 (functia create);
i = Irri~x- (functia creste).
c. Sa se exprime defazajele respective in radiani, grade si secunde si sa
se scrie expresiile corespunzatoare.
i — 0 (functia descreste);
^ ^mar. i
max f
b. Valoarea instantanee a curentului alternate sinusoidal este in fiecare

din cele cinci •cazuri urmatoarea:
L
26
Reprezentarea grafica este cea din figura 1.1, a, b, ct d, e. c.
i — 10 sin cot
i* ~ 10 sin + |) = 10sin j 100 nt+ ~-j = 10 sin (1,8-104 t + 90)° =
= 10 sin |l,8-104(* + 5-10"3)
i -■ 10 sin (co£ + K) r~ 10 sin (100 nt + n) — 10 sin (1,8-1041 + 180)° =
= 10sin |l,8-104(* + 10"2)
i -r 10 sin jw< + j = 10sin^l00 7rf+ yj = 10 sin (l,8-104* + 270)° =
= 10 sin |l,8 • 104 (/ + 1,5- lO"3)
7 10 sin t + yj - 10 sin ^100T:< + = 10 sin (1.8-104 t + 30)° =
4 -8
= 10 sin £l,8-10 |tf -f* ~ ^0 j~J
Problema nr. 1.2. Fiind date doua tensiuni elcctromotoare sinusoidale cx 30
sin 12 512 t —j
e2 fl- 10 cos|2 512 t + -*-j
se cer:
a. Perioada, freeventa, valoarea maxima, valoarea efectiva si valoarea
instantanee pentru ficcare din cole doua tensiuni pentru / ~ — s.
* r 600
b. Faza initials. a fiecarei tensiuni, defazajul dintre ele si reprezentarea
grafica.
c. Sa se determine si sa se reprezinte grafic functiunile considerind o
noua origine O' a timpului, situata inaintea celei precedente cu ~~ s.
d. Sa se scrie expresia valorilor instantanee ale color doua tensiuni,
pentru cazul cind originea do timp coincide cu momentul in care ex — Ev
functiunile mentinindu-si defazajul intro olo.
Sol utic:
a. Cunoscind pulsatia, freeventa esto: son 7T
f _ P -512
= 400 Hz
7 — -,- = — -= 2,5 10'3 s
f -100
max ”= 30 V; 21,3 V
- K2-10 = 14,1 V; E2 = = 10 V
e\ --- 30-sin (800 « — -—) = 30 sin — = 26 V
1 tiOO :i ) 3
27
*2 = f2-10 cos (800 7z —— -j- —1 =1^2-10 cos — = 7,05 V { 600 3 j r
3
b.
©10 = 120° = — rad sau—-—s 3 1200
e = 30 sin (800 rd — —) = 30 sin 800 ~ [t -—]
l 3J l 1 200 J
920 = — 150° = — — rad sau — s
T
° 6 960
e2 = j/2~-10 cos ^800 izt + -jj = ]/2 • 10 sin 800 - -f 912 = ?1 — o2 = 120° — (-
150°) = 270° sau
(Dio = — 90° = — — rad sau s.
T
2 1 600
Tensiunea electromotoare e1 este in urma cu 270° fata de tensiunea electro-
motoare e2, sau inainte cu 90°, adica e1 si e2 sint in cuadratura (fig. 1.2, a).
c. Considerind o noua origine O' a timpului situata inaintea celei prece-
dentecu—-— sec sau — rad, tensiunile electromotoare devin:
2 400 3
e\ = 30 sin 800 rAt- - -- -----—) = 30 sin (800^ — n)
{ 1 200 2 400 J '
e'o = ][2• 10 sin 800 nit + -—) = f2- 10sin(800 r.t +-1 •
' l 960 2 400 / \ 2)
Cele doua tensiuni electromotoare se mentin, bineinteles, in cuadratura.
Renrezentarea grafica este cea din figura 1.2, b.
d.
ex = 30 sin (800 TZ t —
Fig. 1.2
28
Trebuie determinat unghiul <px astfel incit la t = 0, ex — Ev Deci:
30 l nz 30 . , v
e E == /2 sm
i = i =7r l ' -^ (- <Pi)
sin <px =
TC
Rezulta:
e1 = 30 sin 800 izt + ; e2 = |/T* 10 sin ^800 TZ t — •
Problema nr. 1.3. O bobina dreptunghiulara, avind un numar de spire N =
200, cu sectiunea S == 50 cm2, se rote^te cu o viteza unghiulara constants
n = 3 600 rot/min intr-un cimp magnetic omogen de inductie B = 2 000 Gs,
in jurul unei axe perpendiculare pe directia cimpului.
Sa se calculeze valoarea maxima §i frecventa tensiunii electromotoare
induse in bobina si sa se scrie expresia valorii instantaneea acestei tensiuni.
Indicatie : sensul pozitiv al t.e.m. induse in bobinS, se consider^, cum se
arata in figura. iar sensul pozitiv al fluxului prin suprafaâ spirei se asociazS,
dupS, regula burghiului drept. Se consider^, ca origine a timpului momentul
cind normala la
^max sin
Emax = NBA co = 200 • 0,2 • 50 • 10~4 = 120

2 7T/I
CO =
60
120 TZ
rad
75,5 V
/==-=- = 60 Hz
2TC 60
Deci valoarea instantanee a t.e.m. induse este:
e = 75,5 sin
29
Problema nr. 1.4. Un generator are p — 20 perechi de poli, lungimea conduc
torului statorului l — 40 cm, iar diametrul circumferintei pe care qste asezat
inductorul este D — —— cm.
7C
Componenta radiala a induetiei magnetice din stator este Br ^ Bm sin a, unde
a este unghiul considerat de la linia neutra a polilor Ox, Bm — 7 000 Gs.
Conductoarele 1 si 2 sint plasate unul fata de celalalt la o distanta egala
cu — din 'circumferinta statorului. Prin rotirea rotorului sc induce in con 120
ductoarele statorului o t.e.m. de freeventa / = 50 Hz.
Sa se determine:
a. Numarul de turatii n (rot/min) ale rotorului.
b. Amplitudinea si valoarea efectiva a t.e.m. induse.
c. Sa se scrie expresia valorii instantanee a tensiunii clectromotoare
induse e1 si e2 in conductoarele 1 si 2, considerind originea de timp
momentul cind conductorul 1 coincide cu axa neutra a polilor.
nT =
60 a
= 150rot/min.
b. Tensiunea electromotoare indusa are amplitudinea:
E = vlB, unde:
- 1 2 000 1 . 9 sr. in
-2
v = QR = 3 ------------------------------10 = 50 —
2 TC s
—2
E = 50- 40* 10 0,7 = H V.
Valoarea efectiva a t.e.m. induse este:
£ -1±= 9,9 V
f
]/2 )/2
c. Tensiunile electromotoare induse in cele doua conductoare sifit:
e
i — Ei max sin co t = 14 sin 314 t ^2 = E2 mo* .sin (cat — pa)
unde:
a=
J7U TC
120 60
30
Deci:
e2 - 14 sin|314 t — 20 ~j — 14sin|314 t
Problema nr. 1.5. Trci conductoarc care concura intr-un punct 0 sint stra-
batute de curentii iv i2, i.
Fiind cunoscuti:
/
H
?
2
= 12 sin
= 6 sin
sa se determine:
a. Expresia valorii instantanee a curentului i rezultant $i valoarea lui
efectiva.
b. Sa se rezolve problema folosind reprezentarea simbolica grafica si
analitica.
Solutie:
a. Folosind regula de adunare a marimilor sinusoidale (breviar § 2.1.),
valoarea maxima a curentului i rezultant este:
i = i1 + i2 = I sin (at — 9), unde:
I = /7f + /•! + 2/j/g cos (9J — cp2) = 13,45 A
Faza initiala 9 este:
9 = arctg
{ 7>sil wTco
sin + J2 sin 92 cos 9X -f /2 cos 92
)-
— 3° 20'
Deci valoarea instantanee a curentului i este:
i = 13,45 sin (u>'t + 3°20') Valoarea lui efectiva este:
r Imax 13,45
*f~~ f>~~ Y2
9,53 A
ft. Reprezentarea simbolica grafica: bv Reprezentarea cinematica.
Se asociaza marimilor scalare iv i2 cite un vector in sistemul de axe rectan-
gular e OA si OA'.
ij = 12 ‘sin (<*>'* + 30)° -> OM\ = 12 i2 — 6 sin (co7 — 60)° OMi — 6 i — I
sin (co t -f- 9)°
Trebuie determinate din diagrama marimile I si 9.
Vectorii OMx si OM2 asociati marimilor ix si i2 se rotesc cu viteza unghiu-
lara constants co in sensul trigonometric pozitiv.
Din A dreptunghic OMxM rezulta:
OM = foWl + OMl = V12* + = 13,45
31
Vectorul OM corespunde curentului rezultant I, deci:
I = 13,45 A
tg ^ ==-=-= 0,5; <]> = 26°40'
12
OMx
co7 + 9 = CO 7 + 30° — = CO 7 + 3°20'
Rezulta valoarea instantanee a curentului i: i = 13,45 sin (co7 + 3°20')
&2. Reprezentarea polara.
Punind in evidenta valorile efective, expresiile valorilor instantanee ale
celor doi curenti sint:
i1= J/2 • 8,5 sin (co7 + 30)°
i2= ]/2* 4,25* sin (co7 — 60)°
i =^2 • / • sin (co7 + <p)°
Valoarea efectiva I $i faza <p se determine tot dindiagrama. Deosebirea
fata de reprezentarea cinematica este ca vectorii reprezentativi ai celor doi
curenti au modulul egal cu valoarea efectiva a curentului; unghiul fata de
axa 0A este egal cu faza initiala, iar axele se rotesc cu viteza unghiulara
constanta <o in sens invers celui trigonometric, in timp ce vectorii stau pe
loc.
Din A 0MxM rezulta:
OM = yoM* + MM\ =
= ^8,52 + 4,252 = 9,5 = I
Fig. 1.5, c
32
0,5; <J> = 26°40'
tg <]»
MMl _ 4^
OM, 8>3
<p = 30° — 26°40'
3°20'
i=]f2 • 9,5 sin («'< + 3°20')
c. Reprezentarea sinibolica analiticd: cv Reprezentarea in complex
nesimplificat.
Se asociaza marimilor alternative sinusoidale t\ si i2 cite un numar
complex
j f tot + “
= 12 sin (a't + 30)°-* Ix = 12 e" 6 ~f~ j sin (art “4* 30)°]
• if®* - y)
»2 = 6 sin (<!>'< + 60)° -> /2 = 6 e ^ ^ = 6 [cos -(a't — 60)° -f-
4- j sin (at — 60)°]
= 12 [cos (a't + 30)° +
— c7f)L [-/j]
= cl fit [/2]
c2. Reprezentarea in complex simplificat (folosita mai des):
= 1/2 • 8,5 sin (a't + 30°) -> /x = = 8,5 ei30°7t: 180 = 8,5 (cos 30° + j sin
30°) i, =1/2-4,25 sin (a't — 60°) /2 =
= 4,25 e- i60° *:180° = 4,25 (cos 60° —
— j sin 60°)
M2
Fig. 1.5, d
I — h + Z2 = 8,5 cos 30° + 4,25 cos 60° + j(8,5 sin 30° — — 4,25 sin 60°)
= 9,47 + j 0,575 = 9,5 e> 3°28' ’i:180°
*= 3 m. (J/2eKQ = e** 9,5 ei3’28' *:180°) = p. 9,5 sin (a't + 3°28')
De obicei se folosefte calculul in complex, concomitent cu reprezentarea
grafica (transpunerea diagramei polare in planul lui Gauss), care are
avantajul ca ilustreaza sugestiv relafiile de faza.
Problema nr. 1.6. Tensiunea alternative sinusoidala aplicata laL bornele
unui circuit are expresia:
u = 60 sinfcotf + ■—j >
Fig. 1.5, e
33
iar curentul care-1 strabate:
i = 3 sin
a. Sa se scrie si sa se reprezinte in complex nesimplificat si in complex
simplificat tensiunea u si curentul i.
Sa se calculeze impedanta complexa Z, admitanta complexa Y, puterea
aparenta complexa S.
b. Cum $e modifica rezultatele daca axele din planul complex
se rotesc cu + — adica daca se schimba originea timpului ?
4
Solutie :
a. u = 60 sin|ca£ + “j
U= 60ei *(“' + T)
=
7f(C0S f + * sin j) = !5-/2(l +j jfr) i = 3 sin
i = w'' ’T =w(cos f - jsin f) “ -~p {^~j)
Z = 2. = = = ê'(T- + ^= 20e’^=)20
~ZuU
= 0,05 e
= - )0,05
20
J■
j________________________ . 3T^
3 J r> 16
S = X/r = ê .4 e = 90 e
. It .71
J— ^J—
60
]/2 Y2 b. Presupunind ca axele se rotesc cu
unghiul ~ > expresiile cerute devin:
«.e'CT-7) =
60
n
i=ê~^+ f)=
V2
n
?
aj 15°7T:1S0
0— j75°Tr:lS0o
34
Z 20
11
=—e
Considered unghiul de rotire al axelor 9/' =

4
1- ,
2
Z= 20 e Y = —e ~ 20
Impedanta, admitanja §i puterea aparenta nu sint marimi sinusoidale ca u §i i

§i ram in nemodificate
Problema nr. 1.7. Intr-un circuit format din trei receptori conectati in serie,
tensiunile la bornele lor au valorile efective:
iar defazajele rezulta din diagrama figurata mai jos.
<1. Sa se exprime tensiunile complexe Uv Uit U3 sub forma algebrica, tri-
gonometrica si exponentiala.
5. Sa se calculeze valoarea instantanee a tensiunii la borne u si sa se con-
struiasca grafic vectorul U.
c. Care trebuie sa fie valoarea U'2 a tensiunii U2 pentru ca U3 = U1 + U
a. Vi = 100 ei1S0°":1«0° = 100 (cos 150° — j sin 150°) = — 86,5 + j 50 U2 = 80
e-iU0’":180’ = 80 [cos (- 140°) + j sin (- 140°)] = - 61,5 - j 51, Uz - 120
eil8°o,t:l80<' = — 120
Ui = 100 V; U2 = 80 V; U3 - 120 V,
SoUipie:
0
Fig. 1.7, a
35
ft. U = J7X + U% + Uz = - 268 — j 1,5 s 268 e-J* u = gm [\fl ej Cit U] = ][!• 268
sin (co2 — TZ) u ™ 378 sin (<o£ — n) c. m = J73 - Ux = - 33,5— j 50 ETJ =
60,2 e“ i124°*:180°
1.3. MARIMI PERIODICE $1 MARIMI ALTERNATIVE SINUSOIDALE
PROBLEME PROPUSE
Problama nr. 1.8. Trei curenti alternativi au variable in timp reprezentate in
figura 1.8, a, b §i c. Sa se calculeze valoarea medie pe o jumatate de pe-
rioada, valoarea efectiva §i factorul de forma, stiind ca in toate cele trei
cazuri = 20 A;
!) i,(*)
pentru 0 < t < —
ir(t) = — Imt
2) = £,
T
4
Hit) =Im(2--L
pentru — < t < T
T
pentru 0 < t < —
T 3T
pentru — < t < —
i2(t)=Imi 4-yV
, 3 T <t<T
pentru —
36
3) ia (t) = ^-t, pentru 0 < t < —
T 2
o
*'»(*) = 2 1m (p - *) ’ psnt™ Y < t < T Rdspuns:
vied = 20 A
^2 med — 10 A
12 med = 10 A Ilef = 20 A I2ef.= 11,55 A L*ef = 11,55 A klf = 1 k2f= 1,155 k2f =
1,155
J
m
a
x
o Tt
m
Fig. 1.8
Fig. 1.8, a, b,cf d, c, f

Factorul de forma pentru marimile alternative sinusoidale fiind 1,11 se
vede ca forma de unda triunghiulara este mai “apropiata" de forma
sinusoidala decit cea dreptunghiulara.
Observable: Valorile medii ale curentilor pot fi calculate mai u$or ca in&ltimi
ale unor T
dreptunghiuri de baza — ?i arie egala cu aria delimitate de abscisa ?i curba
i(f).
J2 med = J3 med deoarece ariile celor doua triunghiuri sint egale.
Froblema nr. 1.9. Rot oral unui hidrogenerator trifazat sincron, avind numarul
de perechi de poli fi = 40, se roteste cu nr = 75 rot /min.
Sa se calculeze t.e.m. indusa intr-un conductor al mfaûrarii rotorului
masinii, stiind ca inductia magnetica sub poli este repartizata sinusoidal.
Diametrul rotorului este D = 800 cm, lungimea activa a rotorului / = 75 cm;
inductia maxima in punctul median dintre poli este BM =
= 0,7—.
m2
Rdspuns:
e = 16,5 sin (100 n t)
37
Indicatii:
E max = vlB; v = Q - R
unde :
a=^
60
J
2TT
Problema nr. 1.10. Incircuitul din figura 1.10, a expresiile valorilor instan-
tanee ale curentilor ix si i2 slnt:
ix = Yl- 3 sin at. i2 = 1fl'5 sin
a. Sa se determine valoarea instantanee a curentului i.
b. Sa se verifice rezultatele de la punctul a) folosind reprezentarea polara
si reprezentarea in complex simplificata.
c. Cum se modifica expresiile celor trei curenti daca se alege o noua ori-
gine a timpului, asa incit faza initials a curentului rezultant sa fie nula?
HH
r^Jinnnan
—i 0 vv
L
i
)
>c
--- \
IL2 \
A
Raspuns:
a. i = \fl• 5,84 sin (at — 57°)
b. In construirea diagramei polare se pot evita axele OA §i OA', alegin- du-
se una din marimi drept origine de faza (IJ.
Din triunghiul dreptunghic OA B rezulta valoarea efectiva si defazajul.
c. Alegind o noua origine a timpului, pentru care faza curentului i devine
zero, fazele celorlalti curenti se modifica in mod corespunzator:
i = ]fl- 5,84 sin at'
Fig. 1.10, a, b
at cp — at \ at — at —|- (p — co//f —[- 57°
38
Rezulta:
*! = Y2- 3 sin (oY + 57°) iz = ]/T* 5 sin («Y — 33°)
1.4. CIECUITE ELECTRICE SIMPLE IN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 1.11. Un circuit serie format dintr-un rezistor avind rezistenta
Is
Rs = ion si o bobina fara rezistenta, avind inductivitatea este alimentat sub o
tensiune la borne alternative sinusoidala, avind valoarea efectiva Ub si
pulsaîa <o.
Se cere sa se calculeze inductivitatea Lp a bobinei si rezistenta Rp a
rezistorului, care trebuie legate in paralel, pentru ca sub aceeasi tensiune la
borne circuitul astfel format sa absoarba acelaî curent ca si primul circuit,
sub acelasi defazaj al tensiunii la borne.
0
Solutie:
' a
Impedanta montajului serie este:
=
Rs + j
iar admit an fa
l
L, = 0,1 H,
==
Is Rs + i<*L,
Impedanta montajului paralel este:
Fig.
— unde Yp=
J—P
■RTJ
j o)Lp
Curentii R
si Ip in cele doua cazuri au valorile*
Punind conditia Is = I.
Condifia devine:
I* =
— si Ip = —
-s 7 » —P 7 -P
_s
r
p
rezult
a: £ sau: Y, =
= 2, YP
l 1
j. 1
-j- JCOJLJ
Rs — jc*LS
JR
jaLp
_ J____. 1
CO L<n
39
Egalind parole reale §i imaginare se obtine:
R=R 10 + 3142-^ = 108,5 n
ps
lts 10
Lp = Ls -{-
_R|_
to2is
-0,1
102
3142 • 0,1
0,1101 H
Problema nr. 1.12. Pentru a se determina inductivitatea L $i rezistenta R a

unei bobine se masoara valoarea efectiva a tensiunii U la bornele bobinei si a
curentului I care o strabate, la doua frecvenje diferite fx si /2 ale tensiunii
sinusoidale aplicate u §i anume:
Ux = 60 V; Ix = 10 A; fx = 50 Hz
U2 = 60 V; I2 = 6 A; f2 = 100 Hz.
Sa se calculeze inductivitatea L si rezisten{a R a bobinei.
Solufie:
Modulul impedanjei complexe echivalente a bobinei este in cele doua cazuri:
= ]/R2 + <4 L2; = 2-f
A
= ]/R2 + «?X2
*2
Se obtine sistemul:
l R2 + 104 TZ2L2 = 36 ( R2 + 4- 104 n2L2 = 100
Rezulta:
L = 14,7-10‘3 H R = 3,84 £2
Problema nr. 1.13. Un rezistor cu rezistenta R = 100 £1 si un condensatoi de
capacitate C = 2fx F sint conectate in serie.
Tensiunea la bornele condensatorului are valoarea instantanee
uc= 10 sin 5 000 t.
Sa se calculeze tensiunea la bornele rezistorului UR $i la bornele intregului
circuit u, precum $i puterea instantanee absorbita.
Fig. 1.13
40
Solutie.
= 10 sin 5 000 t
Reprezentarea in complex simplificat a tensiunii uc este:
Uc =-êi°
Impedanâ complexa: este
l
jcaC
102 j = 102 e ’ 2
Curentul care strabate circuitvil este in complex
_ _______________________10 eio
tic
‘-k-
-i 4 io ys
1j
"2"
---e 2
|/2 • 102*e
iar in valoare instantanee:
i — !• —1 ■ - sin [ o+ —1 10 V2 { 2)
Tensiunea la bornele rezistorului este in complex:
TT T io i-?- -io
2 J
UR = RI = -pre = i —" |/2 /2
iar in valoare instantanee:
%==
^'wsin(w^+2)
Tensiunea la bornele intregului circuit este:
U = U« + UC = i^ + ^ = ^-(l+j)»10e
$i deci
w = |/Y* 10 sin |co t + ~ j
Puterea instantanee absorbita de circuit este:
p == ui = Yl • 10 sin |<o + — j sin |<o t + -~J j
. TT
’T
Cum sin a • sin b = — [cos (a — b) — cos (a + 6)], rezulta:
^ = y [y + sin (2 co/ + = 0,5 + 0,707 sin jlOa/ + £
41
Problema nr. 1.14. Cu ajutorul a trei voltmetre se masoara valorile
efective ale tensiunilor Uv U2, U3 in cele doua montaje din figura 1.14, a $i b,
frecventa tensiunii sinusoidale aplicate fiind /= 50 Hz.
Cunoscind valoarea rezistenjei Rv sa se calculeze parametrii bobinei R si L
in primul caz $i parametrii condensatorului cu pierderi R si C in cel de al
doilea caz, folosind diagrama vectoriala $i calculul analitic.
= 5 Q U1 = 50 V U2 = 121 V U3 = 149 V
Solutie:
Impedanfa bobinei este:
R1 = 20V U1= 60 V U2 = 180 V U3 = 193 V
Z=f? + jwL; Z = ]/R2 + w2L2 = ,
unde valoarea efectiva a curentului rezulta din relatia:
I=
-= 10 A
Se obtine:
R + (100 it)2L2 = 12.12
2
Din triunghiul oarecare OAB (fig. 1.14, c) rezulta:

u\ =Uj+ Ui - 2U1U3 cos <j>
de unde:
cos t}» =
50g + 1492 - 1212 2 • 50 • 149
0,675
Din figura 1.14, c rezulta:
OC = OA + AC,
42
sau:
Rezolvind sistemul
se obtine:
U3 cos (J; — RyI + RI 100,6 = 50 + 102?
2?2 + (100 it)2L2 = 12,l2 10 2? + 50 = 100,6
2? ==5,06 O L = 34,9 mH
Impedan(a condensatorului este:
Z=R+— ; Z = I/2?2 -f (—)2 = —
- jeoc r UcJ 1
Valoarea efectiva a curentului rezulta din relatia
E±
/ = Si = = 3A
20
Se obtine astfel relatia:
2?2 + -
3 600
(100 7r)2 C?
Din triunghiul scalen OAB rezulta (fig. 1.14, d):
Ul = U\ + U\ - 2 £^£7, cos
cos 4 =-----------------------------------------= 0,365
T
2-193-60
Dar: OC = OA + AC.
Rezulta:
+ RI = Ua cos <J»»
de unde:
R = 70,5 - 60 = 3,5 £2
43
Rezulta:
HT)-
= 53,3 jiF
R2
Problema nr. 1.15. O bobina de parametri R — 10£2 §i L = 10 mH conectata
in serie cu un condensator de capacitate C = 50 jxF este parcursa de
curentul
sinusoidal i — 0,2 sin (1 000 t).
Jinnnr—
R L
Fig. 1.15, a
unde:
а. Sa se calculeze valorile instantanee ale tensiunilor ut uR, uL, uc ?i sa se
efectueze bilanful puterilor.
б. Sa se calculeze grafic impedanfa fi tensiunea la bornele circuit ului.
Solufie:
a. Curentul care strabate circuitul este:
i = IM sin o= |/2 • J sin at,
0,2
IM = 0,2 A; I = ^r= 0,142 0; <o = 1 000 s'1
Reprezentarea in complex simplificat a curentului este:
I = 0,142 e*
Reactanêle inductiva $i capacitiva ale circuitului sint:
XL — coL =? 10 n
x. = — = - 20 a
*uC
Impedanta complexa a circuitului este:
Z = R + j jwL— = 10 — j 10 = 10 ^2 • e Tensiunile sint:
_ . 7T _
34
U = Z-I = 2 e = Y2- (1 — j) Ux = R-I= 10 • 0,142ej0 = 1^42
= j coL J = 1,42 eT = j 1,42
. Tt
JL
— I = 2,84 e 3 2 jtoC ~
- j * 2,84
44
Verificare:
u = u* + iL + yc = )f 2 • (i - j)
Valorile instantanee ale tensiunilor sint:
u=
u,
]/2• 2 sin^wf —
= ]/ 2 • 1,42 sin to t
— ^2* 1,42 sin^w/ -f ■c — ]/2‘ 2,84 sin Jto* -
uc —
Puterea aparenta complexa este:
. TC
S = U-I* = 0,284 e",T = (0,2 - j 0,2) VA
S = P + )Q
P = RP= 10 - 0.1422 = 0,2 W Q = XLI* + XCP = - 0.2 var Bilan(ul puterilor
este verificat.
b. Se construie§te diagrama polara, alegind curentul I origine de faza. Din
triunghiul OAC reprezentind triunghiul impedanfelor ?LR> ?LL> 1C §i la alti
scara triunghiul tensiunilor UB, UUc rezulta:
Deci:
- 10 1/20; 9 = i
Z= 10* f2 e
In mod analog:
OA = RI = 1,42 V
_1_ co C
oc = U = Ho A* + ACS =
= y 1,422 + 1,422 = 2 V; ? = j
Fig. 1.15, b
45
Deci:
U = 2e~ij u = j/2 • 2 sin |<otf — -j J
7
Problema nr. 1.16. In circuitul din figura 1.16 sint cunoscute valorile efective
a trei tensiuni. Se cere sa se construiasca calitativ diagrama in complex a
tensiunilor si curenjilor, sa se determine valoarea efectiva a tensiunii ne-
cunoscute (a patra) §i sa se gaseasca defazajul curentului I fata de U pentru
urmatoarele cazuri:
1) UR = UL = 20 V; uc= 10 V; !7 = ?
10V;
2) us= ?; no V; r/c =150 [7 = 50
V; V
3) UR= [7 = 5
^=10 V; ?
10V; ysv
4) UR = Uc = 10- [7 = 20
II
10V;In cazurile 3 si 4 sint doua soluîi.VCaror relatii dintre XL $i Xc corespund

1/3;
ele ? Solutie:
7. Din diagrama polara (fig. 1.16) construita pentru cazul 1 rezulta:
v*=m + (uL - uc)2
U = 1/102 + (20 - 10)2 = 10 1/2
tg 0^'
tg?=—---------------= 7 > 9=53 10
UR 4
Decir
UR = 30 e j53810/7r: 1800
5. AB = AD = lOB2 — OA2 = K(5 ]/5)2 - 102 = 5
«; Uc = CB = AC - AB = 10 - 5 = 5 V
q> = arc tg = arctg — = 26°35'
2
OA
Aceasta corespunde situajiei cind XL > Xc si curentul I este defazat in urma
tensiunii cu unghiul 9.
b) XJC = CD = AC 4-AD = 10 + 5 = 15 V
9 = arctg = arctg — = 26°35'
2
OA
Aceasta corespunde cazului cind XL < Xc, curentul fiind defazat inaintea
tensiunii cu unghiul 9.
4. AD = AB= VOB2 - OA2 = ]/202 - 102 = 10 /3
aj = CB + BA = 10-f3 + 10 ]/3 = 20]/JV
. AB , 101/3.-o
9 = arctg ------------------------= arctg----= 60
10
OA
Aceasta corespunde cazului cind XL > Xc. b) UL = CD - AD = 10 ]/3 - 10 ]/3
=0
*tg<p = “=r = 1^5; 9=60°
OA
Aceasta corespunde cazului cind XL < Xc.
Problema nr. 1.17. La variaîi ale parametrilor receptorului Rv Xv nu se
poate determina semnul unghiului numai cu aparatele din figura 1.17, a
(ampermetru, voltmetru ?i wattmetru).
In acest scop se recurge la o masuratoare suplimentara cu o bobina co-
nectata in serie.
Aparatele conectate in circuit indica:
1.Intreruptorul k inchis: U = 100 V; I = 10 A; P = 300 W.
2.Intreruptorul k deschis: U = 100 V; I = 12,5 A; P = 625 W.
Sa se calculeze 2?1# X 1# Zv ale receptorului, i?2, X2, Z2, ale bobinei introduse
§i sa se construiasca diagrama vectoriala pentru cazul al doilea, determi-
47
nlnd cu ajutorul ei tensiunile Ux fi U2 la bornele receptorului si ale bobinei

introduse.
Solutie:
7. Intreruptorul K inchis: Impedanâ complexa a circuitului are modulul:
Fig. 1.17, a
$i argumentul:
Z
u_
i
— =10 Q
10
9 = arccos — = arc cos (0,3) = 72°30'
Deci:
Zx = 10e±j72°3°'*:18° = 3 ± j 9,55 2. Intreruptorul K deschis:
Zx = — = — = 8 Q
/ 12,5
P
9 = arccos — = arc cos Ui
(0,5) = 60°20'
Z = 8 ej60O20'«:180° = 4 + j*6,96 Impedanja complexa echivalenta este:
=
?L
de unde:
Z2 = Z-Z1 = 4 + j6,96-(3±j9)5) = ( J \2’*9
11+] 16,51
Se ftie ca receptorul Z2 este inductiv, deci:
Z2 = 1 + j 16,51,
ceea ce conduce la concluzia ca receptorul Zx este capacitiv:
Z2 = 3 - j 9,55 = 10 e_j72*30'>’c:180<’
Schema circuitului devine cea din figura 1.17, b.
Tensiunile Ux §i U2 se pot determina din diagrama polara astfel:
UL = XLI = 106,5V; UR2 = R2I = 12,5 V Uc = XCI = 119,5 V; UR1 = RÎ = 37,5 V
^ = 1171 + 17*= 125 V U2 = ]/U%2+ Ul= 206,5 V
48
0-*
Fig. 1.17,,c
Verificare:
U = V(UR1 + UR2)* + (UL - ucy = 100 V Y = 90 — <p2 = 3°30'; <j, == 90
— 9l = 17°30'
8 = y + (J; = 21° u = Ym +m- 2UXU2 COS 8 =
= 1/1252 + 206,52 - 2 -125 • 206,5 cos 21°
U = 100 V
Problema nr. 1-18. Pentru determinarea tensiu- iiii U_ab dintre doua noduri
ale unui circuit cu parametri concentrati, care e defazata cu un unghi.
oarecare fata de tensiunea IJ_ aplicata intregului circuit, se folose^te
montajul din figura 1.18, a.
Sa se calculeze rezistenja R± astfel ca tensiunea Uab sa fie defazata cu un
unghi 9X = 30° inaintea tensiunii U. Sint cunoscute R2 = 5 £2 ?i X2 = = 15
Cl.
Solutie:
Presupunind ca se cunoa^te curentul 7, se poate construi diagrama din
figura 1.18, b.
92 = arctg — = arctg — = 71°45' i?2 5
Dar: <p2 = + <Pi ?i rezulta:
 ^2___^2 ^6 9 __ 15 5*0,894 11 8 12
1_
tg <p _ 0,894 _ '
Rx = 11,8 Q
Fig. 1.18
49
Problema nr. 1.19. In serie cu doua lampi cu arc, calculate la tensiunea U
= 29 V §i P = 290 W fiecare, a fost introdusa pentru limitarea tensiunii o
bobina. Ce parametri L, R trebuie sa aiba bobina, daca tensiunea de ali-
mentare a circuitului este 110 V, /= 50 Hz, iar factorul de putere pentru
tntreaga instalatie nu trebuie sa fie mai mic de 0,8.
Sa se construiasca diagrama polara a tensiunilor.
Sa se calculeze randamentul instalatiei si sa se compare cu randamentul
In cazul in care bobina este inlocuita cu un reostat cu sirma.
Lampile se considera pur rezistive, asa incit curentul care strabate circu-
itul are valoarea efectiva:
Impedanâ complexa a circuitului este:
Z = 2RL + R + ]vL, demodul: Z = -j = f(2RL + i?)2 + Rezulta ecuatia:
Se construieste diagrama vectoriala a tensiunilor. Din triunghiul oarecare
OAB rezulta (v. fig. 1.19, b):
Solutie:
UL 29
Rezistenta unei lampi este:
UB— ][U2 + (UL1 + ULif - 2U(Ua + ULi) cos 9

Pentru cazul limita cos cp = 0,8:
UB = V1102 + (2 • 29)2 — 2 • 110 • 2 -29 • 0,8 = 72,5 V
Jl
a
I
Fig. 1.19, a, b
50
Din triunghiul dreptunghic ABC se deduce:
U%=Ui+ Ui
U% = I2{R2 + <o2L2)
Rezulta ecuatia:
R + 1002 TC2L2 = j^-j2 = 52,6
2
Rezolvind sistemul:
R + 1002TC 2Le = 52,6
2
(5,8 + R)2 4- 1002 Ti2L2 = 121

se ob(ine:
R = 3 O; L = 21 mH Randamentul instalatiei este:
_ 2PL _ 2-290 580
^ Pt ~ 2 • 290 + 3 • 102 ~ 880 ”
73 = 66%
Inlocuind bobina cu un reostat cu sirma, acesta fiind pur rezistiv, schema

devine:
Fig. 1.19, c
UR' = U — 2UL = 110 — 2-29= 52 V
R'=E*.= - = 5,2 O — I 10
Pt = 2PL + R'l2 = 580 + 520 = 1 100 W
Randamentul instalatiei in acest caz este:
V = — = TT~ = 0,527; r,’ = 52,7 %
Se prefera deci prima solutie.
Problema nr. 1.20. Circuitul din figura 1.20, a poate fi utilizat ca indicator
de variatii ale frecventei. Cu- rentul de alimentare este stabilizat, valoarea lui
efectiva mentinindu-se constants / = 0,1 A.
Frecvenâ nominala este f0 = 500 Hz.
Parametrii schemei sint: C = 0,15 \iF; Rx = R2 =
= 2 120 n.
La frecventa nominala relatia dintre parametrii L, C, to este: co2LC = 1.
Sa se construiasca diagrama pentru fiecare din frecvenfele f = f0; f= 1,
l/0; / = 0,9 f0 ?i graficul variatiei tensiunii Uab in functie de variaîa
frecventei in limitele ± 10%.
Fig. 1.20,
51
Solufie :
a) / = /„ = 500 Hz Reactan|a capacitivS.:
\X„\ = — = ■
= 2 120 a
coC 2 • 7C • 500 • 0,15 • 10-*
Din relatia <o2£C = 1 rezulta:
XL = coL= — = 2 120 Q
L
coC
Impedanâ echivalenta a circuitului fa{a de bornele c, d este:
f«i- i4:)(«2+ i«i)
?1?2 _\ <*C)
7 —
Z JL Z
f i + £i
i?A — j - - -|- i?2 -f j Ci)L
coC
= 2 120 Q
U<a = £«* ' I = 2 120 • 0,1 = 212 V
Valorile complexe ale curentilor din cele dona laturi ale circuitului sint:
u„.
)T
h = ~ = 0,05 + j 0,05 = 0,07 e 4
?i
I2 = =§*- = 0,05 - j 0,05 = 0,07 e " ’ ”
_2
(Verificare: + I% + D
Valorile complexe ale tensiunilor la bornele condensatorului si bobinei sint
:
U. = — I1= — j 2120 -(1 + j) = 106 - j 106
UL = jw£ J2 = j 2 120- i (1 — j) = 106 + j 106 Da6 = - Uc + UL = - 106 + j
106 + 106 + j 106 = j 212 V
b) f= 1,1 f0 = 550 Hz.
c) /= 0,9 /„ = 450 Hz.
Urmarind un rafionament analog celui de la punctul a) se obtin
urmatoarele valori:
Ue<l 193, 5 V 7X = 0,0674 e j 42°30'
72 = 0,0674 e~ i 42°30' «= l80°
Ue = 88 - j 96,5
££. = 88 + j 96,5
Ua» = - Ue + Uj. = j 193
52
Fig. i.20, b,c,d,e

Uci = 236,5 V
Xi = 0,0747 e^8‘ ”-m°
J2 = 0,0747 e~ -m°
Uc = 131 - j 117,6 UL = 131 + j 117,6 uai = ~ Ue + UL = j 235,2
Diagramele vectoriale:
Graficul variatiei tensiunii Uab in functie de frecventa rezulta din ta belul
1.20:
Tabelul 1,20
/ f0 = 500 Hz 1,1 /0 = 550 Hz 0,?/0 - 450 Hz
uab 212 193 235,2

\ Problema nr. 1.21. In circuitul din figura 1.21, a sint cunoscute valorile
efective ale celor trei curenî. Se cere sa se construiasca calitativ diagrama
in complex a curentilor si tensiunilor, sa se determine valoarea efectiva a
curentului necunoscut (al 4-lea) si sa se gaseasca defazajul dintre U fi I in
urmatoarele cazuri:
1) IR = 3 A IL = 5 A Ie = 1 A 1=7
2) IR — 7 IL = 0,4 A /,= 1,2 A 7=1 A
53
3) JB = ]/3A Il= 1A /,= ? 1=2 A
4) /a = -Â /,= ? Ic = 2 A / = -j|-A
In cazurile 3 si 4 sint posibile doua solutii. Caror relaîi dintre.XL si Xc
cores pund ele?
Fig. 1.21, a, b
Solutie :
1. Din diagrama polara (fig. 1.21, b) construita pentru cazul 1) rezulta
I* = I% + (IL - /c)2
I = |/32 + (5 — l)2 = 5 A; 9 = arctgII ~ Ic = arctg — = 53°10'
iR 3
Deci:
I _ 5 e- ] 53°10' n : 180°
2. Din diagrama polara (fig., 1.21, c) rezulta:
2 2
( IR = y/ - (Ic - h) = Vl*-(1.2-0,4)* = 0,6 A
/c II
9 = arctg ~ = arctg — = 53°10'
IR 3
7* = 0,6 e*
J = J ei 53c10' TC: 180^
3. Din diagrama polara (fig. 1.21, d) rezulta:
AC = 4D = VdC*-dA* = y4^3 = 1 a) 13C = AB — AC =1 — 1=0; Ic = 0
AC 1
9 = arctg =■ = arctg — = 30°; I = 2 e- > 30°*: 180°
Corespunde cazului cind Ic < IL; — > wL — circuit inductiv
coC
BC < BL
54
. Tt
T
b) BD = AB + AD = 1 + 1 = 2; 7C = 2 A 7„ = 2 e
9
^ arCtg OA 1 aTCtgW = 3°°
^ s
< C
1
0 IL*0
,4
c
Fig. 1.21, c, d, e
l — 2 ej 3°c 7t;180
Corespunde cazului cind

Ic> IL\— < coL — circuit capacitiv wC
Bc >
4) Din diagrama polara (fig. 1.21, e) rezulta:
AC =TD = Voc* - OA« = F-i-
________ ___ _____ . TC

a) PC = AB — ^4C = 2—1 = 1; /L = 1 A; I_L = 1 e J T
9 = arctg ^ = arctg 1/3 = 60°; / — -^L- ej 60°7t: 1800
0^ K3
■i J
Corespunde cazului cind: Ic < IL; — > coL ;BL> Bc — circuit capacitiv.
coC
J) PD = AB + AD = 2 + 1 = 3; 4=3A; /L = 3e’^
9 = arctg ^ =*arctg j/3 = 60°; 7 = e"j 6°O7t:180°
OA K3
Corespunde cazului cind: Ic< IL; — > a>L; BL > Bc — circuit inductiv.
coC
Problema nr. 1.22. In circuitul din figura 1.22, a, dupa conectarea bateriei
de condensatoare, aparatele indica: I = 115 A, U = 6,4 kV, P = 665 kW, iar
dupa deconectare: I = 166 A, {7 = 6,2 kV, P = 623 kW.
Se cere sa se calculeze:
1. Rezistenta §i react&gâ impedanjei de sarcina presupusa a fi alcatuita
prin inserierea lui i cu I.
2. Rezistenta si reactanâ aceleiaî impedance, dar formata din R in
paralel cu X.
55
3. Capacitatea bateriei de condensatoare (f = 50 Hz).

4. Expresia valorilor instantanee ale curentului si tensiunii.
Solutie:
a. intreruptorul K deschis, iar cele doua elemente inseriate (fig. 1.22,
Impedanâ complexa este:
Z = j = R + jX = Ze™ = 37,4 e*!52'45'^1800
Rezistenta fi reactanta sint:
Rs = Z cos <p = 22,6 £2
X = Z sin <p = 29,8 £2
b. Intreruptorul K deschis, iar cele doua elemente in paralel (fig. 1.22,
Rp = — = 61,4 £2
V
P
Admitanta circuitului este:
( i i2 ( / n2 r 166 v
2
2
Rezulta: Xp = 47,1 £2 Se verifica relaîa este: Z8 = —
—p
c. Intreruptorul /£ inchis (fig. 1.22, d):
o = arccos — = ± 25°40' T ui
J
Uz=Ue>° = 6 400 e ’°, considerind 17 origine de faza;
I = 115 eT j 25°40#7r: 180° = 1Q4 =p j 49.
56
CurentuLcare stxabat.e ippedanâ este:
I -i-= ------6-4QQ- -:- - = 171 e T j 52°45/7r: 180 _5 qz i 136
1,1 C
-U , Z 37 4 e ± 3 52°45 n: 180° iUO,J*rjlOU
Rezulta curentul prin condensator:
lc = Z - L = 0,5 ± j 87 = 87 e
, . n ± J-5-
7C este defazat inaintea tensiunii cu — , deci: “c ' 2
Rezulta:
Is = 171 e~ J 52-45^:l8°- ?i / = 115 e-j25°40'«:180»
^diagrarna polara din figura 1.22, e).
Valorile instaiitanee ale tensiunii §i curentului sint:
u = yiT* 6 400-sin 314 2
i = • 115-sin (314*- 25°10'*: 180°)
Valoarea capacitaîi condensatorului C rezulta din relaîa:
17
,V —1
c
Ic coC ’
C = — =?
col/
87
100-TC . 6 400
= 43,4 jxF
Problema nr. 1.23. O stajie de cale ferata electrificata este alimentata cu
curent peyjfrecvenâ /=16ydela-o staîe centrala, printr-o linie mono-
fazat a ^tle jungime / = 30 km. SeC/fiunea conductorului de cupru este 5 =
= 50 ifim*) conductivitatea = 57 • 10*?-/—, distanta dintre conductori, D —
a am *
,v
= 150 cm. *
57
► *. "x
M
Sa se determine tensiunea U0, puterea P0 $i cos <p0 la centrala, daca
puterea la staîe este P2 = 4 200 kW, tensiunea t/2 = 35 kV si cos <p2 = 0,96
(q>2 > 0) Se va rezolva analitic grafic cu ajutorul diagramei polare.
Solutie:
Rezistenta si reactanta liniei:
RL = 2 p4 = 210 Inductivitatea liniei bifilare:
Lt=^ln-[H] = 71-10"3 [H]
nr
r — yi = 0,399 cm
= LL • 2nf = 4,76 O
Puterile activa fi reactiva la centrala sint:
P0 = P2 + A PL Qo = Qt + A Ql,
unde
A PL = RLP; A QL = XlP Curentul prin linie este:
I = ——— = 125 A
U2 cos q>2
si deci:
= RlP = 325 kW; A0L = XLI2 = 74,3 kVAR (?2 = J72/2 sin ^p2 = 1 300 kVAR
P0 = P2 + APJJ, = 4 525 kW; <?0 = Q, + A& = 1 374,3 kVAR S0 = YW+Ql = 4
720 kVA TTb = ^ = 37,8 kV
cos <p0 = — = 0,955
s0
58
Diagrama polara este prezentata in figura 1.23, 6.
Se alege ca origine de faza tensiunea U_2 = OA de la extremitatea
utilizare si se traseaza curentul I in circuit defazat cu <p2 in urma tensiunii.
Se construieste apoi AB = RLI> caderea ohmica de tensiune in rezistenta
liniei (in faza cu/) si BC = XLI, caderea de tensiune inductiva in reactanta
liniei (defa-
zata cu — inainte fata de I).
2
Rezulta vectorul AC = AUL — caderea de tensiune totala in linie. Yectorul
OC = OA + AC sau UQ = U2 + A£/L reprezinta tensiunea la extremitatea
alimentare (producere) a liniei defazata cu cp0 fata de /.
Din diagrama rezulta:
U0 cos u = OA + AD = U2 + RlI COS 92 + XLI sin ®2 =
= 35 000 + 21 . 125 • 0,96 + 4,76 • 125 • 0,296 = 37 696 V
U0 sin ^ = CD' — DDf = XLI cos 92 — RLI sin 92 =
= 4,76* 125 • 0,96 - 21 • 125 • 0,296 = - 207 V
l\ = y(C70 cos 4<)2 + (U0 sin ^)2 = 37,8 V t? i —= — 0,0055 ; J; =
0°20'
"T 37 696
?o = 92 + + = 17°15' — 0°20' = 16°55' cos 90 = 0,956
Problema nr. 1.24. Energia electrica este transmisa de la un generator
printr-o linie de transmisie catre un consumator, sub tensiunea U2 = 220 V si
cos 92 = = 0,8. Curentul in circuit este I = 25 A, rezistenta liniei R1 = 1 £2, iar
reactanta ei X1 = 2,5 Q.
Sa se determine grafic si analitic tensiunea la bornele generatorului U0,
cos 90, P0 pentru cazurile cind 92 > 0 si 92 < 0. Sa se calculeze randamentul
liniei de transmisie.
Solutie:
a) 92 > 0, circuit inductiv.
Puterile P2, Q2 la consumator:
P2 = U2I cos 92 = 4 400 W Q2 = U2I sin 92 = 3 300 VAR
59
Pierderile de putere activa si reactiva in linie:
APL = RJ* = 625 W; QL = XxP = 1 560 VAR Rezulta puterile activa $i
reactiva la generator:
P0 = P2 + APL = 5 025 W; Q0 = Q2 + AQL = 4 860 VAR S0 = ][P°o + Ql = 7 000
VA
Rezulta tensiunea la bornele generatorului:
U0 = ^ = 280 V
cos 90
UJ
= 0,718
Randamentul liniei:
YJ = 0,875 = 87,5%
C70 si cos (p0 se pot calcula si cu ajutorul diagramei polare (fig. 1.24,6) U0
cos tp =r U2 + RlI cos 92 + XLI sin 92 = 277,5 V U0 sin tj/ = XLI cos 92 — RLI sin
92 = 35 V
U0 = ]/(Uo cos *)* + (U0 sin *)* = 280 V; * = arctg-g- = 7°10'
277,5
<Po = <?2 + + == 44°10'; cos q>0 = 0,719 P0 = U0I cos <p0 = 280 • 250
• 0,719 = 5 030 W b) <p2 < 0, circuit capacitiv.
P0 = P2 + APL = 5 025 W; Q0 = Q2 + &QL = - 1 740 VAR
So = )/P2o+Qo = 5 310 VA
C70 = — = 212,5 V; cos <p0 = ^ = 0,945 I SQ
Din diagrama polara (fig. 1.24, c) rezulta:.
U0 cos 9 = U2 + RlI cos 92 — XLI sin 92 = 202,5 V
U0 sin = RlI sin 92 + XLI cos 92 = 65 V
65
U0 = UU0 cos ^)2+ (J70 sin )2 = 213 V; + arctg-^ = 17°50'
202,5
<Po = <!> — ?2 = — 19°10'
P0 = C707 cos <p0 = 5 030 W
60
Problema nr. 1.25. Sa se determine impedanta Z $i factorul de putere cos
<p al circuitului din figura 1.25, daca Rx = R2 = 25 H; Xx= 33,3 Q; X2 = = —
33,3 tl. Sa se calculeze curentii 7, Iv I2, IL, Ic, tensiunea aplicata la borne avind
valoarea U = 200 V.
Sa se efectueze bilantul puterilor si sa se construiasca diagrama polara.
Solutie:
Impedanta echivalenta complexa circuitului este:
— ?LAB
KBC —
(jXj)
Ri+i*i
-Ra (j ^"2!
= 32 n
■^2 + )X2
cos <p = 1. Se considera: U = U ej0
~i-b
UAB = ZABI = 125 • e = 180° = 100 + j 75 UBC = Zjd = 125 .e-i37'"1'80’ = 100
- j 75 Curentii in cele patru laturi sint:
jx,
*i + jx,
4 _|_ j3
53
= — = I--------------------—— = 3,75 e- ‘*: 180<l = 2,25 — j3
" ixt ~ + jx,
/ £B£ = /_J^-----4 _ j3
#2 -^2 + iX2
I _________ —BC — J —
jX2 i?2 "t
= 3,75ei53’,t:180<’'= 2,25 + j3
Bilantul puterilor:
S = U’I' = 200 • 6,25 = 1 250 VA P = R& + -R2 i| = 1 250 W
(? = Zx/f +X2Z| = 0
I'
Diagrama polara este data in figura 1.25, b.

Fig. 1.25, b
61
o
I
y
Q---------
Fig. 1.26, a
Problema nr. 1.26. Doua receptoare monofazate conectate in paralel sint
strabatute de curentii si i2 de valori efective Ix si 12 = 2IX defazaje fata de
tensiunea la borne:
cos 9X = 0,8 (9X > 0); cos 92 = 0,4 (92 > 0)
Sa se calculeze factorul de putere cos 9 al intregului circuit si semnul
unghiului 9.
Cum se schimba „cos 9" si semnul lui 9, daca restul condiîilor, raminind
fteschimbate, <p1 > 0, iar ?2 < 0?
Solutie:
h
a) 9i > 0; 92 > 0
La cos 9X $i cos 92 date, corespund:
li.
2
?i = 37°
©, = 66°30*
Din diagrama vectoriala (fig. 1.26, b) rezulta:
tg 0; 92 < 0
cos 9X = 0,8 ; sin 9J = 0,6;
cos 9 = 0,55
cos 92 = 0,4 sin 92 = — 0,918
1,522
62
-2. . 0,6 - I2 • 0,918
tg cp = -
= - 0,772
— * 0,8 + h
22
0,4
lo ; fc —5 '
uJ r Rl
)x? COSf
y
---- . . t > 1s
Fig. 1.27
T
±C
9 = — 37°40'; cos 9 = 0,794
Problema nr. 1.27. Din doua receptoare conectate in paralel primul are
rezistenta Rx = 8 £1, reactanta Xx = 10 Q si valoarea efectiva a curentului Ix
= 15 A, iar al doilea
are cos <p2 = 0,^ (<p2 > 0) si puterea activa P2 = 500 W (fig. 1.27, a).
a.Sa se calculeze curentul I0 in portiunea neramificata a circuitului,
puterea activa P0, reactiva Q0 si cos <p0 al intregului circuit.
•. b. Sa se calculeze valoarea capacitatii condensatorului C(/= 50 Hz) care
conectat in paralel pe circuit permite imbunatatirea factorului de putere la
cos <po = 1 si valoarea efectiva a curentului Ic care-l strabate.
c. Sa se construiasca diagrama polara.
Solutie:
a. Concomitent cu calculul analitic se construieste diagrama polara $i
problema se rezolva grafo-analitic:
UR1 = = 120 V
Uxi = X1I1 = 150 V
U=]/U%1 + U*Xl = 192,4 V
<px = arctg = 51°20'
<p2 = arccos (0,7) = 45°30' Defazajul dintre Ix si I2 este:
8 = 9l _ <p2 = 51°20' — 45°30' = 5°50' Curentul total va fi:
I0 = y/j I\ -f- 2/1i2 cos S,
unde:
J2 =----^---= 3,71 A
U • cos cp2
Fig. 1.27, b
63
Rezulta:
I0 = 1/153 + 3,712 + 2-15- 3,71-cos 5°50' = 18,7 A P0 = 2?x.Zf + P2 = 2 300 W
p
cos <p0 = —— = 0,64 Y U • /0
Q0 = U • I0 sin <p0 = 3 600 VAR
J. Problema imbunataîrii factorului de putere sau a compensarii puterii
reactive presupune mic$orarea puterii reactive absorbite de receptor de la
reêa, in scopul mic?orarii pierderilor pe linia de transport $i producerea
acesteia chiar la locul de utilizare cu ajutorul bateriilor de condensatoare
sau al compensatoarelor sincrone.
La cos <p0 = 0,64 corespunde Q0 = Ptg <p0 = 2 770 VAR La cos <po = 1
corespunde Q'0 = P tg 90 = 0
Qo — Q'o—p (tg <?0 — tg <po) = Cu, U2
in acest caz, circuitul nu absoarbe deloc puterea reactiva pe la borne,
intreaga putere reactiva necesara fiind debitata de condensatorul C.
UCu> — U - Ic
X
C
C= = 0,24 • 10~3 F = 240 uF
U*co
Ic = ^ = 14,35 A
c
u
Problema nr. 1.28. Un receptor monofazat de curent alternativ trebuie sa
fie alimentat sub o tensiune la borne avind valoarea efectiva UbR si
frecventa /. Receptorul absoarbe in aceste conditii puterea P sub un factor de
putere cos 9, fiind alimentat printr-o linie de un generator de curent
alternativ monofazat.
. Se cere sa se calculeze capacitatea C pe care trebuie sa o aiba un conden-
sator conectat in paralel cu receptorul, pentru ca pierderile Joule-Lenz din
linia de alimentare sa fie minime.
Fig. 1.28
UbR = 208 V; / = 50 Hz; cos 9 = 0,707; P = 3 000 W. Solufia I:
Pentru a avea pierderi minime in linie, trebuie ca pentru o valoare data a
tensiunii UbR, deci a tensiunii UAB, curentul priri linie sa fie minim, sau
impedanta liniei fiind constants., trebuie ca
64
impedanta echivalenta intre bornele C si D, ZCD, sa fie maxima, sau admi-
tanfa YCD sa fie minima:
Y-CD — j CO C
P -f- j 6) L
unde R este rezistenta echivalenta a receptorului alimentat si L este induc-
tivitatea echivalenta a lui.
R si L se pot calcula in functie de datele problemei:
P = UbRIr cos 9
Ir
P
UbR cos 9
Z*
UbR _ UbR cos 9 IT ~ P
R = ZR COS 9 =
UbR cos2 9 P
X — coL = Z sin 9 = sin 9 • cos 9
-tr • . P - - j Git P t '( S'* CO -L» |
Y nry = 1 co C -j- ------------ =-----------b j I CO C- ----- ~ I
—CD J -r + w8i2 R2 + U3L2 ^ J?2 + co2/*2/
YCn este minima cind <oC
>C =
co L
J?2 + co2L2 co L
— 0, adica:
J?2 + co2L2
Jinind cont de expresiile anterioare, conditia de mai sus devine:
co C =
UbR .
sin 9 cos 9
cos2 9 j2 9 cos 9 j
-2 =
P sin 9 UbR cos 9
co C
R,
7^~tgcp
UbR
sau:
co C = P tg 9
Qc ^
adica puterea reactiva debitata de condensator trebuie sa fie egala cu
puterea reactiva absorbita de receptor.
Rezulta valoarea capacitatii condensatorului C:
P. _ 3 000
<*UbR ^ “ 314 • 2082
g
0,707
0,707
= 221 F = 221
Solutia a doua:
Fie 9' defazajul dintre reprezentarile in complex simplificat ale curentului
de linie 7Z §i tensiunii la borne UbR.
7, cos 9' = Ila fi 7, sin 9' = 7Jr
sint cele doua componente ale curentului 7,.
65
Componenta activa este invariabila in condifiile problemei, deoarece
puterea activa a receptorului se poate pune §i sub forma:
P = UbR • It cos <p ' = ct
Deci pentru ca It sa fie minim trebuie ca:
Ji sin 9' = 0 sau: Q = Ubr • I • sin 9' = 0,
in care Q este puterea reactiva absorbita de consumatorul format prin
legarea in paralel a receptorului dat si a condensatorului.
Condiîa de mai sus revine la a spune ca puterea reactiva cedata de con-
densator trebuie sa fie egala cu puterea reactiva absorbita de receptorul dat:
Qc = Q
Din <0 C XJbR = P tg 9 rezulta aceeaî conditie.
Problema nr, 1.29, Sa se arate folosind o metoda analitica si una grafica
legate de reprezentarea in complex simplificata a marimilor care sint
functiuni
armonice de timp, ca puntea de curent alternativ din figura nu poate fi
niciodata adusa la echilibru.
Solutia I:
Fie puntea din figura, alimentata sub o tensiune la borne armonica, a
carei reprezentare in complex simplificata este Ub.
Notind:
jo}C
51 z2 = R>
= =
conditia de echilibru a puntii se obtine scriind: Vc = VD sau U_ic UAD ?i U_BC
LLBD Z.ILI = —2k > izLi = K1L2
k-k
k-k-k
L
k
k
Conditia de echilibru este: sau, tinind cont de notafii,
Z2 72
_1 —
1
(coC)2
= *2 ,
relate care nu poate fi satisfacuta.
Solutia a doua:
Se considera puntea alimentata ca mai sus si curenîi din laturile puntii
indicati in figura 1.29, b, in ipoteza ca puntea ar fi in echilibru.
66
c
b
c
Fig. 1.29, by c
Se observa ca curentul trebuie sa fie defazat inainte fata de Ub cu un
ceea ce nu este posibil, deoarece cei doi fazori reprezentativi din diagrama_
polara sint perpendiculari uriul pe altul (pot avea modulele egale, dar defa-
zajele fata de Ub sint diferite).
Problema nr. 1.30. Circuitul din figura 1.30, a, constituit prin legarea in
serie a unui receptor de impedanta complexa Zv cu doi receptori de impe-
dante Z2 si Z3 conectati in paralel, permite sa se mentina constants valoarea
efectiva a curentului /3 independent de impedanta Z3.
a. Sa se determine natura impedantelor Zx si Z2 si relatia dintre ele, in asa
fel incit curentul prin impedanta Z3 sa nu depinda de aceasta impedanta,
tensiunea aplicata circuitului fiind con-
unghi oarecare 9. In faza cu Ix este tensiunea UAD, iar defazata cu y in urma
fata de Ix este tensiunea UAC
Pentru ca puntea sa fie in echilibru trebuie ca:

RAD = RAC
b. Sa se determine din aceasta relatie capacitatea C a condensatorului si
inductivitatea L a bobinei care formeaza impedantele Zx si Z2 cunoscind:
stanta.
[7 = 220 V;/= 50 Hz; /3 = 10 A = ct.
o-
B
c. sa se rezolve problema grafic, folosind diagrama polara si considerind
Z3 = R.
Fig. 1.30, a
67
Solufie :
a. Se calculeaza /3 in funcfie de Uv Zv Z2 ji Z3 $i apoi se anuleaza coefi-
cientul iui Z3 din expresia lui Js:
LLAB — IIIAB —
V
?l +
il + i.
T - V-*B _ ia — “n— —
E-i,
?3 + —3 (—1 “I" -‘d
Condifia ca 7S sa nu depinda de Z3 rezulta din amdarea derivatei:
Admiînd:
rezulta:
j£ = 0; Z1 + Zt = 0
dz,
Zl — RlJr]Xi) Z2 = i?2 + j %2 Rl + ^2 + j + ^2) =
If ^1 + ^2 = 0 \ Xx + x2 = 0
Rezistenja nu poate fi decit pozitiva, deci pentru ca:
Ri + ^2== o*
trebuie ca:
Ri = R2 — 0
Xl + Xt = 0 +X1=-X%‘, L<* = ~
co C
In concluzie: impedanâ Zx trebuie sa fie pur inductiva, iar impedanâ Z2,

pur capacitiva, sau invers.
Sint deci posibile doua soluîi reprezentate in figura 1.30, b, c.
b. Jinind seama de condiîa enuntata rezulta:
Presupunind:
I,
u
~Z~,
Zx = j coL = j X
Z2 = — = - jX ?i U = Uei°
jcoC
L=
u
J,
I7e*> U -i-r
------- = — e 2
5 !L Leo
12
toL e
68
rezulta:
L=±
220
CO J3 100 7T • 10
= 7,01 • 10~2 H = 70 mH
Din relatia: oZ, = — , rezulta:
co C
C
co2L
(100 nf ■ 7,01 • 10-2
= 0,0145- 10“2F = 145 p F
c. Se considera una din cele doua scheme (fig. 1.30, c, in care s-a
presupus Z3 = jRJ ^diagr§.ma-polara fiind cea din figura 1.30, c. Alegind UR
origine de ;faza, tehsiiinea la bornele . condensatorului este:
V. = )Xclc=-i-r(Ln + lL) =
co C
dar:
unde.
. 1 T .1 T = - J — iR - j — II.
co G co C
He — Hen “f~ HJCL*
-J|-
Fig. 1.30, e
UCR = — — IR este tensiunea la bornele condensatorului in ipoteza cS co c
prin el'trece numai IR |este defazata cu in urma fata de IR j;
UCL =---------- IL este tensiunea la bornele condensatorului in ipoteza cS
co c~
prin el trece numai IL |,este [defazata cu in urma fata de /Lj ♦
Aceste tensiuni au valorile efective:
UCR
= XCIR = X
c
UR
i?
Fig. 1.30, d et
69
Dar:
OA2 = AC2 + OC2
Condijia ca IR =£ i(R) este: Xc = XL.

Problema nr. 1.31. Pentru masurarea inductivitatii L a unei bobine $i a
rezistentei ei R se foloseste schema din figura 1.31, a. Prin aplicarea unei
tensiuni de valoare efectivS, U = 125 V si /= 50 Hz, alegind potrivit capaci-
tatea C, sepoate obtine o aceeasi indicatie a ampermetrului = 1,8 A prin
inchiderea §i deschiderea intreruptorului K.
Apoi, prin inchiderea intreruptorului K si dublarea capacitatii C se ma-
soara din nou curentul /2 = 1,3 A.
Sa se calculeze parametrii bobinei, L si r.
Solufie:
a. K deschis (fig. 1.31, c):
I = IC= 1,8 A = Iv
dar curentul prin condensator are expresia Ic = = j U to c.
Rezulta:
£ _ IC __ ___
= 0,459 10'4 F
co U 125 • 100 n
K tnchis:
I = IC= 1,8 A = I2
I = Lc + LL
2
I* = I + II + 2IL-IC cos 9
Fig. 1.31
70
unde:
Deci:
cos <p = — sm <px = —

coL
1,82 = 1.8* + ( , U )2-2-1,8 {yrz + aw)
Vr2 -f a2L* U
<AL
Rezulta inductivitatea bobinei:
L=
125
Vr2 + co2!.2 Vr2 + waL2
= 0,11 H
3,6 • 100 7T
b. K inchis (fig. 1.31, c):
I — I2 — 1,3 A] C' — 2C = 0,918 • lO^F
l
h = -i
CO C'
— j * 34,7
Din relatia:
Z2 = r+ jcoZ, = r + j 34,54
7 gi • g. £
ri25-|2_ FIT
[l,3 J “ IcoC'J
r2 + co2L2
rezulta:
r = 13,4 Q
Problema nr. 1.32. Pentru obtinerea unui unghi de defazaj de — intre cu-
2
rentul I2 In infaûrarea in paralel a unui contor de inductie §i tensiunea re-
felei U, se folose^te schema din figura 1.32, a.
Sa se determine rezistenâ cu ajutorul careia curentul I2 ramine in
urma cu — fata de tensiunea U.
29
Parametrii bobinelor sint: Z = (100 +
+ j 500); Z2 = (400 + j 1 000)
Sa se construiasca diagrama polara a curentilor §i a tensiunilor.
Solutie:
Considerind origine de faza tensiunea U:
U=Ue>°
I2 = I2 ei<Pa
71
00
Pentru ca cp2 = ~ > trebuie ca: tg <p2 = — = ,2 i2a
adica:
Dar curentul I2 este:
/, = I
Ri _
C7
72a = 0
J?,
-^1+^2 21 ^l-?3+ -2^(^1 + ?2) +

~ Aa + j
2r
+ -2
Considerind,
Z=R + ]X=100 + ]500 Z2 = 2?2 4~ j ^2 = 400 4~ j 1 000,
condiîa: I2a = 0, devine: R^R 4- R*) = XX 2 — RR2, de unde rezulta:
R _ XX, - RR2 = 920 n i? + i?a
Diagrama polara (fig. 1.32, b):
Alegind /2 drept origine de faza se traseaza directia tensiunii U_AB:
q>2 = arctg — = 68°10',
■^2
apoi directia lui U fata de curentul 7; <p = arctg — = arctg 5 = 78°40'.
R
Directia lui 7 este:
8 = arctg A jin ?2 + /2sin0 /2 cos <p2 + /2 cos 0
Presupunind cunoscuta tensiunea U (valoarea efectiva) $i
$tiind ca este defazata cu r--
inainte fata de 72, se descompu- ae in Uz si U_AB care la rindul lor se
descompun:
UZ{UR = RI ?i Ux = XI)
ILAB{R2^2 X2I2)
UAB = R1/1 Rezulta 71# 72, 7.
72
Problema nr. 1.33. Sa se determine impedanta Z2 a receptorului din figu-
ra 1.33, astfel incit ea sa fie egala cu impedanta de intrare Zr a circuitului.
Sa se calculeze curenîi Ilt I2, I, daca valoarea efectiva a tensiunii aplicate
circuitului este Ux = 1 000 V, iar parametrii retelei sint:
R= 1 550 X = 3 000 Q
u
o-------------6-
Fig. 1.33
Solutie:
Impedanta Z2 a receptorului rezulta din condiîa:
Ze — Z2 — 2? +
j*(* + g2) jX + J? + Z2
(R - Z2)(7? + ]X + Z2) + jX2? + jXZ2 = 0
Zf = 2?2 + j 2X2?.
Considerind Z2 = Z2 ej ^:
rezulta:
Z1 ej2<P2= 9,58 • 106 • ej75°30/ff:1800,
Z, = Z2 = 3 100 ej ^7°45/TT:I8O° = 2 450 + j 1 900; cp2
37°45'
Curentii sint:
7j = =± = 0,323 e - J = 0,256 — j 0,198
I 25 :180
72 = 7X-------------——— = 0,152 e> ' '" “ = 0,1525 + 1 0,0038
-2 -1} X + R + Zt J7
7 = 7, - 7, = 7, -2 + - = 0,448 e-i25°30'":18l,° =0,408-i0,194

1 1
_ _1 _2 ~ Zt + R+jX
Problema nr. 1.34. Se da circuitul dinfigura 1.34, a, alimentat de o
tensiune alternative sinusoidala: u = ][l • 100 sin|co/ + ‘
Parametrii circuitului sint: 2? = 10Q; Z, = — H; C = ——F.
7T
Sa se calculeze:
a. Impedanta echivalenta a retelei, rezistenta $i reactanta echivalenta.
b. Admitanta, susceptanta si conductanta echivalenta.
c. Valorile instantanee ale curenfilor ic, iR, iL $i a tensiunii uAB.
d. Sa se efectueze bilanûl puterilor.
e. Sa se rezolve utilizind diagrama polara a circuitului.
TC
II L
6—----- ---
Fig. 1.3-1, a
73
Solufie:
Reprezentarea in complex simpiificat a tensiunii sinusoidale:
u = ]/2 • 100 sin j
,T
U = 100 e = — 50 • ]/2' (1 + j)
a. Impedanta complexa echivalenta:
Ke = iXe+-^^- = 5-]5 = 5-]i2^-^=Re + ]X Deci:
R. = 5£i
Xe = — 5 Cl; circuitul are caracter capacitiv. b. Admitanta complexa
echivalenta:
Deci:
Y, = 4- =-^— = — + i — = Ge-]Be
~e 5 - j 5 10 J 10
Ge = — S; Be = - — S * 10 * 10
Jc = JMO-^V 3 = -ylOp
. 3n J-T
Folosind regula divizorului de curent, rezulta:
L = l-rr—r= 10ej!^= — 5-f2(l + j)
R + j aL
ln = 1-^-7= 10e-i7=5-y2(l - j)
R + 3 coL
Valorile instantanee ale curenplor tensiunii uAB sint:
ic = ]jl • 10 1^2 sinjto* -
iL = |^2 • 10 sin t + j
—1/2- 10 sin |to / — -jj
uAB — RiR = 1^2*100 sin|<otf —
74
d. Bilantul puterilor.
Puterea aparenta complexa absorbita de circuit pe la borne este:
.
S = U- I_c = 1 000 • J/2- e 4 = = 1 000 — j 1 000 P = R • 1% = 1 000 W
Q = <aL-II
co C
n = - 100 VAR
Fig. 1.34, b
e. Diagrama polara este cea din figura 1.34, b.
Problema nr. 1.35. Receptorul din figura 1.35, a este caracterizat prin urma-
torii parametri: R1 = 1H; R = 2 0; XL = Q; Xc = j/3 H.
V3
Valoarea efectiva a tensiunii aplicate la borne este U = 173 V, iar
frecvenâ / = 50 Hz.
Sa se calculeze valorile efective si instantanee ale curentilor i, i lt i2 §i ale
tensiunilor u' si u", utilizind diagrama polara.
Sa se efectueze bilantul puterilor.
Solutie:
In construct diagramei polare din figura 1.35, b se considera origine de
faza curentul Iv
In faza cu Ix se traseaza Ur1 = R1*I1 = 1 •si defazat in urma cu J, t/c = |^c|/1
= K3-/1.
Insumind, se obtine: XT = UR1 + Ue Se traseaza apoi I2 in urma cu — fata de
U\
Suma vectoriala a curentilor I± §i I2 este:
l=L+h
*
75
Dar:
Rezulta:
Rezulta:
h=
U'
VRl + XI
U'
:= - SI
2y
El
xL
U' V3
2
/ = Vn + It - 2 • Jj- Jt cos(9l + 90°) =
Ji
/ = — = —, unde: 9l = arctg — = 60° R 2 T1 b
Rx
U' = U"
Curentul I este in faza cu U_", iar tensiunea totala:
U = U’ + U"
Tensiunile U‘ si U" fiind egale, patrulaterul ODEF este un romb ?i rezulta
XJ = 2 V cos — , unde : 2
Deci:
, OA /. cos m, (11
= arccos — = arccos — — = arccos — I =
T
OB i (.2;
U = 2U’ cos 30° = U’ ]/i
60°
U’ = U” =
Valorile efective ale curenîlor sint:
= 100 V
ys
50 A = I
I2=?lU' = 50-f3 A
Rezulta valorile instantanee ale celor trei curenî:
*1 = ^2 *50 sin + —■ i2 = ]/2 • 50 • Y3 sin — -jJ
t = Y 2 • 50 sin
Circuitul are un caracter inductiv.
Bilantul puterilor.
Puterea aparenta complexa, absorbita de circuit pe la bornele sale, este:
ZL 2L
s = U •!* = 173 ei°- 50 • e6 = 8 650 • e6 = 7 500 + j 4 325
76
Puterile consumate in elementele circuitnlui:
P = RXIf + RI2 = 1 • 502 + 2 • 502 = 7 500 W
Q = <oL7| - = -j|-(50- yi)2 - YT- 502 = 4 325 VAR
Problema nr. 1.36. Receptorul din figura 1.36, a este caracterizat de
urmatorii parametri:
Ri
R.= l£2;—= 1
COCn
coCo
= 7fl
100 V
Fig. 1.36, a
oL1 = COL2 = ]/ 3 n; U
a. Sa se calculeze valorile instantanee ale curentilor ilt i2, t3.
b. Sa se calculeze valorile instantanee ale tensiunilor uab, ubc §i ale ten-
siunilor la bornele fiecarui element.
c. Sa se verifice bilanûl puterilor.
d. Sa se construiasca diagrama polara.
Solufie:
Impedanta complexa echivalenta a circuitului este:
7 7
ze = zx + ■=*'**
-1 T i, + ?3
in care:
Zi = Ri + ]<*Ll=l + yY3=2
z! = *!+i(„i2--y=i + i. = 1!.e'
. TC
6*
—3 —
1 __ . 2 __ 2 -J
j OJ C3 ] ]/3 ~ Yz e
. 7t
J
7 oi*2 4
Ztf = 2 + i—= — e 6
J
Y5 |/3
Curenîi (reprezentarile in complex simplificat) considerind U_ origine de
faza sint:
h = -=■ = 25 • ]/3 e '6 = 37,5 - j • 12,5 • f3
_e
^2 = ^F4V = 25 K3e_i^=-j25K3
-2 + f 3
/3 = /i -A- = 25-K3-e^= 37,5 + j 12,5 f3
~2 + —3
77
Tensiunile (reprezentarile in complex simplificat) sint:
Uab = Z1I1 = 50 • 1/3 • ej T = 75 + j • 25 /I
Ubc = Z23I_X = 50 • = 25 - j • 25f3
Se verifica usor relatia: U — Uab + Ubc.
. 7t
URl = RJ_1= 1 • 25• |/3 e~J^ = 37,5—j- 12,5-1/3 UL1 = j = 75 e3 T = 37,5 + j •
37,5 • ]/J
______________________________ _.n
UR2 = Rilz = 1(- j • 25 • 1/3) = 25 • 1/3 • e ~ ] T = - j -25 • J/3 C/^2 ~ ^=
75
Uc2 = — I2= — 50 = 50 e *
j coC
Se verifica usor relatia : = CLa + ^L2 + £C2-
Valorile instantanee ale curentilor si tensiunilor:
h = l/2-25-l/3sin|coi!-^J; t2 = 1/2.25-1/3 sin j;
is = V2*25-yrsin|(o< + jJ;
u
m
u = y2 • 100 sin 00/
^0& = j/2- 50- |/3* sin|co / +
%c = j/2 - 50 sin — -jJ = l/2-25-l/3'-sin[«i-^J
LI
1/2- 75- sin- j
CO 2/ *-f- •
*R2 = r2 • 25 • y 3 sin J to t — ^ j
uc2 = j/ 2 • 50 sin (co + 7u)
*L2
= j/ 2 • 75 sin co/
Bilantul fiuterilor:
Fig. 1.36, b
S = U-Ii = 100e)°- 25-1/3- e)T== 3 750 + j 1 250’ V* P = RJl + R2Il = 1 (25 •
f3) + 1(25 • 1/3)2 = 3 750 W Q = QLJ 7? + wl,2/i- — 71 = — 75 = 1 250-yi
2
VAR
coC<2 COCg
Diagrama polara este data in figura 1.36, £>.
78
Problema nr. 1.37.
In circuitul din figura 1.37 sint cunoscute:
Rx = 10 Q; X^lOCl: Rz= 20 Q;
X3 = 20 Cl; A4=-10Q; X5 = 15Q.
Valorile efective ale tensiunii aplicate la bornele circuitului si ale curentuM
s*nt:
U = 200 V, I — 10 A.
Sa se determine parametrii R2 si astfel inclt factorui de putere al circuitului

sa fie cos <p = 1.
Solutie:
Impedanâ echivalenta complexa a circuitului este:
Zm =
4z‘+M.)
J2 + ?3+ — —
+=
?4+ ?5
(i?2 + j -Xj) I 20 + j 20 +
^2 4" j + 20 + j 20 +
(- j 10) (j 15)1 — j 10 + j 15j (— j 10) (j 15) -jlO + j 15
+ 10 + j 10
Ze — Re + j
Jinind cont de conditia cos <p = 1 -* 9 = 0, trebuie ca:
R. = z.
£=2-°-° = 2o a
/ 10
*, = o
Se obfine sistemul:
10(2 i?j + 2X1 + soft,,)
(f?2 + 20)2 + (X, - 10)2
+ 10 = 20
10 ( -R% -XI+ 50 X2) j0 = o (R2 + 20)2 + (Xz - 10)2
f Ri + X\ + 10 R2 + 20 Xt — 500 = 0 ( 30 X2 + 40 Rz + 500 = 0
Rezolvind, se obtine:
R2 = 10 £i X2 = - 30 £2
79
Problema nr. 1.38. La grila unui tub electronic este necesar sa se aplice o
tensiu-
ne £70 defazata cu fata de tensiunea U_
aplicata circuitului.
a. Sa se determine in aceasta situatie capacitatea C0 a condensatorului,
restul parametrilor circuitului fiind cunoscuti:
RQ — R2 = 3 200 £1;
Cx = 1 jiF; / = 50 Hz.
6. Sa se construiasca diagrama polara a circuitului. c. Sa se determine cu
ce unghi se schimba defazajul dintre U_ $i [70, daca frecvenfa se marefte cu
1 Hz.
Solutie:
Tensiunea U0 necesara tubului electronic poate fi scrisa sub forma:
LLo — Uoa + j U0r = U0e 'm
Pentru ca <p0 sa fie — trebuie ca U0a = 0.
2
Dar,
I
U0 = R0I0 = Roli-T tT>
in care:
1
jcoCi
1
Z2 = i?2
Z.0 = Ro + i' *0
Inlocuind mai sus, se obîne:
Uo
¥)'+(*•
x0 + X1 + XJ
t)]
■Rn\2
+ X, + Xj-2
^0o + j ^0r
Rezulta:
t/i?.
U,
0a
=0
X 3 2000
Xi
C0 — —— = 10~* F = 1 (iF
co Xj
80
Diagrama polara este data in figura 1.38, b.
Se alege ca origine de faza curentul I0.
In diagrama s-a considerat U_o =■ = RoLo-
In cazul cind s-ar considera numai o parte din R0I0, decalajul intre C/0
si U ramine tot — •
T
2
c. f=51Hz
X1 = — =-----------------------------
coCi 2TC • \
Capacitatea C0 a condensatorului in
lo
___ _ io~6
10“6 102 • 77
a situatie se determina din relaîa:
*0
R0 R-2 1
X1 coC0
C0 —
coi?0 i?2
0,96 ,uF
Problema nr. 1.39. Doua bobine de inductivitaî L± §i L2 si rezistenje ?i R2
sint conectate in serie, tensiunea aplicata circuitului avind valoarea efectiva
U = 220 V; / = 50 Hz. In situafia cind bobinele au infaûrarile in acelasi sens,
valoarea efectiva a intensitatii curentului este I1 = 2,7 A, iar puterea activa
este P1 = 219 W. Cind sint infaûrate in sens contrar, 72 = 7 A.
a. Sa se calculeze inductivitatea | M\ dintre bobine, inducti vita tea L2 a
bobinei 2 §i rezistenta R2 a ei, daca L1 = 0,1 H; Ri= 10Q.
De asemenea sa se calculeze inductivitatea echivalenta Le a circuitului.
b. Sa se construiasca diagrama polara pentru ambele cazuri de co-
nexiune.
c. Sa se determine unghiurile de defazaj dintre l^v U2, 7.
Solutie:
a. Impedanta echivalenta a circuitului in cele doua situaîi este:
Z9l — — — (R1 + R2) + j + <*L2 + 2 coM)
-1
Zg2 = -=* = + ^2) “b j(6)C1 + <O72 — 2coM),
o
avind modulele:
Zel = -f = 81,5 = 1/(7?! + i?2)2 + (toLj + toi2 + 2<oM)2 ‘*1
Ze2 = — = 31,4 = V(2?x + i?2)2 + + COL2 - 2 toil/)2
h
81
I
Fig. 1.39, a
Rezistenta echivalenta este:
Re = £ = 30 £2
R2 = Re — Rx = 20 a
cos o, = = 0,3665; 91 = 69°
T1 T
UIL
cos <P„ = = 0,956;<p2 = 17°30'
Uh
Trebuie rezolvat sistemul:
( (81,5)2 = 302 +(31,4 + 100 r.L2 +200 7tM)s
2 2
{ (31,4) = 30 + (31,4 + 100 TCL2 —2Q0 n M)2
f 31,4 + 100 nL2 + 200 7c M = 75,7
| 31,4 + 100 — 200 7c M = 9,17
Rezolvind sistemul, se obtine:
L2 = 35 mH; <ul2 = 11 £2 M = 53 mH; wiW = 16,65 £2 Inductivitatea
echivalenta este:
0,188 H
Le = Lx + L2 ± 2 M = .
* 0,082 H
b. Diagramele polare pentru cele doua cazuri sint prezentate in figura
1.39, b, c.
c. Unghiurile de defazaj sint:
Fig. 1.39, b, c
82
YJ = arctg — 1 + = arctg (1,775) = 60°30';
R
1
y' = arctg —2 ~ = arctg (— 0,282) = — 15°45'
R
i
Problema nr. 1.40. Un variometru este constituit din doua bobine de
rezistenta neglijabila si inductivitati Lx = 5 mH, L2 =
= 10 mH, iar valoarea maxima a inductivitatii mutuale, atunci cind axele de
simetrie ale bobinelor coincid, este M = 5 mH.
Sa se determine intre ce limite poate varia inductivitatea echivalenta a
variometrului, stiind ca variatia inductivitaîi echivalente se obtine prin
rotirea unei bobine in raport cu cealalta si prin schimbarea conexiunii
bobinelor din serie in paralel.
Solutie:
Inductivitatea mutuala are o variatie cosinusoidala: M = Mmax cos 9 M = Mmax
= 5, cind 9 = 0 M = Mmin = — 5, cind 9=7: Presupunind ca bobinele sint
conectate in serie:
I. OL) 9 := 0 * Le = Lj -j~ L2 2M = 5 -f- 10 ^ 2 *5 =
&) 9 = ^ = JLj -{- L2 ^ 2M = 5 -f- 10 -f- 2*5 =
Bobinele sint conectate in paralel:
«x) Le = 25 mH a2) Le = 5 mH bx) Le = 5 mH b2) Le = 25 mH
II. «)T = 0; L,=. = =
' X-! + i2 T 2M 5 + 10 T 2 • 5 \ a2) Le = 1 mH
M= . jr _ -t-A - A?2 _ 5 • 10 - 5» _ | h) Le = 1 mH
_ 71
* ' i, + ijT2M “5 + 10+2.5 \ b2) Le = 5 mH
Rezulta:
Le = Lmax = 25 mH, in cazurile I) ax ?i b2 Le = Lmin = 1 mH, in cazurile II) a2 $i bv
Problema nr. 1.41. O antena receptoare este cuplata inductiv cu un circuit
de intrare rezonant de rezistenta R = 8 £1; C = 300 pF, inductivitatea
mutuala fiind \M\ = 30 y.H.
Sa se determine tensiunea U2 (valoarea efectiva) din rejeaua lampii, daca
curentul in antena are valoarea efectiva IA = 0,16 fiA, iar circuitul de intrare
este acordat la rezonanja.
83
Solutie:
Se scrie teorema II a lui Kirch- hoff in circuitul rezonant:
RI_2 + j 6>L 2Z2 "h j • I_A -(- 1
Rezulta:
L=-
— / 2 = 0 jcoC “
-jcoM • IA
R+j
j (coL2 - l coC;
Tinind cont de conditia de rezonanta a circuitului, respectiv L2co =
= — , se obtine: coC
r ■Mr
_2 i? ^
Tensiunea care intereseaza este:
TT .*1 r T ^T
LLAB — + j ~ Lz — : rr LA — ~ LA> aC jcoCR CR
de valoare efectiva:
30
UAB = — IA = •10^- -0,16- 10-6 = 2• 1CT3 V
CR 300 • 10~12 • 8
Problema nr. 1.42. In apropierea circuitului oscilant 7 exist a circuitul in
scurtcircuit 2. Rezistentele bobinelor se considera neglijabile, inductivitaîle
Lx = 3 mH, L2 = 2 mH; M = 1 mH, iar capacitatea condensatorului C = 0,1
uF.
Sa se calculeze pulsatia de rezonanta co0 a circuitului.
Solutie:
Aplicind teorema II a lui Kirchhoff circuitului in scurtcircuit si circuitului
ALXBA se obtine:
==
j 0$LXI_X -f- j CoAT I_2 = j (j&Lpi ^ j ^
Rezolvind sistemul prin substitute, se o.btine:
u
r H •r
—l------- 77-> Z2 —
0—> —
—( 35
Jc’ -—
' * S t*
=
L
t: j r L2
T M
0-------
<! >___1
Fig. 1.42
jco-
L XL % - M 2
j co
M2-LLL2 M
84
Curentul total / este:
I~L + Ii = j«C£-
V
ijZj, - Af2 - :
= jt/
toC ■
Pentru ca 7 sa fie In faza cu U trebuie ca Ir (componenta reactiva) sa fie

zero, dar deoarece:
7 = j 7r, condijia Ir = 0, devine 7 = 0 sau
^^ .l l
co C =------------------------------- : co =
YL.ai - k2)
unde
Numeric:
k=-
M
este coeficientul de cuplaj.

<*o
M2 \
L^J
=■ • ■■ - 1 .... = 6,33- 104 s'1
' f 0,1 • 10~6- 3 »10~3 (l - 10 6
----)
r { 3 • 10-3 • 2 • 10-3 /
s Problema nr. 1.43. Sa se arate ca doua bobine cuplate mutual (fig 1.43, a)
au o schema echivalenta in T conform cu figura 1.43, b.
Solutie:
Cele doua circuite sint echivalente daca la aceleaî tensiuni ux si ut
aplicate intre bornele 7 — 7' $i 2—2', curentii ix $i i2 sint identici.
Pentru a verifica echivalenta este suficient sa aratam ca pentru cele doua
circuite se pot scrie aceleasi sisteme de ecuatii.
Teorema Kirchhoff II aplicata ochiurilor 7 §i 2 din circuital din figura 1.43, a
conduce la ecuaîile scrise in complex:
(ri + j )Li + j wM 72 = U_1
j -j- (r2 j <^L2) 72 = U<>
85
Prin adaugarea si scaderea termenului j co M 73 la prima ecuatie si a ter-
menului j <oM72 la a doua ecuatie, se obtine:
(r, + j «(!, - M)) Jx + j <oM (7, + I2) = C/x
j <oM(/1 -|- /2) + (^2 4" j (^2 — ^0) Z2 = ^2
S-au obînut astfel ecuaîile circuitului din figura 1.43, b scrise prin apli-
carea teoremei Kirchhoff II ochiurilor 7 si 2.
Cele doua circuite, satisfacind aceleasi sisteme de ecuatii, sint
echivalente.
Expresiile curenîlor 72 $i 72, deduse cu regula lui Cramer din primul
sistem de ecuaj:ii# sint:
________________________Hi(r2 + jcoLg) - u2 • jcoAf
*7*2 -(- CO2 (M — L2) + j <&(Lir2 + T1)
________________________jZi jcoM — U2(rt + jcoL^
ri ‘ r2 + co2(M— L,L2) -{- j co(Z.£72 -h ^2^1)"
Problema nr. 1.44. Circuitele $i ecuaîile corespunzatoare
transformatorului perfect $i transformatorului ideal sint reprezentate in
figurile 1.44, a sires- pectiv, 1. 44, 6, ambele cu infaûrari perfect
conductoare, iar primul si cu coeficientul de cuplaj echiunitar. * $
Sa se deduca condijia in care transformatorul perfect deVine ideal.
Solufie:
Transformatorul perfect, avind coeficieiitul de cuplaj unitar k = are
raportul de transformare:
= 1,
—2 ____________________ L2 LI — L2L2 __ 1 f
-1 i,L - VL&L ' r
Tinind cont de proporîonalitatea dintre valoarea inductantei unei bobine
cu patratul numarului ei de spire, raporful de transformare se scrie:
u, =>h =
a
tJj =juL1I!-juMIz
JJz =7" ^-1 “j^^Z~Z LtLz-M*=0
U^û^nU,
r - nr r -■£ T
h-7r2Ii -J±f
c
Fig. 1.44
86
Prima ecuafie a transformatorului ideal este deci satisfacuta $i de cel per-
fect.
Ecuatiile transformatorului perfect se pot pune sub forma:
— U_i = nl2+ — U
j coLj j coL
——u2 = -li------—H
j COL2 n j OL2
Aceste doua ecuaîi obînute sint identice. Intr-adevar din a doua
ecuaîe, se poate deduce prima:
L= Us = nl2 +
3 O)L2 j co-Lj
Pentru ca ecuatiile transfor$*atorului perfect deduse sa fie identice cu a
doua ecuaîe a transformatorului ideal, este necesar ca inductivitaîle Lx si
L2 sa aiba valori infinite: L1 = L2 = oo.
Daca intr-un transformator perfect L1 si L2 tind deci catre infinit in a§a fel
incit raportul lor sa ramina constant, atunci acesta devine ideal.
Circuitul echivalent al transformatorului perfect (fig. 1.44, c) este derivat
din ultima forma a ecuaîilor sale. Verificarea se obtine imediat prin apli-
carea primei tq»reme a lui Kirchhoff nodului P.
Un transfornSitor perfect de inductance Lx §i L2 este echivalent cu un
trans-
J?2 \l L
formator ideal cu raport de transformare n = — = 1/ , cu inductanâ Lx
in paralel cu infasurarea primara (sau cu inductanta L2 in paralel cu
infasurarea secundara).
Problems nr. 1.45. Sa se verifice echivalenCa circuitelor din figura 1.45, a
$i 1.45, b. Transformatorul este ideal §i are raportul de transformare n. S3, se
expliciteze cazurile in care impeânâ Z este pur inductiva sau pur capaci-
tiva.
Solutie:
%
Pentru circuitul din figura 1.45, a se pot scrie ecuatiile:
U2 = nUx
= Ui
k1
I
z
l
1:n h
\UZ
a
Fig. 1.45
b
87
Pentru circuitul din figura 1.45, b, se scrie:
IL = *Ui
= sau II = -WZ2 + YÎ
Deoarece, in cele doua cazuri, ecuatiile scrise sint aceleaî, circuitele sint
echi valent e.
Concluzia este ca, o impedanâ aflata in paralel in secundarul unui trans-
formator ideal se reflecta in primar, in paralel, divizata cu patratul rapor-
tului de transformare n.
O inductanâ L din secundar se reflecta in primar divizata cu n2. O capaci-
tate C din secundar se reflecta in primar inmultita cu n2.
Problema nr. 1.46. Un generator de tensiune sinusoidala de rezistenta
interna r = 500 debiteaza puterea intr-o sarcina rezistiva R = 5 Q prin
intermediul unui transformator ideal (fig. 1.46). Care trebuie sa fie raportul
de transformare pentru ca puterea in sarcina sa fie maxima ?
Solufie:
Puterea in sarcina este maxima atunci cind rezistenâ echivalenta faâ
•de bornele 7 — V ale portiunii de circuit din dreapta bornelor este egala cu
rezistenta interna a generatorului (teorema transferului maxim de putere).
Deoarece rezistenta R din secundar se reflecta in primar ca R/n2, pentru
transfer maxim de putere este necesar ca:
_ R_
~ 7?2
in cazul realizarii transferului maxim de putere se mai spune ca exist a:

adaptare intre generator si sarcina. Problema are utilitate practica in adap-
tarea unui difuzor (sarcina R) la un amplificator audio de putere (generatorul
de tensiune sinusoidala de rezistenta interna r).
Fig. 1.46
1.5. CIRCUITE ELECTRICE SIMPLE IN RE6IM PERMANENT SINUSOIDAL
PROBLEME PROPUSE
Problema nr. 1.47. Un circuit format din patru receptoare conectate in
serie cu impedantele:
?L\ = 2 + j 5; Z2 = (— 1 + j 4)
Z2 = 6-j3; Z±= ( 4 — j 2)
are tensiunea aplicata la borne de valoare efectiva U = 100 V.
88
Sa se calculeze:
a. Curentul care strabate circuital si tensiunea la bornele fiecarui
receptor, folosind metoda reprezentarii in complex simplificat.
b. Aceleaî receptoare fiind co- jiectate in paralel, sa se calculeze
curentul total $i curentul in fiecare receptor.
Raspuns:
j 53OTr:180
r J = 12 — j 16 = 20 e"* - °
Valorile instantanee ale tensiunii ?i curentului sint:
u = j/2 • 100 sin (&t

i = ]/2 • 20 sin (co/ — 53° TT : 180°) fValorile instantanee ale tensiunilor la
bornele fiecarui receptor sint: ih == ^2* • 107,5 sin (<o* + 15° ju: 180°)
% =1/2-134 sin (<o* — 79°40' TT : 180°)
«s =f ^2 • 82,6 sin (w* + 51° n : 180°)
= 1/2-589,6 sin (<o* + 153°30'TT : 180°) Curentii prin fiecare admitdnta
sint:
Zi = EXi =: 18,5 e- j 68°K:I8O°= 6,95 - j 17,2 , J1 Z2 = UY2 = 14,93 e j
26-30'*i80- = 13 4 + j 6 68
la = UY* = 24,2 e- J1040 *:180° = - 5,86 - j 23,5 X*Z4 = C/5Z4 = 22,3 ei153°30
^:180°=? —20 + j 9,95
Z = UY = — 5,51 — j 24,07 = 24,7 e~ i 1030*180’
89
Problema nr. 1.48. Impedanâ complexa a unui circuit este:
tensiunea aplicata circuitului avind valoarea efectiva U = 100 V.

ru
b
Fig. 1.48
C
a.Sa se stabileasca schema echivalenta a circuitului pentru frecventa /=
100 Hz.
b. Sa se calculeze curentul care strabate circuitul si sa se stabileasca ce
impedanta ar trebui sa aiba un receptor conectat in serie in circuitul dat
pentru ca curentul sa fie in faza cu tensiunea.
Raspuns:
a. R = <Qe {Z} — 0,8 £1 3„i{Z}= 1,4 fi
L = — = 2,23 mH
unde R1 este o rezistenâ oarecare.
Problema nr. 1.49. Intr-un circuit format prin conectarea in serie a doua
bobine identice si a unui condensator au fost masurate cu ajutorul unui
ampermetru, voltmetru si wattmetru:
b. Z === = = 31 — j 53,6 = 62 e
J
—z
1 = 8 A; U = 110 V; P = 530W.
U
o
I /? L RLC
O-*—finjip—nnno----o__qjU]JT onnr^-o^J.
Fig. 1.49
Sa se calculeze in complex impedanta uneia din bobine, impedanfa
condensatorului si puterea aparenta complexa, consi de
rind reactanta capacitiva egala cu reactanta inductiva a unei bobine.
90
Raspuns:
ZL = 4,125 + j 11
_1_
in
S = 880 ei530*1800
Problema nr. 1.50. Trei receptoare conectate in paralel (fig. 1.50, a) se
caracterizeaza prin:
Gx = 0,1 S; G2 = 0,2 S;
G$ = 0, 1 S
Bx = 0,2 S; J52 = 0,1 S;
53 = -0,2 S
Fig. 1.50, a
Tensiunea aplicata circuitului are valoarea efectiva U = 100 V. Sa se
calculeze: curentii I_lt /2, 73, 7;
impedanta echivalenta Ze(Re, Xe); admitanta echivalenta Ye{Ge> Be); factorul
de putere al circuitului; bilantul puterilor.
Sa se construiasca diagrama polara a curentilor si a tensiunilor. Raspuns:
Considerind tensiunea U_ drept origine de faza, rezulta:
Ii = 22,4 • e- j 63°30'TT:180° = 10 — j 20
I2 = 22,4 -e- j 26‘30'7T:180’ = 20 — j 10 73 = 22,4 • e- 1 «-30'W:i80- =*= 10 + j
20
HH
Bilantul puterilor:
S = U-T = 4 120 e J i4'«:I80° = 4 000 + j 1 000= P +j(> P = GeU* = 4 000 W
0 = Be • t/2 = 1 000 VAR Factorul de putere al circuitului este:
K
P
= COS 9 = —
T
s
4 000 4 120
0,97
Problema nr, 1.51. Factorul de putere al unui receptor compus dintr-un
rezistor §i un condensator in serie este cos 9 = 0,85.
Care va fi factorul de putere la conectarea acelorasi elemente in paralel?
-------TJiruii—
IH*-i < D---->• O----
c Jiff
u bJ
r
\ T
0------------------- <
a b
Fig. 1.51
Raspuns:
cos 9' = 0,53
Problema nr. 1.52. O instalatie de curent alternativ functioneaza la ten
V, cu un factor de putere cos 9 = 0,65, avind o putere
siunea U
6 300
activa P = 750 kW.

Sa se calculeze capacitatea condensatorului C (la frecvenâ / = 50 Hz)
necesar a fi conectat in paralel cu instalaîa pentru a im- bunatati factorul
de putere la cos 9 = 0,9.
Raspuns:
C = 122,8 11F
Problema nr. 1.53. Se da circuitul din figura 1.53, a, in care se cunosc:
Fig. 1.52
R1 = 8Cl) R2= 3D; Xx = -6£2; X2 = 4Q; U = 200 V.
Sa se calculeze curenîi l_lf /2, J, impedanta echivalenta a circuitului Ze,
factorul de putere cos 9 si sa se efectueze’ bilarrful puterilor.
Sa se rezolve problema analitic si grafic.
Raspuns:
Alegind tensiunea 17 drept origine de faza:
U= U e>° = 200 ej0
92
Rezulta: ’
37 :180
Ix = 20 e^ ’ * ° = 16 + j 12
, J2 = 40 e - J 53° ’':180° = 24 - j 32
Curentul total este:
I = I1 + Ii = 44,8 e - J 26°30'*:180° Impedanfa echivalenta a circuitului este:
Ze = f - 4,48 e j2«°30'7t:180'> = 4 + j 2 = 22, + j Xe
COS <p == 0,895 Puterea aparenta absorbita pe la borne este:
s = u-r = 8 000 + j 4 000 = P + j Q
Puterile consumate in elementele circuitului sint:
P = RJI+ R2Il = 8 000 W 1 Q = XJ\ - X2I\ = 4 000 VAR
i’ ■•i
Din cliagrama construita (fig. /1.53, 6) rezulta de asemenea:
T
[p / = 4,48 e - ’ 26°30,,t:l80°
Problema nr. 1.54. Doua condensatoare si o bobina sint conectate conform
schemei'dii^ figura i.54, a. Parometrii circuitului sint:
• 10“2H; ■%{= 8 Cj = 145 jxF; C2 = 133 jaF.
Tangentele”. jmghiurilor de. pierder^ in condensator sint:
tg8x = 2,27 • 10"2; tgS2= 6-10-2
93
Tensiunea aplicata circuitului are valoarea efectiva:
U = 110 V; /= 50 Hz.
Sa se calculeze curentii J, J_lt /2, puterile active Px si P2 consumate in
rezistentele condensatoarelor si puterea activa P consumata in intreg
circuitul.
Sa se construiasca diagrama polara.
Rdspuns:
Alegind U_ origine de faza, rezulta:
Tj = 4,85 ei57O50'*:180° = 2,58 + j 4,1
I = 4,7 + j 3,27 = 5,72 ei 34°50' ^:180°
I2 = Ix — I = — 2,12 + j 0,83 =2,28ej158°40^1800
Puterea totala absorbita de circuit este:
iar,
P = UI1 cos 9 = 282 W.
Prx = 11,62 W P,2 = 7,75 W
PR = 261 W
Problema nr. 1.55. Doua generatoare care functioneaza in paralel alimen-
teaza un receptor de parametri: R0 = 3 ; X0 = 4 Q (fig. 1.55, a).
Valorile efective ale curentilor sint: Ix = 60 A; I2 = 50 A; I0= 100 A. Curentul I2
este defazat in urma fata de I0.
Rezistenâ ?i reactanta interioara ale generatoarelor sint in mod corespun-
zator egale cu:
=
=1a
x2 = 2 Q
Sa se determine tensiunile electromotoare Uel §i Ue2 ale generatoarelor,
defazajul 0 dintre ele, randamentul fiecarui generator Y)! si Y]2 si al intregii
instalatii.
Rdspuns:
Alegind curentul I_x ca origine de faza, rezulta din diagrama polara (figy 1.55,
b):
Uel=Ui + UAB = *91 + j 376 = = 618 e 137°3°/,t:180C = Uel ejPi
94
Ut2 = U2 + UAB = 540 + j 282,S^180” = 608 e^9’30'*180’ = *7^ ei»»
= Pi - P* = io°
‘0 =
EJi cos p, -f £2/J COS PJ

= 0,83
= Eyl^ cos p, — rjl = 0 88 cos (3t
rl2 = -SA~ r*7* = 0,63 E2^2 ^S f^2
Problema nr. 1.56. Receptorul din figura 1.56 este caracterizat prin urma-
torii parametri:
U = 100 V; R1 = 50 £2; R2 = 25 £2; X2 = - 25 £2; Z3 = 10 £2;
R4 = 2,5 Q; Z4 = - 50; Rs = 1 £2; Xs = - 2 £2; i?s= 1 £1; Xe = 2 £2.
95
is =1/10 -e-j71°
Sa se calculeze curentii in toate laturile circuitului §i sa se efectueze
bilantul puterilor.
Raspuns:
7 = (3 + j) = /TO e j18°30'^1800 /!= 1,415 e-j8°10/«:18°8 = 1,4-j 0,2 72 = 2 eJ* 36°50'
n:180
° = 1,6 + j 1,2
7t:l80°__ 1 _ j 3
26 30 :180
/4 = 4,49 ° ^ °=2+j4
127 n:180O
/5 = 5ej ° =—3+j4
/6 = 5
Bilantul puterilor:
S = E7 /* = 100 (3 - j) = 300 — j 100 = P + j Q
P = RX If + R2Il + RJl + RJl + ReIl = 300 W
Q = X2I\ + XSII + XJl + XJl + XJ\ = - 100 VAR
Problemja nr. 1.57. Doua bobine de rezistenta neglijabila, avind inductivi-
taîle Lx — 0,2 H, L2 = 0,5 H, M = 0,1 H, sint conectate in paralel, tensiunea
aplicata la borne avind valoarea efectiva U = 220 V; / = 50 Hz.
a. Sa se calculeze inductivitatea echivalenta Le a circuitului, in cazurile
cind infasurarile bobinelor sint in acelasi sens si in sens contrar.
b. Sa se calculeze curentii 7, 71# 72 pentru primul caz.
c.Sa se efectueze bilantul puterilor.
Raspuns:
L L 2 3 Ue
a\ £ _ 1 2 - M _ o,2 • 0,5 - o,i _ ( 0,18 H ~ Lx -f L2 =F 2M ~ 0,2 -j- 0,5 =F 2-
0,1 ~ { 0,1 H
Observaîi: Deoarece M < VLXL2 din relafia de mai sus rezulta, c3,
inductivitatea echivalenta Le este in ambele cazuri pozitiv&, altfel circuitul s-
ar putea comporta ca un condensator.
Fig. 1.57
b)L=T = — j 3,9; I_i — -y— = — j 3,14; /a=^=-j 0,777
8
~Le ±Le\ ZU2
Se verifica relaîa: 7 = 7X + 72 cj Bilantul puterilor:
S = u r = 220 e j° • 3,9 e 1 2 = 857 e 1 2 = j 857 = P + j Q
96
1.6. PUNTI DE CURENT ALTERNATIV
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 1.58. O punte electrica de masura: de curent alternativ (fig.
1.58) are schema unui patrulater complet la care, in una din diagonale se
gase^te un instrument electric de masura pentru observarea echilibrului, iar
in cealalta o sursa de tensiune sinusoidala. Va- lorile impedantelor puntii sint
cunoscute.
Puntea este echilibrata atunci cind curentul sau tensiunea in diagonala cd
de masura este zero. Se cer relatiile de echilibrare ale puntii.
Solutie:
La echilibru, curentul prin diagonala de masura fiind zero, braêle ac §i
cb, ad si db vor fi parcurse de aceiasi curenti; fie ei notati cu 7X §i respectiv
72.
Prin aplicarea teoremei Kirchhoff II celor doua ochiuri, cu sensul pozitiv de
parcurgere precizat in figura 1.58, se scrie:
ZpLi ZLRJ-2 ~ ®
^LQL.1 ZtSI2 — o
Dupa eliminarea curentilor 72 si 72 se obîne conditia de echilibru:

sau
£Q —S
Inlocuind impedanêle bratelor prin rezistentele §i reactantele respective,
se obtine:
(Rp + j Xp) (Rs + j Xs) = (RQ + j XQ) (RR + j XR)
Dupa separarea partilor reale §i imaginare se obtin doua relatii de
echilibrare $i anume:
Rp^s XpX* = RQRR XQXR
RpXs + XPRS = RQXR + XQRR
Prin exprimarea impedantelor bratelor prin modul si argument se poate
scrie:
ZP • ej<pp • Zs e>* S =ZQ e^g • ZR ej**,
din care se deduc alte relatii de echilibru echivalente cu cele 4 precedente:
Zp^s = ZQZR ?P + 9s = ?Q +
97
Pentru orice punte de curent alternativ echilibrarea se face prin
indeplinirea simultana a celor doua relaîi de echilibrare, ceea ce
corespunde cazului real al necesita$ii a doua reglaje. Determinarea retailor
de echilibru pentru pun$i cu valori concrete de impedance se obîne prin
explicitarea uneia din cele trei forme deduse In aceasta problema sau prin
utilizarea diagramei de fazori, a§a cum se va proceda in problemele care
urmeaza.
Problema nr. 1.59. O punte electrica are doua braje constituite numai din
rezistoare ideale. Sa se arate ca echilibrarea punîi este posibila in urmatoa-
rele situaîi:
a. Daca cele doua brate sint adiacente (fig. 1.59, a), celelalte doua braê
trebuie sa fie constituite din elemente reactive de aceeaî natura;
b. Daca cele doua braê sint opozite (fig. 1.59, b), celelalte doua brate
trebuie sa fie constituite din elemente reactive de natura diferita.
Solutie:
a. Inlocuind XP = XQ — 0 in relatiile de echilibru din problema precedents,
se obtine:
RpRs = RQRR = RQXR
Pentru indeplinirea celei de a doua relaîi, trebuie ca reactance Xs $i XR sa
fie de aceeasi natura, fie inductive, §i atunci RPLS = RQLr, fie capacitive, §i
atunci RPCR = RQCS.
La aceeasi concluzie se ajunge si prin utilizarea relatiilor de echilibru
referitoare la modulele impedanêlor §i la defazaje:
RP YRI + XI = RQ + x%
arctg ^ =arctg|£
Pentru ca cele doua argumente sa fie egale, ele trebuie sa fie cuprinse fie
intre 0 §i + (reactance inductive), fie intre 0 §i — (reactance capacitive)
$i sa satisfaca relafia RPXS — RQXr. b. In acelafi mod se scrie:
R»RS — RQRB XQX
sau
RQRR------------------------------------XQXR
RPRS = 1/Rl + XI • + X%
arctg — = — arctg —
RQ RR
98
Pentru echilibrare, reactantele XR XQ trebuie sa aiba naturi diferite,
1 JR
de exemplu XR — G>LR §i XQ —- - -§i atunci a>RqLR = —— sau Xq =
CO CQ COCQ
= $i XR = —— si atunci-^- = <ARRLq.
cO C R CRCO
Problema nr. 1.60. Puntea de rezonanja (fig. 1.60, a) §i varianta ei, puntea
Pirani (fig. 1.60, b) sint destinate masurarii de inductivitaî proprii prin com-
Fig. 1.60
parare cu o capacitate etalon. Se cer relatiile de calcul pentru parametrii Rx
$i Lx ai bobinei cu date necunoscute.
Solutie:
Puntea de rezonanta este la echilibru cind:
*+■ j Lx j | Rs = RQRr,
de unde:
Rx =
RQRR
Rs
si Lx —
l
co2C
Puntea Pirani este la echilibru atunci cind:
de unde:
(Rx + ]<*Lx) Rs + :
Rs
jcoC -{- ljRp
— = Rn ' Rn
RQ RR______________________Rp . £ _ C ftp
JRS 1 + (co CRp)2 x ~~ 1 + (COCRp)2
Pentru cele doua punji indeplinirea celor doua relaîi se realizeaza
independent una de cealalta prin varierea capacitaîi condensatorului C ?i a
uneia din rezistenfe. Deoarece relatiile de echilibrare depind de frecvenâ
sursei de alimentare, aceasta trebuie sa fie pur sinusoidala, iar instrumentul
de masura un galvanometru de vibratii, de exemplu, acordat la rezonanta pe
frecventa tensiunii. Puntea Pirani masoara mai precis, deoarece elimina
influenta rezistenfei de scapari a condensatorului.
99
Problema nr. 1.61. Sa se determine relafiile de echilibrare ale punîi
Maxwell pentru masurarea de inductivita^ proprii prin comparare cu o
inductivitate proprie cunoscuta (fig. 1.61, a) pentru cele dona posibilitafi de
conectare ale
Fig. 1.61
rezistentei r. Sa se indice posibilitaîle de reglaj pentru obînerea
echilibrului. Solutie:
Relaîile de echilibrare, in ipoteza conectarii rezistentei r in serie cu
bobina etalon de inductivitate LR se deduc prin utilizarea, de exemplu, a
relatiilor din problema nr. 1.60:
(Rx + jfc>£y) Rs — RQ{T + RR ”1“
de unde,
Rs
L — L X RS R
sau
Rx _ {^x __ RQ
r
+ RR L
R RS
Pentru determinarea relatiilor de echilibrare din diagrama de fazori se
observa car
af fc cb^
ae ed db
§i deci:
__ Lxl\ __
(RR + r) Lz RRL§&S£%
Un calcul analog f&cut in ipoteza conect&rii rezistentei r in serie cu indue
- tanta necunoscuta Lx, Rx duce la relatiile:
Rx 4- r _ Lx __
RR RR RS
100
Echilibrarea puntii se face independent in curent continuu si in curent
alternativ, daca Rp §i RQ sint rezistente fixe, iar r si LR au valori reglabile. Daca
inductanta LB nu este reglabila, echilibrarea se face neindependent prin
reglarea simultana a lui r $i RQ.
Rezistenta r se conecteaza in serie cu inductanta etalon atunci cind
factorul
de calitate (— LR ) este mai mare decit cel al inductantei necunoscute.
V RR J
Problema nr. 1.62. Sa se determine relatiile de echilibrare ale puntii
Anderson pentru masurarea de inductivitati proprii prin comparare cu o
capacitate cunoscuta (fig. 1.62, a). Ce devin relatiile de echilibrare daca se ia
Rp = RQ? Cum se determina elementele necunoscute Rx , Lx, daca in serie cu
bobina necunoscuta se introduce o rezistenta Rs ?
Solutie:
Se transfigureaza triunghiul impedantelor r, —-— , RP (fig. 1.62, a)
insteaua
jcoC
de impedante Zv Z2, Z3 (fig. 1.62, b), conform relatiilor:
Zi =
R p/jo)C
r -f~ Rp -f- 1/jcoC
z2 =
rRP
r ■+■ Rp + 1/jwC
y/jcoC
T -j- Rp -j- 1/jcoC
Pentru noua punte (fig. 1.62, b) relatiile de echilibru se deduc din:
{Rx + i6^*) = {RQ + £2) RR
care, dupa inlocuire, devin:
Rx + j^ I^2 j_ RQ 1_________3u>CrRp RQ + jcdC^/1 + Rp) RQ
RR 1 ?.i Ki) Rp Rp
,
RQ "f* jcoC(rJRp -j- T J?Q -b RpRQ)
sau
Rx = fi Lx = CRB [2?P + r( 1 + gj]
Fig. 1.62
101
Daca se ia RQ = Rp, relaîile de echilibrare sint:
Rx = RR §i Lx = CRR(2r + RP)
Echilibrarea punfii se realizeaza independent prin reglarea lui R s si r.
Atunci cind se inseriaza cu bobina necunoscuta o rezistenfa Rs, relafiile de
echilibrare pentru RQ = RP sint:
Rx = RR RS §i Lx = CRR(2r + Rp)
Daca Rs $i r sint reglabile, aceste relaîi sint indeplinite independent in
curent continuu (prima relate) ?i in curent alternativ (a doua relatie), R s pu-
tind fi etalonat pentru rezistente $i r pentru inductance. Evident, puntea se
va putea echilibra numai daca Rx < RR $i Lx> CRRRp. In aceasta ultima forma
puntea Anderson este des utilizata pentru misurari de inductivitaî proprii.
Problema nr. 1.63. Cu puntea Campbell (fig. 1.63, a) sau cu puntea
Heaviside- Campbell (fig. 1.63, b) inductivitafile proprii se masoara prin
comparare cu o inductivitate mutuala cunoscuta. Echilibrarea puntilor se
realizeaza odata pentru intreruptorul k inchis $i a doua oara pentru k
deschis. Sa se deduca relatiile de calcul ale parametrilor Rx, Lx ai bobinei
necunoscute.
Soluble:
Daca puntea Campbell este in echilibru, atunci teorema Kirchhoff II
aplicata ochiurilor cu sens pozitiv de parcurgere specificat in figura 1.63, a
conduce la relate:
— pentru k inchis:
(RP + j coLp) I_± + j + 72) — RROI.2 — 0
— pentru k deschis:
RQLI RSI.2 — ®
[(Rp + Rx + j M(LP + IxWZi + 1 1(Iml + 7j) ~~ RRIJ-2 — 0
RQLI RSI.2 — 0
Fig. 1.63
102
Ordonind dupa I_2, trecind termenii ce au comun pe I_2 inpartea dreapta

imparînd cele doua relajii una prin alta, separat pentru fiecare pozijie lui k,
se obîne in final:
— pentru k inchis:
Rp + 3 <&(Lp + M0) RrQ ~ j coMu
-RQ RS
r> _________________-RgRigp.____7 | RQ\
Af.
— pentru k deschis:
Rp -{- Rx j<&(Lp + Lx 4- Afi) RR\ — 3 coAfj
RQ RS
RP + RX = 3SL?S.; +
Prin scadere se obîn relaîile:
Rx=j*-(Rn-RM)
Rs
Daca se alege RQ = Rs, relaîile se simplified §i capata forma:

Rx = Rr1 RRO $i Lx = 2(M0
Pentru puntea Heaviside-Campbell, in care s-a inseriat in plus in brajul ad
o bobina identica cu cea a variometrului din braûl ac, calculul se conduce in
mod analog:
— pentru k inchis, aplicind teorema Kirchhoff II:
(Rp + j <*Lp) Li + j + Is) — RROIZ — (RP + j u>Lp) /£ = 0
RQLI -RsIi = o
— relaîile de echilibrare sint:
Rp + j co(Lp Af0) _____________ RRQ 4~ Rp ~t~ j <&(Lp — M0)
RQ RS
RP = j±(Rn0 + RP); Lp=îp-M0(l+^-)
— pentru k deschis, aplicind teorema lui Kirchhoff II:
(Rp + Rx + j <&Lp + j <*>LX) /? + j o>M (II -f- ) — RRIII —
— (Rp + 1 toRp) II = 0 RQII - Rail ^ 0
103
— relatiile de echilibrare sint:
Rp -f- Rx ~j~ j <A(Lp -f- Lx — Mi) _ RRI + Rp j <x* (Lp — A/1)
RQ RS
RP = RX=^ (Rr1 + Rp); LP + Lx = ljiLP-Ml[\+ -^)
Dupa scadere, in ipoteza RQ = Rs, relatiile de calcul sint:
Rx = Rr1 Rr0 ; Lx = 2 (M0 Mx)
Inductivitaîle proprii se masoara prin reglarea inductivitati mutuale M
cunoscute §i a rezistenêi etalon RR. Prezenja unei inductivitati si in bratul ad
face ca puntea Heaviside-Campbell sa aiba sensibilitate buna in masurarea
de inductivitati mici, pentru care este destinata.
Problema nr. 1.64. Sa se determine relatiile de echilibrare ale puntii Sauty
pentru masurarea capacitatii prin comparare cu o capacitate etalon (fig.
1.64, a) fia variantelor sale (fig. 1.64, b §i c) utilizate cind rezistentele de
pierderi ale condensatoarelor sint diferite.
Solutie:
Puntea din figura 1.64, a este la echilibru daca:
-±— Rs = R0 ——
v
j o>C1 j coC2
de unde:
Cx — C2
Rs_
Puntea din figura 1.64, b este la echilibru pentru:
Fig. 1.64
104
de unde:
Ci Rs RR + r2
C2 RQ RP -j-
Puntea din figura 1.64, c este la echilibru pentru:
i+jwCi)
l
Rs
(i+^+i“c*)
1
*Q
de unde:
Rezistentele de pierderi ale condensatoarelor sint notate cu rmic, si cele

doua variante de punti corespund reprezentarii lor ca rezistente serie $i
paralel. La echilibru se poate masura direct tangenta unghiului de pierderi $i
anume:
a)
tg Sj tg S2 — 6)C2^2 — \~
v RQ
= ®C2{-g (r2 + Rr) - i?P] - r2} = «C2[/eB -
r,) =
i
6; tgs1-tgs2 = -?—
COCjr JJ C0C2/* 22
Echilibrarea se face prin reglarea simultana a rezistenjelor etalon RR si
Pentru condensatoare cu pierderi identice sau asemanatoare este suficient
doar reglajul lui Rs. Echilibrul este independent de frecventa, dar este influen-
$abil de inductanêle rezistenêlor RQ si Rs.
Problema nr. 1.65. Sa se determine rela{iile de echilibrare ale punîi Wien
pentru masurari de capacity prin compararea cu o capacitate etalon
cunoscuta.
Solutie:
La echilibru:
Rs
— -f* j coCx
Rx
sau
Rs
RQ
U>CXRR
de unde:
coCRx
Rs _ RR_ , Or . RQ~ Rx C '
«CXRR
1
6iCRx
105
Sistemul de ecuafii obfinut se rezolva, de pilda, prin eliminarea lui Rx: ^ = R
% a?CCx •!■ — = — (1 + to2C2R|)
Q __ Rs____________________________c
X
RQ 1 + u2C2R%
1
R— _ -RQ 1 + <^C2R2R
O2CCXRR RJS CO‘C?RR
Relaîile de echilibrare §i evident cele de calcul depind de frecvenfa ten-
siunii de alimentare, care va trebui menînuta pur sinusoidala. Pentru echili-
brare se regleaza de obicei cele trei rezistenfe etalon RQ, RR $i Rs.
1.7. METODE PENTRU REZOLVAREA CIRCUITELOR §1 REfELELOR DE
CURENT ALTERNATIV
PROBLEME REZOLVATE
* Problema nr. 1.66. Se considera rejeaua din figura 1.66, a alimentata de
doua generatoare identice, avind tensiunea electromotoare armonica a carei
reprezentare In complex simplificat este U_e §i impedanta interioara nula.
Cunoscind rezistenfa R, inductivitatea L, capacitatea C §i pulsatia o> a
tensiunilor electromotoare ftiind ca aceste marimi satisfac condifia — = col.
0)C
se cere sa se calculeze curenfii in laturile reêlei.
Solufie:
Se rezolva refeaua aplicind cele doua teoreme ale lui Kirchhoff, privind
funcfionarea refelelor electrice in regim permanent. Pentru aceasta se
adopta pentru curenî sensuri arbitrare, ca in figura 1.66, a.
I = 5 ; n = 3 ; deci prima teorema se aplica de n — 1 = 2 ori, iar a doua
teorema se aplica de o = / — n -f 1 = 3 ori.
0 = la + L ~ h Fig. 1.66. « $ = L& —

Li~ h
106
'finind seama de conditia din enunf: coL => rezulta:
coC
i2=ioCUe=I1 = )±;Ue
coL
I4 =0
Este evident faptul ca refeaua funcîoneaza ca $i cind latura cu rezistenta
R ar fi intrerupta sau scurtcircuitata, dupa una din cele doua scheme din
figura 1.66,6.
Din punctul de vedere al celor doua receptoare, reteaua functioneaza ca
si cind acestea ar fi alimentate in paralel de un singur generator, avind
tensiunea electromotoare, care debiteaza insa in regim permanent un curent
nul.
Condensatorul $i bobina, schimba mereu intre ele energia lor, deoarece la
un moment dat valorile instantanee ale curenjilor i2 $i i3 sint egale $i de
semn contrar, iar tensiunea la bornele condensatorului $i bobinei este
aceeaî, astfel incit puterea instantanee absorbita de condensator pe la
bornele sale este:
pc = u ' i2*
iar puterea instantanee absorbita de bobina pe la bornele sale este:
Pb = h = - Pc
^Problema nr. 1.67. O punte de curent alternativ care are ca in figura 1.67
impedance egale in cite doua din brafele sale, este legata in serie cu o impe-
danta Z si alimentata sub o tensiune la borne armonica, de pulsatie data.
Impedanta $i rezistenta R2 fiind cunoscute, se cere rezistenta R din
diagonala interioara a puntii, pentru care curenîi din bratele puntii care au
impedanta Zx sa fie defazati cu un sfert de perioada fata de tensiunea la bor-
nele de alimentare ale puntii.
Solutie:
Fie impedance:
Zx = Rx + )Xx Z = r ] X
107
Curentii din laturile puntii avind sensurile din figura 1.67, rezulta din
aplicarea primei teoreme a lui Kirchhoff nodurilor A si B:
I = Zi + li
I = z2 + Zi
Deci:
z i + zi = z2 + ZJ
Aplicind teorema II a lui Kirchhoff ochiurilor A CD A §i BCDB rezulta:
Z]71 -j- RD$ — D9J- 2 — 0 Zi Ji + R/3 — R2L2 = 0
7*
Rezulta:
Zl = ZI ?i —2 == —2
relatii care erau de la inceput evidente, din cauza simetriei montajului. Deci
necunoscutele s-au redus la patru: I_lf /2, /3, / din care intereseaza numai
expresia lui I_v
Aplicind teoremele lui Kirchhoff ochiurilor ACDBA si ADC BA si nodurilor C
si A, rezulta:
U = 2Zi/i + R • I3 + Z-L U = 2R2I2 + Z-l-R-I3
0—h L 2 Ls
0 = Lx + L-I
Rezolvind sistemul se obtine:
L =--------------------------------
u
+ ?L\ +
(R + ?_\) (R2 + —) i?2 +
este defazat cu ^ fata de U in cazul in care relatia de mai sus se poate
pune sub forma:
-1 jx
in care X este un numar real pozitiv sau negativ, dupa cum I_x este defazat in
urma sau inaintea lui U.
Rezulta ca numitorul expresiei de mai sus nu trebuie sa aiba parte reala,
adica:
R,
t[,+&+,g+|.r/S]-0
Jinind seama de expresiile lui Z si Zlt condiîa devine:
Y __j_ RR2 ~t~_______________~l~ ^1-^2 ~i~ •Î*’ — XjX
Q
1
Rt+ R ~
108
Rezistenta R din diagonala interioara a puncii rezulta:
R = AyY - R,(r-f- R2) - R2(r -f Rt)
Ri + -^2+2r
Problema nr. 1.68. Sa se calculeze valorile instantanee ale curenîlor in
laturile circuitului din figura 1.68, alimentat sub o tensiune la borne alter-
native sinusoidala de pulsate co si valoare efectiva U.
Se dau: U = 200 V; f = 50 Hz; R1 = 2Q; R2 = 4Q;
L = —H; C = — jiF
100 TC 2TZ
Sa se efectueze bilantul puterilor.
Sohttia I:
Problema se poate rezolva aplicind cele doua teoreme ale lui Kirchhoff
pentru retelele de curent alternativ (in complex simplificat):
L = Li + I2 + L u = Ri-L
U = R%L- *4" j03^2^2
u
j 0)C
7
Alegind tensiunea U_ origine de faza, U_= Ue^° rezulta curentii:

= ^ = 100 *1
/, = ,—=--------------------= 25 • V 2 e- i - = 25 - j 25
“ i?2 + j<oL2 4
. TT
^ "o'
Is = = ]Uu>C = j 0,5 = 0,5 e
jtoC
7 = 71 + /2 + 73 = 125 — j 24,5 = 127,3 e-l,10": 180° (fig. 1.68, b)
iA
Fig. 1.68
109
Valorile instantanee sint:
M = V 2 • 200 sin
i = y 2 • 127,3 sin (art - 11° «: 180°)
tj = y 2 • 100 sin
i2 = y 2 • 25 • y 2 • sin ^caf - - j t3 = y 2 • 0,5 sin + -jj
Curentul total i este defazat In urma tensiunii, a$a incit impedanta echi-
valenta intre bornele A §i B are un caracter inductiv.
Solufia a Il-a:
Curentul / se mai poate calcula aplicind teorema conseivarii puterilor
(egalind suma puterilor active absorbite de cele trei ramuri in paralel cu
puterea activa absorbita de circuit pe la bornele A $i B exprimate in funcfie
de tensiune §i curent fi la fel pentru puterea reactiva):
0, = - — if = - — l72to2C*
P = Pi + Pz + P3 = UI cos 9
Q = Qi + Qi + Q3= VI sin 9
Simplificind cu U rezulta:
+ to2!.*,
)
Ridicind la patrat $i adunind se obfine:
110
sau inlocuind numeric:
16 + 16
25 • 10
i
127,4
tg <P =
col,
i?a + co2Z*
— coC
1
*i
*2
fll + <02i8
; <p = 11°05'
= fl • 127,4 sin («/- 11°05' 7t:180°)
Ceilalji curenî se pot afla pe aceeaî cale sau apliclnd regula divizorului
de curent.
Bilantul puterilor:
S = U • I* = 200 ei0 • 127,3 e^lO*:180°= 25 000 + j 4 900
P = RJl + RJl = 2 • 1002 + 4 Jp=-)3 = 25 000 W
Q == wL/f - i- • /| = 4 - 25 • 10“4(0,5)2 = 4 900 var.
>< Problema nr. 1.69. Circuitul din figura 1,69, a alimentat de doua
generatoare de curent alternativ, fara rezistenta interioara $i avind tensiunile
electromotoare:
u
ei = 60 sin [corf + ; ue2 = 35 f 2. cos corf
are urmatorii parametri: Rx = 20 fi; R2 = 2,5 fl; R = 5 Q,
T 1 TJ ^ 104 ~
L =--------------------------------H; C = — uF
10TC 5TC
1. Sa se calculeze valorile instantanee ale curentilor i2, iv i, folosind urma-
toarele metode:
a) metoda teoremelor lui Kirchhoff sub forma directa $i matriciala;
b) metoda curentilor ciclici sub forma directa §i matriciala;
c) metoda tensiunilor la noduri sub forma directa §i matriciala.
2. Sa ™ verifice intensitatea I a curentului din latura AB folosind teorema
lui Thevenin.
3. Sa se efectueze bilantul puterilor.
Ill
8
Fig. 1.69, a
Solutie:
1. Reprezentarile In complex simplificat ale tensiunilor sint:
t/el=-g-e^ = 30 + j30
. n_
Utt = 35 e 2 = j 35
l = 3 ; n = 2 ; deci prima teorema a lui Kirchhoff se aplica de n — I — l ori,
iar a doua teorema de 0 = l — w -|- 1 =■ = 2 ori.
a. Pentru sensurile adoptate in figura 1.69, a a curentilor din laturi, ecua-
îile rezultind din aplicarea teoremelor lui Kirchhoff nodului A siochiurilor A
Uel B si A Ue2 B sint :
I=L+L
RiL + (R + ]<»L)i=uel
(*.+î=
Inlocuind, se obtine numeric:
I = 2(1 + j) = 2 ]jl ej « h = 2 = 2ei°
It = \2 = 2 e *
Forma matriciala a teoremelor lui Kirchhoff:
I. [iV]* [/] = 0
II. [C}t[Z][l] = [C]t[Ue]
Matricea coeficienîlor de apartenenta a laturilor la noduri este:
i
i
—i
, iar transpusa ei este [iV]e = [1 1 — 1],
Matricea coeficienfilor de apartenenta a laturilor la ochiuri este:
[C] =
100111
, iar transpusa ei este [Cf — ^ ®jj
112
0
Matricea impedantelor este [Z] =
' Ri
o
Rz
+
jcoC
0
0
0 0 jR *f -
Teoremele I si II devin:
[i i -1]
— o —► tZi + lz — I] — o
101011
0
1
0
0
jtoC
0 R "f
L1
L.Z
lz
ri o i -|o i i
uel
ILz
0
0 R2 -f- :——
L0
Rdi + (R + j«i) 1 = Uel
(*2 + -^) Iz + (R + j«£) L = U*-
Egalind termenii matricelor unei coloane de mai sus $e obîne sistemul:.
I + h-1 = o
i?l/l + (R + I = Hel
(i?2 + ^)/2 + (^ + j«L) I=Uet
acelaî ca mai inainte.
Valorile instantanee ale curentilor sint:
i = ]/2-2- y2sin|wi + -jj
= J/2* 2 sin at i2 = ]^2 • 2 sin â>t +
b. Metoda curentilor ciclici: numarul de curenfi ciclici (ochiuri indepen-
dente) este o — l — » + 1 = 2.
Presupunind ca s-au ales curenfii ciclici I[ fi I2 cu sensurile din figura 1.69,
«, ecuaîile sint:
{Znl'i+Znlz+ire.
I lk\L\ 4" Zklz = bJ'ei
113
sau:
(R1 + R 4 jwZ'), I[ 4 (R 4 ]<*>L) = Uei
(R + j «L) 11 + + R + j <oL +~y £ = H*
Inlocuind numeric, se obtine:
/ (25 + j 10) /( + (5 + j 10) £ = 30 + j 30 l (5 + j 10) I_[ + (7,5 + j 5) IA = j 35
Rczolvind sistcmul se obtine:
11 = 2; £ = j2
Curentii din laturile circuitului sint:
L = IA = 2 /. = /; = j 2 z = a: + a = 2 + j 2
Forma matriciala:
[Z’l
IZ'] [/'] = Efij. unde: [Z'J = [C]‘ [Z] [C]
■1
O'>
3
ion 0 R2 + — 0 0-
01
0 I lj jcoC
0 1 R 4 ]<*Lm .1
1.
JRJ4 R d- R 4 j^L
2? -j- j<°2L R2 4 2? 4 j<*>2!, 4 "j—~
oa-icrozj-[|;]
Ecuaîa devine:
2?j 4 R 4 jtoE 2v! 4*
2? -j- j^Z, 2?2 4 2? 4 -J—;—
sau numeric:
r 25 4 j 10 5 4 j 10 1 [ill po 4 j 30'
L 5 4 j 10 7,5 4 j 5 I Lid L 0 4 j 35 .
114
Prin inmultirea matricelor rezulta acelasi sistem obfinut anterior, utili—
zind inversa matricei Z', se obtine:
[/'] = LIT1 m
I5 + j2 i + m [ 1 + j2 1,5 +j J i5r 1,5 + j -(1+12)1 A [—(1 + j 2) 5+j2J
unde:
A = 25
[:
5+j2 1+j2I_
+j2 1.5 + j J
Matricea curentilor ciclici necunosci+i este
J____________________________[1,5 + j -1-
25(8,5 + j4) [- 1 - j2 5
Matricea curentilor I este:
25(8,5 + j 4)
tn = j];]=[zr1 m =
1 2
-i l5|6 + i6l-[2]
' + ]2\ L j7j L j2j
1 2
0‘ ■j2
[Z] = [C] 0
[/'] = 1
.1 L2+
1. j2 J
Rezulta aceleasi valori ale curentilor din laturi:
i;
I2
LL J
i\ — 2
L-}2
Z—2+j2
c. Metoda tensiunilor la noduri:
Se alege ca potential de referinâ poten{ialul nodului B, iar tensiunesL
necunoscuta este tensiunea nodului A fa{a de nodul pus la pamint, C7j (fig.
1.69, b) :
jR -f- jcoL
i?2 +
jcoC
= En , En
j <oC
1
I
1 11111 I
, ' 50 + j 20 ‘ S
2 2,5 - j5 J
0
30 -f j 30 j 35 20 2,5 - j 5
Fig. 1.69, b
115
Rezulta:
m=
-4,1 + j4,3 0,17 + j 0,08
= (- 10 + j 30)
Pentru a determina curentii din laturi, cunoscind tensiunea U[, se scrie
teorema a doua a lui Kirchhoff peritru fiecare ochi format de latura care
intereseaza si tensiunea U[ (adoptind un sens arbitrar pentru curentii din
laturi):
KiL + Ui = UelÎ1 = ^^=2A
■“1
(R* + r^-) L + m = =
(.R + j <oL) / = U[ -> / = (2 + j2) A Forma matriciala a teoremei
tensiunilor la noduri este:
\Y'] [£'] = Usd unde:
[Y'] = [lV]([y][lV] = tl 1 -1]
20
0
2,5 — j5 0 0
0
1
5+ jio
n
I
I
= [- +—-— + —-—1 L20 2,5 - j 5 5 + j 10J
L&]=m rzj m =
= [i 1 -i]
20
0
2,5 - j5
0 0
0
1
5 + j 10
30+j30 j 35
[-4,1 + j 4.3]
I"—H------------------- — + —■—1 [t/[l = [- 4,1 + j 4,3]
L20 2,5 — j5 5j + 10 J [ J
Se obîne aceea?i ecuafie ca prin scrierea directa.
2. Verificarea curentului I cu teorema lui Th^venin:
r _ U.AB0
LAB
~K + T
ABO
KABO —
gi g3
£1 + £2
10 - j20 4,5 - j
116
R
1 A RZ
i—JUIP—?—nxuTj—|
B
c
l=z+j2
(X)ue~UAB
^yye -AB0 t,5-J li =£AB0
B
/ = S+jW
Fig. 1.69, c, d
Pentru a calcula tensiunea de mers in gol UAB0 este necesar a calcula
curentul 70 care parcurge circuitul din figura 1.69, c:
6 —j
J _ v„-un lo- -
/?, + J?2 — jcoC
4.5-j
LLABO — LLei Rih
45 + j 125 4,5 - j
Rezulta IAB = 2 + j 2
In conformitate cu teorema de mai sus reteaua se poate inlocui in raport
cu bornele A $i B printr-un generator echivalent de tensiune (fig. 1.69, d).
3. Bilanful puterilor:
S = UeJA + UJA = (130 + j60)
p= + R2Il + RI2= 130 W
2
Q<=> t*L I -----------------------—II— 60 VAR
aC
Problema nr. 1.70. In circuitul din figura 1.70, a sint cunoscute:
— j 2 j Z% — 2; Z$ — (2 — j 2); Zt = (1 — j 2); Zs = j 2 Ujn = 80; H* = 40- j
40.
a. Su se calculeze valorile instantanee ale curen(ilor in laturile
circuitului„ folosind metoda curenfilor ciclici.
b. Sa se verifice rezultatele obfinute cu teorema superpozifiei.
c. S5 se efectueze bilanful puterilor.
Sotufie:
o—l—n1=3
117
Pentru sensurile arbitrare adoptate pentru curentii ciclici I[, I2, I'3l ecua-
fiile sint:
Kb. + s) £ - hik - m = uei
— Kill (Kl + ^2-l-
+ It) Z-2 - ZJ_z = Vei
— ^sZl — ^2/2 + (^2 +
+ ^3 + ^5) /s= — U.t
Inlocuind numeric rezolvind siste- Fig. 1.70, a mul se obîne:
= 48 - j 4 = 48,2 e-J4'46'"**0*
I2 = 36 + j 12 = 37,85 ei18‘30'":180°
/' = 30 - j 10 = 31,6 e-'18330^180’
Curentii din laturi sint:
h = I'l — 12= 12 — j 16 = 20 e_ j53"rt:18°“
h = Ik ~ t% = 6 + j 22 = 22,8 ei2°310'":l803
h = ll — ls= 18 + j 6 — 19 ej l8=30're:18°’
l4 = — £ = — 36 — j 12 = 37,85 ei 19833°'’':180'
/8 = /' = 30 — j 10 = 31,6 e-i 18330'"1803 I6 = l[ = 48 - j 4 = 48,2 e-i*'46'-180’
it = ]f2 ■ 20 sin (at - 53° TT: 180°)
12 = fi • 22,8 sin (at + 20°10' n: 180°)
13 = 1/2- 19 sin (at + 18°30' w: 180°)
*« = ^2 - 37,85 sin (at + 198°30' *:180°)
*B = ^2 • 31,6 sin (at — 18°30' TT: 180°)
*• = y'2 • 48,2 sin (<0/ — 4°46' 7t:180°)
Bilantul puterilor:
S = UetIl + HJA = 3 200 — j 800 P = R2P2 + R3I§ + R47f = 3.i94 W Q = XjT? +
X3n + XJl + V5/f = 790 VAR
118
/
Fig. 1.70,
b. Teorema superpozifiei:
Se suprima tensiunea electromotoare UeV Circuitul se poate desena ca In
figurile 1.70, b, c.
Impedan(a complexa echivalenta este:
Z, z.
+Ka —t + £1
= 8 + j4
£ = §7 = 2(l-j3); Zi = Z2 TTY = - 4(1 - j 2)
£1 4- £3
j' __ v
■ka — 4s'
£>
£1 + £3
= 2(3 + j); £ = £
£4 + £t
= 4(3 + j)
^“^777 = - ^ +j): £ = 16 — j]12
£4 + £«
Suprimind tensiunea electromotoare Lr„, re(eaua se mai poate desena ca
in figura 1.70, d.
Pentru a calcula impedanfa echivalenta trebuie transfigurat triunghiul 1,
2, 4, in stea:
Zlft =
„ zt zt . 4
7f 7'
7 _ ±*±4
—08 ~ ~
£;+£;
2
+i
3
7 _ ____-2-4__ _2_/1
-20 £+£. + £4 3
i2);
^ = Z20 + Z5 = |(1 + jl;
119
)24
It = lt ~lt = — 4 — j 28
Determinarea curenfilor din laturile refelei initiate:
h = -it+n = 12 _ j is lt = r*-Il =6 +j22 la — I* 4* la —
lt = -rt + r:=-i 6 - j 12 /5 = “ la + £ = 30 - j 10 /e = Za + Z« — 48 — j 4
-X Problema nr. 1.71. Doua generatoare de curent alternativ (fig. 1.71, a),
avirfd impedanêle interne Z4 = Z2 = (1 + j 2) §i tensiunile electromotoare
•ULi ?i ««2 avind reprezentarile In complex simplificat:
Ut i = 100;
Hn = (100 + j 200),
alimenteaza un receptor format din trei impedance conectate in triunghi:
Za = jL — j 4; Z4 = f?4 = 2;
120
1. Sa se calculeze curenîi in toate laturile circuitului, folosind: 1 a)
metoda curenîlor ciclici (direct si matricial); 1 b) metoda tensiunilor la
noduri direct §i matricial.
2. Sa se efectueze bilanûl puterilor.
3. Sa se verifice curentul 75 folosind teorema lui Th^venin.
4. Sa se verifice tensiunea UAC folosind teorema lui Norton.
Solutie:
\*,a) Adoptind sensuri arbitrare pentru cei o -= l — n 1 = 3 curenti ciclici,
ecuatiile se scriu:
(h +%) l[ - M* = uel
(Z2 + z2)iA + zs = IL*
— + (^3 + Ki + ^s) =o
Inlocuind numeric ?i rezolvlnd sistemul se obtine:
I[ = — 19,05 - j 26,48 7' = 73,2 + j 24,65
& = — 35,34 - j 10
Curenîi din laturile circuitului sint:
h ~I[ = - 19,05 - j 25,48 = 32,5 e-i125'50'*1180’ 72 = 7' = 73,2 + j 24,65 = 77,3
e> 18‘35' *: 180°
I3 = I[ -t- ra = 16,29 - j 16,48 = 23,2 e-i45°20'": 180‘ ! li = IA + I'i = 37,86 + j
14,65 = 40,6 eS21’*:180°
I5 = - V3 = 35,34 -f j 10 = 36,8 el«,so'*!lw
Forma matriciala a teoremei curenfilor ciclici este:
[z:i[r] = m
[Z'] = [C]‘ [Z][C] =
1 + j2 o 0 0 0 T0 0
0 1+]
l
1 0 1 0 ‘ 0 2 0 0 0 0 0
—
= l 01
0 1 0 1 0 0 0 H 0 0
—
—
. 0 1 1 l
1
0 . 0 0 0 2 0 0 1
- —
0 0 0 0 00 1
i
m=m
100
100 4- j 200 0
121
Ecuatia matriciala (1) devine:
1 + 0 — j 4' ’
j6 l
x 100
= 100 + j
0 3+j22 n 200
2 2 + j3. I
.~ I 0
Matricea inversa a matricei Z'.
[ZT1 = - A
(2 + j 3) (3 + j 4) — 4
j8 j4(3 + j 2)
-j8 (1+ j 6) (2 + i 3) + 16 -2(1 + j6)
j4(3 + j2) -2(1 +j6) (l+]6)(3 + j2)J
-4 + jl3- j*-8 + jl2)
-j8 j 1? 2 — j 12
_ 8 + j 12 - 2 - j 12 - 9 + j 20
[ri-izrnu*]-
(—34 + i 21)
19,1 - j 26,54 73,44 + j 24,62 _ 35,28 - j 9,92
Matricea curen(ilor necunoscu(i din laturile re(elri:
m = [Q [/'] =
Se ob(in aceleafi valori ale curenfilor. lb) Metoda tensiunilor la noduri
Se considera poten|ialul nodului 3 ca potential de referin(a (fig. 1.71, b)\
YuUi + = I'*
Y!nU[ + YJ,& = &,
L Is
o o'” — 19,1 — j ~
26,54 I
1 ~
0 10 -19,1 - j 73,44 + j h
26,54' 24,62
73,44 + j 16,18- j L
1 0 -1 = =
24,62 16,62 ,
_ 35,28 - j 38,16 +j L
0 11
9,92. 14,64
_35,28 + j
0
0 -1_ 9,92 A
Fig. 1.71, b
122
+ =
1 _4-f
i ^- i —— +1
j7
+ + =
£ — 1 rj2 H -j
20
i 5
_7
+ -4-
1 JLJ, 1 -1+ +1- j6
+
£t 1+ j2 2 -j
1 10
i
_1
T =-j
Is
il
.
S
= 20
i-1 - i -3 2)
(1 -
*
1
£* = = loo
—2
Sistemul de mai sus devine:
- j£J = 20(1 - )2)
- j U[ + 7 + 3'6 = 100
Rezolvlndu-l, se obfine:
U[ = 66,1 + j 64,3 U'2 = 76 + j 29,3
Calculul curentilor:
h= = - 19 - j 26,45
XJ — U'
I2 = -g2-=g- = 73,2 + j 24,6
Is = |* = 16,1 - j 61,5
L = f* = 38 + j 14,65 • £«
Is =^-^ = 35 + j 9,9
£s
Forma matriciala a t.eoremei tensiunilor la noduri:
[Z'j m = [/;j
123
[Y'] = [N]* [Y] [N] =
10—10 1 0 10-1-1
1
-j2 0 0 0 0
5
0 1 0 0 0
-
1
j2
0 0 1 0 0
j
4
1
0
0 0 0 2
0 0 0 0 i
1 0
0 1
-1 0
0 -1 1 -1
4 + j7 -j
7+j6
-]
10 J
LHc] = [A7J‘ DB [£] =
1 j2
oioj
4
5
0
1 - j2
0 —0,5 -j
100
100 + j 200 0 0 0
= 100
1 - j2‘
Ecuatia matriciala devine:
[4 + j? j 1 20 ri
-j2
IIIQ
5
. 7 + j 16
1
“ J 10
r7 + i6 ;
1 4 + j7 .
1 10 20 1
, unde: A
=
" ;4+j7 • 7+j6
A
1
20 16
= 0,93 + j 0,385
fC7']=[Z']_1[I«] = (0,93 + j0,385)
7 + j6 • 10 J
j
4 + j7 20
ri-
j2
10 5 —
0 1
66,5 + j 62,51 76 + j 27,7]
-1 66,5 + j
0" 62,5
[ 6,6,5 + j 76 + j 27,7
01
62,51
— 66,5 — j
-1 0
L 76 + j27,7j 62,5
— 76 — j
0 -1
27,7
_1 -9,5
-1_ -H34,8_
124
[/]=[XK[tIe] + [tf*]} =
j2
00 00
5 t 100 “—66,5 + j
1 —j2
0 o 100 + j 62,5* -76 -
5 00 200 j 27,7
/ + 66,5 + j
o
o
Hi
00 1 0 62,5 /
0 76 + j 27,7
0,5 9,5 +j34,8
i0
000 0 1
0 00c
Rezulta matricea:
- 18,5 — j
26 L
73,8 + j
24,9 It
15,8 - j =
16,62 h
38 + j 13,9 u
_ 34,9 + j _r
5
9,5_
—
2. Bilan|ul puterilor:
S = Uel £ + UjtQ = 10 • 340 + j 14 • 820 P = RJ? + RZI\ -f RJl = 10 300 W Q =
Xxn + X2I$ + X3I\ + XJl = 14 800 VAR
3. Verificarea curentului I* cu teorema Thevenin:
I An =
u
ABo
z
—ABO — -
?LS> + —ABo
a + a-i+i. ‘•309 + i2-02
Tensiunea de mers in gol UAB0 rezulta, din relatia:
uABo + IS - ZS = 0,
unde curenfii JJ $i V2 se calculeaza din relaîile (fig. 1.71, c):
n=
En
£x + Iz
Eeo
100 (1 - j 6) 37
= 53,8 + j 30,8
Curentul:
£8 + *4
UABO = £»£ - ZJ_2 = -42,6 - j 50,2
L=
EABQ
£5 + —ABO
= — 35 — j 10
este de sens contrar celui calculat la punctul 1 a) $i 1 b).
125
In conformitate cu teorema Thdvenin, refeaua se poate hilocui printr-un
generator echivalent de tensiune, in raport cu borneje A, B (fig. 1.71, c, d).
4. Verificarea tensiunii U^c cu teorema lui Norton.
Tensiunea U An cunoscind pe J3 este:
UAn — Zzlz — 66,5+ j 64,8
VAC. =
LACSC
Curentul care strabate latura AC in scurtcircuit (fig. 1.71, e) este:
i-AC ec
V,
= V 4- 7"
— £_sc ±sc
Lc=-f= 20(1 — j 2)
£1
j0 — j ±»e ±2te
St
^4 + -s 7 , -4 * -5 £4 + ^4
he* = 90,6 + j 42,4
= 70,6 + j 82,4
126
-±-ACO — 7
±ACo
Y
Tensiunea U_AC coincide cu calculat anterior.
Refeaua se poate inlocui printr-un generator echivalent de curent in ra-
port cu bornele A, C (fig. 1.71,/).
Problema nr. 1.72. Seda circuitul din figura 1.72, a in care tensiunile
electromotoare ale generatoarelor sint egale $i in faza: f/81 = Uj2 = Uj3 —
100 V, iar impedanfele sint toate egale l Z = (10 + j 6).
a. Sa se calculeze curen(ii in toate laturile folosind una din teoreme;
b. Sa se verifice rezultatele de la punctul a) folosind teoremalui Vaohy;
c. S3, se efectueze bilantul puterilor.
Alegind arbitrar sensurile celor: o — l — n + 1=4 curenti ciclici,
aplicarea teoremei curen(ilor ciclici conduce la urmatorul sistem:
Solufie:
inlocuind numeric si rezolvind se obtine:

/I = - 1,05 + j 0,63 /.; --2,1 - j 1,26 /; = 2,i - j i,26 7i = - 1,05 + j 0,63
sint:
Curen(ii din laturi (fig. 1.72, b)
1
+ j 0,63 = /4 = /;
L = Ik = 2.1 - j 1,26 = & = £
h = 11 + £ = 1,05 - j 0,63 £ = Ik + £ = 4,2 - j 2,52 £ = £ “t- IA = — 1,05 -4" j
0,63 £ = £ + h — — 2,1 -f- j 1,26
£ — Li — — 1,05 -f-
Fig. 1.72, a
127
/
Fig. 1.72, b, c
b. Teorema lui Vachy: introducind in fiecare latura cite o tensiune elec-
tromotoare egala cu Ue de impedanta nula §i in sens contrar cu sursele ini-
tiate, schema circuitului devine cea din figura 1.72, b. Impedanta echivalenta
corespunzatoare circuitului din figura 1.72, e (simplificat) este:
Fig. 1.72, d, e
71 = 74=-^ = — 1,05 + j 0,63
L = -f = 1.05 - j 0,63 - /7
2
ls = L + L 4 = 2,1 - j 1,26
S-au obtinut aceleasi rezultate.
c. Bilanûl puterilor:
s = - Uei •£ + lL£i + Hell = 420 + 3 252 P = R (zj = 10'41.93 = 419,3 W
Q=X = 6 • 41,93 = 251,5 VAR
Problema nr. 1.73. Circuital din figura 1.89, a alimentat de o tensiune elec-
tromotoare sinusoidala de valoare efectiva Ue =150 V, este caracterizat prin
urmatoarele impedance-:
Zi = (50 + j 50); Z4 = - j 25
Z2=(5 + jl5); Z5 = 50
Z3=-j50; Z=1
128
a. Sa se calculeze curenjii In toate laturile circuitului folosind teoremele
transfigurarii;
b. Sa se determine schema generatorului echivalent de tensiune si curent
intre punctele A §i B)
c. Sa se verifice Iz folosind teorema reciprocitatii.
Solutie:
a. Se poate transfigura in stea fie triunghiul ABC, fie triunghiul CBD
Impedantele stelei ABCO sint (fig. 1.73, b):
a*
-AO
?.i + Z + Z-,
= 0,98(1 + j)
aa
-C0 ? 1 + z + zi
+5+
= ^9(1 - j)
--IW
Zoo = ZOA + = 5-98 + i 15,98
Z0z< = ?LOB “l” —4 = j 25,98
-oi, - - 29,8 + j 23,7
+ ?OD
2nn =
Impcdanta echivalenta a circuitului este:
Ke = ^5 Kco “1“ —OD = 128,8 j 25,3 Alegind tensiunea Ue drept origine de
faza:
Ue = f/eei0 = 150 e’°
ZB= f2 = 1,125+j 0,22
_e
Z4 — ^5
a+a
^4 + + ^2 + ?.A
____jl2 + —AO_
a + —Bo + a + ao
= 2,4- j 0,888 = Lo
= - 1,275 + j 1,101
Fig 1,73. a, b
12S
Curentii in. laturile triunghiului se determina din conditia ca tensiunile
dintrenodiirile stelei ?i triunghiului sa ramina neschimbate prin transfigurare:
I_Z = = 2,18 + j 0,3
h = ~Aoli + -oc~5- = 0,262 - j 1,114
?Ll
13 = -0B~4 + ~oc-5 = 0,857 + j 1 333
—3
Reprezentariie in complex simplificat .ale curentilor' sinfi h = 0,262 — j 1,114
= 1,314 e-iwso'^180*0 - lz = 2,4 — j 0,888 == 2,56 Is = 0,857 + j 1,333 =
2,505 e* 57°20' *:180° li = — 1,275 + j 1,101 = 1,685
/5 = 1,125 + j 0,22 = 1,14 ei11^180’
r
Iz = 2,18 + j 0,3 = 2,2 ei7°50^:180a Tensiunea de mers in gol este:
LLABO =
unde:
T? Tf
A* = h
____—4 + —3_______________ • Jt __ Jf —1 + _2
r - ^ L-y:
unae:
{—l + —i) (?-3 + ?_j) —l + ?.?. + ?.3 + —i
150
I' = ML =
f+Zz= 148,8-j 56,9 = 0,881 + j 0,337
-5
Z't 148,8 - j 56,9 11 = 0,655 - j 1,082; £ = 0,227 + j 1,417
UABo = Z£ - I2%= 15,9 - j 10,08
EABO
z+z
ABo
= 2,14 + ] 0,258 %
Generatorul echivalent de tensiune intre punctele A $i B este cel din fi-
gura 1.73. r
130
AI
Hs WAB„
Fig. 1.73, c,d,e

b. Pentru determinarea schemei generatorului echivalent de curent intre
bornele A $i B se aplica teorema lui Norton (fig. 1.73, e)
UAB =
LA Bsc
z+z.
A Bo
Curentnl de scurtcircuit care trece prin bara care scurtcircuiteaza bornele
A $i B este:
unde:
lar:
LABSC — Li 5
-1 = -5?“TT * ^=
£i *r £3 £« ~r £2
v.
ytt _ ?L\
LZe —
T—
£5 —
—e
+ + ^5= 25(5 — j)
— 1 + £3 ?-2 + — 4
Ee 3(5 + j)
Z"
—e
13
I2 = £(11-j3); 7i=£(l-j5)
LABSC = LZ LI = 0,461(5 + 3)
y—
JLABO —
-ABQ
= 0,0904 + j 0,0865
LAB SC
uAB =
-AB 1 + X.AB0
= 2,13 + j 0,253
Verificare:
UAB = Z- / = 1 (2,14 + j 0,258)
131
Generatorul echivalent de curent al retelei in raport cu bornele A B este

cel din figura (1.73, d).
c. Verificarea curentului folosind teorema reciprocitatii: curentul Iz din
reteaua initiala este egal cu curentul I5 cind tensiunea electromotoare TJ_e
este in latura care contine impedanta Z.
In aceasta situatie reteaua devine cea din figura 1.73,/.
Impedanta echivalenta a circuitului:
Z' = Z + ZOB + 1^°'I-AD0
ZACO + ZADO
= 6,78 — j 5,53
Alegind tensiunea Ue drept origine de faza:
Ue = Ue ei° = 150i#
Curenjii sint:
I = |r- = 13,3 + j 10,82
£e
L2 — LOD — L L = Lac = L
lac + —i
?LOD + + loC + h
—2 + loD
= 10,86 + j 8,93
= 2,481 + j 1,932
I.OD + 1.2 + I.OC + —1
= 2,15 + j 0,254
T IODLOD—locLoc
—5 7
Se objine aceeafi valoare a curentului I5 = 1$ calculate anterior. Problema nr.
1.74. In circuitul din figura 1.74 sint cunoscute urmatoarele: X1 = <*L1 = 30
ft; U = 220 V
X2 = coZ,2 = 50 f2; R = 50 Q.
XM = <0M = 10 fi
a. Sa se calculeze valorile instantanee ale curentilor in laturile circuitului,
pentru cele doua moduri posibile de conectare ale bobinelor cuplate;
b.Sa se verifice bilanjul puterilor.
Solutie:
a. Cu sensurile arbitrare adoptate pentru curentii Iv 12, I3 (fig. 1.74),
scriind teoremele lui Kirchhoff pentru nodul B §i ochiurile 0RzB §i ABCA, se
00tin ecuatiile:
]Xlll + \X M—2 + j^2^2 + ]XM—2 = IL
jX2L2 + )XM Ll —R3L1 — 0
Ll = L2 + —3
132
Alegind tensiunea V_ drept engine de faza: Ut = 220 ej0 si inlocuind
numeric se obtin ecuatiile:
(j 30 ± jlO) Ix + (j 50 ± j 10) 72 = 220 j 50 • 72 ± j 10 72 - 50 73 = 0 Zi = Is. +
Z3
Rezolvind sistemul in ipoteza ca fluxul mutual se aduna la fluxul propriu,
se obtin urmatoarele valori:
7X = 1,47 — j 2,615 = 3 e> 60°40'*:i8o- . 72 = — 0,979 - j 1,924 = 2,16 e~i
*‘7*"=“o'
7, = 2,449 - j 0,691 = 2,54 e-ii5»45'«:i8o°
Valorile instantanee:
u = ]/2- 220 sin (to t) t\ = 1/2-3 sin (tot + 60°40'TC: 180°) i2 = yi- 2,16 sin (tot
— 117°w: 180°) i3 = j/2- 2,54 sin (tot — 15°45'7t:180°)
In ipoteza ca fluxul mutual se scade din fluxul propriu al bobinelor
sistemul capata forma:
- 10(5 + j) Z, + 50 (1 + j) J* = 0 j 20 I2 + j ^0 72 = 220 (tinindu-se cont de
reiatia: 7X = 72 + IL)
Rezolvind se obtine:
h = 1,608- j 4,42 = 4,7 e-i ’O'’*180’
I2 = — 0,804 — j 3,29 = 3,4 e-i I03‘40'7ri80»
7S = 2,412 — j 1,13 = 2,66 ei2&‘*:180°
Bilantul puterilor pentru cele doua cazuri:
«i) S=Uil = 220(1,47 + j 2,615) = 323 + j 575
P = 7?a7| = 322 W
Q = XJl + XJl + 2XMIJ2 cos {9l + «p2) = 575 VAR a2) S = C7-7I = 220(1,608
+ j 4,42) = 354 + j 974
P = RJ* = 353 W
Q = XJl + XJl - 2 XMIJ2 cos (<pi + ?2) = 974,5 VAR
133
h
Problema nr. 1.75. In circuitul din figura 1.75 se cunosc:
L
12
Zx — Z2 — R + }X — 2 + j3
X^ — 0)I-j — 1 O J X. 12 — (I)L^2 — 1 Q
X2 = coL2 = 2 0; X23 = COL23 = 0,5 O
Fig. 1.75 Xz = coI8 = 30; Xlz = O)L13 = 1 Q
Tensiunea electromotoare are valoarea efectiva Ue = 220 V.
Sa se calculeze valorile instantanee ale curentilor iv i2f iz si sa se verifice
tilantul puterilor.
Solutie:
Adoptind sensuri arbitrare pentru curenti (fig. 1.75), teoremele lui
Kirchhoff .scrise pentru nodul A si ochiurile I si II conduc la urmatorul sistem:
Zdl j ^^lLl j ^^13^3 j ^^12/2 j j CoL^/j
+ j <^L2SI2 = Ue
J ^0^2/2 H” j ^-^32^3 j ^^12^1 Z2I_2 (j 4“ j w^23 —2 j ^^lzLl) = 0
L\ — Z2 4" Z3
Inlocuind, restringind termenii si rezolvind sistemul, se obtin urmatoarele
■valori numerice, ale curentilor:
lx = 22,13 - j 41,15 = 46,6 e-^61C40^:180°
I2 = 11,18 - j 11,5 = 16 e-j45o45^:180°
/3 = 10,95 - j 29,65 = 31,6e-j69°40^:18°c
Valorile instantanee sint:
u = ^2 • 220 • sin cot ix= j/2 • 46,6 • sin (cot — 61°40f7u: 180°) i2 = |/2 •
16 • sin (cot - 45°45'TT: 180°)
*3 = ]/2 • 31,6 sin (cot - 69°40'TU: 180°)
Bilantul puterilor:
S = Uell_[ = 220 (22,13 + j 41,15) = 4 860 + j 9 050 P = RJI + R2I\ = 4 855 W
iQ = coL]/? + L2CO/| + u>Lzl\ + Xx 1\ + Xl\ — 2 cos (<px —(p3) —
2COZ/J2/^/2 COS (cp^ (p2) -j- 2coL23/2/3 cos ((p2 — <p3) = 9 044 VAR.
134
^ Problema nr. 1.76. Reteaua de curent alternativ din figura 1.76, a este
caracterizata prin urma- A torii parametri:
R = ID; coZ,2 = COL2 = toZ,12 =20;— = 3 Q V
coC »£
= j/2"• 100 cos co/; uh = V2 • 50 sin to/
a. Sa se calculeze valorile instantanee ale curentilor folosind metoda
teoremelor lui Kirchhoff direct §i matricial.
b. Sa se verifice rezultateie obtinute folosind teorema curentilor ciclici
direct si matricial.
c. Sa se efectueze bilanûl puterilor.
Solutie:
Adoptind sensurile arbitrare pentru curenîca in figura 1.76, a, teoremele
lui Kirchhoff aplicate pentru nodul B $i ochiurile I §i II se scriu:
I3 — Li + I2
2?/3 4“ j toLiI_i j 6)7^22^2 LLb = LLe
j coL2I_2 — j ^^12^1 4" :—L2 — 1 4“ 1 —0
jcoC
unde: Ub= 50e>°
H, = lOOe'2 = j 100
Rezolvlnd sistemul se obtin urmatoarele valori:

Ix= — 5,76 + j 13,1 = 14,35 <d iWM'mi80* /2 = — 23,04 + j 52,4 = 57,4 e»
”3°4o'*:»8o°
Is = — 28,8 + j 65,5 = 71,75 ei113°40'n:180’ Rezolvare matriciala:
—0
u: :i
'
h
[iV]J LQ = 0 -> [— i h
1 -i ]
U
(Q‘[£][£ = [3* K?J
j toLx 1 ^-^12 0 1 n
o
— i «L2 + - 0 J L "
jcoL12 jcoC 1 T [
0 0RJ
j coLi j <*L12 R'
j <AL12 + j
L j U>L2 4“ — -0
jtoC
■u
L
L
0 1
1 0
ft2*]
135
Se obtin aceleaî ecuaîi ca prin scriere directa. b. Metoda curentilor ciclici.

Reêaua data se poate descompune in doua ochiuri fundamental
parcurse de curentii ciclici I[ §i 1 cu sensurile din figura 1.76, b.
Se objine sistemul:
(R + j coLOZl - (j wii + j COL12)£ = Ujt + Uj,
— (j o>Lx + j <AL12) I_[ + | j coL2 + 2 j coZ12 + -7-^- +j I% — 0
Inlocuind numeric si rezolvind, se obtine:
I[ = -28,8 + j 65,5 Ik = - 23,04 +j 52,4
Rezulta pentru curentii in laturile circuitului aceleaji valori obînute prin
aplicarea teoremelor lui Kirchhoff.
Rezolvare matriciala:
[£'] [I] = m; [Ue] = [C]‘ lRe] = p + -"j
iz’] = [cnz] [q =
10 1]
-1 1 0 J
j wLx — j <X>L12 j wZ,xj j W-^-2 '
jcoC
0
0
00
RJ
1 -1 01
1 0
i=m
.Ecuatia de mai sus devine:
R “l- j^Li j w(Z,x 4*
— jw (Lx 4 L12) jw p 4 L2 4 2L12 + y-^j
ri + )2 — j4] rzn_|t/e + ^__J_ rj5 - j5 ]
[3
1 ~H isJUJ L 0 J 6 + j5 [j4 n-j2j
\I'1 = [Z'Y1 {U'e} = --------- -f 3 5 35
1 f50 +jl00j =
L JL J
~ - 6 + j5[j4 1+j2JL0J
- 28,7 + j 65,5 —23 + j 42
m = [C][n =
1 -1
0 l
1 0
MI
r-28,7 + i 65,5] =
L- 23 + j 52.4J
— 5,7 4 j 13,1
- 23 4 j 52,4 28,7 4 j65,5
=i
136
i1 = ][2- 14,35 sin (to* + 113°40'7t: 180°)
2*2 “ 1^2* • 57,4 sin (ct* + 113O40'TC: 180°) i3 = fi . 71,75 sin (o* +
113°40'7t: 180°)
S = Ubn + Uei; = (50 + j 100) (- 28,8 - j 65,5) = -5 110 - j 6 160
P = R/f = 5110 W
Q = iaLJl.+ WL2 71 - — 11 - 2/^ WL12 COS (0) = 6 180 VAR
coC
s
Problema nr. 1.77. In rejeaua din figura 1.77, alimentata sub o tensiune la
borne armonica-.de pulsatie variabila co, sint cunoscute rezistenja i?x, indue-
tivitatile Llt si L12 $i capacitafea C. Sa se calculeze pulsaîa co pentru care
curentul absorbit de retea pe la bornele de alimentare A, B este in-faza cu
tensiunea la aceste borne.
Solutie: c .
Daca Ix este in faza cu Ub, impedanta complexa echivalenta a consuma-
torului cuprins intre bornele X $i B trebuie sa fie reala, ceea ce revine la a
scrie ca impedanta complexa echivalenta a consumatorului legat in serie cu
Rx este nula. (De fapt, conditia este ca impedanta complexa cuprinsa intre D
si B sa fie pur ohmiga, dar cum consumul de putere activa al receptorului
cuprins intre bornele D si B este nul, cuprinzind numai elemente reactive,
inseamna ca rezistenta lui echivalenta este nula, deci condijiile —DB — 0 $i
XDB = 0 sint echivalente.)
Pentru a calcula impedanta complexa echivalenta a consumatorului legat
intre bornele D si B, ZDB, se considera pentru moment cunoscuta tensiunea
UDB §i se calculeaza curenfii din re tea in funejie de aceasta tensiune.
Din cele doua teoreme ale lui Kirchhoff privind functionarea retelelor
electrice in regim armonic permanent rezulta: A
U-DB = jîZi + j + j COL12/! + j WL12/2
B
l
0 = j COL2/2 -f- jto-t^Zl . ' Lc
]coC
o = Zi —1_2 — Lc
Intre cele trei ecuaîi ale acestui sistem se elimina I2 ?i lc se obîne: Fig.
1.77
LLDB — j w j «L12IX *+■ ( + jwLjg) Zi

— COL12 coC
COL2
co C
co-Lo
Li = u
coC
DB
jeo + -^la) |coZ-2 j ~~ 2 + A2) +~Jj
z gDB
?.DB
137
Din condiîa ZDB = 0, rezulta:
(Li + L12) |O)L2 — — j — (L2 + L12) |<OL12 + “ j = 0
(Lx -f- L12) (CO2Z,2C — 1)v ^ (L2 + L12) (O>2L12C 1) = 0
[(L1 -j- ^12) L2C — (L2 -j- L12C] 6)2 = ^1 4" L12 + L2 + L12
/I\ __ l/ Li + L2 + 2L12 _ 1 f 4- L2 + 2Ai
'' “ V C(L,L2 + L2L12 - L2L12 - LJ) ~ r - M2)
Observafie:
Cind tensiunea Ub este data $i finita, curentul are, In cazul in care este
satisfacuta relatia (1),
Ub
valoarea h = — ?i tensiunea la bomele DB este nula, UDB
-i
Rezulta de aici ca pentru valoarea (1) a pulsatiei, tensiunile la bornele
bobinelor Lt $i L2 sint egale $i opuse, putlnd atinge valori teoretic infinite.
Circuitul fiinc{ioneaza in mod aseman&- tor ca un circuit serie cu rezonanâ
de tensiune.
h—DB = 0.
Problema nr. 1.78. Pentru ce valoare R2 a rezistentei din reteaua reprezen-
tata in figura 1.78 puterea consumata in circuitul secundar al sistemului este
maxima, circuitul fiind alimentat sub tensiunea la borne, armonica, de
pulsate co, a carei reprezentare in complex simplificat este Uv.
Solutie:
Din aplicarea celei de a Il-a teoreme a lui Kirchhoff celor doua circuite ale
refelei $i cu sensurile pozitive ale curenîlor din figura, rezulta:
Ub = R1I1 + j COLJ/J + j coAf/2
0 = R2L2 j u>L9I? -f- j coATi^
Eliminind curentul Ix intre cele doua ecuatii se obtine:
l2 = ~U>
jcoM
•^1 + j^-î
R2 4- jcoZ,2 -j- ■
co2M2
-j- jco-f/j
Comparind cu expresia teoremei lui Thevenin:
U'
r=
- Z-f Z'
Se observa ca I2 ar putea fi curentul debitat de un generator avind tensiunea
electromotoare:
U’ = -uh
jcoM
* 1 -j- jcoZ,2
$i impedanja interna:
Z' = & = j = R( + \xt,
Rx + JCOLJ
in care Rt si X{ sint rezistenta si reactanta interna a generatorului si care ali-
menteaza un consumator avind impedanfa Z = Re.
138
Futerea disipata in rezistenfa R2 este:
P = RJi
R*
U'i
II + iff
R,
v*
(R, + Ri)2 + XI
Se noteaza:
Z.\ — (Rs + Ri) + j x(
z\ = (R2 4 Rt)2 + XI
Condifia ca puterea P sa fie maxima se otyine prin anularea numaratorului
derivatei din care rezulta:
3R2
3P _ U'2________2(R2 + Ri) V'2 R =0
SR2 (R, + R,)2 + XI I(R2 + Ftif + XfJ* 2
Rezulta:
R\ = R\ + Xf = Z2
Dar,
Rf + <o2R?(l - —)
zt = jwZ,2 + ^ + j WL2-------* ,r.*tZl' = Rt + j xt
ifj + jcoii R2 + co2Z.f
RI + u2£2
z, = yiQ+xi =
y"co4M4R2 + OJ2L| |R2 + co2£f | 1 - —jj*
= - — = Ro
R\ + co2L?
sau punind: k =-, rezulta:
LXL2
„ _ j/ <o2M2i?2 + co2L|[JRf + co2L2(l - A)]2 “ J?2 + co2L2
Problema nr. 1.79. Sa se deduca condifia de echilibru a punîi de curent
alternativ din figura 1.79, a si sa se arate ca aceasta nu depinde de variaîa
in timp a tensiunii de la bornele de alimentare ale punîi, cu condifia ca
aceasta tensiune sa fie o functiune alternative de timp.
Solutie:
Se presupune ca puntea este alimentata sub o tensiune care variaza
armonic in timp §i a carei reprezentare in complex simplificat este Ub, in
sensul pozitiv din figura.
Fie curenîi complec$i in laturile reêlei ca in figura, curentul in
diagonala DC fiind nul, deoarece puntea s-a presupus a fi in echilibru.
Deoarece din schema montajului nu rezulta sensul de cuplaj al celor doua
bobine, se va {ine seama in rezolvare de cele doua sensuri de cuplaj
posibile.
139
Din aplicarea celor doua teoreme ale lui Kir-
chhoff ochiurilor ADC A CDBC $i nodurilor D $i C rezulta:
Numarul de ecuatii este dat de teorema lui Euler:
In—1=2
II Z — ^+1=5 — 3+1 = 3
R2I2 “h j ML2I2 db j <*>L12II = 0
^Z* ~F 7+ Z4 ^3^3 ~ 0
jcoC4
— L2 + LA ^ 0
Fig. 1.79, a
Li — Lz + Iz
Observatie: Ecuafia a 5-a nu s-a mai scris, deoarece s-a presupus I DC = 0.
Se folosesc ultimele doua relatii pentru a inlocui pe ^ si /4 in functie de
Z2 ?i L-
Z4 ~ Z2 '* Zi = Z2 + Zs (-^2 d~ j ^2) Z2 db j <0î2(A "F Z3) = ^
(i?4+]i'Jl2_i?3Z3 = 0
(i?2 + j <*>£2 db j ^12) Z2 = T j <*> L12IZ
R*l
3i_3
Prin Imparîrea celor doua relatii se obtine:
i?2 + j<&L2 ± jcOL12
■R4 +
1
jcoC4
T j COL12
*3 ”
Prin aducerea expresiei la forma liniara si separarea partii reale de cea
imaginara se obfin cele doua condijii de echilibru ale puntii:
^2^3 ~F j °>R3 (L2 db £12) = “F j <&L12R±
C
4
*2*3=
R2RZC^ = L12;
^3(^2 db L12) — ^F L12R^
DSL2 db ^3^12 di ^12^4 == 0
^12 — db -^2^3^4> — ^4(^3 + -^4)
“2
140
Deoarece din cele doua alternative ale primei conditii nil este posibila
decit aceea dupa care:
L12 = R2RZC, (deoarece R si C nu pot fi decit +)
fi care corespunde unui cuplaj (—) al celor doua bobine fata de sensurile
pozitive atribuite curentilor in rezolvarea problemei, echilibrul puntii nu poate
fi realizat decit cu un cuplaj al bobinelor ca in figura 1.79, &.
Din conditiile gasite se vede ca echilibrul punch nu depinde de frecventa
ei de alimentare.
Din descompunerea ir_ serie Fourier a tensiunii alternative la bornele de
alimentare ale puntii, rezulta ca cele doua conditii de echilibru ale puntii
sint valabile in orice regim periodic permanent.
Problema nr. 1.80. Sa se calculeze impedanta complexa echivalenta intre
bornele de alimentare ale unui sistem compus din legarea in paralel a doua
bobine, identice, avind rezistenta neglijabila si inductivitatea Llf fiecare din
aceste bobine fiind cuplata cu cite o bobina de rezistenta neglijabila si induc-
tivitate L2.
Inductivitatile mutuale respective sint egale si au in modul valoarea L12.
Cele doua bobine de inductivitate L2 sint conectate amindoua in paralel cu
un consumator a carui impedanta complexa este Z. Tensiunea de alimentare
a bobinelor este o tensiune armonica de pulsatie to.
Sol/utie:
Problema nu specifica sensul de cuplaj al celor doua perechi de bobine.
Presupunind un sens de cuplaj dat pentru doua din bobine, exista pentru
cuplajul celorlalte doua alternative. Astfel, fata de sensurile de referinta
alese pentru curenti ca in figura, perechea I de bobine are un cuplaj pozitiv
(fluxul mutual este in acelasi sens cu fluxul propriu), iar perechea II de
bobine are un cuplaj pozitiv sau negativ..
Aplicind teorema a Il-a a lui Kirchhoff unor contururi usor de regasit, se
obfin relatiile:
j <*LlLl = j —2 — LLb
j j COL12Z2 = ILb
Z_ I_2 “b j C0L2Z2 j ^^12—1 — 0
Z/2 + j 6)L2I% -(- j wl12/i = 0
$i teorema I a lui Kirchhoff nodurilor A fi C, se obtine:
L = n + ii
I2 = I2 + Ll Fig. 1.80
Fig. 1.79, b
141
Se cauta sa se obtina curentul 7X in functie de Ub eliminind toti ceilalti
curenji $i anume:
Jt _ L12[zb ?iLi — (Z + j UL2) Zil X2(2^ + j COL2)
_______________________ ^12 [~F Zi' + jcoL2) + L\Z]
L2(2Z + jcoL2)
Substituind aceste expresii in relaîile anterioare se obfine: j cL.li + j <0L n =
L A±
' yl~ (- + it0^^ = ub
L2(2± + J (0/.2)
j vLj; ± i „Ll!iiii±iL<£+^M±ia =
J l->= i« + j-L,, -*
Rezolvind sistemul si substituind:
LI
se obtine:
i2 = ^L1Z,2, in care: 0 < k ^ 1
v — J" —
i_i — i_i —
ub
j to-L, J^l -
n
h = 2I[ = 2
A-Z -]
k + —■-=T— (1 + 1)
22 + j<o/.2
sau tinind seama ca: 7X = -f- T[, rezulta:
ub
j coLj J1 — A* + -
kZ
(1 ± 1)
]
22 + j (o/.2
Impedanta echivalenta care se cere se calculeaza din relatia ei de definitie:
Ze 4B — =L = — j toil |"l — k ^----------(1 ± 1) ]
~eAB h 2J U ' 22 -)- j oiAj ' 31 '\
Scriind explicit cele doua solutii:
l.
~e AB — 3 M LI
(*-
2 kZ
2 2 + jM/_2
) = - toljl - k —t-1*- -) ) 2 X[ 2 i + joLj
£AB=jjaL1(l-*)
Din aceste relatii rezulta urmatoarele concluzii:
a. Impedanta ceruta depinde de Z in cazul in care cele doua perechi de
bobine sint cuplate cu aceeasi polaritate si nu depinde de Z in caz contrar;
b. In cazul unui cuplaj foarte slab k -» 0 (L12 -> 0), lini = — j toL*
A->0 2
dupa cum era de a^teptat;
c. In cazul unui cuplaj foarte strins k -» 1:
lim Z'AB = — i wLj - -2~=-------------= j coij----=- ->
A->1 2 2-j- jcoZ/2 2<Z 4~ 3 ^^*2
142
(cazul a doua transformatoare ideale conectate in paralel), lim ZAB = 0
ft-i
— in acest caz montajul este echivalent cu un scurtcircuit intre bornele A §i
B.
d. lim Z'AB = — jooT^ — corespunde cazului b) cind exista un cuplaj
Z— 00 2
foarte slab.
e. Z = 0 ;
Z'A
AB
=z
tt
AB-
\ Problema nr. 1.81. Sa se calculeze inductivitatea echivalenta a montajului
din figura 1.81, a, raportata la bornele A si B, inductivitaîle L M fiind date.
Solutie:
Deoarece inductivitatea echivalenta a montajului nu depinde de regimul
in care functioneaza reteaua, se poate calcula in ipoteza ca sistemul este pus
la bornele AB sub o tensiune armonica de pulsate co, a carei reprezentare in
complex simplificata este Ub.
Se va rezolva reteaua folosind metoda curentilor ciclici. N = 4; L = 6,
rezulta deci din teorema lui Euler ca numarul de ochiuri fundamentale (de
curenti ciclici independent) este:
o = L- iV+l = 6- 4+ l = 3
Se aleg ca ochiuri fundamentale ochiurile ACDA, CBDC si AD BA parcurse
de curentii ciclici /{, 1% , 73.
3 j to 7, Vx — j coZ/2 + j coM/g — j <o7,73 = 0 — jcoL7i + j <oil77J + (3 j
coL — 2 j coAf) 73 — jcoZ,73 = 0 — j OJL71 — j coL7, + 2 j COL73 =
Din prima ecuajie rezulta:
= j <o^3 + 7a (j - 3 coM) __ + 7g+ - M) = i' __ Af
_1
3 j co/, 3L 3^3! Lj
Inlocuind in a doua si a treia ecuaîe se objine:
+ (3 j toL — 2 j coAf) 72 — jcoZ,73 == 0
— j coL7' + 2 j coL73 = £7& Restringind termenii se obtine:
-•[
(- 4ML + 8L2 - M2) jco
7i
+ I3
j co (M —
/ (M
3L
- 4L) jco
+
=0
4L)1 . T, . 5L — I + Z3 ] co — = Ub
c
Fig. 1.81, a
143
E’iminind pe 7£ se obtine 1
J, _ 3Ub r - AML + 8L2 - 2M2________________M2_____1 _
“3 _ 3 j coi l - AMI. -i- 8L2 - 2M2 —AML + 8L2 - 2M2\ _
_an ,_____________________________M*_______-j
j(0 \_L 2L(4L2 - M2 - 2ML) J
Impedanta echivalenta a receptorului intre bornele A si B se calculeaza
din relatia ei de definite:
ZAB = =y si cum 7 = 7$, rezulta:
7 Ub . ZAB= =7- =]<* — La 1
2
M
— Re + j Xe
L 2L (4L2 — M2 — 2 LM)
Cum circuitul nu consuma putere activa (nu are decit elemente reactive),
rezistenta echivalenta a circuitului este nula, deci;
?LAB ~ j U*Le,
in care Le este inductivitatea echivalenta ceruta. Deci:
l
L.=
i_
L
M2
2L (4L2 - M2 - 2LM)
sau notind M2 = kLxL2 = kL2, in care coeficientul de cuplaj k este 0 < k ^ 1:
L.=-----------------------------------------i--------
L 2L{4 — k — 2 ^k)
Observa£ie:
Relatia obtinuta mai sus trebuie sa verifice cind M 0 conditia:
Fig. 1.81, b
lim Le = L,
M-> 0
deoarece in acest caz montajul reprezinta o punte de curent alternativ in
echilibru, in diagonala careia curentul este nul.
Impedanta echivalenta a acestei punti, intre doua puncte oarecare, se
poate calcula in consecinta, considerind puntea lipsita de diagonala ei
interioara, ca in figura 1.81, b.
Se observa u§or ca in aceste conditii Le = L.
144
^Problema nr. i.82. Circuitul din figura 1.82, alimentat de doua .surse de
curent alternativ de tensiuni electromotoare Uel = 200, Ue2 = 200 — j 50 $i de
impedante interioare neglijabile, este format din impedantele:
= (1 +" j 2);
^2 = 0 + j 2)^
^3 = (2 — j 2) ;
Sa se calculeze valorile instantanee ale curenîlor in laturile circuitului $i
sa se verifice bi- lanûl puterilor.
Solufie:
Se rezolva problema utilizind metoda curentilor ciclici. Fie I[ si 72 cei doi
curenji ciclici care parcurg ochiurile fundamental AUelB $i AUeJB. Ecuafiile
sint :
Li (Zi + jcoXrj_ + jwL3 + Zz — 2j<i)Z,13) + 7^ (j6)73 + — j6)713 —
— j<oZ,12 + j <0^23) = Hei
7J(jcoL3 + Zz — j<*>7,13 — jO>712 + jcoLgg) *+■ 7Q(Z9 + jcoL2 + j6>7,3 +
+ 4“ 2jco7,23) = C/e2
Inlocuind numeric si restringind termenii se objine sistemul:
Lift + j5) + 2 7^(1 + j 3) = 200 27i (1 + j 3) + 3£(1 + j 5) = 50 (40 - j)
Rezolvind sistemul se objine:
7; = 29,3 - j 24,9 £i = - 11,42 -j 1,74 Curentii in laturile circuitului sint: ‘
I1= I[ = 29,3 — j 24,9 = 38,5-e-j40030^1808 72 = 7^ = - 11,42 - j 1,74 = 11.6-e-
U7i-20'ir.i8o-
h = lx + Ik = 17,88 - j 26,64 = 32, l-e~j56°71:1800 Valorile instantanee sint:
*1 = ft • 38,5 sin (G>2 — 40°30' 71:180°) i2 = ]/2 • 11,6 sin (co* —
171O20'.7C:180°) t3 = ]/2 • 32,1 sin (co* — 56° TC: 180°)
co7^ — 4 ^ (O7|2 — — 2
COL2 = 4 J wLjg = 2
coLg = 5; coLgg = 3
Fig. 1.82
145
Bilanjul puterilor:
S = UelLl + ILJ1 = 3 660 + j 5 900 P = RJ\ + R2Il + R3 II = 3 674 W
Q = X-J\ + XJ\ + X3I% + wi-i/i + «Z,2i| + M-L3/3 —
—2 cos (q>3 — <px) — ZWLJJ/J/J cos (cp2 — <px) + 2 /2/3 cos (92 —
- <p3) = 5 890 VAR
v Problema nr. 1.83. Schema echivalenta, a autotransformatorului din figura
1.83 se caracterizeaza prin parametrii:
Tensiunea la bornele autotransformatorului are valoarea efectiva TJ ■=
200 V. Sa se determine curentii I_v /2, 73 §i tensiunile Ux si U2, pe o rezistenta
rz = 5 Oft
Solutie:
Problema se rezolva prin aplicarea metodei curentilor ciclici: l = 3— numarul
laturilor circuitului;
n=2 — numarul nodurilor;
0 = l — n + 1=2 — numarul ochiurilor independente.
Fie rif V2 curentii ciclici care parcurg cele doua ochiuri fundamentale din
figura 1.83. Ecuatiile sint:
(ri 4" jî + r2 4“ ]°>L2 4“ 2jcoM) — (r2 + j<oL2 + j<oM) =U
— (r2 4- j<*>L2 + jcoAf) I\ 4~ (^2 4-^4- j<*>L2) I_2 == 0 Inlocuind numeric
si restringind termenii se objine:
coL2 = 20 ft; COL2 = 30 ft; toM = 15 ft;
rx = 3fi r2 = 4 ft
(7 + j 80) I\ - (4 + j 45) £ = 200 - (4 4- j 45) /; 4- (54 + j 30) £ = 0

Rezolvind sistemul se obtin solutiile:
200 - (4 + j 45)
A 7 -j- j 80 — (4 -h 3 4D;
— (4 + j 45) 54 + j 30
7 + j 80 200
A2 - (4 + j 45) 0
L2 — ~T — — I, . ,.
Fig. 1.83
A 7 + j 80 — (4 + j 45)
-(4 + j 45) 54 + j 30
= 2,16 - j 0,2015
146
Curentii din laturile re(elei sint:
/! = /;= 1,444 — j 2,59 = 2,97.e-i-60‘50«:i8o°
72 = /; = rt = - 0,713 — j 2,388 = 2,5.e-»06‘40'’':180‘ 7g = 72 = 2,16 — j 0,2015
= 2,17-e-J- 5O20'*:,80°
Bilantul puterilor:
S = UI[ = 200 (1,444 + j 2,59) = 288 + j 518 P = rjl + r2/f + r37| = 286 W Q
= co717f -(- COL27,| -f- 2<siMI1Ii cos (9! — <p2) = 516 VAR
Tensiunea la bornele bobinelor:
& = j«Vi + jwli772 + = (3 + j • 20) (1,444 - j 2,59) +
+ 7 • 15 (- 0,73 - j 2,388) = 91,93 + j • 10,04 = 92,5 e»
H2 = jtol272 + r272 + jcoAf7t = r-jA, = 50 (2,16 — j 0,2015) -
Se verifica relatia:.
U = Ui + U2 = 91,93 + j 10,04 + 108 — j 10,06 s 200 V.
Problema nr. 1.84. Sa se determine intensitatile curen(ilor prin laturile
retelei din figura 1.84, a. Se cunosc valorile instantanee Uei — 8,6 ^2 sin (tot
-f- + 35°30' -: 180°), Utl = 29,4 ]/2 sin (at- 35°20' n: 180°), * = 8,95 )/2 sin
(arf - — 26°34' 180°) ale generatoarelor de tensiune si curent din retea.
Elementele
de circuit au valorile: R1 = 30; R2 = 8 O; R3 = 5 O; Lz = 1,27 mH; Li = =2,54
mH; C1— 106 jxF. Frecventa
identica pentru toate generatoarele.. li /,
este de 500 Hz.
= 108 — j 10,06 = 108,4-e-i-5°2°'":180‘
Reprezentarile in complex ale surselor sint (fig. 1.84, b):
Solufie:
Q
a) Uel = 8,6 • ei3S‘30'":,80‘ = = 8,6 (0,814 + j 0,580) = 7 + 5 j
= 29,4 (0,816 +
+ j 0,578) = 24 — 17 j 7 = 8,95 • ei26’34'*1180' =
= 8,95 (0,895 — j 0,447) = 8 — 4 j

C
Fig. 1.84
147
Reactantele din circuit sint:
XC1 = — l/wCj = - 1/2 7z • 500 • 106 • 10‘6 = - 3 I>;
X,3 = 6)L3 = 2 • 7T 500 • 1,27 • 10"3 = 4 fi;
Zl4 = <oL4 = 2 7c 500 • 2,54 • 10‘3 = 8fl
Determinarea intensitatilor curentilor se poate face prin aplicarea metodei
curentilor ciclici. Deoarece reteaua confine un generator de curent, ochiurile
independente (in numar de o = l — w + 1 = 3) trebuie alese in asa fel incit
latura ce confine generatorul de curent sa fie parcursa de un singur curent
ciclic. Pentru urmarirea comoda a scrierii ecuafiilor, reteaua a fost rearanjata
sub forma din figura 1.84, c.
Fie/j, 7^, curentii ciclici in ochiurile precizate in figura 1.84, c. Ecua- tiile
curentilor ciclici pentru aceste ochiuri se scriu:
ZJk 4- Z3 - Ik) = Hel + Ue2
z3 (Ik - II) + un + Ik) = - ue2 Un + Ik)-U = 0
Tinind seama ca intre curentul ciclic 73 si curentul 7 debitat de generatorul
de c ;rent exista egalitate si ca prin urmare este cunoscut prin datele
problemei, ecuatiile se scriu sub forma:
nai + u ~ i& = uel + ue2
— LiZz + 7O(Z5 + Z3) —U_e2
un + D = U
Inlocuirile numerice in primele doua ecuatii conduc la sistemul:
(8 + j) Li — —j— 4 j) 7^2 = 31 — 12 j
— (5 + 4 j) 7( + (9 + 8 j) 7^ = — 72 -j- j, prin a carui rezolvare cu regula
lui Cramer se obtin curentii:
/' —72 9 + 8 _ 11 - 1—
— +j j 143 j 13 j
±. 55 + 33 j 5 -{-
i A 3j
— 8 + j 31 - 12 j
n- — (5- — 72 _ - 374 1-34
- 1-4 j) -f- j
55 + 33 j
»+3j
= - (1 + 2j)
-(5-3j),
in care A este determinantul sistemului:
A = (8 + j) (9 +_8 j) — (5 + 4 j)* = 55 + 33 j = 11 (5 + 3 j)
Din cea de-a treia ecuatie se gasejte:
U = 4 (1 + j) (-5 + 3 j + 8 - 4 j) = 8 (2 + j) = 17,89 e*6**4'"5180’
148
Intensitajile curenjilor prin laturile refelei din figura 1.84, ar vor fi deci:
Li = Hi = 1 + 2 j = 2,236 e^63°26,7r:1-80° ; ix = 2,236 J/2 sin (<at + 63°2TT6' :
180°)
i2 = 2,236 J/2 sin (<■>*+ 26°34' TU:180°)
/3 = H - ll = - 1 - 2j + 5 - 3j = 4 5j = 6,403 e"51'20' ^180° ; f3 = 6,403 ]/2 sin
(co^ - 51°20' TT: 180°)
i4 = 2,236 J/2 sin (G>* - 63°26' TU:180°)
Problema nr. 1.85. Sa se calculeze puterile in elementele retelei din figura
1.85, a si sa se efectueze bilantul puterilor. Inductantele J^si L2 sint perfect
cuplate (coeficient de cuplaj unitar). Se cunosc: Ue= J/2 cos
to = 100 rad/s.
Solutie:
Inductantele L1 si L2 avind coeficientul de cuplaj unitar, rezulta ca M = =
j^L^L2 = 0,2 H, ca circuitele cuplate au un raport de transformare n = if = 2
si ca transformatorul perfect format din infasurarile Lx §i L2
poate fi reprezentat printr-un transformator ideal ca in figura 1.85, b. Pentru
reteaua echivalenta din figura 1.85, b se scrie:
/, = -=-= 8-(2 + j) = 2 + i = 2,236 ei26°34' R, 8
2
I, = — = 0,5; u = 0,5 1/2 cos to# R,

1
jtoij
u3 = nU2 = nU_e = 2
7g = — = 0,4; »3 = 0,41/2 cos to#
I_o — “l- Iz “l- nla — I_ — 0,5 0,1 j 0,8 j — 1,3 1,1 j
Uc = — l = - j • 10 • j = 10
jcoC
C7x = C/c + CTa = 10 + 1 = 11
a
b
Fig. 1.85
149
Puterile in elementele refelei sint:
PRI = R1I1 — 2 (0,5)2 = 0,5 W PR2 = R2 It = 5 (0,4)2 = 0,8 W Qu - toLJl --- 10
(0,1)2 = 0,1 VAR
Qc = - — I2 = 10 • l2 = - 10 VAR
oC
Transformatorul fiind ideal, Ptr = Qtr = 0 Puterea aparenta debitata de
generatoare este:
5 = UJl + UeLl = - 11 j + 1 (1,3 + 1,1 j) = 1,3 - 9,9 j
P= 1,3 W; Q= -9,9 VAR
Bilanjul puterilor este prin urmare verificat.
De remarcat ca puterea reactiva in circuitele cuplate din figura 1.85, a, este:
<*Lx(r2)2 + coZ,2/| — ZcoM/g/j cos (7J 2,) = 10 • 0,65 + 40 • 0,16 - — 40 • 0,4
• 0,8 = 0,1 VAR,
in care /2 = /2 + nLz = —0,1 j + 0,8 $i 72 = f0,65 = 0,806
Valoarea obînuta coincide cu valoarea QL1 calculate pentru reteaua din
figura 1.85, b, cum era fi normal deoarece schemele sint echivalente.
Problema nr. 1.86. Pentru circuitul din figura 1.86, sa se calculeze caderea
de tensiune uc la bornele condensatorului C. Se cunosc valorile elementelor
de circuit, coeficienîi de dependent a si g $i t.e.m. aplicata.
Solufie:
Teorema Kirchhoff I aplicata nodului A §i apoi nodului B conduce la:
L=UeIR+gUe
Lc = gUe -«/ = g( 1 - *)Ue - aU.IR
Caderea de tensiune Uc la bornele condensatorului C va fi prin urmare:
Uc = — Le = 9-^—^-Ue - -5^- ,
jtoC jcoC joi?C
de unde:
JJ _ Ee r (l - q) - al
—e
E L jo>c J
Fig. 1.86
150
Problema nr. 1.87. In reteaua din figura 1.87, in care transformatorul este
ideal, se cere sa se calculeze curentul ix si caderile de ten- din primarul si
secundarul
If
siune dm primarul si secundarul JL ^/^_ /// ■ m\// Z? ry
transformatorului Uv respectiv U2• + I 1/ Jj Lr
Solutie: -------------L—J--------------T
Fig. 1.87
Se va aplica metoda curentilor ciclici. Numarul ochiurilor indepen-
dente este: o =1 — n 1 = 5 — 3+ 1=3. Alegind curentii ciclici iv i2, cu
sensurile figurate, ecuatiile curentilor ciclici, in complex simplificat,
*3
se scriu:
He = zn + Ui
o = u2- z2r2 - z3(/' + /') = u2 - (z2 + Z3) i2 - z3/' He = Zjdk + (£ + Ik) Zz = Z3I2
+ (l, + Z3) Li
la care se adauga ecuatiile transformatorului ideal:
H1IH.2 == /M/II?I2 = ft
L1II2 = n2/ni = - sau l[/I2 = 1 \n
n
Din ecuatiile de mai sus se obtine:
j, = + =g,(g4+
—
(Jl2 + Z3) (^4 + —3) %3 —2—3 + ^3^4 + —4—2
(Ee - LLi)-— -(Zs + zj-iJL nl[ = -
Z%-3 + -3-4 + -4-2
expresie din care se deduce:
vL .I - gj) 1 = r; » ’ " ' ”
-1 L n Z2Z3 + Z,Z4 + Z& J -* Z2Z3 + Z3Z4 + Z
- (2, + Id ~ 5i
4—2
sau
=£
(Z.3 + —4) ~ n—3
u.
n2 (—2—3 + ^3—4 + ^4—2) + —l(^3 + ^4)
Expresia lui se deduce din prima ecuatie:
-1(^3 + ju) — n^Z,
U1 = Ue-Z1I1=Ue[i~
V2 (-2-3 + -3—4 + ^4^2) + —1(-3 +
17>]
^ (Z2Z3 + ^3—4) "f —1^3

U
rr i
, iar U2= —
n
(—2^3 + ^3—4 + ^4—2) H---^l(^3 + ^4)
/I
151
1.8. METODE DE REZOLVARE A CIRCUITELOR SI RETELELOR DE CURENT
ALTERNATIV
PROBLEME PROPUSE
Problema nr. 1.88. Se da circuitul din figura 1.88, a, in care impedantele
slnt egale: Z=(3 + j4), iar tensiunile electromotoare ale generatoarelor sint
egale ca marime si in faza: Uel = Ue2 = Ue3 =200 V.
a. Sa se calculeze curentii 7, I_lt 72 in situatia in care intreruptorul (K x)
este inchis, iar (K2) deschis si sa se efectueze bilantul puterilor.
In aceasta situate sa se verifice curentul 7 folosind tecrema generatorului
echivalent de tensiune.
b. Sa se calculeze curentii 7', 7(,- Ik in situatia in care intreruptorul (Kx)
este deschis, iar (K2) inchis si sa se efectueze bilantul puterilor.
Sa se verifice in aceasta situatie curentul 7, cu ajutorul teoremei genera-
torului echivalent de tensiune.
c. Presupunind inchise ambele intreruptoare, sa se calculeze curentii in
laturile retelei, folosind oricare din teoreme.
Indicatii si raspunsuri:
a. In situatia in care (Kx) este inchis, iar (K2) este deschis, re£eaua este
cea din figura 1.88, b.
Aplicind teorema curentilor ciclici se objine:
I_x = 7; = 19,2 - j 25,6 = 32 e-^3°*:180°
72 = r2 = 33,6 - j 44,8 = 56 e" l53^1800 L — Ik — Hi — 14,4 - j 19,2 = 24 e-
^3O^180°
a
b
d
Fig. 1.88, a, b, c, d
152
Bilantul puterilor:
S = C7el/; + Ue2V2 = 17280 + j 23040 Din teorema generatorului
echivalent de tensiune (Thevenin):
7 = ~ABo = 14,4 — j 19,2 - l+zABt J
Schema generatorului echivalent de tensiune este data in figura 1.88,/. b.

(77j) deschis, (K2) inchis (fig. 1.88, c).
Aplicind teorema curentilor ciclici in cele doua ochiuri se obtine: l[ = I_l = 24
- j 32 = 40 e_ i63° *:180<' = 7'
I'i =ll=o
Bilantul puterilor:
S = SUM' = 600 ;24 + j 32) = 14400 + j 19200 P = 3Rli = 3 • 3 • 402 ==
14400 W Q = ixil = 3 • 4 • 402 = 19200 VAR
c.
Din teorema generatorului echivalent de tensiune:
jr __ HABQ _ Q _ ?. + —A Bo
(.Kx) inchis; (K2) inchis.
Rezolvind reteaua din figura 1.88, g cu metoda curentilor ciclici, se obtine:
7X = 7X = 18 — j 24 = 30 e~j 53° ,t:180°
72 = /' = 33 — j 44 = 55 e~> 53“":180°
/,=-/' = 3- j4 = 5 e~ j53°":180° 1= 11- L'i= 15 — j 20 = 25 e-i53”^180’ LA = 11
+ Lz= 21 - j 28 = 35 e->53<lre:180°
A
L
z
6
e
11 -T 11 = 36 - j 48 = 60 e-j53”":180°
f 9
Fig. 1.88, e, f, g
153
Bilanûl puterilor:
s = Ueli[ + ue2r2 + ue3i; = n 400 + j 23 200
P = R(I* + 7f + P + Jf + I\) = 17 415 W
Q = X{I\ + I\ + P + I\ + I\) = 23 220 VAR
Problema nr. 1.89. Se da circuitul din figura 1.89, a in care toate impe-
dantele complexe sint cunoscute:
£1=1; ^5 = - j 5; Z» = )
9
z» = Zs = j 6; âo = ji
2; o
^3 = -JII
In = - j
3; =
^4 H
4; - j^
Tensiunea electromotoare are valoarea efectiva Ue = 120 V.
Sa se calculeze valorile instantanee ale curentilor in toate laturile circui-
tului, folosind teoremele transfigurarii si sa se verifice bilantul puterilor.
Se transfigureaza mai intii triunghiurile ACE si AFD in stele. Reteaua
devine ca cea din figura 1.89, b §i apoi cea din figura 1.89, c, cu
?LAO —
7 = gsge
~E0 Zi + Z»+*t
— H1 + j)
= 15 0 - j)
znn =
—1 —5
£tco
Zi + Zt + L
= -T(i+i)
-A0’ ~ Z xZ 4. 2 “2 + £7 + £11
= - 3,23 + j 2,15
154
7, — —O'D = -j
LLO “f" Kz 7,6 3,08
DB 1
7, — KO’F = +j
LLO + K& 18, 24,16
'FB 8
K.OCB ’
=
KOB Z.OEB _ -j
1,5
~ ZOCB + 2,042
05
KOEB
7 ~ KAO + = +j
tLA KOB ~ 4,5 0,958
OB 05
~
Ko'DB *
K- ■-
-O'FB ?- :-j
0’B 7,7
0'DB + 0,677
~ 2
?.0'FB
KLA - KAO' + +j
V
c*
O’B KO'B 1.473

~
— AOB *
=
Z* ?.AO'B +j
2,2
= - KAOB + 0,607
5
KAO'S
Zt = ill + Z' = 2,25 — j 10,393 Alegind tensiunea U_e origine de faza, curentii
sint:
In = =* = 2,385 +j 11 = 11,24 eiÔ'îso*
~e
1' = In ----= 0,91 + j 5,617
tLAOB + —AO'B
l" = la — ~MB7-------------------------= 1,47 + ) 5,372
{LAOB "T _ AQ'B
Li = Loc = /'-■ ~0EB----------= 0,325 + j 4,95 = 4,96 e* »»*««'
Z.OCB + ±J0EB
l9 = l0F = r-----------^£5----- = 0,872 + j 0,675 = 1,105 ei «*«'*:i80*
Z.OCB + Z.0EB
Curentii I_v 76, 75, 72, 77, 710 se determina din condiîa ca tensiunile dintre
nndurile stelei si triunghiului sa ramina neschimbate prin transfigurare:
h = - :OLT +-~a0- = — 2,54 + j 6,4 = 6,91 e>
Zl
Zt = IOEI, + —AOL.I = 2 78 _ j 1(52 = 3,175 e-i 28“40'„:i80»
—8
J5 = Zrolt — ZoBL» = 2 _ j 2,328 = 3,065 e-l 49°15'’i:180<'
—5
J3 = L0’D=LH------------= - 0,155 + j 5,266 = 5,27 el91°42'’i:l8°s
ELO'FB + Z.O'DB
/g = = /" ---°'PE------= 0,403 + j 0,108 = 0,418 e* 15‘":180’
tLo'FB + LLO'DB
I2 = = _ o,407 + j 5,253 = 5,27 e* 94‘2S'*:180°
£a
155
I7 = Z-O'DI* Ô’FLS = _ 0)928 + j 196 = 2,18 ej 115°20/JJ:180»
£7
710 = ZO-DLB-IO’FIK = _ lf7 + j 1,288 = 2,14 ei 37°15'":180’
£l0
Problema nr. 1.90. Circuitul de curent alternativ din figura 1.90, a este
alimentat de doua generatoare, ale caror tensiuni electromotoare au repre-
zentarile in complex simplificat:
Uei = 1^ V; Ue2 = j 12 V.
Circuitul e format din urmatoarele impedante:
£i == . =
j > £3 = j— ] 4; Z = jcoZ, = j
JCOCJ
£2 = . r — j 2; £4 = jcoI2 = j 2; £ =. = j 2
^coC2 jcoC
a. Sa se calculeze curentii in toate laturile circuitului si sa se verifice
bilantul puterilor.
b. Sa se verifice I^c folosind teorema lui Thevenin.
Solutia intii:
Problema se poate rezolva aplicind metoda tensiunilor la noduri (fig. 1.90, b).
Alegind nodul C ca nod de referinta (Vc = 0) ecuatiile respective sint:
156
unde UA si U'B sint tensiunile necunoscute dintre celelalte doua noduri si
nodul de referinta.
Rezulta:
U'A = 16 + j8 U!B= 16 — j 4
Pentru a afla curentii din laturi se aplica teorema a Il-a a lui Kirchhoff, unor
ochiuri formate din latura care inter :seaza si tensiunea cunoscuta ITA sau H'B.
Rezulta:
h = —16 ~-j 8 = 8 — j 4 -3
j 12 - 16 + j 4
- j2
= —8 — j 8
/ --M*
-16 — j 8
j4
— 2 -h j 4
16 - j 4 j2
= —2 — j 8
= 16 + j 8 - 16 + j_4 = 6
—IB ,2
1
L, = LAB
jcoC
= 12
jcoC
-j- jcoL
Solatia a doua:
Lc = L
joiL
-----h jcoL
jcoC
6
Problema se poate rezolva si cu ajutorul metodei curentilor ciclici. Alegind
sensuri arbitrare pentru curentii ciclici I_[, K, I3 din cele trei ochiuri funda-
mental ale circuitului din figura 1.90, c, ecuatiile care se pot scrie sint:
(Z, + Za) I\ - z«u - u„.
— 11 + (Z3 + Ki + LLAB) Li — - zji = 0
-zjk + (zt + za) n = -ue2
Rezulta:
/,' = 8 - j 4
Lk = 6
Is = 8 + j 8
157
—4 “
EBCO
lt+z
BCo
I
unde ZBC0 este impedanta de mers in gol a refelei pasivizate (fig. 1.90, d):
ZjSCO :
^ds-+zAB+zi
£+£3
-j2 + j2 +
(-1)0 4) j + j 4
=)
Tensiunea de mers in gol este:
LLBCO —U.e2 ^£.2’
unde /-2 este curentul ciclic in reteaua din figura 1.90, d, care provine din
refeaua inifiala in absen(a impedantei Z4.
Rezulta:
Se ob{ine aceeaî valoare ca la punctul a), dar cu semn schimbat.
Problema nr. 1.91. Un condensator electric este conectat in paralel cu
rezistenfa R4 pe una din laturile puntii Wheatsto- ne R-i, R2, ^3* L3.
La echilibrul puntii rezistenjele sint egale: — R2 — J?3 — R fi Lg — L,
Sa se determine in aceasta situatie capacitatea condensatorului C.
Rdspuns: Q __ L3
2
R
158
Problema nr. 1.92. Doua surse de curent alternativ, de tensiuni electro-
motoare Uel= 100; Ue2 — j 100, de impedance interioare neglijabile, ali-
menteaza un circuit format din patru impedante conectate ca in figura 1.92.
Sa se calculeze valorile instantanee ale curentilor in toate laturile
circuitului $i sa se efectueze bilantul puterilor. Se cunosc: R = 20 £2; =
coZ,2 =
coZ,3 = 10D; COJL12 = coZ,2a = 50
Problema se poate rezolva prin mai multe metode: prin aplicarea teore-
melor lui Kirchhoff direct $i matricial, prin aplicarea metodei curentilor ciclici
direct si matricial.
Solatia I:
Aplicind teoremele lui Kirchhoff se obtine sistemul:
(R jw£l) Ll "P jÎaZ* “h ]C^^'2zL2 = L_e\
jcoLg/3 -f- ]<^LisLl \ ^^2ZLZ 4" j&>Z,2/2 = ILe2
<J
Ll + Z2 =* Z3
Rezulta:
Zi = — j 5 I2 = 5(2 + j)
= 10
Forma matriciala a teoremelor lui Kirchhoff:
I =0
11 icniiLL] = [cnue]
R -f~ 0 jcoLi - ue
jcoZî g L i-
x
- ' ri 0 r
j wZ,2 — j L =Lo U
6)2^ 11. n
0* 33
J jfc>Li3 — j^3 - L
jwL23 z
s
J .0
Se obtin rezultate identice.

Solatia II:
Aplicind metoda curentilor ciclici se obtin ecuatiile:
(R + j (oL3 + jcoLj + 2 j COL13) Vx +
+ 0^3 “t“ ]^2s)Lj2 = ILel
(]<*L3 + jcoLJ3 — jcoZ^) Li "h -f- (jcoZ.2 + ]<^Lz 2 = U_e2
159
Forma matriciala este:
[Z'J 111 = W
'R+ jcoZ. 1
ri o r j«Lx 0 13 0‘
CZl = [cmuci = [0 21 jcoZ, —
0
0 2 j^-
1
^23
—
jcoZ. .1
- 23 - 1.
w w
Ti? + j î + j ^-i3 4 L jwL2— jGxLg, —;
[i? + jw-^l 4" j<oii8 + j^13 4~ jw/^3 —jco/,23 -|- jcoZ13 -|- jwZ.3 "J r / J1 1(4
■ jtoZja + JC0L3 jwZ,2—jtoZ.23—j(ol23+j(oF3] [is!J l(Z<
^1
po + j3o j ioi r/n = r IOOI L j 10 jioJUJ LjiooJ
\ZTX= — 10 f 3 * 1 =-------------M * 1
A |_j 2 + j3j 200(-1 + j) L— j 2 + j3j
[/'] = [Z'Y1 [U'e] =--------- -----M ] 1 100 f !1 = [
L_J L_J L_J 200 1 j) [_ j 2 + j 3J LjJ L
-5j ,5(2 + j)
CZ] = [C][/'] =
’1 —5j ' —5j L
0 - i
0 5(2 + L
• = =
1 j) z
-5(2 L
+ j). l
.1 a
1. 10 J
Se obtin aceleaî valori.
Problema nr. 1.93. Un circuit electric monofazat este format din trei
bobine identice, avind rezistenâ R §i inductivitatea proprie L. Doua dintre
aceste bobine sint legate in paralel $i ansamblul astfel format este legat in
serie cu a treia bobina. intre bobina 7 si 2 exista cuplaj magnetic, inductivi-
tatea mutuala dintre aceste bobine fiind M. Sistemul fiind alimentat sub
tensiunea la borne,
ub = ^2Ub sin <*t,
se cere:
a. Sa se calculeze valorile instantanee ale curenîlor prin cele trei
bobine ?i sa se efectueze bilanûl puterilor.
&. Sa se calculeze impedanta echivalenta dintre bornele de alimentare

ale circuitului.
Aplicatie numericd:
toL = toL12 = 5 £2 2?= ion Ub= 100 V
160
R aspuns:
a. Curentii din cele trei laturi sint:
= 6,21 -e-i'7010' rc:I80° = 6,17 - j 0,77 Z3 = 2,8 e-i-33°30'n:i80« = 2,34 - j
1,54 Z2 = 3,9 el' n°20' «:180° = 3,83 + j 0,77
Bilantul puterilor:
S = U-l\ = (617 + j77) VA P = R(n + Zf + II) = 615,5 W
Q= + II + II) - 2 <*LnIJ2 cos (<?! - <p2) = 307,75 - 230 = 77,75 VAR
b. Impedan(a echivalenta intre bornele de alimentare ale circuitului este
prin definite citul dintre tensiunea la borne §i curentul de alimentare:
Ze = ^ = 16,1 ei •7°10'”:1800 = 15,95 + j 2,01
Capitolul 2
RETELE ELECTRICE TRIFAZATE f.N REGIM PERMANENT SINUSOIDAL
2.1. BREVIAR DE ANALIZA RETELELOR ELECTRICE TRIFAZATE IN REGIM
PERMANENT ARMONIC
2.1.1. RETELE TRIFAZATE llV REGIM PERMANENT ARMONIC
2.1.1.1. Sisteme polifazate. Un sistem format din circuite monofazate
parcurse de curenji alternativi de aceeasi perioada si defazati intre ei, sau
avind tensiuni electromotoare sau la borne de aceeasi perioada si defazate
intre ele, se numeste sistem polifazat. Fiecare din circuitele monofazate com-
ponente se numeste o fazd a sistemului.
Un sistem polifazat cu m faze se numeste simetric daca tensiunile la
borne, tensiunile electromotoare si curentii fazelor au aceleasi amplitudini si
daca defazajele dintre tensiunile sau curentii oricaror doua faze consecutive
sint
egale $i egale cu — • Sistemele polifazate in care nu sint satisfacute toate
m
condijiile de mai sus se numesc sisteme nesimetrice.
Nesimetria unui sistem polifazat se numeste partiala, respectiv to tala,
dupa cum prezinta nesimetrie numai tensiunile sau numai curentii, respectiv
ambele specii de marimi.
Un sistem polifazat se numeste necatenat daca are circuitele monofazate
izolate galvanic unul de altul. Un astfel de sistem cu m faze are 2 m
conducte. Un sistem polifazat se numeste catenat daca are legaturi
galvanice intre faze.
2.1.1.2. Sisteme trifazate. Un sistem polifazat se numeste trifazat daca
numarul sau de faze e egal cu trei (m = 3).
Regulile de asociatie a sensurilor de referinta ale tensiunilor la borne $i
ale curentilor, in cuplajul stea si in cuplajul triunghi, se bazeaza pe regulile
de asociatie cunoscute de la generatoare si de la receptoare, $i sint
specificate in figura 2.1.1. si in figura 2.1.2.
162
Fig. 2.1.1
Fig. 2.1.2
In figuri au fost folosite urmatoarele notatii, considerate in reprezentarea
in complex simplificata:
^ Z
1 .
2 2
* & —
' 31'
U u U3 ,
i. *
>
U
l
N U.2 N*
’ Hj3N>
— U ■
a Uzi'
1 ,
2
>
h* l2> Is*
— 12* i.23* 131*
U N*
L
impedantele fazelor receptorului in stea; impedanta firului neutru;
impedantele fazelor receptorului in triunghi; tensiunile de faza la bornele
generatorului; tensiunile de faza la bornele receptorului in stea; tensiunile de
linie la bornele generatorului in conexiunea in stea si in conexiunea in
triunghi;
curentii de linie in conexiune in stea si in conexiunea in triunghi;
curentii de faza in receptorul cu conexiunea M triunghi; tensiunea la bornele
firului neutru sau, in cazul sistemului fara fir neutru, tensiunea dintre punctul
neutru N al receptorului si punctul neutru 0 al generatorului; curentul prin
firul neutru.
Reprezentarile polare ale tensiunilor la borne in conexiunea in stea §i a
curentilor in conexiunea in Iriunghi sint cele din figura 2.1.3 §i figura 2.1.4.
163
Fig. 2.1.3
Fig. 2.1.4
Intre reprezentarile in complex simplificat ale tensiuriilor de linie si de faza
pe de o parte ?i intre cele ale curentilor de linie si de faza, pe de alta parte,
exista urmatoarele relaîi:
HlN — HZN — Hl2 ~ Hi H.2* Ll2 1.31 = ll>
= =
H2 N HZN H.23 — H2 Hz* Hz Ll2 12*
HZN HlN — Hzi — Hz Hi* Izi -23= I3*
HN = Hl-HlN=H2- HlN = Hz ~ HZN
Un sistem trifazat simetric de marimi se numeste de succesiune directd,
respectiv de succesiune inversd, daca marimile asociate fazelor 1,2, 3 se pot
exprima in complex simplificat, succesiv, sub forma:
G^ = G, G2 = fl?G, GQ = ciG_,
respectiv sub forma
Gii = G, G2 = ftG, G‘2 — a2G,
unde a este un operator complex care satisface urmatoarele relatii:
. 2n
’
II
<D
~3~
=e
. 4rc
a2 e’~
= =
llsiIICO
1.
a,
a + a2 + 1 = 0.
Un sistem trifazat de marimi este de succesiune omopolara (sau nula) daca
Qi — Q* Q2 — Q* Qz = Q-
Un receptor trifazat este echilibrat daca impedantele tuturor fazelor lui
sint egale.
164
2.1.1.3. Receptorul trifazat echilibrat sub tensiuni la borne simetrice*
In acest caz
U2 = a*Ult si U2S = a2U12,
Ua ~ &U.1> Hzi = Û-12
Fie Ut si Uf valorile efective ale tensiunii de linie $i respectiv de faza* la
bornele receptorului, iar It si If valorile efective ale curenîlor de linie^ $i
respectiv de faza.
a. Pentru conexiunea in stea:
it/ii = 1 m = 1&1 = icr«ri = 1^1 = 1^1 = u„
\Uu\ = \u»\ = \Eu\ = Vt,
ut = Y*u„
UN = 0;
Zj_ = Z2 = Z3 = Z = Zeiv;
Uil = IJtl = l/s I = ii = if,
= * = 1,2,3,
±k z
I.» = o.
Expresia in complex a puterii aparente a unui receptor este:
s = Ud\ + Util + UsI_l = yiUtlfii* ;
puterea activa absorbita de receptor este:
P = «e {5} = ]/lUlIl cos 9, iar puterea reactiva absorbita de el:
Q = 3fn {S} — ]/ 3 £/j/, sin 9,
in care 9 este defazajul dintre tensiunea la bornele unei faze oarecare a
receptorului si curentul din faza considerate. b. Pentru conexiunea in
triunghi:
\u12\ = \UzS\ = \u31\ = ul=-uf;
~ ^23 ~ ?L2\ — ?L = Ze]
h = Vi ^
J _ik
hi — 7
u„
e i<p
~ . Iz
ê-», i31=%1e-^
165
Expresia in complex a puterii aparente a unui receptor este:
5 = Ul2I[2 + U2zll, + U3irzi = 1/3 U,It eitp; puterea activa absorbita de receptor
este:
p=r2e{S} = j/3 UlIl cos 9, iar puterea reactiva absorbita de el:
Q = gnt {5} = Y3 UlIl sin <p,
in care 9 este defazajul dintre tensiunea la bornele unei faze oarecare
arecep- torului (egala cu tensiunea de linie corespunzatoare) si curentul din
faza considerate.
2.1.1.4. Receptoare trifazate dezechilibrate. In cazul receptoarelor deze-
chilibrate cu fir neutru (receptor si generator in stea), fiind date tensiunile de
faza la bornele de alimentare Uv U2, U3, tensiunea punctului neutru al
consumatorului fata de punctul neutru al generatorului se calculeaza in
functie de admitantele Ylf Y2, Y3 ale fazelor receptorului si de admitanta YN a
firului neutru cu formula:
Curentii Ik din cele trei faze au expresiile:
In cazul receptoarelor dezechilibrate far a fir neutru, cu receptorul in stea

(fig. 2.1.5), fiind date tensiunile UkM — UNM dintre bornele 1,2,3 ale recep-
torului §i un punct arbitrar de referinta M, tensiunile UkN pe fazele recepto-
rului sirit date de relatiile:
±LNM>
1
3 U3M UZN 3.
2
Fig. 2.1.5
Fig. 2.1.6
166
Tensiunea dintre punctul neutru N al receptorului $i acest punct arbitrar M
este:
UNM =
1L&M + X.&M + X&M
Zx + ^ + Z3
Daca se dau tensiunile de linie U12, U23, U21 (in general nesimetrice), se
poate alege drept punct de referinta M, oricare dintre bornele fazelor. Alegind
faza 1 ca faza de referinta, punind M = 1, rezulta U1M= 0, U9M = — U12, U3M =
UZ1; tensiunea de deplasare UN1 a punctului neutru este:
Urn = - U:
±L1N ■
_ _31Z3 - gi2Z2 Zi + Z2 + Z3
iar curentii 7*. au expresiile:
r _ ”NI r
Li — —Y~ ’ ^
-Uit-lLm
- Em
T = &i - UNI
-3
In cazul receptoarelor dezechilibrate fara fir neutru, cu receptor in
triunghi, daca transfigurarea din triunghi in stea e dificila (daca exista cuplaj
magnetic intre faze), curentii se pot calcula prin una din metodele cunoscute
din teoria generala a reêlelor electrice in regim armonic permanent.
2.1.2. COMPONENTELE SIMETRICE ALE UNUI SISTEM TRIFAZAT
Studiul retelelor trifazate dezechilibrate cu ajutorul teoriei componentelor
simetrice se reduce la studiul a trei retele trifazate echilibrate si sub tensiuni
simetrice.
2.1.2.1. Teorema lui Fortescue. Un sistem de trei fazori Ult U2, U3 poate fi
descompus in urmatoarele trei sisteme: un sistem omopolar sau de
succesiune zero S0, un sistem de succesiune directa Sd si un sistem de
succesiune inversa Sit cu urmatoarele expresii matematice ale fazorilor
acestor sisteme: in sistemul omopolar:
So
in sistemul direct: S.
U01
u02
U»s
= u0 ,
= U0, = U0,
U* 1 = Hd2 —
in sistemul invers:
Ua
ui2
u*
a2Ud,
aUd;
Ut ,
aUt,
a2U(
in care U0 = U0 eiYo;
in care Ud = Ud ejYi;
in care U( = Ut eiY>
167
Fazorii Ult U^, V3 se exprima in functie de fazorii componentelor simetrice
U0f UJd> Uit prin relatiile:
U, = C7* + Ua + Uoi = Ud+Ui+UJ)f
U2 = HJ&2 + ILiZ + UJO2 — a*Lld + aHi + Ho*
U*=lLx+UiZ + UoZ = aUa + a*U< + U0
Fazorii componentelor simetrice U0, Ud, U{ se exprima in functie de fazorii
Uv H2, U3 prin relatiile:
iL^jiUi + Uz+y*),
Ud = ±-(U1 + aU2'+a*uJS),
3 ■»*
Ut = j(Ux + *U9 + aUJ
2.1.2.2. Refele trifazate cu receptoare statice
a. Refect echilibratd, sub un sistem de tensiuni nesimetrice. Curentii si
tensiunile nesimetrice dintr-o re{ea trifazata echilibrata (R) se ob$in prin
su- perpozijia curentilor fi a tensiunilor simetrice din cele trei retele
co.mponente: refeaua directa (Rd), rejeaua inversa (R{) $ire{eaua omopolara
(R0) (fig. 2.1.7).
Aplicind teorema a doua a lui Kirchhoff diferitelor ochiuri ale retelelor Rd>
Rit R0, se obîn urmatoarele relatii:
Ud = ZId,
sau, notind
u* = (z + iZN) iol
Zd = Z{ = Z ?i Zj> = Z 3Zn, u = ZdId,
Ut = ztLt, u0 = Z0L,
168
Id
li
Ud
Id--Z
Fig. 2.1.8
32N
Aceste relatii corespund schemelor echivalente monofazate directa,
inversd si omopolard (fig. 2.1.8).
Componenêle simetrice ale curentilor se determina deci pe baza
schemelor diniigura 2.irl>t iar curenth /f, /^, I3 rezulta:
} ;M f f I-*==T,+Ti+%’
yj-" 12
a2
ld + aliî lo — a2 U
*
£
tLd
U<
;
' l3 = *Id + aV$+Io = *¥ + *2T- + T
l
rV • jjk £i £o
bl Retea echilibratd alimentatq>.)sub mai multe sisteme de tensiune nesi-
metriceJPentru o retea echilibtfaia complexa cu mai multe sisteme de ten- (
1
~ siuni nesimetrice, Uv U2, U3,
r
u;1$ m, ui m, m> vi
(fig. 2.1.9), calculul curentilor se face determinind componentele lor
simetrice, Iv I2, Iz, I[9 H, l%> 11 > H * Iz y care satisfac sistemul de noua
ecuaîi cu noua necunoscute, care se obîne aplicind teoremele lui
Kirchhoff schemelor monofazate echivalente directa, inversa §i omopolara
(fig. 2.1.10, a, b, c).
c. Refea dezechilibratd sub un sistern de tensiuni nesimetrice. intr-o prima
solutie
id I id T \ L 2 7
f\VT*
f
! Hp '
% \u"o
... ^
\ ^ \ld ■ ,
-
'\
V
3Z»
WN
Fig. 2.1.10
169
a b
Fig. 2.1.11
se aplica metoda tensiunilor auxiliare: fiind data reteaua din figura 2.1.11, a,
in care se cunosc
Hi, U.2> Hz » ?Ll> Z.2, ZN,
pentru determinarea componentelor simetrice ale curentilor din retea se
folose^te reteaua din figura 2.1.11, b, in care in locul impedantelor Zlf Z2f Z3,
se introduc tensiunile la bornele acestora, U[, U2, Uz. Aceasta retea se
studiaza cum s-a procedat in cazul retelei echilibrate alimentata cu mai
multe sisteme de tensiuni nesimetrice (§ 2.1.2.2, 6). Pe baza schemelor echi-
valente directa, inversa $i omopolara (fig. 2.1.12), cu ajutorul teoremei a
doua a lui Kirchhoff, se obtin urmatoarele relatii:
m - u* = 0,
m - Hi = 0,
H!o + 3zîo -u0 = 0.
Acestea impreuna cu relatiile:
Ho + Hd + Hi = Zl (lo + Id + li)>
H!o + + am = UL + + Hi),
2
H!o + am + * H!i = Zz (L + aId + aUJ,
3ZN
Fig. 2.1.12
deduse din legea lui Ohm, U[ = Z^ U2 = Z212> Hz = Zzlz, formeaza un sistem
de sase ecuatii cu sase necunoscute, Ud Ui, H!o> la, Li, lo- Tensiunile
auxiliare si v^xentii prin elementele retelei se calculeaza cu relatiile intre
aceste marimi $i componentele lor simetrice.
Intr-o a doua solutie se folosesc impedanêle de calcul:
2.0= — (Zi + Z2 + Zs)>
Zd = — (Z2 + aZz + a2Zz),
Z — ~ (Zi + a2Z.2 + aZz),
170
Zf ii r,
It
iZ I'z Z's
h
2
3
1 I'3
3 223
ir ' Ijj"
l
l
F lsp
7
1
UA
|Z'i ,
z» ■
I'M
S
---
CZZ
Z3
—
0I
~u
Fig. 2.1.13
cu ajutorul carora se formeaza urmatorul sistem de ecuatii:
do “h ÎN)IO “1“ "I” MLi = Uo,
Mo + Zola + Mi = Ud,
Zilo + Ma + Mi = Hi, in care I0, I&, J* sint necunoscute, iar Zot Z_d, ZA, Z_x>
U_0, Uj&, Uj sint marimile cunoscute.
d. Refea dezechilibratd formatadin recep- I'N toare trifazate dezechilibrate,
alimentatd sub tensiuni la borne nesimetrice. Pentru calculul. curenîlor prin
metoda componentelor simetrice, se introduc tensiunile auxiliare, alcatuind
sistemul de ecuatii al componentelor simetrice corespunzator schemelor
echivalente directa, inversa §i omopolara. De exemplu, pentru reêaua
dinfigura 2.1.13, schemele echivalente sint cele din figura 2.1.14.
Notind componentele simetrice ale tensiunilor si curenîlor cu:
m, m. u*"-> m. mr; i&yiwi
T Tf T* • T V. Tn. • T V T*
Ld* ~jd> Ld t Li* £*» LA > ±J>> Lot Lo t
sistemul de ecuatii este urmatorul:
m" + m - m = o, m-m= o.
L-n-r* = o,
mn + m - y.i = o,
m - vs = o.
L-rt-rt = o,
U!o" + u: + ^Lo + sZjflo -U0 = o, Uo + 3Zirlo - - u: = 0,
L-Ijo- Vo = 0,
m = ziLl m=an,
In ultimele noua ecuatii se descompun tensiunile si curenfii in componentele
simetrice.
- Ui = Mv -m = an -
u2=
ZzLit m = an
=
~ LLs
ZzLz> m = an .
171
Fig. 2.1.15
2.1.2.3. Rejele trifazate cu elemente dinamice (cu masini rotative).
Pentru masinile electrice echilibrate se definesc urmStoarele mSrimi:
— impedanta directd
Ld
egalS cu raportul dintre componentele directe de tensiune $i curent Id>
objinut atunci cind se aplicS masinii un sistem direct de tensiuni, fiind inde-
pendents de tensiunea aplicatS in regim nesaturat;
— impedanta inversd
zr=
Ht
y
egala cu raportul dintre componentele inverse de tensiune U_t $i curent Iu
fiind independents de tensiunea aplicata in regim nesaturat;
— impedanta omopolard
ym
_o
Ho
egala cu raportul dintre componentele omopolare de tensiune U# si curent
I0, fiind independents de tensiunea aplicatS in regim nesaturat.
a. Refele cu elemente dinamice, echilibrate, alimentate sub tensiuni la
borne nesimetrice. Pentru calculul curenîlor unui receptor dinamic sub
tensiuni la borne nesimetrice, se utilizeazS schemele echivalente directs,
inversS §i omopolarS in care intervin impedanêle Z&, Z0 (fig. 2.1.15) # In
acest fel, calculul curenîlor din reteaua dinamicS se reduce la calculul
componentelor simetrice h L din schemele directa, inversa si omopolara (fig,
2,1,16).
Fig. 2.1.16
172
2.1.2.4. Refele trifazatc in regim de avarii. Avariile de intrerupere §i cele
de scurtcircuitare in fazele retelelor trifazate se reprezinta prin impedante
longitudinale si, respectiv, transversale (fignra 2.1.17 prezinta un exemplu de
avarie de scurtcircuit, in care conductele liniei trifazate sint puse la pamint
prin impedance de valori diferite).
Pentru calculul componentelor simetrice ale curentilor, se aplica metoda
tensiunilor auxiliare si se intocmesc schemele echivalente directa, inversa §i
omopolara reprezentate in figura 2.1.18. In acestea se tine seama de faptul
ca, daca tensiunile electromotoare Ev E^, ale generatorului sint simetrice,
componentele inversa Et $i omopolara E0 sint nule.
Aplicind celor trei scheme a doua teorema a lui Kirchhoff, se obtin rela-
tiile:
E-d = Zjdld “t" LLdf 0 = zti{ + Vi 0 = Z0L + m-
Pe baza acestor ecuatii si a ecuatiilor care exprima in componente sime-

trice tipul de avarie, de la caz la caz, se formeaza sistemul de ecuatii care
determina componentele simetrice ale curentilor.
2.1.2.5. Expresia in complex a puterii aparente a celor trei faze ale unui
receptor dezechilibrat in functie de componentele simetrice este: s = Udi +
U2i_i+ usLl = 3 (U0I_: + udrd + utri).
2.2. RETELE TRIFAZATE IN REGIM PERMANENT ARMONIC. PROBLEME
REZOLVATE
Problema nr. 2.1. Un receptor trifazat echilibrat este alimentat cuun
sistem trifazat simetric de tensiuni electrice. Bobina de curent a unui
wattmetru este montata inseriecu una din conductele liniei de alimentare.
Bobina de tensiune a wattmetrului este legata cu una din extremity la
conducta pe care este inseriata bobina de curent, cealalta extremitate a ei
legindu-se succesiv la celelalte doua conducte ale liniei de alimentare. Se
citesc la wattmetru, in cele doua situatii, indicative 838 W si respectiv 224,5
W, cele doua indicafii fiind de acelasi sens. Se cere sa se calculeze factorul
de putere al receptorului.
Wattmetrul utilizat are impedanta bobinei de curent §i admitanâ bobinei
de tensiune neglijabile.
« II —o ■■■■c
Fig. 2.1.18
173
1
/
Solufie:
Fie C/12, His, U31 tensiunile de linie la bornele de alimentare. Deoarece
puterea indicata de un wattmetru monofazat este totdeauna egala cu pro-
dusul valorii efective a curentului in bobina de curent cu valoarea efectiva a
tensiunii la bornele bobinei de tensiune $i cosinusul defazajului dintre aceste
doua marimi, raportate la bornele polarizate, puterile Pa si Pb indicate
succesiv de wattmetru atunci cind comutatorul este inchis in pozitia (a),
respectiv (b), au expresiile:
Pa — U13I1 cos (Uis, Lj) = Ui3Ii cos (9 — 30 ) = U XIX cos (a — 30°),
Pb = Un1! cos (Un^lI) = U12I1 cos (9 + 30°) = UlIl cos (9 + 30°),
in care defazajele dintre U1S si U12 pe de o parte si pe de alta parte, rezulta
din diagrama tensiunilor de alimentary pe care s-a desenat $i fazorul Iv iar
valorile efective ale tensiunilor si curentilor de linie sint notate cu Uu
respectiv Iv Avem deci:
sau
Pa - Pb _ cos (9 - 30°) - cos (9 + 30°) __ . t = tgJP
6 6?
Pa + Pb cos (9 - 30°) + cos (9 + 30°) V~3
f arcts3= arctg 1 3
= I' ^ ’•
adica
<p a 45°.
Observatie. Deoarece
5*
(fl 1.1
Pa = UtIt I— cos 9 + — sin <p I cos9-jsin<p]i
cu montajul din figura 2.1, a se pot m&sura puterile activS, (Pa 4- Pb) si
reactivS, [3(Pa — P&)] absorbite de un receptor trifazat echilibrat.
174
&-(Pj3)J2
Fig. 2.2
Problema nr. 2.2. Un generator electric trifazat de tensiuni simetrice ali-
menteaza doua receptoare trifazate echilibrate: primul este in triunghi $i are
impedanâ fazei (2 + j3) fi, iar al doilea este in stea $i are impedanâ fazei
(3 + j2) fi . Sa se determine curenfii totali de linie $i puterile activa, reactiva,
si aparenta debitate de generator, $tiind ca tensiunea de linie a
generatorului este 380 V.
Se neglijeaza impedanâ liniei de alimentare.
Solutie:
Se transfigureaza steaua intr-un triunghi echivalent ale carui faze au im-
pedanta
= 3Z2 = 3(3 + j2) Q.
Cele doua triunghiuri au laturile in paralel, astfel incit prin compunere, se
ajunge la un receptor in triunghi unic echivalent, avind impedanja fazei .
egala cu
i
z _ 3(2 + j3) (3 + j2) _ ]39 n
H + j9. 11+ j9
modulul si argumentul careia fiind, respectiv:
Z = 2,74 £2, <p = arctg ■—
Curentii in laturile triunghiului echivalent vor fi egali cu
If= —
T
z
380
2,74
- 138,5A,
iar curentii debitati de generator vor fi:
/, =1/3 If = 240 A
Puterile aparenta, activa §i reactiva debitate sint, respectiv:
S = 13 UlIl = 1/3 • 380 • 240 = 158 000 VA = 158 kVA,
P = ^3 UlIl cos q> = j/3 • 380-240 -0,633 = 100 000 W= 100 kW,
(2 = 1/3 UlIl sin q> = 1/3 • 380-240-0,774 = 122 600 var = 122,6 kVAR
175
' "If 2*— —
/ *■ 2 + 3 °
fM
a
I,
z
b
Fig. 2.3
Observable. Se poate proceda $i prin transfigurarea triunghiului primului
receptor intr-o stea echivalenta, compunindu-se apoi cele dou& stele cu
fazele In paralel.
Problema nr. 2.3. O sarcina trifazata este compusa din trei impedante
egale Z = (4 + j3) n si este alimentata de la o retea electrica cu tensiuni
simetrice 3 X 380 V (intre faze) in doua moduri: in stea (ca in figura 2.3,a)
$i in triunghi (ca in figura 2.3, b).
Se cer curentii si puterile absorbite de la retea in cele doua cazuri. Sohitie:
In primul caz se obtine:
Uf _ u_i Z Vsz
380
f3-5
= 44 A,
P' = l/3J7z/;cos 9= ]f 3 • 380 • 44 • 0,8 = 23 230 W,
cu
Z = ]/ 4* + 32 = 5 H, cos 9 = -i = 0,8.
In al doilea caz se obtine: 1
II = J/3/; = yi= 1/3.. Y = 132 A,
P" = ]/1UlI1 cos 9 = ]/3- 380-132-0,8 = 69 700 W
Prin urmare, curentii si puterile absorbite de la re{ea, in primul caz, sint
mai mici de trei ori decit in cazul al doilea.
Observable. Trecerea de la conexiunea in stea la conexiunea in triunghi se
utilizeaza uneori la pornirea motoarelor asincrone pentru micsorarea
.socurilor de curent si putere absorbite de la refea in primele momente ale
pornirii.
Problema nr. 2.4. Un generator electric trifazat de tensiuni simetrice,
avind tensiunea de linie Ul = 1 000 V, alimenteaza un sistem de bare de
impedance neglijabile la care sint racordate patru receptoare diferite dar
echilibrate, notate cu I, II, III, IV. Se cunosc:
pentru receptorul I — curentul de linie absorbit Ix = 500 A si factorul de
putere cos 9 = 0,8;
pentru receptorul II — puterea activa consumata P = 70 kW §i factorul de
putere cos 9 = ~ 0,866;
176
pentru receptorul III — impedanfa fazei Z = 9 Q, si reactanfa fazei X = 7 £} ;
pentru receptorul 7F — impedanta fazei Z = 6 D ji rezistenta fazei R = 1
Receptoarele 7, 77, 7/7 sint conectate in triunghi, iar receptorul IV este
conectat in stea.
Se cer curentii de linie absorbiî, factorii de putere, puterile active,
reactive si aparente absorbite de catre cele patru receptoare, curentii de linie
debitati de generator si verificarea bilantului puterilor.
Puterea generatorului electric este mult mai mare decit puterea recep-
toarelor.
Solutie:
Curentii de linie absorbiti de catre cele patru receptoare vor fi:
7j = 50 A,
In~-= --
70 000
V 3 Ui cos 9
1/1
y 3•1000 • ~2~
= 46,7 A,
-ÎII — //in — V 3 r
T Ui
\Z
K320OO_
192,4 A,
/iv =
Ul
Ui
1000
96,4 A
z ylz fz- 6
Factorii de putere ai celor patru receptoare sint:
cos 9j = 0,8,
in
cos <pn =
(0,866,
cos <pni
_ Rni _ — 72 = 5,65 — o 628
nn
cos cpiv
Riv
= 0,1667
Z iv 6
Puterile active absorbite de cele patru receptoare vor fi:
Pi = J12> Uth cos <pr = ^3.1 000 • 50 • 0,8 = 69J200 W = 69,2 kW,
PII = 70 kW,
Pm = K3 UJm cos q>m =y3 • 1 000 • 192,4 • 0,628 = 209 000 W = 209 kW,
Piv = 3 R1VI!V = 3.1* 96.42 = 27 800 W = 27,8 kW
Fig. 2.4, a
177
Suma puterilor active absorbite de cele patru receptoare este:
SP*= 376,0 kW
Puterile reactive absorbite de cele patru receptoare vor fi:
Qi = y 3 UlIl sin <px = y3• 1000 • 50 • 0,6 = 52 000 VAR = 52 kVAR,
Qu = pu tg <pn =70 000 —=- = 40 400 VAR = 40,4 kVAR,
V3
Qin = 3 Xinl}in = 3-7 • 111,12 = 259 000 VAR = 259 kVAR,
Qiv - SXivIXv - 3 • y^TP • 96,42 = 165 000 VAR = 165 kVAR
Suma puterilor reactive absorbite de cele patru receptoare este:
S & = 516,4 kVAR
Puterile aparente absorbite de receptoare vor fi:
Si = yi- UlIl = 0- 1 000- 50 = 86 600 VA = 86,6 kVA,
Sn = = 80 800 VA = 80,8 kYA,
cos j/3
2
SHI = SZnilfin = 3-9 - 111,1* = 334 000 VA = 334 kVA,
SIV = 3 Ziy/iv = 3-6 *96,42 = 167 400 VA = 167,4 kVA
Suma puterilor aparente absorbite de cele patru receptoare este:
2 S* = 668,8 kVA
Pentru determinarea curentilor de linie debitaî de generator se tine
seama ca sistemul dat este echilibrat, si deci cei trei curenti de linie
formeaza un sistem simetric de curenti cu aceeaî ordine de succesiune a
fazelor, ca aceea a sistemului de tensiuni de la bornele generatorului.
Se poate proceda in doua feluri: analitic sau grafic.
Metoda analiticd: utilizind teorema intii a lui Kirchhoff, se obtine relatia:
Lg — h + XII + Xm + Xiv,
in care toti termenii se refera la una §i aceeaî faza. Proiectind aceasta
ecuaîe pe directia tensiunii de faza, a fazei pentru care este scrisa ecuajia
si pe di- recîa perpendiculars. pe aceasta, rezulta:
Iaw = Ii cos 91 + In cos 9xi + /III cos 9m + /iv cos 9iV =
= 50-0,8 + 46,7-0,866 + 192,4-0,628 + 96,4-0,1667 = 217,5 A, care se
mai nume^te $i „curentul wattat" debitat de generator §i
I'dw — Ii sin ?i + In sin 9n + sin 9m + Iiv sin 9iv =
= 50-0,6 + 46,7-0,5. + 192,4-0,778 + 96,4-0,985 = 298 A, care se mai
nume^te si „curentul dewattat" debitat de generator.
178
Prin urmare, curentii deliniedebitati de generator vor fi egali cu
I, = V A. + = K 217,5s* + 298® =
= j/136100= 369 A
Factorul de putere la care functioneaza generatorul in situatia conside-
rate este
cos = !as=™£. = 0,59
9
Ig 369
Metoda grafted: Se efectueaza grafic, la scara, suma geometrica din
ecuajia. intii a lui Kirchhoff, scrisa mai sus.
Defazajele pentru cei patru curenti sint:
cpi ft> 37 , (pjj ft? 30°, <pm ft/ 51°, <piv ^ •
Adoptind scara 1 cm = 50 A, se obtine graficul din figura 2.4, b.
Prin urmare,
Ig&SlO A, cos yg a 0,59
In continuare se utilizeaza rezultatele obtinute prin metoda analitica.
Puterea activa debitata de generator rezulta:
Pg = J/3 UJg cos yg = J/3• 1 000- 217,5 = 376 000 W = 376 kW
Verificarea bilantului puterilor active:
2 Pk = Pg -> 376 kW = 376 kW
Puterea reactiva debitata de generator este:
Qg = f3 UtIg sin <p,= j/3- 1 000-298 = 516 100VAR = 516 kVAR
Verificarea bilantului puterilor reactive:
2 (?* = <?, -► 516,4 kVAR «'516 kVAR
Problema nr. 2.5. Un generator electric trifazat de putere foarte mare ali-
menteaza printr-o linie electrica trifazata un receptor trifazat echilibrat in.
triunghi. Generatorul este de tensiuni simetrice cu tensiunea de linie Ugl = =
380 V §i freeventa / = 50 Hz. Linia de alimentare are rezistenta §i induc-
tivitate in serviciu, avind pe fiecare conductor 3 = r + j x = (2 + j 5) fi.
Impedanta fazei receptorului este
Z= (30 +j 12) fi.
Se cere sa se calculeze curentii debitati de generator, ifactorul de putere
la care functioneaza generatorul, caderea de tensiune pe linie si
randamentul transmisiunii in trei situaîi:
a) in situatia indicate mai sus;
179
C'=3C
Hl~\
■2=rtjx
Z’—T±
Z'£
-c=z>^
■4- ■ ■ —>^
r=4~
b) in situatia in care monteaza, in paralel cu receptorul, o baterie de
condensatoare trifazate in triunghi, de capacitate corespunzatoare com-
pensarii integrale a puterii reactive a receptorului;
c)in situatia in care, functionindu-se cu ansamblul receptor-baterie de
condensatoare, randamentul transmisiunii este maxim.
Care este capacitatea pe faza a bateriei de condensatoare in situaîile b)
si c).
Solutie:
Se .transfigureaza triunghiul intr-o stea echivalenta.
Se obîne:
r = R' + }X' = -i = (10 + j4) &
Receptorul fiind echilibrat, curentii de linie formeaza un sistem simetric, deci
este suficient sa se determine curentul pe o faza, de exemplu pe faza 7.
a. Impedanja totala pe fiecare faza va fi:
Z, = (12 + j 9) a
Valoarea efectiva a curentului de linie debitat de generator rezulta:
Ul
Vs zt
380
V~3‘ Yl2*~+~&
14,67 A
Factorul de putere la care functioneaza generatorul este:
Rt 12
cos <pg =
V 12* + 92
= 0,8
Caderea de tensiune pe linie este egala cu diferenta modulelor tensiunilor de
linie la bornele generatorului §i la bornele receptorului. In figura 2.5, b
este reprezentata diagrama tensiunilor pe faza.
Prin urmare, caderea de tensiune pe linie va fi:
W = Uel - Urt = Ugi - y lZ'Ig = 380 — — fs-yiOH^5- 14,67 = 380 -274= 106 V,
180
iar procentual, fata de tensiunea de linie a genera torului,
— 100 = — • 100 = 27,9%
Ugi 380
Randamentul transmisiunii este:
ij =-^L = —= — = 0,833 = 83,3%
/0
‘ Rtli Rt 12
b. Se transfigureaza si triunghiul bateriei de condensatoare in steaua
echivalent a. Se obtine :
C = 3C
Pentru compensarea integrate a puterii reactive a receptorului, este
necesar ca impedanâ echivalenta a ansamblului receptor — baterie de
condensatoare sa se reduca la o rezistenta. Prin urmare, admitanta
echivalenta va fi:
Y"
_1_
Z"
y + jC'co =
10-14
116
+ j'C'co —
10
116 *
de unde se obtine:
C' = -I— =------------------- - -= 109,5- 10"6F = 109,5 uF
116 co 116 • 27T50
Rezulta capacitatea pe faza a bateriei de condensatoare in triunghi:
n C 109,5 ,, . „
C — — = —- = 36,5 uF
3 3
Valoarea efectiva a curentului de linie este:
/„ =
V, i
380
= 15,1 A
9
fi- Y(R" + r)2 + i2 Y 3- Y13,62 + 52
I
Factorul de putere la care funcîoneaza generatorul este:
R" + r 13,6
COS <pe =
= 0,937
Y (R" + r)2 + x2 Kl3,62 + 52 Caderea de tensiune pe linie va fi:
8U= Ugl — = 380 — J/3-11,6• 15,1 = ,380 - 303 =;77 V,
iar procentual
—100 = — 100 = 20,2% '
/0
Ut 1 380
181
In figura 2.5, c este reprezentata diagrama tensiunilor pe faza in aceasta

situatie. Randamentul transmisiunii este:
R"ft
R"
11,6
(R" H- r)Ii 1?"+ r 13,6 = 0,852 = 85,2%
Fig. 2.5, c
c. Expresia randamentului in cazul general este:
=
Rr
i?r -f r
unde Rr este rezistenta echivalenta pe o faza a stelei echivalente a grupului
receptor-baterie de condensatoare.
Impedanja echivalenta totala pe o faza (v. fig. 2.5, a) este egala cu:
zlzM
z/_____L_
C'to
(10 + j4)
= 2 + j5 +
l4>
(-^)
10 + j4 -
C'co
Prin urmare,
^ _ \ C'ta C'co J____l C'a>)
?i deci randamentul se exprima sub forma:
V=
10-
C'2 co2
C'2 co2
+8
+ 116
10
12 - 16C'co + 232C/2co2
Pentra determinarea conditiei de maxim a randamentului, se anuleaza
derivata numitorului $i se obîne:
C=
16
= 109,5- 10“6F = 109,5 \xF
464 co 116 co 116*2TC50 Rezulta capacitatea pe faza a bateriei de
condensatoare in triunghi:
C=
C' 109,5
= 36,5 [JLF,
egala cu aceea din situafia b.
Observaîe: Se vede cS, in situaîa cind factorul de putere al receptorului
este egal cu unitatea, cSderea de tensiune pe linie este mai micS,, iar
randamentul transmisiunii este mai mare.
Problema nr. 2.6. Un receptor trifazat in stea, avind cele trei faze
constituite respectiv din nv n2> nz lampi cu incandescent legate in paralel,
este alimentat printr-o linie electrica trifazata cu un sistem de tensiuni
trifazat simetric
182
cu tensiunea de linie de valoare efectiva Uv Rezistenja electrica a fiecarui
conductor al liniei de alimentare este r (inductivitatea fiind neglijabila), iar
puterea nominala $i tensiunea nominala
a fiecarei lampi sint Pn ?i, respectiv, Un — ■—= •
Se cere sa se calculeze tensiunile de faza aplicate lampilor in doua
ipoteze:
a) conductorul neutru lipse^te;
b) sistemul are conductor neutru de rezistenta electrica rN (inductivitatea
fiind neglijabila).
Aplicatie numerical
Ut = 220 V; nx = 50; n2 = 40; n3 = 20;
Pn = 100 W; r = 0,25 ft; rN = 0,5 ft.
Solutie:
Puterile Pv P2, P3 si rezistentele R[, Rf2, Rz ale grupurilor de nv lampi in
paralel se calculeaza din:
n2 , %
P± = nxPn = 50 • 100 = 5 000 W;
R, = Ul= 2202
1
Px 3-5 000
= 3,22 ft;
P2 = n2Pn = 40 • 100 = 4 000 W; R’a = *% = - • = 4,03 Q;
P2 3-4 000
P3 = n3Pn = 20 • 100 = 2000 W; R’3 = = --- - 8,06 Cl
P3 3-2 000
S-a considerat ca lampa cu incandescenta este un receptor pur rezistiv..
Rezistentele Rv R2, R% ale fazelor consumatorului legat la bornele genera-
torului se obîn adaugindu-se rezistentelor R[, R2, R'z, rezistentele conduc-
toarelor liniei de alimentare:
R1 = R[ + r =3,22+0,25= 3,47 ft,
R2 = R'2 + r=4,03+0,25= 4,28 ft,
= R's + r =8,06+0,25= 8,31 ft
Admitantele complexe ale celor trei faze, care in cazul particular tratat: n-
au decit parte reala, egala cu conductanta respectiva, sint:
y = G, = — = — = 0,288 S,
—1
R1 3,47
Y2 = G2 = — =— = 0,234 S,
-2 2
R2 4,28
YO = G3 = — = — = 0,120 S
-3 3
R3 8,31
183
Luindu-se faza intii ca faza de referinta pentru reprezentarea in complex
simplificata a sistemului de tensiuni de faza de alimentare, acestea se ex-
prima sub forma:
U1=-^=- = 127 V,
—
y3
U2 = 127 e_,'F= 127[-y- j y) = (- 63,5-j 110) V,
Uz— 127 e-i^= 127(—i-+j y)=(- 63,5 + j 110) V
a. Tensiunea punctului neutru al receptorului fata de punctul neutru al
generatorului se calculeaza conform relatiei:
IL
dill + H2L2 + _3 *1 + X2 + ^3
= (22,0 — j 19,5) V
Schema echivalenta pe o faza (k) a retelei este desenata in figura 2.6, b.
Tensiunile de faza aplicate lampilor vor fi:
UL
V_kN —
Uk
k = 1, 2, 3,
astfel incit valorile lor efective rezulta:
U'iM=\U1-rUll\& = y 1052 + 19,52-^- = 99 V,
I —*\Ri * 3,47
2 2
U'ts = I U2 - UN I & = ]/85,5 + 90,5 d*2L = 117,5 V,
U'3ir = |Uz - Ujr\ & = l/85,52+ 129,5*-^1= 150 V JRS 8,31
Supratensiunea maxima procentuala care apare in acest caz este:
5. =■
150 - 127 127
100*18%.
/
Fig. 2.6, b, c
184
b. Admitanta complexa a conductorului neutru are valoarea
z,
1
= gN= —
1
0,5
= 2 S,
astfel incit, cu aceeaî notafie ca mai sus,
JL
£ih±Mi±Ms.=
127-0,28$ + (-65,5 - j 110)0,234 + (-63,5+ j 110)-0,120 0,288 + 0,234 +
0,120 + 2
(5,35 - j 4,73) V
Tensiunile de faza aplicate lampilor se obtin ca si in cazul a.:
U{s = \U1-Ujr\& = V 121,652 + 4,732 = 113 V,
1 1
i?! 3,47
U'ts = \U2— UN\ — =y68,852 + 105,272^ = 118,5 V, i?2 4,28
U'SN=\U3-UN\^ =f68,852 + 114,732-^-= 129,7 V
Supratensiunea maxima procentuala care apare in acest caz este numai
129,7 — 127 .
sb — — 100 ~ 2,12 /0 s0
Se observa ca in lipsa conductorului neutru, lampile de pe faza 3, mai
descarcata (cu rezistenja mai mare §i curent mai mic), sint supratensi- onate
inadmisibil (« 18%). Acest exemplu ilustreaza necesitatea utilizarii
conductorului neutru in retelele trifazate de distribute, pentru reducerea
variatilor de tensiune la bornele consumatorilor dezechilibrat montat in stea.
Problema nr, 2.7. Un generator electric trifazat de tensiuni simetrice, cu
tensiunea de linie Ul = 380 V, alimenteaza printr-o linie trifazata de impe-
danja neglijabila cinci receptoare montate ca in figura 2.7, a. Primele trei
receptoare sint pur rezistive $i au puterile P1 = 9 500 W, Pu = 3 800 W, Plu =
5 700 W. Receptorul al patrulea este un motor electric care absoarbe
11,4 kW, la un factor de putere
i/“3
inductiv cos 9 = — > iar receptorul al cincilea este un cuptor electric cu
puterea aparenta 15 000 VA
si factorul de putere cos 9 = •
Se cer curenîi absorbit de receptoare §i curenîidebitat de g^ nerator.
Sa se verifice bilanjui puterilor.
185
Solutie:
Curentii absorbiti de cele cinci receptoare vor fi:
9 500
Vi
hi =
Pn
ut
380 _ 3 800 380
= 25 A, = 10 A,
/„ I=£m=l™ = 15 A,
Ui
I\m — 12m — I2m —
380 11 400
fs • 380 •
= 20 A,
Iu = I = I3c = = 22,8 A
le 3c
* /3-380
Puterile active absorbite de cele cinci receptoare sint:
Pi = 9 500 W,
P„ = 3 800 W Pin - 5 700 W, Pm= 11 400 W,
P, = 15 000 • = 10 600 W
c
2
Suma puterilor active absorbite de cele cinci receptoare este:
HP* = 41 000 W.
. Puterile reactive absorbite de cele cinci receptoare vor fi:
Qi = Qn = Qm = 0,
Qm = Pm tg <? = 11 400-^= = 6 580 VAR,
Qe = Pe= 10 600 VAR
Suma puterilor reactive absorbite de receptoare este:
2Qk = 17 180 VAR
Pentru determinarea curentilor de linie debitati de generator se face
calculul pe fiecare faza in parte. Se utilizeaza teorema intii a lui Kirchhoff §i
se poate proceda prin doua metode.
1. Metoda grafted. Se efectueaza grafic, la scara, suma geometrica a
curenî- lor absorbiti pe fiecare faza in parte.
186
Defazajele curentilor rezulta din figura 2.7,a, tinindu-se seama de carac-
terul sarcinilor rcceptoarelor.
Se lucreaza la scara 1 cm = 20 A si se obtine graficul din figura 2.7, b.
Folosind rigla si raportorul, rezulta:
Ilg ~ 72
A,
I2g x 72 92,-
A, 28°
I3g x 60 9s,
A, *23°
2. Metoda arialitica. Proiectind fazorii curentilor care intervin in prima
teorema a lui Kirchhoff, corespunzator fiecarei faze, pe directia tensiunii de
faza respective si pe directia perpendiculars. pe aceasta, se obtine:
r
Fig. 2.7, b
cos
Ilg cos eplg = Ii cos 30° + Im cos 30° + Ilm cos 30° + I,e 45° =
= 25-^ +
15--^ + 20-^ + 22,8• — 68,14 A,
Ilg sin cplg = — /j sin 30° + 7m sin 30° + Ilm sin 30° -f- 7lc sin 45° =
111 fn
= - 25-~ + 15 •— + 20 • — + 22,8 • ++ = 21,14 A;
I2g cos (p2g = I\ cos 30° + In cos 30° + I2m cos 30° -f- I2c cos 45° = = 25 • + 10'
+ 20 • ^ + 22,8--^= 63,74 A,
I2g sin <p2g = Ii sin 30° — 7n sin 30° + I2m sin 30° + I2c sin 45° = = 25--J- 10-7
+ 20--J + 22,8-^ = 33,64 A;
73g cos cp3g — In cos 30 -j- 7j11 cos 30° -f- 73m cos 30° -|- 73c cos 45° = = 10--
^+ 15--^ + 20--^ + 22,8--^ = 55,14 A,
I3g sin <p3p = 7n sin 30° — 7in sin 30° + 73m s*n 30° + he s^n 45° =
= 10-7— 15-7 + 20-7 + 22,8-^ = 23,64 A;
prin urmare,
/„ = / 68,142 + 21,14*=71,4 A, 9l, = 17°15'
2 2
I2g = |/ 63,7 4 + 33,64 =72,1A, <p2g = 27°50',
Is, = V 55,14* + 23,642 =60,0A, <p3ff = 23°15'
In continuare se utilizeaza rezultatele obtinute prin
metoda analitica.
187
Puterea activa debitata de generator este:
Pg = UJlg cos 91(, + u2ltg cos <p2g + U3I3g cos 93l7 =
380
(68,14 + 63,74 + 55,14) = 41 050 W
Verificarea bilantului puterilor active:
2P* = Pff-+ 41 000 W* 41 050 W Puterea reactiva debitata de generator
este:
Qg = EVi, sin <plg + U2I3g sin <p2ff + U3I3g sin <p3(, =
= ^(21,14 + 33,64 + 23,64) = 17200 VAR
Verificarea bilantului puterilor reactive:
E(?* = (?*“► 17 180 var « 17 200 VAR
Problema nr. 2.8. Trei receptoare trifazate (v. fig. 2.8, a) se leaga in paralel
la o linie electrica de alimentare trifazata, fara pierderi, cu tensiuni de linie
simetrice, de valoare efectiva Ux si pulsatie <o.
Se cere:
a) sa se determine curentii de linie absorbiti de sistemul celor trei recep-
toare ;
b) sa se determine curentii in cele trei faze ale receptorului in stea;
c) sa se efectueze bilantul puterilor active si reactive ale consumatorului
constituit din cele trei receptoare.
Aplicatie numerica:
P — 1 £2; coP= — = 5 £2;
coC
i?' = 25£J; Ut = 200Y. Solutie:
Tinind seama ca impedanta conductoarelor de alimentare este neglijabila,
montajul alcatuit din cele trei receptoare se poate reprezenta ca in figura
2.8, b.
a. Transfigurind receptorul in stea, ale carui faze au impedantele
complexe:
Z10 = - ^ = - j 5 £2,
coC
^20 = -R = 1
^30 == j = j ^ £1,
Fig. 2.8
188
intr-un receptor in triunghi echivalent, impedantele complexe ale laturilor
acestuia vor fi:
7' —
±112 —
-~10-20 + + *30*10 = _ j 5 Cl, Z^3 = j 5 a, Z^ = 25 a.
— 30
Impedantele echivalente intre perechile de borne de alimentare ale siste-
mului de receptoare rezulta:
^12 —
_23
z
31 '
1 1
J_
1 1,1 1 1
ir jcoL 7'2 25 J‘
1
5
1 1 1
1
1 + jcoC + -r
1
-J- - j_ +
j5
— 23 25 o
1 1
1 , 1 jcoC + !
jcoL
- + —+ — 5 j 5 25
= 25 Q,
= 25 £i,
= 25 Q
Receptorul in triunghi echivalent cu cele trei receptoare date este deci
echilibrat si pur rezistiv, iar curentii de faza absorbiti de catre acest receptor
au valorile efective egale,
I1V = /23 = /31 = — = — = 8 A,
23 31
Z12 25
constituind un sistem simetric de curenti, in faza cu tensiunile de linie
corespunzatoare.
Curentii de linie absorbiti de sistemul celor trei receptoare au valorile
efective:
Ix = I2 = /, = I12 )/3 = 8 ]/3 = 13,85 A,
constituind si ei un sistem simetric de curenti, in faza cu tensiunile de faza
corespunzatoare.
b. Utilizind transfigurarea de mai sus, curentii in fazele receptorului in stea
se calculeaza determinind mai intii curentii in laturile receptorului in triunghi
echivalent cu receptorul in stea. Considerind originea de faza aceea
corespunzatoare tensiunii stelate Uv U_i= U1~ 200/1/ 3 V, se obtine:
7' __ —12
-12 _ z'--- "12
—23
j5
U23 2 00 (-j)
)5
E?
Si
200
25
= (-20 .+ j 34,64) A, = — 40 A,
= (-6,93 + j 4) A
189
Prin urmare, folosind notatiile §i sensurile obi^nuite, curentii cautaî sint: IA
= lu ~ In = (-13,07 + j 30,64) A,
!i = Iu- lu = (-20 - j 34,64) A,
£ = £i-£3=(33,07 + j4)A
Se verifica faptul ca suma curenjilor in fazele receptorului in stea fara con-
ductor neutru este nula.
c. Puterile activa §i reactiva absorbite pe la borne de catre sistemul celor
trei receptoare sint:
P = |( 3*7,7, = Y3 • 200 • 13,85 = 4 800 W,
0=0,
deoarece sistemul, in ansamblu, este echilibrat si pur rezistiv.
Suma puterilor active consumate in rezistoarele celor trei receptoare este:
2P* = 2-J.+ Rl'i — 2• + 1 • (202 + 34,642) = 4 800 W
Suma puterilor reactive consumate in bobinele $i condensatoarele celor
trei receptoare este:
S0* = 2-^. - 2UfoiC + <oZ7? - -Li? =
coL coC
= 5 (33,072 + 42) — 5(13,072 + 30,642) = 0
Prin urmare, bilantul puterilor active si reactive se verifica.
Problema nr. 2.9. Un generator electric trifazat, de putere nominala mult
mai mare decit puterea consumatorilor, alimenteaza doua receptoare in stea,
montate ca in figura 2.9, a. Se dau tensiunile electromotoare de faza ale
generatorului $i impedantele fazelor celor doua receptoare. Punctele neutre
ale celor doua receptoare fiind legate printr-un element de impedanta data,
se cere sa se calculeze intensitatea curentului prin acest element si
tensiunea electrica dintre punctele neutre ale celor doua receptoare.
Fig. 2.9
190
Solufie:
Fie Yv Y2, Yg si Y[, Y2, Y% admitantele fazelor celor doua receptoare in
stea, ZNN, impedanta introdusa intre punctele neutre ale celor doua recep-
toare $i Uv U2, U3 tensiunile electromotoare de faza ale generatorului, care se
pot considera egale cu tensiunile de faza la bornele lui (deoarece puterea
generatorului fiind mare fata de puterile receptoarelor, se pot neglija impe-
dance interioare ale generatorului).
Notindu-se cu UN si tensiunile dintre cele doua puncte neutre si punctul
neutru al generatorului, in cazul in care latura NN' este intrerupta, si cu
impedanta echivalenta a retelei pasivizate, intre nodurile N si N', curentul
prin latura NN* se exprima utilizind teorema lui Th6venin:
T HN - \LN-
■LNN' — ----~r~7
Z.NN' + £NN'0
U_N si LTjy' au expresiile:
U„ =
U N’
g,r. + uz* + EJLZ
Zi + X, + Is
_w+w+w
Y' _J_ Y' -L Y'
—1 + —2 + —3
Impedanta se determina utilizind schema din figura 2.9, b $i are
expresia:
l l
KifN'O — y y y
Li + Lz + Lz
Prin urmare, curentul cautat rezulta:
aXi + 3
iaN" = _
Xl + Z2 + Is
zi + n + x;
— 1—1 ~T _2—2
Y' -J_ Y* 4- Y'
—1 + — 2 + —3
Z.NN' + '
+
X1 + X2 + X3 Xi + Xi + Xi
Tensiunea electrica dintre punctele neutre ale celor doua receptoare va fi:
LLNN' = ?LNN' LNN'
Problema nr. 2.10. O linie electrica trifazata cu capacitatea in serviciu C
(faâ de pamint) a fiecarei faze, avind impedanta proprie neglijabila, funcî-
oneaza in gol fiind alimentata de la un generator de tensiuni simetrice
avind conexiunea in stea. Linia
are o punere la pamint de rezistenta electrica R pe
faza a treia.
Sa se calculeze inductivitatea L a bobinei care
trebuie conectata intre Fig. 2.10, a
191
punctul neutru al generatorului si pamint, pentru ca curentul de punere la
pamint IR sa fie minim. Sa se determine in aceasta situatie valoarea cu-
rentului IL prin bobina.
Aplicatie numerica:
Ut = 30 kV, — = 1 000 Q, / = 50 Hz.
coC
Solatia. 1: ,
Pamintul este punctul neutru N al receptorului constituit din capacitatile
in serviciu ale liniei si din rezistenta de punere-la pamint. Rezulta
U,
Z,Z. + Z2Z2 + —3—3
z, + z2 + z3 + z*
(U, +.^ + ^>^0 + ^1
3 jo>C + —-f —Z_ R jcoL
= u.
§i prin urmare,
jo>L
■R(l - 3 oALC) + jco£
1 - 3 w2iC
I- _ v _________________
~R R ~3 R (1 - 3co2 LC) + jcoL
Acest curent se anuleaza (valoarea sa minima fiind deci nula) pentru
coL = -i—, adica pentru 3coC
In acest caz insa, $i deci,
Aplicatie numerica:
L=
l
3co2C
UN=U3 jcoL jcoL
r 1 000 . ~ , TT L = « 1,06 H
3 • 2 TT 50
f1
h=
Ul
Vlo>L
30 000
V~3- 314- 1,06
30 ^ 3 A « 52 A
Fig. 2.10, 5
Solatia a 2-a:
Se poate aplica direct teorema lui Thevenin schemei din figur-a 2.10, b,
Zchivalenta schemei din figura 2.10, a:
j _ HAB,
~R ?-AB + ■?ABO
192
unde
UAB. = U» ZAB = R,
rezultind
±LAB9
1
3 jcoC H —
jcoL
jcoL
1-3 co2LC
/ — J/ 1 - 3co2LC
““3 i? (1 - 3co2LC) + jcoL
Cazuri particulate:
a) L = 0; punctul neutru al generatorului este pus direct la pamint. In
acest caz, pentru R = 10 ft, de.exemplu, rezulta:
/„ « 1730 A.
b) L = oo; punctul neutru al generatorului este izolat. In acest caz, pentru
aceeaî valoare R = 10 £2, rezulta:
IR * 52 A.
Problema nr. 2.11. Un receptor trifazat cu conexiunea In stea este
alimentat cu un sistem de tensiuni trifazat simetric, tensiunile de faza fiind Uv
C/2> U*. Fazele receptorului sint constituite din elemente reactive avind reac-
tantele: Xx = X, X2 = X, X3= — 2X.
Se cer curenîi de linie absorbiji de catre receptor. Sa se reprezinte grafic
tensiunile si curenîi $i sa se efectueze bilanjul puterilor reactive,
Solufie:
Tensiunea punctului neutru N al receptorului, fa{a de neutrul genera-
torului, se calculeaza cu relatia:
tj VZ, + E2U + HZ*
—N Y 4- y 4. y *
II T t ij
in care admitantele fazelor receptorului sint:
Y1 = Y2 = —> —1 —2 jX
Z3=“
j2X
In cazul reêlelor trifazate fara conductor neutru, pentru determinarea
potentialului punctului neutru N al receptorului, se poate potential de
referinta potentialul oricarui punct din retea.
Fie, de exemplu, potentialul punctului 0- (v. fig. 2J1, a) drept potential de
referinta. Prin urm&re, tensiunea dintre punctul'N $i punctul O' va fi: •
TT> EW X, + Yj .
alege
Eg + E*
2-1
2
(H13 + JZ23) — — 2j73
drept
193
Fig. 2.11, a
sint :
h = UWYx- (Ul0--U'N) YÛÛ^Y, = -(a+jw^-ê^. h = y2Yz = (£*✓ -W')YM =
(Un +
+ 2ZL3)Y2 = (U2+U3)± = ê~iK*,
jA A
lz = UWY3 = (&o'-^)Zs = (P + 2fi) Y3 =
2.D,
- j 2 A' A'
T r . «
— e12»
care au fost exprimafi In funcfie de tensiunea stelata U<,.
Dupa cum se observa, sistemul curenfilor de linie absorbifi de catre
receptor este un sistem simetric, avind insa ordinea de succesiune a fazelor
inversa aceleia a sistemului de tensiuni de alimentare. In figura 2.11, b este
reprezentata diagrama corespunzatoare a tensiunilor ?i a curenfilor.
Puterea reactiva absorbita pe la bornele de alimentare este:
0 ^ e +a|ei‘ +
t
u* -j -1 (U* -j — j— -j—1
,6 J2
+ U3ê'*j = 9nt (Ui e • +^2e +ê )J=0
Suma puterilor reactive dezvoltate in elementele receptorului este:
S0* = E^l = XJ! + X/| -2X/| = |J(* + X- 2Z) = 0
Prin urmare bilanful puterilor reactive se verifica.
Problema nr. 2.12. Un receptor trifazat in stea fara conductor neutru este
alimentat cu un sistem de tensiuni trifazat simetric, cu tensiunile de linie
Hi2> HZZ> Hzv
Ce relate t.rebuie sa existe intre cele trei impedance Zv Z2, Z3 ale fazelor
receptorului, pentru ca sistemul de curenfi absorbiî de la reêaua de ali-
mentare sa fie simetric?
Solufia 1:
Curenfii absorbifi au expresiile generale (care rezulta prin permutari ale
indicilor 1, 2, 3):
V YY — V YY
±1 — v . i
I2 — • • • l Is —
I1 + Z2 + Z3
unde YJC = -l-,k = 1, 2, 3 sint admitanfele fazelor receptorului.
Daca tensiunile sint simetrice, U23 = a2U12, Uî = flJ712, âr curentii Ix $i 12
se scriu:
I = U —2 ~ a—^ • T = a2U —2 ^—3 ~ q—1>
12
^ .^LI ~i" Z.2 "f~ Ys * ^ “^Z + Xs+Za’
in care
. 2TT
3~ir
— /?
a=0
0. Deoarece ^ = — Ix — 1% fi 1 + # + = 0, pentru ca sistemul de
curenti sa fie simetric si invers, este necesar si suficient ca I2 = allf adica
sau
*Y2(Y3 - aYx) = YX(Y2 - aYz)
ZxZ2 + Z2Z3 + Z3Z1 = 0,
conditie echivalenta cu:
^1 + ^2 + S = ^
Aceasta conditie nu poate fi satisfacuta decit daca toate impedanêle sint
pur reactive, partea lor reala neputind fi negativa (v. problema nr. 2.11).
b. Pentru ca sistemul de curenti sa fie simetric §i direct, este necesar si
su- icient ca I2 = a2I2, adica
X2(Y3-aY1) = Y1(Y2-aY8)
sau
Z2Z3 + aZsZi + ^2ZIZ2 = 0,
conditie echivalenta cu:
Zj -f- uZ2 -f- u2Z^ = 0
Aceasta conditie este evident satisfacuta daca Zx = = Z3, ceea ce re-
prezinta cazul banal al sarcinii echilibrate. Dar ea poate fi satisfacuta fi
pentru
^ ?L2
Solufia 2:
Din.figura 2.1-2 rezulta;
LLl2 = Ul ^2^2/
=
f/23 —2,1.2 Z3Z3'
a treia ecuaîe de acest fel nefiind independents de primele doua, daca se
fine seama de relafia
Z12.4- Z23 + Z31 = 0.
Daca tensiunile alcatuiesc un sistem simetric fi direct, = a2U12.
a. Pentru ca sistemul de curenti sa fie simetric fi invers, trebuie ca I2 =
aj[v /g = a2Iv
195
nlocuindu-se aceste expresii in relaîile de mai sus, se obîne:
&2{Zi — — aZ^ *
sau, deoarece
a3 = 1 ?i 1 + a + a% =* 0,
z* + z* + Z* = 0
h. Pentra ca sistemiu de curenî sa fie. simetric §i direct, trebuie ca h =
2
a Iv i3 = ah> obyirJîu-se in acest caz :
aZ2 — Z3 = aZx — a3Zs
adica
dt r 2^2 + &2Z& = 0
Problema nr. 2.13. Un sisteia de trei impedance 2^2, Z23, Z^v montate in
triunghi, este alimentat cu uii &Litem ^ uensiuni tofazat simetric, cu tensi-
unile de linie U12, Un, Un-
Ce relate trebuie sa existe intre cSxc trei impedance, pentru ca sistemul
de curenfi de linie absorbifi de la reêaua de alimentare sa’ fie simetric ?
Solufie:
Din figura 2.13 rezulta:
h = ^12X12 - US1U31,
Is = UnYn - UrsY
iiX2i.l2'
a treia ecuafie de acest fel nefiind independents de primele doua daci se tine
seama de relafia 1^ + -f I3 = 0; admitanfele fazelor receptorului au fost
notate cu
Yi
Daca sistemul de tensiuni este simetric §i direct,

Uvs — U.31 — ®IZx2> <* = e }
a. Pentru ca sistemul de curenfi de linie sa fie simetric $i invers, este
necesar $i suficient ca I2 = alx> adica
tf2Z23-Xl2 = «Xx2-«2Zsi
sau
¥.12 4" Ya 4* X31 — 0,
condifie echivalenta cu
Fig. 2.13
^12^23 4" 4“ ZziZli — 0’
196
care nu poate fi satisfacuta dedt daca cele trei impedance sint pur reactive.
b. Pentru ca sistemul de curenji de linie sa fie simetric fi direct, este ne-
cesar fi suficient ca. 1^ — a2!^, adica
^23-^12 = ^12-^31
sau
Y» “I" ^^23 *1"
eonditie echivalenta cu
, “I” Q-ZyaZni "I" &2ZgtZi9, = 0
Condi|ia aceasta este evident satisfacuta pentru Z12 = care este
cazul banal al receptorului echilibrat, dar ea poate fi satisfacuta fi pentru Zn
^ Zsa Zsi‘
Problema nr. 2.14. Un indicator de succesiune a fazelor este constituit din-
tr-un element reactiv de susceptanfa B fi doua lampi cu incandescent de
conductance egale G, montate in stea (v. fig. 2.J4).
Se cere relafia dintre B fi G pentru ca raportul tensiunilor la bornele celor
doua lampi cu incandescent maxim, adica pentru ca indicatorul sa
prezinte o diferenja de lumin02itate maxima intre cele doua lampi cu incan-
descent. Care este valoarea maxima a acestui raport? Se presupune ca in-
dicatorul este alimentat cu un sistem de tensiuni trifazat simetric.
Sohifie:
Tensiunea intre punctul neutru N al indicatorului fi neutrul reêlei de
alimentare este:
Xj — —1 (*** 1-^1 + Qi) G == — f/ G + jB ^
w _1
— - jB + 2G 26 - j£ ’
in care U_lt C72, Us sint tensiunile de faza simetrice, de alimentare. Tensiunile
la bornele lampilof cu incandescent sint:
0+ jB
2G — jB
= -Ui
B -H j(2Vr3G- 3B) 2(2G - jB)
U.3N ~ Hi
U,
G +j B 26 - jB
r
== TT l 3B +j(2/3G + 3B)
—1 2(2G - j B)
Se observa ca pentru B > 0, USN > U2N, patratul raportului celor doua
tensiuni fiind:
U|JV._ _B« +(2G + VIB)» _ G2 + B2 + Y~36B Vhr B* -f (2 6 - V 3 B)a G2 + B2 - ]
fZGB
197
Punind conditia de maximum
se obtine:
dr2 d B
o,
£2 = G2 sau B = ±G,
pentru care
r — l/2 + ^3 -y \ 1\
'max 1/ ---------------------------------= ~ ‘3'/‘3
[2-/3
Cazul B = G corespunde realizarii elemeritului reactiv cu o bobina ideala
(fara rezistenâ); cazul B = — G corespunde realizarii elementului reactiv cu
ajutorul unui condensator ideal (fara pierderi).
Prin urmare, de exemplu in cazul realizarii indicatorului cu un conden-
sator, conectindu-se dispozitivul la cele trei borne neidentificate ale retelei,
fazele se vor succeda in ordinea: condensatorul, lampa aprinsa puternic,
lampa aprinsa slab.
Problema nr. 2.15. Pentru determinarea ordinii de succesiune a fazelor
unei retele trifazate, este suficient sa se determine succesiunea in timp a
doua faze oarecare. In cazul unei retele cu conductor neutru se poate utiliza
montajul din figura 2.15.
Sa se determine relatiile care trebuie sa existe intre parametrii R v R2, C,
astfel incit punctul N sa fie la acelasi potential cu punctul neutru 0 al ge-
neratorului, pentru o anumita ordine de succesiune a fazelor, iar pentru
ordinea de succesiune inversa acesteia potentialul punctului N sa fie diferit
de cel al punctului 0.
Aplicafie numerical
2?! = 40 fi, f= 50 Hz.
Solutie:
Tensiunea punctului N fata de punctul neutru 0 al generatorului este: ~i + —
2 [----------------------------h j^cl
JJ = Ri \R2 ) = HIR2 + U-zRii1 + i<»R2C) ^
J_,J_ + jojC i?, + i?2 + jcoK, A.C
*1 *2
in care C7X, U2> IL& sint tensiunile de faza simetrice ale sistemului a carui
ordine de succesiune a fazelor se determina si in care s-a neglijat admitanta
voltmetrului.
Pentru succesiunea directa a fazelor,
f/2 = a*Uv CU fi S- = — y +
f3
+ j si conditia UN = 0 devine:
Ri | RB
N
'—II—'
\— —<—?
Fig. 2.15
198
k2 a22?1(l -p jcojR2C) — 0,
sau
Rz - j = 0,
adica
i?2 = 2/Jj,
* aRtC.+ yi=0
Ultima.relate liu poate fi satisfScuta, deoarece
o "> 0, R2 > 0 fi C > 0.
$
Pentru succesiunea inversa a fazelor, J72 = 0{7X $i condiîa t/jy = 0
devine: R2 + CLRx(\ -f- j(oi?2Q = 0, sau
R2-^-^<*R1R2C = °,
-4<1>W + i?i?x = 0,
adica
R2 ■— 2i?i,
<oR2C — fl = 0,
care sint relafiile cautate.
Cind sint indeplinite aceste condi fii pentru montajul din figura 2.15, de-
viafia voltmetrului indica succesiunea directa (1, 2, 3) a fazelor, iar lipsa de
deviafie a voltmetrului indica succesiunea inversa a fazelor.
Aplicafie nwmerica:
R2 = 2R2 = 2-40 = 80 Cl,
c_n = vi
<*R„ 2w 50-80
69 (iF
Problema nr. 2.16. Fie o linie electrica trifazata simetrica, suficient de
scurta pentru a i se putea neglija impedanfa proprie fi capacitatile in serviciu.
Re- zistentele de izolafie fafa de pSfnint ale fazelor (masurate cu ohmmetrul)
sint rv r2, r2 (fig. 2.16). /
Se cere sa se calculeze valoarea efectiva a intensitatii curentului care
trece pttntr-un obiect pns la pamint, de rezistenta electrica R, care ar atinge
faza a treia. -
199
Solufie:
Notindu-se
l 1
Si „ ! £2 I
1
r1
=
77; G = T
Fig. 2.16
tensiunea de deplasafe a puiictulili N (pamintul) In raport cu neutrtll gerie-
ratorului este:
U = —iî —2P2 + ^3(^3 + G)
Pi + Pa + 03 + &
Tensiunea aplicata pe obiectul de rezisten^S. R este:
U*N = U*-IL<
— ^l) 01 + (j^3 —2) P2
Pi 4- P2 4- Ps 4- G
Alegind originea de faza aceea corespunzatoare tensiunii primei faze, se
poate scrie:
Ui = u, = +j^)-
Curentul cautat este:
_V1 ^)
-5-^ + 3 -9-?!+
/ = 2 12 ]
Pi 4* Pa 4- 03 4- G
de valoare efectiva
Pi 4- "T Pi +P1P2 4- Pi VnTirTV^r^
—-------------------------------------------=|/3 £/G ^ +
Pi "I" P2 4* P3 4* G Pi 4- P2 4- £3 4*
= 1/ 3 U _____________________ 3 ^ i + l 2 4~ rl
r r |, r
' Var3 + Rirj'j + r2r3 + r2r2)

Problema nr. 2.17. O bobina trifazata simetrica in stea, avindpe faza
inductivitatea L $i rezistenja R, este alimentata cu un sistem de tensiuni de
linie simetric C/12, U23, U31.
Se cer curenfii absorbiî de bobina, cunoscindu-se ca fazele ei sint
cuplate inductiv doua cite doua, inductivitaîle mutuale intre faze fiind egale
in modul cu M (v. fig. 2.17, a).
Solufie:
In cazul in care exista impedance mutuale intre fazele receptorului, meto-
dele specifice reêlelor electrice trifazate nu sint in general aplicabile. In
acest caz se poate gasi o. schema echivalenta in stea fara cuplaje intre faze
(v. fig. 2.17, b) $i problema se reduce la una obijnuita. Pentru a gasi aceasta
200
Fig. 2.17
schema echivalenta, se scriu ecuatiile lui Kirchhoff pe cele doua ochiuri
independente din figura 2.17, a:
U19. = (R + I± + j (o MI a — (R jcoL) I_2 — j (x>MI} =
= [R + j6>(Z - M)] L-[R + jco(Z - M)]
Uaa = (R + j<*)Z) Z2 -b i(&MI$ — (R + j^Z) Lz — \<AMI9 =
= [R+ ML - M)] 72 - [R + ML - M)]L>
Se observa ca s-au obînut ecuatiile scrise pentru ochiurile independente
ale schemei echivalente din figura 2.17, 6, daca inductivitajile echivalente
ale fazelor necuplate, legate in stea, sint:
Le = L — M
Rezulta curentii absorbiî de bobina trifazata:
1
- JR + j<o(L - M) y 3 [R + jco(L — A/)]
• — * 2TT Z2 = ZI e1 T, L = Lie~,
unde £/* este tensiunea stelata a fazei 7.
Problema nr. 2.18. 0 bobina trifazata simetrica, in triunghi, avind pe faza
inductivitatea L rezistenâ R este alimentata cu un sistem de tensiuni de
linie simetrice U12t U^, Uzv
Se cer curentii de Hnie absorbiti de bobina, cunoscindu-se ca fazele ei sint
cuplate inductiv doua cite doua,. inductivitajile mutuale intre faze fiind egale
In modul cu M (v. fig. 2.18, a).
Solutie:
Ca $i in cazul problemei nr. 2.17 se cauta o schema echivalenta fara cu-
plaje inductive intre faze pentru receptorul in triunghi considerat (fig.
2.18,6). Ecuatiile lui Kirchhoff scrise pe ochiurile independente care se inchid
printr-o linie a tensiunii la bornele de alimentare din figura 2.18, a, sint:
Uj.2 = (R + ]<*>£) Z12 + jcoAf (Z23 +
Z31)/ 1
U23 = “b j°>L) L23 + jcoAf( J31 + Zi2)> r(*)
^31 = (^ + j6^) Z3I + j^(Zl2 + Lzz)- j
201
!tn
a.
b.
Fig. 2.18
Adunindu-se acesteêcuafii si tinindu-se seama ca suma tensiunilor de
linie este nula, se obtine:
[R + 1«>(L + 2M)](I12 + L23 + Z31) — ^ (2)
Deoarece primul factor nu poate fi nul, din cauza rezistenêlor totdeauna
pozitive ale fazelor, rezulta ca cei trei curenfi de faza ai receptorului satisfac
relaîa:
Z12 "+■ Z23 Z31 — ® (3)
Inlocuindu-se cu (3) suma a cite doi curenî in (1), rezulta:
Ui2 = [R + ML-M)]I12,
U23=[R + j«>(L-M)]I23t
!Ln = [R + i<*{L-M)Un,
adica inductivita{i.le receptorului in triunghi echivalent fara cuplaje inductive
sint:
L=L-M
Rezulta curenjii de linie absorbiti de bobina trifazata:
I_\ 119 I* 1
i-12
i-31
£12 ■
'Si
R + jco(L - M)
4TT
,2n
Li = Ii e
I* = L e
Problema nr. 2A9. O bobina trifazata nesimetrica in stea, avind pe faza
rezistenta neglijabila si inductivitatea L, este alimentata cu un sistem de
tensiuni de linie simetric f712, ^23> LLsV
Se cer curenj:ii absorbiti de bobina, cunoscindu-se ca fazele ei sint cuplate
inductiv, iar inductivita- j:ile mutuale intre faze sint: M12 — = 2M'n =
202
Solufie:
Ecuatiile lui Kirchhoff pentru reteaua din figura 2.19 se scriu astfel: Li + Lz .
+ la
jcoL/j + \U>M,9I9 -(- jcoMai7a — j<o7,72 — —
— jcoM^g 7^12 ^ 0, jcoL72 + jcoMî + jcoM237g — jcoLTg — jcoilfg^ —
____________ — ==
sau in cazul particular al problemei date,
* rr. +
Ii + I* 4~ 73 = 0,
M
jcoM/j — j«M/2 — jto — 7a = t/12> jtdy 7X + j MM/2 — jwM/j = t/a,
adica:
Zi +• Lt + Lz = 0,
h-h~-h=-^
-1 2 ~3 jcoM
4ll + Z2-Z3 = -"
jcoM
Solutia acestui sistem de ecuaîi, tinindu-se seama ca U12 + Uj& + U21 =
= 0, este:
2 4&t + —23 ^
15 jcoM
r ___ 2 2^3 + Si
-* o — f
5 jcoM
3
7 _ 2 4^ + 3gM *“ 15 jcoM
Se poate observa ca valorile efective ale curentilor 7t si 7g sint egale.
Problema, nr. 2.20. Un transformator trifazat, avind cele doua infaûrari
conectate in stea (v. fig. 2.20), alimenteaza un receptor trifazat echilibrat
instea cu impedanja Zpe faza. Tensiunile electromotoare de faza secundare
ale transformatorului sint simetrice si cunoscute, UeV U_e2, U_eZ, dar
infa$urarea fazei a treia a secundarului a fost legata invers.
Sa se determine curentii in tfazele receptorului stiind ca se pot neglija
caderile de tensiune in fazele transformatorului.
Fig. 2.20
203
Solufie:
Deoarece se pot neglija caderile de tensiune In fazele transformatorului,
potenfialele bornelor secundare 1, 2, 3 fafa de punctul O, comun, aimfafu-
rarii secundare, vor fi:
Lho = U-e 1 >" H.20 ILe2 > H.W = ILe3
Tensiunea punctului neutru N al receptorului fafa de punctul O rezulta:
Eioh + E*X* + £3» TU + 1U + Y*

(jZlO + —20 + LLso) —
-jGln + Un-Un)
unde
sint admitanfele fazelor receptorului ?i unde s-a finut seama ca

Uet 4" Ujtt "I- U.H — 0 Prin urmare, curenfii cautafi sint:
EH ~
zz
t
i + 7-e* U*«X* = QJ»-lLs)^ =----------Y------
EH - 2&,
3Z
-E,, + Luei
L = UixY* = (—30 ~ UN)j =---------------J*-----=~iz
Se observa ca sistemul de curenfi in fazele receptorului este nesimetric ?i
ca valoarea efectiva a curentului 1^ este de trei ori mai mica decit aceea din
situafia in care secundarul transformatorului ar fi fost legat corect.
Problema nr. 2.21. Un receptor trifazat ‘echilibrat in stea fara conductor
neutru, avind impedanâ fazei egala cu Z, este alimentat cu un sistem de
tensiuni de linie nesimetrice, U12, U^, C/31.
Sa se calculeze curenfii in fazele receptorului.
Aplicatie numerica:
U12 = 220 V, Un = 185 V, UZ1 = 200 V, Z = (16 + j 12) £).
204
Fig. 2.21
Solufie:
Fentru (Jeterminarea tensiunii dintre punctul neutru N al receptorului ?i
Una din bornele 1, 2, 3, se alege ca potential de referinâ poten{ialul uneia
din aceste borne, de exemplu acela al bornei 3. Se obfine:
TT _ _ &» - Su
£+£+£ 3 ’
1
unde y, _ = ya = -7 sint admitanêle fazelor receptorului.
Curenîi in fazele receptorului vor fi:
L = uu,Yx = {Ux3- U»)j=(-Uix-7=^^’
£* = U*»Y.2 =(U»-Us)j = [un- Y- ■
Li = UiNXz = (0 - £/»)T= -%=
3 J z 3Z
a. -P-
z 3Z
Fie originea de faza aceea corespunzatoare tensiunii Um, Un = U& = 185 V.
Din figura 2.21, b rezulta:
cos a = ail ~ (t/“ + 2002
- (20°2 + 1852) 0 y»3
2U12C/23 2-220-185 ’“'
sin a = 0,852.
Prin urmare:
£J_i2 == J^23 (cos oc j sin oc) === 185 (— 0,523 j 0,852) =
= (- 96,7 + j 157,6) V.
Deoarece U12 + (Z23 + LLa — 0. rezulta §i
LTsi = -(U12 + Ua) = (-88.3 - j 157, 6 )V.
205
Utilizindu-se relafiile de mai sus, se objine:
U1N « 126 V, U2N * 118 V, U3lfx 106 V,
« 6,3 A, I2 « 5,9 A, I3 « 5,3 A.
12
Curentii J1( /g sint defazati cu acelafi unghi q> = arc tg — = arc tg 0,75
16
in urma tensiunilor corespunzatoare U1N, U2N, U_3N (v. fig. 2.21, b).
Observaîe. Independent de datele numerice ale acestei probleme,
punctul neutru N al receptorului (v. fig. 2.11 b) coincide cu centrul de
greutate al triunghiului 1, 2, 3 al tensiunilor de linie.
Problema nr. 2.22. Un receptor trifazat echilibrat cu og^xiunea in stea,
avind pe fiecare faza doua elemente identice, de impedanfa Zt in serie, este
alimentat cu un sistem de tensiuni de linie simetrice $i cunoscute U12, U^,
t/31.
Se cer curentii care circula in laturile rejelei in situaîa in care se inchide
intreruptorul K (v. fig. 2.22).
Solutie:
Pentru reêaua electrica care se formeaza prin inchiderea intreruptorului
K (v. fig. 2.22), se pot scrie ecuafiile lui Kirchhoff:
Zi 4“ Zs Z4 Zs = 0,
£2 + Z4 + Z5 — 0,
Z£ 4 — 2Zs ==
ZL - IL + u* = 0,
IL - ^zi2 + zi, - u12 = 0
Se rezolva sistemul de ecuafii si se obfine:
j — 7—12 ~i~ 5 jZ23 __ 2 Q12 — 5 U3l ^ -1 12 Z 12 Z_
j_ + —23
12
---------------------------------TT~'-
—23
12 ^
~ ^—23 + 5 j7|) 12 Z
Fig. 2.22
r _ r '_?±n-Eto "4 ~5“ 122
Se observa ca sistemul de curenji este nesimetric §i ca valorile efective
ale curenfilor satisfac relaîile:
11 7g > /2,
206
Problema nr. 2.23. Un generator trifazat avind tensiuni de faza simetrice
cunoscute, C71# C/2, Uj, §i neutrul pus la pamint printr-oimpedanta Z,
alimenteaza printr-o linie trifazat a simetrica, deimpedantaZ pe faza, un
receptor echilibrat in stea, de impedanja pe faza egala de asemenea cu Z,
neutrul acestuia fiind pu^ria pamint.
Sa se determine curenîi in retea in situatia in care se
i,
h
ll‘
ij
■6
77777).7/
N
l*-0
*77777/777777
77777m
Fig. 2.23
produce un scurtcircuit intre borna fazei a treia a receptorului §i pamint.
Se neglijeaza impedantele interioare ale generatorului §i se presupune ca
scurtcircuitul este net.
Solutie:
Fie h> JL2* lz> Z4 curenîi in laturile retelei indicate in figura 2.23.
Se observa ca J4 = 0, curentul de scurtcircuit fiind chiar J3.
Tensiunea punctului neutru N al receptorului fata de punctul neutru 0 al
generatorului va fi:
Us
unde,
EZi + u,y, + =
^.y. J»f
XA + X. + la + 6’
6
Is
Y1=Y2 = — t —1
—2 2Z y -1 -3 “£
sint admitantele fazelor intre bornele generatorului ?i punctul neutru N al
receptorului, iar YN = 7- este admitanja conductorului neutru. S-a tinut
seama ca U, + U9 Ua = 0.
Curenfii debitafi de generator vor fi:
Lx = Uxsh = (& - UN) 7-
.6
6K, - V, 7Ut+ a
zz
Us-Ms.
6
12 Z
12 Z
6g,-g, _7ga + g,
1Z
1Z
12£
V.-Es.
12 Z
h = lL™Xa = (U*-Ux)
5 Si
£ 6?
Se observa ca sistemul de curenî este nesimetric, ca valoarea efectiva a 5
curentului 1^ este de — ori mai mare decit curentul de linie debitat de
genera- 3
207
1
tor in situatia normala §i ca intre valorile efective ale eurentilor exista

legatura:
h = I<h
Problema nr. 2.24, Se da reteaua electrica din figura 2.24, a, alimentata
de la o sursa de tensiune electromotoare monofazata.
Cunoscindu-se rezistenta R, aceeasi pentni toate cele trei rezistoare, se
cere sa se determine inductivitatea L a bobinei $i capacitatea C a eondensa-
torului, astfel incit tensiunile la bornele 7, 2, 3 sa formeze un sistem
detensiuni trifazat simetric.
Solufie:
Fie Uj tensiunea electromotoare a sursei monofazate, de pulsate <o, a
carei impedanfa interioara se presupune neglijabila.
Se observa: ca, daca sistemul de tensiuni la bornele 7, 2, 3 formeaza un
sistem trifazat simetric (v. fig. 2.24, b), potentialul punctului o comun alcelor
trei rezistoare se reprezinta chiar in central de greutate al triunghiului echi-
lateral al tensiunilor de linie U12, U<*t Usv
Prin urmare, se pot scrie relatiile:
RI1 = UJl, RL = U2, R£S=U2,
= 2. Un = -UJ.
jtoC
In care I1( 72, 7g, I_L, /c sint curentii In laturile retelei din figura 2.24, a, iar Uv
Us, Us sint tensiunile stelate ale sistemului trifazat simetric.
Rezulta ca triunghiul eurentilor Tj, J_L, I_c trebuie sa fie un triunghi echi-
lateral:
Ue _ Ve fZR aL
<*CUt,
sau
— = 1/3J?, coC
adica
L = C=^J-
o) i 3o>Jt
208
2.3. REJELE TRIFAZATE IN REGIM PERMANENT ARMONIC PROBLEME
PROPUSE
Problema nr. 2.25. Un sistem trifazat receptor estecompus din trei conden-
satoare de aceeasi capacitate C si din trei bobine de aceea?i inductivitate L
si aceeasi rezistenta R, montate ca in figura 2.25. El este alimentat cu un
sistem trifazat simetric de tensiuni avind tensiunea de linie Ul $i frecventa /.
Se cer curentii din condensatoare (valorile lor efective si defazajele).
Fig. 2.25
Indicajie: Se transfigureaza triunghiul condensatoarelor in steaua echiva-
lenta si se face calculul pentru o singura faza.
Se obtine valoarea efectiva a curentilor din condensatoare,
Ic =
si defazajul curentilor din condensatoare fata de tensiunile de linie corespun-

zatoare,
9c = arctg
oL —
1
3coC
R
Problema nr. 2.26. Sa se calculeze intensitatea curentului in fiecare faza a
receptorului trifazat constituit prin legarea in stea a unui condensator de
reactanja Xc = 25 f2, a unui rezistor de rezistenta R = 25 £2 $i a unei bobine
de react an{a XL = 25 Q (v. fig. 2.26), alimentat de la o re|ea electrica
trifazata cu tensiuni simetrice, avind tensiunea de linie de valoare efectiva Ul
= 380 V.
Indicate: Se alege ca origine de faza tensiunea de faza corespunzatoare fazei
a doua a rejelei de alimentare.
Se obtin intensitaîle curentilor (in complex simplificat):
Zi = (— 7,6 + j 2) A, J2 = 15,2 A,
L = (- 7,6 - j 2) A
209
Problema nr. 2.27. Un generator trifazat de tensiuni simetrice alimenteaza
dou& receptoare: primul receptor este echilibrat, in triunghi, cu impedanta
fazei Z\ al doilea receptor este dezechilibrat, in stea, cu impedanfele fazelor
■?JL ss Z% — Zj ZA = 2Z.
5a se determine curenîi debitafi de generator ?i puterile activa, reactiva
fi aparenta debitate de generator, fiind cunoscute tensiunea de faza a
genera-
torului £/ = 121 V fi impedanta Z = Z e^, cu Z = 42 £2 si cos <p = indictiv.
Inaicafie: Se tj ansfigureaza steaua celui de-al doilea receptor in triunghiul
echivalent ei, se calculeaza curenîi in laturile triunghiului echivalent
ambelor receptoare, iar apoi se exprima in funcfie de aceftia curentii de linie
debitati de generator.
Se obfine (alegind ca origine de faza tensiunea stelata a primei faze):
L = (10 - i 5,2 ) A, I2 = (-10 - j 5,2) A, 7, = j 10,4 A;
P - 3 450 W, Q = 1 990 var, S = 3 980 VA.
2.4. COMPONENTELE SIMETRICE ALE UNUI SISTEM TRIFAZAT PROBLEME
REZOLVATE
Problema nr. 2.28. Sa se calculeze componentele simetrice ale sistemului
de curenfi trifazat nesimetric:
Ii = (5-j4)A, J2 = (-6-j5)A, /a = (4 + j 6) A.
Solutie:
Fazorii fundamental ai sistemelor de componente simetrice ale sistemului
de curenfi dat sint:
Zo = j(Z1 + Z2+i3) = j[(5- j4) + (-6-j5)+(4 + j6)]=(l--j)A, L = y (Zi + <*h +
a*I*) = y[(5 - j 4) +(-y + j y) (-6 - j 5) +
+
(“ T - j x) (4 + i'6)] = (5'17 - i4'39)A>
Li — ~$ (Li + a2Lz + ala) =y [(5 — j 4) + | — —— j (— 6 — j 5) -f-
+ (‘"T+i?)(4+i6)]=(-1.17 +j 1,39) A
210
Problema nr. 2.29. Fie sistemul de tensiuni trifazat de succesiune directa
avind valorile efective ale tensiunilor stelate: U1 = U2 = 120 V, Uz = 100 V.
Unghiurile dintre fazorii respectivi sint:
«12 = 90°, ag, = 150°, a,,! = 120°.
Sa se determine componentele simetrice ale acestui sistem de tensiuni.
Solufie:
Alegipd faza intii ca faza de referinfa pentru reprezentarea in complex
simplificata, rezulta:
U2 = 120 eJ"° = 120 V,
Uz = 120 e-J’t-90°:180° = - j 120 V,
= ioo ej5t 120°'18#'’ = a 100 V
Fazorii fundamental ai sistemelor de componente simetrice sint deci:
u0 = 4-(U.1 + Ih+ U*) =y[l20 -jl20 + (-i-+jf) ioo] =
= (23,33 - j 11,11) V = 26,7 e-J,t25°6'!l80° V,
U* = y (lh + *H2 + «2&) = y [l20 + (-y + j ^-) (- j 120) + 10o] =
= (108 + j 20) V = 110 e1’'10'’28'1180’V,
Ut = y (& + a*U2 + aUs) = |[l20 + ( -y - j ^)(-j 120 + 100)] =
= (-H,33-j 8,89) V= 14,4 e-îso’y
Problema nr. 2.30. Sa se determine componentele simetrice ale sistemului
trifazat de curenfi care circula printr-o retea trifazata in stea fara fir neutru,
daca una din faze este intrerupta.
Solufie:
Daca faza intii este intrerupta, curenfii pe cele trei faze sint:
JLl = 0* —2 ~ —> Is = I Componentele lor simetrice rezulta:
h=l-{L + h + h) = o,
h = \ (L + «h + a*IJ = jZ(« - «2) = Ze ^
L = ~(h + «2Z2 + ah) =|Z(<*2 --*) = - j^=z / e~*-
Cind faza a doua este intrerupta, curenfii pe cele trei faze sint: h — I> I2 = Z3
— —1>
211
iar componentele lor simetrice rezulta:
L> = ~ (h + Li +13) = 0,
L = J Oi + *1* + a2!*) = j /(1 - «2) = j= L e’ "
L = j(Ii + «2l2 + «!,) = }l(l -«) = ^ / e~J*
Problema nr, 2.31. Sa se determine sistemul de tensiuni trifazat
nesimetric •caruia ii corespund urmatorii fazori ai componentelor simetrice:
U0 = 10 ei T V, = 100 ei° V, U, = 15 e_i^ V.
.Solufie:
Fazorii componentelor simetrice se scriu:
U0 = 10 (cos + j sin = (5^ 3 + j 5) V,
Ud = (100 + j 0) V
Ui = 15 (cos | - j sin^] = (7,5 - j 7,5 ^3) V
Tensiunile pe cele trei faze rezulta:
IL = UJ> + ILL + IL= (116,16 - j 7,98) V = 116,43 e-**#“'s«* V,
U2 = U0 + a2 Hi + a Hi = (- 33,84 - j 68,62) V = 76,5 e*-245°:18°° V, U3=Û0 +
aUd+ a2U, = (- 56,34 + j 91,6) V = 107,54 e*-12t>°12':1'0° V
Problema nr. 2.32. Sa se determine relajiile dintre componentele simetrice
ale unui sistem de trei fazori concurenfi $i acelea ale sistemului de fazori
care unesc vJrfurile fazorilor primului sistem.
Solutie:
Fie Vv V2f Vz sistemul celor trei fazori concurenti $i U12 = Ei ~ ¥JI> Uj2Q =
V2 — V_z, U31 = V3 — Ei sistemul de fazori care unesc virfurile fazorilor Eit E2f
Ea (v. fig* 2.32). Alegind ca fazor fundamental al sistemului al doilea pe
E_23» componentele omopolara, directa si inversa ale acestui sistem sint:
ui0= i (C7* + U31 + U12) = 0,
o
Uu = J (E23 + *Un. + *2 Un) = i [(E, -
- Es) + « (Es - El) + «2(Ei - E* J =
212
= j(Z2 + aKa + «2Ei) - 7 (E, + *Ei + *2Z2) -
= 7 a2(Zi + aVt + aWz) - i a(F2 + «F2 + «*F,) =
O o
= (« - a) Vd = - j 1/3F* = l/3Ftf e 5 2 ’
2
Uu = 7 (Es + «2t/31 + ^12) = 7 [(Z* ~ Ez) + «2(E3 - Ex) +

+ «(Ei - E2)]= 7 (Ei + «2E3 + «ZI) - 7 (E3 + «2Ei + «Ea) =
o 3
= # — (Ei -H « E2 “I *Zs) — ® ~ (Ei ~t" «2E2 4* «Es) =
2 - 2
= (a - «*) F,= j (/3F( = f3F<e3 2

Observa(ie. De obicei se alege ca fazor fundamental fazorul U23 a§a cum
s-a f&cut: mai sus, intrucit se obîn relaîi mai simple decit dacS, s-ar alege
ca fazor fundamental de exemplu, £7l2.
Problema nr. 2.33. Sa se arate ca doua sisteme trifazate de fazori
concurenfi care au virfuri comune $i origini diferite, au aceleaî componente
simetrice directa si inversa, iar componentele lor omopolare difera prin
fazorul care une§te cele doua origini.
Solufie:
Fie (Zi, Vji, Z3) (EL EL Ei) cele doua sisteme de fazori (fig. 2.33). Compo-
nentele lor simetrice sint:
L, = 7(KI + Z. + ZB'. Ei = T (Ei + Ei + Ei),
Ea = 7 (El + «Z2 + <*2E.). Ei = 7 (Ei + «Ei+«2Ea)»
E< = 7 (Ei + «2Z2 + «E.)» Ei = 7 (Ei + «2Ei + «Z»
Calculind diferenta componentelor omopolare ale celor doua sisteme, se
obfine:
Eo-EE
Insa
Ei - Ei
= Zs. z2-
nile celor doua sisceme de fazori.
Deci:
E. - Ei = 7 (3Z*)=Z* sau Eo = Eo + Zw-
213
Diferenfele componentelor simetrice directe $i inverse ale celor douS.
sisteme rezulta:
E* - Ei = } E(Ki - EO + «(E. - Ei) + «2(Za - Ei]=
= i(l + a + «2)Ejv = 0
o
$i analog,
Ei ~ Z'< = P
Deci:
E*=E; ?i E, = E;
Problema nr. 2.34. Se considera sisteniul de fazori concurenfi (Vv Fj , F3) Sa
se arate ca fazorul OG care une^te originea fazorilor cu central de greutate
al triunghiului format din virfurile fazorilor sistemului dat reprfezinta chiar
componenta omopolara a sistemului. Se va deduce de aici o metoda grafica
de determinare a componentei omopolare.
Solufie:
Cu originea in centrul de greutate al triunghiului ABC (v. fig. 2.34), se con-
straiesc fazorii concurenfi V[, F3, F3 avind aceleafi ext remit a |i ca $i cele ale
fazorilor omologi ai sistemului dat.
Jinind seama de rezultatul problemei nr. 2.33, rezulta ca:
Z0-VÔG.
Dat
E; = 7<E; + E 2 + E^) = O,
u
deoarece originea G a fazorilor V_[, V,'2, V3 este in centrul de greutate al tri-
Eo = QG.
Concluzie. Pentru determinarea grafica a componentei omopolare a unui
sistem de fazori concu- renji {V_v V2,V3), se construie^te triunghiul cu virfu-
rile in extremitaîle fazorilor sistemului. Se une$te apoi originea 0 a fazorilor
cu centrul de greutate al acestui triunghi $i se obfine fazorul V0.
Problema nr. 2.35. Fie sistemul trifazat de ten-
. _7T
siuni stelate TJ^ = 100 eJ*° V, — 120 e3 6 V, U* —
. n.
= 105e 3 V. Sa se determine componentele lui
simetrice pe cale grafica. Sa se verifice prin calcul rezultatul obînut.
unghiului ABC. Rezulta:
214
Solufie grafted:
Din diagrama polara construita grafic in figura 2.35 la scara 1 cm = = 50
V, rezulta pentru componentele simetrice urmatoarele valori efective fi
defazaje:
Uc = 86 V, <p0 =-6650';
Ua = 41,4 Y 151°;
e
Uf** 51,^^-10 50'
Solufie analiticd: * - Sisteifcjiîresinjetric de tensiuni&e
y.V\
scrie: in complex simplificat:

UA IpO ei° = 100V,
Ut = 120 e ;« = (103,8 + j 60) V,
: U3 = 105 e ^ = (52,5 - j 90,8) V,
j:
iar idmponentele lui simetrice rezulta:
Us> y 7 (a + Us + Ut) = 7 [100 + (103,8 + j 60) + (52,5 - j 90,8)] «
| ; = (85,43 - j 10,27) V = 86,05 e~ltt *°n'-.m°y.
: ! i ji -j—
ULf= - (Ui + «U2 + aÛs) = - (100 + a 120 e * + a2 105 e »
3 3
't.
=)ii (100 + 120 e1 •"+ 105 e*) = (- 36,26 + j 20) V = 41,41 e* 151‘!l90‘ V; 3
Ut = - (D^ + «2t72 + at/j) = - (100 + «2 120 e 6 + a 105 e ) =
3 3
= *- (100 + 100 er’T +;105e T) = (50,83 - j 9,73) V =
* ' = 51,75 e J;T l0O50#:180°V
Obsesrvatie. piferenfele dintre teztiltatele obînute pe cele doufi cfli se
datoresc impredzlei calculului grafi^K. \' 'f Jt- «’
Problema nr. 2.36. Sa se exprime pierderile de putere prin efect Joule care
au loc intr-o retea trifazata echilibrata, pur rezistiva, in func(ie de com-
ponentele simetrice ale sistemului trifazat nesimetric de curenî care o
strabat. Rezisten(a pe faza a re(elei este R.
215
Solufie:
Fie (/I,72,73) sistemul de curenti nesimetrici care strabat reteaua §i L> I(, I0
fazorii fundamental ai sistemelor de componente simetrice ale acestuia.
Puterea disipata in retea prin efect Joule este:
P = Rif + RI* + RII = R[hll + LL + LID
in care
LV = (L + L + L) (V + n + Vi)
= LVo 4- LaV 4- Lli 4- loil’d 4- ID -F UV 4- 7*) + 7,.(7; + 7;),
LL = (lo + <*% 4- «/,) Wo 4- W + an-D =
= LVo + LVa + LVi + LiaVd d- azLD + a2LW + a2V) +
+ aL(Vo 4* aVd),
Lll = (To 4- «£,.+ a*IJ (Vo + a2Vd + aV) =
- LVo + Lid + IiVi + LLW 4- al\) 4- alJW + aV) +
+ «*/,(£ + a2Va)
Prin urmare,
P = iR(LVo 4- Ud 4- LID = mn 4-71 + 7?)
Problema nr. 2.37. Sa se calculeze curentii din reteaua echilibrata din
figura 2.37, a, daca aceasta reêa este alimentata cu sistemul nesimetric de
tensiuni: U_i = 300 V, U2 = j 100 V, t/g = — j 100 V. Impedantele din circuit
au valorile: Z’ = j 20 Q, Z" = 30 £2, Z"N = 10 Q.
Sa se calculeze apoi puterile absorbite de retea.
Solutie:
Fazorii componentelor simetrice relaîile:
ale sistemului de tensiuni se obtin cu

u0 = ^(u1 + u2 + u3) = m v,
Ut = - (Hi + aU2 + a*UJ = 42,3 V,
o
(U.i 4- «*£, + aU3) = 157,7 V
In figura 2.37, b sint aratate cele trei sisteme de componente simetrice de
tensiuni aplicate de rejelei trifazate echilibrate, iar in figura 2.37, c. sint
prezentate schemele
216
re(elelor monofazate corespunzatoare fazei Intii. Teoremele lui Kirchhoff

sense pentru aceste re(ele monofazate dû urmatoarele sisteme de ecuajii:
= & + it=rU + rt.
U.< = Z! 11 = l" 11:
L=I'o + L0 /
u0^z'i'0 = (z"+ iz;)i:,
din care se obtine:
/i = ^=—= - j 2,12 A, IKa ==* = ^= 1,41 A,
£' j 20 • £" 30
la — (1,41 - j 2,12) A;
7< = — = i^ZiZ — — j 7 88 A, Ii = _ I^ZLL — 5 25 A,
J
-* r j20 £' 30
It — (5,25 — j 7,88) A;
Eo
7' = ~__i 5 A 7" =
]
£' j20 ’-0 £'+3£Sr
100
= 1.66 A,
30 + 3-10 L = (1,66 - j 5) A Curenfii reali in refeaua data smt deci:
L = L + la + It = (8,32.- j 15) A h = L + <*2la + *I( = (3,32 + j 3,32) A, h =
L + ah + *2l< = (~ 6.65 - j3,32) A ;
I[ = - j 15 A, I_l = 8,32 A,
r2 = 4,98 A, II = (-1,66 + j3,32) A,
7J = - 4,98 A; II = (—1,66 - j.3,32) A;
/tf ia r
\j'd
liJL
FT
1“ lo Z"
i!°
U,
T i£_
Rtf
Ri
Re
Fig. 2.37, c
217
IN — li + li 4* li = — j 15 A, iz = n +IA + n = 5 A,
IK = h + L + h = IN + 1* = (5 — j 15) A
Puterea complexa absorbita de refea este:
s = mdo + ujii + us) =
= 3 [100(1,66 + j5) + 42,3(1,41 + j 2,12) + 157,7(5,25 + j 7,88)] =
= (3170 + j 5500) VA; deci puterile activa ?i reactiva absorbite sint:
P = 3 170 W ?i Q = 5500 VAR.
Problema nr. 2.38. Un receptor trifazat este format din trei impedance Zlt
Z2, legate In stea. Sa se determine circulajia curen(ilor in re(eaua trifazata
prin metoda componentelor simetrice. Se vor analiza cazurile re(elei fara fi
cu fir neutru (fig. 2.38).
Solufie:
Fie Hi, Hi, Hi tensiunile nesimetrice pe fazele receptorului $i Ilt It, i, curenfii
corespunzatori. Exista urmatoarele rela(ii:
Hi = Z, h,
m = L-
m = is.
sau exprimind curen(ii prin componentele lor simetrice,
m=Zi(L+i* + ii).
Hi = Uh + «*/„ + aQ,
Hi = ML + aL + a2Ii)
Cu aceste expresii, componentele simetrice ale tensiunilor pe fazele recepto-
rului se scriu:
Ho = r (Hi + Hi 4- Hi) = ~ ML + L + D + UL 4- 4- «L) 4-
+ UL + ala + “2L)>
H* = - {Hi + aUi + «*£») =
3
= ~ ML 4- L 4- It) 4- aUL 4*
+ a21d + «/j)+ a2ML “l- aL 4* a2D ,
m = ^(m + *2Hi + «Hi) =
= ±-ML + L + Ii) + *2ML +
O
+ a2L 4* aIi) 4~ «ML 4* aL 4* a2D»
218
sau ordontnd dupa eomponentele simetrice ale curenfilor :
H.0 = ~ [(Z.1 + ^2 "f Z3) lo + {Z.I 4* aiZ2 + aZz) La 4“ (Ki 4~ aZ2 +
Ha — ~ [(Z + aZ2 + a2Z^) I0 + {Zx + Z2 + Z&) la + (^1 +
O
+ a2Z2 + aZr) /(],
Uli — ~ [(Z.i + a2Z2 + #Z3) I0 4- (Z.i 4~ aZ.2 4* a2ZL) Id +
+ (£1 + Z2 + Z3) /,]
Utilizind impedanfele de calcul:
Z0 — — (Z.i 4- z2 + Z3),
Zd — — (Zx + &Z2 -f- a2Za),
U
Ki=== ~ {?LI 2
o
rezulta:
f/; = ZJ0 + Ma + ZdIt,
U4 = ZdIg + Zgl_d + Z,7,,
LL — Zjig 4~ Zdid 4- Zgi(
a. Cazul refelei fara fir neutru. Conform primei teoreme a lui Kirchhoff,
Zi + Z2 4~ 73 = 0,
adicS,
Zo = 0.
In aceasta situate, se obîne:
Uo = Ua + U.i LLa =Z0I_d + ZtI(
Uj = ZdId + Z„I{
Adoptind ca fazor fundamental al sistemului de tensiuni de linie pe Ur>.
eomponentele simetrice ale acestui sistem sint (v. problema nr. 2.32):
Uld=-)]/3Ud, Ult=]}flm.
Rezulta prin urmare,
Uia= - iVHLL + Mi),
uu = j 1/3 (Md + z0u
219
Rezolvind acest sistem de ecuatii se obfine:
J __ _j_ HldZo + Vjg?L\
j _________________________# —ld—d + —U—Q
'* I's’ £§-£*£<
de unde se determina apoi curenîi pe faze:
L = la + It L =
73 = ald +
b. Cazul retelei cu fir neutru. Tinind seama de rezultatul problemei nr.
2.33 cu privire la componentele simetrice ale sistemelor de fazori care au
aceleafi extremity, componentele simetrice ale sistemului de tensiuni de faza
de alimentare (Ult U2, U3) se exprima sub forma:
Ud=U'd
& = IQ
u0 = u:o + u»,
unde Ujf reprezinta tensiunea punctului neutru al consumatorului fa{a de
punctul neutru al generatorului. fiind impedanâ firului neutru §i lx curentul
care»l strabate, avem:
U M — ZJNIN
Dar,
IN == h + 12 + Is = 3/0»
deci:
HN = 3 ZNI_o>
iar
u0 = LLo + SZNIO
Jinind seama de relatiile de mai sus, rezulta:
Uo = U!o + Us = (Zo + 3ZN) I0 + Ztlt + ZdIu ud = m = ZdI0 + Z0Id + Z{Iit U<=U'i
= Zih + ZdId + Z0L
Cunoscind tensiunile de faza de alimentare Uv U2, Ha, deci §i
componentele lor simetrice U0, Ud, Uit acest sistem de trei ecuatii permite
determinarea componentelor simetrice I0, Id, It ale curentilor, prin urmare fi
ale curenîlor Is> I3 Prin fazele receptorului.
In cazul sistemelor de tensiuni de alimentare simetrice §i direr te, compo-
nentele simetrice corespunzatoarc sint: U0 = U_t = 0, Ud = C/j.
220
Problema nr. 2.39. 0 linie electrica trifazata avind parametrii pe faza R =
ID §i X = 0,5 D alimenteaza
receptorul trifazat dezechilibrat reprezentat in figura 2.39. Parametrii recep-
torului sint: Rx = R2 — Rs — 4D,
X1— — 3D, X2 — X3 = 3D. La bornele liniei se aplica un sistem simetric
direct de terisiuni intre faze: U12 =
= Un = U31 = 380 V. Sa se determine valorile efective ale curenjilor pe fazele
receptorului.
Solutie:
Impedanjele pe faza sint:
Z1 = (JR + i?i)+j(X + Z1) = (5-j 2,5) £1,
Z2 = Z3 = (R + R2) + j(X + X2) = (5 + j 3,5) £i fmpedan(ele de calcul
omopolara, directa $i inversa sint:
Zo = \{Zx + £2 + Zz) = (5 + j 1.5) O,
Za = Zi = j[Z1 + (a* + a)Z2] = (- j 2) Q
Alegind ca origine de faza tensiunea fazei intii, componentele simetrice

ale sistemului de tensiuni de linie aplicate sint:
Uu = ~ Six V* = - j 380 V; Ult = Vj, = 0
Componentele simetrice ale curenfilor rezulta (v. problema nr. 2.38):
L = 0,
. _L ¥ldL> _ j f—j 380) (5 + j 1,5)
' Vs Zl-ZtZ, Ys (5 + 11>5)2 - (- i 2)4
Z_i. UuLt _ -i (- 1380) (- j2) f3' z*- ZjZ, (5 + j 1,5)* - t-j 2)»
= (36,55 - j 8,16) A, = (7,02 + j 12,51) A,
iar curen(ii pe cele trei faze:
h = L + L + li = (43.57 + j 4,36) A,
I, = I. + U + Hi = (-39,71 - j 27,75) A, Is = L + *1* + «2I< = (-
3,86 + j 23,39) A Valorile efective ale curentilor sint deci:
7, = 43,75 A,
I2 = 48,50 A,
Is = 23,75 A
221
Problema nr. 2.40. Un receptor trifazat in triunghi are impedanfele —12
=** = (10 + j 6)£i, Zn = (20 — jlO) £2, Z21 = (5 + j 20) £2 este alimentat cu
un sistem trifazat simetric direct de tensiuni intre faze U12 = U& =t/81 = 380
V. Sa se determine puterile aparente directa S*, inversa S, §i totala S,. Sa se
verifice apoi calculind direct puterea totala aparenta absorbita de receptor.
Solutie:
Se transfigureaza triunghiul impedanjelor receptorului intr-o stea echi-
valenta:
7 7
—12 -—31
(10 + j 6)(5 + j 20)
-12 + —23 + —31
—12 —23
(10 + j 6) + (20 - j 10) + (5 + j 20) (10 + j 6) (20 - i 10)
= (0,83 + j 6,18) £},
—12 + —23 + —31
35 + j 16
= (6,36 - j 2,34) Q,
Z3 =---------------^~31 = g° 'HiL+.l20* = (io,87 + j 5,03) Q
^12 + ^23 + &1 35 + j 16 v J
'
Impedan(ele de calcul omopolara, directs §i inversa sint:
£, = 7 (£1 + Z2 + Z3) = (6,02 + j 2,96) fl,
3
^ = 7 (ii + «Z2 + = (- 0,47 + j 0,32) Q,
o
Zt = | (Zi + «2£2 + «&) = (- 0,47 + j 2,91) G
Puterea re(elei la care este racordal receptorul fiind practic infinite, iar
receptorul fara fir neutru, componentele simetrice ale sistemului de curenti
absorbi(i vor fi:
L = o,
Id ~
V3
U„Z,
Zl-ZdZi
(27,4 - j 15,6) A,
L
V~3
Ruld
&
■Idh
= (- j 2,68) A,
unde, considerind ca origine de faza tensiunea primei faze, componentele
simetrice ale tensiunilor de linie s-au luat:
Uu = - i Ui K3 = - j 380 V, Un = Ul0 = 0. Puterile complexe, directa §i
inversa, pe faza sint:
Ss = Lid* = 3~ (27,4 + j 15,6) = (6 040 + j 3430) VA,
V3
S{ = US = 0,
iar puterea complexa totala:
St = 3 (S* + S{) = (18 120 + j 10 290) VA
222
Verificarea calculului se poate face determinind pe cale directa puterea
complexa absorbita de receptor:
s. = Ms + Ms + Ml = U12 = j> + u;3 =» + u31 =
7*
£12
7*
£23
£31
= + = J_ + +
7* 1 7, 1 7, * I 7* 1 7* 1
7* I
fl2 £23 £31 \ £l2 £23 £31/
= 3802(- -
\ 10 - j 6 ' 20 + j 10 5
= (18 120 + j 10 290) VA
Problema nr. 2.41. Se dau sistemele trifazate de tensiuni si de curenî pe
faza:
Ux = j 120 V, L = (6 + j 6) A,
U2 = (120 - j 120) V, I2 = - j 6 A,
U3= - 120 V; /8 = (-6- j6)A
Sa se calculeze puterile activa, reactiva aparenta, folosindu-se compo-
nentele simetrice ale acestor sisteme. Se va verifica apoi rezultatul printr-un
calcul direct. Determinarea componentelor simetrice se va face grafic, ele-
mentele necesare calculului luindu-se direct din diagramele fazoriale.
Solutie:
In figurile 2.41, a si 2.41, b sint aratate diagramele fazoriale pentru
calculul grafic. Din aceste diagrame rezulta:
U0 = 0 V I0 = 2e-i90°A,
7
Uz = 134 d *° V, Id = 6,46 e* 62° A,
Ui = 36 e-i 1660 V;It = 3,74 e-i 36° A
Defazajele intre componentele simetrice ale sistemului de curenti §i cele
omologe ale sistemului de tensiuni sint:
cpd = 75° - 62° = 13°, <p, = —166° -36° = - 202° sau. 9, = 158°.
Puterea activa absorbita rezulta:
P = 3(U0I0 cos <p0 + UdId cos fd + UJi cos <p,) =
= 3(134-6,46 cos 13° + 36-3,74 cos 158°) = 2 160 W, iar puterea
reactiva:
0 = 3 (U0I0 sin <p0 UdId sin <pa + UtI( sin ?,) =
= 3 (134-6,46 sin 13° + 36-3,74 sin 158°) = 720 VAR;
223
S = P + j Q = (2 160 + j 720) VA
sau, in modul:
S = 2 277 VA
Calculind direct puterea complexa a sistemului, rezulta aceeasi valoare;
S = Udl + Hdl + M = j 120(6 - j 6) + (120 - j 120) (+ j 6) +
+ 120(—6 + j 6) = (2 160 + j 720) VA
Problema nr. 2.42. Un motor asincron, cu infafurarile conectate in stea,
avind impedan(ele directa fi inversa pe faza Zf= (40 + j 25) £2 $i ZJ" = = (5
+ j 8) £2, este alimentat printr-o linie echilibrata fara fir neutru cu impedanta
pe faza Z, = (0,2 + j 0,4) £2. Sistemul de tensiuni la bornele de alimentare
ale liniei este:
U12 = 1 250 V, U23 = 1 600 V, U31 = 1 600 V. Sa se determine:
a) valorile efective ale curen(ilor pe linie;
b) valorile efective ale tensiunilor la bornele motorului;
c) puterea absorbita de motor.
224
Solutie:
Fazorii tensiunilor intre faze la bornele de alimentare ale liniei formeaza
un triunghi isoscel (v. fig. 2.42). Luindpef712 ca origine de faza se gase^te:
cos a =
1250
U31 2 • 1 600
= 0,391, de unde a = 67°.
$i, deci:
U12 = 1 250 = l 250 V,
U*n = 1 600e“j:T,n3°:1S0 = (-625 - j 1 475) V,
ET* = 1 600 e^113:180e = (- 625 + j 1 475) V Componentele simetrice ale
sistemului de tensiuni de linie sint:
Ul0 = J Ok+ £* + £*) = <>.
UM = J (Ui2 + *U.23 + a2Un) = 1 475 V = 1 475 e*
V,
Hu = j GZ12 + «2^23 + = - 225 V = 225 e*l80:18° V
Componentele simetrice directa $i inversa ale sistemului de tensiuni de
faza vor fi:
Uu = j % = j ^ = j 850 V = 850 c*-90 :,8° V,
)/■* V3
Uf( = - i % = - j-=^ = j 130 V = 130 eJ" 90 :180’ V
^3 ^3
Linia fiind echilibrata, impedanjele ei de calcul rezulta:
?LO = ^?LI == ?LI == -f- j 0,4) £2,
u
2; = & = |(i + «* + «)& = o
«. Pentru calculul componentelor simetrice directa §i inversa ale curenjilor,
se utilizeaza ecuafiile generate:
Rfd = (lo + IT) L + z% L.
Ufi = ZaIa + (Zo + Znii
225
Jinind seama de valorile impedanêlor, aceste ecua{i; devin:
ufi = (Zt + Z?) Id,
Ufi = iZx + IT) L,
de unde se obtine: la
Vf* __
j 180
h, + (°<2 + i°>4) + (4° + i25>
= (9,53 + j 15,10) A,
li=
u
.ft
j 130
7 i 7™
£LI ~r ±_i
(0,2 -j- j 0,4) + (5 -j- j 8)
= (11.20 +j 6,93) A
Deoarece sistemul este fara fir neutru, componenta omopolara a curenfiior
este nula:
Io = 0
Curentii de linie vor fi:
h=L+L+ L= (20,73 + j 22,03) A = 30,3 e*^50'1180” A',
h=L+ + alt = (- 3,29 - j 9,57) A = 10,12 e-^108,40'11800 A,
L=L+ + «2Zi = (- 17,45 - j 12,47) A - 21,44 A
b. Componentele simetrice directa si inversa ale tensiunilor pe faza la
bornele motorului sint:
Ufa = Ufa- Z0Id = Zila = (40 + j 25) (9,53 + j 15,10) =
= (3,2 + j 842) V,
Uji = Ufi - ZoL = Zfli = (5 + j 8) (11,20 + j 6,93) =
= (0,56 + j 124,25) V
Componentele simetrice ale sistemului de tensiuni de linie la bornele
motorului vor fi:
U'to = 0.
Uj* = - j V3 m* = - j V3 (3,2 + j 842) = (1 458 - j 5,54) V,
Uln = j fi U!fi = j V3 (0,56 + j 124,25) - ( - 215,3 + j 0,97) V Tensiunile • a
linie la bornele motorului rezulta:
Un = U}0 + Hit + Uji = (1 242,70 - j 4,57) V = 1 242,7 e"'"-™80’ V, Ujs = Ujt
+ a,njja + aU'ti = (-626,99 - j 1 448,22) V = 1 576,5e~*113°30':,80oV
Uji = Uj, + aUjt + *2Uji = (-615,71 + j 1 452,78) V = 1 578 e+J’'113^180’ V.
c. Puterea complexa absorbita de motor este:
S = MU'/ala + U'fiC) = (40,831 + j 27,636) kVA
226
Problema nr. 2.43. Un generator trifazat simetric, avind tensiunea de linie
de 10 kV, puterea de 20 MW, factorul de putere cos 9 = 0,8 §i reactan- {ele
de scurtcircuit: ed = 25 % $i e, = 50 %, alimenteaza un receptor dezechi-
librat in stea, format din impedanjele Zx = (8 + j 6) fi, Z2 = 0 ?i Z^ = (6 — j
8) fl Sa se determine curenfii debitaî de generator.
Valoarea absoluta a reactanfelor pe faza se calculeaza cu relaîa:
unde U este tensiunea intre faze (in kV) §i S este puterea totala (in MVA).
Avem:
Sistemul de ecuaîi care permite calculul componentelor simetrice ale
curentilor este:
Solutie:
S= = — = 15 MVA
cos 9 0,8
$i deci reactanfele directa $i inversa ale ma?inii sint:
Impedantele de calcul ale receptorului sint:

io = j (h + £. + £) = (u + j 2) Q.
Sa — ~ {Z.1 4" 4~ aiZa) = (—0,64 -J- j 1,6) Q,
L = 7 (h + a2Z2 +' aZ%) = (3,98 + j 5,67) £2
o
Dar
{
deci
)^£=(Zo + z?)Id + Mt
Din a doua ecuafie,
227
$i inlocuind In prima ecuaîe, se objine:
L=i
L. + ZT
fz a* + z?) a, + it) - lidi.
iar
U Z
Ii = — j — —---- — ~d ■ —— (la care se adauga, evident, I0 = 0).
Neglijind rezistentele infasurarilor generatornlui, impedanêle lui directa
§i inversa sint:
Z2 = ]Xf = )\ a,
zf = ]x? = j 2 a
Numeric se ob(ine :
L = (- 298 + j 368) A, li = (42.7 + j 21,2) A, iar curen(ii pe fazele re(elei:
L = L + It = (- 255,3 + j 407,2) A,
I2 = cfiU + al, = (443,7 + j 91,4) A, h = *h + «2L = (~ 188.3 - j 498,6) A
Observajie. Ace$ti curenji s-au objinut luind ca origine de fazS tensiunea
U_id = Luind ca origine de faz& tensiunea fazei intii, avem Hxd = — j 380 V $i
curentii pe faz& vor fi:
h = (407,2 + j 255,3) A,
^2 = (91,4 — j 443,7) A,
£3 = (- 498,6 -j- j 188,3) A
Problema nr. 2.44. Pentru masurarea componentelor simetrice directa §i
inversa de curent, se folose^te montajul din figura 2.44, a, in care Ax §i A2
sint ampermetre care masoara direct aceste componente. Daca Z' este
impedanfa aparatelor de masura (presupuse identice), sa se gaseasca
relafia intre R §i Z, astfel ca ampermetrul sa masoare componenta directa I d,
iar A2 sa masoare componenta inversa I{.
Solufie:
Se scriu expresiile curenjilor prin cele doua ampermetre, utilizind teorema
superpoziîei. Se considera ca se otyin curenfii in refeaua data prin supra-
punerea a doua sisteme de curenfi, ca in figura 2.44, b. Rezulta:
Z' + R
z 4- iz> 4. r? ’
Z + Z'
Z + 2Z'+R'
/(*) _ V -+ .
A1
~ 1*Z + 2Z' + R
= lz
Z' + R Z+ 2Z' + R
228
Deci:
T n2) | 7-(S) —2 (£' + -R) + Hi?. 4- £')
La - 141 + LAX--------------------z + 2Z'+ K- -
L2 = m + M =
^2(— + £0 + Zs(£' + -R) £ + 2£' + R
Dar ampermetrele trebuie sa indice componentele directa $i respectiv
inversa de curent, adica:
LAI =LA=UL + + «2L) = | [(« - 1)1, + («2 - 1) LL
£« = /. = }& + a I* + «L) = j [(«2 - 1)/, + {a - 1)7J
2
Relaîile intre curenîi primari §i secundari ai transformatoarelor de

curent fiind:
L = -£. Z2 = -ZL Z3-Z3,
rezulta:
_ y&+R)++-i. = -![(«-1) i2 + («»-1) 4],
_ L^£±£l±L(£l±LL = i [(a* - i) 12 + (a _ i) JJ
Z + 2Z' + JR 3v / -2i v / -SJ
Cum aceste identity trebuie sa fie satisfacute oricare ar fi curenîi J2 §i /3^
rezulta prin identificarea coeficienf ilor:
— „ ~ ;----------------= — (a — 1) si — -~~Z — = — (a2 — 1)
Z + 2Z' + It 3 Z + 2Z' + R 3 '
229
Prin Imparîrea acestor relaîi se obîne:
Z -f Z; _ a2 - 1 & + R a - 1
a + 1 = — a2,
de unde rezulta relaîa cautata Intre Z si R:
Z = aZ' — a2R
Problema nr, 2.45, Pentru masurarea componentei directe a sistemului de
tensiuni de faza se folose§te montajul din figura 2.45. Daca ZA este
impedanta aparatului de masura, sa se determine Z §i R astfel ca acesta sa
masoare aceasta components. Cum trebuie modificat montajul, pentru ca
acesta sa masoare componenta inversa a sistemului tensiunilor de faza?
Solufie:
Se scriu teoremele lui Kirchhoff pentru circuitul din figura:
U*-U» = ZL + ZAIA'
U»-UI = RI* + ZAL.
LI + li — LA>
de unde, eliminind pe It si I2, se objine:
z _ mi - a*)+m3-î)
RZ.A + £(*+**>
In funcfie de componentele lor simetrice,
U2-U3 = (U0 + + aUi) - (U0 + aUa + a*Ut) = a(a-l)(Uji- Ut),
U3~Ui = (Uo + + <*2U() - (Uo + Ut + U,) = (a - 1) (JLt ~ **&)
§i deci expresia lui IA devine:
aR + Z rr aR — a2Z
D[—
RZA + Z(R + Z.A)
Ud-
RZ A + Z(R +
13
Pentru ca aparatul sa masoare numai componenta directa a tensiunilor,
trebuie ca coeficientul lui U{ sa fie nul, adica
Fig. 2.45
aR-\- a2Z = 0,
de unde
Z= — a2R = Re^*600:1800. care reprezinta relaîa cautata pe care trebuie sa
o satisfaca R §i Z.
Pentru ca aparatul sa indice componenta inversa a tensiunilor, se
anuleaza coeficientul lui Ud in expresia lui IA :
aR + Z = 0, de unde rezulta relaîa:
Z = -aR = Re"**600:1800
230
adicS Z, de aceasta data, este de natura capacitiva. Se observa ca acelaî
efect se objine prin schimbarea impedantei Z si rezistenêi R intre ele in
schema data $i se pastreaza Z= Rej7T‘600:1808
Problema nr, 2.46. Pentru masurarea componentei directe a tensiunilor de
iinie se efectueaza montajul din figura 2.46, in care V este un voltmetru
avind rezistenja interioara R0. Sa se determine relaîile care trebuie sa existe
intre rezistenfa R, inductanâ L §i capacitatea C.
Solutie:
Teoremele lui Kirchhoff pentru circuitul considerat se scriu sub forma
urmatoare, notind cu Zlt Z2, Z3, impedanjele fazelor:
IL12= — ML* ~f" Ml
Ugfl = — M-S K2L2 Zi + Z2 +13 = 0
Eliminind intre aceste ecuaîi pe h $i /g, rezulta:
J_
-2
Se alege U& ca fazor principal ?i se exprima tensiunile in funcfie de
conlpo- nentele lor simetrice:
Ua = Um + Hit, U12 = aUti + a2Uj{, (deoarece Ul0 = 0)
Rezulta:
r ____________ — a-3 + -i
-2 z z
U„ 4-
-a*Z. + Z.
Pentru ca aparatul sa masoare numai componenta directa de tensiune, se
anuleaza coeficientul lui Uu §i se obfine relaîa:
a2Zs — Zj = 0 sau Z1 — a2 Z^
Insa:
Z1 = — j —- = — ]XC, Z^ = R + j wL = R + )XL
fi, inlocuind in relafia de mai sus, se obîne:
Mr-*?*) +
i
de unde, prin
identificare:
n
ii
>
*c7
ia
r
TXr R c
L = — =----fi = 1_
6> a wX 2R
c co
231
Problema nr. 2.47* Un generator trifazat simetric cu neutrul pus direct la
pamint are tensiunea electromotoare pe faza U€l iar impedanêle de scurt-
circuit omopolara, directa §i inversa, respectiv, Z£t Z£ $i Zf. Sa se calculeze
intensitateak curentului de scurtcircuit care ia na^tere In rejea §i tensiunile
de faza fi cele de linie, la locul defectului, in cazul unui scurtcircuit net (fara
arc electric) al fazei intii la pamint.
Solufie
Ecuaîile la locul defectului sint (v. fig. 2.47, a):
£ = Is = 0, t£J = 0
In functie de componentele lor simetrice, aceste ecuajii devin:
Ho + a2I!d + aLi = lo + alj, + a2Hi —
sau
is + is + IQ = o,
£ = £ = & m + ui+m = o
Sistemul tensiunilor electromotoare al generatorului fiind simetric §i
direct, rezulta:
Ued = Uel iar Ueo = U_€i = 0.
Pe baza schemei omopolare si a schemelor monofazate de succesiune
directa §i inversa (v. fig. 2.47, 6), se obîne urmatorul sistem dp ecuaîi:
0 = Z2H + Vo,
Hei = su + is. o = zrs +C3
m ,/
ho ±o
232
Ecuafiile In componente simetrice sense mai sus alcatuiesc un sistem de
6 ecuaîi cu 6 necunoscute: componentele simetrice ale curenfilor §i
tensiunilor la locul defectului. Rezolvind acest sistem, se obfine:
T> ____ T> T>
■Lo — Li — L\ —
En
22 + 22 + 2?
U' = - Z?Ii
&=UA-Z?& =
Ui = - ZJlli = -
(z5 + z?)*L i z?+ 22 + 2$
2?Zn
22 + 22+22
Rezulta deci:
— curenfti prin fazele refelei:
3 Eei
22 + 22 + 22 & = £ = 0;
— tensiunile de faza la locul defectului:
U[ = u!0 + U2 + Ui = o,
rr/ rr/ , _»rr/ , .rr. a(a - X) (22 ~ ^2?) TT
£, = & + <.’& + -g< = -g + £. + g g
el
m=u!o + axfi + <*2m =
(a — 1) (22 ~ a2?)
u.
22 + 22+22
— tensiunile de linie la locul defectului:
a(a - 1) (<*22 - 2?) JJ ^
LLel
U[2 = U[-& =
22 + 22 + 2?
rr, rr/ rr/ a(a - 1) (2*f + 2?) TT
23 — U 2 — V_3 — ~ “ ~ ±LB.
22 + 22 + 2?
22 + 22 + 2?
Observaîi. 1° Pe baza ecuaîilor la locul defectului, cele trei scheme
monofazate din figura 2-47, b se pot conecta In serie, obtinindu-se schema
echivalenta de scurtcircuit care caracterizeazl defectul dat (fig. 2.47, c). Din
aceasUi schema se deduc relatiile scrise mai sus $i care dau expresiile com-
ponentelor simetrice ale curentilor ({£, JJ, £J) §i ale tensiunilor Ud, U'.) ]a locul
defectului.
ii'ii’it
Fig. 2.47, c
233
2° Problema se poate rezolva altfel, notind cu A U19 A^2» A^3, c&derile de
tensiune pe fazele generatorului In cazul scurtcircuitului. Conform celei de-a
doua teoreme a lui Kirchhoff, pentru prima faz& se obtine:
Hi = Her ~ AC/, = 0
In functie de componentele simetrice corespunz&toare,
A£ = A U0 + A Ud + A U{ = + ZSli + ZflJ
$i prin urmare,
Uei = z?Lo + 2£i + iTLl
de unde, tinind seama de egalitatea componentelor simetrice ale curentului
la locul defectului:
/' _ /' — I'. —______________________________
“* "* 2Z + 2S + 2T
Tensiunile la locul defectului se obîn apoi f&r& a mai utiliza
componentele lor simetrice, folosind rela{iile:
a = ê1-A£1=0>
a = a. - A& = + a>i2lk + aim = a(°; 2* >
—3 = £«3-Ae3 - aUn - &Lo + aim + a'lTU) = (° (
fm •
io + id + iP
Problema nr. 2.48. Se consider! generatorul trifazat simetric din problema
precedents. Sa se calculeze curenfii care iau na^tere In re{ea fi tensiunile de
faza fi cele de linie la locul defectului, in cazul unui scurtcircuit bifazat net
(fara arc) intre faza a doua $i a treia (fig. 2.48, a).
Solufie:
Ecuafiile la locul defectului sint:
li = 0, £ + £ = 0, m = m
In functie de componentele lor simetrice, rezulta:
Lo + !!d +?i = 0, 2r0 + (a* + «)(/; + /')= o,
Uo + a2Ud + aUj = f/; + aXTd + a*U!t
Fig. 2.48, a, b
lo lo
234
sau
Lo = 0, £ + 7' = 0, Ui=m
Pe baza schemelor monofazate omopolara, directa §i inversa (v. fig. 2.48,
b) $i tinind seama ca sistemul tensiunilor electromotoare este simetric $i
direct, se obtine urmatorul sistera de ecuaîi:
0 = ZUo + U’,
U* = + m,
0 = Zfli + Ul
Rezolvind sistemul alcatuit din cele 6 ecuaîi scrise mai sus, rezulta:
£ = o, /; = -£=■
En
Zm , z™ ’
—a * —i
7 m TJ —d i —i
Curentii pe fazele retelei sint deci:
71 = 0,
IJL = - 73 = I’o + 0.% + all = (°* ~ a) ~n = -j •
—1
~ “ * Zm -l- ZV Zm 4- Z™
—a 1 —» —a * — t
Tensiunile pe faza la locul defectului rezulta:
m=& + ui+m =
it + it
7.W.
m=m = ui + a>m + am = -1^lkr>
- -d < —i
iar tensiunile din linie:
U[, = Ul - E7£
3 IfEei
It + It'
m s = m - m = o,
cSi = S - c/i =
3gf£e, €3* +If
Observatii: 1° Pe baza ecuatiilor la locul defectului, schemele monofazate
din figura 2.48, b se pot conecta in paralel, ob|inlndu-se astfel schema
echivalentS de scurtcircuit care caracterizeazjl defectul dat (fig. 2.48, c),
(schema de secventS omopolara de fapt nu exista, caci nu exist# ^0).
2° Rezolvarea problemei se poate face altfel, scriind pentru circuitul inchis
al fazelor a doua §i a treia teorema a doua a lui Kirchhoff:
U.
- &, = A2, - AU,,
Fig. 2.48, c
235
unde A^2 Ajj^ slnt c&derile de tensiune interne ale generatorului, pe fazele a
doua $i a treia, In cazul scurtcircuitului respectiv, care pot fi exprimate prin
componentele lor simetrice; se obtine:
a*Uel — aUei = (A U0 + a2AUd + aAUt) — (A U0 + aAjZd + a2A^«),
sau
Eel - - A£i - Zfl_'d - Zfl_\ = (2* + Z_f) ^
dacS se tine seama §i de relatia: la + Li = 0. De aici se deduc expresiile
componentelor simetrice ale curentilor (lo> LJL> H) $i cele ale tensiunilor
(H'0, UUJi) obtinute $i prin prima metodfi.
Calculul tensiunilor se face cu relatiile:
0 7771 77
ui = e« - A^ = £„ - + arzi+etc.
Problema nr. 2.49. Se considera generatorul trifazat simetric din problema
nr. 2.47. Sa se calculeze curenîi de scurtcircuit §i tensiunile de faza §i cele
de linie la locul defectului, in cazul unui scurtcircuit bifazat intre fazele a
doua §i a treia cu punere la pamint prin arc electric, impedanfa arcului fiind
ZA* Sa se studieze cazul cind = 0 (punere la pamint neta — fara arc electric).
Sotufie:
Ecuaîile la locul defectului sint (fig. 2.49, a):
Li = 0, = = (£ + £).
care, in funcîe de componentele lor simetrice, devin:
io+n+i} = 0,
Uo + aHTd + alT, = U!0 + aU} + aHT, =
= Ukllo + «2L* + a/J) + (lo + ali + «2Z.')J.
sau
io + i* + ii = 0, xrd = u:> u:-u'* = 3zArn
Pe baza schemelor monofazate omopolara, directa fi inversa (v. fig. 2.49,
b) fi {inind seama ca sistemul tensiunilor electromotoare este simetric fi
direct, se obfine urmatorul sistem de ecuafii:
0 = ZTLo + U!o
uel = zm + Ud,
o=zfn + ui
Rezolvind sistemul de ecuafii obînut mai sus fi utilizlnd notaîa:
N m Z?Zf + (Z? + Z?) {Z? + 3ZJ,
236
4zO lo
rezulta:
■e
Uei
z7 a
Ud
zr li
TT' _JT» _ Z?& + 3ZA)Un
y*-*---------------N—*
a
_ STEn
/' = -
+ 3£i N
r __ £« - a _ (gy + gr + 3g^
-d 2t N
J' _
— Zv*
C£ = C& + 3Z,/' =
ii.o — iid T Jfixio
Curentii pe fazele refelei vor fi:
&+ 3 ^)£e:
N
Z™ZfTJ„
N
Zi = o,
Z = Zi + a2ld + «Z,' = a(a -Z> + 3ga) £n
N
Zs = Zo + «Za + «2Z< = (a ~ ~ a& + 3-^)] -«
N
L'A = ik+n=
N
iar tensiunile la locul defectului:
U[ = ui + u‘a + m =
N
. _ SZfZAUel
N
yt = m = Uo + + au!i =
TT' TT' TT' TT’ 3Zf(Z™ -f 3^™)
U_12 — — U_31 — Uj — tv_2--------- — >
U’i
m
ii23
Ul - Ui = 0
237
7m T'
±o ±o
Fig. 2.49, c, d
Observatii: 1° Pe baza ecuatiilor la locul defectului, schemele monofazate
din figura 2.49, b se pot cupla, leglndu-se in paralel; se obtine astfel schema
echivalentS de scurtcircuit care carac- terizeaz& defectul dat (fig. 2.49, c).
2° Cazul scurtcircuitului net (fSr& arc) se poate studia direct, urmind
aceea§i caie ca mai sus, •au particularizlnd rezultatele de mai sus pentru —
0. Ecuatiile la locul defectului slnt h, acest caz:
L\ = o»
sau In componente simetrice
£+£+5= 0, s = ^ = s
Schemele monofazate r&min acelea$i (fig. 2.49, b), deci $i ecuatiile
corespunzatoare, schema echivalent& caracteristica defectului devenind cea
din figura 2.49, d. Rezolvind sisUmul de ecuatii In componente simetrice, se
obtine:
TJ'
■S-3
&22E. i
N'
I'=-
ZTTLei
N'
a-
& + En
N'
T' _ 2rJZ« Li-------------------------------jv7"'
de unde rezultS:
T> n T> a(a ~ !) & ~ a-T) —el = 0, /, =------ ’
T> T ^ZAUe
1
o = -------------------------------------- * 1 A ---------
N'
K'
u- = , V' = y±=Q;
-1 N, -2 -3
^Z^ZVÛ
77/ _ T7' _ °—0 -i —e\J7> _ n
—12 = -£31 = ---— » —23 =
N'
to care s-a utilizat nota|ia:
*r = Z$Z? + & + 2D 22
238
Problema nr. 2.50. Pentru masurarea impedantei omopolare a unui
generator se scurtcircuiteaza fazele a doua $i a treia §i se monteaza un
ampermetru intre fazele scurtcircuitate $i punctul neutru $i un voltmetru la
bornele fazei libere (v. fig. 2.50).
Sa se arate ca impedanja omopolara a generatorului este data de relaîa:
unde Ul $i In sint indicate celor doua aparate. Se neglijeaza impedanêle

proprii ale aparatelor de masura.
Solutie :
Montajul realizat este echivalent cu un scurtcircuit bifazat mtre fazele a
doua £i a treia cu punere neta la pamint, care are schema echivalenta
reprezen tata in figura 2.49, d. (v. problema nr. 2.49). In acest circuit:
£ + £ + £ = o,
Uo = U* = Ul
Curentul indicat de ampermetru se scrie sub forma:
I. = It + £ = (H + ci2La + all) +. (H + ard + a%) =
= 2I' + (a> + a) (Zi + i;) = 3/0, deoarece, din prima ecuatie:
+ ll = -lo
Tensiunea indicata de voltmetru este, {inind seama de cea de-a doua
ecuatie:
ux = U' + ui + Ul = 3 ir0
Deci
In 3a IJ0
este chiar impedanâ omopolara a generatorului ?i, prin urmare,
Problema nr. 2.51. Un generator trifazat simetric cu tensiunea electro-
motoare pe faza Ue are impedanâ omopolara nula, iar impedanêle directa
§i inversa Zg ?i, respectiv, Zf. Sa se calculeze intensitaîle curenfilor de
scurtcircuit atunci cind tntre fazele intii §i a doua se afla un consumator de
239
^/~x f i;
It 2 1
4^ 4 3
^3;--------
ui u u
i i
777Z V777U777777772
a
Fig. 2.51, a,b
J&'
^__ Id
■e
7m Td
4i____ At
impedanâ Z, iar intre fazele a doua §i a treia exista un scurtcircuit net (fara
arc electric) (v. fig. 2.51, a).
Solufie:
Notind tensiunile de faza la bornele receptorului trifazat considerat (locul
defectului) cu C/J, Ui lLise poate stabili urmatorul sistem de ecuaîi:
Li + I2 + h = 0, u; = ui u;-u[ = - ZL,
care, exprimate prin componentele simetrice ale curenîlor §i tensiunilor,
devin:
lo = 0, U!d = Ui 3C7'=Z(7i + 70
Sistemul de tensiuni electromotoare al generatorului este simetric si
direct, deci:
Uea = He 1 ?i Uei = Ueo = 0
Din schemele monofazate din figura 2.51, &, rezulta urmatoarele ecuaîi:
0 = z?r0 + ui uel = ZTIa + Ui 0 = zrii + m
Rezolvind sistemele de ecuaîi in componente simetrice, scrise mai sus
se obîne:
ZZm u
& = 0, U'd = U'=—i -ei.
M
T' Vel -U'd _&Zf + Z)Uel
La —- -“- - -— ----------: >
r. = -E±:
-* ZV>
M ZU
—ei
M
240
in care s-a notat:
M = 3 ZfZ? + Z(Z$ + Z?) Curentii de scurtcircuit vor fi deci:

J2 = a2Va + dlî —
[3fl2gf+ fl(a-l)g]êi
h = aLa + a2Li
M
[3aZf - a(q - V)Z)Un M
Fig. 2.51, c
Observaîi: 1° Pe baza ecuaîilor de la locul defectului, schemele
monofazate din figura 2.51, b se pot combina legindu-se In paralel ca In
figura 2.51, c; se obline astfel schema de calcul corespunz&toare
scurtcircuitului considerat.
2° Solutia acestei probleme permite studiul curentilor de scurtcircuit in
cazul unui scurtcircuit trifazat nesimetric la bornele generatorului constituit
dintr-un scurtcircuit net (f&ra arc electric) intre fazele a doua ?i a treia $i un
scurtcircuit cu arc electric de impedanlS g Intre prima §i a doua faz&.
Problema nr. 2.52. Un receptor trifazat in stea, avind pe faza intii indue-
tanta L, pe faza a doua rezistenja R $i pe faza a treia impedanta Z (v. fig.
2.52), este alimentat cu un sistem simetric de tensiuni la borne de valoare
efectiva U (puterea sistemului energetic de alimentare se considera infinit de
mare). Sa se calculeze curentii in cele trei faze in cazul scurtcircuitarii
impedanêi Z, utilizind:
1° metoda componentelor simetrice, fara a introduce insa impedanjele de
calcul Zoi Z&, Z{ ale receptorului;
2° metoda componentelor simetrice cu introducerea impedanjelor de
calcul
Z0, Zj, \
3° metoda directa aplicind teorema potenîalului punctului neutru;
4° metoda directa aplicind teoremele lui Kirchhoff.
Solufie:
1° Cu notajiile din figura, se pot scrie ecuaîile:
h + lz+ L = °> UI-U3 = }«>LI_V U2-UZ = R12.
sau, in funcîe de componentele lor simetrice:
J0 = 0, (1- a) U, = j<oL(J* + /,). (a - 1) Ux = Rial, + I() Din acest sistem de
ecuajii rezulta:
fi, deci, curentii de scurtcircuit din refea sint:

241
2° Notind cu Zv Z2, Z3 impedantele fazelor receptorului, impedantele de
calcul omopolara, directa $i inversa ale sistemului trifazat de impedante se
exprima sub forma:
Z.o = -~ (Ki + ^2. + ^3) = + ^)»
O o
zd = - (Zx + «Z2 + a’Z,) = I (jo)L + aR),
3 3
Zt = — (Zx + «2Z2 + = — (jc»>L + 42#)
3 3
Alegind pe ca fazor fundamental al sistemului simetric de tensiuni de linie,
componentele simetrice ale acestui sistem sint:
UM = UM = («2 - a) U, =• - j EII = E*o = 0
Componentele simetrice ale curentilor rezulta:
j Hld^d „ -R + jrj ^
3 —Id—l _ ^ ai? + jcO-L jrj
_1
n ’
A /
! 5 Is
G—— “
Us
*77777777,
jtiL
/?
z
Fig. 2.52
/V
7
5!W
din care se obtin apoi curentii de scurtcircuit in fazele receptorului.
3° Notind cu Y1, Y2, admitantele fazelor receptorului, tensiunea de depla-
sare a neutrului receptorului va fi:
Ujr = lim
Yôo
z+z+z■
- U3 ----- aUl
Curentii pe fazele receptorului rezulta:
Ii =
<Zi-Z*)Xi =
jcoL coL
I2 = (U2-UJf)Y2 =
(a2 — q)î R
• VI a — 1 —~— *
L - - li-I2 -[i + i(n +
4° Aplicind teoremele lui Kirchhoff circuitului dat, se otyine sistemul de
ecua|ii rezultat §i in prima rezolvare a carui solufionare directa conduce la
curentii cautafi.
242
Problcma nr. 2.53. Sa se determine curentii de lime in cazul unui scurt-
circuit net (fara arc electric) la bornele fazelor intii §i a doua a receptorului
din figura 2.53, a, alimentat de la o retea electrica trifazata simetrica, avind
tensiunea de faza de valoarea efectiva Uf = 10 kV. Receptorul este echili-
brat si in triunghi, de impedanta pe faza Z' = (60 -f j 30) Q, iar linia de ali-
mentare are impedanta pe faza Z = (10 + j 10) Q. De cite ori, curentul de
scurtcircuit prin prima faza depajeste curentul in regim nominal?
Solutie
Se transfigureaza triunghiul intr-o stea echivalenta, avind impedanta pe
faza:
Z" = ^ = - Z' = (20 + j 10) D
- 3Z' 3 ~
Ecuatiile la locul defectului (la bornele receptorului) sint:
h + L + L = 0, U{ = m = m- 1,5 Z'U,
care in componente simetrice devin:
L = 0, U!i = a*Ui, 2Ui = Z'{IM + aIi)
Din schemele monofazate omopolara, directa si inversa (v. fig. 2.53, b),
rezulta urmatoarele ecuatii:
0 = ZI0 + u;
Vi = Zh±U*
o = zit + m
Rezolvind sistemele de ecuatii scrise mai sus se obtine:
Uo = o,
L = 0,
Ui =
z-ux
2(Z+Z«)
. Ul
T _ (2? +1') a T
U
2ZjZ+Z_1'
^Z"Ut 2 (Z + £•) 1
a*? "Li TZ(Z -Z")
Fig. 2.53.
243
Curentii reali de linie sint deci:
Li — Lo + La + Li — Lz — L<> + a2Ld + aLi =
2Z+(1 -<*)£• r 2 Z(Z+Z') -1’
2a2Z + (a2 — 1) 2"
2 Z{Z + Z") “
V
I3 = I0 + ald + aH{ = Ut
?0
In valori numerice, cu U_1 = U1 e =10 kV, se gase^te: h = (0,582 - j 0,297)
kA,
/2 = (- 0,6 + j 0,02) kA,
7s = (0,018 + j 0,277) kA
In functionare normala, curentul in prima faza este:
Li» = -~T„ = (0,231 - j 0,154) kA, valoarea lui efectiva fiind:
Iln = 0,278 kA
Valoarea efectiva a curentului de scurtcircuit pe faza intii este:
Ix = 0,654 kA,
si deci curentul din faza intii a crescut de
Ji 0,654 i/r
— —-----------------------------------= 2,36 ori
Iyn 0,278
Problema nr. 2.54. Un generator trifazat simetric, de tensiune electro-
motoare pe faza Ue = 220 V (sistem direct) si de impedante omopolara = 5
0, directa Z^ = (8 + j6) Q. si inversa Zf = — j 4 alimenteaza un receptor
echilibrat in stea avind impedanta fazei Z = (2 + j 2) H. Sa se calculeze
intensitatea curentului de scurtcircuit si tensiunile de faza la locul defectului
care apare prin punerea primei faze la pamint, printr-un arc electric de
impedanta ZA ~ 10H (fig. 2.54, a).
Solutie:
Fie /(, V2, Vz curentii si U{, U_2, LLz tensiunile la locul defectului. Ecuatiile
la locul defectului sint:
n = /' = o, u[ = zji
care, in funcîe de componentele simetrice ale curentilor si tensiunilor
respective, devin:
l'o=la = Li>
UI + U* + UI = SZAI*
244
Schemele monofa.zate directa, inversa si omopolara prezentate in figura

2.54, b se pot transfigura ca in figura 2.54, c, conform teoremei generato-
rului echivalent de tensiune (teorema Helmholtz-Thevenin), in care:
Ua, = ZI=Z
V
—de —
±Lde Z™Z
~ 22 + 2
= (48,25 + j 5,36) V;
__ -<t_ __
22 + 2
— (1,61 + j 1,51) Cl, Zu =
ZfZ Zf + Z
4 Cl,
= (1,695 + j 0,945) Cl
z% + z
Din aceste trei scheme monofazate echivalente, aplicind a doua teorema
a lui Kirchhoff, se obtine:
0 = ZoeI' + U't
U* = Z*IA + U*.
o=z1en + ^
Rezolvind sistemele de ecuatii scrise mai sus rezulta:
T — T — T — L» — La — Li —
Rae
Zoe + 2d» + Kte + ^Z-A
(1.3 +j 0,0585) A;
L&- -Zoen = (- 2,045 - j 1,33) V,
Ua = Uae~ Zaela = (46,24 + j 3,32) V,
Uj=- ZiM = (- 5,2 - j 0,234) V Curentii de scurtcircuit sint:
Li = 3/; = 3(1,3 + j 0,0585) = (3,9 + j 0,1755) A, 7J = JJ = 0.
245
iar tensiunile la locul defectului:
m = iLo + u*+m = (39 +
+ j 1,755) V = Iv
Uz = U: + a*lTd + aU} =
= (- 19,48 — j 47,37) V,
U3 = U'0 + au;d + ami =
= (- 25,65 + j 41,63) V
Observafie: Pe baza ecuatiilor la locul defectului, retelele monofazate
echivalente din figura 2.54, c se pot cupla, legindu-se in seFie ca in figura
2.54, d.
Problema nr. 2.55. Un receptor trifazat echilibrat in stea fara fir neutru, cu
impedantele pe faza Z’, este alimentat, printr-o linie echilibrata de impe-
danâ pe conductor Zlt cu un sistem simetric de tensiuni stelate, avind
valoarea efectiva Uf. Rupindu-se conductorul fazei intii, apare un defect
longitudinal reprezentat in figura 2.55, a. Se cunosc capacitatea C si
frecventa refelei /. Sa se calculeze tensiunile pe fazele receptorului in
aceasta situatie.
Solufie:
Se considera, la locul defectului, un sistem trifazat longitudinal de tensiuni
nesimetrice (U^, , UJ) (v. fig. 2.55, a). Ecuafiile la locul defectului sint:
m = z"L, uz = m* = o, +12 + 73 = 0,
unde s-a notat
Z" = —=zz±
jcoC 2izfC
In funcîe de componentele simetrice corespunzatoare, ecuatiile de mai
sus de vin:
L = 0, m =m =m. w* = i"a,+u
Din schemele monofazate din figura 2.55, b, rezulta urmatoarele ecuatii:
UA = (It + z.') Li + Ul,
0 = (zt+ Z') L + m
WWW,
a
Fig: 2.55
246
Rezolvind sistemele de ecuafii scrise mai sus, se ob[ine:
Ui =u* =U"0 =Z"U1IN1;
la = (3Zt + 3Z' + £") UjJlM*.
L = - Z-UJNiN,, in care s-au folosit notatiile:
El = 3(Zj + Z') + 2 Z", jV2 = Z, + Z'
Curentii in fazele retelei rezulta:
li = L+lt = Û1/N1
h = a2!.* + = [3a2A[2 + (a2 - a) Z"J CTJ/JVJ JV*
J» = aL + = [3« iV2 + (a - a2) Z"] iV2
Tensiunile pe fazele receptorului sint:
u[ = Z'/j = SZ'UJIEJ,
Ul = Z' I2 = [3aW2 + (a* + a) Z"] Z' IV*
[/' = r is = [3a JV2 + (« - a2) Z"] Z' t/j/lVj vV2
Capitolul 3
CIRCUITE $1 RETELE ELECTRICE LINEARE IN REGIM PERIODIC NESINUSOIDAL
3.1. BREVIAR DE ANALIZA REJELELOR ELECTRICE LINEARE IN REGIM
PERIODIC NESINUSOIDAL
3.1.1. ANALIZA ARMONICA A FUNCflUNILOR PERIODICE DE TIMP
Serii trigonometrice. O funcjiune periodica de timp f(/) = i(t + mT), m = =
± 1, ± 2, ...,ln care T = l//= 27U/G> e perioada, <o e pulsafia (fundamentals),
iar/e frecvenâ (fundamentals), se poate dezvolta * in serie trigonometries
sau Fourier, de forma:
f(tf) = — + ^ {Ak cos ktot + Bb sin k<&t) 2 t=\ (3.1)
sau de forma
f(0 =Ô + E^»V2 sin{kat + y*) = F0+ £f*(*).
(3.2)
k*= 1 fc = l
coeficienîi dezvoltSrilor fiind da{i de relatiile:
(3.3)
A0 = 2F0 = ±î(t)dt
Ak = — fTf(/) cos k<At dt, Bk= — fTf(i) sinkuddt,
(3.4)
£=1,2, 3, ^ Jo ^ Jo
Fk=-^r]fAl + Bl y* = arctg^-. £=1,2, 3,...,
(3.5)
V2 Bk
* Dac& functiunea periodic^ e neteda pe portiuni In cuprinsul unei
perioade, adicS dacS e m&rginitS $i are in acest interval un numar finit de
discontinuit&ti (de prima specie), intervalul se poate descompune intr-un
numSr finit de subintervale, in care functiunea e monotona (conditiile
Dirichlet).
248
in care: F0 e valoarea medie sau componenta continud a funcjiunii periodice
Ak cos ku>t $i Bk sin kcot sint armonicele de ordinul k in cosinus $i respectiv
in sinus; ik(t) e armonica (in valori instantanee) de ordinul k, avind valoarea
efectivd Fk si faza initiald yk, determinabila univoc in (—n, n) numai prin
arcsin yk $i arccos yk; f^t) e armonica (in valori instantanee) de ordinul unu
sau fundamental.
Determinarea coeficientilor Fourier cu ajutorul metodei discontinuitdtilor.
Metoda este avantajoasa pentru calculul coeficientilor seriei Fourier a funcî-
unilor periodice cu variate poligonald.
Notind cu f(t{ +) valoarea funcîunii in dreapta punctului de discontinui-
tate de abscisa tf §i cu i(t{ —) valoarea funcîunii in stinga punctului de dis-
continuitate §i notind:
unde i^m){tt +) §i f(m)(^ —) sint derivatele de ordinul m in punctele conside-
rate, rezulta pentru coeficienjii dezvoltarii Fourier expresiile:
Ak = — 23 510) sin k!t- - - -— 23 Sj1* cos ktt + —— 23 Sj2) sin ktf +
izk i izk2 i nk* i
#) cos
Bu = — X) Sj kt,-------— 22 S?* sin kit — ^ S<2) cos ktf + ....
Tzk i izk2 i Tlkz i
A0 = — £ f —-- A5| + — W - — *?Sj > + ...1 0 2it<L 1!
0) 2
21* 3! J
( m)
In aceste expresii sumele 22 5 j sin kt{ fi respectiv 22 cos ktt se calcu-
i *
leaza pentru toate punctele de abscisa t{ in care funcjiunea prezinta salturi
de ordonata de ordinul m (derivata de ordinul m). In calcul se considera func-
{iunea i(t) nula la stinga originii (t4 = 0) si la dreapta punctului de abscisa t%
— 2n.
Funcfiuni periodice particulare. Urmatoarele funcjiuni periodice particulare
conduc la descompuneri spectrale particulare.
I. O funcîune periodica alternativd se dezvolta in seria trigonometrica
fara componenta continua:
oo
frf(/) d/ = 0: {(() = (Am cos kai + Bk sin k<at) (3.7)
Jo *=i
II. O func(iune periodica impara se dezvolta in seria de armonice In sinus:
i(t) = -i(T - t) : i(t) = f^Bk sin k <*t, (3.8)
*=1
Bk == — fT/2 f(() sin kmt &, k — 1,2, 3,..., (3.9)
249
а. Daca la translajia cu Tj4 funcjiunea periodica impard devine para,
atunci seria e de armonice impure in sinus:
00
t(t) — —i(T — t) = f(Tj2 -1): i{t) = E sin(2* + 1) o>t, (3.10)
k=0
Bzt+i = — C™ i{t) sin(2* + 1) dt, * = 0, 1, 2, 3,... (3.11)
T
Jo
б. Daca la translatia cu Tj4 funcîunea periodica impard ramine impard,
atunci seria este de armonice in sms:
00
m = -i(T -t) = -f(r/2 - 0: f(<) = E sin bat, (3.12)
k=1
J5»= —(T/4f(<) sin2*w*<tt, *=1,2,3,... (3.13)
r
Jo
III. O funcîune periodica se dezvolta in seria de armonice in cosinus:
m = i(T - t): i{t) = h + ID At cos k<*t, (3.14)
2 *=i
A0 =-{TI2i(t)dt; Ak = MTI2f{t)coskutdt, *=1,2,3,... (3.15) ^ Jo ^ Jo
a. Daca la translatia cu T/4 funcîunea periodica para devine impard,
atunci seria e de armonice impure in cosinus:
i(t) = +i(T-t) = —f(T/2 -1): f(0 = E cos (2* +1) <o* (3.16)
*=0
•âc+i = —(T/4f(/) cos (2* + 1) * = 0,1,2,... (3-17)
T Jo
J. Daca la translatia cu T/4 functiunea periodica para ramine atunci seria e
de armonice pare in cosinus (avind $i components continua):
i(t) = i(T - t) = i(T/2 - t): f(/) = + E cos 2*G>* (3.18)
2 *=i
=-i(r/4f(*)di!; ^2* = -(r/4f(0 cos 2*o>itd^, *=1,2,3,... (3.19) r Jo ^ Jo
IV. O functiune periodica alternativd simetricd se dezvolta in seria de
armonice (instantanee) impare:
00
f(^)---i(t + T/2): f(/) — ^2 ^2k+i C(2£ + 1) (3:2
co/ + Y2jb+i]> 0)
fc«=0
(3.2
^2Ar+l C°S ^ + *) -0 * = 0, 1,2.
1)
4 rr/2
(3.2
£2*+I = *3 V f (0 sin {2k + . * = 0, 1, 2,...
2)
1) co/ d/, r Jo
250
Descompunerile spectrale ale unor functiuni periodice particulare sint
reunite in tabelul 3.1.
Tabelul 3.1
Descompunerea spcctrald (analiza armonied) a uuor functiuni periodice
particulare
Graficul
Funcfia periodic^ in
funefiei Seria Fourier
(0,T)
periodice
1 1 00
s S(/ - 2kic)
t„ f ot ----1— 2 cosfao/
k= — co
-iff -1 A 2& 2TC TC *=I
1 00
S (-l)*8(f-Alc) t — 2 cos(2A — l)co/
k= — CQ -ir |-z o m 2X TC k = l
4 00 1
1; 0 < t < r/2, -1; 1—1 1 1 * i- V sin(2A 1) co/ TC k=i
T/2<t<T K t2ZL ot \E-J 2A - 1
1
1; 0 < co/ < y0,
>3*-, Yo , 2 “ sin A Yo , ,
0; Vo < < 277 ~ Yo>
nA r* — - - -2 -----— cos Aco/
1; 2TC — Y0 < co/ <
-2JC i i 2£ TC TC & = 1 A
2TC
-JC L
CO//YO ; 0 < co/ <
Yo>
1 ; Yo < ~ Yo> (?r— n
co/)/Yo; TC-YO < co/ -2JI y;°Y]2* -4- i sin(2A -l)T.sin(2A. 1)w/
<TC + Y0» 1 ; TC + -Jk0j T^YO (2A - l)2
Yo < < 2^ — Yo>
(co/ — 2TT)/Y0 ; 2TC ~
Yo < CO/<27T
J
1 1 00 1 . T , , 1
t/T; 0 < /<J ] Cd£ ----2 — sm Aco/ -4
-tx-Si 0 ft 2K TC k=\ A 2
2//2'; 0 < f < T/2, 2 « (— l)i:+1 . ,
,^1 i
2(f - T)/T; 272 < f < — 2-------sm Aco/
0 4,—
T. TC *-i A
2$
4 oo i i
vv /
2t/T; 0 < / < T/2, Cjt ----2 ----------cos (2* - 1)
2(2’ - t)/T;T/2 <t<T -zff -k co/ H----------
l 7T2 *=1 (2k - If 2
251
Tabelul 3.1 Continuare
Graficul
Funcfia periodic^ in
funcfiei Seria Fourier
(0,T)
periodice
4t/T ; 0 < l < T/4, 8 00 1
2 - 41IT; T/4 < t — v ---------sin(2A — 1)
<3274, 41/T - 4; M co/
3T/4 < t < T rt2 k~i (2k - l)2
8 00 1
1 - 4t/T; 0 < t < T/2, \J ) — v ---------cos(2A — 1)
41/T - 3; T/2 < t < T N/., X/ix co/
IT2 jti (2k - l)2
2 00 If
— V ----- sin(2A — l)coZ
2i/T ; 0 <t< T/2, 1 - —
21/T; T/2 < l < T. TC HZI 2k - 1 L
2 cos(2A — 1) co/]
TC 2A — 1 J
1,1. , 4 co cos 2 kat

sin co/; 0 < at < TC,
A ._jjf ---- - -sin co/- V ----------
0 ; TC < co/ < 2TC
-// -X o n 2k TC 2 TC k=i (2k)2 — 1
2 4® 1
| sin co/1 r\r\ut — — — Y. -----cos 2k at
-/j -Jr 0 X 2K TC TC * = 1 (2A)2 — 1
ut
cos (co/ — TC/3) ; 0 1 t lj— s 3
/, [' 2»5i<»/-1 c“““*!
< co/ < 2TC/3 - m n®
w
Seria Fourier in marimi complexe. O functiune periodica reala f(/) care
admite o dezvoltare in serie trigonometrica de forma (3.1), poate fi reprezen-
tata ca suma a unei serii cu termeni complecî, exponential^ de forma:
in care
00
f(/)= £ C.eJ** (3.23)
k= — co
--i==rjIfW At (3.24)
este amplitudinea spectrala.
Relaîile intre amplitudinea spectrala Ck, coeficienfii dezvoltarii in serie
trigonometrica Ak si Bk, respectiv valoarea efectiva Fk §i faza initiala yk a
armonicelor (instantanee) sint:
Ct = | (Ak - jBk); f2Ck = Fk e«r*-»/»> (3.25)
252
Spectrul unui semnal. Multimea amplitudinilor ][2Fk ale armonicelor unui
semnal sau cu alte cuvinte multimea dublelor modulelor amplitudinilor
spectrale 2 | Ck | reprezinta spectrul semnalului. Spectrul semnalelor
periodice e un spectru discret, care se reprezinta de obicei ca un fir discret
de valori, funcîuni de k. In sirul discret de valori, se calculeaza cu relajiile
echivalente:
]/2Fk = \/Al + Bt = 2\Ck\ = 2 CkCk = 2 CkC_k (3.26)
Seria trigonometricd pentru intervalul (0,2TZ). Pentru o funcîune f(x) = =
f(x + 2TZ) periodica, cu perioada 2K, seria trigonometrica (3.1) se pune sub
forma:
fix) = — + (Ak cos kx + Bk sin kx) (3.27)
2 k=i
Ak = — f2* f(x) cos kxdx; k = 0,
1,2,..., (3.28)
TC Jo
Bk = — C ” i(x) sin kx dx; k — 1, 2,
(3.29)
3,... TC Jo
Schimbarea intervalului (0, T) cu (0, 2TZ) este avantajoasa in unele aplicajii.
3.1.2. CARACTERISTICI ALE MARIMILOR PERIODICE NESINUSOIDALE
Valourea medie a produsului a doua armonice. Daca
/* — Fk 1^2 sin(£co£ + yk) si gt = Gt j/2 sin(/co* + 8t) (3.30)
sint doua armonice de ordinele k si /, valoarea medie a produsului lor pe o
perioada T a fundamentalei e nula daca armonicele au ordine diferite k =£ fi
e egala cu produsul valorilor lor efective prin cosinusul decalajului intre ele
pentru armonice de acelasi ordin:
T
0; kj=l,
FkGk cos (yk - 8*);
k = l.
(3.31)
Valoarea medie se anuleaza la marimi in cuadratura.
Valoarea efedivd a unei marimi periodice nesinusoidale. Valoarea efectiva
a unei marimi periodice, definita in cazul general de relaîa:
F=
fr$o/2d* (3 32)
'
e radacina patrata a sumei patratelor valorilor efective ale armonicelor fi a
patratului componentei continue din dezvoltarea in serie Fourier:
F = 1/FI + Fi+F* + ... +F* > 0 (3.33)
253
In cazul unui curent periodic dezvoltat in serie Fourier
00 00
i{t) = IQ + X/ V sm(k<x+ Yfe) = + Xy **(0
*=i *=i
valoarea efectiva este:
In cazul unei tensiuni periodice dezvoltate in serie Fourier

00
«(0 = u0 + YJ Unlit sin(A«/ +Pfc)»
*=1
valoarea efectiva este:
(3.34)
(3.35)
(3.36)
(3.37)
Coeficientul de distorsiune. Abaterea unei marimi periodice (fie ea un
curent periodic) de la forma sinusoidala se caracterizeaza (facind abstractie
de componenta continua care nu afecteaza forma) prin coeficientul de
distorsiune kd, definit ca raportul dintre valoarea efectiva Id a tuturor
armonicelor superioare (reziduul de formant) §i valoarea efectiva a
componentei alternative a marimii:
la _ VQ +II + -
fW^Tl V if+ +ii +...
(3.38)
Coeficientul de distorsiune e pozitiv $i subunitar sau echiunitar: 0 ^ kd ^ 1.
Factorul de virf §i factorul de forma. Pentru marimi periodice alternative
simetrice, de forma (3.20), se define$te factorul de virf sau de creasta ca
raportul intre valoarea maxima si valoarea efectiva:
kv = ^l (3.39)
F
§i factorul de forma ca raportul intre valoarea efectiva §i valoarea medie a
alternanêi pozitive:
'"ir-
unde t0 e momentul in care / trece prin zero cu valori crescatoare.
(3.40)
3.1.3. PUTERILE IN REGIM NESINUSOIDAL
Puterea activd absorbita de un dipol receptor alimentat cu energie, astfel
ca tensiunea la borne §i curentul sa fie nesinusoidale, de forma (3.36) §i
(3.34), in regim nesinusoidal, este media pe o perioada a puterii instantanee
absorbite de el:
P = Y ^ p At = ^ ui dt
(3.41)
254
Ea este egala cu suma dintre produsul termenilor constanti (puterea de
curent continuu) §i suma puterilor active corespunzatoare diferitelor
armonice in parte:
p = U0I0 + £ UkIk cos (3.42)
k=1
<P* = Pfc — Tfc (3-43)
Puterea reactivd absorbita de un dipol receptor in regim nesinusoidal este
suma puterilor reactive corespunzatoare diferitelor armonice:
oo
Q = £ UkIk sin <pfc (3.44)
k=1
Pentru o rejea electrica izolata $i in regim periodic nesinusoidal, atit suma
puterilor active, cit $i suma puterilor reactive e nula, daca se calculeaza
aceste puteri pentru toate laturile retelei, cu u(£) si i(£) avind sensurile de
referinâ asociate dupa regula de la receptoare.
Puterea aparentd absorbita de el in regim nesinusoidal se poate defini in
acelasi mod ca in regim sinusoidal, prin produsul valorilor efective ale
tensiunii $i curentului:
S=UI (3.45)
Puterea deformantd*, specified numai regimului nesinusoidal, este
definite de relatia:
D2 = S2 — (P2 + Q2) (3.46)
$i are expresia:
D =]/££ [UfJf + Ufis-- cos(9*- 9J)] (3.47)
V k>i=i
Factorul de putere, in regim nesinusoidal, e definit ca raportul dintre
puterea active $i cea aparenta:
0 < k = — = >.........................-?■- - -< 1; (3.48)
5 |/p2 _|_ Q2 + Z)2
este subunitar chiar $i daca Q = 0, deoarece in general D =£ 0.
3.1.4. ELEMENTE DE CIRCUIT IDEALE IN REGIM NESINUSOIDAL
Se considera succesiv elementele ideale de circuit: rezistorul, bobina $i
condensatorul sub tensiune periodica alternative la borne, cu dezvoltarea in
serie (3.36). Se determine in fiecare caz expresia curentului, a carui dezvol-
* Conceptul de putere deformanta a fost definit de G. Budeanu. Exista $i
alte definitii pentru puterea reactivS ?i cea aparentS. Cele introduse aici se
bazeazS pe teoria puterilor in regim deformant, dezvoltata de C. Budeanu.
255
tare in serie are forma (3.34). Calculul curentului continuu produs de o
components continua a tensiunii este banal $i nu este luat in considerare.
Deci Uo = 0 ?i I0 = 0.
Rezistorul ideal e caracterizat de relaîile:
i = ^; 4 = -^; <P* = 0; kdi = kdu •. (3.49)
li lx
P == RI2; Q = 0, D = 0
O rezistenja nu modifica forma curentului fafa de cea a tensiunii. Factorul
de distorsiune al curentului e egal cu cel al tensiunii. Puterile reactiva §i
deformanta sint nule.
Bobina ideald e caracterizata* de relajiilei
i — 7" (u d^9 Ik= , * > 9* = ~ > kdi < kdu (3.50)
LJ AcoL 2
00
P = 0; Q = kaLll; D± 0
O inductivitate reduce deformarea curentului fa{a de cea a tensiunii
deoarece prezinta o impedanta pe armonica Zk = k<x>L proportionate cu
ordinul armonicei. Puterea activa pe care o absoarbe este nula. Puterea ei
deformanta e diferita de zero.
Condensaiorul ideal e caracterizat de relatiile:
i=C4 =,kCctUk; = kdi>kdu (3.51)
P — 0; Q=-ituikvC; D # 0
k=l
Un condensator accentueaza deformarea curentului fa{a de aceea a
tensiunii, deoarece prezinta o impedanta Zk — 1/kcoC invers proportionate cu
ordinul armonicei. Puterea activa e nula. Puterea deformanta e diferita de
zero.
3.1.5. ANALIZA CIRCUITELOR UNEARE IN REGIM PERIODIC
NESINUSOIDAL
In studiul circuitelor electrice lineare se poate aplica metoda suprapunerii
efectelor. Marimile periodice date: marimile de sursa (tensiunile electro-
motoare ale generatoarelor de tensiune si curenîi general de generatoarele
de curent) ?i marimile la borne (tensiunile sau curenjii) determina univoc
marimile rezultante (curenjii prin laturi sau tensiunile la bornele laturilor).
Condiîile iniîale, in general incompatibile cu condiîile de periodicitate, nu
influenêaza modul de variate a marimilor rezultante $i nu intervin in con-
dole de determinare univoca a acestor^.
Metoda descompunerii spectrale consta in urmatoarele:
a. Marimile periodice date se descompun, cu ajutorul dezvoltarii in serie
Fourier, in componente armonice;
b. Se studiaza circuitul pentru fiecare armonica in parte, ceea ce se poate
efectua cu oricare dintre metodele pentru regimul permanent sinusoidal,
256
inclusiv prin reprezentarea in complex. Se Jine seama de faptul ca pentra
armonica de ordin k, pulsafia fiind de k ori mai inalta decit a fundamentalei,
reactanêle tuturor condensatoarelor vor fi de k ori mai mici decit pentru
fundamentals, iar reactanêle tuturor bobinelor vor fi de k ori mai marij
c. Marimile'periodice rezultante se obîn,. sub forma dezvoltata in serie
Fourier, prin sjiprapunerea in fiecare latura k marimilor pe care le-ar stabili
fiecare dintrer armonicele de un acelafi ordin ale tuturor marimilor date.
Metoda este utila cind intereseaza desqompunerea spectrala a marimilor
rezultante sau cind marimile periodice sint.date printr-o suprapunere de
marimi sinusoidale, in numar finit. *
Metoda elementard a regimului tranzitoriu compatibil cu regimul periodic
se bazeaza pe observajia ca, in familia delsolutii de regim tranzitoriu, deter-
minate in 0 ^ t < P/de.acelâfi Gondiîi de surse fi la borne, dar de condi tii
initiale diferite, ;e?rista un singur^regim tranzitoriu pentru care solufiile au
valori initiale (la iiiceputul periqaclei) egale cu cele finale (de la sfirfitul peri-
oadei). In acest regim tranzitoriu singular, soluîile marimilor rezultante pot
fi continuate periodic, cu ^pefioada T; jpentru orice t.
Metoda consta in urmatoarele": j
a. Se scriu ecuaîile circuitulUi pentru intervalul unei perioade (0 ^ t < T,
cu momentul initial ales.arbitrar) in care apar funcîunile de timp care
descriu marimila' peribdice date (cpndiîife la borne fi de surse) ;
b. Se admit conditii initiale nenule arbitjrare. Se studiaza circuitul, pentru
0<^<7,in regimul tranzitoriu determinat de condiîile la borne fi de surse
date, in conditiile initiale nenule admise oarecare. Se obîne familia de
solujii de regim tranzitoriu, definite pentru 0 ^ t\ < T fi dependente de
conditiile init≤
c. , Se selecteaza acele valori particulare kle conditiilor initiale care sint
egale. cu cele finale, atinse la sfirfitul intervalului [0, T);
d. Se scriu solutiile acestui regim tranzitoriu singular, pentru 0 ^ t < T,
substituind yalorile initiale astfel' determinate.
Solutiile de regim periodic, definite pentru ~oo < t < oo se eonfunda cu
solutiile acestui regim tranzitorim singular in intervalul 0 ^ t < T fi reprezinta
continuarea periodica a acestora, cu perioada T pentru — oc< t < 0 fi T ^ ^ t
< oo. Cu exceptia acestui regim tranzitoriu compatibil (confundat), regimul
periodic (fortat, permanent) e. incompatible cu conditiile initiale oarecare,
Regimul tranzitoriu poate fi determinat cu oricare dintre metodele spe-
cifice acestuia, cum ar fi metoda elementara fi metoda transformatei
Laplace. Regimul tranzitoriu poate fi detferminat fi atunci cind marimile date
au descon- tinuitati de prima specie in 0 ^ t <T, interpretind derivatele in
sens generalizat.
3.2. MARIMI PERIODICE NEÎNUS OIDALE
* .ji . • ■ : ,
. ," V- J
PROBLEME REZOLVATE ’ •
4 .*.■ \ ^
v
V' ^'
Problema mv3?l. Tensiunea geiierata la borne de un alternator este
lunc{iune de timp periodicS alterffativa $imetrica cu alternate de forma
trapezoidala. Sa se calculeze coeficientul de distorsiune $i factorii de virf §i
de forma. Apli- cape numerica: T0— Tj8.
257
Solufie:
Funcjiunea periodica alternative simetrica cu alternante trapezoidale (v.
fig. 3.1, a) definita pentru 0 ^ t ^ 7/2 de:
u(t) =
UJIT0, pentru 0 < t < 70,
Um , pentru 0 < t < 7/2 — 70,
UJTI2 - t)IT0. pentru 7/2 - 70 < / < 7/2
$i pentru 7/2 ^ t ^ 7 de relatia de simetrie w(/) = — u{t — 7/2), se dezvolta
In seria trigonometrica de armonice impare in sinus (v. tabelul, 3.1):
/,\ 4Ufn v sin(2A 1)COT*Q • ? . .\ ,
u(^) =--------------------— Vs —-—sm(2k + 1) o)t .
iw>r0 fcj (2A + i)2
Valoarea efectiva a acestei funcîuni se poate determina, simplu, fere a
recurge la descompunerea spectrala cu ajiitorul relaîei de definite (3.32).
Astfel, {inind cont $i de relatia de simetrie, se objine:
2
3TC
co70
Valoarea efectiva a fundamentalei (armonica 1), ob£inute din
descompunerea spectrala, are expresia:
JJ 4Um sincoT'o
1
TC V2 CO T0
Valoarea efectiva Ud a tuturor armonicelor superioare (reziduul deformant)
rezultS atunci sub forma:
ut=yu*-m=um
8 sin co T0 2 coT0
258
Pe baza aGestor expresii se objin: >eficientul de distorsiune,
$i factorul de virf,
sin
b_ co
8
u*_] /l T0
**-u~ If1 coT
*• 0
t s Vm
K= = i IV,- — «r0
U V 3re
Pentru determinarea factorului de forma este necesara determinarea
valorii medii a alternanêi pozitive. Aceasta este data de:
Factorul de forma rezulta atunci
kf —
2
- -CO
3TC
T0
Numeric: Daca T0=T/8, rezulta: U = 0,815 Um; XJd = 0,08 Um; kd= 10%; kv=
1,23; kf= 1,086.
Descompunerea spectrala se poate objine, fara a folosi tabelele, prin
determinarea coeficienfilor Fourier, fie direct cu ajutorul relafiilor lor de
definite, fie cu ajutorul metodei discontinuitaîlor. In cele ce urmeaza se vor
aplica comparativ cele doua metode.
Observind ca funcîunea periodica satisface atit condifia u(tf) = u(—/) de
simetrie impara fa{a de valoarea nula a argumentului, cit ?i condiîa u(/)= =
u(r/2 — t) de simetrie para fa{a de valoarea 1/4 a argumentului, rezulta ca
seria trigonometrica are numai armonice impare in sinus, cu coeficienîi:
B,
8 Ur
2M
Dar
["r” *s*n(^ + 1) cot dt + ^/4 sin(2& + 1) cot d/j
t sin(2£ -f 1) cot dt = —
•o
———cos(2A + 1) toT0 +
(2* + l)co x ' °
+ ( °------------------------------ ---cos(2£ + 1) dt,
Jo (2k +1) co v '
fr/4 sin(2£ + 1) at dt =---------------- - -cos(2£ + 1) toT0
J TQ (2k + 1) co
Rezulta atunci:
B.
2k+l
4 Um sin (2K + 1) o JT wr0(2i + l)a
In vederea aplicarii metodei discontinuitaîlor, se observa ca funcfiunea
periodicS este continua (fi atunci to(i 5|0) = 0), iar prima derivatS a funcfiunii
259
prezinta discontinuity de prima specie la momentele t = T0t T/2 — T0, Tjl + T0
respectiv T—T0, cu valorile:
5
(
' = U
) 0 m _ Um
° <a
o>T0
1 T0
o=
U
--------
m
__ —
wr0 coT0
S
(
,
$ = Um Um
> 0 = --- 5
<* coT0
T0
S
(
_ "
} U -0
> \ = _Um^
6>r0 <*T0
pentru tx = TQ, pentru t2 = T/2 — T0, pentru t3 = T/2 + T0, pentru t± = T — T0
In consecinta (v. breviar):
-®2k+l —
1
(2k + l)2:: *
22 Sty sin(2k + 1) co^ =
Urn
(2k + l)2Tccor0
[sin(2£ + 1) o)r0 + sin(2A + 1) co(r/2 — T0) —
- sin(2A + 1) <0(272 + J0) - sin(2& + 1) co(r - T0)] =
AUm sin(2/c + l)coT0 TC (2A: + l)2 a)Te
O alta metoda de determinare a descompunerii spectrale se bazeaza pe
reducerea la descompunerea spectrala a unor funcîuni 8 periodice (unde
5(2) este funcîunea generalizata impulsie sau a lui Dirac).
Metoda consta In urmatoarele (v. $i fig. 3.1, b): »
a. Se calculeaza derivatele generalizate ale func|iunii periodi&2|£y *te,
pina la obînerea unei funcîuni 8 periodice. Astfel, pentru func{iune»?»ter-
nativa simetrica, cu alternate trapezoidale sint necesare doua d^vari:
mu(t) =
— > pentru 0 ^ t< T0,
To
0, pentru T0< t < Tjl — T0,
pentru T/2 - T0<t < Tjl,
TB
— D{1) u(t - T/2), pentru Tj2<t^.T
[ - -Uf [*(< - T0) + S(t - T/2 -K; T0)], pentru 0 < t< T/2, £><2)u(0 = { #
[■“[«(* - T/2 - T0) + $(t-T+ T0)], pentru TI2<t<T
260
b. Se dezvolta in serie Fourier funcîunea D(2>u(/). Deoarece aceasta
funcîune este impara fa{a de valoarea t = 0 a argumentului si para fa{a de
valoarea t = T/4, seria trigonometrica este o serie de armonice impare in
sinus, cu coeficienti dati de:
^\T!* ( “T5 *(<-ro)) sin(2£ + *) * = ~r^— sin(2£ + 1) ur0
In consecinja, descompunerea spectrala a celei de a doua derivate
generalizate este data de:
mu{t) = ■sinft-*+-.1)Mr« sin(2* + 1) at
?
/feo T0
Prin doua integpari succesiye, ;se obtin descompunerile spectrale pentru
prima derivata generalizata:
' '■/ m u(tyU Ysin(2A' + 1>“r° Cos(2k + 1) U
* 'r , c . : TC £TQ (2k + 1) 2\
§i, respectiv, pentru functiunea periodica cautata:
~ sin(2^M)_coyo
w fcS (2/r+*l)«r0
sin(2£ 4* 1) tot
Problema nr. 3.2. Circuitele de redresare convertesc energia de curent
alternativ in energie de curent continuu. Trei circuite de redresare, cu diode
ideate, conectafe direct intre reteaua de c.a. monofazata sau trifazata §i
rejeaua de c.c., considerate ca o sarcina<;pur rezistiva R, sint reprezentate
in schemele din tabelul 3.2, a. Sa se calculeze Valorile medii §i efective,
coeficientii de distorsiune si factorii devirf pentru marimile redresate.
Solujie;
Elementul re^resor ideal este un element nelinear §i pasiv de circuit,

caracterizat prin rezistenta nula la conductia in sens direct §i rezistenâ
infinita la conductia in sens invers; trecerea de la starea de biocare la starea
de conductie avindloc atunci cind tensiunea aplicata schimba de semn, de
la valori negative la valori pozitive (fig. 3.2).
Datorita acestor elemente nelineare, tensiunea redresata u(2) la bornele
sarcinii rezistive si curentul redre!sat i(^) prin sarcina sint funcîuni
periodice pulsatorii, cu formele de unda reprezentate de asemenea in tabelul
3.2, a.
Descompunerile spectrale pentru cele trei forme de unda ale tensiunii
redresate se pot obtine fie direct din tabelul descompunerilor spectrale (v.
bre. viar), fie prin calcularea coeficientilor Fourier, aâ .
1
cum se va proceda in cele c£ urmeaza. Q j; 0
Conexiunea monofazdta (CM) cu o diodd. Tensiunea redresata, in
irifceryalul 0 ^ t < T fiind data de: ^
- dioda re ala dioda ideal a
| Um sin tot, pentru 0 ^ t < T/2, [G, pentru Tjl-^t^ T
------► U
Fig. 3.2
261
Tabelul 3.2, a
Cifcuitul
Conexi Graficul tensiunii
de U^)
unea redresate
redresare
f Um sin c0/, i
Monof Um'
pentru 0 < / <
(omSinat fi azatS /^\ CJt
T/2 [ 0, pentru
|j cu 0 -2X -X 0 X 2Jt*
Tj2 <t<T
dioda
caT — 2K
Monof
azatS ,u(t)
r\r\ Um sin cof,
cu
-2Ji -tf 0 X pentru 0 < t< T
punte
y coT = K
de
diode
Trifaza Um X
“ ''1J '■ Um sin (cof -j-
/rriA
ta cu 0nor Jl_ 7r/6), pentru 0
trei -jr 2X X <t<T
diode 3< 3 cof = 2K
rezulta pentru coeficienîi Fourier urmatoarele expresii:
T/2
Um sin co/ dtf = o *
Bk =
_ 2_ CTJ2
T Jo
Um sin 6)2/ sin =
pentru / ^
[k
Um r sin(l — k) K sin (1 + k)K ' 2K L 1 - A:
1+k
T J,
r/2
?7m sin 6cos k(x>t dt
pentru
k — par,
¥= B> = 0,
1.
= Bx = UJ2
1.
U
m 1 — cos(l
( -h k) TC
2rt 1+k
l
r,
= 0,
Ak
_ 2 Um
A fc —
cos(l — k) K\
J’
TC (1 - k) (1 + k)
In consecinâ, tensiunea redresata si curentul redresat au
descompunerile spectrale:
u(*) = Ri® = ^ [7 +1sin ^ + 7 g sin 2
( ^ - 7)
Conexiunea monofazatd {CM) cu punte de diode. Tensiunea redresata u(/)
= = Um | sin co/1 este o funcîune periodica cu perioada T = 7u/co, definita
fn intervalul 0 ^ t < T, prin:
u(£) = Um sin co^; 0 ^ t < T.
Funcîunea satisfacind condiîa u(tf)=u(—/), de simetrie para fata de
valoarea nula a argumentului, se va reprezenta printr-o serie trigonometrica
de armonice
262
in cosinus. Pulsaîa co a tensiunii monofazate fiind insa dubla fa{a de
pulsafia fundamentalei, in formulele coeficienîlor Fourier, se va utiliza
pentru pulsate valoarea 2co. Se objine, cu T = 27u/2co:
u0=
T/2
U„ sin o*tdt= — U„,
4U„
1
Jo
A2k= — (T/2 Um sin cot cos 2kcot dt = -2Um I"— 1 —1:
™ T Jo 7T Li + 2k l~2kj 7C l - (2kf
In consecinta, tensiunea si curentul redresat au descompunerea spectrala;
' uW=Ri»=si“ (2*“‘ -1)]
Conexiunea trifazatd (CT) cu, trei diode. Tensiunea redresata, cu perioada
T — 27T/3CO, este definita de:
u(tf) = Um sin |co2.+ “J 9 pentru 0 ^ cot < 2TC/3
Functiunea satisface condiîa de simetrie para $i prin urmare seria trigono-
metrica este o serie de armonice in cosinus. Pulsafia co a sistemului de
tensiuni trifazate simetrice fiind de trei ori mai mare decit cea a
fundamentalei, in formula coeficienjilor Ak, trebuie utilizata valoarea 3co. Se
obfine:
: -U° = ir,7"Sin(f' + 7)<1'-5'f,-C0ST# U-
v4* = -i^r/Vmsin(w* + |-)cos Sfatdt =4t/mcosT- 2 -
7T - 6 1 - {3k)2 7T 1- (3ky*
Tensiunea $i curentul redresat au atunci descompunerea spectrala:
“(') - - V. [# VIf g ^ sin (3W - |)]
Valorile medii (componentele de curent continuu) obînute direct din
aceste descompuneri spectrale sint reunite in tabelul 3.2, b.
Valorile. efective se pot determina fara a se recurge la descompunerile
spectrale, cu ajutorul relajiei de definite. Se obfine succesiv:
UL C TP 1 - cos 2co/
U* = RI* = r/2 sin2 at di = (
T Jo Ty
pentru CM cu o dioda;
c/2=RI2=uk r sin2 ^ At=^ r 1-cos2"f
J* Jo K Jo 2
pentru CM cu punte de diode;
l
dt—
=m
U2 = RP :
T Jo
2TC
— cos f 2co/ -f — I
su
- r*—i—ii aw=
Jo
= C/m(y + » pentru CT cu trei diode.
263
Valorile efective ale tuturor armonicelor (fundamentala si armonicele
superioare), pentru cele trei conexiuni sint, In ordine:
yU2 - U% =Um^~ -i-j T = 0,386 Um, pentru CM cu o dioda;
\U2 — UQ = Um —^-j2 = 0,308 Um, pentru CM cu punte de diode;
yu2-u\ =uJL + ^LI _ 21.]2 = 0,155 Um, pentru CT cu 3 diode.
\2 8TC 4TT2 J
Coeficientul de distorsiune, acelasi pentru tensiunea redresata si curentul
redresat, calculat cu relafia:
k - u* -=k du Yu* - u* d%
are, pentru cele trei conexiuni, valorile date in tabelul 3.2, b
Tabelul 3.2, b
Conexi Valoar Valoar Valoa Rezid Cn kd ky
unea e e rea uul dulafi u Um
medie efectiv efecti defor aV ud u
U9=RI. i vi a mant __
U = RI fund Ua =* =Rl^
amen Rid - **
- = Yu*- *=)/v Vu
2
talei ul-ul - v% 2-
U, = u$
RIt
—p
— um — Um
Um
Monof = —
—
azata K 2 0,153 0,38 0, 2,
2Y2
cu o = = Um 6 Um 4 00
=
diod& 0,319 0,500
0,30
Um TJ m
4 Um
Monof — um "7= 2V2
azata = Um = -i-Um
cu It V2 = 3TC 0,063 0,30 0, 1,
punte = = = Um 8 Um 2 41
0,637 0,707 0,30
Um Um 0 Um
Trifaza 3^ v _ l/1 3)/3
Um
tt cu 3 2it ~ +3/3 | 8jt \2
0,051 0,15 1,
diode = 2T8« =
Um 5 Um 19
0,830 l/m=0, 0,14
Um 843l7ro 6t/ro
Factorul de virf, kv = UmjU, se calculeaza imediat $i are valorile date de
asemenea In tabelul 3.2, b.
Pentru caracterizarea unui circuit de redresare este util coeficientul de
pulsate, definit ca raportul dintre valoarea efectiva a tuturor armonicelor §i
componenta continua:
k0 = yu*-unu0
Valorile acestui coeficient pentru cele trei conexiuni sint, in ordine 1,21,
0,482, 0,187.
264
Problema nr. 3.3. Un circuit de redresare avind sarcina rezistiva R, ali-
mentat la borne sub tensiunea sinusoidala u(f) = Um sin a>t, absoarbe de la
reêa un curent nesinusoidal pulsatoriu cu impulsuri de forma sinusoidala
{v. fig. 3.3), a caror amplitudine este Im = UJR. Sa se calculeze: a) puterile
ift) Circu ut
it de )
redre
sare
vU
(t) T
a
v: ' \ U t)
i f\ cot
~HC
?
JC/n
In regim periodic; b) randamentul circuitului de redresare definit prin„rapor-
tul dintre puterea de curent continuu in sarcina si puterea activa In sarcina.
Solutie:
Intensitatea curentului periodic pulsatoriu prin sarcina, aceea§i cu cea
absorbita de la reêa (v. fig. 3.3) este definite pentru 0 < a>t < 2njn prin
funcfiunea:
i(0 =
0, pentru 0 < tot < a,
Im sin opentru a < cot< nf 0, pentru TT< tot< In/ti,
unde Im = UJR. Valoarea medie este:
I
0 = ~ £*(<) * = ^ j" Jrn sin of d(tof) = C1 + cos «)
Valoarea efectiva se obîne din:
J = — t i2(t) d/= — f Im sin2 tot d(tot) — — niiz — a + — sin a|
2
T JQ 2TC Ja ^ 2J
fi este:
7
“T/"fT("_a+isinH
Cu aceste expresii se pot otyine puterile in sarcina rezistiva R. Astfel pute-
rea de curent continuu este:
P0 = PIo = UmIm[(l + cos a) * »/2TC]2
Puterea activa este data de:
p = RI2 = umlm j- (TC - a +1 sin 2a)
265
Fiind o sarcina rezistiva, puterea reactiva fi deformanta smt nule, Randa-
mentul circuitului de redresare este:
h
p
II
J2
n 1 + cos a
71
TC — a -j- — sin 2a 2
Pentru conexiunea simpla cu o dioda (v. problema 3.2), curentul redresat
consta dintr-o singura alternanja a functiunii sinusoidale. In consecinta,
a = 0; n = 1
P0=±ujm: P =^-UmIm; >3 = 4^40,6%.
7T2 4 7T2
Pentru o conexiune cu punte cu diode, curentul redresat consta din ambele
alternanê si atunci
a = 0, n = 2, iar
P —-U I • P— — UI-
r
0 ^_2 m m > r ^
u L
Y =
) ~ =81,2%.
Cu ajutorul randamentului circuitului de redresare astfel calculat, se poate
aprecia eficacitatea cu care curentul alternativ este transformat in continuu.
Valorile calculate pentru cele doua conexiuni sint maxime, deoarece au fost
neglijate, in principal, pierderile de put ere in element ele de redresare la
conductia curentului in sens direct. Se poate observa dublarea
randamentului pentru conexiunea cu punte cu diode, fa{a de cea cu o dioda,
datorita redre- sarii ambelor alternate ale tensiunii sinusoidale.
Puterea aparenta la bornele de intrare a circuitului de redresare este:
avind valorile
2 )/2 UmIm $1
pentru cele doua conexiuni discutate.
— UJ„
2 m lx
Se observa ca P = 0,707 S pentru conexiunea cu o dioda si P = S pentru
conexiunea cu punte de diode. In consecinja, conexiunea simpla cu o dioda
este cea mai dezavantajoasa energetic. Circuitul de redresare primeste pe la
borne o putere aparenta de |/2 ori mai mare decit puterea activa in sarcina,
iar din aceasta numai 40,6% reprezinta putere de curent continuu.
Forma de unda reprezentata in figura 3.3, b este caracteristica circuitelor
de redresare cu elemente de redresare comandate, unghiul fiind denumit
unghi de deschidere al elementului. Prin comanda deschiderii elementului
redresor se poate furniza in sarcina o putere de curent continuu variabila.
Problema nr. 3.4. Un acumulator avind t.e.m. Ue este alimentat printr-o
dioda ideala de la o sursa de c.a. de tensiune e = Em sin oot (v. fig. 3.4, a). Ca
urmare a conducjiei unilaterale prin dioda, curentul de incarcare al acu-
mulatorului este periodic pulsatoriu cu impulsuri de forma sinusoidala
266
(v. fig. 3.4, b). Sa se calculeze sarcina electrica primita de acumulator in
intervalul At. Aplicaîe numerical Ue = 13,2 V, Rt = 1, Em = 24 V, /= 50 Hz,
At = 1 h.
Solufie: J
Valoarea np^die a curentulu| pulsatoriu este:
I
0=^~ f" (Em sin — U,) dM = J-
2TT J Yo ^7T
_ 1 cos Yo + 2EyQ — TZE
unde Yo (v. fig. 3.4, b) rezulfa/din condi{ia:
St-
Em sin Yo =Ue = E sau y0 = arcsin In consecinâ, valoarea medie este:
.Ue_
Hi
— 1 H— arc sin
TC
Ue
Em
1_
2
Sarcina primita in intervalul At este data q = IQ At.
Un caz particular, simplu de reînut, este acela pentru care valoarea efec-
tiva a t.e.m. sinusoidale (EJ vt este egala cu t.e.m. a acumulatorului (Ue).
Atunci, yo == 7T/4 $i prin urmare,
h
E
Ri
[--—] = 0,06831 — LJC- 4 J Ri
q = 3 600 I0 = 245,916 E/Rf [C], bentru A/ = 1 h
Pentru alegerea diodei sint necesare valorile curentului maxim prin dioda
In timpul conducîei $i caderea de tensiune la bornele diodei in timpul blo-
carii. Acestea sint:
Im = ~m-~ U'e ?i Udi = Fm+Ue
Hi
Numeric / To = 33°22, I0 = 2,058 A, q = 7 400 C, Im = 10,8 A, Udi = 37,2 V
Problema nr. 3.5. Pentru masurarea valorii de virf a unei t.e.m. periodice
alternative siriKtrice, se conecteaza la bornele generatorului de tensiune,
circuitul serie format dintr-un condensator C, o dioda D si un ampermetru A.
Daca aceste elemente se considera ideale (condensator fara pierderi, dioda
267
cu rezistenfa nula la conductie $i rezistenfa infinite la blocare, ampermetru
cu rezistenâ interna nula) sa se arate ca indicafia aparatului corespunde
intr-adevar valorii de virf a curbei de tensiune, indiferent de forma periodica
de variafie In timp a acesteia.
Fig. 3.5
Solutie:
In absenfa diodei, curentul prin circuit satisface ecuafia:
i=C
dUe d t
fiind de asemenea o funcfiune de timp periodica alternative îmetrica, tre-
cind prin zero la momentele de maxim ale curbei de tensiune si avind valori
maxime la momentele de anulare ale acesteia.
Prezenâ in circuit a diodei ideale determine apariîa unui curent
pulsatoriu prin circuit, cu impulsuri pozitive, pe durata carora ecuajia (1)
ramine valabila. Daca se alege originea de timp la momentul de virf negativ
al curbei de tensiune (ca in figura 3.5, b), atunci intervalul de conductie este
0 = t = T/2.
Ampermetrul magnetoelectric indice valoarea medie a curentului pulsa-
toriu prin circuit:
T 1 fr j, 1 f r/2 duc ,. C CUm , 2C TT
In consecinta, indicaîa sa este intr-adevar proportionate cu valoarea de virf
a tensiunii periodice alternative simetrice ntesurate:
a = kaIe = 2Cfka Um = RUm,
unde ka este constanta ampermetrului. Constanta k = 2Cfka a acestui sistem
de masura are valori mari pentru valori mari ale capacitajii condensatorului
serie ?i frecvenêi tensiunii masurate. Prin alegerea adecvata a valorii lui C,
la o frecvenja data a t.e.m., se poate lucra liitotdeauna cu un miliamper-
metru sau microampermetru.
Problema nr, 3.6. Un dipol receptor este alimentat la borne cu o tensiune
periodica alternative simetrica, cu alternate trapezoidale. Masurarea acestei
tensiuni se efectueaza cu trei voltmetre de tip a) magnetoelectric, b) electro-
dinamic §i c) electronic de virf. Sa se determine indica tiile celor trei volt-
metre.
Aplicatie numericd: Um = 10 V; T0 = r/8 §i T0 = 0.
26S
Solutie:
Aparatele magnetoelectrice indica valoarea medie a marimii masurate.
Aparatele electrodinamice indica valoarea efectiva. Aparatele electronice de
virf, dupa cum le spune $i numele, indica valoarea maxima.
In consecinta, indicative celor trei tipuri de aparate sint urmatoarele:
Umea = 0
b) U=Ujl-2l$«>T0
C
) ^ max
Numeric.: a):0? V;^bJ 10^0,8^4; c) 10 V.
PsAtVii, uu<|a ’€reptunûlar]|? T0 = 0 §i prin urmare,
&) '* &rne& "v ^ ^ C) ^max = ^m
Aparatele-magnetoelectrice indica valoarea zero pentru orice tensiune
periodica alternativa^simetjica {pare, prin definitie are componenta
continua nulSt), desi bobinele lor sftft parcurse de curent (pericol de
supraincalzire fi deteriorare).
Problema nr. 3.7. Un d/pol receptor alimentat la borne sub o tensiune
nesinusoidala absorflbe un curent nesinusoidal pentru a carui mSsurare se
inseriaza in circuit trei ampermetre, unul magnetoelectric, altul de inductie §i
altul termic. Prirnele doua aparate indica F = 3 A ?i respectiv / " = 4 A. Sa se
determine valoarea indicata de ampermetrul termic.
t Solufie. *
Ampermetrul magaetoelectric indica componenta continua, deci F = I 0.
Ampermetrul termic indica valoarea efectiva, deci
;
Ampermetrul de indac|ie indica valoarea efectiva a componentei alternative,
pfin | urmare:
5
:i r = p\ + 7| + ... = p2 - 7'2
Iri consecinta, vabarea efectiva a curentului nesinusoidal absorbit de
dipolul receptor $i indicat de voltmetrul termic are valoarea 7 = f7'2+ 7"2-
Numeric: I — 5A. • ,
33. MARIMI PER10DICE NESINTJSOIDALE
; ■ PROBLEMS PROPUSS ' i
:[* | '■
E^bWema^ nr. 3.8. fe se~"cal£uleze valorile medii si valorile efective ale
tensiunii la borne, cur<ntului' absorbit §i puterii primite de un dipol receptor
pentru care formele d> unda sint reprezentate in figurile 3.8, a, b, c §i d.
269
Fig. 3.8
Problema nr. 3.9. Tensiunea aplicata unui circuit consta din o components
de curent continuu U0, o components sinusoidala UA sin <0/ si o components
sinusoidalS dublu redresatS UB |sincotf|. Sa se determine valoarea medie $i
valoarea efectiva a acestei tensiuni nesinusoidale.
Problema nr. 3.10. Forma de undS a unei tensiuni periodice nesinusoidale
este pulsatorie avind impulsiile dreptunghiulare, de amplitudine U0 si durata
T0. Perioada este T. SS se determine descompunerea spectralS a acestei
unde si sa se exprime valoarea medie $i valoarea efectiva infunctie de U0 si a
= T0]T.
Problema nr. 3.11. Regimul nesinusoidal de funcîonare al unui circuit
dipolar este caracterizat de urmStoarele marimi:
u = 300 2 sin <&t + 60 Yl sin(3<o2 — 45°) + 50 Sin ;
i = 20 Y2 sin(<02f - 90°) + 5 f2 sin(3co/ + 45°) + 4 [2 sin(5<o* - 60°)
Sa se calculeze: U, I, S, P, Q, D.
Raspuns:
U = 310 V; 7 = 21 A; S = 6500VA; P = 100 W; Q = 5870 VAR;
D = 2 800 VAD.
Problema nr. 3.12. La bornele circuitului din figura 2.12 a se aplicS
tensiunea reprezentatS in figura 3.12, b. Dioda idealS va permit* trecerea
curentului intr-o singurS direcjie (indicatS de triunghi). SS se determine
indicate celor douS ampermetre dacS acestea sint: a) magnetoelectrice; b)
electrodinamice. Sa se repete problema pentru prima armonicS a tenshnii
aplicate.
Fig. 3.12
(V)ku(t)
(ms)
b
3
270
3.4. CIRCUITE LINEARE IN REGIM PERIODIC NESINUSOIDAL PROBLEME
REZOLVATE
Problema nr. 3.13. O bobine ideala avind inductivitatea L este alimentata
sub o tensiune la borne, alternative simetrica, cu alternate dreptunghiulare,
de valoare maxima U0. Sa se determine variaîa in timp a curentului
absorbit. Solutia 1:
Ecuaîa diferenîala de funcîonare a circuitului, ub = L dijdt, se poate
scrie sub forma:
dz
6t
pentru 0<t<Tj2;
,%(t)
0
1—L —1 /
k mL_ 01mV
Up
L
Fig. 3.13, a, b
pentru Tfect <T Solufia acestei ultime ecuajii se obîne direct prin integrare
§i este:
i(t) = i{0) + r — dt = i(0) + -~± t, pentru 0 ^ t ^ Tjl;
Jo L L
dt
i(t) = i(0) + ~r~^~ ~ = *'(°) + ~{T - t), pentru 7/2 < * < J
Deoarece tensiunea la borne, fiind funcîune alternative, nu are componente
continue, rezulte ce si curentul prin bobine este funcîune alternative. Com-
ponenta continue a curentului este nuie numai dace:
^*(0) = —— — w I4
In consecinte, variaîa in timp a curentului prin bobine e date de
funcîunea alternative simetrice cu alternante triunghiulare:
i(t) =
^ ’ pentru 0 ^ t ^ Tj 2;
entru
P
Aceasta funcîune e reprezentata grafic in figura 3.13, c. Se poate
verifica grafic ca tensiunea la bornele bobinei e proportionate cu derivata
curentului.
UT
Valoarea maxime a curentului este Im=
L4
Solutig 2:
Descompunerea spectraie a tensiunii la borne (v. Breviar, tabelul de des-
compuneri spectraie) e seria de armonice:
u6(*) = — 23 577-7 sin(2£ + 1) at
it *_o 2 k + 1
271
Amplitudinea armonicei de tensiune de ordinal tn = 2k + 1 fiind um = =
(4Imn) U0, funcfiunea care reprezinta In complex nesimplificat tensiunea la
borne rezulta din Insumarea reprezentarilor in complex ale termenilor
dezvoltarii acesteia in serie Fourier:
U„ mm 1^2. f) _i_ ei(2* +1)
7i tZo2k + 1
at
Impedanâ echivalenta complexa a bobinei pentru armonica m fiind
—m =
rezulta reprezentarea in complex a curentului absorbit:
t- E
Urn
4U,
m <=* 1,3,5,. .
=-Ê
TCCoL ]feo (2k -f l)2 j
ej(2k + 1) at __
TZWL *=»o (2& -|-1)2
1 j [(2* + l)ctf- £-]
2
e
In consecinâ, variatia in timp a curentului prin bobina are descompu-
nerea spectrala:
i(0 = 3m {/} =
7T2L jfco(2* + l)2
. cos(2A +
deoarece <o = 27i/T
Se recunoa^te in seria de mai sus descompunerea spectrala a funcîunii
periodice triunghiulare reprezentata in figura 3.13, c (v. Breviar, tabelul de
descompuneri spectrale).
Utilizarea metodei descompunerii spectrale pentru determinarea
curentului prin bobina este mai anevoioasa decit metoda integrarii, atunci
cind se cere solufia in forma compacta, deoarece este necesara sumarea
unei serii trigonometrice; dar, este mai avantajoasa atunci cind se dore^te
spectrul curentului sau diferitele marimi caracteristice regimului nesinusoidal
(cum sint coeficien$ii de distorsiune sau puterile).
Astfel ;oeficien$ii de distorsiune au urmatoarele valori:
kZi (2k +1)2 >00 1

2 -------
ftto(2A+l)2
" 1 (2k +1)«
S——
k-a (2k +1)4
Vl8,944% = 4,51 %
]j 1,446% = 1,21 %
272
Se verifica proprietatea cunoscuta a unei bobine ideale de a avea un
coeficient de distorsiune a 1 curentului mai mic decit cel al tensiunii (efect de
netezire).
Problema nr. 3.14. Un condensator ideal, avind capacitatea C, este
alimentat sub o tensiune la borne alternative triunghiulara (v. fig. 3.14.6).
Sase determine variatia in timp a curentului prin condensator.
5 ol'li'tzd / .*
Curentul prin condensator este solute a ecuafiei diferentiale:
i (t) = c^
dt
unde
=
{/0|l — » pentru 0 ^ t ^ Tjl;
U°("” ^ — 3)> pentru Tjl^t^T
Rezulta imediat:
— 4CU0/T, pentru 0 <t < T/2; + 4CC/0/r pentru T/2 < t < T
Curentul prin condensator este functiunea alternative simetrice cu alter-
nate dreptunghiulare de amplitudine 4CU0/T (v. fig. 3.14, c.)
Solufia 2:
Descompunerea spectraie a tensiunii la borne fiind date de
(u„(*) = — C/0f)—— cos(2A + 1) at 4(>w rc2 °*=o(2*+l)24 ’
(conform cu tabelul de descompunere spectraie, v. Breviar), rezulte repre-
zentarea acesteia in complex simplificat sub forma:
Ub = 4^- £ —-— e*/2
— V^Tt2 M (2k + l)2
Admitanfa pe armonica de ordin m = 2k + 1 fiind Ym = j o>mC, rezulta
pentru armonica de ordin m a curentului expresia :
lm = jwwCC/m
273
Curentul are atunci reprezentarea in complex:
In consecinfa, variafia in timp a curentului prin condensator are des-

compunerea spectrala:
(deoarece w = 2njT).
i(t) = 3m. sin(2A + 1) oit,
in care se recunoafte funcfiunea periodica alternative simetrica cu alternate
dreptunghiulare de amplitudine 4CUJT (v. Breviar, tabelul de descompuneri
spectrale).
Probiema nr. 3.15. Circuitul serie R-L, cu R = 2 Q. $i L = 6,66 mH (fig.
3.15, a) este strabatut de un curent periodic, avind forma deunda tri-
unghiulara (v. fig. 3.15, b). Sa se determine variajia in timp a tensiunii
apficate la borne. Perioada este T = 20 ms.
Solutic:
Tensiunea la borne are expresia:
Componenta urmarefte forma de unde a curentului: uR — Ri = 2i, iar pentru
componenta uL se obfine:
, dt ( 2 0 <t < 0,01,
uh = L — = {
d< |—2 0,01 <t<0,02
Prin adunarea ordonatelor curbelor uR $i uL (v. fig. 3.15, c) se obfine va-
riaîa in timp a tensiunii la borne:
= VLR(t) + uL(if) = Ri + L^~
at
unde
3001— 1, 0<t< 0,01;

5 — 3001; 0,010 < t< 0,02
6001, 0<t< 0,01;

8 — 6001 0,01 <t< 0,02
(vV
a
h
Fig. 3.15
C
274
Problema nr. 3.16, Tensiunea la bornele unui circuit serie R-L e funcjiune
periodica alternativa simetrica cu alternate dreptunghiulare. Sa se determine
forma de unda a intensitatii curentului prin circuit.
Solufia 1:
Descompunerea spectrala a tensiunii aplicate la borne (v. breviar, tabeluj
de descompuneri spectrale) este data de:
CO
u
»(*) = sin(2£ +!)
TC k=o 2k + 1
Impedanta circuitului serie R-L pentru armonica de ordinul m = 2& + 1 este:
Zm == R + jmaL = YR2 + (wwl)2 e5arc‘e(m“i/B)
In consecinta, expresia curentului este funcîunea periodica alternativa si-
metrica a carei descompunere spectrala este:
£1
sin
— arc tg
7Z m=l, 3,... m ^R2 + m2co2L2
Expresia obtinuta se mai poate eventual prelucra, tinindu-se cont ca
, mo>L moiL . , moL R
sinarctg------------= ------~ si cos arctg- -= ..........=
&
R VR2 + m2<*2L2 r b
R YR2 + m2<*2L2
Se obtine:
CO
R
n kÔ 2k + 1 i?2 + (2A- + l)2 co2!-2

sin(2A + 1) at —
coL
4Un
TC KQ R2 + (2/c + l)2 co2E2
cos(2A -f- 1) at
Paca se noteaza a = a>LfR $i se utilizeaza pentru prima suma descompu-
nerea in fractii simple, se obtine in final:
.... 4U„ sin (2/c + 1) al 4V0 y's (2k + 1) sin(2fr + 1) cot
~ r.R kd> 2k+ 1 ~ nR iho (2k + l)2 + o2
4170 cos(2/c +1) cat TCCOL A=O (2k + l)2 + fl2
275
Pentru insumarea seriilor Fourier obfinute, ultima expresie este cea mai
convenabila. Astfel sumele celor trei serii din ultima expresie sint urma-
toarele:
0
4 ys sin(2A +
re /ho 2k + 1 ""1—1, TC
< tot < TZ;
t < IT:
4 y\ (2k + 1) sin(2A + 1) co/ TC ) (2A' + l)2 4- a2
sh aco/ — sh a(cof — TC) sh Tea
—sh a(cot — TC) — sh a(cot — 2TC) sh 7ra
>0<6)/<jr;
* 7r<o>f<2;r
4 cos(2A + 1) co£
-E
TC k=0 (2A + l)2 + a2
ch a(at — TC) — ch aoi r\ ^ ^
- - -1^-------------» 0 < of < n;
» 7w < co/ < 2“
a sh Tea -ch a(cof — 2TC) — ch a(co* — TC)
a sh Tea
Inlocuind in expresia curentului si efectuind opera£iile, se obtine in final
solutia:
/
i(0 =
( ~T‘
£o_| j _ 2e L
R R
R
0<t< T/2;
1+
-------------r/2<<<r
1-
V1+eL2
Solutia 2:
Se considera circuitul serie R-L, strabatut la momentul / = 0 de curentul la
bornele caruia se aplica tensiunea:
U0, pentru 0<tf< T/2;
u
bw =
-U0, pentru Tjl<t< T
Ecuatia circuitului fiind
Ri + L — = U0, pentru 0 < t < 7/2,
d£
solutia se cauta sub forma:
i = + At L> *
si
unde A rezulta din conditia:
i(0) = iL=!± + A, A=iu-k±
si si
276
Curentu] are deci expresia:
i(0 = 11 — e L l + M L pentru 0 < ^ T\2
atingind la capatul intervalului valoarea:
Pentru intervalul T/2 < t < T, ecuatia circuitului fiind
Ri + L^-=~U0,
at
se cauta solutia sub forma:
i(t) = -^+Be
XI
unde B rezulta din condifia:

v,
i(J/2) = -B±+ B, B = i(r/2) +
uo_
R
Expresia curentului este deci:
m—^[i-e'^H)]+[^(i_e-^)+
R T-1 Rf TA
+ %UfTL'*\z 2J, r/2<f<7\
avind la sfirsitul intervalului valoarea:
i(T) = -^ (1 - e"* *) ■+^ [ i - e" e“ ^ * + iu,
_*T IT /
= ê * --^(l-e L2J
Condifia de periodicitate a curentului impreuna cu conditia de conti
nuitate impusa unui curent prin bobina cer Insa ca:
i{0 + ) = + ) = i(T—)> adic^ = i(?)
R^
---T
>L—
Valoarea initiate a curentului ezulta deci din ultima relatie si are ex presia:
R
1-e
R_T_ L 2
_R_T_ 1+e L2
277
In consecinta, expresia curentului pentru 0 ^ t ^ T/2, este data de:
Similar, se obtine:
v (
i(<) =
—F r " _g,l ’ TI2<*<T-
\ l_e“rT J
Comparind cele doua metode utilizate, metoda descompunerii spectrale si
metoda integrarii ecuaîilor circuitului (v. si Breviar), se pot constata avan-
tajele primei metode atunci cind se cere descompunerea spectrala a solujiei
fi avantajele celei de a doua metode, atunci cind se cere variaîa in timp a
acesteia.
Solufia 3:
Metoda integrarii ecuatiilor circuitului poate fi intrucitva simplificata daca
se observe ca pentru intensitatea curentului — funcîune periodica
alternative simetrica — condiîa de continuitate si periodicitate se poate
scrie:
i(0) = -i(r/2)
Se cere solufia ecuaîei:
Ri + L— = U0, pentru 0< t< T/2,
dt
care satisface condiîa i(o + ) = — i (T/2 —)
Daca solufia complete se scrie fi sub forma:
-------------------------------"-gy-e r< » pentru 0<i<r/2,
l + e~TT
atunci Constanta C rezulta simplu din condijia:
Uo_, C
R RT
1 + e“ia
R
C
_R_I_ 1 + e L2
e
—L.
L2,
cu valoarea
C=—2
U0
In consecinta, curentul are expresiile-^
‘W-T «-
2e
1+e
R_T_ " L 2
h pentru O^t^.T/2
278
i(t) = - i(t - r/2), pentru r/2 < t < r,
rezultate care sint in deplina concordanâ cu cele obfinute anterior.
Problema nr, 3.17. Un condensator de capacitate C, fara pierderi, este co-
nectat la bornele unui generator de impulsii dreptunghiulare de tensiune, de
a'
i e(t)
n a T1 £ i
n H t
-f 0 t
b
Fig. 3.17 a, b
amplitudine U0, durata Tx $i peitioada T, avind rezistenja interna serie r„ Se
cer curbele de variate, ale curentului ?i tensiunii la bornele condensatorului.
Rezolvare:
Generatorul de impulsii dreptunghiulare se reprezinta prin schema serie
din figura 3.17, a. La bornele generatorului in gol, tensiunea urmare^te va-
riajia in timp a t.e.m. e(tf), reprezentata in figura 3.17, b. Prezenâ
condensatorului la bornele generatorului distorsioneaza forma de unda
furnizata de acesta in gol, forma de unda care inceteaza de a mai fi seria
periodica de impulsii dreptunghiulare.
Tensiunea u(tf) la bornele condensatorului satisface ecuajia:
RC
— U= \ U°’
* lo.
0<t< T1; T1<t< T
cu conditiile de continuitate fi periodicitate
u(Ti -) = U(7:1 +) fi u(0+) = u(r-)
Solutiile acestei ecuatii pentru cele doua intervale sint de forma:
t
sr { T RC
u(<)=. U0 + Ae ‘ . 0<t< Tlt Be~ ‘~ ‘V , T1<t<T
unde constantele A fi B se vor determina din conditiile de continuitate:
U0 + 'A e-r*/RC = S; U0+A = Be~T’lRC,
cu T1 + T2 = T. Se obîn;
i _ e~ 7^c l
A = -U01- _; B=+U0-
i - e-r'RC ’
T R
e~ ll C
e-T/RC
279
Tensiunea la bornele condensatorului este atunci data de:
u(0
^0
1
1_
1
e-T'!RC
e~TlRC
t
f RC,
0<t<Tx;
1 - e~TdRC 1 - Q~TIRC
t-Ti RC .
T^t^T
Curentul prin condensator fiind dat de ecuaîa i = C dujdl, rezulta sub
forma:
U0IR
1 -e~r^C 1 - e~TlRC
RC,
1 - e"~ T'!RC
1 - e“ TIRC
tj-T* RC
o<t< rlf-
T1<t< T
Evolufia in timp a tensiunii u(tf) §i a curentului i(^) prin condensator sint
date in cuprinsul unei perioade. Din periodicitate, rezulta:
u (t + r) = u(<), i (t + T)= i (/).
astfel incit evoluîa in timp a acestor marimi poate fi obînuta pentru in-
treaga axa a timpului. Curbele de variate in timp pentru doua perioade sint
reprezentate in figura 3.17, c.
Valori mari ale raportului T/RC conduc la forme de unda ale tensiunii la
bornele condensatorului, mai apropiate de seria periodica de impulsii drept-
unghiulare. La o frecvenfa de repetifie / = 1 / T data §i la un raport impuls /
pauza TJT2 dat, distorsionarea formei de unda a generatorului se reduce prin
micforarea valorii capacitajii condensatorului paralel pe ieîrea sa.
O rezistenfa mica de ie$ire a generatorului favorizeaza de asemenea menî-

nerea unei forme de unda cit mai dreptunghiulare.
Problema nr. 3.18. Atenuatorul unui osciloscop cu tub catodic (v. fig. 3.18,
a) este un circuit prin care se reduce amplitudinea semnalului de intrare fara
a se deforma forma de unda. Pentru reglarea atenuatorului se oscilogra- fiaza
o tensiune periodica alternative simetrica, cu alternate dreptunghiulare (v.
fig. 3.18, b) aplicata prin atenuator. Se modifica valoarea capacitafii
280
condensatorului variabil C pina cind forma de unda oscilografiata reproduce
fara deformare forma de unda aplicata la intrarea atenuatorului.
Se cere: a) valoarea C a capacitajii condensatorului reglabil pentru care
atenuarea se realizeaza fara deformare; b) formele de unde oscilografiate
pentru C =£ C0.
Rezolvare:
Reducerea tensiunii e (2) aplicata la intrarea atenuatorului se obîne prin
divizorul de tensiune format din rezistenfa R a atenuatorului $i rezistenfa R {
de intrare a osciloscopului. Impedanfa de intrare a osciloscopului nu este
insa pur rezistiva. Partea sa reactiva se poate reprezenta printr-o capacitate
echivalenta C,. de intrare. Conectarea condensatorului reglabil C In paralel cu
rezistenâ de atenuare R permite compensarea caracterului capacitiv al
intrarii osciloscopului.
a. Determinarea condifiei de atenuare fara distorsiune. Atenuarea fara
distorsiune a unei tensiuni periodice oarecare aplicata la intrare are loc
atunci cind schema de atenuare formata prin inserierea grupurilor paralel R
C ?i R{ Cf se comporta rezistiv pentru orice components armonica a tensiunii
aplicate. Astfel, o tensiune sinusoidala e = E]fl sin <&t aplicata la intrarea
atenuatorului apare la intrarea osciloscopului in raportul
U_e _ Y _ jtoC________+ 1IR___ _______________ JRj( 1 - jo>RC)
£i ~~ 1L + li ~ jco(C + Ci) + 1 /JR -j- 1 IRt “ i?<( 1 + jcoi?C) + R( 1 +
joRiCi) ^
care devine real $i independent de frecvenja,
in concilia:
fir
fi«
Ri
R + Ri
a< 1
RC = C = CtRJR
(2)
P)
Aceasta este condi{ia de atenuare fara distorsiune. Condi (ia ramine
valabila fi pentru forme de unda ale tensiunii de intrare care nu sint neaparat
periodice. Intr-adevar rafionamentul efectuat pentru funcfiuni periodice prin
descompunere spectrala in serie Fourier poate fi repetat pentru funcjiuni
aperiodice prin transformarea Fourier. Aceasta condifie trebuie sa rezulte
atunci, direct din ecuafiile circuitului, pentru orice funcfiuni de timp, aplicate
la intrare. Acest rafionament este efectuat in solufionarea p5r{ii a doua a
problemei.
b. Indefendenta condifiei de atenuare fara deformare de forma de undi a
tensiunii de intrare. Ecua(iile circuitului sint:
— -f C— = ^~ + Ct^- (teorema I Kirchhoff) (4)
R Al Ri d/
uf = u + ue (teorema II Kirchhoff) (5)
O atenuare fara distorsiune are loc atunci cind uf(t) =a e(t), unde «e un
scalar subunitar, determinat din ecuafiile:
(l — a)uf = u
281
Eliminind tensiunea n(t) intre cele doua ecua{ii se obtine relatia:
(7)
care i$i menîne valabilitatea pentru o funcfiune de timp ut(t) arbitrara,
aplicata la intrare numai daca:
1 —g_ R _Cj OL Ri C
(8)
Condiîile (8) sint astfel identice cu cele determinate mai sus (relaîile (2) si
(3)).
c. Determinated tensiunii de iesire a atenuatorului atunci cind tensiunea
de intrare este unda dreptunghiulard. Ecuafia diferenjiala a tensiunii ut(t) se
obfine din ecuatiile (4) §i (6) prin eliminarea celeilalte necunoscute, u(t).
Daca se noteaza.
C.-C + C,
se obtine:
dt Rp diR
(9)
Deoarece marimea’ de intrare e funcîune periodica alternative simetrica
e(/) == e(/ + 3T/2), determinarea soluîei se va efectua numai pe inter
vals unei jumatafi de perioada 0 < t < T/2. Se va utiliza metoda integrarii
ecuaîilor de circuit (metoda regimului tranzitoriu compatibil cu cel periodic
(v. Breviar), cu adaptarea ceruta de periodicitatea e(/) = e(t + T) = = — e(t
+ T[2). Regimul periodic al tensiunii ue(t) se obtine din continuarea
periodica a funcfiunii de timp definite in 0 < t < T/2, solutie a ecuafiei (9) cu
conditia:
ue(0 —) = — ue(r/2 -) (10)
In intervalul 0 < t < T/2 func Jiunea ui(t) este discontinue la t = 0, avind
saltul 11,(0 +) —u,(0—) = 2 E0. Derivatele in (9) sint considerate atunci in
sens generalizat, aceasta ecuatie putind fi rescrisa sub forma:
Cp + -Hi = 2CEom+ — • 0 < t < T/2 (11)
p
dt Rp °WR '
O ecuatie diferentiala de ordinul unu y' + ay = f(t) are insa solutia:
y(t) = e~at |^y(0—)+ ^ eflTf(T) dxj
Prin inspecîe
a
f(*) = 2-£-£,*(*) +
CJJ
Ep
RCp
(12)
(13)
282
Efectuind integrala de convolute in (11) cu f(£) §i a dat de (12), rezulta:
U.(<) = e-^[«.(0 -)+£o2i?C~JpCp] +£0^. (H)
in care we(0—) determinat prin conditia (9) e dat de:
Ue(o~) = - E0^ r^—+
R L RpCp
■ RpCp — RC ________2_____1 /i^\
+
RpC, 1 + e-WpJ [D)
Inlocuind (14) cu (13) se obtine expresia finala a tensiunii la iesirea
atenuatorului:
>‘tLe(t)
Fig. 3.18 c
Ue(t) = , |?pCp - AC 2e~llRpCr \
E0 R-i-Ht [ M RPCP 1+e-r/2J?pCpJ
Graficul marimii de iesire wc(/), pentru diferite valori ale raportului RpCpIRC
este reprezentat in figura 3.18, c. Funcîunea de timp este discontinue,
avind la t = 0 si t = Tjl salturi de valoare
ue{0 +) — M.(O-) = a 2E0(2 — RpCpIRC)
Se spune ca circuitul este capabil de salt deoarece in acest caz, tensiunea
de iesire ue(t) care este $i tensiunea la bornele condensatorului Ct este
funcjiune discontinue de timp. Se observa ca circuitul considerat are o bucla
formata numai din cele doua condensatoare ?i tensiunea de intrare. Se poate
completa, mentionind ca in circuitele electrice in care exista ochiuri formate
din laturi in care se afla numai 'condensatoare si generatoare de tensiune,
functiunile de timp care descriu caderile de tensiune la bornele condensatoa-
relor sint, in general., discontinue.
Problema nr. 3.19. Pentru netezirea formei de unda a tensiunii redresate
in circuitul tde redresare monofazata cux punte de diode §i sarcina rezistiva
se utilizeaza un filtru LC cu bobina de inductivitate L conectata in serie si
respectiv condensatorul de capacitate C conectat in paralel cu sarcina rezis-
. Fig. 3.19
tiva R. Sa se determine variafia in timp a tensiunii la bornele sarcinii rezis-
tive R, daca tensiunea aplicata la bornele circuitului se considera de forma
e(/) = Em | sin c*t |
283
Solufie:
Se va utiliza metoda integrarii ecuajiilor circuitului (v. Breviar). Alegind ca
variabile independente tensiunea u(£) la bornele grupului paralel RC §i
curentul i(/) prin bobina L, ecuaîile circuitului se scriu:
c — --------------------------------------f- u,
dt
A r* du , 1
0 = C----------------------------------- -U — l,
dt R
unde
e = E sin tot, pentru 0 < t < T = 7c/a>
Aceste ecuafii se integreaza in condiîile de continuitate si periodicitate
»(0) = i(T) ?i u(0) = u(T)
Tensiunea u(2), ceruta prin enunûl problemei, satisface ecuaîa diferen-
tiala de ordinul doi:
LC + — — + u = Em sin tot, pentru 0 < t < T, d/2 R dt ^
$i condiîile de continuitate - periodicitate:
(fL-(T)L,
Solutia acestei ecuatii neomogene se scrie sub forma:
u(0 = + np(<),
unde up(/) este solutia generala a ecuatiei omogene, cu expresia:
ug(t) = A01 e** + A 02 ea*
in care a2 si a2 sint radacinile, considerate distincte, ale ecuatiei
caracteristice asociate ecuatiei diferentiale: r2 + 2ar + coj = 0, cu expresiile;
*1,2 = — a ±K«2-CO|; a = -±~; <4 = -^,
iar up(/) este solutia particulars a ecuatiei neomogene, sinusoidal variabila in
timp, de forma
np(t) = EmH(o>) sin [«* — 4/(<o)]
cu H(o>) si obtinute prin inlocuire si identificare, -cu expresii finale de forma:
HH =
(jco)2 + 2a jco -f- cog
<J>(<o) = arctg
2aco cog —CO2
284
Pentru simplificarea operator de determinare a constantelor A01 §i Aoi,
acestea se pot considera de forma:
A _______________________ ^1 Em . A ___ ^2 Em
A
01 ~ ! _ 02 — 1 __ e«,r
cunoscind ca in regim periodic apar in solutii functiuni de forma e®*7
/(I — eUmT), M = 1,2,
In consecinâ, expresia tensiunii u(tf) la bornele sarcinii are expresia:
^ # sin(o* - <W + ^-7 + ^2^—r>
£»» 1 - eaiT 1 — ea>r
dependents de constantele A1 si A2 ce se vor determina cu ajutorul celor
doua condiîi de periodicitate, pentru u(tf) si pentru du/dt. Se obfine
sistemul de ecuaîi algebrice:
Aj_ + A2 = H sin(oor — + H sin = 2 H sin
a 1Al + a2A2 = a)H cos(co7" — tj;) — coH cos ^ = — 2 coH cos <}>,
ultimele egalitafi fiind valabile deoarece c>T = n. Observind ca:
H sin ^ =
2acocog
-, H cos <p = -- “8 Ka - coa) (
(af + co2) (a| + co2) (af + co2) (a| + co2)
sistemul de ecuatii pentru constantele A± si A2 devine:
A1~\- A2 — — 2<OG)Q
QI + «2
(a2 + co2) (ai + co2) ^ 2
+ T?~“ „
(af + co ) (a| + co2)
2
Solutiile acestui sistem sint:

£ _ _ 2cocog aj«! - co2 — a2(a1 + a2) _ ^ cog 1
1
a2 — a2 (a2 + co2) (a| + co2) aL - a2 af + co2
^ _ _ 2cocog afaj - co2 — at (a! + a2) _ ^ 1
2
a2 - a, (a? + co2) (af + co2) a2 - <xt a| + co2
Variajia in timp a tensiunii u(t) la bornele sarcinii are atunci expresia f
inala:
u(0
Em
<02
-------------= sin,
/(cog - co2)2 + 4a2co2 l
U— arc
<»0 f___________________1____5
- cog [ a? + co2 ! _
paiT
1 eg>*
; + co2 i _ ea>r
valabila pentru intervalul 0 ^ t ^ T. Pentru t > T soluîa se obfine prin
continuare periodica: u(/) = u(£ — T), t putind avea orice valoare.
285
Problema nr. 3.20. Puntea Hay modificata, reprezentata ia figara 3.20, ar
poate fi utilizata pentru masurarea pierderilor totale de putere in tole fero-
magnetice in regim nesinusoidal. Tolele de proba sint introduse in aparatu]
Epstain, a carui infaûrare primara este conectata intr-un brat al puntii.
Circuitul echivalent al aparatului Epstein este format din rezistenja de c.c. a
infaûrarii primare i?w in serie cu grupul paralel format din rezistenta Rd de
pierderi a tolelor §i reactanâ inductiva Xd. Schema echivalenta, de calcul a
acestor punji este reprezentata in figura 3.20, b. Sa se determine condi- |iile
de echilibrare a puntii. In diagonala de masura este folosit un indicator de
nul.
Solutie:
Puntea fiind alimentata de la o tensiune de forma nesinusoidala (de
exemplu o tensiune alternative simetrica cu alternant e dreptunghiulare),
conditiile de echilibrare trebuie sa rezulte independente de frecvenâ.
Determinarea condifiilor de echilibrare se poate efectua considerind puntea
alimentata in regim permanent sinusoidal, sub o tensiune de frecvenja
oarecare. Atunci
?La?Lc — %.}£-& SaU —a—c^-b = ^-d *
Inlocuind, se obîne:
jtoCb \ 1 -f jcoCbRb )
— Rw “b
Rdi°*Ld
ft# -f
Observind ca la echilibrul puntii in c.c. se indepline^te conditia:
RaRc = fiwK
rezulta pentru echihbrarea in c.a. relajia:
RttRe
1 1 Rgfala
jtoCj, } Ra + jto-Ltf
(I)
din care, prin separarea parîi reale §i imaginare, se obîne:
RaRe = RbRa=jf- (II)
Cb
Condiîile de echilibrare nu depind de frecvenja tensiunii de alimentare.
In consecinfa, puntea poate fi alimentata la o tensiune nesinusoidala. Se
efectueaza o echilibrare in c.c. cu ajutorul rezistorului variabil R'w> pina la
286
satisfacerea condÎei RaRc = RWR'W (de observat ca Rw e cunoscut fiind re-
zistenja de c.c. a infafurarii primare a aparatului Epstein fi prin urmare R'w
poate fi calculat din relaîa de echilibrare). Se efectueaza apoi echilibrarea
in regim periodic, prin reglari succesive, cu ajutorul rezistorului variabil R b fi a
condensatorului variabil Cb.
Rezistenta totala de pierderi in tola rezulta atunci,
Ra = -
Condiîa de echilibrare (II) demonstreaza ca schema echivalenta a punîi
Hay modificate, pentru regimul periodic (echilibrarea in curent continuu fiind
efectuata), este cea reprezentata in figura 3.20, c.
Schema de masura din figura 3.20, a permite ma- Fis- 3-20' c surarea
comparativa a pierderilor de putere totale in
tole cu ajutorul puntii fi cu ajutorul wattmetrului. Bobina de curent a watt-
metrului este mentinuta permanent in circuit. Pentru masurarea cu watt-
metrul se inchide intreruptorul K. Modificarea sensibilitaîi wattmetrului se
obîne cu ajutorul rezistorului reglabil R, cu valoare mare fata de reactanta
inductiva a bobinei de tensiune a wattmetrului. Doua voltmetre, unul pentru
valoarea medie, altul pentru valoarea efectiva, conectate in infasurarea
secundara a aparatului Epstein, permit fixarea valorii de virf a inducfiei in
tole fi respectiv indica distorsiunea tensiunii in secundar.
Prin echilibrarea in curent continuu se compenseaza rezistenta infafurarii
primare a aparatului Epstein, rezistenta bobinei de curent a wattmetrului fi
rezistenta conductoarelor de legatura.
Problema nr. 3.21. Circuitul serie R-L e alimentat de la un generator de
t.e.m., ue = U0 + U1 sin (fig. 3.21). Curentulprin circuit fi caderile de tensiune
la bornele rezistorului fi bobinei sint masurate cu aparate de tip
magnetoelectric si apoi de tip electromagnetic. Sa se determine indicative
aparatelor in cele doua cazuri fi sa sespecifice daca aceste indicatii sint
suficiente pentru calculul puterii active.
Aplicatie numericd: R = 3 ; coL = 4 fl;
U0 = 18 V; Ux = 40 V.
Solufie:
Deoarece intensitatea curentului prin circuit are expresia:
unde
rezulta pentru caderile de tensiune, soluble:

uR = Ri — U 0 + Ux — sin (at — 9)
uL = L — = U1 — cos (at — 9) h df 1 Z '
Numeric:
i = 6 + 8 sin (cot — 53°)
uR = 18 + 24 sin (at — 53°)
uL = 32 cos (at — 53°) = 32gin (co/ -J- 47°)
Valorile medii indicate de aparatele magrietoelectrice §i valorile efective
indicate de aparatele electromagnetice se scriu fara dificultate. Se obtine:
I0=6A; UR0= 18V; ULO = 0 I = V 62 + (8/^2)2 = 8,25A UR — RI = 24,75V; Uh = |
= = 22,7 V
Puterea activa este data de una din urmatoarele expresii:
P = RI2 = 3-68 = 204 W
sau
P = u0l0 + - UlIl cos 9 = 6,18 + - 40 *8 cos 53° =
22
= 108 + 96 = 2Q4W P p = uRI
Ultimele expresii arata ca pentru masurarea puterii active sint suficiente
masurarile de curent cu ampermetrul magnetoelectric si electromagnetic §i
m&surarea tensiunii la bornele rezistorului cu voltmetrul magnetoelectric,
sau numai mastirarile de curent §i tensiune la bornele rezistorului cu
aparatele electromagnetice.
Problema nr. 3.22. Masurarea inductivitaîi $i a capacitafii cu ajutorul me-
todei industrial a ampermetrului $i a voltmetrului este insofita de 0 eroare
sistematica atunci cind tensiunea de alimentare este nesinusoidala. Presu-
punind ca aparatele sint de tip electrodinamic (sau electromagnetic), ca
ampermetrele au rezisten(a nul§ $i voltmetrele rezistenfa infinita, sa se de-
termine eroarea introdusa de prezenfa a doua armonice superioare de ten-
siune precum fi valoarea reala a inductivita(ii, respectiv a capacitafii.
Aplicafie rtumerica:
Ui = 200 V; U3 = 50 V; = 20 V; Im = 100mH; Cm = 4 pF.
288
Solutie:
a. Mdsurarea inductivitafii.
Deoarece
u = U^2 sin <x>t + t/3f2sin3cotf U5]f 2 sin 5cat, rezulta pentru curentul
prin bobina, expresia:
i = — ]/2 sin fco£ — —) +-^-f2 sin f3co^ — —) + —1 |/2 sin
(5cotf — —}
coL r [ 2 J 3oL ' [ 2 J 5caL f i 2j
Valorile efective ale acestor doua marimi, indicate de aparatele electro-
dinamice sint:
u = ]lm + u$ + US = um
i = 4 Vui + ully + ull5 =
Valoarea masurata a inductivitafii fiind data de
r _ 1 Um r V't/a + Uf + U*
^ ____________________________________:_____ J
o Im /l7f + £7|/32 + l7|/5*
rezulta pentru valoarea reala, expresia:
L = L,
U
^ + J^ + J2V* V\ + Ul + uf
Eroarea este data de:
Cr =
(1 - —1 1 - —|
I7J + Uf
[ 3aJ 5*J
Numeric: L = 91 mH; sL = S,1 %.

J. Mdsurarea capacitafii.
Pentru aceeafi expresie a tensiunii aplicate, se obfin In mod similar urm5-
toarele relatii:
i = toCUi ]f2 sin + 5&CUJ/2 sin 4* ~J +
+ 5COC{75 |/2 sin^totf +“j»
i = <oC V us + 32u$ + yus = im; u = Vm + u\ + us = um
c — 1 Im - c 1/ + 32+
.
m
o> l/», |» C7J + 17* + C7J
289
In consecinfa, valoarea reala a capacita(ii §i eroarea introdusa au expre-
:;iile:
1/ v\ + t/j + vi
r ff + 3K7f + 520'| ’
Cm—C _1/(3S-1)U| + (5S-1) U%
c V VI+UI+ Ul
Numeric: C — 3 p,F; sc= 33,3%.
Eroarea sistematica la masurarea in regim nesinusoidal a inductivitatii a
recultat mult mai mica decit cea corespunzatoare masurarii capacitatii,
deoarece bobina neteze^te forma de unda reducind conînutul de armonice
superioare din expresia curentului.
Rezultatele se pot generaliza fara dificultate pentru o tensiune periodica
oarecare. Se ob$in relaîile:
S U*/**
k~i
00
sm
. 9 ft-2
e
I — ----
2 (** - !) Ullk*
2 ufjk2
k=i
00
ft=l
2 (*2 “ 1)^1
o k=2
s
c =----z-------
oo
2
k=\
Proprietatea ec> sL are un caracter general, asa cum se poate observa
prin analiza ultimeipr doua relaîi.
Problema nr. 3.23. Un receptor inductiv avind rezistenta R si inductivitatea
L este alimentat sub o tensiune la borne sinusoidala avind valoarea efectiva
Ux §i pulsaîa <o. In aceste conditii consumul de putere reactiva este
compensat prin conectarea la bornele receptorului a unui condensator avind
capacitatea C. Sa se calculeze puterile in regim nesinusoidal, atunci cind
receptorul complet, in care este inclus $i condensatorul C, funcîoneaza sub
tensiunea la borne:
ub = U1fl sin co£ + 0,1 U-ifl sin 3 at.
Aplicaf ie numeric#: R = 100 H; coL = 25 Q; U1 = 1 000 V Solufie:
Compensarea puterii reactive a receptorului inductiv, pentru frecvenfa
fundamentals, are loc atunci cind admitanta echivalenta a receptorului
complet este pur rezistiva. Prin urmare, din condi {ia ca partea imaginari a
admitanêi complexe a receptorului complet sa fie nula:
Jm IjuC H------------ - -1 = 0,
l joL + Rf
valoarea capacitatii C:
--- -—----=----- ----- - - - S; — = 425 O
fl* + (co L)s 100s + 25s 425 coC
T
'r“4»T
o ♦—
Fig. 3.23
rezulta coC =
290
Cu aceasta din urma valoare, admitanfele echivalente complexe pentra
fundamentals si armonica a treia sint date de:
X.i = j<*C +
l
R + 7COL
R
R2 + (coL)2
100
1002 -j- 252
1
425
Y., = j3coC +- - - -=----------
i? + j3(oL + (3coL)2
coL \1 R2 + (3coL)2 J ““ 156,5

j
442,5
Prima armonica de curent are reprezentarea in complex:
h
UXYX = 1 000 — = 9,425 A,
—1—1 425
fiind in faza cu armonica de tensiune.
Reprezentarea in complex simplificat a armonicei a treia de curent este:
la = 0,1 C/jYs = 0,1 • 1 000 [-1— + -1-) = 0,64 + 0,226 j
V lo6,o 442,0 )
Valoarea efectiva a acestui curent este:
J, = ]A),642 + 0,2262 = 0,678 A
Defazajul lui in urma armonicei a treia a tensiunii la borne
0,64 nmA
(Do = — arc cos--------------------= — arc cos 0,914
T
0,678
este negativ. In consecinfa, acest curent este defazat inaintea tensiunii care-
1 produce.
Pentru a distinge puterile in cele doua regimuri, se noteaza cu indicele
subscript n, marimile care corespund regimului nesinusoidal. Cu aceastS
notaîe:
— In regim sinusoidal, puterea aparenta este:
S = UXIX = 1 000-9,425 = 9,425 VA;
puterea activa este:
P = UXIX cos 9 = UXIX = 9 425 W;
puterea reactiva este:
Q = UxIxsin ! + 0,1 UJz cos <ps = 9 425 + 100 • 0,678 • 0,944 = 9 489
W
291
puterea reactiva este:
Qn = U1Il sin <Pi + 0,1 b\I3 sin o3 = 0,1 UJ3 sin q>3 = = - 100- 0,678 • 0,33
= - 48,7 VAR; puterea fictiva este:
Q, = UI sin 9, = — 1 005 • 9,45 • 0,059 = - 561 VAR; puterea
deformantS este:
D = VQ} — Ql - ]/5612 — 48,7s* = 549 VAD Factorul de putere al circuitului
este:
cos 9, =
Pn
S„
9 489 9 500
0,0998
§i se considera capacitiv deoarece puterea reactiva este negativa.
Din compararea celor doua regimuri de functionare rezulta ca realizarea
compensarii consumului de putere reactiva in regim sinusoidal nu o asigura
pe aceea de regim nesinusoidal.
Daca Rf e rezistenfa liniei de alimentare, pierderile Joule pentru cele doua
regimuri se pot pune sub forma:
Pi
= RJ\
■fy p2 Ul
PIn=RtP = R^ = A(p2 + Qt + D2)
Crefterea relativa a pierderilor in regim nesinusoidal este:
^—îioo = Pi
n__ it it
----tl ioo = 100
if if
100 = 0,518 %
fafa de cre§terea relativa a puterii active care este:
100 = 94899 425 ioo = 0,68 %
/u
n
Problema nr. 3.24. Analiza armonica a unei tensiuni nesinusoidale poate fi
efectuata cu ajutorul unui osciloscop electronic, daca in serie cu intrarea sa
se conecteaza un circuit rezonant serie, avind inductivitatea L fi capacitatea
C. Daca se noteaza cu R rezistenâ totala a bobinei §i a intrarii oscilo-
scopului, atunci in circuitul R-L-C serie astfel format (v. fig. 3.24) se pot
obfine succesiv rezonanê pe diferite armonice prin varierea inductivitajii
circuitului bobinei. Daca tensiunea analizata confine numai fundamental fi
armonica a treia, sa se determine valorile inducti- vitaîi necesare pentru
obînerea celor doua rezonanê fi sa se traseze curbele oscilografiate de
variate in timp ale curentului prin circuit. Aplicatie numericd: u = 300 sin cot
+ 222 sin 3 cot; / = 50 Hz; C = 20,3 [iF; Fig. 3.24 R = 150 £1.
292
Solutie:
Conditia de rezonanta a unui circuit serie R—L—C pentru armonica de
ordin k este:
LC(Aco)2 = 1
In consecinta, pentru separarea fundamentalei, k = 1, valoarea necesara
a inductivitatii este:
Li
= 0,5 H,
to2C 3142 • 20,3 • 10~« iar pentru separarea armonicei de ordinul trei se
obîne:
-3_-1- = 4 = -^ = 0,055 H
L
U=
9co2C
Cu aceste valori, impedanta Zx a circuitului serie pentru lundamentala §i
impedanta Z3 pentru armonica de ordinul trei au urmatoarele expresii:
— la separarea fundamentalei:
= R= 150
Z, = S + j (3„L, - = « + 3j„ (l, - = 150 +
+ j 942(0,5 - 0,055) = 150 + j 418 =,444 e*69°
— la separarea armonicei de ordinul trei:
150
Z, = ff + j(«L)-i) = R + +
438
+ j 314 (0,055 — 0,5) = 150 — j 139 = 202,4 e~j Z3 = R= 150
In consecinta, expresiile instantanee ale curentului prin circuit la cele
doua rezonante, sint date de:
i = 2 sin <x>t + 0,5 sin (3co^ — 69°), pentru rezonanta pe fundamentals
i = 1,47 sin (to/ + 43°) + 1,48 sin 3<o/, pentru rezonanta pe armonica
trei.
Tensiunea la borne considerate este funcîunea alternative simetrice de
timp (deoarece are numai componente armonice de ordin impar). Curenîi
rezultanti sint de asemenea functiuni alternative simetrice. O astfel de ten-
siune este caracteristice alternatoarelor obisnuite.
Metoda de analize armonice cu ajutorul osciloscopului prezentata in
aceasta probleme nu este unica metode utilizabile
Problema nr. 3.25. Un circuit serie R-L avind rezistenta R = 8 £} si reac-
tanta X = coL = 6 Q este alimentat sub tensiunea sinusoidalS la borne u =
220]/2 sin at. DacS bobina circuitului, presupusa farS fier, se inlocuie$te cu
o bobine cu fier, in asa fel incit rezistenta circuitului serie sS ramina
293
aceea$i, se constata ca circuitul este strabatut de un curent electric nesinu-
soidal de forma:
00 ____________________________________
^ = 201^2 sin (co£ — 9) + 1^2 sin (kcot — 9*),
k=2
cu
Pentrii cele doua situaîi, sa se determine: a) valoarea efectiva a curentului

absorbit; b) puterea aparenta, puterea activa, reactiva si deformanta; c)
factorul de putere.
Solufie:
Valoarea efectiva a curentului pentru prima situate este:
I = UflfR2 + (<o L)2 = 220/f82 + 62 = 22 A
Pentru a doua situate, care corespunde unui regim permanent
nesinusoidal, se cunoafte valoarea efectiva a primei armonice $i reziduul
deformant:
In consednâ, valoarea efectiva a curentului este:
I = Yli + II = V202 + 92 = 22A
(aCeeafi cu cea corespunzatoare primei situaîi, de regim permanent sinu-
soidal).
Puterile aparente 5 = UI = 220 • 22 = 4 840 VA smt atunci aceleafi pentru
cele doua regimuri. Deoarece rezistenta circuitului se menfine aceeafi pentru
cele doua situaîi, puterile active au aceeafi valoare: P = RI2 = = 8 • 222 = 3
872 W, iar factorul de putere nu-fi schimba valoarea.
Luind in considerare aceste caracteristici, cele doua regimuri, cel perma-
nent sinusoidal, corespunzator primei situaîi ?i cel permanent nesinusoidal,
corespunzator celei de a doua situaîi, apar identice. Este evident totufi ca,
daca in prima situate factorul de putere poate ajunge unitar prin montarea
unei baterii de condensatoare (de reactanâ Xc = — 6 £2), in cea de a doua
situate factorul de putere nu poate fi complet compensat, deoarece puterea
deformanta
D = UId = 220-9 = 1 980VAD
este nenula.
Puterile reactive sint:
fi respectiv:
<?= UI sin 9 = 2 904 VAR Q = (S2 - (P2 + .D2))1'2 = 2 120 VAR.
294
Problema nr. 3.26. La bornele unui circuit serie R-L-C se aplica o tensiune
nesinusoidala de forma u = 10 + 100 sin (c*t — TT/2) + 10 sin (3co/ + 7T/4).
Se cunosc: R = 8 fi; coL = 3 (]; 1/coC = 9 0. Sa se determine expresiile
curentului prin circuit, a tensiunii la bornele bobinei §i factorul de putere.
Solutie:
Curentul care strabate circuitul serie nu are components continua, datoriti
condensatorului, care in regim stationar reprezinta o intrerupere de circuit. In
consecinâ, sint necesare expresiile armonicelor unu §i trei de curent.
Deoarece impedanêle pe armonice au expresiile:
Z, = R + j (3wL - _L] = 8 + 6j = 10 e,6,'08,n!180

valoarea instantanee a curentului prin circuit este:
i = 10 sin (tat - 36°52') + sin (3co/ - 8°08')
Caderea de tensiune la bornele bobinei se obîne direct, prin derivare,, §i
este:
UL = L — = 30 sin («# + 53°08') + 9 sin (3<OJ! + 81°52')
Factorul de putere este:
k = P/S s 0,8.
Problema nr. 3.27. Un circuit electric avind dona laturi conectate in
paralel1 (fig. 3.27) este alimentat sub tensiunea la borne nesinusoidala u =
80 sin + + 60 sin 3(ot; f = 50Hz. Daca r = 20, L = 20jn mH, C = 5jn mF, sa
se determine valorile instantanee ale curenîlor prin circuit si sa se calculeze
puterea aparenta, activa $i reactiva.
Solutie:
Deoarece impedantele pe armonice ale laturii capacitive au expresiile r
Zcl = r + — = 2 — 2j = 2,82 e~ J48”"180
jcoC
Zc3 = r + —— = 2 - - j = 2,11 e~J1*’2*'"!I8° j3coC 3
curentul prin aceasta ramura are valoarea instantanee:
ic{t) = 28,3 sin (o>* + 45°) + 28,4 sin (3<ot + 18°26').
Similar, curentul prin latura inductiva expresia:
iL(t) = 28, 3 sin (at — 45°) +
+ 9,5 sin (3cot - 71°30'),
Fig. 3.27
•o
295
deoarece impedanfele pe armonice sint:
= r + jcoL = 2 + 2j = 2,82 ej450Tc:I80
ZJX = r + j3coL =2 + 6] = 6,33 eJ71<>34'*:180
Pentru determinarea curentului total se calculeazS pentni inceput impe-
dance echivalente ale circuitului paralel pentru cele douS armonice:
Z,
ZLI _ 2 •
?JCI + £LI
—C3 ±L3 _ 2
—C3 + ^L3
In consecinfS, circuitul paralel fiind pur rezistiv, pentru ambele armonice,
rezulta :
i = 40 sin tot + 30 sin 3<ot Circuitul paralel prime^te puterea aparentS
S=UI 602-^|/402 + 302 = 2 500 VA
Puterile activS §i reactiva absorbite de circuit fiind suma puterilor pe
armonice, au expresiile:
P = U1I1 cos + UZI3 cos 9s = -- 80.40 + y 60.30 = 2 500 W
Q — Uyl-i sin 92 + UZIZ sin 93 — 0.
Puterea reactiva este nulS, deoarece circuitul paralel se comports pur re-
zistiv.
Problema nr. 3.28. Se considers circuitul din figura 3.28. Tensiunea de la
intrare, nesinusoidala, confine armonica a cincea in propose de 50%. DacS Ut
= 141,4 V; Rx = Rz = <*LX = 1/a>C3 = 10 C1;RZ = 20 £2; 1/coC2 = 30 £2, si
se determine valoarea instantanee a curentului si puterile absorbite.
Solufie:
Impedanêle echivalente ale circuitului pentru fundamentals $i armonica
de ordinul cinci fiind Zx =20 $i respectiv, Z^= 17 + 43 j se obfine pentru
curent valoarea instantanee:
% == 10 sin tot + 2,16 sin (5<ot — 68°30')
Deoarece valorile efective ale tensiunii $i curentului sint in ordine,
U = 1^ 1-41,4® + 10,l2 = 158 V; I = f(102 + 2,162)/2 = 7,24 A,
•otp-JJUUli—nr^r‘-j|—II— £ Ut \
{,u(t)
o--------------J-
Fig. 3.28
rezulta pentru coeficienfii de distorsiune valorile:
|/I58a-I41,f =Q45 d« 158 '
. _ ^7,24a - 7,072 = Q 2i
“ 7,24
296
Circuitul are astfel proprietatea ca neteze^te curba curentului.
Puterile absorbite de circuit sint:
S = UI = 158 • 7,24 = 1144 VA,
P= + P5 = 141,4 • 7,07 + 70,7 • cos 68°30' = 1040 W.
Q = Q1 + Q5^ — 70,7 - sin 68°30' = — 1 000 VAR.
Problema nr, 3.29. Un filtru electric constituit din doua inductivitati Llt L2 §i
o capacitate C = 20,3jxF trebuie astfel dimensionat incit aplicmd la bornele
de intrare T — V tensiunea ux = 100 sin at + 5 sin 3co/ (V), tensiunea la
bornele" rezistentei de sarcina Rg sa fie u2 = 5 sin 2>at (V).
Daca R8 = 5 £1;/ = 50Hz, sa se calculeze puterea disipata in cazul de mai
sus in rezistenta . i?*.
Solutie:
Intrucit tensiunea u2 nu confine componenta fundamental^, nici curentul i
nu 0 va contine si deci impedanta filtrului pentru prima armonica trebuie sa
fie infinita:
Se observa ca armonica de ordimil al treilea trece neschimbata prin circuit
§i deci impedanj:a filtrului pentru aceasta armonica trebuie sa fie nula:
?L\ ]<*L2 +
Rezulta atunci pentru inductivitatea Lx valoarea:
= 0,5 H
3jcoZ»i —h - 9co+ h.
3jcoLx “j^ 3]coi/^ “j~
3jcoCi SjoiQ
Se obtine ecuafia: L2(9co2L1 — 1/Cj) = L1jC1, de unde:
0,5
= 0,0625 H;
90)^0! — l
9 • 1047T2 • 0,5 • 20,3 • 10-« - 1
Curentul prin circuit este evident i = sin 3<ot, iar puterea activa absorbita
de sarcina este P, = R,P = 2.5 W. ,,
L2 = 62,5 mH.
Fig. 3.29
297
Problema nr. 3.30. Se considera filtrul electric din figura 3.30, la intrarea
caruia se aplica o tensiune nesinusoidala care confine armonica a cincea. Sa
se calculeze capacitate Ct §i C2# astfel incit tensiunea u2 de la ieîrea
filtrului sa fie sinusoidala, iar armonica fundament ala sa nu fie atenuata.
[ Se dau: L = 0,2 H; / = 50 Hz.
i Solutie:
Impedanta prezentata de filtru pentru fundamentals trebuie sa fie nula:
1o-
Cl
Hi
ll C2
CD
L
1 o-
Fig. 3.30
2'
Deci,
In consecinâ,
jcoCj
* jcoL
=0
jci>C2
jcoL/(l — co 2C2L) — j /coCa = 0

Ci =
1 - tfCjL
C02JL
Impedanta corespunzatoare armonicei a cincea trebuie sa fie infinite:
l
l
oo
5jcoL •
Zs =
5 jcoC2
5 )(x>L -[* -
5 jcoC2
SjtoCj
de unde rezulta conditia: 5 jcoZ,
5 jcoC2
= 0; 1 = 25 G>2LC2.
Prin urmare,
c2 =
1
25<o2L
t
25 • 104 • 7r2 • 0,2
= 2[iF,
C1 =
1 - CO2C2L c
1
104 - n2 • 2 • 1Q-* » 0,2 104 • ft2 • 0,2
= 0,48 ixF
Problema nr. 3.31. Un wattmetru electrodinamic, etalonat pentru

frecventa fundamental de 50 Hz este utilizat pentru masurarea puterii active
consumate de un receptor inductiv avind rezistenta R §i inductivitatea L (v.
fig. 3.31). Sa se determine in- dicaîa wattmetrului daca tensiunea la borne
con-
298
tine si armonica trei de tensiune. Se neglijeaza rezistenja bobiriei de curent a
wattmetrului.
Aplicafie numericd: U± = 100 V; Uz = 20 V; <px = cp3 = 0; /= 50Hz; R = 10
Q; L = 30 mH.
Solufie:
Valorile efective ale celor doua armonice de curent sint:
h
Ui_______________100
VR2 rh (<*L f ~ |/l02 + 3142 • 0,03*
7,28 A
I,
U3 ________________20______
K-R2 + (3uL)2 )/l02 + 3* • 314* • 0,03
0,67 A,
In timp ce defazajele lor fa(a de armonicele de tensiune de aceeasi
frecvenâ se obfin din:
cos <px
R_______________10
b/?2 + co2£2 _ |/l02 + 3142 • 0,032
= 0,728
COS fo = — - = 0,333,
T 2 2 2 2
bfi + 3 M L )/l0 + 3 • 3142 • 0,032
2 a
astfel incit puterea activa absorbita este:

P = U-J-L cos <px + U3I3 cos <p3 = 7,28 • 100 • 0,728 +
+ 0,67 • 20 • 0,333 = 530,45 W
Indicafia aparatului este egala cu valoarea medie a produsului dintre
tensiunea la bornele bobinei lui de tensiune si curentul prin bobinade curent
(cu condifia ca echipajul mobil al aparatului sa aiba o frecven(a proprie mai
mica decit dublul frecvenfei tensiunii ?i curentului). Puterea indicata de
aparat este deci chiar puterea' activa a consumatorului.
3.5. CIRCUITE LINEARE IN REGIM PERIODIC NESINUSOIDAL. PROBLEME
PROPUSE
Problema nr. 3.32. Circuitul R-L din figura 3.32, a este strabatut de curen-
tul periodic reprezentat In figura 3.32, b. Sa se determine caderea de ten-
siune de la bornele circuitului.
Fig. 3.32
299
Problema nr. 3.33. Un circuit R-C este alimentat sub tensiunea la borne
periodica alternative simetrica, avind alternanfele de forma unor impulsii
dreptunghiulare de amplitudine E0 §i durata T0. Sa se determine tensiunea la
bornele condensatorului a) prin integrarea ecuatiilor circuitului §i b)
'ubft)
n*
i
-to
b
i
Fig. 3.33
prin suprapunerea tensiunilor la bornele condensatorului produse de
tensiunile periodice pulsatorii cu impulsii dreptunghiulare pozitive si negative
in care se poate descompune tensiunea aplicata la borne (fig. 3.33).
Rdspuns:
nc(t) = E,
1-
1 +e
-a(T/2-r#)
1+e
.-•772
e_0<l, pentru 0 ^ t ^ T0; a — —* J RC
E
U c(t) =
1 — e'
-«T.
g-^-r/2)^ pentru T0 ^ t ^ Tj1,
l + e-«r/2
uc(t) = — uc(i — Til), pentru Tjl < T
Problema nr. 3.34. Un circuit serie R-C este alimentat sub tensiunea la
borne dreptunghiulara alternative simetrica. Sa se determine tensiunea la
bornele condensatorului a) prin metoda descompunerii spectrale; b) prin
metoda integrarii ecuatiilor circuitului (fig. 3.34).
Rdspuns:
«c(0
U„
1-----— ; 0< t < Til
l + e-«r/2 2 -tt(t-TI2)
-1+ —------T/lî^T; a
1 + e“aT/2
1
RC
ZZ]
1 _______
rn 1/0 J-
1 L_ o 1m_i
b
Fig. 3.34
Problema nr. 3.35. Sa se studieze circuitul serie R-C alimentat sub
tensiunea [a borne periodica pulsatorie cu impulsii de forma triunghiulara. Sa
se determine tensiunea la bornele condensatorului, intensitatea curentului
prin circuit }i sa se efectueze bilanûl de puteri (fig. 3.35).
300
lift)™"!* ub(t) Cjhc(t)
kublt)
A 44
Fig. 3.35
Rdspuns:
He(t)
Uo
at - 1 , 1 - (1 - aT0) exp (- (aT - r0)) exp (- aT) .
aT0
1 — exp (— aT)
aTn
; o < t < T0
1 — aô — exP (— exp ( g(f FQ)) , p ^ ^ ^ p m ^ 1
1 — exp (— aT) aT0 * °^ ^ RC
Problema nr. 3.36. Tensiunea aplicatala bornele unui circuit seriei?-L este
periodica pulsatorie cu impulsii de forma triunghiulara. Sa se determine
intensitatea curentului prin circuit.
.A.
A.
-r
Fig. 3.36, a, b
Raspuns.
1 - 2 exp (-a (T- T0)) + exp (- a{T - 2r0)) exp (- at) at— 1 ^
1 — exp (— aT) aTt aT„ ’
To,
— 2 — exp (- aT0) — exp [— a (T — T0)] exp[— a(t — T0)] a(t — 2T0) - l
H*) _
h
1 — exp (— aT)
aTa
aTa
T0 < / < 2r0,
1 - 2 exp (- ar0) 4- exp (- 2aT0) exp (- a(t - 2r0)) . < t ^ T'
0
1 — exp (— aT) aT0 ^
a = — ; 70 = —
L R
Problema nr. 3.37. Un circuit serie R — L este alimentat la borne cu o
tensiune periodica pulsatorie cu impulsii de forma sinusoidala XJ0 sin (<o/ +
y)> de durata T0. Sa se determine intensitatea curentului absorbit de circuit.
o-(*—'L’LTU—r
1^6 )
A ■■ -I
-2JI
Fig. 3.37
i, i _
U0sin(ot
+f)
r, i s*
2Jt
301
Raspuns:
cosy [sin (y — y) - sin (<p - y - <*T0) e a{T T,)] Q_at ^ ^
1 - e~ar
+ r — ?);o<^<r0,
cos y [sin (y - y) e~aT" - sin (y - y - tar0)] c_afl_T.,. j <t<T
, 1 - t~aT ’ ° "" ""
i? , 6) JL
“ = T'tg 9 = T
PPl‘
K
e = E$in(ot+f) Fig. 3.38
Problema 3.38. Circuitul de redresare monofazat, conexiunea cu un
tiristor, produce o tensiune, la bornele unui receptor inductiv avind
rezistenâ R §i inductivitatea L, de forma celei din figura 3.37, undeunghiul
de conducîe <oro se determina din condiîa de anulare a curentului prin
circuit (cind are loc iesirea din conducfie a tiristorului). Sa se determine
unghiul de conducîe §i expresia curentului prin circuit.
Raspuns: Condifia este:
sin (y — ?) — sin (coro + y — <p)e<*T<>cte*; tg cp = —
R
Problema nr. 3.39. Circuitul monofazat in conexiunea cu doua redresoare
comandate permite controlul puterii furnisate unui receptor inductiv avind
rezistenfa R si inductivitatea L. Sa se determine expresia intensitaîi curen-
tului prin circuit, daca fiecare redresor comandat conduce numai impulsii de
curent pozitive.
Fig. 3.39
Raspuns:
-“P [sin + y — <p) — sin (y — cp) e'“/ctg<p]; 0 ^ ^ 0,
i(0 =
0; 0 ^ ^ 7u,
— [sin (<o/ + y — 9) + sin (y — 9) ; n «< <0/ ^ K -f 0,
z
0; Jt + 0 ^ <0^ ^ 2n
302
unde:
Z = ]/R2 + <o2L2; tg 9 = — ; sin (y — 9) = sin (0 + Y — ?) e9ct8'f
i?
(ecuaîa de determinare a unghiului 0 de conduce).
Problema nr. 3.40. Sa se determine tensiunea la bornele condensatorului
unui circuit serie R — C atunci cind tensiunea la borne este descrisa in cu-
prinsul unei perioade prin funcîunea e(t) = t sin Clt.
Rds'puns:
uc(/0 = [ —— cv L «2 + i
-[•
Qa
j sin Ql — £—
Qf
4a O
Cl2 (a2 +
2aO(l - cos QT) + (a2 - O2) sin QT
i2 + Q2 (a2 -f ft2)2]
HT cos QT — aT sin QT
cos Qi —
(a2 4- D2)2
a2 + Q2
.-aT
unde
l
a = — RC
Problema nr. 3.41. Sa se arate ca tensiunea la bornele condensatorului
unui circuit serie R-C (sau curentul printr-un circuit serie R—L) rezulta cu
forma de unda reprezentata in figura 3.41,6 atunci cind la intrarea cir-
cuitului se aplica o tensiune la borne a carei forma de unda este cea din
figura 3.41, a, daca aT = 4; a — —[ sau a = — 1 •
RC[ L)
Fig. 3.41
Problema nr. 3.42. Un regim permanent nesinusoidal pentru un dipol receptor
este caracterizat prin urmatoarele expresii ale curentului §i tensiunii:
* = 15 y 2 sin (co* + 35°) + 5]/2 sin (3<a* + 45°) +2]/2 sin (5U - 15°) +
+ 1/2 sin — 60°) (A)
u == 20]/2 sin (<*>£ 65°) -{- 10]/"2 sin 3<o/ -|“3|/2 sin (5<o^ 4“ 13°) 4“
+ 2j/2 sin 7ad (V)
Sa se calculeze puterile absorbite de dipolul receptor.
Rdspuns:
S = 368 VA; P = 304,7 W; Q = 121,3 VAR; D = 168VAD.
303
Problema 3.43. Unui circuit format dintr-un condensator avind reactan(a Xc
= — 10 Cl (la frecvenja fundamentals) fi o rezistenfa R = 10£i, i se aplica o
tensiune nesinusoidala care confine armonica a cincea In propose de 20 %
din fundamentals. §tiind ca valoarea efectiva a tensiunii este U — 100 V, sa
se determine curentul, puterea absorbita $i factorul de putere.
Raspuns :
I = 7,2 A; P = 517 Wj k = 0,72.
Problema nr. 3.44. Un generator aplica tensiunea: u = 120 ,$ln at -j- + 45
sin (3at — 45°) + 45 sin Sat (V), la bornele unui circuit format dintr-o
capacitate conectata in paralel cu o bobina.
Se dau:
aL = 15 Cl; 1/aC = 15 Cl.
Se cere: a) sa se exprime valorile instantanee ale curen|ilor iL, ic, i (curen-
tul total);
b) sa se calculeze puterea reactiva.
Raspuns:
a) iL = 8 sin (at — 90°) + sin (3at — 135°)0,6 sin (5at — 90°), ic = 8 sin (at -(-
90°) + 9 sin (Sat + 45°) + 15 sin (5at -f 90°),
* = 8,04 sin (Sat + 45°) + 14,5 sin (5at + 90°)
b) Q=- 505 VAR.
Problema nr. 3.45. Sa se calculeze ?i sa se compare puterile in regim nesi-
nusoidal pentru doua receptoare serie, compuse, primul dintr-o bobina avind
rezistenfa R fi inductivitatea L, al doilea dintr-un condensator avind capa-
citatea C legat cu un rezistor cu rezisten(a R, cind tensiunea la borne este:
i)
fi cind L §i C satisfac relafia:
ub = U^j2 sin at + Ujjl sin (Sat -f-
Aplicafie numerica: Ux = 208 V; U3 = 40V; <o = 314 s_1; P = 5 £1; L = 30
mH.
Problema nr. 3.46. Daca la bornele unei bobine ideale se aplica o tensiune
nesinusoidala care confine armonica a treia, se masoara in circuit I = 8,25 A
$i D = 150 V. Daca se aplica o tensiune sinusoidala cu aceeafi valoare efec-
tiva U = 150 V, se masoara I' — 10 A. Sa se calculeze valoarea efectiva a
fundamentalei §i valoarea efectiva a armonicei de ordinul trei din primul caz.
Raspuns:
Ux = 120V; C78 = 90V.
304
Problema nr, 3.47. Pentru circuitul din figura 3.47 se cunosc R = 1/coC =
= 10 Cl; (oL = 5 Q. Daca valoarea instantanee a curentului prin ramura
capacitiva are expresia ic = 20 sin erf + 5 sin 3erf, sa se determine valoarea
instantanee a curentului total.
Rdspuns:
i(t) = 44,6 sin (erf — 116°30') + 5 sin (3erf — 40°40').
Problema nr. 3.48. Sa se determine inductivitafile L± §i L2 ale firului din
figura 3.29, astfel * incit tensiunea de la iesire sa nil contina fundamentala
tensiunii de la intrare si sa nîÔrmeze singura* component a armonica, de
ordinul cinci, a acesteia. Se da: C = 40f*; / = 50Hz.
Fig. 3.48
3.6. REGIMUL. PERMANENT NESINU.SOIDAL IN SISTEME TRIFAZATE
PRdBLEME REZOLVATE
Problema nr. 3.49. Un generator trifazat are infa§urari simetrice legate in
stea. Aprpximindu-se t.e.m. pe faza prin fundamentala §i armonica de ordinul
trei, avind valorile efective in raportul UJUQ = 2, sa se determine raportul
dintre indicatiile a doua voltmetre. de tip electromagnetic conectate, primul
la bornele unei faze §i al doilea intre faze. Rezistenta interna a voltmetrelor
se considera infinita.
Solutie: ' :,.x
Se demonstreaza ca in sistemele trifazate armonicele de ordinul k = 2>n
formeaza sisteme omopolare (sint in faza), armonicele de ordin k = 3n + 1
formeaza sisteme directe $i armonicele de ordin k = 2>n — 1 formeaza
sisteme inverse (n = 1, 2, ...).
In consecinja, alegind faza iniîala riula, t.e.m. pe fazele generatorului au
expresiile:
eA = Ujjl sin erf + Ujjl sin 3orf, h eB = 2 sin (erf — 120°) + Uz]/2 sin 3crf,
ec = sin (erf + 120°) + sin 3tot,
i
iar t.e.m. intre primele doua faze este data de:
CAB ~ EA “ }/5 ]/2Ui sin (trf^-f- 30 ).
Indicatiile voltmetrelor sint date de valorile efective ale tensiunilor
masurate fi deci:
VAB = V*UV
VA = YU!+ Ui =Uiyi+ 0,52 = 1,12 ut
o
y
305
Fig. 3.49
In consecintS,
Problema nr. 3.50. Un generator trifazat cu infaûrari simetrice produce la

borne un sistem de t.e.m. alternative simetrice (cu armonice numai de ordin
impar). Aproximindu-se t.e.m. pe fazS prin fundamentals si armonica de
ordinul trei, sS se calculeze valorile efective ale acestor douS componente,
cunoscindu-se urmStoarele doua determinSri:
I.La funcfionarea generatorului in gol, cu infSsurSrile legate in triunghi, un
voltmetru electromagnetic montat la bornele uneia dintre infSsurSri indica
120 V;
II. La funcîonarea generatorului in gol, cu infasurarile neconectate intre
ele, acela?i voltmetru electromagnetic, montat ca mai sus, indica 130 V.
Rezis- tenja voltmetrului se considers practic infinitS.
Se noteazS tensiunile electromotoare pe cele trei faze cu eA, eB $i eCi
curentul interior in prima determinare cu iQt impedanfa unei faze cu Z si se
ata$eaza indicele 1 pentru mSrimile armonicei unu (fundamentalei) §i
indicele 3 pentru armonicele mSrimii trei.
Schemele corespunzStoare celor douS determinSri sint reprezentate in
figurile 3.50, a si 3.50, b. In prima determinare, datoritS legSrii in triunghi a
celor trei faze ale generatorului se formeazS o buclS in care se stabileste
curentul interior i0. Acest curent este datorat armonicelor de ordinul trei ale
tensiunilor electromotoare.
Intr-adevSr, din enunûl problemei, rezultS:
unde U1 fi £73, yi Y3 valorile efective §i respectiv fazele initiate pentru
armonicele unu §i trei. Lucrind cu reprezentarea in complex simplificat, se
scrie pentru prima determinare ecuaîa de circuit:
Solufie.
Â=u^2 sin («* + Yi) + Uz]/2 sin (3<*t + y3)
= C/j]/2 sin “f* Yx------------~j U<$2 sin (3to/ -j- Y3)
e
c = Ujjl sin ^ + Yi + -y] + Ujjl sin (3<ot + Ys)>
SA + EB + Ec — EIA “b EIB “b Eic “b ÊSA — HLiî + E0S3)
Deoarece
EiA “b EIB "b Eic — 0*
Fig. 3.50, a, b
306
rezulta ca acest curent interior are numai armonica trei, cu reprezentarea in
complex:
Tensiunea complexa la bornele voltmetrului este:
U.V = UJA + UBA-L*Z* = UIA + U3A-^Z3 = UlA
£s
In consecinâ, tensiunea aplicata la bornele voltmetrului este armonica de
ordinul unu de tensiune, iar voltmetrul (fiind de tip electromagnetic) indica
valoarea efectiva a acesteia,
Ux = U1A = 120 V
prin prima determinare.
Prin a doua determinare, tensiunea la bornele voltmetrului (considerat cu
rezistenja interna infinita) este chiar tensiunea electromotoare pe faza.
Indicajia voltmetrului este egala cu valoarea efectiva a t.e.m. de faza
UA = ]fUf + Ul = 130 V
prin a doua determinare.
Din cele doua determinari, rezulta valoarea efectiva a armonicei de
ordinul trei de tensiune:
U3 = ]f U\ - U\ = ]f 1302 — 1202 = 50 V.
Problema nr. 3.51. Un generator trifazat simetric avind tensiunea electro-
motoare de pe prima faza, eA = 300 sin <&t + 60 sin (3atf — 60°) (V),
alimenteaza un receptor in stea cu fir neutru. Impedanfele fazelor
receptorului, la frecvenfa fundamentals, sint: = 10(0); ZB = lOj (£2); Zc =
—- 10j(Q);
Z0 = 0. Sa se calculeze curentii pe faza §i pe firul neutru.
Solutie:
Tensiunile electromotoare pe celelalte doua faze sint:
eB = 300 sin (u>t — 120°) + 60 sin(3cot— 60°),
ec = 300 sin (cot + 120°) -f 60 sin(3<o* — 60°)
Curentii pe faze rezulta atunci sub forma:
iA = 30 sin o>t + 6 sin (3co£ — 60°) iM = 30 sin (cot + 150°) + 2 sin
(3otf — 150°)
ic = 30 sin (u* — 150°) + 18 sin(3<o* + 30°)
^CA Cg l a
--------O—-*•—nJUlTLr-
-0
lb
-Mi-
Fig. 3.51
307
Curentul in firul neutru este:
i0 = iA + iB + *c = (30 + 2 • 30 • cos 150°) sin col + (6 cos 60° -f + 2 cos 150°
+ IS cos 30°) sin 3col + (— 6 sin 60° — 2 sin 150° +
+ 18 sin 30°) cos 3col = 30 (1 —■ |/3) sin col + 17,1 sin (3col -f- 9°20') i 0 =
21,9 sin col + 17,1 sin (3col + 9°20') (A).
Problema nr. 3.52. Tensiunea de la bornele primei faze a unui generator
trifazat simetric in stea variaza aproximativ trapezoidal, avind expresia:
eA = — Em V2 {sin col —— sin 3col 4* sin 5col) >
A 2
7t [ 9 25 J
unde Em = 500 V. Sa se afle curentul din conductorul neutru, daca impedan-
tele fazelor receptorului echilibrat sint: Z = 6 + 9j (£1), iar impedanâ neu-
trului Z0 = 2 -f- 3j (£1) (la frecvenja fundamentalei).
Solufie:
Intrucit receptorul e echilibrat si sistemele tensiunilor pentru armonicele
de ordinul unu si Cinci sint simetrice,
ôi == 0; U05 =fc0.
Curentul fy este datorat numai sistemului de tensiuni homopolar
corespunzator armoflicei a treia. La pulsaîa 3co impedanêle sint: Z = 6
+ 27j; Z0 = = 2 + 9j.
Diferemâ de potential intre neutrul receptorului si neutrul generatorului
este:
TJ — — TJ _________________ TJ
03
&L + yQ —3 1 + (6 + 27j)/3(2 + 9j) 2 “3
Curentul pe conductorul neutru are atunci valoarea efectiva:
70 = - — - — — = —■ r= 2,44 A 2 Z0 9TU2 Z0 9TC2 )/22 + 92
Se observa ca pe firul neutru circula un curent de pulsatie 3co, care deter-
mine pierderi suplimentare $i care pot cauza declan§area releelor de punere
la pamint a liniei.
Problema nr. 3.53* Un generator trifazat simetric are tensiunea electro-
motoare pe prima faza, el2 =100 sin col + 30 sin 3col + 10 sin 5<ol. Fazele
generatorului sint conectate in triunghi. Generatorul alimenteaza un receptor
conectat de asemenea in triunghi, ale carui impedante pe faze la frecventa
fundamentals sint:
Z12 = 2 + j; Z2a = 3 + 2j; Z31 = 1 + j, (£1).
Sa se calculeze valorile efective ale curentilor din fazele receptorului y
puterea activa consumata.
308
Solutie:
Se alcatuie^te un tabel al impedanjelor fazelor la cele 3 pulsatii:
Faza 1 Faza 2 Faza 3
CO 2+J 3 + 2j 1+j
3co 2 + 3j 3 + 6j 1 + 3j
5co 2 + oj 3 + 10j 1 + 5j
In consecinta,
1/
r — 1002 302 l°2
2 r4 4+ 4+
12
+1 9 25
[ 10
302
/ -1 02 , 102
2
22 9 + 9+ 9+
—l 4 cf6 100
"]/ ,
100 302
2
i
31 ri 1+ I-
“ +1 9 '1+
25
• 1•
P= 452 282 712
2- +3 + =
= 45 A;
= 28 A; = 71 A;
Problema nr. 3.54. Un generator trifazat simetric are tensiunile uA, uB, uc
de faza nesinusoidale de forma unor trapeze cu y0 = amplitudinea Um.
Generatorul alimenteaza un receptor in stea echilibrat, fara fir neutru. Sa se
calculeze diferenâ de potential UN0 dintre neutrul receptorului ?i neutrul
generatorului.
Solufie:
Din tabelul 3.1. (v. breviar) rezulta coeficienîi dezvoltarii in serie Fourier
a tensiunilor:
12 Um sin(2n + l)rc/3 — ------
TC2 (2 71 + l)2
Pentru fiecare armonica:
y-NOk —
Daca sistemul de tensiuni 17^, U,B Uc este simetric, UNOk= 0, k = 3m ± 1.
Aceasta tensiune este diferita de 0 numai pentru sistemele omopolare.
Pentru ca sistemul tensiunilor trifazate sa fie omopolar, este necesar ca: 2n
+ 1 = = k = 3m, unde m = 1, 2, ... .
Ori, in aceste cazuri, coeficienîi dezvoltarii au valorile:
1217m sin mn v? (3m)2
deci: UNn = 0.
309
Prin urmare In cazul unei tensiuni trapezoidale cu y0 = — nu apare o
depla-
3
sare a neutrului, daca receptorul este echilibrat.
3.7. REGIMUL PERMANENT NESINUSOIDAL IN SISTEME TRIFAZATE
PROBLEME PROPUSE
Problema nr. 3.55. Un alternator trifazat simetric, cu infafurari simetrice
are t.e.m. pe faze cu armonice numai de ordin impar. Aproximindu-se
aceasta t.e.m. prin fundamentala ?i armonica de ordinul trei, se cer valorile
efective ale acestor dou& componente cunoscind urmatoarele doua
determinari:
a. La funcfionarea generatorului In gol, cu infafurarile legate in stea, un
voltmetru electromagnetic montat la bomele uneia dintre infajurari indica
130 V.
b. La funcfionarea generatorului in acelea§i condiîi ca la prima determi-
nare, acelaî voltmetru montat intre doua dintre fazele generatorului indica
208 V.
Problema nr. 3.56. Un generator trifazat simetric legat in triunghi, alimen-
teaza receptorul dezechilibrat in triunghi ale carui impedance de faze sint
ZA» — 6 + 3j; ZBC = 9 + 4,5j; ZCA — 12 + 6j (Cl). Tensiunea electromotoare pe
faza a generatorului confine, pe linga fundamentala, armonica a treia §i a
cincea, cu valorile efective U1 = 200 V; U3 = 30 V; Us = 20 V.
Sa se calculeze valorile efective ale curenfilor absorbifi de receptor §i
puterea activa absorbita.
Problema nr. 3.57. Tensiunea electromotoare pe faza a unui generator
trifazat simetric legat in stea este (8/TC2) E„ [sin at — (1/9) sin 3arf], unde Em
= 380 V. Daca pentru fundamentala impedanfa firului neutru este Z0 = 1 + 2j
(Q). 4ar impedanfa pe faza a receptorului echilibrat legat in stea esfe"X = 3
-f- 6j (Cl), sa se determine curentul prin conductorul neutru.
Capitolul 4
CUADRIPOLI §X FILTRE ELECTRXCE
4.1. BREVIAR DE ANALIZA
CUADRIPOLILOR SI A FILTRELOR ELECTRICE
4.1.1. CONCEPTE GENEBALE
Se numeste cuadripol general sau tetrapol, un circuit electric cu patru
borne de acces, ale carui laturi nu prezinta cu rejelele electrice exterioare
cuplaje diferite de cele prin borne (fig. 4/1.1).
Funcîonarea unui cuadripol general ca element de lant de transmisiune
a energiei electromagnetice sau a' semnalelor electromagnetice e
determinate prin $ase variabile, care pot fi trei tensiuni electrice §i trei
curenti.
In regimul permanent sinusoidal studiat prin reprezentarea in complex, se
pot alege drept variabile caracteristice curenîi I_lt I_2, /3 referitori la trei din
cele patru borne si tensiunile Ul9 U2, U3 dintre aceste borne §i borna a patra.
Tinindu-se seama de structura interioara a cuadripolului, curenîi pot fi
determinate in funcfie de tensiunile la borne, cu ajutorul a trei ecuaîi de
forma:
Li = ML> U-2. Uz), I2 =:I2(Ulf U2, Uz), /3 = UHi> U2> Uz) (4.1)
numite ecuajiile caracteristice ale cuadripolului, necesare $i suficiente pentru
studiul comportarii lui in conexiunea din care face parte.
Cuadripolii diporti sint cuadripolii generali ai caror borne sint grupate in
doua porti (prin poarta a unui multipol electric inêlegindu-se o grupare de
borne de acces pentru care suma algebrica a curenjilor este nula, oricare ar
fi potenfialele bornelor multipolului): una de intrare, la care sensurile de refe-
rinta ale tensiunii aplicate Ux §i curentului 7X sint asociate dupa regula de la
receptoare §i alta de iesire la care sensurile de referinfa ale tensiunii £72
curentului /2 sint asociate dupa regula de la generatoare (fig. 4.1.2).
311
Interacfiunea unui astfel de cuadripol cu exteriorul este complet caracteri-
zata de numai patru variabile: tensiunea de intrare sau primara Ult curentul
de intrare sau primar 71# tensiunea de ie§ire sau secundara U2 §i curentul de
ie§ire sau secundar /2*
4.1.2. ECUAJIILE §1 PARAMETRII GUADRIPOLILOR LINEARI PASIVI §1
RECTPROCI
4.1.2.1. Forma fundamentals. a ecuafiilor cuadripolilor parametrii funda-
mentali. O prima forma fundamentala a ecuafiilor cuadripolilor lineari
exprima marimile de intrare Ulf I_x in funcfie de marimile de ie$ire U2, /2 prin
ecuatii lineare §i omogene de forma:
Zx = AU2+BI2
(4.2)
Li = CU2 + DI,
Coeficientii A, B, C, D ai acestor ecuafii se numesc parametriifundamentali
ai cuadripolului sau constantele cuadripolului.
tntre parametrii fundamentali ai unui cuadripol reciproc exista relafia de
reciprocitate:
AD-BC = l, (4.3)
un cuadripol numindu-se reciproc daca teorema reciprocitatii din studiul
refelelor electrice lineare este verificata in raport cu oricare pereche de
laturi ale cuadripolului conectate la bornele de acces.
O a doua forma fundamentala a ecuafiilor cuadripolilor exprima marimile
de ieîre U_2 si 1^ in funcfie de cele de intrare U_x §i 1^:
U2 = DUx — BIx
-------------------------------------------—1 M.4)
I2 = -CUx + AIx
In cazul alimentarii inverse a cuadripolului (fig. 4.1.3), in care se leaga
sursa de alimentare la bornele 2—2' fi receptorul la bornele 7—7', se
schimba sensurile de referinfa ale curenfilor in relafiile (4.2) $i (4.4) §i se
obfine:
HI = DUi + BI\ 11 = QJ[ + AIu
(4.5)
in care U^, U^, I[, V2 au sensurile de referinfS din figura 4.1.3.
Un cuadripol se nume§te simetric daca are comportari identice pentru

cele doua sensuri (opuê) de alimentare, condifie satisfacuta daca. exista
egalitatea:
A=D (4.6)
312
Parametrii fundamentali au urmatoarele interpretari experimentale;
— raportul de transformare al tensiunilor la funcîonarea in gol;
— valoarea reciproca a admitanêi de transfer la funcîonarea in
scurtcircuit;
— valoarea reciproca a impedanêi de transfer la funcjionarea in gol;
, laL-
4= o
)
R
—
- i
~ i :tL.
c l
=
~
/
( .L)
ii=o
£ .h)
= Ui=
( o.
(4.7)
• — raportuPde 'transformare al curenjilor la ;v-'fiinctionarea in scurtcircuit.
Parametrii fundamentali ai cuadripolului se pot determina deci efectuind
trei din urmatoarele patru incercari: o incercare de mers in gol cu
alimentarea pe la bornele primare = 0), o incercare de mers in scurtcircuit cu
alimentarea pe la bornele primare (U_2 = 0), o incercare de mers in gol cu
alimentarea pe la bornele secundare (I_[ = 0) §i o incercare de mers in
scurtcircuit cu alimentarea pe la bornele secundare (C/^ = 0).
Se mai definesc urmatoarele marimi caracteristicc ale cuadripolilor:
— impedanta primara de mers in gol, adica raportul:
tM AU9n A
L10
-(£L.
— impedanta primara de scurtcircuit, adica raportul:

z =(£0 =M
-Ue [ U Jc/2-0; D:
__ —L2.sc ±L
»hsc
B
~D 9
(4.8)
(4.9)
(4.10)
(4.11)
— impedanta secundard de mers in'gol, adica raportul:
Z20 = (S] = MML = R..
20
- lak-o £E.io £’
fi impedanta secundard de scurtcircuit, adica raportul:
7 -ML-1
-2,c A
Cu ajutorul relaîilor (4.7), (4.8), (4.9) se deduc expresiile parametrilor
fundamentali ai cuadripolului In func(ie de impedan(ele Z10, ZUe, Z20:
(4.12)
(4.13)
(4.14)
(4.15)
A= ±
lu>
VZ»n(Ztn — £LISC)
c= ±
I ±10 ±1SC
1
=±
V —2o(—\0 ~ hsc)
y dLlO&ZO ~ ^2#c)
s'- ± fzAr.
313
Pentru determinarea semnelor din fata radicalilor, se alege semnul pentru
A care face ca partea reala a marimii
Jg __ AZlScZ.20
ho
(4.16)
D = A^- (4.17)
~ ~ZU
(4.18)
C = A — - ~ —10
care are dimensiunea unei impedance, sa fie pozitiva: <Qt {5} > 0. In
functie de A se pot determina apoi constantele:
Daca se calculeaza parametrul C cu formula (4.14), ceilalti parametri rezul

a din relatiilef
A = CZ^Q,
IL — CZ20 Z_\sc = CZio Z2sc,
D = CZ20
4.1.2.2. Parametrii impedanf a ai cuadripolului. Daca parametrul
fundamenta 1 C este diferit de zero, ecuaîile fundamentale (4.2) ale
cuadripolului se pot explicita in raport cu tensiunile Uv U2 si se obîne
urmatoarea forma a ecuatiilor cuadripolilor lineari $i pasivi:
H-i — Inh + ^12X2
(4.19)
H.2 — ?L2\—l ^22X2»
ai caror coeficienti sint parametrii impedanfd ai cuadripolului:
Zn — (■“) = ~ > impedanâ de intrare la mersul in gol;
7 _ / y.i 1 _ AU. - 30.
~ l Li )ii=o— £ ;
Z2J = | =* ) = > impedanta de transfer la mersul in gol;

V _i ) 1%— 0 _
z22 = (^) = -R.
Conditia de reciprocal ate exprimata cu ajutorul parametrilor impedanta
are forma:
£12 = (4.21)
(4.20)
314
4.1.2.3. Parametrii admitanf& ai cuadripolului. Daca parametrul funda-
mental B este diferit de zero, In ecuafiile fundamentale (4.2) se pot explicita
curenfii I_lt /2, obfinindu-se sistemul de ecuafii:
L= + Z.2&
(4.22)
(4.23)
ai caror coeficienfi sint parametrii admitanfa ai cuadripolului ?i anume:
= -=•* admitanfa de intrare de scurtcircuit;
“n B v
y _ —— ~ —— .
_li
l&Jei-o R
Y„ — f—) = —> admitanfa de transfer de scurtcircuit;
l Ei B
Condi fia de reciprocitate exprimata cu ajutorul parametrilor admitanfa se
scrie sub forma:
X12 = Xzi- 4.24)
4.1.2.4. Relatii intre parametri. In cazul A, 0, parametrii admitanfa se pot
exprima in funcfie de parametrii impedanfa, prin relafiile:
f*-; £1(4.25)
Az AZ AZ AZ
______ —22
11 —
unde:
Az — Z.uZ.22 —12^.21* (4.26)
In cazul Ay =£ 0, parametrii impedanfa se pot exprima in funcfie de para-
metrii admitanfa, prin relafiile:
Y Y Y Y
7 __ —22 . 7_ —12 . 7 __ —21 . 7 ±.11
-U“A7’ -12~~A^' -21~~~~~A^y -22~A^'
unde:
Exista relaîa:
Ay = X.I1X22 — X12Z21
AgAy 1
(4.27)
(4.28)
(4.29)
Parametrii fundamental A, B, C, D se exprima In funcfie de parametrii
impedanfa, respectiv admitanfa (daca Z21 ^ 0, respectiv 0), prin
relafiile:
(4.30)
315
Conditia de simetrie exprimata cu ajutorul parametrilor impedanfa,
respectiv admitanfa, are forma:
Z22 = — Zn, respectiv Y22 = — Yn (4.31)'
Un cuadripol simetrie reciproc are numai doi parametri independent!, iar
conditia de reciprocitate pentru cuadripolii simetrici este:
A2 = 1 + M • C
(4.32)
4.1.3. DETERMINAREA PARAMETRILOR CUADR1POL1LOR
Determinarea parametrilor unui cuadripol se poate face analitic sau
experimental. In cazul unui cuadripol de structura complexa, care poate fi
prezentat ca o asociatie de cuadripoli mai simpli, se pot utiliza metode
matriciale pentru determinarea parametrilor.
4.1.3.1. Determinarea analitica. Daca este cunoscuta structura
cuadripolului„ se pot obtine cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff, eliminind
succesiv curentii din laturile interioare si presupunind date tensiunile f7j si
C/2, ecuatii de forma celor fundamentale, a acelora in Y sau in Z si prin
identificari, se pot determina apoi parametrii cuadripolului.
O a doua metoda consista in folosirea relatiilor (4.7), valabile in regimurile
de mers in gol $i in scurtcircuit, care permit determinarea parametrilor
fundamental!, iar apoi a formulelor (4.20) si (4.23) pentru determinarea
coeficienfilor Z, respectiv Y.
4.1.3.2. Determinarea experimentala. Daca nu se cunoaste structura
cuadripolului linear pasiv, se pot determina experimental valorile numerice
ale parametrilor cuadripolilor (la o freeventa data) efectuind trei incercari
experimentale: de exemplu doua incercari de mers in gol (odata cu
alimentarea pe la bornele primare si a doua cu alimentarea pe la bornele
secundare) si o incercare de scurtcircuit cu alimentarea pe la bornele
primare.
Din aceste incercari se determina trei din impedanjele Z10, ZlsCf Z20, Z2sc
definite de relatiile (4.8), (4.9), (4.10) $i (4.11). Comparind (4.20) si (4.23) cu
(4.8), (4.9), (4.10) si (4.11) se stabilesc relatiile:
Se deduce, de asemenea, si relatia de legatura:
Zio Z2sc = Z20Zlsc, (^-^^)
din care rezulta ca numai trei dintre impedance sint independente.
316
Parametrii fundamental! se determina din relatiile (4.12), (4.13), (4.14),
(4.15). La cuadripolii simetrici, A=D, Z10 = Z20, ZUc = Z2se si relatiile cu
efjutorul carora se determina parametrii fundamental! iau forma:
- = “ = ± flio-°hsc = ± 1/1 + Yl0zlsc ’
Q = 4~' H-35)
±-10
B = A • Z10
4.1.4. MARINI CARACTERISTICE ALE CUADRIPOLULUI
4.1.4.1. Impedante deintrare. Uncuadripol alimentat pe la bornele
primare si care are conectata la bornele secundare o impedanâ de sarcina
Z2, prezinta la bornele de intrare impedanta echivalenta complexa:
gi _ dUt + Bit _ dZ* + B L + DIt CZ2 + D’
(4.36)
numita impedanta de intrare primara.
Un cuadripol alimentat invers (pe la bornele secundare) si care are conec-
U'
tata la bornele primare o impedanta de sarcina Zx = , prezinta la bornele
—i
de alimentare o impedanta echivalenta complexa:
U'2_ U2 __ DU{ + BI[ _DZ1 + B

~ 1.2 ~~ U ~~ cujx + Al{ OZi + A
(4.37)
numita impedanta de intrare secundard.
In general:
?Le\ ?i Ze2 =£ Zx
4.1.4.2. Impedance caracteristice sau iterative. Impedanta caracteristicd
directd Zc i este impedanta de sarcina care trebuie conectata la bornele
secundare ale cuadripolului pentru ca impedanta de intrare primara sa fie
egala cu ea:
ZJI — Z_ci =) —ei = Zci (4.38)
Expresia acestei impedante caracteristice, obtinuta folosind relatiile (4.36)
$i (4.38), este urmatoarea:
—Cl ~
A- &±V(A + Rf + 4
2C
tn funcjie de impedanêle de gol §i scurtcircuit, se obîne: Zc\ = — [Z10 —
Z2Q ± )!(Z10 Z20)2 + 4 Z20ZUc]
(4.39)
(4.40)
317
Impedanta caracterisiicd inversd —c2 este impedanta de sarcina care
trebuie conectata la bornele primare, pentru ca impedanta de intrare
secundara sa fie egala cu ea:
— Z.c2 —el ~ ?Lc2 (4-41)
Expresia ei in functie de parametrii fundamental este urmatoarea:
^ _ R - A ± V(d + Rf + 4
2- 2C
(4.42)
Daca se exprima parametrii fundamental! in functie de impedantele de
gol fi de scurtcircuit (relatiile 4.12, 4.14 $i 4.15), se obtine:
—c2 ^ ~ \?L20 *10 i V(ZlO —2o)^ ^ôKlsd (4.43)
Impedantele Zcl $i Zc2, definite mai sus, se numesc §i impedantele
caracteristice iterative ale cuadripolului.
4.1.4.3. Impedance imagini, Se numesc impedance imagini ale unui
cuadripol o pereche de impedance Za $i Zi2t dintre care prima este impedanta
primara de intrare, daca a doua este impedanta de sarcina conectata la
bornele secundare, iar a doua este impedanta secundara de intrare, daca
prima este impedanta de sarcina conectata la bornele primare:
Z.2 — ?L%2 ?Lel ~ ?Li\ *1 — ?Li\ =) ?Le2 ~ ?L\2 (4.44)
In functie de parametrii fundamentali, impedanta imagine primara Zn are
expresia:
= ± l/fl = ± f 1ST» (4.45)
iar impedanta imagine secundara ?Li2 are expresia:
^,2 = ± y= dh VZ20Z2.sc (4.46)
Impedanfa caracteristica a unui cuadripol simetric. In cazul cuadripolilor
simetrici exista relatiile:
A = Zlo — Z20 ?i Zlse = Zuc (4-47)
iar impedantele caracteristice si imaginile, definitie mai sus, sint egale:
Zcl = Zt2 — Zc= Zil — Zi2 — ± — ± VZIO • Zuc (4.48)
CU
£,
L
= Zc
(4.49)
318
4.1.5. CUADRIPOLI NERECIPROCI
Cuadripolii nereciproci au patru parametri independent In cazul lor,
relapile:
4^2 —12 —’ —^21 y 10 — —Y<>]
nu mai sint valabile. In cazul re£elelor lineare, astfel de cuadripoli nu se pot
realiza cu elemente de circuit dipolar e (pentru care e valabila teorema
reciprocitatii),. ci numai cu elemente de circuit multipolare.
4.1.6. APLICAREA CALCULULUi MATRICIAL IN STUDIUL CUADRIPOLILOR
Cu ajutorul calculului matricial se pot scrie sistematic sistemele de ecuatii
ale circuitelor electrice lineare §i, in particular, ale cuadripolilor electrici.
4.1.6.1. Matricele cuadripolilor. Ecuatiile caracteristice ale cuadripolilor
diporti, lineari $i pasivi formeaza sisteme de ecuatii lineare, care se pot scrie
sub forma matriciala.
Forma matriciala a ecuaîilor fundamentale ale cuadripolului este urma-
toarea:
in care
(4.50)
(4.51)
se numejte matricea fundamentals, a cuadripolului. Matricea
(4.52)
se numefte matricea impedanta a cuadripolulu i. In cazul cuadripolilor reci-
proci exista rela(ia:
. 4:2i = ^21 (4.53)
Matricea
[Y] =
In In] X21 X22J
(4.54)
se nume§te matricea admitanfa a cuadripolului. La cuadripolii reciproci Y 12 =
= -I21. Matricele impedanta ?i admitan(a sint inverse una alteia:
[Y} = [zr ?i [Z] = [Yr (4.55)
319
Explicitind in ecuaîile fundamentale (4.2) ale cuadripolului pe Ut si /2 in
functie de U2 ?i I_i> se objine un sistem de ecuajii a carui forma matriciala
este urmatoarea:
Matricea:
(4.56)
(4.57)
se numefte matricea mixta directa a cuadripolului. La cuadripolii reciproci:
Matricea:
a
(4.58)
care intervine in ecuajia
f^2i=rzn h2]\y_i\
UxJ IzniJlij
se numefte matricea mixta inversd a cuadripolului. Elementele ei sint.:
(4.59)
(4.60)
4.1.6.2. Conexiunile cuadripolilor dipor(i. a. Conexiunea in lant (fig. 4.1.4)
Intre matricea fundamentals [A] a cuadripolului rezultant ob(inut prin
conectarea in lan( a doi cuadripoli fi matricele {.A' ] §i [ A" ] ale acestora
exista relafia urmatoare:
T? _ 1 . 77 — . T? Q . T? _ —D — BQ.
Zn-J’ Eu---, Fn- — , —22 2
La cuadripolii reciproci:
£ll — Zi2- - -
(4.61)
In general, pentru n cuadripoli conectati in lan| se ob(ine rela(ia:

idi=niA*]
*=i
(4.62)
320
b. Conexiunea in serie (fig.
4.1.5). Pentru acest tip de eo- nexiune, intre matricea [Z] a cuadripolului
rezultant §i matricele [Z'] fi [Z"] a doi cuadripolicomponent exista relaîa:
[Z] = [Z'+Z”] -(4.63)
care, pentru n cuadripoii component, are forma:
[Z =pl&3 (4-64)
c. Conexiunea in paralel (fig.
4.1.6). Matricele [ Y], [ Y'], [ Y"] ale ouadripolului rezultant $i a doi cuadripoii
component conecta|i in paralel satisfac relata:
[Z3«=tr]+[Zffj (4.65)
care se poate generaliza pentru n cuadripoii component ^
[X3=£[Z*] (4-66)
A=1
d. Conexiunea serie-paralel (fig.
4.1.7). Jn acest caz, regula de compunere a matricelor este urmatoarea:
[2]-=[£']+ [^3 (4.67) sau, mai general:
[£] =£[£*] (4.68)
A—I
e. Conexiunea paralel-seria, (fig. 4.1.8). Expresia matricei [E] a
cuadripolului rezultant, in cazul conexiunii paralel-serie, in functe de
component este urmatoarea:
matricele [E'] §i [E"] ale cuadripolilor

sau, mai general:
[£] = [£'] + [F)
[£] = £[£*]
A=1
(4.69)
(4.70)
621
4.1.7. FILlRE ELECmiCE »E FRECVHST0.
Filtrele electrics stnt s%teme de transmisie a caror caracteristica de frec-
veufa a atenuarii prezinta xctmitte prossutt$ate pentru intervalele de
frecven$a pe care sistemol trebuie sa le favorizeze (sa !e selecteze). Ele se
realizeaza dm lanfuri de cuadripol! sxmetrice ad&ptate (care se pot reduce,
in cazuri
simple, la ua- cuadripol simetric adaptat).
Interval do trecere 5;au bandit de Irecere se*nume^te orice Intervs I de
£recven(e,
cuprins latre o frecvenâ mferioara ft — “• si o frecventa superioara
/, = —£> ft, la care filtrul prCzintd o atenuare foarce mica (sau chiar nula
Sa cazari idealizate). Ffecveatele ft $5 /3 se numesc fresvenfe de taiere.
Restal intervaleior din spectral de frecventa se numesc intervalede atenuare.
Interval tie obrire sau handd de oprire este orice interval Se frecvente in
care filtrul prezinta o atenuare foart^mare (infinita i'a . idealizate). In raport
cu aceea pe care o prezinta In afara acelui interval.
4.1.7.1. Filtre nedislpative, simetrice si ^daptate. Un cuadripol pasiv
nedisipativ este format numai din elemente de circuit reactive. Elementele
scheme! sale echivalente in T fund de asemenea touts reactive, marimile y,.
Zlt Z* ale acestei scheme stat imaginare, iar din relafide:
y « £, It - . z* - ^r1 > (4.71)
reznlta ca parametrul C este imaginar, iar A D stnt marimi reals. Din con-
difia de reciprocitate rezultd ca $ii parametrul B este imaginar.
Un cuadripol nedisipativ este caracterizat deci prin relaîile:
9m {A} = 0, 9m {D} = 0, fJU {S} = 0, fa {£} =» 0. (4.72)
Pentru un cuadripol nedisipativ simetric, din rela$iile:
ch g = ch {a + j&) = ch a cos b -f* j sh a sin b — A (4.73)
shg = sh. (« -f- j&) =* sh a cos 6 -f- j ch d sin b = \B • C (4.74)
z,=ff «-75>
se determina condRiile:
Qm (chg)- a=: sh a sin 6 = 0 (4.76)
9/n{Zg} = 0, <Qt{sh g} = sh a cos 6 = 0, (daca d? ~ C < 0), ' (4.77)
sau
('R.t\Zu) — 0, Sb>t\sh g) = ch a sin 6 = 0^ daca B • C *> 0, ' (4.78)
* in care g este exponent-id de transfer car act eristic, a este alenmrea
caracteristica, iar 6 este defazajul caracieristic al cuadripolului simetric
adaptat.
322
Condifiile (4.76) $i (4.77), respectiv (4.76) (4.78) determina valorile
frec-
venfelor pentru. care atenuarea este nula (intervalele de trecere), respectiv
nenula (intervalele de atenuare).
Intervalele de trecere. In cazul frecventelor pentru care impedanfa
caracteristica este reals, din satisfacerea relatiilor (4.76) $i (4.77), rezulta
corditiile
= 0, Zj. — Zc — \^^-
> 0,
•i ^ — cos 6^+i,
(4.79)
(4.80)
adica o atenuare nula si o impedanfa caracteristica reala si pozitiva.
Defazajul depinde de frecvenfa, cum rezulta din relatia:
. ♦vV :
I * b ==? arccos A (4-81)
Condi|iile (4.79) fi (4.80) definesc intervalele de trecere ale filtrului nedisi-
pativ simfetric.
Frecventele de taiere sint determinate de valorile extreme:
A = ± 1, sail A2 = 1, sau BC — 0 (4-82)
In cazul filtrelor in II sau in T rezulta de asemenea:
A == 1 + = ±1. (4.83)
2 Zt
Intervalele de atenuare. Pentru frecvenfele care determina o impedanta
caracteristica imaginara, relatiile (4.76) §i (4.78) conduc la conditiile:
dh*; ^ = (4-84)
A — A — ±ch«, sau A ^ —1, sau A ^ -f 1, (4.85)
(deoarece ch 1), din cane rezulta ca atenuarea nu este nula, ci areexpresia
dependents de frecventa:
a = argch \A\ > 0 (4.86)
f' j
In gaûl cuadripolilor reali, cu pierderi, impedanfa de sarcina a unui lan£
de cuSdripoli nu poate fi realizata astfel incit sa depinda de frecventa
conform relatiilor (4.79) §i (4.84). ^zultatele de mai sus se obîn deci din
idealizari. In cadrul afcestor idealrzari, studiul unui filtru consista in
determinarea frecventelor de taiere cu ajutorul relatiilor (4.82), respectiv
(4.83) pentru lanjurile in II sau in T §i in analiza caracteristicii de frecvenfa a
defazajului (4.81), in intervalele de trecere si a atenuarii (4.86), in intervalele
de atenuare.
323
4.2. CUADRIPOLI SI FILTRE ELECTRICE
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 4.1. Se considera cuadripolul a carui schemi e reprezentaii to
figura 4.1. Sa se calculeze parametrii A, B, C, D, Zjk, Yik, pentra cazul dnd
o>2ZC j* 1.
Solufie:
L Se scriu urmatoarele ecuafii cu ajuto-
rul teoremei a Il-a a lui Kirchlioff apii- cata celor doua ochiuri din figura:
l,
Fig. 4.1
Comparind cu ecuaîile : se obfine:
jtsC
U2 — ——I i-------------—
—2 j«C “ jcoC -z
?Zl — lllLl + ^12^2 U_2 “ %2lLl + ^22X2
-11 = j
~.1
~12== ~lzi =
Pentru determinarea constantelor Zn. Zu. Z22. se rezolva sistemol de
ecuafii in raport cu fi Z2:
Li--------------------------------7-^1 +-7-^2
Ct>L a>L
A=-^2, + i(^-»c)e.
Comparind cu ecuajiile:
I» = Zi£i + Zi£.
L = Z2£I + YA
rezulta:
x»—±
Zl2 = - Za =
Ct>L
324
Pentru determinarea constantelor A, B, C, D se rezolva sistemul de ecuafii
to raport cu Qi ?i Li-
U1 = ( l — «2ZC) U2 + j <oZ/2 L.i ~ j wCC/j “I- La
Comparind ecuatiile gasite cu ecuatiile fundamentale ale cuadripolului se
obfine:
A = 1 - <a2LC B = jtol C = jwC D = 1
Verificare:
AD — BC == 1 — to2 LC + oi2LC = 1
Problem a nr. 4.2. Se considers. cuadripolul din figura 4.2. Sa se
determine parametrii A, B, C, D ai cuadripolului.
Solufie:
Aplictod teoremele lui Kirchhoff pe cele doua ochiuri ale schemei, se ob-
{ine sistemul de ecuafii:
{2i "H 2a) Li + {Li La) 2a — Hi
{2a + 2i) La (Li La) 2a = Ha
Resolvtod acest sistem de ecua|ii in raport cu marimile de la intrare Ux $i
I_v se obfine:
Hi = ^ + _12~*] —2 +[(^ + ~?'z ~4) 1
+ 2a + 2a) ~ 2^La
L=±ut+(l+^),,
Identificind cu ecuatiile:
Hi = AU2 + BI2
Li = QU2 + DLa
se obtin pentru coeficientii fundamentali expresiile :
A = l+£L±li; C = ±
/, 2
B
= (l + ^±2*) (2i + 2a + 2a) - 2a\
D=l+
h i.
2.
Fig. 4.2
325
Problema nr. 4.3. Sa se determine constantele A, B, C, D $i impedanfa
caracteristica primara pentru cuadripolul din figura 4.3, a. Date numerice:
R — 10 QL; R0 « 5 Q ; X = 10 Q
Fig. 4.3, a, t>

Solutia intii:
Cuadripolul dat fund un cuadripol in T, se va considera schema generala
(fig. 4.3, b) a unui cuadripol in T $i se vor determina pentru aceasta schema
constantele A, B, C, D.
Aplicind metoda curentilor ciclici, se obtin ecuafiile: deoarece:
/Ji* Lv Ik = Li-
Din ultima ecuafie.
Li = XLLz + (1 4- Z»Y) Io §i, introdnclnd in prima, se ob£ine:
Ux « (1 + ZJQ t/2 + (Zt Z2 + ZtZtY) l%
Prin urmare:
A 1 -(- ZlY
M ~ iTi + ZA +■ Z~ZLY.
D = 1 4 Z«Y
Numeric, se gasefte:
Zx — jA = jlO D Z2 = R = 10 D
1
Y= — __i__5
~ i?0 + jX0 5+ j5 ’
326
Deci:
A ~ 1 + £lZ. *r- 1' Hr “r^TT 338 2 + j
? '4" J v-v
£ «= h + l2 4- Z,Z»Y = j 10 + 16 4 ) 10* 10- - = (20 -f j 20) O
5 4- J 5
C = r^-~7«{G,l~j0,l)S P + j 5
D = 1 -hizY^l + lO- j~. ~ J -4-1 ~ j = 2 - j Verificare:
AD ~BC = {2+ j) (2 - j) - (2C 4 ?2$ (0,1 - j 0,1) » 1
Solufia a dom:
Se cuaosc rela(iile:
Din incercarea In gol se afla:

4=(£I) rt0 + KX 4- 4a) _ 5 -f j ip ^ .
1 ((slj2*0 i?o + ]X0 5 -j- j 5
Din ecuafiile:
Vi = dU2 4- Mi
se obfine: adica
/, ~ CU9 4 Dh
Dar din figura 4.3, c, rezultS ca:

S.10 — RQ + j(-^ + XQ)
fi deci:
R0 + j( Y 4- rn) £ i?o 4-
1
«o + P+^ i?«43X0 5+j5
— - (0,1 — j 0,1) s
327
Din incercarea in scurtcircuit (fig. 4.3, d), se obfine: §i deci:
I2 = 7X----------------------------------—
~z -l i? + R0 + j xt
£) = ( —l \ __R + R0-\- jX0 _ 15 -f j 5 __ 2 j
1 L& *0 4- 5 4" j 5
La scurtcircuitarea bornelor secundare avem: dar din figura 4.3, d, rezulta
ca:
astfel indt:
<7 _ i V* I <*0 4“ j Xo) R
B = DZ,„ = (£±A±H®'| j jx 4- ^(•RQ + W \ _
---------------------- l *0+1*0 M R + R0+ jX0
= R + jx^L+Jk+i*®. = 10 + i 10-15 + 35 = (20 + j 20) Q
*o + l*o 5 -f J 5
Pentru calculul impedan(ei caracteristice primare, se folosesc rela(iile:
Z -1 _ ~2 _ +g
-* _ -~1C + g
Ja la OIL + 51, S&. + S
din care rezulta ecuafia:
ca + (e-4)&.-5 = 0,
pe care rezolvind-o, se obf ine:
A—D
51 numeric:
Z.,
2+j-2+j
iA-Rf , 2.
4C* f C
1/
(2 j>*
+
20 + j 20 _
10 j . lo/li
1 -j ± 1 -j
2(0,1 - j 0,1) -1- 'i 4(0,1 - j 0,1)* 1 0,1 - j 0,1
10 , ,r-._ |5(K3— 1) +j5(i +/3)
U±MJ_
‘“J l-5(K3+l)-j5(K3-
£2
1) £2
Se refine numai prima valoare deoarece a doua are partea reala negativi
fi deci nu poate fi realizabila practic. Deci:
lie = 5(K3- 1) + j 5(f3 + 1) - (3,65 + j 13,65) £2,
adica este format! dintr-o rezistenfa de 3,65 £2 in serie cu o bobini ideal! de
inductivitale;
13,65 13,65
L=
4,34 10-* H = 43,4 mH,
2* • 50 314
In cazul frecvenfei refelei de alimentare / — 50 Hz.
328
Problema nr. 4.4. Sase determine valorile elementelor schemelor echiva-
lente In T, II §i T ale unui cuadripol oarecare ai carui parametri A, C, D au
valorile: A =- 0,3 + j 0,6; C = (0,1 + j 0,2) S; . D = 0,5 + j 0,5.
Solufie:
Aplicind teorema a Il-a a lui Kirchhoff celor doua ochiuri independente ale
schemei echivalente in T din figura 4, 4, a, se otyin ecuatiile:
!L = Zdi + $ai-U
-v* = Zd*-$iL i-L)
It A I3
Fig. 4.4, a, b
Rezolvind acest sistem de ecua£ii In raport cu marimile de la intrare \Li»
Hi) » se obîn ecuatiile:
I, a U9Y + (ZmY + 1) J,
LTi = &£ + 1) + (Z^Y + zt + zz) 1 *
de unde, prin compara(ie cu ecuafiile
Ux = AUZ + §I2 L-QUZ + DL,
se obfin coeficienjii fundamental!:
4 = i+£iX; B = z1zay + z1 + zs;
C = Y; £) — 1 + Z,Y
Rezulta de aici:
■V n rr A — X _ D — 1
Numeric:
Z.0 = £ = (2 - j 4) a ; Zx = (1 + j 4) Q; Z2 - (1 + j 3) Q
329
In cazul cuadripolului In II, se aplica prima teorema a Ini Kirchhoff la nodul
B §i a dona teorema a lui Kirchhoff pe ochiul care se include 1.1 lungul celor
doua tensiuni la borne (fig. 4.4, h) §i se obfin ecua(iile;
LI-U1Y1 = I2 + U2YS
sau
= ^- (I* + U2Y2) + U2 —1
&-(§+ i)E. + il.
L = (Zi + )u2 + (| -f i)L,
de unde rezulta:
sau
Numeric:
4 = i+|; B = ±-
C^Y1 + Y2+^; D=l+^
£0 £o
y.-i.; Y^M-1; y,=4ri
1 2
—° B " £ £
= (- 0,5 + j 5,5) a
y0 = (- 0,0164 4-j 0,180) s
Zi = (0,0985 + i 0,082) S y2= (0,12 +j 0,1165) s
Observa|Ji:
a.Cuadripolul echivalent In T poate fi realizat (deoarece impedan$ele
respective au parjile reale pozitive) sub forma arStatfi In figura 4.4, c;
b. Cuadripolul ecbivalent in II nu poate fi realizat (deoarece Y0 are partea
reals negative);
c. S-ar fi obtinut acelea?i rezultate utilizind incercarile de gol $i de
scurtcircuit.
c
Fig. 4.4, c
De exemplu, in cazul cuadripolului in T:
Pentru determinarea elementelor cuadripolului ecbivalent in T (fig. 4.4, d),

se pot scrie ecuaîile:
I1 = I2 + YU2 Ui=U* + Zh
330
sau
Hi^tL + Z(L + YUS) «(1 +ZY)U2 + ZL,
Fig. 4 A, d, e
Indentificlnd cu ecuaîile:
UX=AU2 + BL,
I- = CU<? 4- PI*
se obtine:
d = l+ZZ; B = Z; C=Y; D = 1
Deci:
Z = B = (0,5 -f j 5,5) Q. Y=C = (0,1 + j 0,2) S
Z=1— 1
-
° X 0,1+j 0,2
10
1 + 2j
= (2 —4j)£2
Realizarea acestui cuadripol este aratata In figura 4.4, e.
Problema nr. 4.5. Fiind dat cuadripolul nesimetric din figura 4.5, a, sa i se
determine schema echivalenta In T.
Date numerice:= R2 = 10£i; Rs = 5£2; Rt — 15D.
331
Solufie:
Schema echivalenta In T are coeficienfii Zik identiei cu cei ai cuadripolului
dat. Se vor egala deci coeficienîi Zik ai ambelor scheme, determinaî din
ecua|iile:
Hi ~ Z11L1 + _12X2 Hi — Xl2lXl + ^22X2
In acest scop se calculeaza coeficien{ii Zih ai cuadripolnlui dat.
La mersul In gol, in cazul alimentarii pe la bornele primare, avem:
/2 = 0; U10 = Z1X£ 10;
LL.20 ~ ^2lZlO >
dar din schema se constata ca:
TT ______________________ C^l 4* *^2) (^3 4* ^4) T
V 1A --------------------------- ----------------- i 10
—10 Rt + Rt + Ra + R*
Deci:
Z. = (i?i + Rt) (f?3 + Ri)- = 10Q Ri + R* + R3 + Rt
Pentru detenninarea coeficienfilor Z12 Z21 se aplica teorema a dona a lui
Kirchhoff circuitului (7) din figura 4.5, b §i cu notable din figur&, se objine:
R3ZS ^2X0 + H20 = 0;
dar
T9 El© _____ El© _Tn _ Sw
Ra
4- JRa 20 + 20
R«
adica:
T' T*___ -10
Xo*=Xo~ —
Rezulta:
-.1 r
ci20=(l?2-i?8)^.= '2-10
deci: y ___ 7 _____ E20 _ =
€L21 — — ZL12 ““ “7 2,5
- £l0 £1
Coeficientul Z& se determina scriind ecuafiile in cazul alimentarii pe la
bornele secundare, cu bornele primare In gol (I10 = 0), pastrind acela$i sens
pozitiv pentru curentul /2. Se obtin ecua$iile:
U.10 — Z.uLzo
H20 ~ ZzJ-to
332
Pentru cuadripolul in punte dat, avem in aceastS situate:
ao
(■Rt + Rt)(Ra + Ra) r R1 + Rt + R3 + Rt~*°
de unde rezulti:
(10+ 15) (10+ 5)
10 -f' lo-}-10-f 5
/s» = -9.371,0
Z22 - - 9,370
Pentru determinarea coeficienîlor Zik ai schemei in T, din figura 4,5, c,
se procedeasS astfel:
—alimentind circuitul pe la bomele primare, cu cele secundare in gol, se
obfine:
ILio — (JLI 4* ?s)Zio
Rig. 4.5, <;
Ujto — âlio $i corespunzStor:
Zii = +^
Zai — ?3>
— alimentind circuitul pe la bomele secundare, cu primarul in gol §i
pSstiind acelafi sens pozitiv pentru curentul se otyine:
Hao-----------------------------------(~2 + ?Js)I-20
adicS
Z2t = ^ = -(Z2 + Z3)
■—20
Identificind coeficienfii Z{k ai ambelor scheme, se obfine sistemul de
ecua$ii:
Z_w — Z_i 4" = 10 Q
Z,1 = Zj = 2,50 ^22 = - (—2 + £,) = - 9,370,
de unde remits valorile elementelor schemei echivalente in T a cuadripolului
dat;
Zj = 10 - 2,5 = 7,50 Z, = 9,SI — 2,5 = 6,870 Zz = 2,50
Problems nr. 4.6. Pentru cuadripolul din figura 4.6, a, sS se determine
coefis cienîi Zu, Zu, Z22, coeficienfii A, B, C, D precum ?i elementele cuadrlpo-
lutai in T echivalent. Date numerice: X, = wL, = 30: X9 — coL, = 20: XM =
a>M —10; 72 = 10.
333
Fig. 4.6, a
Rezulta:
Sdufte :
Aplicind teorema a doua a lui Kirch-
____ 7„ hoff pe ochiurile 1 fi 2, cu sensurile [de
Xz=2JZ ' parcorgere pozitiva a ocHurilor alese ca in. figurS, se obfine sistemtil
de ecuajii:
-z Si — \xiLi + R<h — Ls) + ]XMLS r U2*= — iXds 4* R(h ~~ £*) — }XuLi sau
C/j = (i? + j-î) Li + (— R 4* IXM) LZ U2=(R- iXM)h + (-R- j*2) I2
Zu = R 4~
—12 = —^21 — —-R 4"
^22 ~ —R “** )^2
sau numenc:
In — (14- jS)Q ^13 = —istt ** (—1 4* j}&
Zjj = {—1 — j2)£2
Rezolvind cea de a doua ecuaîe a sistenralui de mai sus in raport cu/j se
obfine:
h-
adica:
1 -j i!
■U*
1+2}
1-j
Jjf
* l_r=(0,5 + j°,5)s
£=.i±2L =-0,5 4-j U
*J
Pentru determinarea coeficienîlor A $i B se poate exprima U_i in funcjie
de U2 §i de 1^ sau se folosesc fonnulele:
(U,\
£IL
. C=—
z9 —^
±.
—21
21
—
£
11
2
^2 ; D =
2
2 —
£
2
1
— c -1 Inlocuind numeric, se objine:
A = i-±Ii = _ l + j2; B = (~ 113'.^= (_6 + j)0 — l-j it— 0,5 +JO,5v S!
334
/o-
- * ▼ ----* nfYTY\__
It h Z2VSJ2
/°-
-o£
1 o~
~Xc=fSl
X
Fig. 4.6, 6, r
Elemeniele cuadripolului In !T echivalent sint {fig. 4.6, 6):
Y = C = (0,5 + j 0,5) S
1
^ — _L —
^ 0,5 -f j 0,5
^ ~ - 1 _ -1 + }2 - 1 -1 ~~ c ~ 0,5 + j 0,5
2-1 -0,5 + j 1,5 - 1
1 + ]'
= (i - i) a
= 4jO = 3jo
Realizarea cuadripolului este prezentata in figura 4.6, c.
Problema nr. 47. Sa se determine parametrii A, B, C, D, ?i Yu, Yn, Y„ ai
cuadripolului din figura 4.7, a $i elementele cuadripolului in II echivalent.
Date numerice: i? — 1D, X1 — 20, X2 = 20, Xm = 10.
Solufie:
Aplicind metoda curenfilor ciclici (fig. 4.7, a) se ob(ine sistemul de ecua(ii :
ux = ix^ - jxMn + j(zM - xx) n
-Us = - \XMX + \Xdi + \{XU - Xt) a
0 = i(XM -XJU + ](XU ~ Z2) £.+ [R + UX, +x2-2XU)] 75
tnlocuind datele numerice ?i (inind cont ca Xi —Zi> La —Ik ?i Xo = Xo?
sistemul devine:
Hi — 2iXi — 1X2 ~ jZo ^2 = jI1-2jX2 + jIo 0 = — jX2 — iZi + (1 + 2 j) Xo
/R
de unde, eliminind pe Xo ?i explicitind 1 ”
curenfii X1 ?i La. se ob(in ecuajiile:
I — 3 ~ 2! TJ
h~ 3 Hi
l2 = ~j-U X
-3 4- j
3
— 3 -f- 2j
u,
u,
Kg. 4.7. a
335
Deci:
Yu = —
Zu = -Yu
“3 + j c
-1" ■ vjf
^ = -=£±^3
Pentra detenninarea coeficientilor A, B, C, D se expliciteaza sistemui de
eoiajii de mai sus in raport cu si /a si se objine:
Ii =
10
1+7]
10
T
T 9+
1 3j T
Z ±
L 2
2 T
I
■ 10
TJ , 11
- — 3j
±
10 2
Prin urraare:
A = 11 ~ 3i B = 9 + 3i fl;
10
10
C = — -~+ S'; D = 11_ 3j
10
10
Verificare:
AD- BC =
(11 - 3j)a 10s
i
Elementele cuadripolului echivalent in II se determina scriind ecuaffi^,
care rezultS din aplicarea primei teoreme a iui Kirchhoff in nodurile M si Jf(fig.
4.7, b):
adica:
L = (Hi - u2) Zo + ZiZJ = (Yi + Zo) Zi - ZoU2 L = (Z: - Z2)Zo - = ZiZi - (Z£ + Z£)
Z2
Zu = Zi + Zo Z22 = -(Z^ + Zi)
Z« = —Z2i = —Zo
i, M Cilt-W Hh
2ftf
Fig. 4.7, b, c
336
de unde rezulta:
xi = Xu+x»=
2j . -3 +j
X£ = -(X22 + X2I) = -(-
3 3
-3 + 2j 3 -
=K)s
M-H)
V' — V — —V — — JLo — JL21 — —JL12 —
-3+j 3-
1
M-i)
3 3
Realizarea cuadripolului in II echivalent este indicata in figura 4.7, c.
Problema nr. 4.8. Sa se determine parametrii fundamental! A, B, C, D ai
cuadripolilor din figurile 4.8, a §i 4.8, b. Pentru cuadripolul din figura 4.8, br sa
se determine apoi impedanêle de gol §i de scurtcircuit precum $i coefici-
entii 2i Z.2i> ^22*
Solutie:
Pentru cuadripolul din figura 4.8, a, prin incercarile de mers in gol §i de
sairtcircuit, cu alimentare pe la bornele primare, se objine:
I_2 == 0) U_io — AU
Z10= QL 20
Dar
j -Ik,
ho ~ * ’
i)eci:
I£io — H. 20
J ______________ —19_ 1 .______/" ___ -10 -10 *
— jj * — TT rr 7
£20 £10 h
La scurtcircuitarea bornelor secundare: U* = 0, §i rezulta:
ILlse = MLzse
Luc ~ HI.2*C>
iar din figura:
T — —ise * J- ss
i.2«C 7 9 ±-2tC
—1
__ ll8C?U
h+h
337
§i deci:
B = Zi;
D = --1 .±Js-
Verificind rezultatele, se ob$ine intr-adevar:
AD - BC = ~l +-^.-1=1 = l
— — Zs Z*
In caznl cuadripolului din figura 4.8, b, aplidnd teorema a Il-a a lui Kirch®
hoff in circuitul primar si in cel secundar al transformatorului, se obtin ecu-
atiile:
U\ = (î + jfcî) Zi — jcoM72 —IL.2 = — jcoM/i + (R2 + ]CX)L2) L.%
Explicitind acest sistem de ecuatii in raport cu marimile din primar, se
ob{in ecuatiile:
J ___ —2 I ^2 4- jtoL2 J
—1
jcoM joM
JV-,
wM
M
JVf
+i(
COL1L2 -R J JF?2
M
co.M
-L
Identificind cu ecuatiile fundamentale ale cuadripolului
rezulta:
Hi = AH* + Bit Li = QUZ = D/2
J5
Mi
M
A=
coLj —
<oM
Af
+
>(:
c = -j
M
1
(oM
o>M
coMl
_______________________ ^2 jcpXg ____ -^2 j ^2
j oiM M aM
Identificind primul sistem de ecuatii cu sistemul:
ILi “ lull + K12L2
se objine:
LL.2 — Z21Z1 ~b Z22Z2
Zn = JRJ -f jcoLx Z12 — Z2i — jcoil/ ^22 ^ (*^2 4“ •
338
In cazul mcercarii de mers In gol (/2 = 0), ecuatiile devin:
ILio = (*î 4" ]<oLi)7io
LL20 ~ iaMlio.
deci impedanta de gol este:
Z10 = -=^ = +3
±10
Scurtcircuitind bornele secundare (£72 = 0) se objin ecuatiile:
Uuc = (^1 + )<»Li) Luc — J 0 = — jcoAf/lsc + (R2 + i<&L2) I_2SC> de unde
prin eliminarea lui I_2ac, $e obîne ecuajia:
Uuc = [Ri + i<*Lx +
Impedanta de scurtcircuit, In cazul alimentarii pe la bornele primare, re-
zultS:
Zue = îL=R1 + j oL, 4
<o2Afa
\=[Rl +
£l BC
<o2M2
T>2 I . JZ T 2
+ ^*>£'2
oil •/ T
R% I + i(coii ——-——
Problema nr. 4.9. Sa se determine parametrii A, B, C §i D, elementele cua-

dripolului in T echivalent §i impedanta caracteristica Zc in cazul unui cua-
dripol simetric, §tiind ca in urma efectuarii incercarilor de gol §i de
scurtcircuit cu alimentare pe la primar s-au objinut urmatoarele rezultate:
Uio= 100 V; UUe = 51,3 V Iu — 20 A; IUe = 10 A P10 = 1,2 kW (inductiv); PUe =
492 W (inductiv)
Solufie :
In cazul cuadripolilor simetrici (A — D = A10 — AUc) ecuatiile generate- se
scriu sub forma:
\LLi = A(U2 + z,^)
h = A(Y& + I2)
cu
A2( 1 — YoZ,') = 1 sau A2 = Incercarea in gol permite sa se calculeze:
^ — —oZ.se
Yo= iZoi = = 0,2S; cos <p10 = P)0
1 200
Uio-ho 100-20
= 0,6.
339
adica:
Y0 = Y0cos <p10 — jyosin <p10 = 0,2 -0,6 — j 0,2 • 0,8 = (0,12 —0,16 j) S
Folosind datele de la Incercarea de scurtcircuit, se calculeaza:
Deci:
= \Lt
COS <P!,e =
= _f^= 51^ = 5,13 0 h.c 10 492
■ 18C
CWi« 51,3-10
= 0,96
Z,e = Z,e cos <p1>c + jzsc sin fUe = 5,13 • 0,96 -|- j 5,13 * 0,283 = (4,92 + j
1,44) Q
Rezulta:
sau
- ^jfl- (0,12 - 0,15 j) (4,92 + j 1,44)
1
_1_ 1/ P- j73,9" n:tgO* i _J_ p-j36,95* TT:180’
C —
^ )l 0,64 ^ 0,8
A = ± (1 - 0,75 }) = D
R — Z,cA — ±(4,92 + j 1,44) (1 - 0,75 j) = ± (6,01 - 2,24 j) Q C = AY0 = ± (1
— 0,75 j) (0,12 - 0,16 j) = 4= 0,25 j S
Exista deci doi cuadripoli care dau aceleaji rezultate la incercari de gol $i
scurtcircuit.
Elementele cuadripolului In T echivalent slnt:
A - 1 _ ± (1 - 0,75 j) - 1 C *” 4= 0,25 j
= 30
sau
Zx = (3 + 8 j) £1
Z{
±4j£2
—2 — Zx
Cei doi cuadripoli In T, echivalenî din punctul de vedere al Incercarilor de
gol fi de scurtcircuit indicate, slnt realizabili (fig. 4.9, a $i 4.9, b).
Impedanfa caracteristica a acestui cuadripol simetric se calculeaza cu una
din formulele:
3
f o- UULr
7o-
Z,=
B
~C
nna.—°2
*2'
sz-4J
/'o---------------1--------------02'
b
Fig. 4.9
340
Numeric se obfine:
Zc= ± ^8,96 + 24,04_j = ±5,05 e*34'40' *:180°, dar se refine numai valoarea
Ze = 5,05 ei34*40'":180“ O = (2,88 + j 4,2) £2
deoarece cealalta solute, avind partea reala negativa, este nerealizabila
practic cu elemente pasive de circuit.
Problema nr. 4.10. Sa se calculeze constantele A, B, C, D ale unui
cuadripol pentru care s-au facut incercarile de mers In gol (I) ?i in scurtcircuit
(II) cu alimentare pe la primar §i incercarea de mers in gol (III) cu alimentare
pe la secundar, ob(inindu-se urmatoarele rezultate:
(I) U10 ^ 100 V; 710 = -Â; U20 = -^-V; P10 = 5 000 W (capacitiv)
(77) UUe = ^V; IUc = ^=-A; 7*,= lO/lOA; Plsc = 4 000W (capacitiv)
(777) V'to «= 100 V; 7^ = A; P20 = 2000W (inductiv)
K-5
Sa se calculeze apoi elementele schemei echivalente in T.
Solufia intii:
Folosind numai datele de la primele doua incercari ?i valoarea factorului
de putere cos 920 dedus din cea de a treia incercare, se obfin relafiile:
U1 = AU2 ± BI0 = A-uJJa ± A1 arZ-\fJv
■ i.1 = QJJ-2 ± Dio = AjnYm(79 ± Ai„rIp
Pentru determinarea marimilor:
A10 = A10 ei“io, y10 = y10 e-j*io,
AUc — Alte eixuc, ZUe = Zlsc eûc,
se calculeaza pe rind modulele ?i argumentele lor:
^10 = 7^=^;
U
20
Au.’-^V 5;
ii.. — — 1 %j j COS ©IA —
1
hte ' ™ 10000
U10 fi'
5 000 1/T 1
'2=7T; 910 =
45°
(unde s-a luat valoarea negativa datorita caracterului capacitiv al acestui
defazaj).
ulte
Zlsc —
= 1;
4 000
l«e
2 = 0,8; <Pi,e — — 36°48'> (cu aceeafi precizare ca mai
cos 9,,, =
TiC
10000
sus asupra semnului)
■ —— -1(5 =-4=- = 0,447; ©#0 = 63°30' (undes-a
considerat va-
10000 1 yj ' T20 v
COS <p2o —
loarea pozitiva, datorita caracterului inductiv al acestui defazaj).
341
Pentru determinarea argumentelor a10 §i aUc se folosesc relatiile:
tg(«10 + «i J = F.o ^sin (T..c-9i.>
* "" ^10 cos (9i«c 9io)
unde numaratorul §i respectiv numitorul au semnul lui sin (a10 + respectiv
cos(oti0 + <xUc), iar a10 — ctlee = <p10 — <p20 = <plsc —
Se ob(ine:
«io + «i« = arc tg
f2
sin (- 36°48' + 45°)
1- -L Cos(—36°48' + 45°)
f2
= arc tg
0,1425
0,419
*l»e)
= arc tg 0,336 = 18°30' sau «10 + <xUe = 378°30'

<Pio ~ <P2o = «io ~ = - 45° - 63°30' = - 108°30'
Cele doua valori pentru (a10 + a lje) sint singurele posibile fi distincte,
deoarece corespund cu semnele cosinusului §i ale sinusului (ambele > 0), iar
<x10 ?i aljc fiind definite fiecare intr-un interval 2n, suma lor este definita 4ntr-
un interval egal cu 4n. Rezulta:
a10 = — 45° sau a10 = 135° = 180° — 45°
al3C = 63°30' sau <xUe = 243°30' = 180° + 63°30'
Se ob$in doua sisteme de solujii:
h
O
Cr
O-
dxo = ± l/2e-i«»-i8o» = ±(l _j)
disc = ± K 5 e^63”30' »=18°° = ± (1 + 2 j)
Zio = J-e1'4®0"1180* - (0,5 + 0,5 j) S V2
ZUc = 1 • e~j36>®° "!l80° = (0,8 - 0,6 j) Cl fi deci:
4 = 4io = ±(i-i)
£ ~ dued.Ua ~ ± (2 + j)^
C = dioXio — i 1 S
. £ = due = ± (1 + 2 j)
a
b
Fig. 4.10
Impedan(ele elementelor cuadripolului echivalent In T stnt:
r d-1 •^
Zi=^—= - j Cl
Z2=£^=2j Cl
342
Observable:
S-au rebinut numai solubiile cu semnul plus, deoarece cel&lalt sistem de
solubii corespunde lui C = — 1 < 0 $i deci Z_0 — ■— 1 < 0, nerealizabilS,
practic.
Solufia a dona:
Folosind datele tuturor incercarilor, se calculeaza impedanjele de gol §i
scurtcircuit:
£10 = r = Y2 e-»s° = (1 - j) a ; ZUe = (0.8 - 0,6 j) £3;
1-10
Z20 = ^ el«N = Y5 ei63°30' *«»• = (1 + 2 j) Q
J
2o
Folosind apoi relaîile:
C == i ■ J 4 ^ £ 2l0 > ^ ~ 4lsc J 5 = £ £.20*
V£ZO(£IQ ?i*c)
se obtine acela$i rezultat ca mai inainte.
Problema nr. 4.11. Sa se determine condijiile pe care trebuie sa le indepli-
neasca coeficienîi din ecuaîile cuadripolului pentru ca acesta sa nu
consume* putere activa (cuadripol fara pierderi).
Folosind ecua fiile:
ILl = ZxiLl + K12L2 H.2 = ^2lZl + K22L2
CU
Zn — Rn + j Xn Z12 = —^21 ^ ^12 + j ^12
Z22 = i?22 + j XS2
?i punind condijia ca puterea activa totala absorbita sa fie identic nula, se
obtine relajia:
P = Px - P2 = rse{utLl -ujl}= rnt{zlxn + Z12I[I2 - Z21hll -
— —22^-2 } s 0, sau
PnI? - P22/l + fRe{Z12(nh +nii)} = 0
Daca (p12 este defazajul dintre 7X §i J2, atunci,
ZI72 -j~ 727X = 27x72 cos 912
?i deci:
Pn7f P22^2 “b 22?x27x72 cos 912 = 0
&
^7
pentru orice valori ale variabilelor indepen- 0-----*-----------o*
dente 7X, I2 §i <pX2. Fig. 4.11
343
Trebuie deci ca:
i?jj — 0 i?j2 — ^12 — 0*
Mai rezulta:
A =f—) = == — real^ 0;
l^J/2 = 0 Z* xsi <
C = (~\ z= — = —= imaginar;
l —a Jis — 0 ât ^8i ■ -îa
D = [=0 =- = real ^ 0;
<
“ Uiâ=0 z21 xl2
B ... iiD - 1 _= *11*22 + *?2
i *n
imagmar.
Solufia a doua:
Rezultatul se poate obfine mai simplu folosind urmatorul rafionament:
©rice cuadripol admit e un cuadripol in T echivalent (fig. 4.11) pentru care
avem:
?.n — Zi 4~ -z0
cu i
Z\ = Ri 4* 'j Xx Z_2 = R% 4* j X2 Z0 = i?o 4* j
Pentru ca acest cuadripol sa nu aiba pierderi trebuie ca el sa nu aiba pier*
deri nici in cazul funcîonarii in gol, deci:
R1==R0== o
$i nici la funcjionarea in scurtcircuit, deci:
Rezulta:
R* 0
i?u — R«2 — Ri« - 0*
v
22
12
Problema nr. 4.12. Sa se determine condijiile pe care trebuie si le indepli-
neasca coeficienfii Zn, Zz2, Z12 = — Z21 pentru ca un cuadripol si fie pasiv.
Solufie:
Scriind ecua(iile:
ILi — ZjJx 4* —lzL.2
H.2 — Z21I_i 4- Z22Z.2
344
$i punind condifia ca puterea activa totala absorbita sa fie pozitiva, se objine
relajia:
P = P\ — P2 =z (Hfi { U 1-^1 — U9-^g} = P11I1 — P-22^2 ”b 22?127J72 COS
9i2 > 0
pentru orice valori ale variabilelor independente Ilf I2 ?i <Pi2 (s-a notat cu <p12
defazajul dintre I_x ?i 72).
Din cazul 72 = 0, se deduce — 7?227i > adica R22 < 0 Din cazul 72 = 0, se
deduce 2^7} > 0, adica Rn > 0
Cu notaîa x = —1 trinomul Rxlx2 + 2Ri2x cos <p12 — R22 > 0 trebuie *2
sa nu-$i schimbe semnul §i deci sa aiba radacini imaginare, ceea ce are loc
pentru
*u{-W<Ru(- R22)
cos2<p12
adica:
K*u( ^22) ^ -^12 ^ 4* y -^n (— -^22)-
Problema nr. 4.13. Sa se gaseasca elementele matricei admitanfa a cua-
dripolului in II pe doua cai:
a. prin calcnl direct;
b. prin compunerea acestui cuadripol din trei cuadripoli elementari conec-
tafi in paralel.
Solufie:
a. Aplicind teoremele lui Kirchhoff circuitului din figura 4.13, a, se obfin
ecuafiile:
Li = UJZI + I2 + UoY,
= T (I* + E2Z2) + U.2
i_o
sau
L = (Zi + Zo) Hi — Y&s
Z2 = Z£1-(Z? + ZO)^2
<ie unde rezulta:
ryij (Zl + Zo) -Zol
L Zo -(Z2 + Zo)J
b. Considered cuadripolii elementari din figurile 4.13, b, c, i, se scriu
ecuafiile lor de funcfionare de forme:
[I] = [ZHZ]
fi se deduc din ele expresiile matricelor admitanfa.
Pentru cuadripolul elementar din figura 4.13, b, se scriu ecuajiile:
& = Y1U1,& = 0,
345
It 12+V&.
■* /
v.
0—
<
Hi
\W
1'\ -----1 l
U,
r- ,e\ >—
--------
r~^~i
rn --------5^—0
4N y2 Ut
J: I—; !-----------------
SI
y2
adica:
cu
Fig. 4.13
[r] = [Z'H£0
Pentru cuadripolul elementar din figura 4.13, c., se scriu ecuaîile:
n = 0, g = — YJU„
adica:
[n=m‘[£3
cu
[r]
“[o -VJ
Pentru cuadripolul elementar din figura 4.13, d, se scriu ecuafiile:
ir = £' = Y0dLx-U.2),
adica :
[r'j = [zff,]-[£]
cu
r y**n _ f Zo Zo]
L J
~ LZo -ZoJ
Cuadripolul in II dat se realizeaza prin conectarea in paralel a acestor cua-
dripoli elementari, deoarece:
RezultS,:
[I] = [£'] +[IT+ U"]
CZ] = [Zi] + tZ2] + tZa] = [Zl + “• “ J#_ Yo ]
346
Problema nr. 4.14. Sa se gaseasca elementele matricei [A] a cuadripolului
in T pe dona cai: a) prin calcul direct; b) prin compunerea acestuicuadripol
din trei cuadripoli elementari legaî in lanf.
r,
n
>2 >——1 1
1 <: —»=—9
-Z/ /1\ u h
mw & Hi
1_________M:___________ > ■ -----
1 /'i ■■ -o
y'z
Fig. 4.14
Solufie:
a. Pentru cuadripolul dat In T, avem:
UI = AU.2 + M2 Li ” QLL2 ■+■ %
sau
unde:
A—i—\ — ~1 + ~0 • C=(—) = JL .
- l^k* = o z0 ’ - l£jL = o z0>
D = (IL} =^±£O B = dM^J = (Ex)
~ IL 1^2 = 0 z0 * ~ c \L)ut = (
= +12 +
^0
b. Considerind cuadripolii elementari din figurile 4.14, b, c, d, se scriu
ecuafiile lor de funcfionare de forma:
§i se deduc din ele matricele coeficienfilor fundamental! [4].

Pentru cuadripolul elementar din figura 4.14, b, se scriu ecuafiile:
u* =-■ u* + z,n
lx = lk,
adica:
[£]-”[f]
347
cu
Pentru cuadripolul elementar din figura 4.14, c, se scriu ecuajiile:

ui = m'
adicS:
11 = ûi' +LV
CU
LA" 3 =
n o
T. 1
Pentru cuadripolul elementar din figura 4.14, d, se scriu ecuafiile:
uv = U* + ZJ«
I"' = I
Prin conectarea in lan{ a acestor cuadripoli elementari se ob{ine
cuadripolul in T $i se observa ca, prin substituîi succesive, se obîne
relaîa:
adica:
cu
adica:
i£] = iAY[A”]'W"]
Calculind, se obfine:
1 1 1 l h
Zi 0‘ z2 1
• s
U]
s 1
=
01 ±i 01 s 0 1
L£ -
,J Z
.
0
’i+ +
1 -lli
— —
1
2
1+^Z
0 ±L0
adica acelaî rezultat ca §i cel objinut prin calcul direct.
348
Problems nr. 4.15. Sa se determine elementele cuadripolului echivalent 5n
T al unui transformator fara miez de fier.
/<?-
f'i-
A
M
h
—^
-o? —,
4% ;_______ 1- -^—9
v
/ l' ( i It ::
-Az 7
M
b
Fig.
4.15,
a, b
Inductivitatea infa§urarii primare este Lv a infafurarii secundare L2, iar

inductivitatea mutuala M. Rezistenfele infa§urarii primare ?i secundare sint i?
j, respectiv R2.
Se vor trata separat cele doua moduri de asociere a sensurilor de referinfa
ale curenfilor §i tensiunilor aratate in figurile 4.15, a §i b.
Se presupune ca: Lx> M > L2.
Solufie :
Cazul a. Ecuafiile cuadripolului din figura 4.15, a sint:
Hi — (Ri 4* Li — jtoAf/j
— U, — (R2 + jwZ,2)/2 — jwM/j
Pentru cuadripolul in T echivalent (fig. 4.14, a), se scriu ecuaîile:
Hi = (Ki 4* lo) L. K0L2 — U.2 = {Z.2 4* Zo) I_2 ZQL\
Prin identificare rezulta pentru elementele cuadripolului in T, expresiile:
Z± = Rx 4- j <a(Lt — M), Z2 = R2 4- j a>(L2 — M), Z0 = j wM, realizabile
practic, ca in figura 4.15, c.
r—J—
Cazul b. Pentru cuadripolul din figura 4.15, b, ecuafiile de func|ionare se

scriu:
Hi = (Ri 4- j«£i) L 4- j<*MI2 — U.2= jwAfZi 4* (R2 4- j<oi2) Li>
349
iar pentru elementele cuadripolului in T echivalent, rezulta expresiile:
Zi = + j<&(Li + M); Z2 = R2 + jci>(£2 + M); Z0 = —
realizabile practic, ca in figura 4.15, d.
Problema nr. 4,16. Sa se determine j f t 9T tensiunea de iefire a
cuadripolului din
figura 4.16, a, daca la intrare se aplica o tensiune Ulf iar impedanja de
sarcina a cuadripolului este Zs.
Solufie:
Se calculeaza funcjia de transfer a acestui cuadripol exprimind pe U_t cu
ajutorul parametrilor fundamental A si B ai cuadripolului:
l
1
>_/ --
VYW s 1
>— H
= c* z
6--- *-- u
«1
/'a-
K
±±17 “ —
—2
b
Fig. 4.16
Ei dEz + BI%
i
~ dl' + B*
**#
Pentru determinarea parametrilor ^ §i £ se considera cuadripolul dat ca
fiind realizat prin conectarea in lanf a doi cuadripoli de tip T (fig. 4.16,i).
Parametrii fundamental ai cuadripolului T rezulta din incercarile in gol §i
scurtcircuit.
Se objine: _
jcoL H-
---^ .= 1 - w2Z.C
i.t i—i — v ^
jo)C
A' = i—}
~ I lit Jli = o
C' = [-M = jwC
= = jwL
D' = l±JS= i — ^
Matricea fundamental^ a cuadripolului rezultant objinut prin conectarea
cu lan{ a cuadripolilor in T component rezulta de forma:
[A\ = [A']-[A']
§i deoarece cuadripolii legafi in lan{ sint identici:
ri — <o2ic itoii2 = ri - 3 a)2xc + <î2c2 “ |>C 1 J ~ Lj(2toC - a>2IC2)
Rezulta deci:
4 = 1- 3to2iC + to4i2C2; R = j(2coL - to2I2C),
[43
j(2o>L - to2R2C)1
1 - o>2iC J
350
1
K,
1-3 o»aLC+ + &j4L2C2 + j
. 2aL - o>3X2C
adica:
£7,
l
1-3 co2LC + <o4L2C2 + j
2coL - co3JLaC
ProMema nr. 4.17. La bornele de ie$ire ale unui cuadripol, avind atenuarea
a — 1 Np si impedanta caracteristica Zc = Zc = 600 Cl, se leaga tm filtru a
carui impedanta de intrare este o rezistenta ideala care variaza intre limi-
tele de 150 §i 600 £1 pentru diferitele frecvenfe ale semnalelor de lucru.
Sa se calculeze impedanta de intrare a acestui cuadripol.
Impedanfa de intrare a unui cuadripol avind impedanta caracteristica Zc,
impedanta de sarcina Zs §i exponentul de transfer g este data de expresia:
unde Rs variaza cu frecvenfa intre limitele 150 H...600 £2.
Prin urmare, impedanta de intrare a cuadripolului dat va fi o rezistenta
pura de valoare:
Impedanta de sarcina a cuadripolului dat e constituita din impedanfa de
intrare a filtrului conectat la ie§irea sa. Se constata ca la cre$terea impe-
danfei de sarcina Rs create §i impedanfa de intrare a cuadripolului.
Pentru R8 = 600 Cl se obfine la intrarea in* cuadripol Rel = 600 fl, a$a cum
era de a§teptat in cazul unei sarcini acordate.
Pentru R8 = 150 Cl, se obfine i?el = 508 Cl.
Se observa ca daca impedanfa de intrare a filtrului variaza de la 150 Cl la
600 £2, impedanfa de intrare a cuadripolului dat variaza numai cu
Solufie:
Zs + Zc • th 9}
Zc + Zs' th ffj
In cazul numeric dat:
Z^ = Zc = 600 Cl; g = a = 1 Np; b = 0 $i Z8 — Rs,
a
R8 4* Zc th o. Zc + R8 th
adica:
R8 + 600 • 0,761 600 + R8- 0,761
331,4
0,761 Rs + 600 j
ARn _ 600 — 508 Rel ~ 600
351
M r r Ê*
h
Uz
2
Fig. 4.18
Solufie :
Problema nr. 4.18. Transformatorul din figura 4.18 are rezistenfa
infafurarii primare ^ = 50, rezistenâ infa?urarii secundare r2 — 5 Cl,
reactanfa infa§urarii primare x1 — 37,5 £2, reactanfa infa$urarii secundare x2
— 37,5 El fi reactanta de cuplaj xM = 30,4 £2. Sa se determine impedanâ
caracteristica, atenuarea ?i coeficientul de defazaj b.
Impedanfa caracteristica a acestui cuadripol simetric se calculeaza cu
formula:
h ------------------------------------- V Z1QZlac,
in care Z10 este impedanfa primara de mers in gol, iar ZUe este impedanfa
primara de scurtcircuit.
Valorile acestor impedance rezulta din ecuafiile care se obfin din aplicarea
teoremei a Il-a a lui Kirchhoff pe cele dou5 ochiuri ale circuitului:
Hi = (ri + ixi)L - L
-U2 = (r2 + }X2) I2 - \xu Ix
Daca se inlocuiefte in ele I_2 = 0, respectiv U_2 = 0, se obîne:
—lse
ho
— ho
.
U
uc _(E
_ i\
luc UJ
V,
V,
= ri + ixi H———
0 rt + )*2
Numeric, avem:
ho = rt + jxl = 5 + j 37,5 = f 52 + 37,5*eJ**** 5 = = 37,8 ei82°25,,t:180° £2
37,5
§1
ZUe = 5 + j 37,5 H------= 8,22 + i 13,3 = 15,65ei31°50'":18°” Cl
3 3
5 + j 37,5
Rezulta:
Zc = f37,8-15,65 ei57°7'30" ic:180°= 24,3 ei57“7’30" »:180° Cl
Pentru valoarea 180°—57°7’ 30" = 122°52'30", partea reala a lui Z^ se
obfine negativa.
Pentru calculul lui g, se utilizeaza formula:
tg g =
v
Z-iec
ho
352
.13.
Numeric, se objine:
,__________________ . ( 31’50' - B2°25''\ „OAO
th g = ]/iZ;65 e J v. 2 J = 0,642 e~jl
3/,8
5~17'30" TC;180
Daca se noteaza se tine cont ca:
se obfine relafia :
th| = th (a + j b) = Ith^leM-
th g =
e~ — e -
g , -s e + e -
i 1 + | lh<? | eJ*
g = « -4- 1 o = — In-=----
- 2 1 - I th ? | ei<!>
In cazul numeric dat, |thg| = 0,642 §i <{< = — 25°17'30".
Rezulta:
a = In 1,79 = 0,581 Np = 5,02 dB,
b = - (— 43°) = — 21°30' = — 0,376 rad.
2
Problema nr. 4.19. Sa se determine tensiunea de la bornele secundare
aflate in gol ale cuadripolului in punte din figura 4.19, a, daca se cunoafte
curentul 710 de la bornele de intrare.
Solufie:
Din ecuajiile fundamental ale cuadripolului:
Jj i = AUt BI_2
ZI = QU.2 “h DI2, ■
JT „h
R LR
h
I \
G \ .....
r£
/, /' , h o
J
2 *1
h (
Li
/o-
/'o-
T
z
-f
T
-02
-02'
Fig. 4.19
353
pentru /2 = se ob{ine:
Iio — QLL20
Problema se reduce la determinarea parametrului fundamental C. Consi-
dered cuadripolul dat ca realizat prin conectarea in serie a unui cuadripol in II
§i a unui cuadripol elementar transversal (fig. 4.19, b), matricea impedanfa
a cuadripolului dat este suma matricelor impedanta ale cuadripolilor
component:
t Z’] fiind matricea impedanta a cuadripolului component in II, iar [Z"] matri-
cea impedanta a cuadripolului component monoelement.
Elementele celor doua matrice se determina cu ajutorul incercarilor de gol
$i de scurtcircuit. Pentru cuadripolul in II (fig. 4.19, c), se obîne:
Deci:
ho — hiho
LL.20 = —21 LlO _ —]Q__(jii + 2Z_2) 2Za
X10 h + ^—2
iar
adica:
Z22 — — Zn —
h.20 — ho
(Zi + 2z2) 2Z2 Z.1 + ^—2
4Z*
'Ll +
hi
—12
4ZI Z-i +
In cazul dat: 2 Z2 = R, iar
r + -R)
rz']
4- 2i? i?2
- —L + 2 R
R2
’ Zi + 2 i?
■R(£, + fl) + 2iJ .
Procedind similar pentru cuadripolul din figura 4.19, d, se obtine:
$i deci:
Rezulta:
Zn — Zj, Z22 — Zj, Z21 — — Z12 — Zj,
£'] =
■^1
.^1
-^1
[Z] =
= [^']+[r]
- + R)
zt +2 R
+ ?L\
Ra
. Zl + 2R
—--------zx
Zx + 2 R
R(Z* + 2 R) y
Zy + 2R -1
354
adica:
R2
±21 *
Z.I + 2 R
+ z1 = w±££
h + 2J?
si deoarece din relafiile de la mersul in gol:
Zio = —LL20
U_20 ^ ^9AI
se deduce: si rezulta:
21^10
C-—
—21
Q = L + 2i?
(R + ZO2
Tensiunea la bornele secundare in gol ale cuadripolului. dat are expresia:
TT __ -10 (R + ?_l)2 J
~2o — ^ — 0~ ; ,7 _io>
2 R + z{
unde /10 este cunoscut.
Problema nr. 4.20. Sa se determine defazajul dintre tensiunile de la intrare
$i iesire pentru cuadripolul in dublu T din figura 4.20, a, ,daca — = R,
wC
iar impedanta de sarcina este o rezistenta pura de valoare R 8 = R.
Solufie:
Schema cuadripolului dat poate fi considerate ca realizata prin conec-
tarea in paralel a doi cuadripoli in T (fig. 4.20, b) §i deci matricea admitanâ
a cuadripolului dat este egala cu suma matricelor admitanja ale cuadripolilor
components
c/2
-H—
C/2
HI-
“I E 'I >"-1 J- - - H—-1
R/2 R/2 ——9
:
Ut R u ■C * h m
i---------- l !A 1
--------
l- -------- —0
Zf
/<;
fi
ll JL
¥
I
Lo
U,
-*2'
C
Fig. 4.20
355
Pentru cuadripolul in T cu schema din figura 4.20, c, folosind incercarea
de scurtcircuit cu alimentarea pe la bornele primare, se deduc rela£iile:
de unde:
din figura 4.20, c, rezulta:
—lsc
luc = Yl&»e
I.2sc = X.2llLlsc
V" __ _isc .
-11 — ~ ’ _15C
U,
l
x
2
4^
TT ^(—1 +
=
LLisc zr~z — >
+ 4Z2)
adica :
Se constata deci ca:
Zu =
Z22 = -Zn =
2(gi + 2 z2)
—l(—l + 422)
2(h + 2 Z2)
+ 4^2)
De asemenea,
L.2se —lsc ~
—2 __ TT 2(Zx -f 2Z2) Zg ___
— — U. isc ^r~z -IT" • ~ — LL
4?2
(?.i + 4Z2) 1 —
-2 H----------------
de unde
Zu = - =
4Z,
— i(—i 4- 4Za)
12
+ 4â)
In cazul primului cuadripol component,
Zi = i?; Z2=-L-=-]R,
J 6>C
iar pentru cel de-al doilea:
R-,Z2 = R
J coC
Corespunzator, pentru primul cuadripol component in T:
Zu =
2i? - j4i? 2 1 - j 2
R(R - j 4i?) i? 1 - j 4
=
j4
i?(l - j 4)
iar pentru cel de-al doilea cuadripol component in T:
■y-/' _______________________ 2 (j — 2)
Jill — ~
Yn __ __
JL21 —
R (1 + j 4) 4
* (1 + j 4)
356
Prin urmare, pentru cuadripolul in dublu T:
y„=x;,+yr,=f(^+^r)=f „
j4 4 __ 1 2 + 12 j
11 + j 11
Z21 = Z^1+Z^1 = -
J?(l - j 4) R{ 1 + j 4)
7?
17
Pentru parametrii fundamentali A si B ai cuadripolului dat, se calculeaza:
A=[^\ «=^-°
=
~ l —2 - —2 0 t/20
Dar din relatia: ,
Z2=Z2lZl+Z22Z2;
la mersul in gol, /2 — 0, si se obtine:
d = Z21Z1G + Z22Z20
de unde rezulta:
yy
J
1
4-22 _ 11 + j
4-11 . 11 __ 11
— yy 6+j66
2 —21 4-
0 21
B
=
I-2SC
<
1
1
0
Analog,
dar prin scurtcircuitarea bornelor secundare se obtin relatiile:
de unde rezulta:
—25C Z2lZlSC
B = -T-
8,5 i?
Zi 6 -f j 6
In cazul unei impedance de sarcina oarecare Z5, tensiunile de la intrarea
$i de la iejirea cuadripolului dat sint legate prin relatia:
Hi — = Â + — j U_2
de unde cu Z^s = J?, se obtine:
—1 _- ^4 I — _ _19>5+ j11 _ 2 62 l5 3()/ 7r:180
° ’•
6 -j- j 6
Prin urmare tensiunea C/2 este defazata inaintea tensiunii TJ^ cu unghiul a
= 15°30'.
Problema nr. 4.21. Sa se determine frecven|:ele limita de trecere ale
filtrului trece-jos din figura 4.21, a §i ale filtrului trece-sus din figura 4.21, b,
stiind ca pentru ambele tipuri de filtre: L = 1 H; C = 5 pF.
Solutie:
a. In figura 4.21, a este prezentata schema de principiu m T a unui filtru
trece-jos.
357
laJuL
l mjuL
» Y-JCJC
t o-
-o2
/o
Hf-
Z
/'o
HI-
Z
b
■o2
oZ'
Fig. 4.2 1, a, 6, c
Parametrul fundamental ^4 al cuadripolului
este:
i = 1 -f = 1 + jcoL • jcoC = 1 — CL)2LC Conditia
—1<4<1
se scrie:
— 1 < 1 - <o2LC < 1 sau
1 — CL)2LC ^ 1 si 1 — co2LC ^ — 1 Din prima inegalitate rezulta:
u>2LC ^ 0 sau co ^ 0, adica co{ = 0 Din a doua inegalitate se obtine:
■ co2LC ^ 2 sau co ^ j/ ^ * adica co5 = ^’
$i deci
/, = — 1/__________?__100 Hz
2* 1/ 5 - 10~6
Domeniul de trecere al acestui filtru este deci:
0 </< 100 Hz,
adica filtrul considerat este intr-adevar un filtru trece-jos.
In figura 4.21, c sint reprezentate grafic variable cu frecventa ale
parametriilui | A | si respectiv ale coeficientului de atenuare a, punctele
caracteristice fiind inseriate in tabelul 4.21, a:
Tabelul 4.21, a
*
MS
II
o
©
X
N
0=
f '•-2* ^ = ?1’2HZ 00
ft
0=
CO = 628s-1 00
C0j
—
\d\ 1 0 -1
00
a = arg ch
0 0 00
|A|
b. In figura 4.21, b este reprezentata schema de principiu in T a unui filtru
trece-sus.
358
Parametral fundamental A pentru acest cua- A dripol, este:
A = 1 +ZY= 1 ----— = 1----—
jcoC jcoL co2 LC
Condiîa
—1 devine: -1< 1----------------< 1
Din a doua inegalitate, 1
1-
< 1 sau
co2LC co2LC
rezulta:
co ^ oo deci, cog — oo Din prima inegalitate, l
2
6> LC
>0;
1
co2LC '
>~1
rezulta:
c,>2LC
<2
sau
Numeric se gase$te:
<o ^
Fig. 4.21, d
V 2LC
co, =
y 2LC y 2.5.10-*
= 361 s*1
adica:
/< = i^=il®.=50 Hz
^ 2TU 6,28
Banda de trecere va fi cuprinsa intre = 50 Hz §i fs = co.
In figura 4.21, d sint reprezentate grafic variable cu frecventa ale para-
metraluil^l si respectiv ale coeficientului de atenuare a, iarin tabelul 4.21,6
sint inseriate punctele caracteristice ale acestor curbe:
Tabelul 4.21, b
ft =---= 50Hz
0
1f 2n \r2LC 2,
o{ = -?L= = co0 = ——— = 447s-1
CO 0 317 s-1 y tOg = oo
2LC VLC
—
\d\ -1 01
00
| a = arg
00 0 1°
ch | ^4 |
359
Problema nr. 4.22. Sa se determine frecventele limita ale filtrelor trece-
banda din figurile 4.22, a si 4.22, b.
/ o-
^mmr\—1| o 2
LC
-O 2
Hf-
1o
o b
Fig. 4.22, a, b
Solutie:
a. In cazul filtrului din figura 4.22, a se constata ca:
Z=j(toL-----------------------------y = —
- toC J ’ j<oL0
HI-
C
^2
iar coeficientul A din ecuatiile fundamentale ale cuadripolilor are expresia:
l
1
aL —
A — 1 ZY = 1 -f
Conditia
conduce la inegalitaîle: l + ~
to2L0C
to L0
-1<A<1
1
-1
Din prima inegalitate rezulta:
5i:
Din a doua inegalitate se deduce:

“ < jkfi pri"nrn,are “■ = ~m
I
to2Z,0C
sau
l
V C(i + 2£e)
Banda de trecere va cuprinde frecven- {ele intre to( §i to4:

1
^ ^ 1 CO, =____________; , .. =- ^ tO ^ tO. = —;
^C(i + 2Lt) * KIC
In figura 4.22, c sint prezentate curbele de variate ale parametrului A(to) $i
ale coeficientului de atenuare a(to), iar in tabelul 4. 22, a sint inseriate
punctele caracteristice ale acestor curbe:
360
Tabelul 4.22, a
1 1 1
CO 0 yC(L + 2L0) VC(L +L0) w
*~ 00
yie
i+
—
141 -1 0 1 —
oo
Lo
a = arg
00 0 0 a®
ch | A |
m
b. Procedind analog, in cazul filtrului din figura 4.22, bt se obtine:
Z=}[<aL-±), Y = jtoC0,
A = 1 + ZY = 1 - o>C0 LL - —\ = 1 - <o2ZC0 + ^
( coC / C
Condi j:ia:
-1<A<1
se sene:
- 1 < 1 - ^LC0 + & < + 1
U
de unde se obtin inegalitaf ile:
1 - wPCJL + & < 1
sau
O) ^
l
yie
1 - «*C„Z + £ > - 1
L
adica to ^
Frecvenêle limita inferioara fi superioara sint deci:

<*>» =
1
yie ’
In figura 4.22, d slnt reprezentate curbele de variate ale parametrului

A(to) ale coeficientului de atenuare a(to), iar In tabelul 4.22, b slnt inseriate
punctele caracteristice ale acestor curbe:
361
Tabelul 4.22, b.
1
C0< ^-^l1 + 2c0 0
6) 0
=: 0
YLC
—
i+&
141 I 0 -1
C o
o
a=arg ot0 = 0
0 0
chJi4 | argch|l + 0
Problema nr. 4.23. Sa se determine frecvenfele limita de trecere §i sa se
construiasca curbele de variate ale parametrului A (to) §i ale coeficientului
de atenuare a(o>) pentru filtrul din figura 4.23, a.
Solufie :
Impedanfa longitudinala Z $i admitanfa transversala Y sint:
Z=
-f
1
jcoC
coL
<o2XC - 1
Y = jo>C0
Deci A are expresia:
A = 1 + ZY
Condi fiile — 1 ^ A ^ 1 devin:
(a2LC0 o>2LC - 1
Fig. 4.23
362
adica
co <
l
Deci
|/LC
1+
CO2Z»CQ ^ |
<o2X.C - 1 """
sau <A2L(C0 + 2C) < 2
«« = 0,<o,
-V
L(C0 “f" 2C)
delimitind banda de trecere a filtrului. Filtrul dat este un filtru trece-jos. In
figura 4.23, b sint reprezentate curbele de variatie ale parametrului A(co) si
ale coeficientului de atenuare a(co), punctele caracteristice fiind inseriate in
tabelul 4.23.
Tabelul 4.23
1
Wj 1 1 <od
CO = co0 = , <*8 ~ , = 00
0 VL(C0 + ]/L(Ca + 2 -7=
C) C) (/LC
i+£
till 1 0 -1 00
C
a=arg
argch |l +
ch|^4 0 0 00
^|= a*,
|
Problema nr. 4.24. Sa se determine frecventele limita ale filtrului din fi-
gura 4.24 si sa se calculeze coeficientul de atenuare la frecventele / 3 = 415
Hz si/4 = 4,18 kHz din banda de atenuare, daca L1 = 25 mH, Cx = C2 = 0,5
fxF.
Solutie:
Pentru filtrul dat,
?=i
K--=d ?i
iar
A = 1 + ZY = 1 - LLJ---------------—} = 1 - ^LlCl ~ 1 •
~~ 1 1 coCj J 2 2 Cx
Frecventele limita se determina din condifia:
- 1 < il < 1.
Din inecuaîa: ^4^1, rezulta:
1 — 6>2L1C1 ^ ^Q
2 * CL ^
de unde
co ^
1
==
, . . .-=r = 8,93- 103 s'1
Y25.10-3.0,5 • 10"6
Fig. 4.24
363
adica:
/,= •=■ = 1,415 kHz
J
2*
Din inecuatia — 1 ^ A, rezulta:
<0^C, - 1
’
2 c
de unde x
“ ^ YL& 1/1 + 4
c2 =
adica: 1
fs = — = 3,18 kHz
27T
Banda de trecere a filtrului este deci situata in intervalul de frecventa [/
„/.] = [ 1,415-3,18] kHz.
Calculul coeficientului de atenuare a pentru o frecventa cuprinsa in banda
6
de oprire a filtrului se face pe baza relaîei:
ch a — \A\
Pentru f8 = 415 Hz, se obtine:
I A(/8) | =
4TT* • 415* • 25 • 1Q-* • 0,5 • 10~» - 1 2 •
0,5 • IQ"6 0,5 • 10"6
= 1,457,
pentru care rezulta:
a3 = arg ch | A (/8) | = arg ch 1,457 - 0,92 Np = 0,92.8,7 = 8 dB pentru /4
= 4,18 kH, se obtine:
[471* • 4,18* • 10s • 25 • 20"* • 0,5 • 10"* - 1 0,5 • 10"6
|A(/4)|:
1—
0,5 • 10"6
= 2,868,
pentru care rezulta:
a
* — arS I(A) I = arg ch 2,868 = 1,7 Np = 14,8 dB Problema nr. 4.25. Filtrul
de joasa frecventa din figura 4.25, a are parametrul k = = 500, iar
coeficientul de atenuare la frecventa de 15 kHz este egal
cu 30 dB. Se cere:
a) sa se calculeze valorile inductivita\ii L si capacitatii C;
b) sa se determine frecventa limita si raportul tensiunilor de intrare si
de ie§ire > la frecventa de 15 kHz, considerind filtrul acordat cu sarcina; ^2
fo~
-O 2
*C ±C
/o-
—o2
Fig. 4.25, a
c) conectind la ieîrea filtrului o sarcina rezistiva constants de rezistenfa
R8 = 600 £1, sa se calculeze raportul tensiunilor de. intrare §i de iefire in
gama de frecvenje de la 0 la 15 kHz, la sarcina data si la sarcina acordata.
364
Solutie:
Filtrul dat, caracterizat prin impedanta longitudinals Zx = jcoL §i impe-
danta transversals Z2 = ——, este un filtru „trece ios" avind frecventele ’
jcoC
limita ale benzii de trecere:
fi = 0
r _______________________ _____ 1 ^ _ 1____
~ 2n ~ 2m fLC~
Coeficientul de atenuare se exprima prin relatia:

■jjW
ch-
_■][ 11,1 _l/"to2£C
‘■•■•Mi
_ _i/
r = -l^C/
'i. 30
Deoarece la / =^= 15 kHz atenuafea este a = 30 dB = = 3,45 Np,
r
‘ ' 8,7
?
rezultS: V ‘
ch
C1
ch 1,725*
' nf 3,14'. 1.5-103
2,84
= 60.1(T5
3,14 • 15 • 103
$i tinind seamS de valoarea parametrului >
'k= 500,
se obtine:
L = 30 mH;.. C = 0,12 pF
Frecvenfa limita superioara a. filtrultii trece jos dat este:
5,3 kHz
it VLC 3,i4-6-ao~s Raportul tensiunilor de intrare $i 'de iejire :se determina
din relatia:
a = 20 lg — = 3o' dB,
U
t
de unde
& = 31,7 V,
In cazul sarqinii acordate, atenuarea in bands de trecere, (de la / = 0 la
/=5,3 kHz) este nulS, deci=:’l. .•
u
; ' z; >
In banda de >oprire atenuarea se calciileazS cu relatia:
5
rh * =l/7irr_l/^ Ic_ co _j_
}■ 2 |f. 41 Zi\ " \ 4 co2 ft
iar raportul celbr doua tensiuni este:
V2
365
Daca la ie$irea filtrului se conecteaza o sarcina de impedanta constants,
Z8 = Rst pentru calculul raportului tensiunilor de intrare si de ieîre — se
UO
utilizeaza ecuaîile care leaga marimile de intrare si de ie§ire ale oricarui
cuadripol simetric. Folosind, de exemplu, functiile hiperbolice, avem:
U.I = U.2 ch g + L1Z.C sh g
in care:
g = a + j b,
este exponentul de transfer al filtrului, iar Zc este impedanta caracteristica a
filtrului. Deoarece in banda de trecere:
§i se obtine: de unde:
g = j b; ZC=\ZC\=ZC Ux = U2 cos b + j ZCI_2 sin b,
In banda de oprire:
Ui
^2
j/"cos2 b +
sin2 b
$i rezulta:
b=n; Ze = - j \ ZC\ = —\Zc
U_i = U2 ch (a + j 7r) — jZcl2 sh (a + j TU) = = — U2ch a + ] L£c sh a
Deci:
In figurile 4.25, b si 4.25, c sint reprezentate variable cu frecventa ale
atenuarii $i defazajului si respectiv ale modulului impedanêi caracteristice
a filtrului.
Fig. 4.25, b, c
366
Problema nr, 4.26. Sa se determine frecventa din intervalul de oprire al
filtrului de joasa frecventa, in T, pentra care modulul impedanêi carac-
teristice este egal cu parametrul k = ^. Sa se calculeze atenuarea filtrului la
aceasta frecventa $i sa se determine frecventa
minima pentru care atenuarea filtrului este mai ; , ,____ , , 1?
mare de 3 neperi.
Solutie
Impedanta caracteristica a cuadripolului simetric are expresia:
if
k_
z
'L
-2
*2
Fig. 4.26
Pentru cuadripolul din figura 4.26, folosind incercarile de gol §i de scurt-
circuit, rezulta:
—10
~ Un,
1^
si deci
In cazul filtrului de joasa frecventa in T:
Zi = jco L
—2
. (oC
iar
2
unde co2 = -y==- este frecventa limita superioara de taiere. Modulul
impedantei caracteristice este egal cu k pentru
2
T- '
CO 2
adica pentru frecventa:
/=V2/.
La aceasta frecventa, atenuarea filtrului este:
a = 1,76 Np = 15,3 dB
367
Valoarea frecventei de la care atenuarea filtrului este mai mare de 3
neperi rezulta din relatia:
dar
§i deci: unde
ch - = ch 1,5 = 2,352,
2
ch^ = l
/ = /2ch = 2,352/2,
T __ 1 2 __ 1
J2
2TC “ 2TT ]/LC ~ n Ic
adica atenuarea devine mai mare de 3 neperi pentru orice frecventa mai
mare decit 2,352 /2, /2 fiind frecventa limita de trecere superioara a filtrului
trece-jos in T dat.
Problema nr. 4.27. Sa se studieze variatia cu frecventa a impedantei
caracteristice, in intervalul de trecere, pentru filtrul de banda din figura
4.27, a, in care Lx — 10 mH, Cx — C2 = 0,25 JJLF.
Soluiie:
Considerind schema generala din figura 4.27, b, pentru cuadripolul
simetric in II si folosind incercarile de gol §i de scurtcircuit cu alimentarea pe
la bornele primare, se gasesc pentru parametrii fundamental! expresiile:
A
— 2.
1 flM _ 0_ L•
-1 E, 2Z2 ^ 2?a
II
o
1
0 ’
C - '
= 10
I m« .
lSs
1 Jl2=0
dar
U-20 — Zio ‘
0
2 Z,
2^2 4" + 2Z2
si deci:
2^2 — IlO
AZ%
—1 +
Hi
O --
--- o
*
a
J
/ It
-a
D
0
c • 1+
= M —) ;
£ 4^2 j ’
a
l
5 ( |_
= E
i
u Jn 2=0
Z
i
D s
= c
^
No
I t
h:
L'z
Impedanta caracteristica are expresia:
1
b
Fig. 4.27, a, b
zai = y%. = vz1zt-
if
i+
JL.
4?2
368
sau
cu
^=V-H‘-5-
Oil
In figura 4.27, c este reprezentat graficul variatiei lui Zcn cu frecventa in

banda de trecere. Se constata ca impedanâ caracteristica a filtrului va-
riaza in limite foarte largi. De aceea pentru filtrul dat, condiîa de acordare
cu sarcina este mai dificila de realizat decit pentru filtrele de tip k.
Problema nr. 4.28. Sa se determine elementele matricelor [ A] §i [ Y] ale
cuadripolului din figura 4.28, a, care reprezinta un etaj amplificator cu
trioda.
Solutie:
Ecuaîile care provin din scrierea teoremei a doua a lui Kirchhoff pentru
ochiurile circuitului din schema echivalenta in curent alternativ a amplifi-
catorului, reprezentata in figura 4.28, b, sint:
Ui = R£i
— fi-C/l — Ri I_2 ~f“ U.2*
in care ku si R{ reprezinta coeficientul de amplificare §i respectiv rezistenta
interna a triodei, corespunzatoare punctului de funcjionare, de pe caracte-
ristica ia — f(ua).
369
Din ecuatia a doua rezulta:
t7i==-it72-i/2,
(X S
unde 5 = — este panta tubului in punctul de functionare.
Ri
Inlocuind in prima ecuatie se obtine:
Prin urmare:
Calculind expresia
1
ut -—I
\LR SR
~
1 1'
[4] = V- S
1 .1
SR.
AD -
1
BC _1
0,
rezulta ca acest cuadripol nu este reciproc.
Explicitind ecuatiile de functionare in raport cu intensitafile curentilor, se
obtine:
h=-SU1—-Us,
Ri
de unde rezulta:
[£]=
ri_
R
-s
Se observa ca:
Zi2 * - £
Ri
21
Probiema nr. 4.29. In schema cuadripolului activ din figura 4.29, a, C
reprezinta capacitatea anod-grila a triodei, care nu poate fi neglijata.
Celelalte capacitati parazite ale tubului si anume capacitatea grila-catod si
capacitatea anod-catod se considers, incluse in impedantele Zx si, respectiv,
Zr Sa se determine elementele matricei [Y] a acestui cuadripol.
1
r
1
/ ^
It i /»>
MJ
©
h
u
-z [>
Ut
f'o-
9?
1 p-
Hi
uz Mj 62' /'&
-©
b
Fig. 4.29
-HIHM
370
Solutie:
Cuadripolul dat poate fi considerat constituit prin conectarea in paralel a
cuadripolilor reprezentati in figurile 4.29, b si 4.29, c. Matricea [ Y] a cuadri-
polului rezultant este suma matricelor [ Y] ale cuadripolilor component
conectati in paralel.
Elementele matricei [Y'] pentru schema din figura 4.29, c au fost deter-
minate in problema nr. 4.28:
Zu = ^; ZI2-0;
Yk = -S; Yk = -+-
Hi
Pentru cuadripolul din figura 4.29, b, in cazul incercarii de scurtcircuit cu
aliment area pe la bornele primare (U2 = 0), se obtine:
/ = JZ_ si I = -Zl_
_1 sc ^ __2 sc ^
jcoC jcoC
Tinind seama de ecuatiile de tip Y:
Li = TuHi + Z1Z2 12 = Ih Ui +
in care inlocuind t/2 = 0, rezulta:
Zu = = jttC; Z2, = #- = 3«C
Yisc El sc
Scurtcircuitind bornele primare ale aceluiasi cuadripol (Hi 0):
1• V" JV . Tf _ V" 77'
Lx sc — J_12ZZ2 sc * ±_2sc — JLssyLs. set
dar din schema rezulta:
Prin urmare:
7/ ___ Vise jf ____ • LLisc
1
Luc — : 9 L*sc — :
jcoC
j wC
Zi2 = -jcoC; 2£ = -j«C. Elementele matricei [Y] a cuadripolului initial sint
deci:
Zu = Zn + Zu = f + j
Z12 = Z12 + Z?2 = - jcoC Z21 = Z1 + Z2I = - 5 + jo>C
Z22 = Z^2 + Z^2 = - - j«c.
371
Ecuatiile de functionare ale cuadripolului — amplificator sint deci: Ii = [Y +
j“c) U.X - j<*CU2 I2 = (i«C - S) [7, - (i- + jo>c) u2
4.3. CUADRIPOLI §1 FILTRE ELECTRIGE
PROBLEME PROPUSE
Problema nr. 4.30. Fiind dat cuadripolul din figura 4.30; sa se determine
constantele A, B,C,D. *
Fig. 4.30
Aplicatie numerical R = 8Q.;
<s>L = 6Q; — = 2 a.
coC
Rezutiat: A_= — 2 -\- j4, B = (8 -f- j6) Q, C = j0,5 S, D=l.
Problema nr. 4.31. Sa se determine parametrii A, B, C, D ai cuadripolului
din figura 4.31.
Problema nr. 4.32. Cuadripolul din figura 4.32, a este compus din trei
bobine identice, de inductivitate L $i cuplate inductiv doua cite doua cu
aceeasi inductivitate mutuala M. Sa se determine elementele cuadripolului in
T echi valent.
a b
Fig. 4.32
372
Date numerice: L = 1H; M = 0,5 H; /= 50 Hz.
Rezultat: Cuadripolul echivalent este reprezentat in figura 4.32, b, unde L-L =
2,5 H, L2 = L0 = 0,6 H.
Problema nr. 4.33. La un cuadripol s-au facut incercarile de gol si scurt-
circuit, masurindu-se la bornele de intrare tensiunile, curentii si puterile in
gol si in scurtcircuit, iar la L>o^nel£ de iesire curentul, tensiunea $i puterea,
cu primarul in gol. Sa se calculeze constantele A, B, C, D ale cuadripolului,
daca rezultatele masuratorilor sint ufmatoarele:
U10 =158,1 V; \P1Q = 500\y; 710 = 10 A; 9l0 > 0
UUe .= 126,5 V;; PUti= 400 W; 7lsc = 10 A; 9lso > 0
U'w = 158,1 V; P'i0 = 1500 CW; I'w = 10 A; <p20 > 0
Rezidtat: A = i (2 -}- j), 7? = i 20 (1 -]- j)£2, C = ^ 0,1 (1 — j) S, 7) =
= ± (2 - i).
Problema nr. 4.34. Peritru cuadripolul realizat de autotransformatorul din
figura 4.34, a sa se calculeze coeficientii Zn, Z12, Z22, parametrii A, B, C, D,
precum si valorile elementelor cuadripolului in T echivalent.
Se cunosc: R1 = 3£l; R2 =4 0; Xx = a»L1 = 20Q.; X2 = <oL2 = 30Q; XM = 15
£1
Rezultat:
O
3S2
■o
-o
Fig. 4.34
Zn = (Ri 4* ^2) “t" “f" + 2M) = (7 + j80)£i
;Z22 =•'— (R2 4* jcoi2) ^ — (4 + j30)ii Z12 = — Z21 = *— R2 — jco(L2 4" M) — —
(4 -f- j45) £2
A = 1,78 +jl,4 • 10~3; B == (3,07 + j8,4)£2 C = (1,96 - j22,2) • i0~3 S, D =
0,67 - j0,030
1
Elementele cuadripolului echivalent in T sint indicate in figura 4.34, b.
Problema nr. 4.35. Cuadripolul din figura 4.35 reprezinta schema unui
atenuator simetrie. Sa se determine impedanta caracteristica si
exponentul de transfer caract eristic al acestui^ cuadripolj daca rezistentele
R au valoarea^de 1?00£2. Rezultat: Zc = 44712; g = 965Np =”* = 8,35dB (a
= 965~N, b = 0).
Fig. 4.35
R I2
<>2
&
<>2
373
Problema nr. 4.36. Sa se determine frecventele limita de trecere ale filtre-
lor trece^banda cu elemente antirezonante din figurile 4.36, a si 4.36, b.
L L L
Fig. 4.36, a, b
Problema nr. 4.37. In schema filtrului de inalta frecventa din figura 4.37,
capacitatea fiecarui condensator este de 4C = 0,2 fxF, iar impedanâ carac-
teristica variaza cu frecventa, tinzind odata cu cre^terea acesteia, spre
valoarea de 500 Q.
Sa se determine frecventa limita a filtrului precum §i tensiunea de la
iesirea lui, daca la inirare se aplica o tensiune sinusoidala de valoare efectiva
U1 —
o
4-C
UC
o---4h-
4-C
41- -c
4h-—~o
= 600 V. Se va considera cazul cind filtrul este acordat:
Rezultat: <s>i -- ~y—' (/< — 3,18 kHz); OJ>C — oo;
Fig. 4,37
U2 = 61,8 PLV.
374
Problema nr. 4.38. Sa se construiasca caracteristica defazajului b(co),
pentru cuadripolul in punte din figura 4.38, a.
coL —
Rezultat: b = arc cos ■
1
coC
?!
coL -f
figura 4.38, b.
coC
caracteristica este cea reprezentata in
r
Fig. 4.38
Se observa ca acest cuadripol nu este un filtru, deoarece perxnite
trecerea semnalelor de orice frecvenâ fara atenuare. El este utilizat pentru
corectarea caracteristicii de faza a unor sisteme de transmisie date.
Problema nr. 4.39. Sa se determine largimea benzii de trecere §i sa se
construiasca caracteristicele de frecvenâ ale atenuarii §i defazajului pentru
filtrul de banda din figura 4.39, a, constituit din doua circuite serie identice
cuplate inductiv. Sa se stabileasca apoi, variaîa cu frecvenja a impedanêi
caracteristice a filtrului in banda de trecere.
Date numerice: C2 = C2 = 2C = 10 y.F; Lx = L2 = ^ = 1 mH;
M = 0,2 mH.
375
Rezultat:
Caracteristicile a(o>), b(w), §i |Zc(<o)| sint reprezentate in figurile 4.39, b,
4.39, c, 4.39, d, in care:
to0 to0
to* = - —» w. — »w
Ki+*
Vi-k
V1 — A-2
CU
Numeric:
too = »k— , Ato = to. — toj = k<An
0 8
YLC YLM
toi = 9,13- 10 s ; to, = 11,15- 10 s ; Ato 3 2,02- 103s_i; f( = 1,45 kHz; /, =
3 -1 3 -1
1,775 kHz; Af = ft-f( = 325 Hz ;

to' = 10,1- HPs-1, /'= 1,61 kHz; {Zc)max = = 20
Capitolul 5
CIRCUITE $1 RETELE ELECTRICE LINEARE IN REGIM
TRANZITORIU
V
5.1. BREVIAR DE ANALIZA CIRCUITELOR ELECTRICE LINEARE IN REGIM
TRANZITORIU
5.1.1. COMPORTAREA ELEMENTELOR DE CIRCUIT IDEALE L\ REGIM
TRANZITORIU.
Relatiile dintre tensiunea la borne ?i intensitatea curentului electric printr-
un element de circuit ideal slnt cuprinse In tabelul 5.1.
Comportarea elementelor de circuit ideale Tabelul 5.7
Elemental Simbol Relafii
Rezistorul ideal m ,r= ^ uR = rl t = 9'UR
Condcnsatorul i£
ideal - - -II------? i=ii = C^£ d< df
“c Uc = Uc(0) -J- ^ i dt
Bobina idealS
f&ra cuplaj ^ d<3> d£ Ul~ at ~
magnetic d<
i = i(0) + j ûL dt
Bobina ideals cu
cuplaje
magnetice d®*
. he » V**
dt S*K dt
377
5,1.2. TEOREMELE LUI KIRCHHOFF
5.1.2.1. Prima teorema a lui Kirchhoff: suma algebrica a intensitatilor
curenjilor electrici din toate laturile unei refele electrice care concura intr-un
nod, raportate la sensuri de referinâ indreptate toate fie spre nod, fie din
spre nod spre exterior, este nula. Aceasta conduce la prima ecuaîe a lui
Kirchhoff pentru nodul considerat:
12 h{t) = 0 (5.i)
kSnod
5.1.2.2. A doua teorema a lui Kirchhoff: suma algebrica a tensiunilor
electromotoare ale generatoarelor de tensiune din laturile unui ochi al unei
retele electrice, raportate la un singur sens de circulate de-a lungul ochiului
ales ca sens de referinâ, este egala cu suma algebrica a caderilor de
tensiune din acele laturi, raportate la acelasi sens de referinâ. Aceasta
conduce la a doua ecuatie a lui Kirchhoff pentru ochiul considerat sub forma:
e
Jc — 2D (URk + UCk^r ULk)> h Sochi k Sochi
sau sub forma:
12 <?*= 12
ksochi kSochi V
+ — (*, d t + Lk^+J2Lks ck ) * * dt ks dt)
(5.2)
(5.3)
5.1.3. TEOREMA DE UNICITATE A SOLUJIILOR ECUAJIILOR LUI KIRCHHOFF
Intr-o retea cu n noduri, l laturi si o ochiuri fundamentale, rezulta din apli-
carea primei teoreme a lui Kirchhoff un numar de (n — 1) ecuajii indepen-
dtote, iar din aplicarea celei de a doua teoreme, o ecuatii independente. Se
obtine astfel un sistem cu
n—1+o—l
(5.4)
ecuatii integro-diferenîale^ din care se pot determina variatiile in timp ale
unui numar de l marimi necunoscute.
Considerind un circuit cu m borne de acces $i fara cuplaje inductive sau
capacitive cu exteriorul (fig. 5.1.1.), se demonstreaza urmatoarea teorema
de unicitate: solutiile ecuatiilor lui Kirchhoff sint univoc determinate daca sint
date:
a) potentialul electric al fiecarei borne de acces sau intensitatea
curentului electric prin fiecare din aceste borne, in funcîune de timp:
{vb}(t) sau hj{t); j = 1, 2, .... m} (5.5)
378
b) tensiunile electromotoare ale tuturor surselor ideale din laturi in func-
tiune de timp:
{ek(t); A =1.2....,*} (5.6)
c) sarcinile electrice initiate ale tuturor condensatoarelor si fluxurile
magnetice initiate din toate bobinele:
{*(0) si <D*(0); k = 1, 2, ...,/} (5.7)
Observa |;ii: a. Drept moment initial se considers in mod curent momentul
t = 0 + + e = 0 + . In practica se cunosc insa sarcinile electrice ale
condensatoarelor si fluxurile magnetice prin bobine in momentul t = 0 —,
anterior declansarii fenomenului tranzitoriu care se studiaza. In circuitele
reale sint valabile urm^toarele relafii de continuitate: sarcinile electrice ale
condensatoarelor $i fluxurile magnetice din bobine sint funcfiuni continue de
timp. Rezulta:
+ ) = ^*(0 —) = qjc(0) (5.8)
$*(0 + ) = O*(0-) = ®*(0) (5.9)
Se pot imagina insa §i exemple idealizate in care aceste reiatii nu sint
realizate.
b. Fenomenele electromagnetice dintr-un circuit electric cu borne de
leg&tur& cu exteriorul evolueaza la fel $i in circuitul izolat, insa dotat cu
generatoare ideale de tensiune sau de curent care sa asigure satisfacerea
conditiilor la borne date.
c. Fenomenele electromagnetice dintr-un circuit electric ale carui condiîi
initiate sint reprezentate prin valori initiate nenule referitoare la bobinele $i
condensatoarele lui evolueaz£ la fel ca $i in circuitul cu bobinele $i
condensatoarele puse in condiîi de m&rimi initiate nule Si dotate cu surse
ideale de tensiune sau de curent atasate elementelor de circuit respective,
conform tabelului 5.2.
Tabelul 5.2
Reprezentarea condi Jiiior inifiale prin surse electrice echivalente
Elemental Reprezentarea echivalenta
c
+ M- „ C 19
° II-------------- uco1(t)- (<iro)-0) ii
1(0) = ^ 1(t) 1(0)
fit)
i(°)_ L
L
(fyo
Ô)
—®
—
)
379
In acest tabel, <${t) reprezinta functiunea improprie sau distributia Dirac,
caracterizata in modul urmator:
S(t) = 0, pentru t =£ 0 §i f °° S(2) dt = 1, (5.10)
— 00
iar a doua reprezentare din ultimul rind e valabila numai pentru bobinele fara
cuplaje magnetice.
Regimurile tranzitorii ale circuitelor electrice lineare se studiaza curent
prin urmatoarele patru metode: metoda. integrarii directe a ecuafiilor lui Kir-
chhoff, metoda operational sau a transformatei Laplace, metoda analizei
spectrale sau a integralei Fourier si metoda rdspunsului tranzitoriu.
5.1.4.1. Metoda integrdrii directe a ecuafiilor lui Kirchhoff. Se confunda cu
sistemul metodelor matematice ale sistemelor de ecuaîi integro-diferen-
{iale lineare.
5.1.4.2. Metoda operafionala sau a transformatei Laplace. A. Transfor-
mata Laplace. Fiind data o functiune de o variabila i(t) neteda pe portiuni
pentru t > 0 §i care satisface inegalitatea:
functiune numita original, se defineste cum urmeaza transformata Laplace
sau imaginea sa Laplace:
unde F(p) este o functiune de variabila complexa p, analitica in tot
semiplanul
> a0.
Transformata Laplace are urmatoarele proprietafi mai importante: a) este
lineara:
5.1.4. ANALIZA CIRCUITELOR ELECTRICE LINEARE IN REGIM
TRANZITORIU
|f(2) | < Aeao‘ cu <J0 > 0, pentru t > t0
(5-11)
-e[af(o + pg(/)]-=a^[fw] + mgm
b) da urmatoarea transformare a derivatei unei funcîuni:
(5.12)
(5.13)
c) da urmatoarea transformare a integralei unei functiuni:
(5.14)
d) satisface teorema retardarii:
• .g[f(/_T)l(<_T)] = e-*F(0;
(5.15)
380
e) satisface teorema lui Borel:
(5.16)
Observable. Produsul de convolute a doua funcîuni t(t) $i g(f), care se
repreziut* prin •simbo]ul * Intre simbolurile functiunilor, este definit cum
urmeaz&:
Jo^
. m*m=\ f(T) g(t- x):<ix
FT
- Jo
T) g(x) dT;
f) satisface teorema valorilor limita:
lim p F(p) — lim f(£)
p-*oo ^ 0+
limpF(p) = lim f(/)
p-+ 0 £-> ao
g) satisface teorema asemanarii:
-^[f(a0] = — F |—)
aia)
(5.17)
(5.18)
(5.19)
(5.20)
Originalul uneifransformate date se pjbate determina prin urmatoarele
metode de inversiune:
1) metoda formulei Mellin — Fourier:
fo+ja
^TCJ Jo—]ao
a > <T0;
(5.21)
2) prima forma a teoremei dezvoltarii sau a lui Heaviside care arata ca in
cazul unei transformate egala cu raportul a doua func(iuni intregi de p\
F (P) =
P(p)
Q(p)
(5.22)
originalul are expresia:
f(0=E|^-e«; Q(A)^=0; *=1,2.............................. (5.23)
k Q \Pk)
in care pk =p 0 sint radacinile func(iunii Q(p) (polii func(iunii F(p));
3) a doua forma a teoremei dezvoltarii sau a lui Heaviside, care arata ca
in cazul particular in care transformata are un pol in origine:
F (P)
P(,
P R(p)
originalul are expresia:
.m-
•P(0)
lt(0)
h P*R'<P&1
(5.24)
(5.25)
381
Tabelul 5.3. cuprinde citeva transformate Laplace intilnite mai des in
aplicatii.
Tabelal 5.3
Transformate Laplace
Functiunea original i{t) Transformata Laplace F[p) i
8(0 1
f°« Pentru t < 0 11,
1(i) = 1
pentru t > 0 P
— at 1
e p+a
ia~at 1
(P + a)1 I
sin (at + p) -- - - -(p sin S + co cos B)
p2 + CO2
cos (at + (3) --- ---(p cos p — co sin p) 1
p2 a2 i
CO |
e~~at sin at (p + a)2 + co2 j
- — - --- -----
—at j ~j
e cos at p+a
(p + a)2 + co2 j
t sin at
2cop t (p2 + CO2)2 1
t cos at p2 — a2 j (p2 + to2)2
t n-l e-at
(n - 1)! j (P + a)n 1
B. Forma operajionala a teoremelor lui Kirchhoff. Aplicind transformarea
Laplace formelor In marimi instantanee ale teoremelor lui Kirchhoff (5.1 si
5.3), se objine urmatoarea forma operafionala a acestor teoreme:
E UP) = 0 (5.26)
m&nod
E \EJP) + ®-(0) - —I.(P) (5-27)
tn&ochi L pJms
382
In aceste relafii
l
Z^p)=Zjp) = Rm + pLm
P Crr,
reprezinta impedanta proprie operafionala a laturii (m), iar
(5.28)
Zmt(P)=pLms; m*j*s (5.29)
reprezinta impedanfa mutuald operational dintre laturile (m) (s).
Conditiile
de marimi initiate OM(0) si Ucm (0) sint presupuse reprezentate prin surse
electrice ideale echivalente. Rezulta ca toate relaîile lineare stabilite in
studiul reêlelor electrice de curent alternativ sinusoidal intre reprezentarile
in complex ale tensiunilor si curentilor sint valabile si intre transformatele
Laplace ale marimilor respective, daca se inlocuiesc impedantele complexe
prin impedantele operaîonale corespunzatoare, ceea ce se realizeaza
formal prin sub- stitutia j <&<r>p.
5.1.4.3. Metoda analizei spectrale sau a integralei Fourier.
A.Integrala Fourier. Fiind data o functiune i(t) continua pe portiuni si de
modul integrabil, numita functiune original, se define§te cum urmeaza
transformata sa Fourier:
£(«) = ff[f(f)] = f(0 e-J“*d/ (5.30)
Transformarea inversa este realizata prinurmatoareaformula de inversiune :
f(*) = ff-i[F(«)] =-L C* F(OJ) eiw< dw (5.31)
2TZ J — 00
In punctele de discontinuitate ale functiunii /, formula de inversiune da
media limitelor laterale ale functiunii in punctul considerat.
Reprezentarea grafica a functiunii
= |F(«)| (5.32)
se nume^te spectrul functiunii i(t).
B. Metoda descompunerii spectrale in studiul regimurilor tranziiorii. Fiind
dat un circuit in care se cere sa se determine rdspunsul sau y(t) la o excitatie
x(t), se procedeaza in modul urmator:
a) se determina transformata Fourier a excitatiei (semnalului) :
X(v) = 9[x{t)]; (5.33)
b) se determina, folosind calculul in complex, transformata Fourier a
raspunsului:
Y(w) = H(c■>)•£(*>), (5.34)
in care H este functiunea de transfer complexd a sistemului;
c) se utilizeaza formula de inversiune spre a se determina raspunsul:
y(t) = ^[Y(W)] (5.35)
383
5.1.4.4. Metoda rdspunsului tranzitoriu. AceastS metodS permite determi-
narea rSspunsului y(t) al unui sistem linear §i pasiv la o excitafie x(2), in con-
difii de mSrimi inijiale nule, cu ajutorul raspunsului sau yjjt) la excitajia
particular^ x = 1(2), numit rdspuns tranzitoriu, prin formula:
yW = — * yiW] (5-36>
dr
Relatia de mai sus se prezintS obi^nuit sub una din urmStoarele
forme„ numite forme cu integrals Duhamel:
y(t) = x(0 +) yj[t) + j' x'(5) y!(t — l) d£ (5.37)
y(t) - x(0 +) Yl (0 + f ‘ x'{t -l) ($) d$ (5.38)
Jo
y(t) = x(t) yi(0 +) + C x(5) y[{t — 5) d£ (5.39)
Jo
y(t) - x(t) yi(0 +) + x(i! - l) y;(g) d£ (5.40)
Jo
5.2. METODA INTEGRARII DIRECTE A ECUAJI1LOR IN VALORI INSTANTANEE
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 5.1. SS se determine intensitatea curentului dintr-o bobina cu
inductivitatea L $i rezistenja R, care se cupleazS la o sursa idealS de curent
continuu, cu t.e.m. U0.
Solutie:
Aplicind teorema a II-a a lui Kirchhoff, se obîne ecuajia diferenfialS;
L — + Ri = U0
dt
Solutia generals a acestei ecuajii se compune din doi termeni:
HO — h(0 + h(0
t-0
884
din care:
_ R_
i2(/) = A e L
este solutia generala a ecuaîei omogene, iar
este o solutie particular^ a ecuaîei neomogene.

Constanta A se determina prin condijia initiala care exprima continuitatea
fluxului magnetic din bobina in momentul t = 0 al cuplarii:
Li (0 + e) = Li(0 — e) = 0
Se objine solutia:
In care
_ L_
~R
este constanta de timp a circuitului.
In, reprezentarea grafica din figura 5.1, b a fost pusa In evidenja proprie-
tatea funcîunilor exponentiate de a avea subtangenta constanta egala cu
constanta de timp.
In practica, se apreciaza ca regimul tranzitoriu se amortizeaza dupa trei
constante de timp (t« 3r). Intr-adevar, valoarea curentului in momentul t= 3-
r:
i(3 T) = ^ (1 — e-3T)
difera de valoarea de regim sta(ionar cu 5%.
Problema nr. 5.2. Un circuit R—L (fig. 5.2, a) functioneaza in regim stafio-
nar sub tensiunea la borne U0. Sa se studieze regimul tranzitoriu proaus prin
scurtcircuitarea bornelor de alimentare.
385
Solufie:
Ecuaîa diferenîala a circuitului care cuprinde rezistorul, bobina $i intre-
ruptorul, considerind scurtcircuitul perfect, este:
L— + Ri = 0; t > 0
At
Solufia acestei ecuatii, cu condifia inifiala
i(0+e) = .*(0-«)=^
este:
Problema nr. 5.3. Un releu electromagnetic de curent continuu a carui
infaûrare are inductivitatea (in situa(ia in care armatura mobila nu este
atrasa) L — 1 H fi rezisten(a R = 10 £2 se cupleaza la o sursa de curent
continuu cu t.e.m. U0 = 12 V ?i rezisten(a interna neglijabila. Sa se determine
intervalul de timp dintre cupiarea releului fi inceputul deplasarii arma- turii
mobile, ftiind ca valoarea minima a curentului care asigura anclansarea
releului este ia = 0,3 A.
Solufie:
Intensitatea curentului din bobina releului, inainte de inceperea deplasarii
ar- maturii mobile, este:
i(0 = ^(l-e'
T
_L
7F’
Armatura incepe sa se deplaseze in momentul tx in care i — ia:
L = rln—= 0,029 s
V, - Ria
In timpul cit armatura se mifca, legea de variafie a curentului se modifica,
datoriti variafiei induetivitajii bobinei in urma micsorarii intrefierului.
Problema nr. 5.4. Circuitul din figura 5.4, a funcîoneaza in regim
stafionar cu intreruptorul K deschis. Sa se determine varia|ia in timp a
curentului din bobina, in urma scurtcircuitarii rezistorului Rj Aplicatie
numerica: U0 = = 120 V, R = 10 £2, Rt = 30 a L = 0,1 H.
Solufie:
Ecuaîa diferenjiala a circuitului este, in urma inchiderii intreruptoruluiiiC:
L — + Ri=U0
0
d<
386
Solutia generala a ecuatiei este (v. probl. 5.1):

i= +A
R
L
Din conditia iniîala:
i( 0 + e) = t(0 — z) =-------------------------—
7
' * R + R,
se obtine rezultatul:
R
i(t) = Eo_(£s.------------------v»—1 e“ r' — 12 — 9e-100<
R { R R+Rj
Variatia curentului este reprezentata in figura 5.4, b.
Problema nr. 5.5. Un releu electromagnetic a carui infasurare are indue-
tivitatea (in situafia in care armatura este atrasa) L = 1 H $i rezistenja R =
50 £1, este legat in paralel cu un rezistor R = 200 £2 si e alimentat de la o
sursa de t.e.m. U0 = 100 V, legata in serie cu un rezistor Rx = 60 £1. Sa se
determine dupa cit timp de la decuplarea de la sursa va incepe sa fie
eliberata armatura mobila, stiind ca acest fapt se petrece in momentul in
care intensitatea curentului din infajurarea releului scade la valoarea i d =
0,2 A.
Solufie:
Dupa decuplarea de la sursa, curentul din infaûrarea releului scade
exponential (v. probl. 5.2):
i(/) = A e“
T =•
R + Rp
Condifia iniîala este urmatoarea: i(0 + e) =» i(0 — e) =
V0
Rn
Un
Ri + J^.
R + Rp
* -f *, +
RRi
Fig. 5.5
R *4" Rp
387
Rezulta valoarea curentului:
i (<) = ■
u„
J? + H---------------------------------
*=0,8 e-250<
Releul va declan$a la timpul:
*1
= r In-
t/n
1+
J
= 5,55 ms.
Problema nr, 5.6. In montajul din figina 5.6, a, intreruptorul Kx se inchide
in momentul ^ = 0, iar dupa tx secunde se inchide si intreruptoru’l K2. Sa se
determine variaîa in timp a curentului din bobina. Aplicatie numericd:
U0= 12 V, R = 4a, ^ = 2(1, 1 = 1 H, ^ = 0,1 s. Solufie :
In intervalul 0 ^ t ^ tx curentul din circuit este (v. probl. 5.1.):
_ R+Ri
i(0 == ——— (1 —- e * )
w /
R + Ri
In momentul inchiderii intreruptorului K2, curentul din bobina are va-
loarea :
7T R + Rl .
1(h) = —^-(1 -e * '),
V
R + Ri ’
care constituie condiîa iniîala pentru intervalul de timp t > tv in care
curentul are expresia (v. probl. 5.2):
i(0 = i(<i) e
388
Solutia problemei este, deci:
un
i (0 =<
R + Ri Un
R+Ri ,
(l-e~ L )
(1 — e ^ ) e L
Cu valorile numerice date, rezulta:
0 < * < tx h < t
2(1 - e-6*) ;0<K0,ls
0,9 e-4^-0’1) ; / > 0,1 s
Problema nr. 5.7. La decuplarea hrusca a unei bobine dintr-un circuit, cu-
rentul nu se poate anula brusc, deoarece tensiunea electromotoare care s-ar
induce in bobina ar fi infinita. In practica, se constata ca intre bornele intre-
ruptorului apare un arc electric, prin care circuitul mai este mentinut inchis
citva timp. Admijind ca acest arc electric poate fi reprezentat printr-o re-
zistenta echivalenta Ra, montata in paralel cu intreruptorul, sa se determine
variatia in timp a tensiunii la bornele bobinei, §tiind ca aceasta are inducti-
vitatea L $i rezistenta R si functiona in regim stationar sub tensiunea la
borne U0.
Solutie:
Dupa deschiderea intreruptorului, curentul din bobina satisface ecuaîa
diferentiala:
L^-+(R + Ra)i=U0
at
Solutia acestei’ecuaîi, cu concilia initiala:
*'(0 + e) = *(0 — e) = ^
este:
R -f~ Ra \ R R Ra / R Ra
Fig. 5.7
989
Tensiunea la bornele bobinci R — L este:
Se otyine*
ub(t) = Ri + L^-=U0-Ra-i
at
Supratensiunea care apare in momentul t = 0:

«» | __
(0) Ra
U0 R
poate sa strapunga izolatia bobinei la intreruperea brusca a curentului, cind
rezistenta Ra este mare.
Problema nr. 5.8. Pentru a limita supratensiunea care apare la bornele
unei bobine la intreruperea curentului (v. probl. 5.7), in paralel cu ea se leaga
un rezistor Rp. Sa se determine variaîa in timp a tensiunii la bornele bo-
binei, in situaîa simplificata $i totodata cea mai defavorabila, in care se
neglijeaza arcul electric care se formeaza intre bornele intreruptorului.
Solufie:
Intensitatea curentului din circuit satisface ecuajia diferentiala:
L^ + (R + /?,)*- = O Solujia acestei ecuafii, cu condiîa inijiala:
*•(0 + e) = *(0 - e) = ^ este: ■
L
T = ------
R + Rp
Tensiunea la bornele bobinei este:
x\
390
Supratensiunea maxima se produce in momentul decuplarii si are
valoarea:
u&(Q)
u0 R
Aceasta supratensiune e cu atit mai mica, cu cit raportul este mai mic.
Valoarea rezistenêi, Rp nu poate fi insa micsorata prea mult, deoarece cresc
pierderile in regim permanent.
Problema nr. 5.9. In circuitul din figura 5.9, care funcîoneaza in regim
permanent A intreruptorul K deschis, intreruptorul se include in momentul t
= 0 §i se deschide din nou in momentul tv Sa se determine curentul din
^circuit.
Aplicatie numerica: ■ .
u0 = loo v, R = io n, R± = so n, L = i H.
Solufie:
Intensitatea curentului din circuit variaza in timp dupa relaîile (v. probl.
5.1. §i 5A):
i(t) =
ja+Me-f-
———+ B e"
R+
L
0 < t < t>h

Constantele ^4 §i S se determine din condiîile de continuitate ale curen-
tului:
Se obfine:
*(° + «) = »(0 — «) = ~
~r
. i(*i - e) = ife + e)
4 V0
=- B
,1* +
R,
v9
l R+
* . Rt
Fig. 5.9
391
Cu valorile numerice date:
f 10-7,5 e“10' ; 0</<0,ls
40 0 1
l 2,5 + 4,73 e- **- ’ ) ; />0(ls
Problema nr. 5.10. Un circuit compus dintr-un condensator C si un rezistor R
legate in serie este cuplat la o sursa de curent continuu cu t.e.m. U0 si
rezistenâ interna neglijabila. Sa se determine intensitatea curentului din
circuit. Con- densatorul este initial neincarcat.
Solutie:
Din teorema a Il-a a lui Kirchhoff, rezulta:
Ri -}- uc = L Q,
iar din legea conservarii sarcinii se obtine:
i=C—c
Fig. 5.10 d*
Tensiunea la bornele condensatorului satisface, deci, ecuaîa
diferenîala:
RC^+ue = U0
at
Jinind seama de condijia inijiala care exprima continuitatea variatiei
sarcinii condensatorului in momentul t = 0 al cuplarii:
C uc(0 + e) = C uc(0 — s) = 0
se obtine solufia:
t_
uc(t) = U0(l-e ')
m care
T — RC
este constanta de timp. Curentul din circuit este:
• = 5* e-7
i?
Observable:
Energia disipata prin efect Joule-Lenz In rezistor, In timpul IncSrcarii
condensatorului este:
Wj = C* Ri2 dt = = We
Jo 2
Se observe ca pierderile de energie slnt egale cu energia electrostatic^
acumulata in condensator, deci acesta din urma reprezintfi numai jum&tate
din energia fumizatfi de sursa, indiferent de valorile elementelor.
392
Problems nr. 5.11, Un condensator cu capacitatea C §i rezistenja dielectri-
cului Rd este incarcat la tensiunea U0, apoi este decuplat de la sursa. Sa se
determine variaîa in timp a tensiunii la bornele condensatorului, dato rita
descarcarii acestuia prin rezistenja de izolaîe.
Soiutie:
Condensatorul din problema poate fi reprezentat printr-un circuit
echivalent Rd — C in derivajie. Dupa decuplarea de la sursa, din teorema a Il-
a a lui Kirchhoff, rezulta:
ue R d i = 0
Dar din legea conservarii sarcinii:
*=-C
dt
Se obîne ecuatia diferenjiala;
Fig. 5.11
RdC^ + ue = o
at
Jinind seama de condiîa iniîala:
u
c(® ~f“ e) = ^c(0 — e) = U0,
se objine soluîa:
t
== T==
^ RC
Problema nr. 5.12. La bornele unui condensator cu capacitatea Ct = 4jiF,
incarcat la tensiunea U0 = 100 V, se cupleaza prin intermediul unui rezistor R
= 100 kii, un condensator cu capacitatea C2 = 64uF, initial neincarcat. Sa se
determine variable in timp ale tensiunilor la bornele celor doua
condensatoare si curentului din circuit.
Solufie:
Ecuaîile circuitului
sint:
— ucl + Ri + uc2 = 0
= -cl
dug
d(
= c,
2"
duc2
d(
Derivind prima ecuafie ?i finlnd seama de urmatoarele doua, se obîne
ecuatia dlfe- renfiala:
R — + [— + —]* = 0, it l Ci cj
393
a carei solute generala este:
% — -<4 6 T , T — RC±g J 010 —
ct c2
Q + c2
Din conditiile initiale referitoare la cele doua condensatoare:
Wd(o) = «c2(o) = o
rezulta ca
deci:
i(0) = ^ = A,
,■(,) = "• e~
V
'R
Tensiunile la bornele condensatoarelor sint:
<*,{(>-v.-± r
-»1 J i
1 f* . rr Cx
. iat = U0--------1—
Ci Jo Ci + C2
CA + C2
n-»= f \','d, = pTh-(,“e’')
^2 0 '-'l + ^2
In cazul numeric considerat:
____________________________________t_
i = 10_3 e °-24
24
Wa = 40 + 60 e °*
24
ue2 = 40(1 - e °> )
Observaîe.
Energia transforma ta In caldur& In rezistorul R In timpu] procesuiui
tranzitoriu este:
Wj
-r
o + C2 2
Aceast£ energie nu depinde de valoarea rezistentei i?. In cazul particular,
C: — C2 = C, energia pierduti este:
adica jumState din energia electrostatics! initials.
Problema nr. 5.13. Circuitul din figura 5.13 funcjioneaza in regim perma-
nent cu Intreruptorul K inchis. Sa se determine variafia tensiunii la bornele
condensatorului daca se deschide brusc Intreruptorul.
394
Fig. 5.13
Solufie:
Dupa deschiderea intreruptorului, circuitul devine un circuit R—C serie, iar
tensiunea la bornele condensatorului satisface ecuaîa diferenjiala:
R1C^f + uc = Ev
at
a carei solutie generala este:
_ t_
uc(t) = Ex + Ae T ; T = RXC
Pentru determinarea valorii initiale a tensiunii la bornele condensatorului
se observa ca inainte de deschiderea intreruptorului, prin Rx §i R2 trecea un
curent continuu cu intensitatea:
T E\ + E2
0
*1 + i?2
Se objine de aici relajia:
«c(0) = E, - R, J0 = =E1 + A’
Hi -f xi2
din care se determina Constanta A. Rezultatul este:
uc{t) = Et--------------------------J— {E1 + E2) e" ^
Problema nr. 5.14. Cel mai simplu circuit de integrare este reprezentat in
figura 5.14, a. Tensiunea U1 este marimea de intrare (semnal), iar tensiunea
U2 este marimea de iefire (raspuns). Sa se determine raspunsul circuitului la
un semnal in treapta, iefirea fiind in gol §i condensatorul initial neincarcat.
Solutie:
Tensiunea de ie§ire satisface ecuafia diferentiala ;
RC^* +uz=U0; t> 0 dt * w
Considerind ca in momentul initial condensatorul era neincarcat (Uz(0) =
0) se otyine rezultatul:
_
% = U0(l — e T ); T = RC
395
Fig. 5.H
Pentru - < 1 dezvoltind exponenfiala In serie Taylor §i reînind numai
T
primii doi termeni, se objine:
u2
* U0( 1 - 1C70i- = -f<«1d^
T T T Jfl
raspuns care este proportional cu integrala in timp a marimii de intrare.
Rezulta ca pentru ca acest circuit sa poata fi considerat un circuit de in-
tegrare, e necesar ca el sa aiba o constants de timp mult mai mare decit
durata fenomenului studiat. In aceste conditii, raspunsul este:
lz-0
U
rz
y
u integrator
7
ideal
u
o
z ri.
11®
0
i1±
UJ-K
t
o\'l
z
t
T
integrator ideal
ft
Z
u<
« — f u1 dt
T Jo
Acest circuit prezinta deza- vantajul ca, daca se dore$te marirea
preciziei prin majorarea constanteide timp, scade tensiunea care se obtine
la iesire.
Ob serva tie
Daca circuitul este alimentat de la generator de curent (fig. 5.44, c),
considerlnd intensitatea curentului drept m&rime de intrare, r&spunsul
circuitului reprezinta exact integrala semnalului
1 C*
«2= “ \ h C Jo
indiferent de valorile elementelor.
Fig. 5.15
c
396
Problema nr. 5.15. Sa se studieze raspunsul circuitului de integrare din
figura 5.15 0 la
un impuls dreptunghiular de tensiune cu amplitudinea XJQ fi durata T < T =
RC
Solutie:
Tensiunea de iesire satisface urmatoarele ecuaîi:
RC—2i + us^ U0; 0<t<T
dt
RC—* + U2 = 0; t>T
Jinind seama si de conditjdle de continuitate:
u2(0) = 0
U}(T —) — u2(T +)I
se objine rezultatul:
u2if)
U0( 1 - e *); T
l T
■L ~
eT
;T
Tinind seama de relaîa T <| T, procedind ca In cazul problemei prece-
dente, se obtin rezultatele:
—
T
In figura 5.15, b raspunsul circuitului e prezentat in comparatie cu ras-
punsul unui integrator ideal.
Daca durata T a impulsului se mic§oreaza, insa amplitudinea sa U0 create
in aceeaî proporfie, incit U0T — K = constant, raspunsul devine (v. fig.5.15,
c),
u2(t)
K_ j__
TT
K
—eT
T
La limita T 0, semnalul de intrare este o functiune 8:
ux(t) = K8{t)
Problema nr. 5.16. Cel mai simplu* circuit de derivare este repfezentat in
figura 5.16, a. Sa se determine raspunsul U2 al circuitului la un semnal TJX
crescator liniar in timp dupa relatia U1 = Kt, iejirea fiind in gol §i conden-
satorul initial neincarcat.
397
«/
Solufie:
Ecuafiile circuitului sint:
Wj — UQ “I" U2
u2 = Ri i = C^-c
At
Rezulta ecuafia diferenfiala:
RC —2 + u2 = RC —1 = RCK
At 2 d/
Soluîa acestei ecuafii, cu condijia inifiala U_z(0) — 0, este urmatoarea:
_____________________t_
ui(t)=K'c(l-e *); T = RC
Pentru tfr > 1 rezulta:
U2(t)aKT=Z—'
' dt
Rezulta ca pentru a putea considera acest circuit drept un circuit de deri-
vare, este necesar ca el sa aiba constanta de timp mai mica decit durata
fenomenului. In aceste condiîi, raspunsul sau este:
u2
T
duj
dt
Problema nr. 5.17. Sa se studieze raspunsul circuitului de derivare din fi-
gura 5.17, a, la un semnal in treapta cu amplitudinea U0 : U1 = U0 1(/), iesirea
fiind in gol.
Solufie:
Curentul din circuit este (v. probl. 5.10):
i
r = RC
Tensiunea de iejire este, deci:

_______________________
u2 — U 0 e x
Raspunsul unui circuit de derivare ideal:
OS(0
este reprezentat in figura 5.17, b, in comparafie cu raspunsul real. Se

constata ca raspunsul real e cu atit mai apropiat de cel ideal cu cit constanta
de timp a circuitului este mai mica. De asemenea, exista relafia.
j*00 u2{t) dt = ûf{t) dt = T{70
Fig. 5.17
398
Problema nr. 5.18. Sa se studieze raspunsul circuitului de derivare din
figura 5.18, alaun impuls de tensiune cu amplitudinea UQ §i durata T > r =
RC
Solutie :
Ecuaîile circuitului sint:
UQ = nc-\- u2; 0<t<T
0 = u. + «2; t>T
0,
fO
">
u2 = Ri
i=C—
dt
Rezulta ecuatia diferenjiala :
\ U0 ; 0
lo ; t > T
Soluble generate ale ecuatiei sint de forma:
*C^£+«c:
CU
tin
f/0 + Ae Tj 0 t T
t-T
Be
t>T
Constantele de integrare se determina din condiîile de continuitate ale

tensiunii la bornele condensatorului:
w
c(0) = 0»‘ uc{T ) = uc(T -|- )
Rezulta urmatorul raspuns al circuitului:
U0 e *
_ T_ _ t-T
-U0(l-e )eT
n2(t) -
In cazul particular T ’p r se otyine: u2(t) fa
0 <T
t>T
U0 e -
0<t<T
t-T
—U0 e T ; t>T
Raspunsul unui circuit de derivare ideal este:
«?(<) = rtim - W - T)}
fi este reprezentat in figura 5.18, b, in comparafie cu raspunsul real.
399
Problema nr. 5.19. Amplificatorul operational ideal este un amplificator cu
amplificare infinita. El are doua borne de intrare, notate cu -f- §i — §i o borna
de ie§ire. Tensiunile masurate in raport cu o borna de referinâ (masa),
satisfac relafia (fig. 5.19, a):
u2 = A(up — un),
A fiind amplificarea. In cazul A -> oo rezulta:
up « un
De asemenea, curenîi iP si in din cele doua borne de intrare ale amplifi-
catorului ideal sint nuli. Sursele de alimentare nu au fost reprezentate.
Cu un astfel de amplificator se realizeaza montajele din figura 5.19, b, c,
d. Sa se determine raspunsurile U2{t) ale acestor montaje, la un semnal Ux(t)
oarecare.
Solutie:
In circuitul general reprezentat in figura 5.19, e, {inind seama de faptul ca
amplificatorul e ideal, rezulta relate:
Un = Up
==
i2 = 0
a.In montajul din figura 5.19, b, rezulta:
i?i E2
Raspunsul circuitului este:
u2(t) = {t)
**i
Fig. 5.19
400
Circuital din figura 5.19, b este, deci, un amplificator inversor, cu ampli-
ficare (f?2/i?i)
b. In montajul din figura 5.19, c, rezulta:
— -j- c —^ = 0
R df
Wo — ~ \ . Wi d/
RC Jo
Circuitul din figura 5.19, c este, deci, un circuit de integrate.
c. In cazul din figura 5.19, d, rezulta:
C—+ =0
^ at R
«2 = — RC — at
Circuitul din figura, 5; 19, d este, deci, un circuit de derivare.
Observable
a.In montajeW cu amplificatoare reale (A = finit, in ^ 0, ip =£ 0)
rSspunsurile vor diferi
de cele ideaie. In prezent ins5, se realizeaza amplificatoare operaîonale cu
amplificfiri de ordinul A 106 ?i cureliti de intrare de ordinul de mdrime al
nanoamperilor sau picoamperilor. Montajele care cuf>rind aceste
amplificatoare au, in general, o comportare foarte apropiata de a montajelor
cu amplificatoare ideaie; i
b.Montajul de derivare djn figura 5.19, d nu semtilizeazS sub aceasta
formS in practice,
deoarece componentele de frecvenja inaltS ale semnalului, printre care §i
zgomotele, apar la ie?ire mult amplificate; I
c. In comparable cu circuitele de derivare sail de iptegrare pasive (probl.
5.14, 5.18), mon
tajele cu amplificatoare operationale permit obfinerea unor tensiuni de ie?ire
de valori con- venabile. Precizia este dictate numai de cStre precizia valorilor
rezistentelor $i condensatoarelor utilizate. •
Problema nr. 5.20. Un condensator C iniSrcat la tensiunea UQ este cuplat
la bornele unui circuit care cuprinde un rezistor R §i o bobina cu inducti-
vitatea L, legate in serie. Sa se determine intensitatea curentului din circuit.
Solutie:
Ecuatiile circuitului sint urmatoarele: i
| L — -f Ri — uc = 0
c
•d#
Eliminind functiunea i(2), se obtine ecuajia diferenîala de ordinul II:
LC^'+ RC ^ + uc = 0
d<2 . d< *
Solutia generala a acestei ecuatii este: ;
’ uc{t) — A6P»* Bep'1
in care p2 si p2 sint radacinile ecuatiei caracteristice:
LCp2 + RCp +1 = 0
401
t-0
'sV
«® ci)"<
Aceste radacini sint:

*«—«±?; « = £:
Constantele A si B se determina din condiîile initiate:
d uc
i(0 4- e) = i(0 - e) = 0 «=> —c
7x 1
dt
u
c(° + «) = uc(° — e) = U0
=0
«-0
Se objine urmatoarea expresie pentru tensiunea la bornele condensato-
rului:
uc(/) = U0 e-^ch fit + ^ sh (3/J
Intensitatea curentului din circuit este:
i
W = ê-*'sh^
Se disting urmatoarele cazuri:
a. Regitn aperiodic: R > 21/
In acest caz, funcîunea i(t) are expresia de mai .sus §i e reprezentata
grafic in figura 5.20, b;
b. Regitn aperiodic critic: R = 2 ^-^r In acest caz, (3 = 0 iar carentul este:
i — lim — e-®* sh St p-»-o
402
Rezulta:
<r
i(/) = ~-1e_a/
Variatia in timp a curentului din acest caz e reprezentata in figura 5.20,c;
c. Regim oscilant amortizat: R < 2 In acest caz, daca se noteaza:
p = jw;
CO = 6)
1
C00 = “7= >
0
YLC
se obfine urmatoarea expresie a curentului:
i = — e_ot* sin cotf,
coL
reprezentata grafic in figura 5.20, d;
d. Regim oscilant neamortizat: R = 0.
In acest caz, curentul este (fig. 5.20, e) :
u0 . .
* = —- sin co</
Discutie:
Fie tjji momentul trecerii curentului prin primul maxim si im valoarea ma-
xima corespunzatoare. Pentru cele patru regimuri particulare descrise mai
sus, se obtin rezultatele din tabelul 5.4:
Tabelul 5.4
im
Regimul tm Notaîi
aperiodic 1 arg th x e~atm
H
II
1
"5
2
ax U<t
m= R <1
aperiodic
e-1
critic 1
a
oscilant
1 arc tg x e-«tm
amortizat I = ]/In2 - 1
2
oc x Fi>,
m= ^ >1
■h
oscilant 7V 1
neamortiza 2co0
t
403
V"
o-
i Problema nr, 5.21, O bobina cu rezistenâ infa§urarii R $i inductivitatea L
este cuplata in momentul t = 0 la o sursa de curent alternativ cu
tensiunea la borne:
a
ub(t) = 2 sin (tot + y)
Sa se determine curentul din bobina. Solutie:
Ecuajia circuitului este: b L + Ri = U]j2 sin (<o2 + y)
Soluîa generala a acestei ecuatii dife- renîale neomogene se exprima
ca suma dintre solutia generala a ecuajiei omogene:
h
_ t_
=AeT
L
B
$i o solute particular^ a ecuaîei neomogene. Se alege pentru aceasta din
urma chiar solutia de regim permanent:
U j/2 6
sin( +T ; tg 9 =
“* “ T
Constanta .<4 sedeterminadincondiîainitialai(0) = 0. Se obtine
rezultatul:
U]f2 --
T
i(0 = (/fl« + (co£)2 [sm («* + y - <p) - sin (y - 9) e ]
Se observa ca daca intreruptorul este inchis in momentul corespunzator
anularii componentei de regim permanent a curentului, regimul tranzitoriu
dispare, stabilindu-se direct regimul permanent.
Problema nr. 5.22. Sa se determine curentul dintr-un circuit R—C serie
care se cupleaza in momentul t = 0 la o sursa de curent alternativ cu tensi-
unea la borne:
ub(t) = U][2 sin (tot + y)
C ondensatorul este initial descarcat.
Solutie:
Ecuatia circuitului este:
ub = Ri + uc — RC -j- Uc
dt
Solutia este suma a doi termeni, dintre care unul reprezinta solutia gene-
rala a ecuatiei omogene:
_ t_
ux = A e T ; T = RC,
404
iar al doilea este o solute particulars a ecuatiei neomogene si va fi ales de
forma:
u2 = ?7c]/2 sin (tot + y — ?)
Prin inlocuire directa, se obfine:
u
b
a
b
i(t) = C —= -7 K2 [COS (CM! + Y at Z
<p) H sin (y - 9) e T]
Daca cuplarea se face astfel incit Y = ?> componenta tranzitorie dispare si
curentul va fi egal de la inceput cu cel de regim permanent. a*
5.3. METODA INTEGRARII DIRECTE A ECUATIILOR
IN VALORI INSTANTANEE
PROBLEME PROPUSE
Problema nr. 5.23. Un electromagnet de curent continuu are inductivitatea
infaûrarii L — 0,5 H $i rezistenâ R = 10 £2. Electromagnetul este ali-
mentat sub tensiunea la borne U0 = 100 V. Sa se determine valoarea rezis-
tenfei Rp care trebuie conectata in paralel cu electromagnetul, astfel incit la
decuplarea brusca a acestuia, supratensiunea maxima sa fie de 400 V. Cu cit
cresc, in aceasta situate, pierderile prin efect Joule-Lenz in regim sta-
{ionar ?
Raspuns: Rp = 40 £2; 25 %.
Problema nr. 5.24. Circuitul de excitajie al unei ma$ini electrice de curent
continuu are inductivitatea L = 0,1 H §i rezistenta R = 1 Q. Tensiunea de
alimentare este U0.
405
Pentru micsorarea supratensiunii care apare la decuplarea infasurarii de
excitajie, in paralel cu ea este conectat un rezistor Rp. Sa se determine
valoarea acestui rezistor si supratensiunea maxima, stiind ca dupa
decuplare, curentul
scade la — din valoarea initiala, in 20 ms. e
Raspuns: = 4 O; Ubmax = AU0.
Problema nr. 5.25. Pentru masurarea rezistenêi unei infasurari se utili-
zeaza puntea Wheatstone din figura 5.25. Considerind ca este realizata con-
diîa de echilibru, sa se determine dupa cit timp de la cuplarea puntii la
sursa va putea fi cuplat galvanometrul, daca tensiunea maxima aplicata
acestuia nu trebuie sa depa$easca 5 % din tensiunea electromotoare a
sursei.
Aplicatie numerica:
R = 10 Cl, L = 1 H.
V0 Raspuns:
Fig. 5.25 uAB(t) _ 1 ._____L
U. " 2 ' ‘ “ Rl
= r In 10 = 0,23 s.
Problema nr. 5.26. In circuitul din figura 5.26 sa se determine curentul din
bobina in urma deschiderii intreruptorului K. Circuitul functiona initial in
regim permanent.
Raspuns:
R + Ri
Problema nr. 5.27. Circuitul din figura 5.27 funcîoneaza in regim perma-
nent cu intreruptorul K inchis. Sa se determine variatia in timp a tensiunii la
bornele condensatorului la deschiderea intreruptorului.
Raspuns:
i(0
______RRX
(R + RJ R2 -f RR
u
c(Q = j____________________^L_ e" T .
UQ RI -f-
T =R1C
Fig. 5.26
%
c
0
Fig. 5.27
406
Problema nr. 5.28. In circuitul din figura 5.28, care functioneaza in regim
permanent, se scurtcircuiteaza brusc rezistorul i?4. Sa se determine curentul
ix dupa comutaîe.
Aplicatie numerica:
RX = 5 n, R2 = R3= IO n, i?4 = 15 a,
C= 100 y.F, U0= 60 V
Rdspuns:
i(0
2 e_750<
Problema nr. 5.29. Pentru masurarea rezistentei de izolatie a unui conden-
sator se utilizeaza montajul din figura 5.29, in care G este un galvanometru.
Pentru a nu suprasolicita acest aparat in momentul cuplarii condensatorului
in circuit, galvanometrul se cupleaza mai tirziu. Sa se determine dupa cit
timp de la cuplarea comutatorului pe prima pozitie, el poate fi comutat pe
pozitia de masura M, fara ca tensiunea la bornele galvanometrului sa
depaseasca | [
jumatate din t.e.m.a sursei.
Aplicatie numerica:
Ru = 20 Mfl, R = A MQ, Rdspuns:
0
C = 6 fxF.
r
i z
iJ c
i
1
i
I
33
Fig. 5.29
T— C
R + Riz
t - T In -Uhi— = 18,3 s. R%z R
Problema nr. 5.30. Condensatorul din circuitul din figura 5.30 se incarca la
tensiunea U0, apoi se cupleaza la bornele celor doua bobine conectate in
paralel. Fara a calcula curenjii, sa se determine sarcinile electrice care tree
prin cele doua bobine in cursul regimului tranzitoriu de
descarcare a condensatorului.
Rdspuns:
9i = CU{
Ro
0
X1 + ’
q2 = CU0-------------------^- -
i?, +
,V-
K
L, Ih
Fig. 5.30
407
Problema nr. 5.31. Circuitul din figura 5.31 funcjioneaza in regim
permanent cu intreruptorul K inchis. Sa se determine intensitatea curentului
dupa deschiderea brusca a intreruptorului.
Fig. 5.31
Rdspuns:
i(<) = 'R e_orfsh^; «=£
t-VWRi
Dupa relajia dintre R si 2 ^se obtin regimurile studiate la problema nr. 5.20.
Problema nr. 5.32. Circuitul din figura 5.32 func- {ioneaza in regim
permanent cu rezistorul scurtcircuitat. In momentul t = 0 se deschide intre-
ruptorul.
Sa se determine curentul din circuit, §tiind ca sursa de alimentare are t.e.m.;
e(/) = E y 2 sin co£
i(/) = ^ ]/2 j^sin (to/ — <p)
R2
----e
ZXL
t
T
unde:
Z = )fR* + Xl; tg<p = ^; XL = OL; r=i-
Problema nr. 5.33. Circuitul din figura 5.33 functioneaza in regim
permanent, sub tensiunea la borne ub(t) = Ub]/2 sin (<o/+ y), cu intreruptorul
K deschis. Sa se determine curenjii din cele doua bobine, daca acest
intreruptor se inchide in momentul in care curentul este maxim.
Rdspuns:
Considerind ca intreruptorul se inchide in momentul t = 0, rezulta:
t t
=
iiW £cos (<o/-f- <p— <px) — c° (<p—• oê '*j + e Tl
s
unde:
.z = V(Ri + R2)2 + <*2{LX + Ltf- zx = Z2 = yw+W^,
408
5.4. METODA TRANSFORMATEI LAPLACE

PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 5. 34. Circuitul din figura 5.34 este realizat din elemente
ideale, intre ale caror valori exista relajia:
Circuitul este pus in momentul t = 0 sub tensiunea la borne Ub(t). Sa se
calculeze curentul i(/) absorbit de la reêaua de alimentare.
Condensatoarele sint initial neincarcate.
Solutie:
Impedanta operational a circuitului este:
- - -f- pc
R
1
R
1
pL
Jinind seama de relaîa din enun{, se obfine:
m=R
Rezulta ca acest circuit se comporta global ca un rezistor, astfel incit

curentul absorbit va fi In fiecare moment proportional cu tensiunea la borne,
indiferent de modul In care variaza aceasta in timp:
409
Problema nr. 5.35. Circuitul din problema precedents este cuplat in mo-
menta! / = 0 sub tensiunea la borne:
«*(<) = ô(! - e-°“)
Sa se calculeze curentii prin toate laturile circuitului.
Solutie:
Folosind rezultatul problemei precedente, intensitatea curentului absorbit
de la sursa este:
w
= _e-«0 RRv ’
Transformata Laplace a acestui curent este:
i(^) = Ho ri—?_]
R ip P + aj
Transformatele Laplace ale celor patru curenti necunoscuti au expresiile:
UP) = m
UQot
*+±
P(P + a) (p -f co0)
UP) = HP)-
R
1
R+ —
UP) = HP)- UP) = HP)
pL
R ip + a) (p -f- ô) U0 a 1
R + pL R (p + a) (p C0Q)
R -f pL L pip + a) ip + C0Q)
expresii in care s-a notat:
Wn =
LC
Utilizind formulele de dezvoltare ale lui Heaviside se obtin rezultatele:
ii(0 = i4(0 = -^ (1 + “
— —at
e 0—COQ e co0 — a
hit) = i3(/) =
tV
R
e“a/ — e-6>0* co0 - a
Problema nr, 5.36. Circuitul din figura 5.36 este cuplat in momentul t = 0
la o sursa de curent continuu cu t.e.m. U0 si rezistenta interna nula. Sa se
determine curentii.
Solutie:
Impedanja operationala a circuitului este:
Zip) = Ri +
R% pR R% + pL
410
Transformatele Laplace ale curentilor sint:
I (J>) = V(p) - Hi RI + PL
l[P>
z (p) P RA + pLA + R2)
UP)=UP)
pH
R2 PL
u*L
RL^2 + PL(R 1 + R2)
UP)=UP)
R2 H" PR
^£0 _______*2______
p RIR2 + pL (Ri 4- R2)
Originalele se determina cu relaîile lui Heaviside §i au urmatoarele
expresii:
Ri 4- R2
1
I2M
Up
i?! + R2
e
T
—
Hi
Ri
(l-e
T
).
I
t*o
> *L.
Ug
h
ct
in care constanta de timp are expresia:

r = L Rl
RA
Problema nr. 5.37. Circuitul din figura 5.37 se cupleaza in momentul t = 0
la o sursa de curent continuu cu t.e.m. U0 si rezistenfa interna nula. Sa se
determine curenfii. Condensatorul este initial neincarcat.
Solufie:
Impedanta operational;* a circuitului este:
Z (P) = R1 + —^~
i?2 + —
pC
Transformatele Laplace ale curentilor sint:
UP) =
Ug
Ua
pCR2 4- 1
UP) = UP)
pZ(p) p pCRxR2 -f (i?! -f R2) pC UQ 1
i?2 4-
pC
p pCRiR2 4- (Ri 4* -^2^
411
^2>iP) — ^1 (P) '

R2 H-
pC
pCRxR2 -j- (Rx + R2)
Originalele se determina cu relajiile lui Heaviside si au expresiile:
iiW
—-»—[l + — e T) R, + B2 \ Rt )
Un
Ri + R2
(l-e *)
Un
h(t) = fe -
in care
T = c-M»- Rx + R2
este constanta de timp.
Problema nr. 5.38. Circuitul din figura 5.38, a functiona in regim stajionar
cu intreruptorul K deschis. Sa se determine curentul din rezistorul R dupa
inchiderea intreruptorului.
Solutia intii:
Schema operational^ a circuitului cuprinde un generator echivalent cu
conditia initiala din bobina:
0(0-) = L%
Ri
Transformata Laplace a curentului cerut este:
Efectuind calculele §i utilizind a doua relate a lui Heaviside, I(f>) se obtine:
Ri
r=
R + Ri
R(R + Ri) RRX
_ t_
-e T
412
Solufia a Il-a:
Se transfigureaza schema din figura 5.38, b, ca in figura 5.38, d, in care:
UP) =
Up ■ tUp pL
Tensiunea la bornele AB are imaginea:
VAB(P) = UP) Z(P) = UP)
iar curentul cerut este:
R pL
I (p) =
Problema nr. 5.39. In circuitul din figura 5.39, a, care funcîona in regim
stajionar cu intreruptorul K deschis, sa se determine variatia curentului din
bobina in urma inchiderii acestui intreruptor.
Solufie:
Se deseneaza schema operational^, in care figureaza o sursa echivalenta
cu condiîile initiate din bobina (i(0) = U0I2R). Cea mai simpla solute consta
in determinarea generatorului echivalent care alimenteaza bobina,
Fig. 5.39
413
facind transfigurarile succesive ilustrate in figura 5.39, b. Curentul din circuit
are imaginea Laplace:
I (P) =
£o , LUp 2 p ~l~ 2 R
R ~\--j- pL
2
Uo R + pL R p(3R + 2 pL)
Originalul se determina cu ajutorul celei de a doua formule a lui Heaviside
si este:
t
T
)’
unde
T=
2L 3 R
Problema nr. 5.40. Sa se determine curentul din rezistorul R, care se
cupleaza in momentul t = 0 la circuitul din figura 5.40, a aflat in regim
stationar.
Solutie.
Condensatorul este incarcat initial la tensiunea U0. Jinind seama de acest
fapt, se determina schema operaîonala din figura 5.40, b. Curentul cerut
I(p)
R,
b
414
poate fi determinat dupa efectuarea transfigurarilor succesive ilustrate in
figura 5.40, c, in care:
m=-^+cu0
pR
Z(P) =
n—
Cp
i? + —
Cp
Curentul cerut are transformata Laplace:
Un
m
U„
pCR + 1
Z(p) + i?i p pCRRx + (R + Ri)
Originalul se determina cu a doua relate a lui Heaviside si are expresia:
in caxe
•=C
RRt R + Ri
Problema nr. 5.41. Sa se determine intensitatea curentului din conden-
sator fi tensiunea la bornele acestuia, in urma inchiderii intreruptorului S.
Anterior, circuitul se afla in regim staîonar.
Aplicafie mmerica: E = 48 V, R = 20 £2, = 50 £2, R2 = 100 £2,
C = 3pF
415
Solufie:
Se reprezinta schema operational^, In care condiîa initiala ue(0) = E
este reprezentata printr-o sursa echivalenta. Aplidnd teoremele lui Kirchhoff,
se obîne:
f = RJ.ip) + RMP)
UP) = UP) + m
Curentul cerut are transformata Laplace:
HP) = -
______ERi_____
RRl “f- RR2 4' RL^Z
P+
Ri 4~ R2
C(RR2 rf- RR2 4" R1R2)
Cu valorile numerice date, se obfine :
Up) = - 0,3------------------------------- ----
v r/
‘ p-\- 6250
Valoarea instantanee a curentului din condensator este deci:
•i(*) = - 0,3 e-|4250<
Tensiunea la bornele condensatorului este:
u,{t) = E + - f * 6i = + 16 e-6250<
Problema nr, 5.42. In circuitul dinfigura'5.42,a condensatorul C se incarca
pina la tensiunea U0, apoi se cupleaza la bornele circuitului format din rezis-
toarele R §i R± §i condensatorul Cv Sa se determine variajia in timp a tensi-
unii la bornele condensatorului Cv Se va considera Cx = C.
Solutie:
Se reprezinta schema echivalenta operafionala (fig. 5.42, 6).
Tensiunea ceruta are transformata Laplace:
t=o
xv
u(t)[ R,
C,=C
H-i
U (P) =
CiP
HP),
*1 +
unde:
CiP
416
In cazul C = Clt se objine :
Utf) =
UoCB,
pH?RRt + pC{2RX -f R) + 1 Originalul se determina cu prima formula a lui
Heaviside si ester
u(/) = —°— esh
v1 r
. RC£
S-au utilizat notatiile:
„ = R + 2RL . 2CRR1 9
V& 4R*
r " ~2CRRt '
Tensiunea la bornele condensatorului este maxima in momentul:
t
m = ~ arg th £
6 a
iar valoarea maxima este:
= e- f
-- arn th —
Pentru / oo tensiunea tinde asimptotic spre zero, ceea ce se poate con-
stata si direct, dar si efectuind trecerea la limita, in care se tine seama de
inegalitatea a > (3.
Problema nr. 5.43. Circuital din figura 5.43, a functiona in regim stationar
cu intreruptorul S deschis. In momentul / = 0 se inchide acest intreruptor. Sa
se determine curentii din circuit, stiind ca condensatorul C era initial incarcat
la tensiunea U0, cu sensul din figura.
Aplicatie numerica: E =
= 60V , Rl = 400 n, R2 =
= 800 a, L = 0,2 H, C =
= 2,5 JJLF, U0 = 20 V.
Solutie:
Se reprezinta schema operational^ (fig. 5.43, b), in care figureaza sursele
echivalente cu condiîile initiale:
h(0 -)= *
-f- R2 uc{0 ) = U0
417
Ecuafiile lui Kirchhoff sint urmatoarele: E J LE P + -R*
— RJ-liP) + (^2 + pL) I2(P)
— — — = Rjl^p) + -H I3(p) p p pc
HP) = HP) + HP)
Eliminind pe I2{p) ?i /3(/>), se obîne:
pH.C(E - Ua) + p ^ R2C(E - U0) +
LE
HP) =
R,
plP^R.LC + p(CRlR2 + L) + (Rt + «*)] In cazul numeric considerat, rezulta:
2 • 10^p2 4- 0,09 p + 60
Ii(^)
p(2 • 10“4 p2 + p -f 1 200)
Utilizind a doua. formula de dezvoltare a lui Heaviside, se obtine origi-
nalul:
i^) = 0,05 + 0,1 e-2 000f - 0,05 e"3 000'
Pentru a afla ceilalji curenî se determina tensiunea
uab — E — Rxix = 40 — 40 e-2 000/ + 20 e-3 000'
Rezulta expresiile celorlalî curenji:
i,(<) = C-^- = 0,2 e--000t - 0,15 e'3 000*
dt
i2(t) = ix(t) - i3{t) = 0,05 - 0,1 e-2 000' + 0,1 e-3 000'
Problema nr. 5.44. Sa se determine variafia in timp a tensiunii la bornele
condensatorului din circuitul reprezentat in figura 5.44, a, care dupa ce se
incarca la tensiunea U0, este cuplat la bornele unui circuit compus dintr-un
rezistor R si o bobina L legate in paralel.
Solutie:
In schema echivalenta operational^ (fig. 5.44, b) figureaza generatorul e-
chivalent condifiei iniîale Uc(0) = U0. Tensiunea la bornele condensatorului
are imaginea Laplace:
Uo
U(^) = R'pL . P_____„ U0RLCp
W
R + pL _1_ ^ RpL p2RLC + pL + R
Cp R 4- pL
Originalul se determina cu prima formula a lui Heaviside $i are expresia: u(tf)
= U0 e~at |ch $t — sh (tfj *
418
Fig. 5.44
in care s-au facut notafiile:
Se disting urmatoarele situatii:

a. Regim aperiodic:
In acest caz (fig. 5.44, c), tensiunea la borne are expresia de mai sus;
b. Regim aperiodic critic:
Ridicind nedeterminarea care apare pentru (3 0 se obfine (fig. 5.44, d)

u(0 = Uo e-«*(l — a/).
c. Regim oscilant amortizat:
Facind notafiile:
2R>
to = <o0
1-
,2
2R
co0
1
VTc
419
se otyine rezultatul (fig. 5.44, e):
u(£) = U0 e_a* |cos o)/ — — sin cozj •
d. Regim oscilant neamortizat: R = oo. (fig. 5.44, /):
U(t) = U0 COS
Problema nr. 5,45. Circuitul din figura 5.45, a este cuplat la o sursa cu
tensiunea la borne constants U = 250 V. Sa se determine tensiunea Uc la
bornele condensat orului.
2
Aplicatie numericd: cazul 1: R — 250 £1, L = — H, C = 2^F; cazul 2:
R = 100 Q, L = 40 mH, C = 1 pJF; cazul 3: R — 100 Q, Z, = 40 mH, C = 5 iiF.
Soluiie:
Impedanta operafionala a circmtului este:
Z(P) = R +
pL
_1_
p2 RLC + pL + R p2 LC + 1
Curentul absorbit de la sursa are transformata Laplace:
U(p) U(p*LC + 1)
UP) =
Z(p) p(jfiRLC + pZ. + i?)
Pentru determinarea tensiunii la bornele condensatorului se inmulte^te
acest curent cu impedanta operafionala a circuitului L—C:
pL
vc(P) = UP)-
pC
pL + — pC
ms+—P+
11 RC
u
420
Originalul se determina cu ajutorul celei de a doua formule a lui Heaviside. In
cazul 1, se obtine (fig. 5.45, b):
uc(i) = 500 (e-500 ' — e-1 500‘)
In cazul 2, transformata Laplace a tensiunii Uc este:
U C(P) =
__2,5 • 10s
(p + 5 000)2
Se observa ca polul p = — 5 0Q0 este dublu.
In cazul polilor multiplii, formula lui Heaviside capata expresia:
t-i [ p^p) 1 1
L Q(p) J k (mh- 1)!

dmk-l
~dl7^
P (p) pt Q(P)
(p-p*rk
-ip—Pk
in care mk este ordinul de multiplicitate al polului pk. Utilizind aceasta re-
latie, se obtine (fig. 5.45, c):
uc{t) = 2,5- 106 te~50m
Acesta este regimul aperiodic critic.
In cazul 3, care corespunde regimului oscilant amortizat, se obtine (fig.
5.45, d):
uc(t) = 250 e_1 000 1 sin 2 000 t
Problema nr. 5.46. Circuitul din figura 5.46, a funcjiona in regim
permanent cu intreruptorul S deschis. Sa se determine curentii din circuit,
daca in momentul t = 0 se inchide acest intreruptor.
Aplicajie numerica: U = 250 V, Rx = 50 12, R2 == 2 00 £}, Rs — 250 Q, L =
10 mH, C = 5 y.F.
Solutie:
Condiîile initiate sint:
h(0 ) — hi® ')
U
“1“ -^2 4“ -^3
0,5A
uc{0 -) = R2i2(0 -) = 100 V
Cu aceste conditii initiate, se re~ prezinta schema operational^, iar ecu-
atiile lui Kirchhoff sint urmatoarele:
^-+Lf1(0-) = (i?1 +
+ PU I iip) + RzUP)
V+Lili0-)-W=> =
P P
= (R1 + PL) ll{P)+±i3{p)
UP) = UP) + UP)
421
Fig. 5.46
Transformata Laplace a curentului t\ rezulta de urmatoarea forma:
I ( h) _ + P\CB2V + Li|(0) - Ue(0) i?2C] + CU
1 2
p[p R2c.L p(Cff1/?2 + L) + (ft, + J?2)1
Cu valorile numerice indicate, se ob{ine:
J, ft ■ 10-y f 15,5 ■ 10~2p + 250
1P
~ p(10“-V -K 6 * 10-2p + 250)
Polii acestei expresii sint complccfi:
pU2 = — 3 000 ±‘j #000,
deci regimul va fi oscilant amortizat. Utilizind a doua formula a lui Heaviside,
se obtine:
ix(t) =1 + 2,8 e- 3000 * sin (4 000 t - 0,18)
In continuare, se determina tensiunca UAB:
uAB(t) = U - Rji - L —= 200 - 125 e-3 mi sin (4 0001 + 0,926),
apoi:
i,(f) = ^4*. = i _ o,625 c-3 000' sin (4 000 t + 0,926)
R2
i3(t) = ix(t) - j2(/) = 3,13 e~3 000 * sin 4 000 t
Problema nr. 5.47. Pentru limitarea supratensiunii care apare la bornele
unei bobine in urma deconectarii ci din circuit, se utilizeaza montajul din
figura 5.47, a, in care condensatorul C are rolul de a anula curentul de regim
permanent prin rezisterul Rp (v. probl. 5.8). Sa se calculeze tensiunea la
bornele bobinei, daca se presupune, pentru simplificare, ca intreruperea
curentului din circuit se face brusc, fara ca intre bornele intreruptorului sa se
formeze un arc electric.
Solutie:
Se reprezinta circuitul echivalent operational (fig. 5.47, b) in care
figureaza generatoare echivalente cu conditiile iniîale:
*,(0) = Uo; 0(0)=+^
XT
R+pL
&
422
Transformata Laplace a curentului este:
Un
LUn
m
R + Rp -\-pL +
l
Cp
iar a tensiunii la borncle bobinei este:
UJp) = (R + pL) I(p) — ^ CR* ~ L + pLC(R ~ Rp)
'K R R p2LC + pC(R + RP) + 1
Utilizind prima formula de dezvoltare a lui Heaviside, se obtine:
C(R2 -f Rp) - 2L sh pf
2 RLC
in care s-a notat:

t
a=
R + JRp t
21 '
1
Tc
De obicei, Rp §i C se aleg astfel incit regimul sa fie aperiodic ((32 ^ 0). In
cazul regimului aperiodic critic ((3 = 0) rezulta:
*+»,=2fi-
«
iar tensiunea la bornele bobinei devine:
UL(0
Un
R
R
v- R _ {\ l 2 Rp + R J
Tensiunea la bornele bobinei este maxima in momentul in care:
i 0 RP + R
ztm-l+ 2——
$i are valoarea:
u
L max __ J_ Rp ~ R e-atm U0 2 R(RP + R)
Cea mai periculoasa supratensiune apare in momentul t — 0 §i are valoarea:
UL(Q) _ RP t uQ R
Se observa faptul interesant ca in cazul:
tensiunea la bornele bobinei este nula dupa intreruperea circuitului.
423
Problema nr. 5.48. Circuitul din figura 5.48, a este alimentat de la o sursa
de curent continuu cu tensiunea electromotoare U0 si rezistenfa interna nula.
In momentul t = 0 se include intreruptorul. Sa se determine variaîa in tirnp
a curentului it stiind ca sarcina inijiala a condensatorului este q0t cu semnui
din figura. Ce condiîe trebuie sa indeplineasca sarcina q0 pentru ca )a
inchiderea Intreruptorului sa nu circule curent prin bobina?
Aplicatie mmerica: U0 --= 120 V, ■— = 40 V, R1 = 100 D, i?2 = 200 £2, L
= 0,667 H, C == 35, 35 uF Solulie:
Se reprezinta schema echivalenta operationala (fig. 5.48, b). Transforma-
ta Laplace a curentului cerut se poate calcula cu teorema lui Thevenin:
m care:
Rezulta:
ÂBo(P) ~
HP) = -
J7o_
pC
ZABO(P) + Z(p)
ÂBo(P) — ?LAB<AP) ~
Uo ^2
p R± -j- H2
R X B2
Hi + Rz
Z(.p)^pL + ±- Cp
un
Ho
UP)-
H] + H2
JP2 + P ^—+ —I
L L(HX + R2) LC J
Se objine imediat condijia ca i = Q:
q0 — CU0
Se fac notable:
________ HiHo
Hi + H»
2L(H1 + H2)
V LC
Polii functiunii I [p) sint radacinile ecuatiei
p2 + 2ap + cog = 0
PxA = — * ± jf — «2
424
Se disting urmatoarele cazuri:
In acest caz, se obtine dupa aplicarea primei formule de dezvoltare a lui
Heaviside:
iW= t,
i( "^Tsr_?) e-'sin“'
m care,
to =K<0§ — a2;
2) “5 = “’““-^--2 FI
Ridicind nedeterminata din expresia curentului, se objine:
i(/) = i(c/n
Rl + ^2
3)<4<«>sau_m_>2î.
In acest caz, se obtine:
i(/) = — (t/0—^--------------------------—) e-B< sh p/,
w
pi [ i?x + f?2 c }
unde
p = jw = y a2 - tog
In cazul numeric considerat, se obtine:
a = 50, <4 = 42 500, w = 200
de unde:
i(/) = 0,3 e~50t sin 200/
Problema nr. 5.49 Circuitul in punte din figura 5.49, a estecuplat
inmomen- tul t — 0 la o sursa de curent continuu cu t.e.m. E $i rezistenpa
interna nula. Sa se determine curentul prin diagonala 4-Ba punîi.
Soluble:
Se aplica teorema lui Thevenin sub forma operaîonala:
i(p) = . Uabo(p) .
R + ZAB0(P)
Din schema rejelei pasivizate (fig. 5.49, b), se obtine:
l
pL
KABoifi) — ^
pC
2 pL
PL + ±- pC
425
N
Pentru determinarea lui UAB0 (p), se utilizeaza figura 5A9, c, din care rezulta:
V(p) = - - -— =—
p 1+
pL + ± "*LC
Cp
vAB0(p) = (±-pL)m =
_ E 1 - p2LC ~ p( 1 + p'-LC)
Se ob{ine imaginea curentului cerut: l(p) = £
p p2RLC + 2pL + R
Polii functiunii I(p) sint radacinile numitorului si au expresiile:
Pi,2 — — a ± jco>
m care:
Fig. 4.59
Se disting trei cazuri: Cazul 1) COQ > oc2, adica:
a = — ; =}/ (05 — a2;
RC
1
co0 = )=-=-
0
y LC
R>
n
In acest caz; polii sint numere complexe. Regimul este oscilant amortizat.
Utilizind a doua formula de dezvoltare a lui Heaviside sc obtine curentul:
i(/) = — (1 — 2 e~at cos cx>1); R
cazul 2) = a2, adica:
Acesta este regimul aperiodic critic, iar solutia este:
cazul 3) «o < a2, adica:
R<
f
L_
C
426
In acest caz, corespunzator regimului aperiodic, se obtine:
i(0 = - (1 - 2 e~al ch p*)
R
unde:
p = jw = ]ja? — to;
Se observa ca in toate cele trei cazuri:
i
(°) = - ~R > i(°°) = |
Intr-adevar, in momentul t — 0 condensatoarele se comporta ca un scurt-
circuit, iar curentul prin bobine este nul. La stabilirea regimului permanent,
curentul prin condensatoare este nul, circuitul inchizindu-se prin cele doua
bobine, care se comporta ca un scurtcircuit (deoarece s-a neglijat rezistenta
lor).
Problema nr. 5.50. Ce relajii trebuie sa existe intre parametrii punîi din
figura, pentru ca ea sa fie echilibrata indiferent de variatia in timp a tensiunii
de alimentare u(t) ? Conditiile initiale sint nule.
Solutie: ^
Se aplica teorema lui Thevenin sub forma operational^ :
up)=—u^°(p) .
Zip) + z AB0(P)
Pentru echilibru, este necesar ca:
UABo(P) = ^
Cu notatiile:
ZiiP) = Ri + pLi; UP) —
UP) = R2 +pL2m> T'tkP) -
pct
i
se obtine:
VAB0(P) = U(p)-
Z2(p) z3(p) - ZA(p) z4(p)
[Z^p) + Z3(p)] [Zt(p) + Z4(p)]
Conditia de echilibru devine:
UP) UP) = UP) z m
indiferent de p. Inlocuind, se obtine:
Ri H~ pLi C2
•^2 d* pL2 Ci
Rezulta, prin identificare, conditiile cerute:
RlCi = i?2^2 L^Ci =
427
Problema nr. 5.51. Puntea din figura 5.51, a este alimentata de la o sursa
de curent continuu cu t.e.m. U0 si rezistenta interna Rx si functioneaza in re-
gim permanent cu intreruptorul K deschis. In momentul i = 0, se inchide
acest intreruptor. Sa se calculeze tensiunea U2(t) la bornele infasurarii
secundare, care functioneaza in gol.
A plica tie numeric a:
L = 10 mH, R = 5 D, R1 = 10 D,
U0 = 20 V, M = 1 mH
Solutie:
Inainte de inchiderea intreruptorului, curentii din circuit erau:
ii(0 - e) = - i(0 - e)
v„
R + 2R1
Acestei conditii initiate ii corespunde, dupa inchiderea intreruptorului, cite
o t.e.m. operaJionala:
0(0) =L
U0
R -f 2Rx
in serie cu fiecare bobina L. Din motive de simetrie, curentii din cele doua
rezistente $i din cele doua bobine sint respectiv egali. Se aplica teoremele lui
Kirchhoff sub forma operational^:
m = UP) + UP)
* = RiUP) + 2RUP)
P
0(0) = PLUP) - RI2(P)
Rezuita:
UP) = -
-^2 R + <b(0)(Rl + 2R) P
RRl + pL (Rx + 2R) Tensiunea U2 are transformata Laplace:
V2(p) = pMUp) - MiÔ) =
= MR
v0 - JV,(0)
RRj -f- pL (Rj -{- 2 i?) Originalul acestei expresii este:
R(R + Rt)
u z(t) = U0--
w0
L (R + 2Rx) (i?, + 2R)
SR,
e L(R,+2R)
428
Cazuri particulare:
a) H = Ri: u«W = f e~^‘ ;
b) R1 — 0; u2(t) = y U0 = constant
Acest rezultat se explica, deoarece curentul ix este, in acest caz:
ii(/) = 12(0) + 1
Aplicatie nitmerica:
u2{t) = 0,3 e_250 /(F)
Problema nr. 5.52. Se considera doua circuite oscilante identice cuplate
(fig. 5.52). Inductivitatea mutuala este M = kL, in care k ^ 1 este coefi-
cientul de cuplaj. Unul din circuite fiind in scurtcircuit, se aplica celuilalt o
tensiune la borne constants U. Se cer curentii din cele doua circuite, ince-
pind din momentul aplicarii tensiunii.
Solutie:
Circuitul se afla in conditii initiale de repaus. Ecuatiile lui Kirchhoff sub
forma operational^. sint urmatoarele:
[pL+±yM)+pMitip)=± pMUp) + \fL + ±y2{i>) = 0
Rezolvind acest sistem de ecuatii, se obtine:
Ix(p) = —f------------------------------ -- -+----- -- ]
2 [ orp1 2 + 1 (*2p2 + 1 J
I2(P)=^L\-----------------------------l------------ - -1,
2 L a2P2 + 1 P2p2 + 1 J
in care:
a2 LC(\ + k) ;
Notind:
1
<*1 = - a
1
1
YLCH + k)
1
YLC(1 - k)
)i2 = LC( 1 - k)
Fig. 5.52
429
se obtin valorile instantanee ale celor doi curenti:
. cu
ix(t) = —— [cOi sin cojt + co2 sin u2t]
CU
i2(t) = [<*>i sin <*it — <^>2 sin
Curentii din cele doua circuite apar deci ca suma, respectiv diferenta a doi
curenti de frecvente:
f = si f =
1
27T ’ 2 2TT
In cazul cuplajului perfect (A = 1), rezulta in consecin{a: Valorile instantanee
ale curentilor, sint, in acest caz:
CIJ
ij(2) = —— [coj sin -f- §(/)]
i »(t)
CU
[coj: sin — §(/)]
Se observa ca apar socuri infinite de curent in cele doua circuite. Fluxurile
magnetice din cele doua bobine, care au expresiile:
®i(<) = Lh(() + Mh(i) = LlhV) + i2W]
+ Mh(t) = ^Pi(0 + i*(0]
nu contin singularitati de tipul 8(£), fiind functiuni continue de timp.
Problema nr. 5.53. Doua circuite oscilante identice sint cuplate magnetic,
inductivitatea mutuala fiind M = kL (k < 1), (fig. 5.53, a). Unul din circuite
este in scurtcircuit, iar in celalalt se afla o sursa cu rezistenâ interna nula,
care da un impuls de tensiune cu amplitudinea constants U0 §i durata T. Sa
se calculeze curentii din circuit. Sa se studieze, de asemenea, cazul
particular in care:
lim U0T = <D0
T-* 0 t/Vôo
Solutie:
Tensiunea electromotoare care acîoneaza in primul circuit poate fi expri-
mata in modul urmator:
e(t) = ° ^ > £} = Uo1 (0 ~ U0 l(t - T),
in care 1 (t) este functiunea treapta unitate.
430
Se poate aplica metoda superpoziîei, exprimind curenîi ca suma a cite
doi termeni:
f ii(0 = bW + i "(0 I 12^) = h(fy + h (0
in care termenii i[(t) §i i2(tf) sint curentii care rezulta in urma aplicarii la borne
a tensiunii u'(0 = U0l(t) in condiîi initiale nule, iar termenii {"(t) $i il(t) sint
curentii care rezulta in urma aplicarii la borne a tensiunii u*(tf) — — U0\(t— T)
de asemenea in conditii initiate nule.
Folosind rezultatele de la problema nr. 5.52, se obtine:
m
cu„
[<ox sin a)Lt + co2 sin co^] 1 (t)
cu
i'(/) = ——[co, sin co^ — <o2 sin co^] 1 (t)
// .e(t)
u
o
t
...
1
1
T J
-4 r
respectiv:
Fig. 5.53
ii(t) =- - -sin <*i(t — T) + co2 sin w2 (t — T] • 1(/ — T)
CL\
iS(0 =
in care s-a notat:
— [6>x sin (t — T) — co2 sin <o2 (/ — T)] * 1 (t — T)
*>1 =
; <o2 =
'i
YLC(i + A) ' Z |/LC(1 - k) Rezulta, prin urmare, dupa efectuarea superpozifiei:
h(*) -
i2(t)
C
^° - (w! sin (Axt -j- w2 sin o>^); 0^t^T
r /. r ^ . . <o.r
COS 6)! 1 4------------------1 1 -
21
Côfcoi sincos --------
+ <o2 sin cos <o2^-(t > T)
cu0
((Oj sin (0^ <o2 sin co^) 0 ^ ^ T*
Ct/0[coi sincos c^j^- -— co2
sin-
w2r
-cos
t>T
In cazul T -*■ 0, finind seama de condiîa data in enunt, se obtine:
C00
»i(*)
i»(0
2
C<D
— [1 COS iiiyt + <of cos COg/j
— [cof COS <0]2 — <o| COS 0>2^]
431
Acelafi rezultat se poate obfine §i direct, studiind comportarea circuitului
sub acjiunea tensiunii electromotoare de forma:
e(*) =
in care 8(t) este „func{iunea“ lui Dirac, a carei transformata Laplace este:
m = ®o
In cazul in care circuitele sint cuplate perfect (M — L), se obtin rezultatele:
iiW =
2
CU{
■ [cox sin a)jt + $(<)]; J
[“i sincos “i (# - y) “ J *(* - r)] *' t>T
[«, sin - $(/)]; 0 < t < T
—!
| CU0 [tox sin ~~~ cos tox - -|) + .1 i(t - T) ]; t>T In cazul r-*0, se obtine:
i,(<) = [to? cos + «'(<)]
i,(<) = ——[to? cos tojt - y (<)]
2
in care 8'(t) este „derivata“ functiunii S(/), care are proprietatea:
$ m V(t) d t=- f'(0),
i(t) fiind o functiune oarecare continua in origine.
Fig. 5.54
Problema nr. 5.54. Receptorului din figura 5.54, a, i se aplica la borne in
momentul t — 0 tensiunea constants U0. Sa se determine variatia in timp a
curenfilor, in urmatoarele doua si- tuajii:
a. Inductivitatea mutuala este M = = K^L1L2t in care K< 1 este coefici-
entul de cuplaj;
b. Circuitele sint cuplate perfect, adica M = ^LXL2(K = 1).
Solutie:
Din teoremele lui Kirchhoff sub forma operafionala rezulta:
[(*!+« HP)-pMiM)=^
. p
. — pM I,(p) 4* + pL^j l2(p) = 0
432
Cazul a:
M = K ]/LXL2
Pezolvind sistemul de mai sus, se objine:
Up ___________pL 2
HP) = HP) = u0
p p2(L,£2 - M2) + p(fl,L2 + il^) + M
PZ(L 1^2 M?) + p(RxL2 + R%L±) + Rx R2
Polii celor doua funcjiuni sint reali:
Pi,2 = — a ± P
S-a notat:
R\^2 "1“ ^2^1 , o 1/ ~o o". o R1R2
a = —i----------------------— ; 0 = y or — or; or =- —----
2(L1L2 - Af2) r ' LiLjj - M2
Utilizind formulele lui Heaviside, se objin rezultatele:
w=^l1 - nr bch & + (a ~ 0)2 if)sh ^]}
I2W
U0 M . 1 , Q,
----9--- e-«* — sh 0t
LXL2 -M p
In cazul p = 0, adica a = <0, ridicind nedeterminarile, se obtine
Cazul b:
In acest caz:
i (t) = U°M - t e~« 2V ’ L,L2 -
LXL2 = M2
HP) =
u0
R2 + PL 2
P p(R 1^2 H” H” R1R2
UP) =---------------------------------------—-----------
^ + R2L,) + R,R2
Valoarea instantanee ale curenjilor sint in acest caz:
*1*1
--------------------3*---- e +
1W
RX [ RXL2 + R2LX J
Ut) —
R\R%
R\L>2 -t-*
0 RxLt + R*LX
433
Se observa ca in momentul {t = 0+) valorile celor doi curenî sint dife-
rite de zero:
h(0+) —
UQL2
"I-
i 4(o+) —
U»M
■^1^2 "t" •^2'^'!
Curentii din bobine au variatii in salt, insa fluxurile magnetice din cele doua
bobine variaza continuu.
Intr-adevar:
®i(0+) = -îh(®+) (0+) = 0
O2(0+) = L2i2(0+) - Mix (0+) = 0
Variatiile in timp ale curenîlor in cazul cuplajului perfect sint
reprezentate in figura 5.54, b.
Problema nr. 5.55. Circuitului din figura 5.55,a, i se aplica la borne in
momentul t = 0, o tensiune constants U0. Sa se calculeze curentii din cele
trei laturi.
Rezistenja interna a sursei este nula, iar condensatorul Cx este initial
incarcat la tensiunea Ux cu sensul din figura.
Solufie:
Din schema echivalenta operaî- onala, in care condiîa iniîala re-
uo
C1
__/j____It___________
i:
r T
___________
r \
lgt
p
±J_
T
pct
(fig. 5.55, b), rezulta transformatele Laplace ale curenîlor:
HP) = -------1—— =
R-
pc2
pCx
Q + c2
R+
P +■
t
pCz
1
RC,
P +'
1
R(Ct + C2)
UP)=ii(P)-
R
R+
pC2
=_£A_(C/o_C/l)
Ci + Ca
p+
R(C1 + C2)
434
hip) = hip)
_ pC2
Cl Uo-U1
R+-
Cj + C2
pC2
p+•
R(Pt -f- c2)
Imaginile curenjilor ^ §i pun In evidenja faptul ca acestia contin singularity
de tipul „func{iunii“ 8(t), deoarece gradele polinoamelor in p dela numara-
tor si numitor sint egale. Pentru a se putea utiliza relajiile lui Heaviside, se
transforma aceste expresii In modul urmator:
UP)
UP)
Up - Vi
R
P+
Ci H- c2
(Uo - UJ
CA U0 - [7, A + C,)*' i?
i?(Cx + C2) 1
p -t--
1
i?(Cx + C2)
Se obfin urmatoarele expresii pentru curenti:
iiW
i*(0
CjC2
Cj -+* c2
CjC2
i3(0 =
C^ H- Cg Cx 17,
(t/0 - uj m
(U0 - £/,) 8(t)
Ci
(C, + c2)2 CjCj
(C, + Cs)2
iWle"T
R
U0 - U i - -
—----- eT
Cx + C2
— e~ ~
in care
T = i?(C1 + C2)
Cum se observa, curenjii ix $i i2 au doua componente:
1. Prima components este un §oc de curent de amplitudine teoretic
infinita ?i durata infinit de mica, prin care sarcina condensatorului Cx se
redistribuie instantaneu intre cele doua condensatoare. Variaîa brusca a
sarcinilor celor doua condensatoare este posibila in acest caz idealizat,
deoarece ele fac parte dintr-un circuit perfect conductor (care se include prin
sursa). Sarcinile condensatoarelor in momentul anterior inchiderii
intreruptorului erau:
qi(0 e) = ClU1; q2( 0 — e) = 0,
iar in momentul imediat urmator sint:
?i(0 + .) = ?1 (0 - c) + (°+* ix(/) dt = qx(0 - «) + (U0 - Uj)
JO-e Cx + C2
i*(0 +«) = J.(0 - c) + (0+'i,W dt = (U0 - UJ
J0-e Cj -f C2
In aceste relafii s-a finut seama de proprietatea fundamentals a „func-
tiunli" 8:
( 8(t) dt = 1
435
Se verifica imediat relafia:
uCl(0 — E) + uC2(0 — e) = uCl( 0 + e) + uc2{0 + e) = U0.
2. A doua components a curenîlor reprezinta regimul tranzitoriu de
descarcare a celor doua condensatoare, pina cind tensiunea la bornele
condensatorului Cx devine U0, iar tensiunea la bornele condensatorului C2
seanuleaza.
Problema nr. 5.56. Se da circuitul din figura 5.56 m care sursa de tensiune
este scurtcircuitata pina in momentul t = 0, cind intreruptorul se deschide
pentru T secunde, dupa care este inchis din nou. Sa se calculeze curentul
absorbit de circuit.
Solutie:
Deschiderea intreruptorului pentru T secunde este echivalenta cu
aplicarea unei tensiuni continue U0 timp de T secunde. Aceasta tensiune
poate fi exprimata in modul urmator:
u(t) = U0l(t)-U0l(t-T)
Imaginea acestei tensiuni este:
\J(p) = ^ ^ e~pT
PP
Imaginea curentului i1 este:
UP)=^f-=CU0{\ -e-^), pc’
iar valoarea sa instantanee este data de relaîa:
ii (t) = CUom-Ht-T)]
Din punct de vedere fizic, relatia de mai sus arata ca in momentul t = 0
condensatorul se incarca brusc cu sarcina CU0, absorbind un curent infinit,
Fig. 5.56
436
iar in momentul t = T se descarca de asemenea brusc, cedind un curent
infinit de sens contrar. Variaîa brusca a sarcinii condensatorului este posi-
bila datorita existenêi unui circuit perfect conductor.
Imaginea curentului /2 este:
UP) =
U(p)
R pL
£o 1 Up 1
p R + pL p R -f pL
Folosind teorema retardarii, se obtine:
l f_T
i,W = ^ [(1 - e" ’) 1(0 - (1 - e" “)1 (f - T)} =
IX
Problema nr. 5.57. Circuitul din figura 5.57 a, este decuplat brusc de la
sursa de alimentare. Sa se determine curentii, daca circuitul functiona in
regim permanent. Se va considera ca intreruperea curentului primar se
realizeaza instantaneu.
Solutie:
inainte de decuplarea de la sursa, curentii aveau valorile:
h(0_) ='f ; *,(OJ = o
Dupa decuplare, curentul primar se anuleaza brusc [^(OJ = 0], in timp ce
curentul secundar va face un salt, pentru a asigura conservarea fluxului
magnetic din circuitul secundar:
<p2(0-t) = Mi1(0_)=^
*2 (0 + t) = L2\2 (0+) <P2(0+) = d>2 (0_) = <b,(0)
Schema operational^ a circuitului secundar (fig. 5.57,6) cuprinde o sursa
fictiva echi valent a cu aceasta condijie initiala. Curentul are transformata
Laplace :
UP)
®,(0)
-------->
•^2 "f" PL2
iar valoarea sa instantanee este:
*2(0 -
MVê
i?xL2
*1
L*
t
437
uo
Valoarea sa inijiala:
**(o+)
MU0
asigura conservarea fluxului, dupa cum se poate verifica imediat.
Deoarece circuitul primar e intrerupt, fluxul magnetic din bobina primara
poate face un salt:
= î(0+) - <Pi(0.) = Mi2(0+) - IA(0J
*"1
Deoarece s-a admis ca intreruperea curentului se face instantaneu,

aceasta variate brusca a fluxului va induce o tensiune electromotoare
infinita. In realitate, spaîul dintre contactele intreruptorului se va strapunge
$i circuitul primar va mai fi menînut inchis un timp, astfel ca ambii curenti
vor varia continuu, dupa curbele reprezentate cu linie intrerupta in figura
5.57, c.
In cazul particular al cuplajului perfect (M2 — LIL2), se conserva §i fluxul
primar, astfel ca la deschiderea intreruptorului nu se va mai forma un arc
electric.
Problema nr. 5.58. In circuitul din figura 5.58, a, funcîonind in regim per-
manent cu intreruptorul K inchis, curentul din bobina L2 se intrerupe brusc
prin deschiderea acestui intrerupt or. Sa se determine variajia in timp a
curentului din restul circuitului.
Solufie:
Inainte de deschiderea intreruptorului, curenîi erau:
*'i(0-) = 0; H (0_) = § K
Dupa deschiderea intreruptorului, admiînd ca intreruperea curentului se
face instantaneu, rezulta i2(0+) = 0, in timp ce curentul va face un salt
438
pina la o valoare ix (0+), care asigura conservarea fluxului magnetic din
bobina ramasa in circuit:
*i(0j = - Mi, (0_) = -
®i(®+) = (®+)
*i(°+) = *i(0.) = *i(0)
Schema echivalenta operafionala este reprezentata In figura 5.58, b, iar
transformata Laplace a curentului cerut rezulta:
- + ®,(0)
p
E
P
R
I (P) =
i?i -|- i? -|- pLx p + i? -j- pLx
Se obf ine urmatoarea expresie a curentului:
‘■w=-dbdH1 +
Valoarea sa iniîala:
*(^+) — h(0+)
ME
RLX
este In acord cu conservarea fluxului In schimb, fluxul magnetic din bobina
decuplata din circuit poate varia brusc in cazul idealizat considerat, saltul
fiind:
A* = <?2(0+) - (0_) = Mix(0+) - Lj%{0.) = |
Acest salt corespunde unei t.e.m. infinite, care se aplica la bornele intre-
ruptorului. In realitate, spafiul dintre contactele intreruptorului se strapunge,
iar curenfii §i fluxurile magnetice din ambele bobine vor avea variatii
continue, tn cazul cuplajului perfect (M2 = LxL2)t se conserva si fluxul
magnetic 02 i nu se va mai forma scinteie intre contactele intreruptorului.
Problema nr. 5.59. Circuitul din figura 5.59, a funcfiona in regim
permanent u intreruptorul K inchis. In momentul t = 0 se deschide brusc
acest intre- uptor. Sa se determine curentul din circuit, neglijind arcul electric
care se formeaza intre contactele intreruptorului.
Solute:
Deoarece se considera ca intensitatea curentului prin latura care confine
intreruptorul se anuleaza brusc, rezulta ca in momentul t = 0, curenfii vor
suferi salturi de la valorile:
ua
h(0_) = p ; h (0_) = 0
pina la o valoare i2(0+) = i2(0+) = *‘(0+)
439
K,
t,
/>
UQ
\
R, pLi
I(p)
■e-
Fluxul total din circuit, in schimb, se conserva:

*(0_) = LÔJ + L2i2(0_)
*(0+) = (ii + jy i (0+)
0(O_) = 0(O+) = 0(0)
Se reprezinta: schema operational^, (fig. 5.59, b), care cuprinde si o sursa
fictiva echivalenta cu conditia initiala de mai sus. Rezulta transformata
Laplace a curentului.
IU>) ---------------gg-t£j?«----
Pf(^l + -â) + P(^l + ^2)
Aplicind a doua relatie a lui Heaviside, se obîne:
RIR
- ^1 .-irnr'j
^ + «2 [*
R+iL, -j- L2)
Se verifica usor valoarea ini|?ala:
*'(0+;
tV-i
+ Lt)
in acord cu conServarea fluxului magnetic.
Problema nr. 5.60. Circuitul din figura 5.60, a functiona in regim
permanent cu comutatorul K pe pozitia 7. In momentul t = 0 se comuta
brusc pe pozitia 2. Sa se determine curentii in regim tranzitoriu, neglijind
rezistenta conductoarelor de legatura.
Fig. 5.60
440
Aplicatie numerica:
Ex = E2 — 100 V; R1 = R2= 100 kD; ^=2^; C2 = 8 fxF
Solutie:
In momentul comutarii, sarcinile celor doua condensatoare se vor
redistribui instantaneu, deoarece s-a presupus ca rezistenja conductoarelor
de legatura este nula. Sarcina tot ala a celor doua condensatoare se
conserva si are valoarea initiala:
?(0+) = ?i(0-) + ?2(^-) = + C2uCi(0_)
Deoarece:
î(O-) = Ex “ l Uc2(0_) = E2 •+* H2
rezulta:
*(0+)=frir + c2*2
In schema operational^ (fig. 5.60,b) cele doua condensatoare au fost
inlocuite cu condensatorul echivalent, cu capacitated C = CX + C2 in serie cu
o sursa fictiva care reprezinta conditia initiala de mai sus. Ecuajiile lui
Kirchhoff sint: (.
P
--~L = îUP) + 1?UP)
p pC pC
MP) = UP) + UP)
Eliminind pe I2 si u se objine:
l[F
~~ PlpCRLR2 + (R, + R2)\
Utilizind a doua relatie a lui Heaviside/se determina originalul:
i (<) = —§!_ fi + JSi c* [1 - 5L±_^| 1
w
J?i + R2 L Ri Ci + C21 £\ R2 ) J
Tensiunea la bornele condensatoarelor este:
-E‘~ -*■ ifak - E^d1 -1 -^K “*‘J

Valoarea initiala a acestei tensiuni este:
^1^2 Q____I E2C2 ___ ^(0+)
*c(0+) =
-f- R2 CJ -f- Cn Ci -f- C2 Ci -f- C2
441
Ceilalî curenî rezulta imediat:
_
uc (
<) I \l C* I f 1 ^1 + p CR.Rn
Jf2 “^1 C1 C2 i1 * r
+ ^2
1
F R 4- R \ t ^2 -«l
= ^00
C2 + «2| ^ CRyR,
ii(0 =
Cx -j- C2
hi1
In cazul numeric considerat, se obtine:

ix(t) = 0,5 • 10"3 (1 - 0,8 e~2t) (A)
i2(*) = 0,5 • 10"3 (1 + 0,8 e-2/) (A)
3 2
i3{t) = - 0,8 • 10" e- ' (A)
ue(t) = 50(1 + 0,8 e~2t) (V)
Problema nr. 5.61. La bornele circuitului din figura 5.61,0 este aplicata
tensiunea sinusoidala u6(£) = Um sin (oo2 + y). In momentul trecerii
curentului prin valoarea maxima pozitiva, se inchide intreruptorul K. Sa se
determine curenfii din cele dona bobine.
Se dau:
Um = 10 V; ca = 5 000 s”1; fi1 = 3Q; «2 = 4Q; Lx = 0,8 mH; L2 = 4 mH
Solufie:
Pina la inchiderea intreruptorului, curentul din circuit era:
= -y-sin («< + y — ?)
Hr
Li i,(i) itCt) t-0 \K

1
L,i;to)
-e-
L3iztO)
Fig. 5.61
unde
Z=K(i?1 + ^2)2 + <o2(I1 + L2)2 = = 2,5 £2
___________ i 6)(1] “I- 1*)
® = arete—- =
■Ri + i?2
= arctg 3,43 — 73°44'
Intreruptorul se inchide in momentul considerat ca origine (/ = 0), de unde
rezulta:
y = 90° + <p = 163°44'
442
Pentru a simplifica calculele, se exprima curentul ix ca suma a doi ter-
meni:
iiW = UW + t?W
in care
ij(2) = ■ - U"l— sin (<o/ Y — ?i);
v 1 T1/
V^! +to*£f '
tg ?i
coLl
este curentul de regim permanent. Cu valorile numerice date, se obtine:
ij(2) = 2 sin (a-f 110°34')
Condiîile initiate pentru curenjii ij (t) $i i2(tf) sint urmatoarele:
[il (0) = h(0) - i[(t) = 0,4 - 1,87 = - 1,47 A 14(0) = 0,4 A
Se reprezinta schema operational^ din figura 5.61, b, din care rezulta:
HP)-
i; (p) = /'lir-0>-
+ Pty
îa(0) -^2 4* pL 2
Se objin rezultatele:
it(t) = 2 sin (5 0001 + 110°34') - 1,47 e"3 750'
i2{t) = 0,4 e-1 000 *
Problema nr. 5.62. Circuitului din figura 5.62 i se aplica in momentul t = 0
o tensiune la borne alternative u6(tf) = U0 sin (<o£ + y). Sa se determine
variajia in timp a curentului prin rezistenja.
Solufie:
Impedanja operational a circuitului este:
i l(t)
(t> C>
z \ c2 : n
w=-k+—
PC
‘ R+J-
pC2
Fig. 5.62.
443
Curentul absorbit de la sursa are imaginea:
U„(p)
UP) =
Z(P)
iar curentul cerut este:
m = h(p)-^r-=~c: -■ uM
R+
i?(Cj + C2)
pC2
p+
1
R(CY + C2)
sau
unde
i(P)=
-R(C, + c2)
W)FQ>)
F(^) = —
P+
este o funcfiune al carei original este:
i?(Cj + C2)
*(0 = Hi) -
Q JUCt + C.)
i?(Q + c2)
Folosind teorema lui Borel, curentul i(/) rezulta din relatia:
i(t) =
ub(/) * f((),
R(C i + C2)
in care * reprezinta produsul de convolute, definit prin relatia: u„(*) * f(t) = ^
U„(T) f(t — T) dr =
= -£sin (“T + T> [8(< - T) - '"^1dT Efectuind calculele, se objine rezultatul:
i(0
t/oCoCj
1/1 + oi2 R2(C
11
fcos («£ + y — 9) +
2
, + c2 ) L
1 e i?(Cl+c,) sin (y - 9)
6>J?(C, + C2) /l + to2/?2 (C, + C,)2
In care:
tg 9 = w-R (Cx + C2)
444
Problema nr. 5.63. Circuitul din figura 5.63 funcîoneaza in regim armonic
permanent cu intreruptorul K inchis.
Tensiunea la borne este:
= U0 sin (<o* + y)
In momentul in care curentul trece prin zero, se deschide brusc acest
intreruptor. Sa se calculeze variajia in timp a curentului in noua situatie.
Aplicatie:
R1 =50 £2; L = 92 mH; C=110fiF; U0 = 300 V; / = 50 Hz; R2 = = 10^; i?2 = 0.
^
Sqlufie:
“1
Expresia cureiitului tnaifrte de deschiderea intreruptorului este:
unde:
, 6>L
— y + se obtine:
u&(0 = UQ sin (<o*' + <p),
care in momentul t' = 0, care corespunde anularii curentului, are chiar valoa-
rea inijiala U0 sin <p.
Prin urmare, problema se rezolva ca $i cum in momentul t’ — 0 s-ar
deschide intreruptorul Kf tensiunea la borne fiind u&(/').
Conditiile initiate fiind nule, curentul are transformata Laplace:
m = * wo] = w) -------------------------------1—r =
•Ri + -R, + pL H------------------------------------------
= Ua
pC(p sin 9 + co cos 9)
lp*LC + pC(fl1 + 1] [p2 + OJs]
: ' V-”
Cu notatiile: *
a=
■2 L ’
w1 = f (05 — a2
400
VLC ’
Fig. 5.63
445
pojii functiunii l(p) sint:
A, 2 = — a ± j(o
A,4 *= ± j“
Valoarea instantanee se ob|ine cu ajutorul primei formule de dezvoltare a
lui Heaviside. Se disting urmatoarele cazuri:
a. Regim oscilant: a? <
In acest caz se obtine dupa efectuarea calculelor:
i(() — |sin it -j- 9 — 0) -j~
_i_ e- a* [ ^g2<°2 + “8 sin (9 — 0 — |) sin — sin (9 — 0) cos 1 j
L “0 “1 JJ
m care:
Z=
tg 0 =
o>2 — coj 2aco ’
tg4( =
aco
b. Regim aperiodic:
a2 > a)©
Se ob|ine:
i(/) = sin. {i&t -{- cp — 0) -j-
in care:
[cos 0X sin (f — 0i) epi* — cos 02 « sin (0 = 314 = w,
Mi 6
P = 87, Pi = — 239; p*= -413,
tg 0! = 1,315, 0j = 52°40'; tg o2 = 0,76, 02 = 37°20'
Injocuind, rezulta:
J - 4,39 e-239' + 1,89 e~413'
446
Pentru R2 = 0, regimul este oscilant. Rezulta:
a = 272; coj = 156,5; tg ^ = 1,155; $ = 49°10'
Inlocuind, se objine:
i(2) = 6 sin |3141 -f (5,25 sin 156,51 + 3 cos 156,51)
Problema nr. 5.64. La bornele unui circuit constituit prin legarea in serie a
unui rezistor avind rezistenja R cu un condensator cu capacitatea C (fig. 5,64,
a) se aplica tensiunea
ub(t) = U ^2 sin oit, pentru 0 < at < ie
ub(t) = 0, pentru o>t > n
Sa se calculeze curentul absorbit de la sursa de alimentare, incepind dir
momentul 2 = 0, al aplicarii tensiunii.
Solufie:
Transformata Laplace a curentului cerut este:
UP) =
R+—
pC
Tensiunea la borne poate fi reprezentata ca suma a doi termeni (fig. 5.64,
b):
= UlW + U2(2),
in care:
u
i(0 = f/K^sino^ • 1(2) u2(2) = U sin (<o2 — TC) • 1 — — j •
Rezulta ca §i curentul poate fi exprimat ca suma a doi termeni:
i(2) = i2(2) + i2(2)
= aCU 1/2
in
care:
( UP) U,
=- (p)
1
R+
1 —
pC
('-i.
(fi2 + o>2) (1 + pRC)
Fig. 5.64.
447
Curentul ix se obtine cu ajutorul primei relatii a lui Heaviside. Dupa efec-
tuarea calculelor, se obtine:
sau
in care:
iM)= <oC^2
L vi+1
tj> = arc tg <aRC
t
~ RC
+ coWC2
■ n\ u l/T • / , , \ “CU V2 -~r
h(*) = ~z~v2 sin M + q>) - r+ 0stfc*e
z=
f*!+(is),; t=f- + = »ctg-i-c
Rezulta deci:
i(/) -- i^), pentru 0 ^ W ^ n Pentru cat > se obtine:
i(0 = ii(<) + ii It ——) = — |/2------sin (<*t + <p) o>CU\2 e
RC _j_
w
' l co J z' v r
' 1 +QW
+ -J-f2 sin (to/ -{- ? — 7t) — j
<*CU V2
+ coWC2
adica:
= '>-5-
■+
Problema nr. 5.65. Circuitului din fignra 5.65 i se aplica in momentul t = 0
o tensiune la borne:
M*) =
U0 — , pentru 0 ^ t ^ T
0, pentru t > T
Sa se determine variaîa in timp a tensiunii la bornele condensatorului.
Aplicalie numerica:
U0= 10 V; T= 1 s;
R1 = R9= 100 kQ; C = 10 jiF.
448
Solutie:
Transformata Laplace a tensiunii cerute este:
v(p) = mi
St
ep
Z(p)
■^2 "f“
Cp
p+
+ ^2
Tensiunea la borne poate fi exprimai a in modul urmator:
Mi) = uA, m -Mor-~ H* ~T) =
■Aif■ "• . ' '
<■ '= nbl(t) - u»$) • : .
Rezult^ ca î tensiunea u(/) poate fi descompusa in doi/termeni: ■‘
1
' M) = Mi) — nM)r
K,
C-
■o
■o
u(t)
A
k.
T
5 iw
1
--------
2
,
5 _y
- A
0 f-1 2 3 i(S)
Fig. 5.65
m care:
*
UxW=-i-UM(^)
L Aj
P+
_J_____
CT'R2
u 2(t) = — T)
Vo
CRLT
P2 |p +
Ci?,^ j
Pentru aflarea lui u^/1), transfornnta sa Laplace se scrie in modul urmator , \J
(p) = i [--------------------------------1-----
Folosind teorema integrarii originalului, rezulta:
7
Ul(t) = Mo_V £-1 Ci?j.r Jo
d*
,|p +
l CR,R2 )\
Utilizing a doua relate a lui Heaviside $i efectuind integrarea, se obtine
U $) = U0~A- f e"* - 1 + -1 T =-^S-
Rezulta deci:
u(2) = u^j • pentru 0 ^ t ^ T
449
Pentru t > T, se obtine:
u(i) = u$) - ux(f -T) = U0
CR^r
t t-T
- — t t t --------------— , t t-T
e r — 1 H-----e * +1-----------
T T
adica:
U
W = u0
CRyT
Cu datele numerice din enunt, se obtine:
Ml - e*) + ; t>T
2 5ie 2t 1
u(t) = i ’ ~ - -
\ 2,5[2 - (e* -
+ 21); 0 < t < 1 s
1) e~2t]; t > 1 s
5.5. METODA TRANSFORMATEI LAPLACE
PROBLEME PROPUSE
Problema nr. 5.66. Circuitul din figura 5.66 este cuplat in momentui i — 0
la o sursa de curent continuu cu t.e.m. E si rezistenta interna Rv Sa se
calculeze curentii.
Se dau: E = 20 V; 7^ = 2,5 £2;
L — 10 mH.
Rz = R3 = 5 Q;
uo
Raspuns:
h(t) = 2 + |e-««‘ isW = 2 (1 - e-«««)
Problema nr. 5.67. Circuitul din figura 5.67 este cuplat in momentui t — 0
la o sursci de curent continuu cu t.e.m. E si rezistenta interna Rv Sa se
calculeze curentii. Condensatorul este initial neincarcat. Se dau: E = 100 V;
R1== R2 =
= Rz = 100 kQ; C = 10 pF.
Raspuns:
Fig. 5.67
450
Problema nr. 5.68. Circuital din figura 5.68 functiona in regim permanent
cu rezistorul R4 scurtcircuitat. In momentul t = 0 se deschide intreruptorul. Sa
se determine curentii dupa deschiderea intreruptorului.
Sedan: E = 120 V; Rx = R2 = 5 Q; R3 =
= i?4 = 2,5 O; L = 10 mH.
Raspuns:
ix {t) = 16 — e- 750*
i2(t) = 8 -2e-7^ i3W = S + e- 750/

Problema nr. 5.69. Un circuit R—L functioneaza in regim permanent
alimentat de un generator ideal de curent 70. Sa se determine curentul din
rezistorul Rx care se cupleaza in momentul t — 0 la bornele circuitului.
Raspuns:
m = j0
R
R + R,
(1 - e
L
)
Problema nr. 5.70. In ciicuitul din figura 5.70, aflat in regim staîonar cu
intreruptorul deschis, se inchide acest intreruptor. Sa se determine curentii
dupa comutatie.
Se dau: E = 20 V; R = 10 £1;
L = 0,02 H; C = 200 jxF. Raspuns:
i 2(/) = 1 — e~500* i2(t) = — e~ 500*
i3(0 = 1
Problema nr. 5.71. In circuitul din figura 5.71, aflat in regim stalionar cu
intreruptorul deschis, se inchide acest intreruptor. Sa se afle tensiunea la
bornele bobinei fi curentii.
Se dau: E = 100 V; R = 10 Q;
L = 20 mH; C = 200fxF.
Fig. 5.71
451
Raspuns:
u(7) = -y=- e-250< sin ^250^37 + ■“ j
iiW = 10 ~ -g- e-*»» sin (250^37 + i2(t) = - |=-e-250,sin 250 fit
i3(t) = 10 + ê-W'sm [250^37 - |)
Problema nr. 5.72. Circuitul din figura 5.72 funcfioneaza in regim perma-
nent cn intreruptorul K deschis, sub tensiunea la borne:
u6(7) = 100 ^2 cos oil
In momentul t = 0 se include intreruptorul. Sa se determine curentul i(t).
Se dau: f= 10Hz; = 200 £1; R2 = 150£1;
L = 0,7H; C = 220 pF Raspuns:
i(t) = 0,578 cos (20 nt + 15°40') + ’■
+ 1,95 e~1<3‘ - 1,795 e-«4<
c i(t
II 0 )
II ? V
| f
u (t)
b \ \
L k
L
o—onrv>_
\ub(t)
Fig. 5.72
Problema nr. 5.73. Circuitul din figura 5.73 funcfioneaza in regim
permanent sinusoidal, cu intreruptorul K deschis. Tensiunea de alimentare
are valoarea efectiva de 100 V §i frecven(a de 50 Hz. Sa se determine
curentul din rezistorul R2, care se cupleaza in momentul in care tensiunea la
borne are valoarea
minima de (—100 fi) V.
id) Se dau: = 25 Q; R2 = 50 £2;
•“-“l L = 0,25 H; C = 400 pF.
Raspuns:
i(t) = — 0,64 sin (100 n t + 1°50') —
- 0,115 e-w sin (64,61 + 3°58')
Problema nr. 5.74. In circuitul din figura 5.74 comutatorul K este trecut, in
momentul t = 0, din pozifia (7) in pozi(ia (2). Sa se determine curentul din
rezistorul R.
Se dau: u„(7) = 10 ^ 2 sin | 1 000t -f- J;
R = 10 £2; L = 10 mH; C= 100 pF;
E0 = 30 V.
Raspuns:
i(7) = y 2 sin 11 000 t + J +
+ 4,16 e-*®« sin (500 fit - 73°56')
Fig. 5.73
L
o—onnrv.
uo
(Z)K
\ub(i)
1-
04
Fig. 5.71
452
5.6. METODA TRANSFORMATEI FOURIER
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 5.75. Sa se determine spectrele urmatoarelor functiuni de
timp:
n1(i) = U0TS(t) n2(t) = U0e~^l(t)
T > ' )
Solute: \ ^
Conform definitiei, tran^for-ma'fa Fourier a functiunii i{t) este: >[f(0]!^F(co)
= (°° f(t) dt
.% ‘‘ .« J-OO
In jtfimul caz, conform cti proprietatea fundamental^ a functiunii 8:
f(*) *(*) dx = f(0)
'. J — do
se obtine:
. '&(«) = u0r
.!
In celelalte cazuri, se obtine:
U2(o>) = U0T
1 + J CO Z
U3(co) = —°(1 -e-i“T) = U0T
jco
. wr
s,n
- - ju>T
2 --rr
w7
2
g'
i
i
l 1
i **
\ UpC1**)
M,(“)
U T Xc
°
_b
CL ■ HI a>
(t)
"a
t
_T
Fig. 5.75
W _2][ n 2TT 477 T T U T 7
453
Spectrele cautate sint modulele transformatelor Fourier ale funcîunilor $i
se obfine:
Ut(«) = U0T
cor
U3(co) = U0T-
coT
2
Problema nr. 5.76. Sa se studieze spectrul unei impulsii de amplitudine
U0 ?i durata T:
U (t) = - 1 {t - T)]
Se vor considera urmatoarele situafii :
a) durata T a impulsiei este variabila, amplitudinea U0 raminind constants;
b)durata T a impulsiei §i amplitudinea U0 variaza invers proportional, incit:
U0T = <b0 = constant
Solufie:
Spectrul func|iunii u(<) este (v. probl. 5.75):
, <oT sin —
2
a b
Fig. 5.76
454
Aceasta functiune se anuleaza pentru:
<*k = k ~ > k — i 1, ± 2; ...
Punctele de maximum au abscisele <o0 = 0 §i u>m, reprezentind solufiile
ecuatiei:
J C0ja T co^j T 1o
tg 2
-f-=^- ; »»= i. - -
iar valorile maxime corespunzatoare sint:
U(0) = U0T
UK) = U0T-
In cazul unor impulsii de durata variabila, pe masura cre^terii duratei
impulsiei, maximele eentralfe devin din ce in ce mai pronunâte, in timp ce
valorile to* si <om sint din ce in ce mai dese.
In cazul b, micforarea duratei impulsiei (T -*> 0) face ca functiunea u(tf)
sa tinda catre functiunea lui Dirac O0 S(/), spectrul tinzind catre valoarea
constanta O0.
Problema nr. 5.77. Sa se determine transformata Fourier a unei funcîuni
treapta:
u (t) = U0\{t)
Solutie:
Functiunea data nu este de modul integrabil, incit ea nu admite ca
transformata Fourier o functiune, dar admite ca transformata Fourier o
distribute.
Fara a face apel la tgoria distribuitorilor, se poate gasi o transformata
Fourier a functiunii date, cu ajutorul functiunii lui Dirac. In acest scop, se
observa ca functiunea u(£) poate fi exprimata in modul urmator:
f+m*
u(/) = lim U0[ l{t) — l(t— 2")]
T-+ <x>
Admitind ca si transformata Fourier ceruta poate fi determinate prin
trecerea la limita, se obtine:
U(o) = lim IF {U0[l(t) - l(t - T)]} =
T-> oo
- jo)T .
= ^ - u0 lim
]co r-ôo l jw j
Fie functiunea:
f
rM :
JCO
\
U(
u t)
u
o 1
1
1
0 T7
Ea are proprietatile:
JO) = 0, pe:
fr(6)) dcO = — 7T
lim fr(co) = 0, pentru co 0
T-> co
X©
\
\
I
/
y
Fig. 5.77
455
Ultima relatie se deduce efectuind transformata:
f oo rjoo -xt
^fT(U)do = -i(_i#T dz
$i calculind integrala pe conturul inchis reprezentat In figura 5.77, b.
Proprietafile funcfiunii fT(w) sugereazi pentru aceasti funcfiune urmi-
toarea reprezentare:
lim fr(<o) = TTS (<■>),
T-+<X>
astfel ca pentru transformata Fourier ceruta se obîne expresia:
9[U0l(t)]=^ = + nU0 8(a>)
Problema nr. 5.78. Un circuit alcatuit dintr-un rezistor R in serie cu un
condensator C este pus in moraentul t = 0 sub tensiunea la borne:
= U0e~at
Sa se determine curentul din circuit.
Solufie:
Problema se poate rezolva prin oricare metoda, dar in continuare, se va
prezenta utilizarea metodei transformatei Fourier.
Transformata Fourier a tensiunii la borne este:
U(o) = u(t) e-i“'d/ = Impedanfa complexa a circuitului este:
Z(o>) = R + -, ' j«c
deci transformata Fourier a curentului este:
V.
a + jo>
j/ x U(f>) _
Z(ti)) (ct -f- j<o) (1 -f- jufiC)
c
456
Se aplica formula de inversiune:
i(/) = — (^ ' /(to) e,M‘' doj
2TC J—jao
Facind notatia z = jco, se obîne:
i(t) = fj°°
2njR J - ;
(a + z) \z +
sz* dz UQ fioc
FF2^’-
f(z) dz
Integrala se poate calcula cu ajutorul teoremei reziduurilor, pe conturul
inchis din figura 5.18, b. Conform lemei lui Jordan, pentru t > 0, acest contur
trebuie completat cu un semicerc de raza infinita situat in semiplanul din
stinga. Pentru t < 0 se stie ca i = 0, rezultat care se poate obfine §i efectuind
integrarea pe un contur care se inchide, de aceasta data, prin semiplanul
din dreapta. Polii functiunii de integrat sint £ = — a, z = — , iarrezi-
RC
duurile relative la acejti poli sint:
<Qtz.i(z) | *_ _« = (z + a) f (— a) =
ae
-a*
1
-aH- -
RC
RC
t
1
~RC
-------------------------------------------------------------------ha
RC
Rezulta, {inind seama ca integrala pe semicercul de raza infinita este nula:
i(<) = 2TU] 2 (Jltz i{z) = CU° - f— e" - ae—*], pentru t > 0.
27rji? 1 — a RC |_i?C J
Evident, i = 0, pentru t < 0.
Exemplu numeric: U0 = 100 V; C — 100(xF; R = 5 k£2; a = 1 s"x. Rezulta
(fig. 5.78, c):
i(£) = 20* 10“3 (2 e~* —e"*) A.
Problema nr. 5.79. La bornele unui circuit R — C serie se aplica in
momentul t = 0 un impuls de tensiune cu amplitudinea U0 §i durata T0. Sa se
determine curentul din circuit, folosind metoda transformatei Fourier.
Solutie:
Se calculeaza transformata Fourier a tensiunii la borne:
U(G>) = f" u(0 e-i“' dt = ^ (1 - e~ i“r«)
J -CO jco
Transformata Fourier a curentului este:
T/ V a©) U(co) _ Cl7„ (1 - e- iaT«) Kl Z<«) x | 1
1 + jwitC
jcoC
457
Hi) n
( \
1
J u(i)
C
i
uCti
V
0 To i
a
©
1 *-\//
* /
/
.®i
i>0
/
/
\ ~L \
*c \
6
Fig. 5.79
L(t)
H
z
R
X
0 To
c
Valoarea instantanee a curentului rezultS din formula de inversiune:
i(*) = SF-i [ I(to) ] = — (" 1(6)) ei^dw 2TZ J—oo
Inlocuind, se obfine:
im CUt\ ei°><d(j<1>) _ P* eia(< ~ rt) d(j<o)' 1 2rtj Lj-j® H-j«BC J-j® Jl + jaiJC J
Cele doua integrate se calculeazS cu metoda reziduurilor. Ambele
funcjiuni an cite un pol In punctul z = — ^. Alegind contururile de integrare
ca in
figura 5.79, b, alese in acord cu lema lui Jordan, astfel incit integralele pe
setnicercurile de raza infinita sa fie nule fi {inind seama de teorema retar-
darii, se ob|ine :
= IW-e 'A (t-T0))
sau:
' 0 ; t<0
Hi ~RC . 0 </< T
i(*) = < * ’ ^^0
|^(l-e^)e~^; t>T0
Problema nr. 5.80. Sa se calculeze cu ajutorul metodei transformatei Fou-
rier curentul dintr-un circuit R — C serie, caruia i se apfica la borne in mo-
mentul t = 0 tensiunea constants U0.
458
i4
1©
/1
t
\ RC
Solufie:
Tensiunea aplicata la bornele circuitului poate fi exprimata cu ajutorul
functiunii treapta-unitate:
u(0 = u01(0
Aceasta funcîune nu admite o transformat a Fourier in sensul obi§nuit.
1
Din
acest motiv, daca se doreste sa se evite Fig. 5.80
operarea cu distribuîi de tipul distributiei lui Dirac, se poate rezolva
problema pe cai ocolite.
O solute ar fi considerarea unei tensiuni la borne care scade exponential:
ubl(t) = U0e-«l(t)
careia ii corespunde curentul (v. probl. 5.78):
Ct/'o
1,(0 = cu« \±C *c - a e-a<l 1 - aRC L RC J
1 - aRC L
Daca acum se face oc -» 0, se objine soluîa cautata:
i(0 = limi1(0 =
oc->0 -n
O a doua rezolvare porne§te de la tensiunea la borne:
u*,(0 = u0 1(0 - u0l (t-T)
careia ii corespunde curentul (v. probl. 5.79):
hit) = ^ [e"^ 1(0 - e'^1 (t-T)]
Considerind ca T -> oo, se objine pentru t finit acelasi rezultat:
u
o A~RC
i(t) = -ê V 1 R
m
Se poate insa aborda §i direct problema, exprimind transformata Fourier a
funcjiunii ub(t) in urmatorul mod (v. probl. 5.77):
ub(i) = UQl(t) => U» (<■>) =,^ + U0K%(o>).
]CO
in care 8(<o) este functiunea (distributia) lui Dirac. Xmpedanta complexa a
circuitului este:
Z(to) = R + ’
j coC
459
Incit transformata Fourier a curentului va fi:
I(c,>) = -----[_ TZU0 -^CS(cd)
u
Z(o») j wi?C +1 joi?C + 1
Valoarea instantanee a curentului se obfine din formula de inversiune: i(0 =
—( /(«) e^*' d<o,
2TC J—oo
din care rezulta:
./,x CC70fjo° e*dz t/0 f00 jcoCejo)* $(<o) dco 2TC] )~joo zi?C + 1 2 J-co jeoi?
C+1
Prima integrala se calculeaza cu teorema reziduurilor, inchizind conturul
de integrare printr-un semicerc cu raza infinita, situat in semiplanul sting
(pentru / > 0). Conform lemei lui Jordan, pentru P > 0 integrala pe acest
semicerc este nula. Reziduul functiunii de integral in polul z = — este
RC
— e RC , deci prima integrala are valoarea:
RC
.1
2TC1 — e RC RC
A doua integrala se calculeaza Jinind seama de proprietatea functiunii lui
Dirac exprimata formal prin relajia:
f(«) *(c») do) = f(0)
In cazul de fa{a aceasta integrals. este nula.
Rezulta, deci, pentru / > 0:
adica rezultatul cunoscut.

Problema nr. 5.81. Sa se calculeze, cu ajutorul metodei transformatei
Fourier, curentul dintr-un circuit R — L serie, caruia i se aplica la borne, in
momentul t = 0, tensiunea continua U0.
Soluble:
Fig. 5.81
Transformata Fourier a tensiunii la borne
= u0i(t)
are expresia:
U,(«) = ^
JCO
Impedanta operationala a circuitului este:
Z(<o) = R -f- j(x>L,
460
deci transformata Fourier a curentului va fi:
Uo
v:U08(a>)
jco(i? + jcoL) R -}- jcoL Din formula de inversiune rezulta:
dr , U„ f00 eJ'“‘ §(<o) dto
C0 2
]7/\ = ^r e ‘dr P„f"
W
27rjX. 3-joo fi? \~r 2 J-oo R
(M
-j- jcoL
in prima integrals notindu-se jco = z. A1 doilea termen se evalueaza imediat
si are valoarea — . Pentru prima integrals se adopta un contur de integrare
2R
care ocolefte polul din origine si se inchide printr-un semicerc de raza
infinita, pe care integrala este nula.
Din teorema reziduurilor rezulta (fig. 5.81, b):
=dz= dz
§ ~\c62=
*u+)
2n] S OZtzl f(z) ] — j f(z) dz
R
Reziduurile functiunii f(z) in polii z = 0 si z — — — sint: miz f(z) |z=0 = zf(o) =
~zt
-H*-4)f(-i)=e-4
Integrala pe semicercul c de raza p tinzind catre zero se calculeaza
exprimind pe z in modul urmator:
z = p eje -> dz = jpeie d0
si deci:
( f(^) dz = lim ( Jc p-ô J
2 e2‘jd0
-* *. + s
O ~~
]7T-
Rezulta deci :
i(,) = £o(1_e^) + ££L-^ = ^fj-e-r‘l
W
R{ } 2R 2R R [ }
461
Problema nr. 5.82. Folosindme- toda transformatei Fourier, sa se
determine curentul dintr-un circuit R — L serie, caruia i se aplica in momentul
t = 0 tensiunea la borne:
u
bW = Um sin <*t • 1(25)
Tensiunea la borne poate fi exprimata in modul urmator:
ub(t) = Um± - e- i“0<) • 1(0 2]
Jinind seama de relatia:
§r[ejwo<] = -----------------------\-----|- ^§(0) — <o0),
j(co — co0)
se ob{ine transformata Fourier a tensiunii la borne:
U>(o>)----------------^ + ^[3(0) - to0) - 5(to + to0)]
cog — CO2 2]
U(co) U co0
i(to) =
Z(co) R + jcoX Aplicind formula de inversiune, se obtine:
i(0 = — f*
w
L 2*j J-joo
eztdz
(z — jta0) (z +
-------------f-
w
('+ f)
, UmC* eJ<°* [S(co - co0) - S(co + co0)] dco
"NjLj-co Rt.
— + )<*
L
A doua integrals se calculeaza imediat, termenul corespunzator fiind:
U ej«o*
m
4i ]C00 -f • , R
j — "J“*+T
462
Prima integrals se calculeaza cu teorema reziduurilor, inchizind conturul
de integrare cu un semicerc cu raza infinita, pe care integrala este nula §i
ocolind polii z = ± j&>0 Pr^n doua semicercuri cu raza p 0. Rezulta, deci:
r j<»
ezt dz
J-jQO
(z — jco0) (z + jco0) ^z -f Y)
2n] 2 <Thz [f(*)] — ( i{z) dz — i l(z) JCi Jc2
dz = dz
Reziduurile functiunii i(z) in cei trei poli sint, respectiv:
Ohz i{z)
— — e"
ejw0*
(QtZ f {z) | z =jcoo / V
2i«°l— -
e-jW
<JUz f(z) I *=-jo0 = ------------------------------T
- 2jco0 r-jco°
Integralele pe semicercurile cx $i c2 se efectueaza facind respectiv sub-
stitutiile:
2
+ j“o = SeJ0; dz = j(z =F jw0) d0
si efectuind integrarea pentru 0 cuprins intre — ^ si ~ • Se obtine:
Tinind seama de toate aceste rezultate §i grupind termenii convenabil, se

obtine:
- —t
i{t) = -y5- [sin (co0* — 9) + sin 9 • e L ] • l(t),
in care:
Z = VlP + (»eL)*; tg9 = 2£-
463
Problema nr. 5.83. Folosind metoda transformatei Fourier, sa se calcu-
leze curentul din rezistorul R3, care se cupleaza in momentul t = 0 la bornele
circuitului din figura 5.83, care funcfiona in regim permanent. Se dau: E = =
100 V; R1 = R2 — R3 — 10 O; L = 1 H.
Fig. 5.83
Solufie:
In momentul t = 0, curentul prin bobina are valoarea:
E
h(0 ~) =
i?l + i?2
=5A
Aceasta condifie inifiala poate fi reprezentata printr-o sursa echivalenta cu
t.e.m.:
eL(t) = LiL{0 -) i(t) = 5 i(t)
legata In serie cu bobina neparcursa de curent.
Transformatele Fourier ale tensiunilor electromotoare ale celor doua surse
din circuit sint:
E(to) = — + 7r£S(<o)
jco
EL((O) — 5
Utilizind metodele calculului in complex, rezulta transformata Fourier a
curentului:
E(<«>) __________ Elfa)
Rn -f jwi 1 5 20 -f ]<*> i ff + jco N/ \
---------------------------------- • - = — --------- -4- J 71---- Ol CO j
_1_ , 1 1 i?3 2 jco(15 + jco)15 4- ]B
Ri
464
l_Lf,“ e1* (20 + z) dz 5TT f°° (10 + jo)e^f w„) 2 2TCj J -joo i(15 + z) ^ 2 J _»
15 + jta
A doua integrals se calculeaza imediat §i rezulta . Prima in-
2 15 3
tegrala se calculeaza cu teorema reziduurilor, pe conturul inchis In figura
5.83, d:
rl» e*<20 + z) ^ = ri« = 2jtj s rfltz f(z) - f f(z) dz
J-jw r(15 + z) J- joo JC,
Reziduurile funcfiunii i(z) sint:
«<*f(z)|,-o=f(0) = j
dhz f(z) = (2+ 15) f( - 15) = - le-««
Integrala pe semicercul C1 cu raza p -> 0 este:
fa
•2
dz = lim f ---- —]p e*6 d0 = ]7r —
P+O J_n (i5 + *)peJ® Jr 3
2
Inlocuind, se objine:
I>eci:
i(0 = A (4 — e-^) • 1 (0
Problema nr. 5.84. Un dielectric cu pierderi poate fi caracterizat printr-o
permitivitate electrica complexa er(<o). Un condensator a carui capacitate
masurata in curent continuu este C, are dielectricul cu permitivitatea relativa
complexa:
ef(a>) = er0
1 -f jcoa 1 -f jco£
Acest condensator este legat in serie cu un rezistor R.
Sa se determine curentul din circuit, daca in momentul / = 0 se aplica o
tensiune la borne continua U0. Se dau:
U0 = 100 V; C = 10 JJLF; a = 20 (is; b = 10 JJLS; R = 10 £1.
465
Solutie:
Zi((o) — R +
(jco)2 ar + jco(£ + T) + 1
jco C
1 -j- jcoa 1 -f jco&
jcoC(l + jcoa)
in care T = RC. Transformata Fourier a tensiunii la borne este:
u»(«) = 9[ U0l(t)] = ^ + nU0S(<o),
)6>
incit transformata Fourier a curentului rezulta:
IH =
Utiu)
CU0( 1 + jcoa)
Z(<&) (jco)2 CLT + jco(& + T) + 1
+
I(o) = 10 (jco -f 5 • 104)
+-
nU0 jcoC (1 -h jcoa) (jco)2 arz + jco (b -f T) 4
10 jco + (jco + 5 • 104)
T $(<■>)
(jto)2 + 5,5 • 104 jto + 5 • 10* (jto)2 + 5,5 • 104 jto + 5 • 10*
i(<) = — f" I(«) dto = — Cj°°
' 2n J -co-v 7 2jcj J-j
10(z + 5 • 10 ) e dz 27tj J —joo z2 + 5,5 • 10* z -f 5 • 10*
4 ;t
+ 5 • 104) ej“*S(«) dto (jto)2 + 5,5 • 104jto + 5 • 10«

, - f00 jto(jto + 5 • 104) e]MiS(to) dto
+
J-~(j
Ultima integrals este nula. Prima integrals se calculeaza cu teorema re-
ziduurilor. Polii func|iunii sint soluble ecuaîei:
z2 + 5,5 • 104z + 5 • 108 = 0]
$i au valorile:
ir'i = - 1,15 • 10*; z2 = — 4,35 • 104 Reziduurile in cei doi poli sint,
respectiv:
«acf(») | * = (z + 1,15 • 104) f( - 1,15 • 104) « 12 e"1-15-1044 <2«f(*) U = (z
+ 4,35 • 104) f (— 4,35 • 104) a — 0,2 • e-4-35-*04' Rezulta:
i(2) = 12e-us-iou _ o,2e-4-35’104‘
tn momentul initial curentul are valoarea:
i(0 + ) = 10 = -£
466
Problema nr. 5.85. Efectul pierderilor prin curenti turbionari in miezul
magnetic al unei bobine poate fi reprezentat printr-o permeabilitate relativa
complexa jjLr(co).
Considerind ca permeabilitatea relativa complexa a miezului unei bobine
este de forma:
1 + jcoa ) 1 + jcob
iar inductivitatea bobinei masurata in curent continuu este L, sa se

determine curentul dintr-un circuit alcatuit din bobina data legata in serie cu
un rezistor R, daca in momentul t — 0 se aplica la borne tensiunea Constanta
U0~ Se dau: U0 — 10 V; R = 100 Q. ; L = 10 mH; a = 2-10~6s; b = 100 (xs„
Solutie:
1 -f jv>a (jco)2 a L + jco (L + bR) -f R
1 + jco*
Z(co) = R + jcoZ,
1 + jco*
Transformata Fourier a tensiunii la borne este: U9(co) = SF[C/OI(01 = - +
JCO
deci transformata Fourier a curentului este:
j/ N _ Ufe(co) _ _____Up (1 + j<o*)__,
*(co) jco[(jco)2 CLL -J- jco (JL -f- bR) -J- i?]
jco + io4
TC Up (1 + jco*)
(jco)2 ciL -f- jco (L -f- bR) -j- R
I(to) = 5 • 104 r
+ 5n • 104
jco -j- 104
jco [ (jco)2 + 106 jco + 0,5 • 1010]
Curentul rezulta din formula de inversiune:
(jco)2 + 108jco + 0,5 • 1010
S(co)
*(«)
_5
i(
• ri«> (i + 104)
t 4
10 ez{ dz JL
) 2
J - joo z[2 +
: 2jrj 1010]
106z + 0,5 •
5
.
— .r
8(to)
°o
doo
• 104l (jco + 104) ej“*
J-CO (jco)2 + 108 jco
2 + 0,5-1010
Polii functiunii de integrat sint z = 0 fi radacinile ecuaîei:
z2 + 106z + 0,5* 1010 = 0
si au valorile:
*1,2 —
— 10* ± )/io12 - 2 • io10 ( — 5 • 103 2 —106
467
Gonturul de integrare ocoleste polul z = 0 pe un cere cu raza 8 0, inch:
i(*) = 5 • 104 [ S Oltz i(z) - — f f(z) dzl + — • 10* _i2l_, w L 2itiJc J 2
0,5 • 10w
unde s-a notat cu i(z) functiunea de sub prima integrala.
Keziduurile relative la cei trei poli sint:
«czf(*)!,-o = *f(0) = 2 • lO"8
riUzi{z) U=_5.IO3 = (z + 5-103) f(- 5 • 103) « _ 10“6e-5 000/1 OUz f(z) 1^-106 =
{z+ 106) f(- 106) C- - 10-6 e-i0^
Integrala pe curba c se calculeaza in modul urmator:
d z = lim
p->0
r
(z + 104) ezt jp ei9 d8
re pej9 d0 (z2 + 106z + 0,5 • 1010) 2
= j7r2 -10“*
Se obtine rezultatul:
i(<) c* 0,1 Jl — j (e"5000' + e-10*‘)j
Curentul tinde asimptotic catre valoarea: i(oo) = 0,1 A = — . In
momentul / = 0, curentul este nul.
R
Problema nr. 5.86. Sa se determine functiunile complexe de transfer ale
unui circuit de integrare R—C si ale unui circuit de derivare R—C, marimile de
intrare §i de ieîre fiind tensiunile uv respectiv ti2l
Solutie:
Considerind circuitele in gol, se obîn:
a. Pentru circuitul de integrare (fig. 5.86, a):
U2 = —-— u^w); T = RC,
1 + JCOT
deci functiunea complexa de transfer a circuitului este:
1 l
Ha(a>) =
1 -f 3 COT Vl + (COT)2
0—jarctg COT
b. Pentru circuitul de derivare (fig. 5.86, b):
T = RC,'
1 + JOJT
functiunea complexa de transfer a circuitului fiind, deci:
3 -o' -arctg arc

1 + jcOT (/l -f- (COT)2
468
o
Ht(u)
Fig. 5.86
Circuitele ideale de integrare, respectiv de derivare, au funcîunile de

transfer:
H10(co) = rL = -e'^
JCOT COT
jA
H20 (<O) = j<*)T = COT e 2
In figurile 5.86, a b sint reprezentate caracteristicile de amplitudine H(COT)
§i de faza <p(cor) ale celor doua circuite, In comparaîe cu cele ideale.
Se observa ca circuitul de integrare se comporta ca un circuit ideal
pentru- frecventele care satisfac relafia COT > 1, In timp ce circuitul de
derivare se comporta ca un circuit ideal pentru frecvenfele care satisfac
relajia <OT 1.
Froblema nr. 5.87. Sa se determine functiunea complexa de transfer a
circuitului din figura 5.87, considerind tensiunea ux ca marime de intrare si
curentul i ca raspuns. Sa se determine raspunsul circuitului la semnalul:
u1(t) = U0e-«
Aplicatie numerica: R = 1 Q; Z, = 0,1 H; U0 = 10 V; a = 1 s-1.
469
Solutie:
Se aplica teorema lui Th^venin sau se efectueaza
transfigurarile.succesive din figura 5;87, b, in care:
R • jcol, + j2toL)
— i? +
R *f jo)L
12 -j- jcoL *
jcoL
■JJ _i -R • 3*°^ JJ
e
i? i? + jcoL 1 R + jcoL
IM = 4r = U|(«) ^
£. ' R(R + j2coL)
deci functiunea de transfer a circuitului are expresia:
H(<o) =---------------------------------^------
—v
R(R + j • 2wL)
In cazul tensiunii date, a carei transformata Fourier este:
a + ]co
transformata Fourier a curentului rezulta:
I(co) = HMU^co) =
U0 jcoL *
R(R -{- j2coL) (of -j- jcu)
Valoarea instantanee a curentului rezulta din formula de inversiune:
i
W = s-n.-rW<w** = ^sSI
jcoLeJ<0* dco
oo (R -f* j2co.L) (oc -j- jco)
470
Alegind, pentru t > 0, un contur de integrare inchis prin semicerc de raza
infinita din semiplanul superior, pe care integrala este nula, rezulta din teo-
rema reziduurilor:
m=j[ t («) i o>=j«+««f («) i u_
Se objine:
i(0 — “ —-— [— e” — a e_a<]
v
' 2R R 12L I
J
V—---------------------------------«
In jbspil numeric conridera^re2ulta (fig. 5.87, d): ; ,i(/) =. 1,25 [5 e-5< — e-

*]
5.7 METODA RASPUNSULUI TRANZITORIU
PROBLEME REZOLVATE
Pcoblema nr. 5.88. La bornele circuitului R — L din figura 5.88 se aplici in
ipomentul t = 0, tensiunea: ,
• >,(*) = C/0e~a<
Fplosind metoda ra-spunsului tranzitoriu, sa se determine curentul din
circuit.
Solufie: .
Raspunsul tranzitoriu in curent al circuitului dat, la o excitafie prin ten-
siunea treiapta unitate, este:-
ii(0 =^‘(1 ~e"T); T = J
Raspunsul circuitului la tensiunea data se obfine utilizind una din cele
patru 'forme ale integralelor lui Duhamel, spre exemplu:
i(0 = Mi) h(0 +) + f iik) Mi ~ 5) <H
Jo
In cazul de fata, rezulta f.«' .<
‘J■
i(t) = Si fV Tdl =
Uo
R
1
OCT — 1
(e
t
T_e-«<)
id) *
471
Problema nr. 5.89. Folosind metoda raspunsului tranzitoriu, sa se
calculeze curentul din circuitul R—L (fig. 5.89) care funcfiona in regim
permanent alimentat sub tensiunea la borne continua U0 $i ale carui borne
sint scurtcircuitate in momentul t = 0.
Solufie:
In momentul initial, fluxul magnetic din bobina are valoarea:
0(0) = iHs.
X
'R
Aceasta condijie initiala poate fi reprezentata printr-o sursa echivalenta cu
t.e.m.:
„< = O(0) «(<)-^8(<)
Conform metodei raspunsului tranzitoriu, curentul din circuit va fi:
iw = j: («.■* H) = ^• -£ [ m * m i
at R di
unde
este raspunsul tranzitoriu in curent al circuitului.

Deoarece distributia 8(t) este elementul unitate pentru produsul de con-
volutie, rezulta:
i (0 =
LUo-dh(0 _ Uoc~r‘ R dt R
Problema nr. 5.90. Circuitului din figura 5.90 i se aplica in momentul t = 0
tensiunea la borne:
u6(/) = XJo[l — e-*]; a > 0
Sa se calculeze curentul absorbit de circuit, folosind metoda raspunsului
tranzitoriu.
o
V",
©-
Solufie:
Raspunsul tranzitoriu in curent al circuitului este suma curenfilor din cele
doua laturi la aplicarea tensiunii treapta unitate:
472
Se utilizeazS urm&toarea forma a integralei lui Duhamel: i\t) = MO) i,(*) +
it(5) ui(f - 5) dl,
Jo
din care rezulta:
i(0 = P ii(?) U'fle-rt-UdZ
Jo
Efectuind integrarea, se obîne:
L RtC
In cazul particular in care:
se obfine:
i(0 =
— [l — e~at — ctie~at + — arfe-®* R» L R*
In cazul particular in care:
Ri
se obîne:
i(0 = )f
f U0(l-e-«<) = -^
n
Problema nr. 5.91. La bornele receptorului din figura 5.91 se aplica in
momentul t = 0 tensiunea:
u,(<) = «>0
Sa se calculeze variaîile in timp ale curen|ilor. Condiîile initiate sint
nule.
Solufie:
RSspunsurile tranzitorii in curent relative la cele doua laturi se obtin din
rezultatele problemei 5.54, ficind U0= 1:
WO =
WO =
M
LXL2 — Af3
e-orf
ishB*
P
473
in care:
____ ^1^2 “i" ^2^1 .
oc =--------- ,
M2)
*1*2
P = K«*
6T
2(L1L2 - M2) ' LXL2 - A/2
Folosind integralele lui Duhamel, curentii ip (t) si i,(tf) rezulta: ij,(0 = «»(0)
+ <* ipl
i«W = u6(0) • i„(/) + u'b * isl Inlocuind si efectuind integrarile, se obtine:
v,
*1
2P(^^2
CITJQ r i?-j LL2 - A/2)U
+ Pl*2 (Pi + o)
*2 + P2^2 PiiPz + «)
(e^1* — e”®*) —
(ew _ e- *) j
. m Ml/„a T e-®* ,' (3 1 . . e-fl< 1
2 Sh th
~ L,L2 - M* [p |/(a — a) + p* a - J + (a - a)2-(32J’
unde:
A = ~a + (3; p2= — a— p
Problema nr. 5.92. La bornele circuitului din figura 5.92, aflat in condign
initiate de repaus se aplica in momentul t = 0, tensiunea:
u*(*) =U0[l— e-«}; a > 0
Sa se determine variaîa in timp a tensiunii u2(t), secundarul fiind in goL
Solutie:
Deoarece secundarul este in gol,
u(/) = M ^
x7
d*
Curentul iL(t) care se stabile§te la aplicarea la borne a unei tensiuni
treapta U0 a fost determinat la problema nr. 5.36. Raspunsul tranzitoriu in
tensiune se obtine facind U0 = 1:
U^) i= M —
7
dt
ut=o
M• e
i?lT
t
T
9
unde:
Fig. 5.92
T
L
*1*2
■O
■o
*1 + *2
Raspunsul u(2) se determina cu
ajutorul integralei lui Duhamel:
*
a
U\t) = Ub(0) Hx(*) +U,b*U1 — u(t)
474
Rezulta;
M
a
— _1
M(t)=-^-U0(e ~ — e~at)
a~ — 1
Problema nr. 5.93. La bornele unui circuit R—L serie se apiica in momen-
tum = 0 tensiunea la borne sinusoidala:
'hit) = Um sin (vi + Y)
Sa se determine curentul din circuit, folosind metoda raspurisului
tranzitoriu.
7
Solutie:
Raspunsul tranzitoriu in curent ^ circuitului la excitarea prin tensiunea
treapta unitate este:
T-i
Folosind urmatoarea forma a integralei lui Duhamel:
* m=h(t) H(O+) +£U6(?) i [{t -1) di in care:
H(0+)=0
1
u
t
L
ao
h(%) = ^msin (<*t + y) = — [e«“5+r) _ e—J(«e+v)]

2j
Dupa efectuarea integralelor §i grnparea convenabila a termenilor se
obfine:
i(/) = ^ [sin (a>t + y — Q — sin (Y — %,) • e-~l * unde: t \
* _____ (oL
• Z = K*2 +'■{«£)*; K = arc tg "T
’'"*
' 9 a*'*
Se observa ca in cazul- in. caCre cublarea circuitului se face astfel incit y
= £/ componenta de regim tranzitoriu iipse^te, curentul avind in acest caz
numai componenta de regim permanent.
475
Fig. 5.94
Problema nr, 5.94. Circuitul din figura este supus in momentul t = 0, unei
tensiuni la borne sinusoidale:
u*(*) = Uo sin (ot + y)
Sa se determine curentul din circuit folosind metoda raspunsului
tranzitoriu. Circuitul se afla in conditii initiale de repaus (i = 0,
ue(0) = 0)
Solutie:
Raspunsul in curent la o e>citatie treapta unit ate a fost determinat la
problema nr. 5.20 si este:
unde:
i
i(*) = £Ze”°<sh|3*'
a = — ; p = fa2 — 2 L r
<Oo;
Folosind integrala lui Duhamel sub forma:

i(0 = u(O) ixW + f u^Jii^-QdS.
Jo
in care:
u'(5) = *>C70 cos («5 + Y) = ^ [ej(“?+Y) + e-««S-Y)] ij(< — £) = -i- <»-««-$)
[eW-o _ e-«*-e)] se objine, dupa efectuarea integralei §i gruparea convenabila
a termenilor: i(0 = L°^nY e-“* sh ^ ^ sin (<at + y - 9) —
—— [sin (y — 9) [chp/ + j sh pn) + cos (y — 9) y sh p*] *
unde:
Problema nr. 5.95. Un circuit R—L—C serie al carui condensator este incarcat
la tensiunea u^9 este pus in momentul t = 0 sub tensiunea la borne:
u#(0 = ôsin M + Y)
476
Sa se determine curentul din circuit $i conditiile in care regimul
tranzitoriu lipse§te, folosind metoda rispunsului tranzitoriu.
Solufie:
Reprezentind tensiunea initials a condensatorului printr-o sursa
echivalenta, se constata ca problema se poate reduce la o problema cu condi
|ii initiate nule, tensiunea la borne fiind:
u(/) = u„(t) - f/e#
Raspunsul tranzitoriu este:
ii(0 = e-^sh %
RL
Fig. 5.95
unde:
a
— <4; u0
1
K'lc
Folosind integrala lui Duhamel sub aceea$i forma ca in problema prece-
dents, se obfine rezultatul:
ii W = ^ e-- sh ft + % sin + y - 9) -
j sh I + cos (Y - 9) j- sh
unde:
------------------------------------------- —
Component a tranzitorie dispare daca sint satisfacute condifiile:
_i_
Y=<P ?i ^=^0(sin9-y) = -ôf» in acest caz curentul avind numai
componenta de regim permanent:
i(f) = — sin ait
477
Capitolul 6
SINTEZA CIRCUITELOR ELECTRICE LINEARE
6.1. BREVIAR DE SINTEZA Cl UITELOR ELECTRICE LINEARE
6.1.1. INTRODUCERE
Sinteza unui circuit electric pasiv, linear fi invariant in timp consta in
determinarea elementelor de circuit ideale (rezistoare, bobine, condensa-
toare, transformat oar e ideale), a parametrilor lor si a schemelor lor de lega-
tura in circuitul electric, astfel incit acesta sa raspunda intr-un mod impus
unor excitatii exterioare, atit in regim permanent, cit si in regim tranzitoriu.
Procesele tranzitorii si permanente din circuitele electrice lineare depind
de felul dependentei raspunsului circuitului de frecventa excitajiei (tensiunii
aplicate, curentului injectat) din exterior. Deci sinteza circuitelor electrice
lineare duce in mod obifnuit la determinarea structurii schemei si a para-
metrilor elementelor de circuit ale acesteia dupa caracteristica (sau
functiunea) de frecventa impusa circuitului; de exemplu, dupa dependenta
de frecventa a impedantei, a admitantei sau a defazajului in cazul sintezei
unui dipol, sau dupa dependent de frecventa a raportului de transmisiune, a
atenuarii, a parametrilor sai fundamental etc. in cazul sintezei unui cuadripol.
Determinarea (construetia) schemei unui circuit electric pasiv cu element
e de circuit lineare ideale care sa aiba o caracteristica sau functiune de
frecventa impusa (si data analitic sau grafic) se nume§te realizarea
(construirea) acelei caracteristici sau functiuni. Exista functiuni de frecventa
realizabile cu mai multe scheme (structuri) de circuit, functiuni realizabile cu
o singura schema (structura) si functiuni irealizabile sau neconstruibile cu
nici o schema (structura) de elemente de circuit ideale.
Determinarea conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca
caracteristicile (functiunile) de frecventa spre a fi realizabile este una din
problemele sintezei circuitelor, ca §i alegerea schemei (structurii) optime
dintr-un anumit punc: de vedere, dintre schemele (structurile) capabile sa
realizeze o caracteristica (functiune) de frecventa data.
Se tinde ca in schema (structura) care realizeaza o caracteristica
(functiune de frecventa data sa se cuprinda pe cit e posibil rezistoare si
condensatoare. fiindca bobinele au si capacitati intre spire fi deci la
freevenê inalte au c
478
schema echivalenta diferita de cea de la frecvenre joase; de asemenea,
transformatoarele, datorita pierderilor, au o schema echivalenta care
variaza odata cu frecventa $i eventual prezinta o diferenta intre coeficientul
de transformare real si cel calculat.
Metodele generate de sinteza a dipolilor sint aplicabile si la rezolvarea
unor cazuri de sinteza a cuadripolilor.
6.1.2. PROPRIETAjT ALE IMPEDANTEI §1 ADMITANTEI OPERATIONALE A
DIPOLILOR LINEARI PASIVI
Un dipol electric linear si pasiv. este caracterizat prin impedanta sa opera-
tionala Z(p) sau prin inversa ei, fdmitanta operationala Y(p) =—-—>
, t ^(p)
unde p = a -f- jco este variabila co^jîexa din transformata Laplace.
Considerente elementare efectuatr feu ajutorul teoremei curenîlor ciclici
arata ca impedanta respectiv admitanâ unui dipol linear si pasiv, format din
elemente de circuit discrete, se exprima prin raportul a doua polinoame in
variabila complexa p, fara radacini comune:
Z (P)
>l
’ Y(p)
P(P) __ anPn 4- fln-iP”"1 4- 4- QiP + Qp
m m l
Q(P) ip -j- bTn_lp ~ -J- ... 4* b}p -f- b0
(6.1)
adica printr-o funcîune raîonala de p.
Distribuîa zerourilor $i a polilor functiunii Z(p) in planul complex p deter-
mine dependenta de frecventa a proprietatilor circuitului electric linear dat,
de care depind procesele tranzitoriu si permanent din acel circuit.
Daca dipolul e p^siv si confine cel pu£in un rezistor, orice regim liber al
circuitului, cind bornele sale de intrare sint in gol sau scurtcircuitate, se
amortizeaza in timp, curenjii §i sarcinile initiale care determina acumularea
initiala de energie tinzind catre valorile lor de echilibru, energia
electromagnetica disipindu-se prin efect Joule. Deoarece soluble de regim
liber (curent sau tensiune), sint de forma unor sume de funcîuni
exponential de timp, ai caror exponent sint polii admitantei operationale (sau
zerourile impedantei operational), respectiv polii impedantei operationale
(sau zerourile admitantei operationale), rezulta ca impedanta operationala
Z(p) §i admitanta opera tionala Y(p) a unui dipol linear pasiv au toî polii §i
toate zerourile situate in semiplanul sting al variabilei complexe p, Re p < 0.
In cazul dipolilor nedisi- pativi L—C, exista solutii de regim liber
neamortizate, corespunzatoare unor poli sau zerouri situati pe axa imaginara
p — jco.
Coeficientii ak si bk din expresia impedantei (admitantei) operationale sint
reali, ei provenind prin operatii algebrice din parametrii (reali) ai elementelor
constitutive ale circuitului (rezistente, bobine, condensatoare).
De aici rezulta ca zerourile §i polii' complecsi ai functiunilor Z(p) sau Y(p)
sint intotdeauna doi cite doi complex conjugate
Se mai demonstreaza ca pot exista zerouri si poli multipli in semiplanul
stingy exceptind axa imaginara, pe care zerourile §i polii pot fi numai simpli.
De aici mai rezulta ca gradele polinoamelor P(^>) §i Q(p) din expresia (6.1)
nu pot diferi cu mai mult de o unitate, deoarece numai in acest caz zeroul
sau polul de la infinit sint simple.
479
Im{pj=jcj
?
*----h
&
X
fte{p}=r
x
Fig. 6.1.1
In cazul dipolilor pasivi iii regim permanent sinusoidal p = j<o, defazajul
intre tensiune fi curent, deci fi argumentul funcîunilor Z(j«o)
sau Y(jco) este cuprins intre — y fi +-j§i tste
± —- in cazul dipolilor pur reactivi (care nu
conjin decit bobine fi condensatoare). In acest din urma caz, înind seama
de faptui ca zerourile sau polii sint simpli fi pur imaginari, rezulta ca ei
trebuie sa alterneze fi ca numarul total de zerouri fi poli este impar, in origine
aflindu-se un zero sau un pol (fig. 6.1.2).
Citeva exemple concrete ilustreaza repartiîa zerourilor fi a polilor
impedanjei operaîonale a unor dipoli pur reactivi.
In cazul dipolilor de tip R-L sau R-C, zerourile si polii impedanjei sau
admitantei sint situaji numai pe semiaxa reala negativa. Deoa- rece in cazul
regimului permanent sinusoidal, defazajul intre tensiune fi curent, deci si
argumentul funcîunii Z(j<o) sau Y(jco), nupoate
atinge valorile ±
7T
2
rezulta ca polii fi zerour ie
acestor funcîuni nu pot fi decit simpli fi trebuie sa alterneze (fig. 6.1.4),
numerele de poli si de zerouri nu pot diferi cu mai mult de o unitate, iar
numarul total de zerouri fi poli este impar. De asemenea, la dipolii R-L,
originea poate fi un zero sau daca nu este cel mai apropiat de origine, este
un zero. Dimpotriva, la dipoli R-C, originea poate fi un pol, iar daca nu este,
cel mai apropiat de origine este un pol.
Distribujia zerourilor fi a polilor impedantei sau admitantei operational in
planul complex furnizeaza deci informatii atit asupra caracterului si
structurii interne a dipolului, cit fi asupra dependenj;ei de frecvenâ a
proprietafilor lui.
In cazul dipolilor pasivi in regim periodic sinusoidal, puterea activa primita
de circuit nu poate fi negativa:
p = nu z(j<o) p = nu y(j<o) u* > o;
rezulta ca partea reala a inipedanêi complexe si partea reala a admitantei
complexe sint pozitive pe axa imaginara. Jinind seama, in plus, de faptui ca
functiunile Z(p) fi Y(p) sint analitice in semiplanul HUp ^ 0, valorile extreme
480
ale par(ilor lor reale pot fi atinse numai pe frontier!, deci ele vor fi pozitive in
intregul semiplan drept:
<HtZ(p) > 0, <TltY{p) > 0, pentru
-DO-
■w » w
0
(6.2)
-DO-
Fig. 6.1.4
De asemenea, este evident ca pentru valori reale ale lui p, funcîunile
Z(p) §i Y(p) iau valori reale. O astfel de functiune, reala pentru valori reale
ale argumentului $i cu partea reala pozitiva pentru valori ale argumentului
situate in semiplanul drept, se numeste funcfiune pozitiv-reala.
Rezulta deci ca impedanâ §i admitanta operaîonala a unui dipol linear
§i pasiv sint funcîuni pozitiv-reale.
O functiune pozitiv-reala rajionala se nume§te de tip Brune, deci
funcfiunile Z(p) si Y(p) sint funcjiuni de acest tip.
Oricarei funcîuni de tip Brune i se poate asocia un dipol linear §i pasiv
care sa aiba ac£asta funcfiune ca impedanâ sau admitanja operaîonala.
Aceasta afirmaîe se demonstreaza aratind ca o funcfiune de tip Brune are
proprietajile impedantei sau admitanêi operational, relative la situarea
polilor §i zerourilor in planul complex. Rezulta deci ca pentru sinteza unui
dipol linear $i pasiv cu o impedanâ sau admitanfa operajionala data,
condiîa de realizabilitate fizica consta in caracterul de funcfiune de tip
Brune a impedantei sau admitanjei date.
6.1.3. SINTEZA UNUI DIPOL LINEAR §1 PASIV CU O CARACTERISTICA DE
FRECVENjA DATA
Sinteza unui dipol linear §i pasiv consta in determinarea elementelor, a
valorilor lor si a modului de conectare, astfel incit impedanja sau admitanâ
operationala a dipolului sa fie exprimate printr-o funcfiune data. Acest dipol
este realizabil daca funcîunea data este de tip Brune, ceea ce se verifies,
dupa cum se poate constata din cele de mai sus, examinind succesiv daca
sint indeplinite urmatoarele conditii necesare §i suficiente: to\i coeficienîi
polinoamelor sa fie reali (condifia de realitate a funefiunii), sa nu existe poli
in semiplanul drept (conditia de analiticitate), polii de pe axa imaginary sa fie
simpli, iar reziduurile relative la ace$ti poli sa fie pozitive, la p-*oo funefi-
unea sa aiba un pol simplu — un punct ordinar sau un zero simplu — $i
partea reala a funcfianii sa fie nenegativa pentru punctele situate pe axa
imaginara.
Sinteza dipolilor se realizeaza prin diferite metode, printre care metoda
eliminarii succesive a zerourilor sau a polilor si prin metoda descompunerii in
fraefie continua.
481
6—
z,(p>
Ct
CQ =
r =_t—
* z**
t-K = ojlt
Fig. 6.1.5
a. Metoda elimin&rii succesive a zeraurilor sau a pojilor. Fiind data funcfiunea
Z(p) sau Y(_/>) se separa mai intii polii situa(i pe axa imaginara {p = ± jto*),
inclusiv originea si punctul de la infinit (daca este cazul). Aceasta conduce la
exprimarea funcîunilor date prin retain de iorma:
Z(p) = «„p + * +<£ + Zip), (6.3)
P k P + “i
respectiv:
Y (fi) = «’„P + ^ + '£ P *
*4P
P2 + ^
+ Y^),
(6.4)
in care Zx(p), respectiv Yx{p) sint de asemenea, funcîuni rationale pozitiv-
areale §i se numesc funcfiuni de reactanfa, respectiv susceptanfd minima.
Rela- fiile (6.3) sau (6.4) conduc la realizarea circuitelor reprezentate in
figurile 6.1.5 sau 6.1.6. In acest fel, problema se reduce la realizarea unui
dipol avind impedanta Zx(p) sau admitanja Yx(p). In cazul in care aceste
funcîuni nu au poli in semiplanul sting, ele vor fi constante §i vor fi
realizabile fizic prin rezistoare. Daca polii acestor functiuni sint situaî numai
pe semiaxa reala negativa, ele sint realizabile fizic prin dipoli R—L sau R—C.
In acest scop, aceste functiuni se descompun in fractii simple de forma:
C oo
I—II—I
'Lo
L, C,
o-- ~nnnru-Jj—- —o
Fig. 6.1.6
UP)~ E-TT (6-5>
kP+
respectiv,
Y
I(^)=E-TT (6-6)
kp+
in cazul in care exista un zero in origine, sau de forma:
(6 7)
ZiW = Po+E-rr -
respectiv,
Y1W = Pi+^-^-. (6.8)
x
(T P + k
482
In cazul in care nu exista un zero in origine. Dipolii corespunzatori sint repre-
zentaî in figurile 6.1.7, 6.1.8, 6.1.9 §i 6.1.10.
In cazul general, funcfiunile Zx{p) sau Yx(p) pot avea $i poli complec§i. In
acest caz, daca ele au zerouri pe axa imaginara, care sint poli pentru func-
tiunea inversa, ei se vor separa mai intii pentru aceasta din urma, prin relafii
de tipul (6.3) sau (6.4), rezultind alte funcfiuni Y2(p) sau Z2(p). Separarea
polilor §i a zerourilor se repeta de cite ori este posibil, pina cind eventual se
obfin elemente direct realizabile.
Se poate incepe $i cu eliminarea zerourilor de pe axa imaginara, in locul
polilor. In acest caz se va ob{ine o schema de dipol diferita de cea de mai
inainte. In functie de condifiile impuse se va alege o schema sau alta. b.
Metoda descompunerii in fracfie continua. In figura 6.1.11 este reprezen-
tata o schema lan{, a carei impedanta poate fi exprimata sub forma unei
fractii continue $i care, de asemenea, corespunde unei funcîuni avind o
expresie de tipul (6.1).
Descompunerea funcjiunii fracîe rafionala date Z(p), in fracfie continua
se realizeaza imparînd numaratorul cu numitorul §i prelungind operaîa
pina ce expresia obfinuta ca rest reprezinta o impedanta sau admitanfa a
unui
^0
Fig. 6.1.9
o
o
Zt 23 Zn-y
Rk LK
»-1
L -J- • * - lk k fi'K *
Fig. 6.1.10
483
dipol cunoscut, care va constitui o veriga terminals. a schemei lant
corespunzatoare acestei descompuneri in fracîe continua:
Z(P) = Z, +------------------------------------------------ (6.9)
y2 + -------------------------------------------------- -------
*n
In funcjie de modul cum sint dispuse polinoamele la numaratorul $i numi-
torul funcjiunii fracîe raîonala date, adica de modul ordonarii dupa grade
crescatoare sau descrescatoare ale lui p, fractiile continue obtinute — si deci
$i schemele lan{ corespunzatoare — vor avea o forma sau alta. Uneori este
mai convenabil sa se descompuna in fracjie continua funcjiunea Y(p) =
obînindu-se in funcîe de modul de ordonare a gradelor lui p, scheme lant
suplimentare diferite. Se poate efectua §i o descompunere in fractie continua
la care in procesul imparfirii, la inceput sa fie respectata o anumita ordine de
dispunere a gradelor lui p, iar apoi alta.
Unele sau chiar toate variantele de descompunere in fractie continua, pot
sa nu permit a realizarea fizica a dipolului.
6.2. SINTEZE DE DIPOLI ELECTRICI
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 6.1. Sa se arate ca funcjiunile:
m=
p* + 4p + 1 P2 + P + 1
si G(p) =
P3 + 3p
p4 + 10 p2 + 9
sint funcîuni de tip Brune, deci ca aceste functiuni pot reprezenta
impedanta sau .admitanta operaîonala a unor dipoli realizabili fizic.
Solutie:
Ambele functiuni sint functiuni rationale de variabila complexa p, cu
coeficien\i reali, iar gradele numaratorului si numitorului sint egale in cazul
funcîunii F(p) $i difera cu o unitate in cazul funcîunii G(p).
Polii funcîunii F(p),
1
x I : I3
Ph2 = — y ± J ~2
sint situafi in semiplanul sting <Qt p < 0. Polii functiunii G(p),
Pi,2 = rbj $i Pa,4 = ±
484
sint situaî pe axa imaginara, dar sint simpli, iar reziduurile relative la acefti
poli sint pozitive:
(Qez G(p)
= (*-j) G(\)=\=nitzG(p)
px 8
P*
(Qtz G(p)
= (* - 3j)
PM
G(3j) = -y = (JltZ G(p)
p.
Partile reale ale celor doua funcîuni sint nenegative pe axa imaginara:
(1 + 0>2)
(Re, F(j<o) =
(1 - CO2)2 + o>*
>0
(Ri G(jo>) = 0
Ambele funcfiuni satisfac deci condifiile necesare §i suficiente pentru a fi
func iiuni de tip Brune.
Problema 6.2, Sa se examineze daca funcîunile:
Ft(P)
p3 + i (P2 + 2)2
UP)
P2 + 3p + 1
5 4 2 3
F , , x = P + 3p + 17p3 + 15p + 30p -f- 6 (p2 + 2) (p3 + 6p2 + 5p + 12)
sint funcjiuni pozitiv-reale.
Solutie:
Funcîunea Fi(^>) nu este funcîune pozitiv-reala, deoarece are poli
dubli p = dh ]7'2 pe axa imaginara.
Funcjiunea F2(p) nu este nici ea functiune pozitiv-reala, deoarece partea
sa reala nu este nenegativa pe axa imaginara:
(Hi {F2 (j«)}
6>2 — i r > 0 pentru | to | > 1 1 < 0 pentru | co | < 1
Funcîunea Fs(p) este pozitiv-reala, deoarece to{i coeficien$ii sai sint
reaii, gradele numaratorului §i numitorului sint egale, nu are poli in
semiplanul (Rip >0, polii p = ± f/2 de pe axa imaginara sint simpli,
reziduurile corespunzatoare sint pozitive:
(p T ft!) F,(± fj/2) = 1

■ p~± j n
iar partea reala este nenegativa pe axa imaginara:
(3 - to2)2 (4 + o>2)
^F3 (jo) =■
36(2 — co2)2 -f OJ2(3 — oi2)2
>0
485
Problema nr. 6.3. Sa se reprezinte distributia polilor si a zerourilor functi-
unilor:
FiW =
F2{P) =
F3(P) =
P2+ i
P(P2 + 3p + 2) . -P + 1
(p + 2) (p + 3)
p4 - 9 , P* + 5p2 + 4
9
in planul variabilei complexe p §i sa se arate care din aceste functiuni sint p
ozitiv-reale.
S olutie:
Func|iunea Fx(p) are zerourile:
P=±i
$i polii (fig. 6.3, a):
p — 0, p = — l, p = — 2
Func|iunea F2(p) are zeroul p — —l $i polii (fig. 6.3, b):
p = - 2; p = -3,3 iar func(iunea F3(p) are zerourile:
P = ±V3, P = ±1K3
ji polii (fig.J6.3, c):
P = ±1], P = ±\
Funcfiunile Fx(p) $i F2(p) sint pozitiv-reale, in timp ce functiunea F3(/>) nu
este pozitiv-reala.
® ® ®
-M 1ÂM® : c
X" ■ J :
3
a b c
o zeroun X poli
Fig. 6.3
486
Problems nr. 6.4. Sa se construiasca o schema de dipol din elemente R—C
a carei impedanfa Z(p) sa aiba zerourile px = — 1, p3 = —4 §i polii pQ = 0, pi
— —3 ^ = -6, iar <ge[Z(jw)] = 5 Cl pentru <o = 0.
Solufia tntii:
Impedanfa operafionala Z(/>) va avea expresia:
Zip) = H (p ~ Pl) (p ~ Pa) = H (p + (p + 4>
pip - Pi) (p - p(p + 3)(p + 6)
Coeficientul # se afla din ultima condifie:
«e[Z(j«)]^0=-7- = 5.
6
din care rezulta:
= 30
Funcfiunea Z(p) se descompune in fracîi simple de forma:
m=
«0
p
P- Pi
9
coeficlenfii ak fiind reziduurile relative la polii respectivi fi avind valorile date
de relafia:
= UP - A) z(P)]Pk
Se obfine:
a0
20
3
a* = H
(-3 + l)(-3 + 4)_20 - 3 (- 3 + 6) 3
*3 = H
r (- 6 + 1) (- 6 -f 4) 50
- 6 (- 6 + 3)
Schema corespunzatoare este reprezentata in figura 6.4,.a, valorile
elementelor rezultind din relaîile:
C0 = - = -F
flo 20
r — _L . j? —
^Je — * —
a*
$i se obîne:
pkck
Pk
C2 = — F; C4 = —-F ;
4
20 50
i?2 = -Q; ie4=-n
* 9 ' 4 9
Co
c
—ib”
Co
/?/
A
C
3
Fig. 6 A
487
Solufia a doua:
Admitanfa operational^ a dipolului are expresia:
Y (P) =
l
z ip)
P (p + 3) (p + 6) 30(p + l) (p+4)
Aceasta expresie se poate descompune In fracjli simple:
In care:
Y {P) — a0p
g3p
p - Ps
aQ = lim
Y(P)
/>-► OO P
30 •• Y(P)
iar coeficienfii ax §i az sint reziduurile funcîunii —— si sint dati de relatia:
P
L P iPk
Se obîne:
Cl-t —
(— l + 3)(— 1+6) 30 (- 1 + 4)
^ (- 4 + 3) (- 4 + 6) _ 1 3 30 (- 4 + 1) 45
Schema corespunzatoare este reprezentata in figura 6.4, b. Valorile
elementelor sint date de relate:
objinindu-se:
aic >
Pk
Rt = 9Q; R3 = 45Q
Problema nr. 6.5. Sa se construiasca schema unui dipol compus din

elemente R—C, a carui impedanâ sa aiba zerourile in.punctele px = — 1 §i
pz = — 3 ?i polii p0 = 0, Pi = — 2, iar <T>i Z(j to) = 12,5 Cl, pentru « = 0
Solufia intii:
Impedanfa operaîonala a dipolului are expresia:
H(^) = H =H
PiP- PP
iP + 1) (p + 3) pip + 2)
488
Din ultima condifie, rezulta:
<Ut [Z(j)]w*0 = —H= 12,5
4
din care se otyine:
H= 10
Se separa polul din origine:
Z(p) = ^ + Z1(p) = ^ + i-
P+*
Termenul — corespunde unui condensator P
cu capacitatea
l _lp
conectat In serie. In continuare, fracfia Zi(p) se dezvolta in fractie continua:
ZJfi) = 10 p + 25 =- - - —
r
P +2 P+2
Co
-ft-
X'o C'0
u-
C'z
Hh-
Aj Cj
Fig. 6.5
4+;
25 -f 10 p 25 25 -f 10 p'
P5
25
125 50 4- —
P
Schema corespunzatoare este reprezentatS, in figura 6.5, a, in care: i?x i2,5Q;
R2 = 50Q; Ca — —F
2 125
Solufia a doua:
Se descompune impedanâ Z(fi) in fracfii simple:
in care:
m=
°o °2 P P + 2
60 = lim Z(/>) = 10
p-* 00
«o = [^Z(^)]P-O = 15
«i = [(* + 2)Z(0]>—a - 3
4S9
Schema corespunzatoare este reprezentata in figura 6.5, b, elementele
avind valorile:
R'9 = b0 = 100
C'0= — = — F; Q = —= —F
a0 15 a, 5
R'% = —— = 2,5
Pi
Solutia a treia:
Admitanta operaîonala a dipolului
m=
PiP + 2)
Zip)
se descompune in fracîi simple:
Y (fi) =
10 iP + 1) iP + 3)
*iP
a
sP
P+1P+3
Coeficientii ax §i a3 sint reziduurile funcfiunii in polii px ?i p3:
20
Schema corespunzatoare este reprezentata in figura 6.5, c, elementele
avind valorile:
i?1 = —= 200; i?3 = — = 20 Q;
Cx =
Pi
20
________________________________^ = J-F
P3 60
Problema nr. 6.6. Sa se realizeze o schema in lant din elemente R—C a
carei impedanta operational^ sa aiba polii p0 = 0, p2 = — 2, = —4,
zetourile px= — 1, p$— —3, iar 62^ [Z(j<o)] = 3 £2, pentru co = 0.
Solutie:
Impedanfa operational^ a dipolului are expresia:
Zip) = H Pl) (p ~ Pa) =
p(p - Pi) ip- Pi)
= (P + 1) (p + 3)
Fig. 6.6
P(P + 2) (p -f 4)
coeficientul H rezultind din ultima condijie:
rSe[Z(j(o)]u=o = H^-=3; H = %-
Se obtine:
m=
96 . 384 288
---P2 + - P +- -
_7____7 7
3 2
P + 6p + 8p
Pentru realizarea unei scheme in lant, se dezvolta funcfiunea Z(p) in
fracfie continua:
Z (P) =
— P + — 9648
7
-2-P +----
72 144 t
288
Schema corespunzatoare este reprezentata in figura 6.6. Elementele au
valorile:
C, = — F; C2 = —F; C. =F;
1 2
96 72 - 3 288
Ri
i?3=-
3
7 7
a
Problema nr. 6.7. Sa se realizeze schema unui dipol a carui impedanfa
operaîonala Z(p) are zerourile in punctele px = 0, pz = — 2, p$ = — 4 $i
polii in punctele p2 = — 1, A = —3. In plus, se da
lim CUt [Z(j<o)] = 2Q
CO-*GO
Solutia intii:
Expresia impedanêi operational a dipolului este:
2?/x\ P(P P3) (P P5) J^P(P ~f~ 2) (p -{- 4)
[P
~ (P - Pa) (p - P4) ” (p + 1) (P + 3)
Din ultima condiîe, rezulta:
lim mi [Z(j«)] = lim H + = 2
61-.00 to-* X' o> -{- IOCD2 -f- 9
2
= 20,
din care se obtine:
H= 1
491
a
£
c
In continuare, impedan'fa operationala se descompune in fractii simple :
g2p
P - Pz
<*4P
P - P4
^3 t-3
Fig. 6.7
in coeficie a a sint
car ntii 2 4 re-
e ?i
ziduurile Z i polii
functiunii ( n p2
p
)
D
?i r
Pi-
=\{P- ?
P*) (
p
a2 -- ) 1 _3
p J
P 2
2
Z
1!
1
(
_1
H p
~2
) L
■ -
Schema corespunzatoare este reprezentata in figura 6.7, a. Valorile element
elor sint:
L0= 1H
R2 — a2= 1,5£1; i?4 = a4 = 0,5 Q
£2= = 1,5 H; L4
P2
Solatia a doua:
Admit ant a operational^ a dipolului este:
Y(j)\ = * _ (P + i) (p + 3)
Z(p)"p(p +2)(p + 4)
si se descompune in fractii simple:
Y(*) =
os
PP+2p+4
coeficientii % fiind reziduurile admitantei in polii respectivi:
«3 = [(^ + 2) Y(^_2=i
fl
5 = [(£ + 4) Y(^>)],__4 = ~
Schema corespunzatoare este reprezentata in figura 6.7. 6. Valorile ele-
mentelor sint:
I,=- = i-H; Is = - = 4H; L5= — =
a0 d ^
-^-=8£2; = Q
c«
04
32
3
m
polutia a treia:
Se dezvolta expresia impedance! operational in fractie continua:
z(P)=fi + T
______i
4 1
— P +----
3 3
T+f
Schema corespunzatoare este reprezentata in figura 6,7, c. Valcdle ele-
mentelor sint urmatoarele:
L[ = 1 H; Lg = — H; L;=-H
i^ = 2Q; =
3
Problema nr, 6,8. Sa se realizeze un dipol a carui impedanta operationala
sa aiba expresia:
Zip) = 1 000-----------------------3-P2_+-200p +.4'104-
p3 + loop2 + 4 • 10«p + 4 • 10*
Solutie:
La inceput se verifica faptul ca functiunea data Z{p) este o funcîune
pozitiv-reala. intr-adevar, coeficienîi sint reali, gradele numaratorului si
numitorului difera cu 1, polii functiunii:
Pi = — 100, p2 = 200j, p3--= — 200]
nu sint situaî in semiplanul drept, reziduurile relative la polii de pe axa
imaginary sint pozitive:
#2 = [Z(p)~\p==±j200 = 1 000,
iar partea reala a functiunii este pozitiva pe axa imaginara.
Pentru sinteza dipolului, se descompune impedanta in fractii simple:
Z (P)
+
2cr2p
P - Pi (P - Pa) (P + Pa> in care ax este reziduul din polul px:
~ (Jliz [Z{p)]P=-ioo = 1 000
§i se obtine:
1000 p + 100
2000 p pa .(_ 4 . io«
493
*1
L,
Cz
Hh
Fig. 6.8
Schema corespunzatoare este reprezentata in figura 6.8, elementele
avind valorile:
Cx = — = 1 000 (J.F; Rx = - A- = 10Q “i Pi
C2 = — = 500 JAF ; JL2 = — — = 50 mH
2 a,
P%
Problema nr. 6.9. Sa se realizeze un dipol a carui impedanâ operationala
sa aiba expresia:
Z(p) =
10 p3 + 2 000 p2 + 24 - 108 p3 + 1 000 p2 + 4 • 104 p + 4.107
Solutie:
Se verifica faptul ca functiunea data este pozitiv-reala. Intr-adevar, coefici-
en{ii sai sint reali, polii sint simpli si nu sint situaî in semiplanul drept:
p! = - 1 000, p2 = j 200, p3=-j 200
Reziduurile din polii de pe axa imaginara sint pozitive:
^2 == [Z(^)]/»=±j2oo = 1 000,
iar partea reala este pozitiva pe axa imaginara.
Rezulta ca functiunea data reprezinta impedanâ operationala a unui
dipol realizabil fizic. Pentru sinteza acestui dipol, se descompune functiunea
data in fractii simple:
Z(p) = +--------------
P - Pi (P - P2) (P - Ps)
coeficientul a2 fiind cel de mai sus, iar ax fiind reziduul in polul p±:
— (Tliz [%{p)]p—IOOO =10
Rezulta:
Z(P) =
10 p
p + 1000
2 000 p
p2 + 4 • 10*
Schema corespunzatoare este reprezentata in figura 6.9, valorile elementelor
fiind:
R1 = ax = 10O
Fig. 6.9
Li
Ci
L2
— = 10 mH
Pi
— = —i— F = 500 uF
2a2 2 000
_2a,_ = 5Q mH
4 -104
494
Problema nr. 6.10. Sa se realizeze un dipol a carui impedanta
operational^ sa aiba expresia:
Z(P) =
11p5 + 2 100p4 + 1 366 • toy + 2 124 • 10«p* 4 46 • 1010p + 4 • 1012
p5 + 1 100p4 + 105 • 10V + 544 • 105p2 + 404 • 108p + 4 • 10u
Solutie:
Funcîunea de la numitor are polii:
Pi = + j 200, p2= - j 200
pe axa imaginara. Se separa acejti poli:
Z&)=-Pr-7 + Z*iP)
unde:
<4 = 4 • 104,
iar ax este reziduul functiunii Z(p) in acesti poli:
ax = ® ^Z(^)]p_±J2 oo = = 1 000
Qi(Pi)
S-au notat cu P^) si Qi(p) polinoamele de la numaratorul $i numitorul
functiunii Z(p).
In aceasta etapa, schema se va prezenta ca in figura 6.10, a, valorile
elementelor fiind:
C± = — = 500 fiF
1
2at
•*!
50 mH
Functiunea Z2(p) are expresia:
„z lip3 + loop’ + 11 .106p + io8
ZJO\P) =-----------------------------
p3 + 1 110p2 + 101 .104p + io7
Ea are zerourile:
Pz == j * 1 000, p,= - j 1 000,
astfel incit aceste puncte vor fi poli ai admitantei:
Y2 =
p3 +■ 1 noP2 + 101 • 104p 4- 10’
lip3 + 100p2 + 11 • 103p + 10s
Se separa acesti poli:
2b, p
Y, =
p2 4- co2
+ Y,(*)
c,
495
<4 = io®.
iar este reziduul funcfiunii Yt(p) in polii paA:
h = ^[Y^W.ooo =|777 = 50,
Ws'Ps'
P2(j&) Qa(^) fiind polinoamele de la numaratonil §i numitorul funcîunii
Y2(p). Schema precedents se va completa deci ca in figura 6.10, b, in care:
L2 = — = 10 mH
26,
C2 = ^-= 100 IXF, iar admitanâ Ys(^>) are expresia:
Y,tf) =
IO + P
100 + lip
Aceasta expêsie poate fi descompusa in fracîe continua:
Y,(*) =
1
10 +
1
+—
p
Admitanâ Y3 va fi realizata prin schema in lant care completeaza figura
6.10, c, elementele avind valorile:
R3 = 10 Cl; f?4 = 1 Cl ; L3 = 0,1 H.
Cnpitolul 7
CIRCUITE §1 RETELE ELECTRICE NELINEARE
7.1. BREVIAR DE ANALIZA CIRCUITELOR ELECTRICE NELINEARE
7.1.1. ELEMENTE DE CIRCUIT NELINEARE
Elementele de circuit nelineare, adicS avind relaîi nelineare intre
tensiunile si intensitSîle de curent electric de conducjie, pot fi elemente
nelineare dipolare (fig. 7.1.1) cum sint rezistoarele nelineare, cu rezistivi-
tate dependents de densitatea de curent din material, condensatoarele
nelineare, cu permitivitate a dielectri- cului lor dependents de intensitatea
cimpului electric din dielectric si bobine nelineare, cu permeabilitate a mie-
zului lor dependents de intensitatea cimpului magnetic din miez.
Fig. 7.1.1
7.1.2. CARACTERIZAREA ELEMENTELOR DE CIRCUIT NELINEARE
Elementele de circuit nelineare se caracterizeazS fie direct prin caracte-
ristica lor, fie prin parametrii lor statici §i dinamici.
7.1.2.1. Caracteristica elementului nelinear exprimS analitic sau grafic de-
pendent uneia dintre mSrimile lor (tensiune, curent, flux magnetic etc.) de
alta sau de altele.
Se utilizeazS, de exemplu: pentru rezistoarele nelineare, caracteristica
tensiune-curent:
U* = (7.1)
pentru condematoarele nelineare, caracteristica tensiune* sarcinS electricS:
= Uc(?) (7.2)
§i pentru bobineh nelineare, caracteiistica flux-curenî:
$ = <&(*„ i2, ...)
(7.3)
497
<D = «&(*) • (7.4)

In figura 7.1.2. sint reprezentate citeva exemple de caraxteristici de acest
fel, cu cite o singura variabila independents purtata in abscise. Se
deosebesc: caracteristici simetrice (a, b, c), caracteristici nesimetrice (d,e,f),
caracteristici univoce (a, d, e) si neunivoce (b, c, /), caracteristici fara his-
terezis (a, c, d, et f) si cu histerezis (b) si caracteristici fara saturatie (c, f) $i
cu saturatie (a, b, ^).
Se mai deosebesc: caracteristici statice, valabile la variatii lente ale nnari-
milor si caracteristici dinamice, valabile pentru variatii repezi ale marimilor.
7.1.2.2. Parametrii statici si dinamici ai elementelor nelineare. !ntr-un
punct P de pe caracteristica unui element de^ circuit nelinear se definesc
urmatorii parametrii ai elementului (fig. 7.1.3.):
— rezistenta statica a unui rezistor:
R, = - = K tg a (7.5)
I
— rezistenta dinamica a unui rezistor:
^=^-=**tg|S (7.6)
dt
— capacitatea statica a unui condensator:
Cs = f- = kctgy. .(7.7)
L'c
— capacitatea dinamica a unui condensator:
cd = = K tg fi (7.8)
d uc
— inductivitatea proprie statica a unei bobine fara cuplaje magnetice:
L.= *=kt tg« (7.9)
498
— inductivitatea proprie dinamica a unei bobine fara cuplaje magnetice:
L*
dO , d i
tg P
(7.10)
— inductivitatile mutuale dinamice ale unei bobine avind fluxul magnetic
$>jt parcurse de curentul is si avind cuplaje magnetice cu bobine parcurse de
curentii ik:
L
dkj
dik
(7.11)
Coe.jcientii k din formulde^de.. definite {in seama de scarile folosite in
constructia graficelor cêfrepfezinrta caracteristicile.
Parametrii statici ?i dinanfici elementelor nelineare depind de punctul de
functionare. ^ i>v. . \
Parametrii dinamici pot’ aVeav fi. valori negative $i anume pe portiunile
descendente ale caracteifisticilor.
;**
7.1.31 CIRCUITE NELINMRE IN CURlfeNT CONTINUU
7.1.3:1. Teoremele Ini ICirchhofjf pentru circuitele nelineare in curent
contin&u. Teoremele au in cazul circuitelor de curent continuu formele:
nod
(7.12)
(7-13)
7.1.3.2. Punct de func|i6nare. Se"nume$te punct de functionare, punctul
de pe; caracteristica elementului nelinear determinat de regimul caruia li
este supusa funcfionarea “elementuluL
7.1.3.3. Teoremele Ini Kirchhoff pentru micile varia^ti lente ale m&rimilor
de stare ale circuitelor. Daca o starp de referinta a unui circuit e caracte-
rizata j>rin valorile EMt 1^, Ukh ale inarimilor sale $i acestea au mici variant
lente fefa de starea de referinfa, adida daca:
t = E/co + eK ~ 4o "1“ hi — Uko + (7-14)
pentru aceste variatii sint val^bile i^rmatoarele relatii care rezulta din cele
doua teoreme ale lui "^Circhhoff: ,"
i—0
nod
(7.15)
(7.16)
1 ' o)h
ocht ochi
7.1.3.4. Calculul circuitelor electrice nelineare de curent continuu. Se uti-
lizeaza doua clase principale de metode de calcul al acestor circuite: calcu-
499
lul grafic, bazat pe utilizarea nemijlocita a caracteristicilor grafice ale ele-
mentelor nelineare §i calculul analitic, bazat pe utilizarea unor aproximatii
analitice ale caracteristicilor acestor elemente.
7.1.3.5. Probleme de calcul frecvente. In cele rnai frecvente probleme de
calcul de circuite nelineare survine calculul sistemelor formate dintr-un
rezistor nelinear in serie sau in paralel cu un rezistor linear sau nelinear.
a. Rezistor nelinear conectat in serie cu un rezistor linear (fig. 7.1.4).
Punctul de funcjionare al sistemului se obtine intersectind caracteristica Un
= UM(/) a elementului nelinear cu dreapta de sarcind in prezenta rezistorului
linear, care are ecuatia:
u = Ub — RI (7.17)
si intersecteaza axele in punctele:
b. Doud rezistoare nelineare conectate in serie (fig. 7.1.5). Caracteristica
tensiune-curent rezultanta a sistemului se obtine insumind grafic — in
ordonate — tensiunile la bornele celor doua elemente nelineare, cu intensi-
tatea curentului care le parcurge purtata in abscise.
c. Doud rezistoare nelineare conectate in paralel (fig. 7.1.6).
Caracteristica tensiune-curent rezultanta a sistemului se obtine insumind
grafic curentii din cele doua elemente nelineare, purtaji in abscise, cu
tensiunea la borne care li se aplica, purtata in ordonate.
si B(U=Ub; 1 = 0) (7.18)
500
7.1.4. ClRCUITE NELINEARE IN REG1M TRANZITORIU
7.1.4.1. Teoremele lui Kirchhoff. In cazul circuitelor nelineare in regim
tranzitoriu au formele:
Ei*(0 = 0 (7-19)
nod
E e* (t) — E + uCi(^) + ~~ 1 (7-20)
ochi ochi L Cu J
7.1.4.2. Calcuiul circuitelor electrice nelineare in regim tranzitoriu. Se
utilizeaza urmatoarele clase principale de metode de calcul al circuitelor
nelineare in regim tranzitoriu: calcuiul grafic, bazat pe utilizarea nemij- locitS
a caracteristicilor grafice ale elementelor nelineare, calcuiul analitic, bazat
pe utilizarea unor aproximaîi analitice sau prin segmente de dreapta ale
caracteristicilor elementelor nelineare si calcuiul pe cale numericS, bazat pe
inlocuirea ecuaîilor diferentiale nelineare prin ecuaîi cu diferenfe finite
corespunzStoare.
7.1.4.3. Studiul circuitelor nelineare cu ajutorul reprezentarii starilor lor in
planul fazelor. DacS qh(k = 1,2, n) sint cele n mSrimi de stare inde-
=
pendente ale unui sistem fizic §i ~ sint vitezele lor de variatie in timp,
se numeste spatiu al fazelor sistemului, spatiul cu 2n dimensiuni care are
drept coordonate mSrimile:
=
9k > 9k > ^ 2, ..., n)
Daca, in particular, sistemul are o singura variabilS de stare independents
q> spatiul fazelor devine planul fazelor q, q al sistemului. Orice transformare
a unui sistem fizic poate fi reprezentatS printr-o curbs in planul fazelor,
numitS traiectorie fazicd, de-a lungul cSreia q depinde deci intr-un anumit fel
de variabila q. Determinarea evoluîei in timp a sistemului consta deci in
determinarea traiectoriei sale fazice in conditiile in care se pune aceasta
problema.
In anumite cazuri, traiectoria fazicS a unui sistem cu o singura variabila
de stare q poate fi determinate direct, iar in cazurile in care aceasta nu se
poate realiza, pentru determinarea traiectoriei fazice a unui sistem cu o
variabila de stare q se utilizeaza metoda isoclinelor.
Se numeste isoclina locul geometric al punctelor din planul fazelor in care
traiectoria fazica are pante egale, adicS in care, daca q se noteazS q = p>
exista relatia:
— = k — constant (7.21)
dq
Din ecuatia integro-diferenjiala a utilizind
sistemului $i identitatea:
dp dp . dp . ,
= -f ? = ~fP = kp, (7.22)
df dq dq
se obfin pentru isocline ecuafii de
forma:
II
(7.23)
501
tgoC9*k0
tgP0*tgoCi*ki
tgP^tgo6t*kt
corespunzatoare diferitelor valori k ale pantei traiectoriei fazice considerate
ca parametru.
Trasind un numar destul de mare de isocline corespunzatoare tot atitor

valori ale pantei, traiectoria fazica se obîne prin constructia grafica indicate
in figura 7.1.7. care porne^te din punctul P0, corespunzetor condiîilor
initiate date.
0
Fig. 7.1.7
Dupa comportarea pe care traiectoriile fazice obtinute o au in vecinetatea
urmi punct din planul fazelor, se disting cazurile prezentate in figura 7.1.8. In
aceaste figure, se nume^te ciclu limit# o traiectorie fazice in-
chisa §i izolata, pe care se infajoara sau de pe care se desfasoara traiectoriile
fazice aieturate.
7.1.5. CIRCUITE NELINEARE IN REGIM PERIODIC PERMANENT
7.1.5.1. Teoremele lui Kircfrhoff pentru circuitele nelineare la regim
periodic permanent. Teoremele sint exprimate in cazul general prin rela- {iile
(7.19) §i (7.20). In regim periodic permanent, aceste relaîi pot fi scrise
pentru fiecare armonica v a tensiunilor si curentilor in parte, sub forma:
Aceste ecuaîi intre componentele armonice ale marimilor de stare pot fi
reprezentate §i in complex, insa, datorita nelinearitaîi elementeior, armoni-
cele de ordinul v ale acestor marimi depind nelinear de toate armonicele.
7.1.5,2. Teoremele lui Kirchhoff pentru micile variatii ale marimilor de
stare In jurul unui punct de funcfionare. Daca un punct de funcjionare
stajionara, de referinâ, a circuituiui e caracterizat prin valorile Ek0, Ik0, URKQ,
<IKQ> ®KO ale marimilor de stare $i daca acestea au mici variatii in jurul
valorilor de referinâ, adica daca:
(7.24)
nod
(7.25)
e
*(0 — + Ae*(£); ik(() — Ik0 + Aik(t)
(7.26)
502
Fig. 7.1.8
sint valabile pentru aceste variaîi urmatoarele relatii care rezulta din cele*
dona teoreme ale lui Kirchhoff:
EAi,W = 0 (7.27)
nod
E Aek(i) = E f R»A** + -i- f Ai* d/ + E ^1 (7.28)
oeA* ochi L '-'dk J s at J
Sn care vaiorile parametrilor dinamici corespund punctului de funcfionare de
referinfa.
503
7.1.5.3. Calculul circuitelor electrics nelineare in curent altemativ. Calcu-
lul acestor circuite in curent alternativ se efectueaza prin metode fie grafice,
fie analitice.
a. Calculul grafic. O prima metoda de calcul grafic utilizeaza caracteristi-
cile exprimate prin rela(ii intre valorile instantanee ale variabilelor de stare.
Cunoscind variafia in timp a uneia din ele, modul de variate al altora se
otyine punct cu punct, prin constitute grafica.
O alta metoda de calcul grafic utilizeaza caracteristicile exprimate prin
relafii intre valorile efective ale marimilor de stare, care se obfin de obicei
experimental, iar in locul marimilor instantanee reale, care variaza nesinu-
soidal in timp, considera marimile sinusoidale echivalente, corespunzatoare
valorilor efective considerate.
b. Calculul analitic. O prima metoda de calcul analitic utilizeaza
linearizarea pe porîuni a caracteristicilor elementelor nelineare si folose^te
teoremele lui Kirchhoff pentru micile variaîi ale marimilor in jurul punctelor
de func- (ionare de referin(a.
O alta metoda de calcul analitic utilizeaza aproximari analitice ale carac-
teristicelor elementelor nelineare.
7.1.6. STABILTTATEA CIRCUITELOR ELECTRICE CU ELEMENTE NELINEARE
Existenfa parametrilor dinamici negativi face posibila aparifia unor regi-
muri de funcfionare nestabile. Un sistem se nume?te stabil daca, fiind supus
unor perturbafii trecatoare care determina variafii destul de mici ale marimi-
lor corespunzatoare unei evolufii neperturbate, revine la evolufia inifiala la
un anumit timp dupa incetarea perturbafiei.
7.1.6.1. Criteriul algebric de stabilitate al lui Routh ?i Hurwitz. Ecuajiile lui
Kirchhoff pentru mici variafii ale marimilor de stare in jurul unui punct de
funcfionare P0 al unui circuit electric formeaza un sistem de ecuafii integro-
diferenfiale ale carui integrale de regim liber au forma:
A**=IX9e^ (7.29)
in care marimile pq sint soluble ecuaîei caracteristice a circuitului:
<*oPn + “iP*"1 + ... + *«-l P + =0 (7.30)
Circuitnl este stabil daca toate radacinile ecuafiei caracteristice au partea
reala negativa (pentru ca variable sa se amortizeze cu timpul).
Criteriul Routh-Hurwitz exprima condiîa necesara $i suficienta pentru ca
sistemul (circuitul) sa fie stabil in jurul punctului de funcfionare considerat
§i anume sub forma, ca tofi determinanfii urmatori sa fie pozitivi:
a a a
i z 5........a2X-l
UQ 0*2
&2k-2
Dk = 0 a
i**.........a*-8 (7-31)
0 ........^2ft-4
0 00 .........ak
504
\Jmfp) , | Jmfp) , \
Jm(p)
J
T
1 R*{p) .. ! *0>)
H----x--- ftejp)
i "X | ■■■■►
—■■1
k :
a b c
Fig. 7.1.9
Cazuri particulare: Ecuajia caracteristica
Condiîi de stabilitate
a0p2 + atP + a2 — 0
+ axp2 + a^p + a3 = 0
Tofi coeficienîi sa aiba acelasi semn ?i sa fie diferiti de zero.
To|i coeficienjii sa aiba acelasi semn ?i sa fie diferiti de zero, iar: a xa2 —
“ &Q ^ 0•
Dupa poziîile din planul complex ale radacinilor ecuaîei caracteristice,
se disting cazurile fundamental indicate in figura 7.1.9.
7.1.6.2. Autooscilafii. Autooscilafiile sint oscilaîi neamortizate care apar
in circuitele nelineare alimentate de surse de curent continuu. Energia nece-
sara intrejinerii oscilaîilor e furnizata de sursele de alimentare. Se disting:
oscilatoare armonice, in care apar osci- laîi sinusoidale si oscilatoare de
rela- xafie, in care apar oscilaîi nesinusoidale.
In planul fazelor, fenomenele de autooscilaîe sint caracterizate prin
cicluri limita.
7.2. CIRCUITE NELINEARE
IN CURENT CONTINUU
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 7.1. Un
compus dintr-un rezistor
dipol este nelinear a
carui caracteristica tensiune-curent este data in figura §i dintr-un rezistor
linear R = 5 ohmi, legate in serie.
a. Sa se determine caracteristica tensiune-curent a dipolului;
505
b. Daca tensiunea la bornele dipoluiui este Ub = 5 volfi, sa se determine
curentul, tensiunea la bornele rezistorului nelinear $i la bornele celui linear.
Solutie:
a. Construc|ia caracteristicii i(ub) a dipoluiui se face grafic, ca in figura;
b. 7 = 480mA; UR = 2,4 V; UR„ = 2,6 V.
Problema nr. 7.2. Pentru stabilizarea curentului din filamentul unui tub
electronic se folosefte schema din figura 7.2, care cuprinde un baretor a
carui caracteristica tensiune-curent este data in figura. Cunoscind tensiunea
nominala la filamentul tubului Uf = 6,3 V $i curentul nominal in filament lf =
0,4 A, sa se determine:
a. Valoarea rezistenfei R ;
b. Intre ce limite poate varia tensiunea la borne, fara ca intensitatea cu-
rentului din filament sa varieze?
Solufie:
a. Intensitatea curentului din rezistorul R este:
In-I-h
Se presupune ca baretorul tuncîoneaza pe porîunea orizontala a carac-
teristicii, deci 7 = 1 A, IR — 0,6 A.
R = EL-6A = io,5 £1; P, = ^ = — = 15,7Q JR 0,6 1 If 0,4
b. Rezistenâ echivalenta este:
R _JL5L.= 6,250
R + Xf
Ducind cele doua drepte de sarcina extreme, care cuprind porîunea ori-
zontala a caracteristicii, se ob$in valorile tensiunii la borne intre care se
manifesta efectul de stabilizare:
U„ — (17... 19,1) V
538
Problems nr. 7.3. Stabilizatorul din problema precedents este alimentat de

la o sursa care are tensiunea la borne Ub = 24 V. Pentru a se putea obtine
stabilizarea, se introduce in serie cu stabilizatorul un rezistor r. Sa se deter-
mine valorile intre care poate varia rezistenta r, pentru a se obtine efectul de
stabilizare.
Solutie:
Se traseaza cele doua drepte de sarcina care indeplinesc la limits concilia
impusa. Valorile corespunzatoare ale rezistenêi totale a circuitului sint:
= = _ n.6Q
UlJi 1
lull 1
Valorile rezistentei aditionale sint deci:
rx = Rt% - Re = 7,35 LI r2 = Rfi — Re = 11,75 Q.
Stabilizarea se va obtine pentru: < r < r2
Problems nr. 7.4. Un termistor a carui caracteristica tensiune-curent uT(I)
este reprezentata in figura 7.4 este legal in serie cu un rezistor cu rezistenta
R = 2 M Cl. Sa se determine iimitele intre care poate varia curentul, fara ca
tensiunea totals la bornele celor doua elemente sa varieze.
Solutie:
Tensiunea totals are expresia:
U = RI + UT
507
si se obtine insumind grafic ordonatele caracteristicilor:

uT = UT(I) §i UR = RI
Se constata ca pentru I = = (1 ... 2,5) JJL A, tensiunea ramine aproximativ
constants §i egala cu 17 volfi.
Problema nr. 7.5. Pentru stabilizarea tensiunii la bornele rezisto-
rului ifg se foloseste schema din figura 7.5, a, care confine un termistor 2?lf a
carui caracteristica tensiune-curent este data in figura 7.5, b (curba (7)). Sa
se determine valoarea rezistenfei R2 ?i limitele intre care poate varia
tensiunea Ult fara ca tensiunea U2 sa varieze §i sa se calculeze valoarea ten-
siunii stabilizate. \
Se dau: i?3 = 30 k Q, RA = 3 k O \
Solutie:
Tensiunea U2 are valoarea:
u2 = R2I2 + U T(I)2
Pentru ca U2 sa nu varieze, este necesar ca:
A U2 = 0 = R2AI2 + RdM2
de unde
R2 = — Rd,
Rd fiind rezistenfa dinamica a termistorului pe porfiunea descendenta §i
lineara a caracteristicii,
R =
* (^r) “910 Q
Se construie§te caracteristica 1{U2) insumind grafic abscisele curbei (7)
cu cele ale dreptei (2) (curba a)
U = R2I2
In continuare, se construie^te caracteristica grupului R2, Rv Rz (curba b)
insumind ordonatele curbei (a) cu cele ale dreptei:
U=RZI3
508
Din punctele Px si P2 care marginesc portiunea pe care are loc stabilizarea
se due dreptele de sarcina corespunzatoare, determinate de rezistenta i? 4.
Se obtin cele dona valori extreme ale tensiunii la borne, intre care are loc
stabilizarea:
70 V < Ux < 100 V Tensiunea stabilizata are valoarea:
U3 = 46,5 V.
Problema nr. 7.6. Caracteristica tensiune-curent a unei lampi cu incan-
descenta cu filamentul de wolfram este data in figura 7.6, c (curba 7). Cu
doua asemenea lampi identice si cu doua rezistoare lineare R se realizeaza o
punte. !ntr-una din diagonalele puntii se afla o sursa cu tensiunea elec-
tromotoare Uv iar la bornele celeilalte diagonale, aflate in gol, se masoara
tensiunea U2.
Sa se determine valorile pe care trebuie sa le aiba rezistenêle R pentru
ca tensiunea U2 sa varieze cit mai putin cind tensiunea electromotoare a
sursei variaza. Sa se traseze caracteristica
Solutie:
U2 = R I — UL Ux = R I + UL Pentni ca U2 sa nu varieze, este necesar ca:
AU2 = RAI - AUL = RAI - RdM = 0, unde Rd este rezistenta dinamica a lampii.
De aici rezulta:
R = Rd
509
Deoarece Rd variaza, se alege R in a?a fel incit condiîa (2) sa fie
indeplinita intr-un domeniu cit mai mare. Pentru aceasta, se ia rezisten(a R
egala cu rezistenfa dinamica pe portiunea liniara din caracteristica lampii.
Se obtine:
R = Rd =
no - 32 0,5 — 0,25
— S 312 0 0,25
Pentru a determina caracteristica V2{U1) se duce dreapta UE = RI (fig. 7.6,
c). Diferenja ordonatelor UR — UL va da tensiunea U2, iar tensiunea U1 este
egala cu suma lor. Se obtine curba din figura 7.6, b. Se observe, ca pentru un
domeniu larg de variatie a tensiunii de alimentare, tensiunea U% ramine
practic constants.
Problema nr. 7.7. Intr-una din diagonalele unei punti Wheatstone se afla
un rezistor nelinear R, (fig. 7.7, b) avind caracteristica tensiune-curent data
in figura 7.7, a. Sa se determine curentul din acest rezistor.
Se dau: £ = 60 V, i?x = 2 £1,= 4 O, = 4 £1, i?4 = 3 Q.
Solutie:
Se inlocuieste partea liniara a schemei printr-un generator echivalento
Elementele acestui generator vor fi:
&ABQ —
E f—1 = 14,3 Y
"f
Re
RABO —
Rl + ^2
-M*- = 3,04 £2
■Rg + -ft.
A
Fig. 7.7
510
Functul de fuftcfionare pe caracteristica elementului nelinear se obîne
trasmd dreapta de sarcina, definita de punctele:
(U^ 14,3 V; /2 = 0) ?i |crg = 0; /2 = ^=4,70AJ
Se obpne:
U=8V ?i I =2,07 A
Problems Mo 7.8* In doua braê opuse ale unei punti se afla doua re-
zistoare nelineare de tirit, iar in celelalte bra{e, doua rezistenfe lineare egale
R. Tensiunea de alimentare a puntii este C71 = 200V.
a. Sa se determine valoarea rezistenêlor R care echilibreaza puntea;
b. Sa se determine variaîa tensiunii la bornele secundare ale puntii,
daca acestea se afla in gol, iar tensiunea de alimentare este 200 ± 20 V.
Caractîstica 1(UT) a rezistorului cu tirit este data in figura 7.8.
Solufie:
a. La echilibm:
= UR- UT- = 0; u2 = UT = ^ = 100V
Din caracteristica rezistorului nelinear se ob£ine pentru
UT = 100 V, I = 65 mA, deci
2? = -10° - = 1 540 Q.
65 • KT3
b. U2 = RI- UT Ux = RI + Ut-U1=- 2UT de unde
U2= U1— 2 UT
Trasind dreptele de sarcina corespunzatoare valorilor extreme ale tensiunii
la borne, se obfine:
UTl = 103 V U2 = 220 — 206 = 14 V

UT2 — 96 V U2 = 180 — 192 = -12 V
511
Problema nr. 7.9. Un generator de curent continuu are tensiunea electro-
motoare E, iar rezistenfa sa interioara, nelineara, are caracteristica tensiune-
curent data In figura 7.9.
Sa se traseze caracteristica externa UAB(I) a acestui generator.
Fig. 7.9
Se constat a ca la UR = 0, UAB = E, I = 0, iar pentru UR = E, UAB = 0,
^ ^ SC'
Caracteristica I{UAB) va trece deci prin punctele: UAB— Ef 1 = 0 si UAB — 0, I
= I8C. Grafic, ea se va obfine translatind caracteristica l(UE) pina in punctul (E,
0), apoi luind simetrica sa fa{a de o dreapta paralela cu axa ordonatelor,
trecind prin acest punct.
Problema nr. 7.10. Se da schema din figura 7.10, a in care Rnl §i Rn2 sint
doua rezistoare nelineare ale caror caracteristici tensitme-curent sint date in
figura 7.10, c (curbele 1 §i 2), Rs este un rezistor linear, iar Ex §i E2 sint dOua
surse de curent continuu cu tensiunile electromotoare de 100 V, respectiv
HO V.
a. Sa se determine generatorul echivalent parfii de reêa din stinga
bornelor AB (fig. 1,10, b);
b. Sa se traseze curba de variate a curentului I in funcjiune de rezistenâ
R;
c. Sa se determine caracteristica UAB = f(7) a generatorului echivalent.
Solutie:
a. Folosind construct grafica de la problema precedents, se traseaza
caracteristicile li(UAB) (curba V) §i I2(^B) (curba 2') (fig. 7.10, c)
Din teorema intii a lui Kirchhoff:
i=h+h
Caracteristica rezultanta I(UAB) se obfine deci insumind ordonatele
curbelor
(V) $i (2') (curba (3)). Aceasta caracteristica poate fi considerate ca fiind cea
a unui dipol activ care confine o sursa avind tensiunea electromotoare
512
513
Ee = 110 V determinate de intersectia curbei cu axa absciselor §i un rezistoi
nelinear Rne a carui caracteristica tensiune-curent se obtine deplasind curba
3 in origine $i luind simetrica sa fata de axa ordonatelor. In figura 7.10, d
aceasta caracteristica a fost desenata separat.
b. Din punctul (Elf 0) se due dreptele de sarcina corespunzatoare diferi-
telor valori ale rezistentei de sarcina. Se obtine curba I(2?$) din figura 7.10,
e.
c. Caracteristica UAB(I) a generatorului echivalent a fost obtinuta la punc-
tul {a) (curba J, partea de deasupra axelor de coordonate) si a fost desenata
separat in figura 7.10, /.
OBSERVABLE. Caracteristicile celor douS. elemente nelineare sint
simetrice, insS. caracteristica tensiune-curent a rezistorului nelinear
echivalent nu mai este simeiricilL-
Problema nr. 7.11. Pentru stabilizarea tensiunii de alimentare a unor
aparate electronice se folosesc circuite cu diode Zener. Cunoscind
caracteristica tensiune-curent a unei astfel de diode §i tensiunea sursei de
alimentare Ut — 12 volti, sa se determine, pentru funcîonarea in gol a
stabilizatorului:
a. Valoarea minima a rezistentei Rt pentru care curentul prin dioda nu
b. Valoarea tensiunii stabilizate;
c. Variatia acesteia, cind tensiunea de alimentare variaza intre limitele 12
± 2 V.
Solufie:
a. Se traseaza dreapta de sarcina determinate de punctul Uinv = U1 = 12 V
de pe axa $b- seiselbr §i punctul corespunzator uriui curent de 30 mA de pe
caracteristica.
Rezistenja de sarcina va fi:
^ = AUR = _J2_ = 200 £1
A/ 60 • 10-3
. b. C/2 = 6 V
c. Se traseaza dreptele de sarcina corespunzatoare celor doua cazuri
extreme. Se obtine:
U% — (5,9 ... 6,1) votyi, adica At/2 = 0,2 V
Coeficientul de stabilizare este:
K= = ± = 20
A U2 0,2
Problema nr. 7.12. Un stabilizator de tensiune cu dioda Zener DZ 306 are
schema din figura 7.12, a. Tensiunea de alimentare are valoarea E = 12 V,
depafe^te valoarea Imax = 30 mA;
514
iar R = 200 Cl. Caracteristica tensiune-curent a diodei Zener este data in
figura 7.12, b. Sa se determine limitele intre care poate varia rezistenfa de
sarcina Rs $i valoarea maxima a curentului prin ea, pentru care se
manifesto efectul de stabilizare.
Solutie:
Se determina generatorul echivalent de tensiune care alimenteaza diofia.
Elemen- tele acestuia sint:
Ee =
B
R
;12 Ms
1 + X : 2?° f R*
R B,
i1
RR8 200 iR8

~~ 200 4 Bs
R + B,
Dreptele de sarcing,, corespunzatoare diferitelor valori ale rezistenjei de
sarcina Rs tree prin punctele:^
si
U= -Eei I = 0|
'■ , ■'i
: ■- i
[7 = 0,/ = — = 60; mA
R,
Valoarea minima, admisibi:
Imisibija
*U2(V)
c
Fig. 7.12
4n care:
si este:
a rezistentei de sarcina corespunde cazului Ee = 6 V

Es min — 200 ^4
curentul maxim debitat fiin£i deci:
' ■ i
i ^ =—-— »*»* p
11
{ * min
— 30 mA
Problema nr. 7.13. Sa se deduca relaîa Ue — f(«f) dintre tensiunea de
ie§ire §i cea de intrare peritruf cuadripolul din figura 7.13, care confine o
dioda ldeala care functioneaza !n gol.
Solufie: ^.
In cazul in caredioda conduce, tensiunea la bornele sale este nula, incit:
Ue = e.
515
In cazul In care dioda este polarizata invers, curentul prin ea este nul, iar
tensiunea la iesirea cuadripolului este:*
Ue = U%-
Ri + R2
Valoarea Ui0 a tensiunii de intrare in care se trece de la un caz la celalalt
rezulta din relajia:
Ui{
iO
Rl + -^2
= e,
de unde se objine:
S-a realizat un circuit de limitare superioara, denumirea fiind justificata de
valoarea constants a tensiunii de ieîre pentru U{ > Ui0.
Problema nr. 7.14. Sa se deduca relajia dintre tensiunea de iesire fi cea de
intrare pentru cuadripolul din figura 7.14, a, care confine o dioda ideala §i
care functioneaza in gol.
Solufie :
In situaîa in care tensiunea Ud la bornele diodei este negativa, dioda este
blocata si i = 0, deci Ue — 0.
In situaîa in care dioda conduce, tensiunea la bornele sale este nula, ?i
rezulta:
u
' = (u> + e)vIrT’ ui + e<°
R-i + /t2
516
Caracteristica rezultanta este reprezentata !n figura 7.14, b, in care:
S-a objinut un cuadripol care prezinta o zona de insensibilitate.
Problema nr. 7.15. Sa se determine coordonatele punctului static de func-
tional al triodei 6 H 8 C montata ca in figura 7.15, a, daca se dau: ea — 250
V; Ra = 50 k O, Re = 1 k O si caracteristicile statice ia == ia {Uat Ug) ale triodei
(fig. 7.15, b).
Solufie:
Coordonatele (ia0, Ua0, Ug0) ale punctului static de funcîonare se
determina rezolvind grafic sistemul de ecuaîi:
«. = (Ra + Rc) *. + Ua
o = Ug + Re ia ia = i. (Ua, Ue)
Prima ecuajie este reprezentata in planul (Ua, ia) prin dreapta (7) definita
prin taieturile:
(Ua = ea = 250 V, *. = 0); (Ua = 0, *. =■ —= 4,9mA]
Punctul de functionare se va afla pe aceasta dreapta la intersecjia cu
curba (2) definita de a doua ecuafie, care trece prin punctele:
V(mA) 0 1 2 3 4 5
Ug(V) 0 —1 —2 —3 —4 —5
Coordonatele punctului de functionare P se citesc pe desen: ia0 = 3,1 mA; Ua0
= 95V; = — 3,1 V
517
Problema nr. 7.16. Sa se determine coordonatele punctului static de
functionare al triodei 6H8C (fig. 7.16, a), daca se cunosc elementele:
= 250 V
Ra = 25 k SI
Rcl = 1 k n
Rn = 25 kfl
si caracteristicile statice ale tubului in planul ia, ua (fig. 7.16, b).
Solutie:
Aplicind teorema a Il-a a lui Kirchhoff pe circuitele anodice si de grila se
obtine:
e
a — RJa + Ua + (Rei + ^c2) K
0 = Ug + Rcl ia
Relatiile (1) $i (2) alcatuiesc impreuna cu*ecuatia
ia = f(ua, ug)
un sistem de trei ecuatii cu trei necunoscute {if, uf, uf).
Se va rezolva acest sistem pe cale grafica si anume:
— in planul caracteristicilor ia = f(ua) se traseaza dreapta data prin
ecuatia (1);
— se traseaza apoi prin puncte dreapta de ecuatie (2) ;
La intersectia celor trei curbe reprezentative se gasesc coordonatele
punctului static de functionary
uf = -3,2V uf = 85 V if = 4,45 mA.
<-3
518
7.3. CIRCUITE NELINEARE IN CURENT CONTINUU
PROBLEME PROPUSE
Problema nr. 7.17. Sa se determine coordonatele punctului static de func-
{ionare al diodei din figura. Se dau: ejlO Y,R = 2,66 k£i.
Rdspuns
^^23f5y;^7mA
Problema nr. 7.18. Doua diode Dx $i D2 (fig. 7.18, a), ale caror
caracteristici sint date grafic (fig. 7.18, b) sint montate in serie §i alimentate
de la un genera* tor de t.e.m. E = 50 V in serie* cu o rezistenja R = 2,5 kO.
Sa se determine curentul debitat de generator! $i tensiunile la bornele celor
doua diode (fig. 7.18, c).
Rdspuns:
Se determina caracteristica tensiune-curent rezultanta. Se traseaza
dreapta de sarcina. Rezulta: i — 1,25 mA, itdl = 22,5 V, ui2 = 17 V.
Fig. 7.18
Problema nr. 7.19. Fotodiodele sint diode semiconductoare a caror rezis-
tenta inversa scade pitunci cind joncîunea este iluminata; caracteristicile I
= f(U{nv) pentru diverse iluminari sint reprezentate in figura 7.19, a. Sa se
traseze caracteristica I = i(E) a unui circuit compus dintr~o fotodioda, un
519
rezistor R = 0,5 Cl $i o sursa de curent continuu cu t.e.m. U0 = 30 V (fig.

7.19, b).
Solufie:
Se traseaza dreapta de sarcina. Intersecfia sa cu caracteristica I(U, E)
detentiina valoarea curentului. Se objine curba 1(E) din figura 7.19, b.
Problema nr. 7.20. Fotorezistenêle sint rezistoare din material
semiconductor, a caror rezistenâ se modifica sub acîunea luminii.
Caracteristicile. I(U) pentru diferite iluminari E sint reprezentate in figura
7.20, a. Un circuit confine o fotorezistenâ, un rezistor R = 1 000 O ?i o sursa
cu tensiunea electromotoare U0 = 60 V (fig. 7.20, b).
Sa se determine relaîa dintre curentul din circuit si iluminare.
Solufie:
Se traseaza dreapta de sarcina determinate de punctele:
(U0 = 60; 0) ?i |o; 60-10-3.). t
Din intersecfia acesteia cu caracteristica corespunzatoare unei rCâiari
oarecare E se deduce curentul 7. In acest mod se obîne caracterist * I(£)
din figura 7.?<\ b.
520
Problema nr. 7.21. Sa se deduca relaîa dintre tensiunea de ie§ire §i cea
de intrare pentru cuadripolul din figura 7.21, care funcîoneaza in gol. Dioda
este presupusa ideala.
Raspuns
ua =
JR JR
2
— e, pentru < — ui0 = — e —
JR*
%i tg a, pentru u% > — ui0
R2
tg a
Circuitul studiat este un circuit de limitare inferioara.
e
tg a
Problema nr. 7.22. Sa se deduca relafia dintre tensiunea de ieîre si cea
de intrare pentru cuadripolul din figura 7.22, care funcjioneaza in gol. Dioda
este presupusa ideala.
Raspuns:
0, pentru ut < e
(u{ — e) tg a, pentru ut > e
tg a
*2
+ Rz
Problema nr. 7.23. Combinind montajele din problemele 7.14 §i 7.22, se

realizeaza montajul din figura 7.23. Sa se deduca relafia dintre tensiunea de
ieîre §i cea de intrare, la funcjionarea in gol. Diodele sint presupuse ideale.
521
e Ki
Dr ue
c
—(T) w /
U 3 7H e <*Ji
i
Fig. 7.23
Raspu (Uf + e) tg a, pentru
ns: u{ < — e
=• 0 , pentru — e <u( <e
(«« e) tg a, pentru ut
— >e
tga =
Acest circuit prezinta o zona de insensibilitate.
Problema nr. 7.24. Combinind montajele din problemele 7.13 §i 7.21, se
realizeaza montajul din figura 7.24. Sa se deduca relajia dintre tensiunea de
ieîre §i cea de intrare, la funcfionarea in gol. Diodele sint presupuse ideale.
Raspuns:
e, pentru u{ < — e
■^1 ^2
e
tg a
Um
e tg a, pentru- — <ut< —
tg a ga
penti
^tgoc
Acesta este un circuit cu dubld limitare.
Problema nr. 7.25. Prin combinarea unor montaje detipul celui din proble-
ma 7.22, se realizeaza montajul din figura 7.25, a. Sa se determine relatia
dintre tensiunea de ieîre §i cea de intrare la funcjionarea in gol. Diodele slnt
presupuse ideale, iar e1 < e2 < e3.
522
Raspuns:
Caracteristica este reprezentata in figura 7.25, b, in care:
unde:
+ i?2 -^123 ^1 -^2 -^3
R,R 2 1 1,1,1
—L4-; — =— + —+ -
7.4. CIRCUITE NELINEARE !N REGIM PERIODIC PERMANENT
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 7.26. Pentru o bobina cu miez de fier s-au ridicat
experimental curbele de histerezis O = f(i). La bornele acestei bobine se
aplica o tensiune sinusoidala avind valoarea efectiva cie 90 V si frecventa de
50 Hz.
Sa se determine curba de variatii in timp a intensitatii curentului din
bobina. Se vor neglija rezistenta infasurarii si pierderile prin curenti turbio-
nari.
Rezolvare:
Aplicind legea inductiei electromagnetice in lungul bobinei, se obtine:
Din familia dc curbe de histerezis se alege cea care corespunde unei
valori maxime de 0,4 Wb a fluxului magnetic. Determinarea curentului se
poate face grafic ca in figura 7.26.
Problema nr. 7.27. Un circuit cu ferorezonanâ este compus dintr-o
bobina cu miez de fier si un condensator, legate in derivatie si alimentate de
la o sursa de curent alternativ.
Se cunoaste caracteristica U = i(IL) care leaga valorile efective ale
curentului in bobina si tensiunii la bornele sale, caracteristica reprezentata in
figura 7.27.
Sa se traseze caracteristica U = i(I) a intregului circuit.
Se vor neglija rezistenta bobinei $i armonicele curentului. Se da C = 64
pF; / = 50 Hz.
de unde
523
524
Rezolvare.:
Considered numai fundamentala curentului, curentii din bobina $i con-
densator vor fi in opozitie de faza, incit curentul total va fi egal cu diferenta
lor. Valoarea sa efectiva va fi:
i = \h-ic\
Trasind pe aceeasi diagrama curba U = i(IL) si dreapta U = i(Ic) = — Ic,
<oC
caracteristica ceruta se obtine grafic scazind abscisele corespunzatoare
aceleia§i ordonate.
Se observa ca pentru o tensiune de 82 V curentul absorbit de circuit este
nul, motiv pentru care circuitul se numeste circuit cu ferorezonanta.
Problema nr. 7.28. Bobina si condensatorul din problema precedents se
leaga in serie §i se alimenteaza de la o sursa de curent alternativ.
Sa se traseze caracteristica U = f(I) a circuitului. Se vor neglija rezistenta
bobinei si armonicele curentului.
Rezolvare:
Tensiunile la bornele bobinei si condensatorului sint in opozitie de faza.
Tensiunea la borne are deci valoarea efectiva:
Ub = \UL-Uc\,
care se obtine grafic scazind or dona tele curbelor UL = f (I) si Uc —
1
= — I corespunzatoare aceleiasi valori a curentului. coC
La ointensitate a curentului de 1,65 A se obtine fenomenul de
ferorezonanfa.
i JL.
QL
c
Fig. 7.28
525
ULUeU»
UL
Ik
Fig. 7.29
Problema nr. 7.29. SS se rezolve problema precedents, in cazul in care in
circuit se aflS inseriat si un rezistor cu rezistenta R = 20 Q. (fig. 7.29, a).
Rezolvare:
Considerind numai armonica fundamentals din dezvoltarea in serie Fourier
a curentului, se poate trasa diagrama circuitului. Se constatS cS valoarea
efectiva a tensiunii la borne este data de relaîa:
U„ = V(RI)* + (UL-Uc)*
§i se poate obfine pe cale graficS.
In figura 7.29, £>,pentrua simplifica constructive grafice, s-a modificat
scara curenîlor astfel incit tensiunile UL si Uc din ordonatS si UR = RI de pe
axa absciselor sa fie reprezentate la aceeasi scara. In acest mod, ipotenuza
OA a triunghiului dreptunghic OAB definit de o valoare oarecare a intensified
curentului electric va reprezenta chiar tensiunea la borne corespunzS- toare.
Se obîne caracteristica reprezentata in figura 7.29, b.
Se constatS §i aici existenfa unui minim al tensiunii la borne, diferit insa
de zero. Daca rezistenta are o valoare suficient de mare, caracteristica
devine monoton crescatoare.
Problema nr. 7.30. In figura 7.30, a este reprezentatS schema unui
stabilizator de tensiune cu ferorezonantS. Circuitul cu ferorezonantS LC este
compus dintr-un condensator C §i o bobinS cu miez de fier a cSrei
caracteristica UL= = f(IL) e data in figura 7.30, c.
In serie cu acest circuit e conectata o bobinS linearS cu inductivitatea
cuplata magnetic cu o bobinS L2 aflatS in circuitul secundar al stabili-
zatorului.
526
s'*
i s- *
s
.2?
£
527
Sa se determine relaîa dintre tensiunea laieîre U2 §i cea de laintrarea
stabilizatorului, Ulf la funcîonarea in gol.
Se vor neglija armonicele superioare si pierderile.
Se dau: C — 8 fiF, = 95 mH, L12 = 64 mH, / = 50 Hz.
Rezolvare:
Considerind numai fundamental curentului, se poate trasa 'diagrama cir-
cuitului.
Se pot scrie ecuatiile:
Hi = ULI + U' = j«Li/ + U’
U2 = U'- UL2 = U’~ ]O>L12I
I = LL + LC U’ = ^-Lc
JcoC
cu care s-a reprezentat diagrama din figura 7.30, b.
Se constata ca intre valorile efective se pot scrie relatiile:
UX=U9 + vLJ
U2 = U' - 0>l12I
I = h-Ic
Constructia caracteristicilor se face in iriodul urmator: avind data curba
U’ = f(IL) si Uf — — Ic, se deduce curba U* = f(7) scazind abscisele co C
celor doua curbe de mai sus corespunzatoare aceleiasi valori a tensiunii (fig.
7.30, c).
Adunind la ordonatele acestei curbe valoarea c£>LJ corespunzatoare
aceleiasi valori a curentului, se obtine curba U1 = f(/). Scazind pe de alta
parte valoarea <oZ,12/, se obtine curba U2 = f(7). Se poate trasa apoi curba
U2 = — f(Uj) luind ordonatele celor doua curbe corespunzatoare aceleiasi
valori a curentului. S-a considerat numai portiunea situata la tensiuni
superioare celei de ferorezonanja (fig. 7.30, d).
Se constata ca pentru valori ale tensiunii U1 mai mari decit cca. 150 V,
tensiunea secundara variaza foarte putin la variatii relativ mari ale tensiunii
primare.
Problema nr. 31. Un redresor ideal are rezistenta nula in senSUi direct §i
infinita in sensul invers de trecere a curentului electric. Cu un astfel de redre-
sor s-a realizat un circuit pentru redresarea unei singure alternante, avind ca
sarcina un rezistor R (fig. 7.31, a, b) tensiunea la bornele circuitului este de
forma:
ub = Ub^2 sin co/ (fig. 7.31, c).
Sa se determine:
a.Valoarea medie $i valoarea efectiva a curentului;
b.Valoarea medie $i efectiva a tensiunii la bornele ^rcinii;
c. Puterea aparenta absorbita de la rejea, puterea activa disipata in
sarcina si puterea deformanta;
528
d. Indicafiile aparatelor de masura din circuit, daca se presupune ca rezis-

tenta interna a voltmetrului este infinita §i a ampermetrului nula, iar apara-
tele sint:
1) magnetoelectrice,
2) electromagnetice. • /
Se dau Ub = 120 V, R = 1 000- Q
Rezolvare:
a. Curentul va trece prin circuit numai in timpul alternantelor pozitive ale
tensiunii la borne:
i =•— ]j2 sin to/ 2k n ^ to/ ^ (2k + 1) TC k = 0, 1, 2,...
J?
i=0 (2k — 1) 7r ^ at ^ Ikiz k = 1, 2,...
Valoarea sa medie va fi:
/0=f j\-d/ = -^ = 54 mA.
iar valoarea efectiva:
I = ]/— i2 At = -~b- = 85 mA ? T J o J? ^2
J. VR0 = RI0 = ^ = 5iV- -
Us = RI = ^r= 85V
V2 ..
c. Puterea aparenta absorbita de la re{ea este:
A 2
. Sr = = = 10,2 VA
529
Puterea activa disipata in sarcina este:
P R = UR I = = 7,2 W
Puterea deformanta este:
D = Ks? - PI = 7,26 VAD
Aparatele magnetoelectrice indica valoarea medie, iar cele electromag-
netice valoarea efectiva.
Problema nr. 7.32. Unui circuit compus dintr-un redresor ideal, un conden-
sator si un ampermetru magnetoelectric de rezistenta interioara neglijabila
(fig. 7.32, a), i se aplica la borne o tensiune alternative ub(t) reprezentata in
figura 7.32, b. Sa se determine indicaîa ampermetrului.
Rezolvare:
= u D + uc
uD
idt
In perioada cit dioda conduce, tensiunea la bornele sale este nula. In
acest timp :
l
C
i d^ = ux
i = c—’
df
Curentul va circula atita vreme cit — > 0.
dt
Ampermetrul indica valoarea sa medie: h = ££+r»- dt =/c£‘+Td» =fC[Umax - (-
Umax)3 = lfCUmax Indicatia ampermetrului e deci proportionals. cu valoarea
maxima a tensiunii.
530
Problema nr. 7.33. Caracteristica tensiune- curent a unei diode cu
germaniu este reprezentata in figura 7.33. Cu aceasta dioda se realizeaza
un redresor monoalternanâ, a carui sarcina este un rezistor R = 1 000 £2.
Sa se determine valoarea medie a tensiunii redresate, ftiind ca valoarea
efectiva a tensiunii la borne este Ub = 3 V.
Rezolvare:
Dioda considerate este echivalenta cu un redresor ideal conectat in serie
cu un rezistor avind rezistenta egala cu rezistenta directa a diodei:
rd = tg a = 500 £2
Intensitatea curentului va fi deci:
iifmA)
i
]/2 sin (&t = 2 • 10*3 ]/2sin ot; pentru 2kn ^ cotf ^ (2k + 1)7u;
i = 0 pentru (2k — l)7c ^ <&t ^ 2kiz
iar tensiunea la bornele sarcinii:
______________ __________
uR=------Ub y2 sin <*t = 2 y2 sinco/ pentru 2£7T^ <o£^ (2k + l)7u;
R -f rd
uR = 0 pentru (2k Valoarea sa medie va fi:
Um — j UR ^
1) 7i ^ oit ^ 2kn;
R UbV2 _ l OOP R -f rd TU 1 500
= 0,9 V
7Z
k = Q,l,... k=l,2,...
k = 0,1, .. £=1,2, ...
Problema nr. 7.34. Un redresor monoalternan|a este compus dintr-un tub
redresor cu gaz conectat in serie cu o rezistenta de sarcina R = 2 000 £2 (fig.
7.34, a). §tiind ca tensiunea de aprindere a tubului este ua = 20 V §i ca pe
durata de conductie a redresorului tensiunea la bornele sale ramine
constants Ur = 16 V, sa se determine:
a. Valoarea medie si valoarea maxima a intensitaîi curentului electric
din circuit;
b. Valoarea medie UHQ a tensiunii la bornele sarcinii;
c\ Raportul dintre valoarea maxima a tensiunii inverse aplicata
redresorului fi valoarea medie a tensiunii redresate.
Circuitul este alimentat sub o tensiune alternative avind valoarea efectiva
Uh = 1 kV.
531
Fig. 7.34
Rezolvare:
a.t Tubul se aprinde in momentul tx (fig. 7.34, b) dat de relafia:
ub == Ua> adica 1 000 /2 sin = 20
Rezulta:
(&t1 = 1,41 • 10"2 rad.
Tubul se va stinge cind tensiunea la borne scade sub valoarea Ur = 16 V,
in momentul t2, dat de relajia:
1 000^2 sin <0^2 = 16
de unde:
co^2 — 77 — 1,13 • 10~2 rad.
In timpul perioadei de conductie, intensitatea curentului va avea
valoarea:
i = Ub ~ Ur = 0,5 y2sin at - 0,008 [4]
R
Valoarea sa medie va fi:
I0 = — (0,5 yi sin at —
2K Jut,
— 0,008) d (at) = 0,221 A
Valoarea maxima a curentului ,va T Ut)V2 — Vr _
* max ft
fi:
1 0001/2 - 16 2 000
0,698 A
b. Um = RI0 = 2000 • 0,221 =442 V
e. Uinvmax = Ub 1/2= 1410 V
Uinv max
Problema nr. 7.35. Pentru micôrarea pulsajiilor tensiunii la bornele rezis-
tentei de sarcina a unui redresor monoalternanâ, se monteaza in paralel cu
sarcina un condensator C (fig. 7.35, a).
Sa se determine tensiunea la bornele rezistenfei de sarcina, valoarea sa
medie si sa se compare cu cea obtinuta in absent a condensatorului.
Se dau:
ub = Ub^2 sin to/, Ub = 100 V, /= 50 Hz,
R= lkCl, C = 32 [LF.
Redresorul se considera ideal. Se presupune ca redresorul se cupleaza in
momentul t = 0.
532
Rezolvare:
In momentul t = 0 se cupleaza circuitul la reêa. Redresorul conduce, iar
tensiunea la bornele sarcinii §i ale condensatorului este egala cu cea de ali-
mentare:
uB = uc = ub = UbV2 sin tat — 100^2 sin 314 t.
Intensitatea curentului este:
unde
2
— (R “t~ *C»
iR = — ^2 sin tat — 0,1 )[2 sin 314 t JR
i0 = C — = C taUb y2 cos 314 t = 1,01 ]f 2 cos 314 t.
dt
In momentul tx (fig. 7.35, b) in care curentul se anuleaza, dioda se
blocheaza. Acest moment rezulta deci din relajia:
i = 0 = ^ ]f2 sin co^ + Co> Ub |/2 cos
de unde
tg 0)^2 = — to R C In cazul de fa{a: = 1,66 rad.
In continuare, condensatorul incepe sa se descarce pe rezistenfa R dupS o
lege exponential^. Tensiunea la bornele rezistenfei va fi:
uR = (U]f2 sin arfx) e" *c = 165 e~10 ; >
Acest proces continua pina cind tensiunea la bornele redife- sorului devine
din nou pozitiva, deci pina cind:
ub = U R
Aceasta are loc in momentul t2 dat de relatia:
— _ 100 ]/2 sin &t2 = 165 e 10
Rezolvind grafic aceasta ecuajie, se objine:
<*t2 = 6,9 rad,
iar tensiunea in acest moment va fi:
(UR)t2= 165 e~0*69— 82 V
Procesul continua in alternan- tele urmatoare incepind de la aceasta
valoare.
rig. 7.35
533
Valoarea medie a tensiunii redresate este:
TT 1 ca+T A* 1 r>+r
nR —
at
= — [C1,66 100 ^2 sin oit d(u>t) + 165 C ’9 e 10 d (co/)l = 112 V
27T LJ 6,9 — 2ir J 1,66 J
In cazul absentei condensatorului, valoarea medie a tensiunii redresate ar
fi fost:
Ub]/2
U'n
-R0
= 44,5 V,
adica o valoare mult mai mica.
Problema nr. 7.36. Intr-un circuit care contine un rezistor linear R si o
bobina fara fier cu inductivitatea L legate in serie, se stabileste intre doi
electrozi un arc electric. $tiind ca la bornele circuitului se aplica o tensiune
sinusoidala avind valoarea efectiva Ub= 120 V si frecventa / = 50 Hz, sa se
determine intensitatea curentului electric din circuit.
Caracteristica tensiune-curent i = f(ua) a arcului electric, pentru frecvente
joase, se va aproxima prin segmente de dreapta, ca in figura 7.36, b.
Se dau: R = 10 12, L = — H.
314
Rezolvare:
Se alege drept origine a timpului momentul in care se aprinde arcul. In acest
moment, tensiunea intre cei doi electrozi are valoarea Uapr = 85 V.
534
Tensiunea la borne se va scrie:

u,
= 120^2 sin (314* + a)
Unghiul a se determina din condiîa:
la * = 0, ub — U.
apr
85 V, rezulta: a = —
Incepind de la * = 0 in circuit se stabile^te un curent electric avind o com-
ponents formats $i una libera:
UY2
z
*« (<0* + a— <p) — e T sin (a — 9)] — • (1 — e *)
unde:
Se objine:
_ L___0j2
~~ J? ~~ 314
<p = arctg ^ = 11°20'
i = 16,6 sin (co* + 18°40') -2,3e“5^~3 to = 314
In momentul cind curentul se anuleaza, arcul electric se stinge, procesul
reluindu-se in alternanfa urmatoare.
Problema nr. 7.37. Un transformator cu rniezul realizat din permalloy are o
infa§urare primara cu Nx = 400 spire $i una secundara cu iV2 = 1 000 spire.
Infasurarea primara are o rezistenfa R = 100 £2. Dimensiunile circuitului
magnetic sint date in figura 7.37, b.
535
La bornele primarului se aplica o tensiune alternative sinusoidal!:
ub = UbY2 sin u>t; Ub = 100 V,/ = 50 Hz.
S! se determine:
a. Intensitatea curentului electric din primar §i valoarea sa efectiva.
b. Tensiunea electromotoare indusa In secundar, ,.§tiind ca acesta se afla
in gol.
Curba de magnetizare a permalloyului se va aproxima printr-o linie frinta,
ca in figura. Se vor neglija pierderile prin curenfi turbionari.
Fig. 7.37,
536
Rezolvare:
a. Daca miezul nu este Inca saturat, intensitatea curentului din primar e
nula. In acest timp:
Wj = N1^^- = Ut)/2 sin (at, de unde: dt
Of = — £p^cos (at + C
Constanta de integrare C se determina considerind miezul magnetizat
initial In sens negativ; adica la t = 0, B = — Bs Rezulta:
C=
i5—
vYz .
unde S este secfiunea circuitului magnetic. Numeric, se obfine:
0/ = — 1,12* 10"4 cos (at + 0,32- 10‘4, in Wb
In momentul in care miezul transformatorului se satureaza, incepe sa
circule curent electric in primar. Ecuafia circuitului va fi:
ub = R i, de unde i = — sin (at — ^2 sin 3H t,
R
deoarece
1^ = 0. dt
Momentul tx in care se satureaza miezul se determina din relafia:
0/ = BsS = — 1,12- 1(T4 cos c*tx + 0,32- 1(T4
rezultind:
totx = 2 rad
In alternanâ urmatoare procesul reincepe. Valoarea efectiva a curentului
este:
TC
2_
T
£
i2 dt = 0,72 A
b. e2 = N2 = — uv pentru 0 < t < t,
* d< JVj r 1
e2 — 0, pentru t2 < t < —

CO
f.a.m.d.
Problema nr. 7.38. Pentru obtinerea unor impulsuri scurte de tensiune se
foloseste schema reprezentata in figura 7.38. Miezul 1 este executat din
permalloy, a carui curba de magnetizare este data in figura. Miezul 2
537
este confecfionat din tabla de oêl electrotehnic §i e preva- zut cu un
intrefier suficient de mare pentru ca pina la sa- turarea miezului 7 practic in-
tregul flux magnetic sa se in- chida prin acesta.
La bornele infasurarii Nt se aplica o tensiune alternative:
= Ub y 2 sin co7.
Neglijind pierderile in cupru si in miezul feromagnetic, sa se determine
tensiunea electromotoare indusa in infa$u- rarea secundara.
Se dau: Nx — 500 spire, N2 = 800 spire, Ub = 120 V, / = 50 Hz, secîunea
miezurilor magnetice S = 2 cm2.
Rezolvare:
Ecuajia circuitului primar se poate scrie:
u
b = ~ (®/i +
de unde:
0/i + 0/2 = 0/
<D, =
/ max
max COS 6)7,
Ub
4,44 fN±
0/1 $i 0/2 fiind valorile instantanee ale fluxurilor fasciculare prin cele doua
miezuri.
Atit timp cit fluxul total este mai mare decit cel corespunzator miezului 7
saturat (®n + 0/2> BsS), fluxul prin acesta ramine constant 0/x = BsS. In tot
acest interval de timp, tensiunea electromotoare indusa in secundar este
nula.
Din momentul tv cind fluxul total scade sub valoarea Bs S, conform celor
de mai sus se va considera ca intreg fluxul magnetic se inchide prin miezul 7,
deci 0/2 = 0, iar
O/i = cos co7; o)7x< o)7^ n — o*t1
Momentul tx se determina din condiîa:
cos
^ = B8S
de unde
6)71 = 81°30'
538
In infasurarea secundara se va induce in acest timp tensiunea electro-
motoare:
e2 = N2 = 270 sin co/
dt
Durata impulsului de tensiune va fi:
At = - ^ = 0,945 mS
Problema nr. 7.39. In figura 7.39, a este reprezentata schema unui ampli-
ficator magnetic. Tensiunea de comanda ue $i tensiunea de alimentare u a
circuitului de utilizare sint in faza. Prin variatia tensiunii de comanda se
modifica valoarea curentului i din circuitul de utilizare. Sa se determine
caracteristica I — f(Ue) a amplificatorului.
Se dau:
- U = 100 V,/ = 50 Hz;
— secjiunea circuitului magnetic S = 10 cm2;
— Nx = 300 spire; N2 = 30 spire;
- R = 100 Q.
Curba de magnetizare a miezului, confectionat din permalloy, se aproxi-
meaza printr-o linie frinta, ca in figura. Se neglijeaza pierderile prin curenti
turbionari. Diodele se considera ideale.
Rezolvare:
In prima alternanta, dioda D2 conduce, iar Dx e blocata.
Ecuaîa circuitului de comanda este:
uc = = sin
de unde:
= _ uc Y2 CQS ^ C
f
N2 co
Pentru determinarea constantei C, se presupune ca in momentul initial
miezul era magnetizat in sens negativ pina la saturatie (B = — B8). Rezulta:
C=E^-B>s
N2<*
de unde:
_ U0Y2
N2<*
cos co/
UcYz
-B8s
Parametrii circuitului sint astfel ale$i incit valoarea maxima a fluxului sa
fie insuficienta pentru a magnetiza miezul in sens pozitiv pina la saturate.
Pentru aceasta, din condiîa:
=
^ f max
M? + B,S = ^ _ s,s < B.S.
N,oi Ku ' N« to * *
539
rezulta ca tensiunea de comanda este limitata superior la valoarea:

Ut =^BeS = 6,6 V
In tot timpul primei alternate, curentul din circuitul de utilizare este nul. In
alternanfa urmatoare, se blocheaza dioda D2. Miezul magnetic nefiind
saturat, curentul de magnetizare va fi nul, incit in continuare i = 0.
Fluxul magnetic va varia dupa legea:
N^=u = U Vl sin at,
1
d<
*/ =
' Nt 0)
cos oit *1“ Cj
Constanta Ci se determina din condiîa (la at = TE) :
* jt 2UeV2
~ max — N w
-B,S,
de unde:
Cx =
2UCV2_UY2 _ T> o ~N^ N,a *
540
Inclt:
A 17^2 . . 2I7eV2 uV2 D c
<t>, = —~~ cos tot 4- ' — T-.- B,S
* Nt co N2o* iVjeo 8
In momentul tx miezul ajunge din nou in starea iniîala (magnetizat in
sens negativ ptaa la saturate):
<*>, = - B,S,
de unde:
cos tot, = 2 — — — 1
V
Din acest moment, ta circuital de utilizare apare un curent electric, iar
fluxul magnetic ramtae constant <!>, = — B,S.
u V]f2 . .
t=-= — sm tot
Dupa tot = 2TZ procesul reincepe. Valoarea efectiva a curentului i este:
Rezultatele calculelor numerice sint date in tabelul 7.39, dupa care s-a
trasat §i caracteristica UR = i(Uc) din figura 7.39, c.
Se observa ca o variate mica a tensiunii de comanda provoaca o variate
mult mai mare a tensiunii UR la bornele rezistenfei de sarcina.
Tabelul 7.39
Uc V 0 1,4 2,8 4,2 5,6 6,6
—
COS -1 -0.2 0,2 0,6 0,88
0,6
co/j 7t 4,08 4,53 4,88 5,o 5,8
0,39 0,30
/ A 0,5 0,46 0,09 0,07
3 8
UR = RI V 50 46 39,3 30,8 9 7
Problema nr. 7.40. Unui circuit format prin legarea in serie a unei diode §i
a unui rezistor R i se aplica o tensiune la borne:
= Ub0 -f- sin tot,
Sa se determine intensitatea curentului din circuit, cunoscind
caracteristica tensiune-curent ua = i(i) a diodei, reprezentata in figura 7.40.
Se vor neglija armonicele de ordin superior.
Valori numerice: R = 2 500 £2, Ub0 = 250 V, Ubm = 10 V.
541
Solutie:
Se determina intfi punctul mediu de funcfionarf P0. Aplicind metoda
limarizarii, se inlocuie^te caracteristica reala a diodei cu tangenta sa in
punctul mediu de funcîonare. Schema echivalenta va fi compusa dintr-o
sursa cu tensiunea electromotoare E0 si cu rezistor cu rezistenâ egala cu
rezistenâ dinamica a tubului.
*, = *, = *tgp=(^) p0
In cazul de fata: EQ — 50 V, Rt = 4 400 Q.
Aplicind teorema a doua a lui Kirchhoff in circuitul echivalent, se obtine:
ub — El + (£{ + R)*
de unde:
.___________________ Ub — E0_________________ 250 + 10 sin o>t — 50
~~ Ei + R~ 6,9 • 103 ~~
250-f 10 sin <0/ . ./A\
=----------------------------= 29 • 10 4- 1,45 • 10 3 sm at (A)
3
W
6,9-103
Problema nr. 7.41. Intr-unul din braêle punjii din figura 7.41 se afla un
rezistor nelinear din tirit, a carui caracteristica tensiune-curent este data de
relafia:
ur = k tr, unde k — 100, a = 0,2 (V, A) iar in celelalte brafe trei rezistoare
lineare R1 — 100 £2, R2 fi R3.
542
Puntea este alimentata de la o sursa de curent continuu cu tensiunea
electromotoare E = 100 V conectata in serie cu o sursa de curent alternate
avind tensiunea electromotoare de amplitudine mica.
Sa se determine raportul i?2/^3 pentru care puntea este echilibrata, daca
echilibrarea se face dupa indicate:
a) unui galvanometru magnetoelectric,
b) unui osciloscop catodic sensibil numai la componenta alternative a
semnalului.
Impedanjele interne ale aparatelor de masura se presupun infinite in
ambele cazuri,
Solutie:
Ramura superioara §i cea inferioara a puntii sint independente. Se poate
deci determina punctul static de functionare pe caracteristica tensiune-
curent a rezistorului din tirit, trasata dupa expresia sa analitica.
Se obfine:
P0(UT0 = 11 V; IT0 = 0,23 A)
a. Aparatul magnetoelectric masoara valoarea medie. Echilibrarea va fi
realizata atunci cind:
■^2 -^3
unde Rs = este rezistenja statica a rezistorului din tirit in punctul P0. ?TO
Se obîne:
•^2 ^ Rs_____________________335 _^ ^
i?3 “ Rx ~~ 100 ~~ '
543
b. Condiîa de echilibru se deduce scriind ecuaîile lui Kirchhoff pentru
abateri mici In jurul punctului static de functionare. Se va obfine:
Problema nr. 7.42. Schema celui mai simplu amplificator cu trioda este
reprezentata in figura 7.42, a. Semnalul care trebuie amplificat, notat cu Aug,
este aplicat grilei tubului, in al carei circuit se mai gasejte o sursa de curent
continuu cu tensiunea electromotoare Er In circuitul anodic se afla de
asemenea o sursa de curent continuu Ea si rezistorul de sarcina R. Cunoscind
caracteristicile ia = i{u8t ug) care determina valoarea curentului anodic al
tubului in funcjie de tensiunea anodica ua si de tensiunea de grila ug, sa se
determine:
a. Intensitatea ia a curentului anodic.
b. Tensiunea la bornele rezistorului de sarcina.
c. Coeficientul de amplificare in tensiune al montajului. Se dau: R — = 20
k Q., Ea— 250 V, Eg = 2,5 V; ng = 0,2 sin a>t.
Se aplica metoda linearizarii caracteristicilor pentru abateri mici fata de
punctul mediu de functionare.
Pentru determinarea acestui punct, se traseaza pe diagrama (ia> u)
dreapta
drepte cu caracteristica corespunzatoare componentei continue a tensiunii
de^rila (in cazul de fa{a, — 2,5 V) se va afla punctul mediu de functionare
P0. In absenâ semnalului, regimul de functionare al tubului va fi deci:
Se presupune ca se aplica semnalul Aur Variaîa curentului anodic, ftiind
ca el depinde de tensiunea anodica ua §i de cea de grila ug va fi:
2?*fiind rezistenâ dinamica:
Rezulta:
Q = ^ = 0,6
*3 fi 1
Solutie:
de sarcina, care trece prin punctele (Ea, 0) §i[o, — j. La intersectia acestei
Ia0 = 3,5 mA Ua o = 10V.
unde derivatele sint luate in punctul mediu de functionare. Folosind notatiile:
544
in care Rt se nume^te rezistenta interna, iar S — panta tubului, relatia de
mai sus devine:
Aia = ~ Aua + SAug sau
Aua = Rt Aia — SRtAaug = RtAia — p. Aug
unde = SRf se numeste factor de amplificare al tubului.
Pe de alta parte, din teorema a doua a lui Kirchhoff aplicata circuitului
anodic, se scrie:
545
Rezulta:
R Afa — 0
Din relafiile (1) si (2) se deduce:
|i.Aw„ = (R + Rt) Ma
Aceasta relate poate fi reprezentata printr-o schema echivalenta (fig. 7.42, b)
In cazul de fa{a:
R{ [ 9ua j ua l A Us / ug
3 • 10~3 50
= 6- 10“5; Rt = 16,6- 10s'
5 = (--) ) = 2,6-10'
[dUgJua , l Aug)ua
R + Rt
y.^SR( = 43,3 43,3 0,2 sin cal
(20 + 16,6) 10s Intensitatea curentului anodic va fi:
= 0,237 • 10 3 sin at
*. = Iao + A*. = 3,5 + 0,237 sin at (m A) Tensiunea la bornele rezistorului
de sarcina este:
uR = Ria = 70 + 4,74 sin at (V)
Coeficientul de amplificare in tehsiune al montajului este:
^=^. = 1^1=23,7
A Ug 0,2
Problema nr. 7.43. In figura 7.43, a este reprezentata schema unui ampli-
ficator de joasa frecvenja cu un tranzistor, In montajul cu „emitor comun". La
bornele de intrare se aplica unsemnal sinusoidal Aux = A Ux sin at.
Sursele de curent continuu EB $i Ec au rolul de a stabili punctul mediu de
funcfionare. Cunosctnd famihile de caracteristici statice:
^ {UBE> UCB)
ic =* iciUCE> ^B)
ale tranzistorului, sa se determine:
a.Intensitatea curentului de ba$a iB $i a celui de colector ic.
b.Tensiunea uR la bornele sarcinii.
c. Coeficienîi de amplificare in curent, tensiune §i putere ai
amplificatorului. Se dau: EB = 0,16 V; Ec = 5 V; R *== 2 kO; Ux = 20 mV.,
Se aplica metoda linearizarii caracteristicilor in jurul punctului mediu de
funcfionare.
546
Fig. 7.43
Tensiunile dintre baza §i emitor UBB, respectiv colector fi emitor uCB se pot
exprima in funcjie de curenîi de baza si colector:
U
BB = UBs(^B> ^c)
ucs = ucs(iB, iC)
De aici se poate deduce:
A«*,=f^-) A.; + (*SL] Aic = Ru AiB + R12Aic = A«,
l 01B J*C \ °lC JiB
AUCB = A iB + (^) A ic = RnAiB + R22Aic
unde:
Ecuafiile (1) se pot reprezenta printr-un cuadripol activ, care va fi deci
schema echivalenta a tranzistorului la frecven|e joase fi semnal mic (fig.
7.43,6).
Elementele acestui cuadripol sint date de relafiile:
Ru = RB ”t~ RE » Ru ~ RE > R%2= — Rc ~~ Rg> Ru ~ Rg Rt
Pe de alta parte, teorema a doua a lui Kirchhoff In circuitul colector-emitor
se scrie:
Rig — ucs — Ec
RAic — AUCE = 0; AUCB = RAic
547
sau, diferenfiind:
2+M
548
Fig. 7,43
Inlocuind in ecuatiile (1) se obtine:
(3)
^12 H~ Rg Ft — i?22
)
Mg
Mc = ^±I± Ai
c
R- R
In cazul de fata punctul mediu de funcîonare se determina astfel: in
absenta semnalului, tensiunea dintre baza si emitor are valoarea:
U
BEO == ==
5V
De pe caracteristica iB (uBE, uCE), observind ca tensiunea dintre colector si
emitor are o mica influenta asupra curentului din baza, se determina
valoarea medie a acestuia.
IB0 = — 25- 10~6 A
Trasind in planul (ic, UCE) dreapta de sarcina, determinate de punctele (—
Ec, 0) fi |o, ~|, se determina punctul m0 aflat la intersecîa acesteia cu
caracteristica corespunzatoare valorii iB — — 25 jxA. Se objin valorile:
ICQ — 2,55 mA ^ CEO ” 4,8V
In jurul acestor doua puncte (m0 n0) se vor determina parametrii Rifp
aproximind caracteristica reala prin tangenta sa in punctul respective Se
obtin:
(AU \ [-185 - (-
- 165)]-10':
R1± BE
l k [ -30 - (—
=
MB ~ 20)] ’ 10~6
.
fA
UB 1
Rl2 E' *
= 0
l I'
Mc B
.
(A )
R2
UCE - - 7,8 - (- 2,2)
1
[Ai k [- 20 - (- 30)]
~
B • 10~«
(A \
II
UCE _ -8 - (- 2)
l ) (3 - 2,7) •
Aic iB 10-3
2- 103
= - 5,6- 10s
Inlocuind aceste valori, precum si valoarea semnalului u t in relafiile (3)
rezulta:
AiB = 10* 10“6 sin <o/
Aic = — 0,53 • 103 sin cot AuR = RAic = — 1P06 sin co/
549
Coeficienfii de amplificare vor fi: In tensiune:
— In curent:
in putere:
K
AwR A ux
1,06
0,02
0,53 • 10~3 10
= 53
kp = ku • k{ = 2 809
Aceleafi rezultate se pot ob$ine §i pe cale grafica, dupa cum se poate con-
stata urmarind construcjiile din figura 7.43, c.
Problema nr. 7.44. Un redresor debiteaza un curent continuu I0 = 1 A.
Pentru mic§orarea componentei alternative a curentului, in circuit se intro-
duce o bobina cu miez de fier cu N = 1 000 spire, dimensiunile circuitului
magnetic fiind cele indicate in figura 7.44, a. Sa se determine intrefierul
optim, adica acela pentru care bobina are reactanâ maxima. Se dau
curbele B = B(H) si (xrev = fxret,(H) \j.rev fiind permeabilitatea magnetica
reversibila (fig. 7.44, b). Se considera ca amplitudinea componentei
alternative a curentului este mica.
550
Solufie:
Reactanâ bobinei faâ de componenta alternative a curentului este:
X = <*L„V
unde Lrtv este inductivitatea reversibila a bobinei:
2
T _ IN __________________
,tV lFe
| 28 (i0S
__1
tFe * _1_ 28
Hrev tFe
Fig. 7.44
unde lpe = 0,20 m este lungimea porfiunii cuprinsa in miez a circuitului
magnetic $i S = 2 cm2 = 2- 10-4 m2 este secfiunea miezului.
Maximul reactanfei se va obfine deci cind funcîa
f($)
1 , 28
Prev fre
va avea valoarea minima.
Determinarea intrefierului optim se poate face prin calcul sau grafic. In
primul caz, din legea circuitului magnetic se deduce:
I0N - j/Fe • iFe
HB
= t* 0
JpN - /fFe ‘ /Fe B
Din diverse valori ale inducjiei magnetice, se obfin valorile corespunza-
toare ale intensitafii cimpului magnetic, deci ale lui jjiret>, ale lui S $i in conse-
cinâ valorile funcfiei f(S) (fig. 7.44, c).
Rezultatele sint date in tabelul 7.44.
Tabelul 7.44
B(D 0,4 0,6 0,8 0,9 1
H(Alm) 100 150 250 337 400

2,9 • 2,3 • 1,26 • 0,6 • 0,3 •
V-rev
10s 103 103 103 10"*
3,i • 2 • 10- 1,5 • 1,3 • 1,05 •
28(m)
nr3 3
10“3 10"* 10"*
15,84 10,44 8,52 • 8,6 • 8,58 •
f (S)
• nr3 • 10~3 10-3 10-® 10"*
551
Trasind curba f(8) se determina valoarea optima a lui 28opt = 1,3 mm; Sopt
= 0,65 mm.
Inductivitatea reversibila este, in acest caz:
Lrevmaz — 0,54 H
Pentru rezolvarea grafica a problemei, se procedeaza in modul urmator:
se construieste caracteristica de magnetizare a miezului fara intrefier B(0) =
=B(/fFe, he)- in planul acesteia se duce „dreapta de sarcina" definita de
punctele M(B = 0, 60 = ^/0) ?i = 6=0j.
Intersec$ia acesteia cu caracteristica .uiezului define§te punctul de
funcuo- nare, rezultind valoarea lui \irevt cu care se fac mai departe calculele
(fig. 7.44, d).
Problema nr. 7.45. Curba de magnetizare a unui material feromagnetic
(tabla de o{el electrotehnic) este reprezentata in figura 7.45. Sa se
stabileasca o expresie analitica de aproximare, suficient de buna, a acestei
curbe.
Rezolvare :
Solufia intii:
Se cauta sa se aproximeze curba de magnetizare printr-o relatie de forma:
H = a sh (bB)
Coeficienîi a §i b se determina punind condifia ca curba aproximativa sa
treaca prin doua puncte Ax si B1 ale celei reale:
( H = 270 A/m ( H = 2 I { £ = 1 T
000 A/m 5 T
Rezulta: adica
a = 10
b=4
H = 10 sh (4B)
Tabelul 7.45
0, 0, 1, 1, 1, 1, 1, 1, 2, 2,
B T 1 i,i 2
5 8 2 3 4 5 6 8 1 2
1 4 1 2 3 6
3 2 6 9 14 22 31
A/ 2 0 3 0 0 7
H 6, 7 0 0 90 20 60
m 2, 7, 5 2 0 0
2 0 7 6 0 0 0
4 2 0 0 0 0
Se observa ca pentru B < 2,3 T aproximajia este satisfacatoare. Abaterile
sint relativ man in domeniul cimpurilor slabe, unde curba de magnetizare
reala are conca vita tea in sus.
Solufia a doua:
Se cauta o relate de forma:
H = aB + bB5
552
o\
Ol
o»
!l F&
Se impune condi{ia corespondenjei a doua puncte, de exemplu:
H = 60 A/m ^ f H — 2 000 A/m
2
B = 0,5 T \ B = 1,5 T
Rezolvind aproximativ sistemul de ecuatii pentm a si b, se obtine:
a — 65; 5 = 270 ^
Problema nr, 7.46. O bobina cu miez feroihagnetic de sectiune 5=3 cm2 fi
lungime medie l = 20 cm, are AT = 1 000 spire. Aproximind curba de
magnetizare a miezului prin relafia:
H = 10 sh (4B) (A/m, T)
se determine intensitatea curentului electric din infasurarea bobinei, daca
bornele sale se aplica o tensiune sinusoidala avind valoarea efectiva Ub =
100 V §i frecvenâ / = 50 Hz.
Se vor neglija rezistenâ infasurarii si pierderile in fier.
Rezolvare:
Aplicind legea inductiei electromagnetice, rezulta:
Ui
N™L = NS
d* dt
Fie ub = Ub ]/ 2 cos cat. Rezulta:
B= sin cat = 1,5 sin cat (Wb)
Din legea circuitului magnetic rezulta: |
i — — = — 10 sh (4.1,5 sin cat) =

V 9
NN
3
= 2 10~ sh (6 sin cat)
Folosind dezvoltarea in sens:
y = sh (6 sin x) = 2Ix(5) sin x —
*■— 2I3(5) sin ix + 2IS(5) sin 5x ...
in care In(b) sint funcjiile Bessel modificate de speâ intii de ordinul n> se
obtine:
i = 4* 10~3 1^6) sin cat —
— — 4 • 10“"3 I3(6) sin 3cat +
+4 • 10“3I5(6) sin5<o*=0,174 fl sin at— — 0,084^2sin Sat + 0,022^2 sin
5<o*„.
Fig. 7.46
554
Se observa ca curentul contine numai armonici impare, ceea ce era de
a$teptat, avind in vedere simetria caracteristicii de magnetizare in raport
cu originea.
Acest fapt se poate observa ?i grafic (fig, 7.46).
Problema nr. 7,47. Un condensator cu capacitatea C = 2,8 pF o bobinS cu
miezul din tole de otel sint legate in paralel §i alimentate de la o sursa de
tensiune alternativa cu frecvenâ / = 50 Hz. Bobina are N = 1 000 spire,
sectiunea miezului este 5 = 2 cm2, iar lungimea sa l — 20 cm; curba de mag-
netizare se aproximeaza prin relaîa:
H = 10 sh (4 B) (A/m, T).
Sa se determine valoarea efectiva a intensitatii curentului absorbit de la
sursa, in functie de valoarea efectiva a tensiunii la borne. Se vor neglija pier-
derile in fier si rezistenta infS$urSrii bobinei.
Calculele se vor face in doua aproximafii:
/ a) considerind numai armonica fundamentals
a curentului;
L
b) considerind numai armonica fundamentals §i L armonica a 3-a a
curentului.
* Rezolvare:
Tensiunea la borne are expresia:
<4
= Ub y 2 sin tot
Fig. 7.47
555
Aplicind legea inductiei electromagnetice:
dO/ >Tri dJ5
ub=- N —L = NS —
0
dt <U
rezulta:
B = — Bm cos at; Bm = —
4,44 fcA
Din legea circuitului magnetic se obtine intensitatea cnrentului din bobina:
iL = — =---------------------------- - 10 sh (4 cos to/1
L
N X■ *
Folosind dezvoltarea in serie:
sh (6 cos x) = 2I1(6) cos # -f 2X3(6) cos 3.% +
se obtine:
2
°l j /A n \ 4 201
4
— Ii ( cos to/-----------------—
I3(4i5^) cos 3co/ ,s.
Intensitatea curentului din condensator este:
ie = (*CUb ]/ 2 cos <d
Cnrentul total rezulta:
*' = H + *o = f<oCC/j2 - ^ Iy{ABm) ] Valoarea sa efectiva va fi in cele doua
situaîi
cos <d— — lz{4Bm) cos 3co/...
N
*) C/ =
K2
aCUjjZ-^WBn)
N
b) ref = y i%f + unde
1 20
r *T J? \
Efectuind calculele se obtin valorile (tabelul 7.47):
a) Tabelul 7.47
10
vb(V) 20 30 40 50 60 70
I (m A) 7,03 13,8 18 16,3 ^0 46,5 152

*)
ub(V) 10 20 30 40 50 60 70
r (m A) 7,03 13,9 18,1 17,2 16,8 64 184

556
Problema nr. 7.48. Bobina din problema precedents este legata in serie cu
un rezistor avind rezistenta R= 100 $i cu un condensator avind capacitatea
C = 100 F (fig. 7.48). Intregul circuit este alimentat de la o sursa de tensiune
sinusoidala cu frecventa f = 50 Hz. Sa se determine caracteristica / = f{Ub)
a circuitului.
Se va considers ca fluxul magnetic din bobina variaza sinusoidal. Se vor
neglija armonicele curentului.
Rezolvare:
Ecuatia circuitului este urmatoarea:
Ri -j- — f i At + N = Ub J/ 2 sin (co/ -f o)
a
Fig. 7.48
Se considers
sin B
= Bm sin 6it; 0/m - BmS Din legea circuitului magnetic rezulta:
HI 10 l -i /AT} \
i = — = — sh (4Bm)
X N K m)
Armonica fundamentals a curentului are, utilizind dezvoltarea in serie de
la problema 7.46, expresia:
h = ^ Ii(4Bm) sin W
Inlocuind in ecuatia circuitului, se% obtine:
R ^ 1,(4Bu) sin «d + [ NoSBn - ^ I1(45m)l cos ^ =
A [ C<a N J
= Ub V 2 sin (<o2 + ?)
Fig. 7.48
557
de unde:
Numeric:
[W„SB» -i- ^-,I1(4B.)],_[BÎI(4B.)]’_ 20t
162,SB.- l,27I,(4B„>]! + [0,4Il (4B„)]‘= 2(7f
Dind lui Bm diverse valori, se obfin valorile core&punzatoare ale tensiunii
la borne si ale curentului:
Tabelul 7.48
0, 0, 1, 1, 1, 1, 1, 1,
4 6 1 2 4 5 6 7 8 2
16 24 35 35 26 20 25 10 33
UtCf) 56
,7 ,5 ,8 ,7 ,8 ,6 ,6 2 5
1
2, 6, 26 55 11 16 24 35 50
/(mA) 10
97 3 ,8 ,5 6 8 7 5 6
0
Problema nr. 7.49. Se numesc circuite bistabile circuitele care pot
funcîona stabil in doua stari distincte. Un astfel de circuit este reprezentat
in figura 7.49, a. Un generator de curent debiteaza un curent alternativ:
i = I cos a>t, f = 100 Hz
intr-un circuit compus din doua ramuri identice legate in paralel, fiecare
ramura conînind un condensator C si o bobina cu miez de tier.
Caracteristica de magnetizare a bobinelor se poate aproxima prin relatia
* = a<$> + JO3 (A, Wb)
a = 20- 10~3; 6 = 4-107
Sa se determine:
a. Capacitatea condensatorului C §i valoarea maxima / a curentului debi-
tat de generator, astfel incit in fiecare din cele doua pozitii stabile una dintre
tensiumle U1 sau U2 sa fie nulS.
b.Valoarea acestora atunci cind circuitul respectiv conduce.
Valoarea maxima admisibila a inductiei magnetice este Bmax = 1 T, iar
bobinele au cite N = 1 000 spire.
Se vor neglija pierderile in fier, rezistenjele bobinelor si armonicele superi-
oare armonicei a treia.
Rezolvare:
a. Aplicind teoremele lui Kirchhoff, se obîne:
i = ix -f- i2 = I sin otf
558
= A cos tot <P2 = B cos tot

Inlocuind, se obtin relaîile:
I cos tot = a A cos tot + bA3 cos3 tot -f- cos o>/ + 6B3 • cos3co£
Dar
cos3 tot = — cos tot + ...
Neglijind armonicele de ordin 3 §i mai mare, rezulta: I = a(A + B) + +
±b(A* + &).
4
Din a doua teorema a lui Kirchhoff se obîiie in acelaji mod relaîa:
(A - + ^ (A*+AB + B*)] = 0
Relatiile (1) ?i (2) trebuie sa fie satisfacute simultan.
Reprezentind intr-un sistem de coordonate (A, B) curbele definite de
aceste relafii, se constata existenâ a trei puncte de funcîonare, notate cu
Pv Ps, P3 (v. fig. 7.49, b).
Dintre acestea, numai P3 §i P3 sint stabile, P3 fiind un punct instabil. Intr-
adevar, presupunind circuitul aflat In starea P3, fluxurile prin cele doua
bobine sint egale (A — B). Daca dintr-o cauzii oarecare, fluxul printr-una din
bobine, de exemplu prima, scade, va scadea in mod corespunzator ?i
curentul din acea bobina. Curentul debitat de generator fiind insa constant,
curentul, deci $i fluxul prin a doua bobina vor create, pina cind circuitul
ajunge in starea P2 ?i P3.
559
In cazul de fata, prin condijia de la punctul a, punctele P1 §i P2 trebuie sa
se afle chiar pe axele de coordonate (unul din circuite nu conduce, deci fluxul
respectiv e nul).
Fluxul prin celalalt circuit poate fi ales la limita maxima admisibila:
®max — A i == B2 = BmaxNS = 10 1; A 2 = Bz = 0 Inlocuind in (1), se
obfine:
7 = 32- 10~3 A
Din (2) se obtine:
C = 0,8 |JLF
b. Conditia de mai sus fiind indeplinita, curentul debitat de sursa va trece
numai prin ramura aflata in stare de conduce. In aceasta situatie, tensiunea
la bornele condensatorului respectiv va avea valoarea efectiva:
UllZ = — = 63,5 V.
co C
Rezulta ca sistemul are doua stari stabile, in fiecare din ele tensiunea la
bornele unuia din condensatoare fiind de 63,5 V, iar la bornele celuilalt, nula.
Problema nr. 7.50. Pe un miez realizat din tole de'otel electrotehnic avind
sectiunea S = 2 cm2 §i lungimea medie a clrcuitului magnetic l = 20 cm, se
gasesc doua infasurari. Una din ele, cu N = 1 000 spire, este alimentata sub
o tensiune la borne sinusoidala cu frecvenfa / = 50 Hz, iar cealalta, denumita
„infasurare de comanda'', cu N0 = 10 000 spire, este parcursa de un curent
continuu 70 (fig. 7.50, a). Modificindu-se valoarea curentului din infasurarea
de comanda, se pot realiza schimbari ale valorii curentului din cealalta
infajurare.
Sa se determine caracteristica I = i{Ub), pentru diferite valori ale curentu-
lui de comanda cuprinse intre 0 §i 50 mA.
Se vor neglija rezistenâ infaûrarii de curent alternativ, pierderile in fier,
tensiunea electromotoare alternative indusa in infasurarea de comanda si
armonicile de or din superior lui 3.
Curba de magnetizare a ofelului electrotehnic se aproximeaza prin relatia:
H = a sh {b B); a = 10; 6 = 4 (A/m, T),
*
Rezolvare:
Inductia magnetica din miez are o components continua $iuna
sinusoidala:
B = B0 + Bm sin <&t
Solenaîa magnetizanta rezulta din expresia:
0 = HI — al sh (bB0 + bBm sin <ri) = = al [(sh {bB0) ch {bBm sin cot) +
+ ch {bB0) sh (bBm sin <*>/)]
560
Fig. 7.50, b.
Folosind dezvoltarile in sefie:
sh (a sin x) = 2I1(«) sin * — 2I3(«) sin 3x... ch (a sin x) =^= I0(a) — 2I2(a)
cos 2x... relatia de mai sus ia forma:
Q = Ni + N0I0 = a l sh (bB0) l0(bBm) + al ch (bB0) 2IX (bBm) sin <,/ • •
— a l sh (bB0) 2I2 (bBm) cos 2cat —
— ■a l ch (bB0) 2IS (bBm) sin 3W...
Idehtificind termenii aivind acêafi frecvenfa, se objine:
;
N0I0âlsh(bB0) I0 (bBm)
«(1) =s? Za l ch (bB0) I, (65w) sin o*
NW = -' 2a l sh (bB0) 1,(65J cos 2<a*
2a l ch (650) I3 (65w) sin 3w*.
561
Valorile efective ale armonicelor curentului din infafurarea de curent
alternativ vor fi, dupa inlocuirea valorilor cunoscute:
7(1) = 2,7-10‘3 ch (4B0) I, (4Bm)
7,2) — 2,7*1 O'3 sh (47?0) I2 (ABm)
I(3) = 2,7*10'3ch (4B0) Is (4Bm)
Pe de alta parte:
sh (4B0)
N0I0 _ 5 • im0 all0 (4Bm) I,(4Bm)
Valoarea maxima a componentei alternative a inducfiei magnetice din
miez e legata de valoarea efectiva a tensiunii alternative aplicate prin relafia:
UL = *MfNSBn = 44,4 Bm (V,T)
Determinarea caracteristicilor se face in modul urmator: dind Ini Bm fi 70
diverse valori, se determina tensiunea la borne UL fi valorile efective ale
armonicelor curentului 7(1>, 7(2), I®.
Valoarea efectiva a curentului va fi:
7 = f[7f«]2 + [7t2)]2 + [7(3>]2
Rezultatele calculelor sint date in tabelul 7.50; cu ele s-au trasat curbele 7
= f(Ub, I0) din figura 7.50, b.
Tabelul 7.SO.
Uh
1 I.-O I=10mA 7o=25 raA. 7Q=50 mA
(V) I J(mA) 7(mA) 7(mA) 7(mA)
17,8 2,97 91 227 453
35,6 16,7 129 334 668
53,4 60 167 393 785
71,2 276 322 504 900
88,8 1 270 1 280 1 350 1 570
Problema nr. 7.51. Cel mai simplu amplificator magnetic este compus
dintr-un miez feromagnetic pe care se afla o infafurare de curent alternativ fi
o infafurare de comanda parcursa de curent continuu. In circuitul de curent
alternativ se gasefte un rezistor de sarcina R. Variind intensitatea curentului
de comandS, se modifica intensitatea curentului din circuitul de curent alter-
nativ, deci tensiunea la bornele sarcinii fi puterea disipata in aceasta (fig.
7.51, a).
§tiind ca se folosefte un miez identic cu cel din problema precedents, sa
se determine caracteristicile:
7 = f(70); Pu = RJ2 - f(70). Se dau: R — 100 Q, U„ = 50 V.
562
Se vor neglija armonicele superioare ale fluxului magnetic, pierderile In
fier §i tensiunea electromotoare alternative indusa in infajurarea de
comanda.
Solutie:
Tensiunea la bornele sarcinii $i cea la bornele infasurarii de curent
alternativ
sint defazate cu-, astfel 2
incit:
U\ =Ul+ (RI)2
Curbele UL(I) sint cunoscute din problema precedents.
Inceleceurmeaza,ne intereseaza curbele UL(RI), care se objin din cele de mai
sus, avind grija sa se adopte pentru ambele axe aceeasi scara.
Trasind un arc de cere cu centrul in origine $i cu raza egala cu tensiunea
la borne, intersec{ia sa cu caracteristica corespunzatoare unei anumite
valori a curentului de comanda I0 va avea ca abscisa chiar tensiunea la
bornele sarcinii. Aceasta se poate vedea usor, observing ca relaîa (1)
reprezinta chiar teorema lui Pitagora scrisa
pentru triunghiulOA B
(v. fig. 7.50, b).
Fig. 7.51
Folosind acest procedeu, se pot trasa caracteristicile cerate. Se objin
curbele din figura 7.51, b.
Problema nr* 7.52. In schema din figura 7.52, a, C este un condensator
nelinear a carai caracteristica q — q{u) se poate aproxima prin relafia:
q = aUe — bU\ (C, V)
a = 2,5 • 10‘6
b = 1,5 • 10“2
563
Schema este alimentata de la o sursa de curent alternativ cu tensiunea la
borne:
u = Ubj 2 sin tot, f = 1 kHz
§i de la o sursa de curent continuu cu tensiunea electromotoare E.
Condensatorul Cb nu permite sursei de curent continuu sa debiteze curent
in reteaua de alimentare, iar bobina L avind o inductivitate mare nu permite
curentului alternativ sa treaca prin circuitul sursei de curent continuu. In
aceste conditii, se va considera ca tot curentul absorbit de retea trece prin
condensatorul C.
Variatia tensiunii electromotoare E a sursei de curent continuu, e insotita
de variatia valorii efective a curentului absorbit de la retea. Sa se determine
caracteristica I = i(E, Ub). Caderea de tensiune in condensatorul Cb se con-
sider a neglijabila.
Solutie:
Neglijind caderea de tensiune in Cb, tensiunea la bornele condensatoruiui
C va fi:
uc = E + s^n tot
De aici:
q = aue - bi% = [a£ - bE2 - ±-b (Ub K2)2j +
+ (2 - IbE) Ub ]fl sin at + — b (Ub fi)2 cos 2at
2
Intensitatea curentului alternativ va fi:
i = — = to(Ub ^2) (a — 2bE) cos tot — tob (Ub]f2)2 sin 2cot
Valoare?v sa efectiva va fi:
Ief = <*Ub ][2b*Uf + (a- 2bE)*
Dind lui Ub si E diferite valori numerice, se obtine familia de caracteris-
tici I(Ub, E) (v. tabelul 7.52 §i fig. 7.52, b).
b
Fig. 7.52
564
Tabelul 7.52
(V)
0 20 40 60 80
E
320 • 670 - 1060-11-
0 0 lO"3 lO"3 3 1,507
240 • lO- 500 • 880 -
3 3
20 0 lO" lO"3 1,280
-
180 • lO 380 • lO- 700 •
40 0 3 3 1,070
lO”3
270 - 570 • lO-
60 0 110-10-3 3 3 0,930
lO"
50 • lO-3 210 • 490 • lO-
80 0 3 3 0,860
lO"
Problema nr, 7,53. Cu ajutorul unui condensator nelinear se poate realiza
un amplificator; ceamaisimpla schema este reprezentata in figura 7.53, a.
§tiind ca se foloseste condensatorul nelinear din problema precedents, sa se
determine tensiunea la bornele rezistorului de sarcina R si a puterii disipate
in acesta in funcjie de tensiunea de comanda E. Se vor neglija armonicele
curentului §i caderea de tensiune in condensatorul Cb. Se dau: R = 100 £1;
Ub — 60 V.
Solutie:
Luind in considerate numai fundamental curentului^ tensiunile la bornele
sarcinii si ale condensatorului C vor fi decalate cu -j* incit are loc relaâ:
Ul =U%+ U*
Caracteristica UR(E) se deduce printr-o constructe asemanatoare cu cea
descrisa la problema 7.51.
565
Problema nr. 7.54, In figura 7.54 este reprezentata schema unui du- blor
de frecvenâ, compus din doua miezuri feromagnetice identice pe care se
gasesc cite trei infasurari. Infasurarile primare, cu cite Nx spire, sint legate in
serie $i sint alimentate de la un generator de curent, care debiteaza un
curent sinusoidal:
^ ^max Sift
Infasurarile secundare, care au cite N2 spire, sint legate in serie, in
opozitie de faza; la fel sint conectate si infasurarile cu N0 spire, parcurse de
un curent continuu I0. Tensiunea la bornele circuitului secundar va confine
numai armonice de ordin par, cea mai puternica fiind cea de ordinul 2, incit
circuitul permite obtinerea unei tensiuni de pulsate 2.
Sa se determine vaioarea efectiva a acestei tensiuni, stiind ca secundarul
este in gol. Se dau: Nx = 150 spire, N2 = 500 spire, N0 = 200 spire, Imax = 1 A,
I0 = 0,5 A,/= 50 Hz.
— secîunea circuitului magnetic, S — 2 cm2,
— lungimea medie a acestuia, l = 10 cm.
Curba de magnetizare se aproximeaza prin relatia:
B = aH — bH« (A/m, T) a = 2 • lO”3 b = 0,5 • 10"9
Se vor neglija pierderile ?i tensiunea electromotoare alternative indusa in
infasurarea de curent continuu.
Solufie:
Aplicind legea circuitului magnetic in lungul fiecaruia din cele doua
miezuri, se objine:
Hjl = N\Imax sin <sit NQIQ
H2l = NxImax sin vt + NJo
Inlocuind In relatia care aproximeaza curba de magnetizare, se ob{in
valorile inducfiei magnetice in cele doua miezuri:
“ [—7- Nolo + Wo)3 + -f-jr (%«Wo] +
+ [-7-^1^ —f Wm~)3 - 3-^ W^) (iV0/0)2] sin ud -
-±-1 cos loot + ^ W—)8 sin
566
B2 = [^- N0I0 - (AVo)3 -77 +
+ [-2- NJmax -±±. {NJ^y - 3 (AV0)2] sin c/ +
+ -7-7 {NJmaxY NJ, cos 2c/+ -^ (A^ J2 sin 3c/
S-au folosit relatiile:
sin2 a =
1 — cos 2 a 2
sin3 a = (3 sin a — sin 3a)
Tensiunea electromotoare indusa in secundar va fi, |inind seama de faptul
ca cele dona infa§urari sint legate in opoziîe:
«« = N*S (77----------77) = 2 • -|"'TN^N^22“ sin 2c/
adica va avea frecvenâ 2/= 100 Hz.
Valoarea sa efectiva este:
W« 2c = 150 V
Problema nr. 7.55. Cu ajutorul circuitului reprezentat in figura 7.55 se
poate obtine divizarea frecventei in raportul ~, adica se obîne un curent
alterna-
tiv cu frecvenâ / cind circuitul este alimentat de la o ‘sursa de curent
alternativ cu frecvenja 2/. Pe doua miezuri identice, avind dimensiunile din
figura, se afla cite trei infasurari. Infajurarile cu N2 spire, legate in serie §i in
acela§i sens, sint alimentate de la un generator de curent care debiteaza un
curent sinusoidal cu frecvenfa 2/ si amplitudinea /2m. lnfa§urarile cu N0 spire,
legate in serie §i de asemenea in acelaji sens, sint alimentate de la un
generator de curent continuu. In circuitul obînut prin legarea in serie, insa
in sensuri opuse, a infa§urarilor cu Nx spire, se afla un rezistor R §i un
condensator C. In acest circuit se va obtine un curent electric de frecvenfa /.
Sa se determine valoarea efectiva a acestuia.
Curba de magnetizare a materialului din care sint confecjionate miezurile
se va aproxima prin relafia:
B = aH - bH3 (T, A/m) a = 2 • 10”3
b = 2 • 10"9
Se vor neglija pierderile in fier §i in infasurari §i tensiunea electromotoare
alternative indusa in infa$urarea de curent continuu.
Se dau: R = 60 £1, C = 1 600 pF, I2m = 0,2 A, 70 = 0,2 A, Nx = 30 spire,
iST2 =J0 spire, N0 = 20 spire.
567
Fie
*2 = 4m sin (2 at + I{I2)
h = Am s*n
Intensitaîle cimpului magnetic din fiecare miez se obtin aplicind legea
circuitului magnetic. Rezulta:
Hx = — [JVfrAm s^n + ^2) + ôA 4* ^lAm s^n ^
H2=~ [N2I2m sin (2 to* + <J;2) + 2V0/o — N2Ilm sin at]
Inlocuind in expresia curbei de magnetizare si folosind relaîile:
2
sin a =
1 — cos 2 a
2
sin* a
3
~ — — (3 sin a — sin 3a)
se obîn inductiile magnetice din cele doua miezuri. Dintre acestea ne
intereseaza numai componenta de frecventa /, care este:
Bp — — Bp = M sin <*t — N cos (tot + <J>2)
unde:
M = ^N1Ilm
2
b p Nt Im J2mj + _3_ |y2 IimJ + 3 |NQJQ NJm J
jy __ 3b NjI\m a ^2^2m ^ N0I0 III
568
Ecuaîa circuitului bobinelor cu spire se va scrie:
Rh + J iid/ + N,S - NtS
dt
=0
Inlocuind expresia lui ix $i identificind termenii in sinus si cosinus, se obtine:
R
cos = —
N{
3 .2«aS
I\m = -2— [--------------------- ------ - (N2I2m)2 - 3 - (iV0/0)2 +
3*iVf L * 2SiVfco2C 2 Z3 V 2 2 y /3 v 0 0/ ^
+ 3^W0) (N2I2m) sin <j;2]
In aceste relaîi, £ este lungimea medie a circuitului magnetic, iar S — sec
{iunea sa.
Inlocuind valorile numerice se obtine:
cos = — 0,99 Ilm = 0,252 A.
Observaîe: Dac& se presupunea
h = - Iim sin cat,
rezultatul era acela$i, Intrucit rolurile iniezurilor (1) $i (2) se schimbau intre
ele. Acest circuit are deci douS regimuri stabile de functionare, caracterizate
prin curenî egali, insa in opoziîe de faz5. AceastS proprietate sta la baza
construcîei unui element folosit in construct unor ma$ini de calcul, numit
„parametronu.
Problema nr. 7.56. Miezul unui transformator are secjiunea S = 2 cm2 si
lungimea medie a circuitului magnetic l = 20 cm. Infasurarea primara are N±
= 1 500 spire §i rezistenâ Rx = 1 000 £1; infasurarea secundara are N2 =?=
= 1 000 spire si funcjioneaza in gol.
Sa se determine tensiunea electromotoare indusa in infasurarea
secundara, daca tensiunea la bornele primarului este de 100 V $i are
frecventa /. Curba de magnetizare se va aproxima prin relatia:
H = aB + bB5 (A/m, T)
a = 30; b = 300.
Se vor neglija pierderile in fier.
Solufie:
Deoarece nu se poate neglija rezistenâ primarului, fluxul magnetic nu mai
poate fi considerat sinusoidal. Calculele se fac folosind metoda iterajiei.
569
Din legea circuitului magnetic se obfine :
H = aB + bB5 = b-^
5
i ss
de unde
AT, [ S f S5 /J
Ecuatia primarului este:
Ri = i\r2 = ub= Ub]fl sin o+
d/
de unde:
a®, = tv^[ •
d/
N,
sin to/ —577- i —
iVi
* . Uhl/2 .
sin <0/ —
Nx Nx L S f S 5
a. Prima aproximajie:
— se neglijeaza ultimii doi termeni ai membrului drept, ceea ce revine la a
considera fluxul magnetic sinusoidal:
de unde
Jîsin orf,
dt Arx
U
*> ^ COS <0/
<D(i) = _
J
b. A doua aproximaîe:
— se inlocuie^te valoarea lui de mai sus in membrul drept al relaîei (1):
i®2L = -Mi sin (at + — — î^fcos ot + ±. fj^'cos* cod
df JVX MUC0^-r Ni Ni [s Nl(* 55 l Nx« ) J
Folosind identitatea:
cos6<o2 = [cos 5ayt + 5 cos 3<o2 +10 cos <o2]
?i inlocuind cu valorile numerice date, se objine:
= 66,61/2 • 10'3 sin to* + 291,9 • 10"8 ]/2 cos coi! +
df
+ 4,45 • 10"8 ^2 cos 3 co* + 0,89 • 10-8 ][2 cos 5<&t.
Procesul poate fi continuat. Ne vom opri insa la aceasta aproximaîe, care
este suficient de buna.
570
Tensiunea electromotoare indusa In secundar este: e2 s Nz ■ — 66,6 ]/2 sin at
2,92^2 cos at +
d/
+ 4,45 • 10-2^2 cos 3at + 0,89 • 10-2 cos 5at =
= 66,7 ^2 sin {at + 2°30') + 4,45 • 10’2 ^2 cos lat + + 0,89 • 10-2 f2 cos
5at.
7.5. CIRCUITE NELINEARE IN REGIM PERIODIC PERMANENT
PROBLEME PROPUSE
Problema nr. 7.57. Sa se determine variatia in timp a tensiunii la bornele
rezistorului de sarcina R = 10 al redresorului din figura 7.57, a. Caracte-
ristica tensiune-curent a diodei redresoare este data in figura 7.57, b.
Tensiunea aplicata la borne este:
U,,(£) = 220 y 2 sin at
Raspuns:
[ 110^2sin at; 2kn < at < (2k + 1)— ; k = 0, 1, 2,...

=|_2
1,11^2 sin at; (2k — 1) TT ^ at ^ 2kn; k = 1,2,...
Valoarea medie a acestei tensiuni este UB0 = 48,7 V.
571
Problema nr. 7.58. Pentru redresorul in punte din figura 7.58, realizat cu
diode presupuse ideale ?i alimentat sub tensiunea la borne ub — Ub^2 sin to/,
sa se determine valorile medie si efectiva ale curentului din rezistorul de
sarcina R si tensiunii la bornele acestuia. Se dau Ub = 120 V, R = 1 k£l.
Raspuns:
I0 = 2—^— = 108 mA; UR0= 108 V / = — = 120 mA; UR = 120 V
R
Problema nr. 7.59. Pentru incarcarea unui acumulator de la o sursa de
curent alternativ se folose^te un redresor monoalternanja (fig. 7.59, a).
Presupunind redresorul ideal, iar rezistenta de sarcina de valoare R = 10 D,
sa se determine valoarea medie a intensitatii curentului, daca tensiunea
aplicata la borne are valoarea efectiva Ub = 6 V, iar tensiunea electromotoare
a acumulatorului este E — 4 V.
Rezolvare:
Dioda va conduce numai atit timp cit ub > E (fig. 7.59, b).
Fig. 7.58
572
6
Fig. 7.59
In acest interval de timp, intensitatea curentului va fi:
i =± Ht_d? = o,6 )/2 sin <at — 0,4 (A); 0,49 < <*t < 2,65,
i?
iar valoarea sa medie este:
I0 = 0,1 A.
Problema nr. 7.60. Puntea din figura 7.60, a confine intr-unul din braê o
diode a carei caracteristica tensiune-curent este data in figura 7.60, b. In
braful punfii in care se afla dioda este conectata in serie o sursa de curent
continuu. Puntea este alimentata sub o tensiune alternative u, de ampli-
tudine mica.
§tiind ca = lOkii, iar R2 Rlf i?3 Rv sa se determine raportul R2]RZ pentru care
puntea este echilibrata, daca echilibrul se constate la un osciloscop catodic
cu rezistenâ de intrare practic infinite si care nu e sensibil la componenta
continue a tensiunii de la bornele sale de intrare.
Rdspuns:
*2
*3
Id
*1
= 0,32,
unde Ra (fig. 7.60, c) este rezistenfa dinamica a diodei in punctul de funcîo-
nare:
Au\ _ 120 - 40
A1 )p, ~ (30 - 5) • 10~3
3 200 Q
Fig. 7.60
573
Problema nr. 7.61. Caracteristica tensiune-curent ua — i(i) a unei diode cu
vid este data de relaîa:
i = kuj* (mA, V) k = 1,25 • 10'2
Acestei diode i se aplica o tensiune anodica :
ua = U0 + Um sin at = 200 + 100 sin <at.
Sa se determine intensitatea curentului electric din dioda.
Rdspuns:
i — 36,6 + 26 sin a>t — 1,6 cos 2<ot + 0,07 sin 3<x>t... Indicatie: se
utilizeaza dezvoltarea In serie:
(1 + x)« = 1 + — x* + ?
pip - g) q-2q
P(P - ?) (P - 2q) q • 2q • 30
...
7.6. CIRCUITE NELINEARE IN REGIM TRANZITORIU
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 7.62. Un circuit compus dintr-o bobina cu miez de tier $i un
rezistor linear cu rezistenfa R se cupleaza in momentul t = 0 la o sursa de
curent continuu cu tensiunea electromotoare U0 si rezisten(a interna nula
(fig. 7.62, a).
Sa se determine intensitatea curentului electric din circuit. Caracteristica
4> = O(t) a bobinei este data in tabelul 7.62, a.
Tabelul 1.82,a
i (mA) 60 100 160 200 250
4> (Wb) 0,5 0,575 *0,63 0,65 0,675

Se dau: U0 = 100 V; R = 400 £2.
Solufie:
a. Metoda integr&rii grafice
Ecuatia fenomenelor din circuit are expresia:
574
575
de unde se deduce:
in care
l
CD = -----------------------------------------
U0- Ri
Pentru a determina variatia in timp a curentului i(/) se procedeaza in
modul
urmator: din curba 0(i) se deduce curba fl>( ] = 0(9). Alegind
o va-
\ U0~ m )
loare oarecare a intensitaîi curentului, aria cuprinsa intre curba ®(cp),
axele de coordonate si ordonata corespunzatoare valorii alese a curentului va
reprezenta chiar timpul dupa care curentul atinge valoarea'aleasa (v. fig.
7.62, b).
Rezultatele calculelor sint date in tabelele 7.62, b, c si in figura 7.62, d
(curba a).
Tabelul 7.62,b
Caracteristica <D = <D(<p)
i (mA) j 0 60 100 160 200 250
X 10-
1 1 1,18 1,67 2,27 5 00 2
j ? (V- ) !
1 <t> 0,57 0,67
0 0,5 0,63 0,65
(Wb) j 5 5
Caracteristica i (/)
Tabelul 7.62,c
i (mA) 25 42 60 130 200 250
| * (ms) 2 4,16 5,3 6,85 10,32 00

b. Metoda aproximarii caracteristicii printr-o Unie frinta Caracteristica O(z)
se aproximeaza prin doua segmente de dreapta, tan- gente celei reale in
portiunea iniîala, respectiv in zona de saturatie (fig. 7.62, c). Ele se
intersecteaza intr-un punct P avind coordonatele:
®2 = 0,58Wb; H = 56 mA
Pe fiecare din cele doua porîuni se poate defini cite o inductivitate
echivalenta. Astfel:
Pe 10,4 H
h
Pe (Z)2):Z<2=^= 0,49 H at
576
In mod corespunzator, ecuaîile circuitului vor fi: iêl — + Ri = UQ, pentru i <
ix
di dt
+ Ri = U0, pentru i > ix
Solutiile acestor ecuaîi sint:
*= (! - 6 T‘) '' Tl = ~R ' PeiltrU * < *1
. u0 inii Let U > ix
1
— + Ce T ; T2 = , pentru f 1
[i > h
R
R
Din condijia ca la / = t± intensitatile curenjilor definite de eele doua relatii
sa fie egale, se obtine:
C = ix —
R
Rezultatul final este deci:
It = 11 — e Ti j , pentru i < ilf t <tx
i— e T* , pentru i > il9 t>tx
Valoarea lui tx se afla trasind caracteristica i(/) data de prima relate, pina
in punctul in care intensitatea curentului atinge valoarea i = ix = 56 mA.
Rezultatele calculelor sint cuprinse in tabelul 7.62, d si in figura 7.62, d
(curba b).
Tabelul 7.6 2 ,d
m
Pe t 4 6,5 « tx
s 1 2 6
<J
m
>i i 10 19 36 52 55 tt 56
A
>
m
Pe t 7 7,5 8 8,5 9,5 10,5 00
s
m 12
w i 163 192 211 233 243 250
A 1
c. Metoda integrarii ecuafiei cu diferenfe finite
Principiul acestei metode consista in inlocuirea ecuatiei diferenjiale
nelineare printr-o ecuaîe cu diferenfe finite:
AO*_ TT p;
—— — U0 — K ik
At
unde indicele k arata ca marimile respective sint considerate in momentul tk•
577
De aici se deduce:
AO* = 0*+1 - O* = (U0 - Rit) At
Mersul calculului este urmatorul: se alege un interval de timp At, de
exemplu At = 1 ms. Cunoscind ik §i se determina apoi din caracteristica
curentul ik+1 cu care se continua procesul., Rezultatele sint grupate in
tabelul 7.62, e §i reprezentate in figura 7.62, d (curba C).
Tabelul 7.62, e
t=k ik *'fe+i
k
raS mA Wb Wb Wb mA
0 0 0 0 0,1 0,1 10
1 1 10 0,1 0,096 0,196 18
2 2 18 0,196 0,093 0,289 28
3 3 28 0,289 0,089 0,378 40
4 4 40 0,378 0,084 0,462 52
5 5 52 0,462 0,079 0,541 80
6 6 80 0,541 0,068 0,609 136
7 7 136 0,609 0,045 0,654 208
8 8 208 0,654 0,0168 0,671 245
9 9 245 0,671 0,002 0,673 248
d. Metoda aproximarii caracteristicii printr-o functiune analitica.
Se considera urmatoarea functiune de aproximare a caracteristicii bobinei:
i = aO -f- 602
Coeficienfii a si b se determina din corespondent a doua puncte din carac-
teristica reala §i cea aproximativa, de exemplu:
(i)
<D = 0,675 Wb i = 250 mA
(2)
0 = 0,3 Wb
1 — 25 mA
Se ob{in:
0,12; b = 0,725
Ecuafia circuitului devine:
d<E
dt
+ R(a<t> + b<S>2) = U0,
de unde
t=
S u0 -
d$
- R(aO + b<S>2)
Inlocuind valorile numerice efectuind intregrarea, rezulta:
( = _Llnr,,33*±iii](s)
345 L 0,675 -
Cu aceasta formula a fost intocmit tabelul 7.62,/. Rezultatul este prezentat
grafic In figura 7.62, d (curba d).
578
Tabelul 7.6 2 J
o (Wb) 0,2 0,4 0,6 0,65
i (mA) 20 42 126 200
t (ms) 2 4,45 8,7 12
Problema nr. 7.63. Circuitul din problema precedents se cupleaza la
momentum = 0 la o sursa de curent alternativ avind tensiunea la borne
u = Um sin co/.
Sa se determine intensitatea curentului din circuit.
Se vor neglija curentii turbionari si fenomenul de histerezis.
Se dau Um = 100 V, /= 50 Hz.
Solutie:
Se aplica metoda calculului cu diferenfe finite.
Din ecuatia circuitului
_J_ Rj — jj sin yd dt
se deduce, prin integrare:
<&(<) = — — — cos <)>t — Iti* idt <0 <0 Jo
579
Se divide axa timpului in intervale de timp egale At. Relatia precedents se
va scrie:
<D(M*) =^_-^cos (koA/) - R (£*„) At
CO CO
unde suma se refera la valorile curentilor anterioare momentului de timp kAt.
Fie A^ = 1 ms. Inlocuind in relatia de mai sus valorile cunoscute, se obtine:
O (kAt) = 0,32 — 0,32 cos (kuAt) — 400 • 10'3 (£+>)
Calculele se efectueaza in modul urmator: se cunosc toate valorile fluxului
si curentilor in momentele de timp (n • At) anterioare momentului (k • At).
Se deduce O(AA^), iar din curba O(i), valoarea corespunzatoare a intensitatii
curentului i(£Atf) s.a.m.d.
Rezultatele calculelor sint date in tabelul 7.63.
Variatia in timp a curentului i(/) este reprezentata in figura 7.63.
Tabelul 1.63
k 0 1 2 3 4 5 6 7
t (ms) 0 1 2 3 4 5 6 7
in (mA) 0 0 2 8 20 41 71 111
0,12 0,22 0,30 0,38 0,46
% (Wb) 0 0,02 0,06
7 2 4 2 6
I* (mA) 0 2 6 12 21 30 40 ■53
8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
164 304 424 478 525 557 58 602 609 608
5
- -
0,6 0,4 0,4 0,4 0,3 0,2 0,1 0,0 0,0 0,1
14 98 70 29 2 77 76 79 13 13
140 120 54 47 32 28 17 7 -1 -11
18 19 20 21 22 23 24 25 26 27
18 19 20 21 22 23 24 25 26 27
50
597 580 560 539 521 7 500 503 513 516
- - - - - - + -
0,1 0,2 0,2 0,1 0,1 0.0 0,0 0,1 0,0 0,0
80 12 24 95 48 73 3 19 25 76
-17 -20 -21 -18 -14 -6 +3 + +3 +6
10
Problema nr. 7.64. La deconectarea infasurarii de excitatie a unui genera-
tor de curent continuu cu excitatia in derivatie pot aparea la bornele sale
supratensiuni periculoase datorita inductivitatii mari a acesteia. Pentru a
evita acest fapt, infasurarea de excitatie se comuta la un circuit care contine
580
un rezistor cu tirit (fig. 7.64, a). Aproximind caracteristica acestui rezistor
printr-o linie frfnta (fig. 7.64, b), sa se determine variafia In timp a intensitafii
curentului prin infaûrarea de excitaîe §i a tensiunii la bornele acesteia. Se
dau: Ub = 120 V, Re = 60 £2, Le = 10 H.
Fig. 7.64
Solutie:
Ecuajia circuitului compus din infasurarea de excitatie si rezistorul de tint
este:
Le — + W=0
cu
Derivind, se obtine:
d H >e dt*
+ Re
dz
dt
<tay(0 Q df
dar
duT(i) duT(i) di D dz
----------------------------------------------— Kd- -9
dt dz dt dt
Rd fiind rezistenja dinamica. Ecuaîa devine:
— + (Re + Ra) = 0
* d/* '* ' dt
581
Variafia rezistentei dinamice in funcîe de intensitatea curentului este
reprezentata in figura 7.64, b. Pentru cele doua porîuni distincte, solutiile
ecuatiei vor fi:
_ f
Le 6<
i — I0e —2 e~ pentru It ^ i ^ I0
Re + Rdi y
i = Ixe Le = 0,5 e~26t pentru 0 ^ f ^ unde s-a tjnut seama de conditia
iniîala:
la t=0, i = I0=~ = 2 A
Re
Timpul t' se considera incepind din momentul tx in care curentul atinge
volumul iv moment dat de relafia:
0,5 = 2 e-6<‘ => tx = 0,23 s
Tensiunea la bornele bobinei va fi:
uT = L — = — 120 e~6t 0 ^ t ^ tx
L
dt
26r
uL= — 130 e“ 0 < t' < oo
Variaîa intensity curentului prin infaûrarea de excitaîe si a tensiunii la
bornele acesteia este reprezentata in figura 7.64, c.
Se constata urmatorul efect determinat de rezistorul nelinear: la inceput,
cind intensitatea curentului e mare, rezistenâ dinamica a tiritului fiind mica,
Constanta de timp a circuitului e mare §i deci curentul scade mai lent in
timp, iar tensiunea la bornele bobinei atinge valori relativ mici; in momentul
in care curentul scade sub o anumita valoare, rezistenta tiritului creste,
constanta de timp a circuitului scade ?i procesul tranzitoriu se desfasoara
mai repede, fara ca tensiunea la bornele bobinei sa atinga valori periculoase.
Problema nr. 7.65. In figura 7.65, a este reprezentata schema unui
generator de oscilaîi de relaxare cu tub cu neon, utilizat pentru producerea
unei tensiuni variabile in forma de „dinti de ferestrau".
Cunoscind caracteristica i = i{u) a tubului cuneon, sa se determine
legeade variatie in timp a tensiunii la bornele tubului, daca circuitul se
cupleaza in momentul t = 0 la o sursa de curent continuu cu tensiunea
electromotoare E. Se dau: E = 120 V, R = 20 k£i, C = 2 500 pF
Solutie:
Caracteristica tubului se aproximeaza printr-o linie frinta,ca in figura 7.65, b.
In functionarea montajului, se disting urmatoarele etape: a) incarcarea
condensatorului.
Tensiunea este insuficienta pentru a amorsa descarcarea in tubul cu gaz,
deci curentul prin tub este nul.
Tensiunea la bornele condensatorului va varia dupa legea:
t
ue = £(l - ) = 120 (1 - e~2'10<t)
582
t-0
583
b) descarcarea condensatorului.
In momentul tx cind tensiunea la bornele tubului atinge valoarea:
**= Uapr = 110 V
in tub se amorseaza descarcarea. Punctul de funcîonare se va afla pe
portiunea c a caracteristicii. Se poate inlocui tubul printr-o schema
echivalenta, compusa dintr-un generator $i un rezistor (fig. 7.65, c).
Elementele acesteischeme vorfi:
Ee = 35 V
= ctg 9 = 5 k£2
Schema echivalenta a intregului montaj este cea din figura 7.65, d, care
prin teorema generatorului echivalent de tensiune se reduce la cea din figura
7.65, e. Pentru aceasta din urma
&AB
RRe R Re
4 kQ
UAB0 = Ee + Re--—Ee = 42 V AB0 e e n + Re
Ecuatia de descarcare a condensatorului se va scrie:
ut + RABC^=UAB0
a/
de unde
uc = 42 + A c-106*',
in care t' se considera incepind din momentul descarcarii. Constanta de
integrarc se determina din conditia initiala:
la /' = 0, uc= 110 V
Rezulta :
uc = 42 + 68 e-106*'
In momentul t'2 cind tensiunea la bornele tubului atinge valoarea de 60 V,
la care descarcarea inceteaza, reincepe procesul de incarcare a condensa-
torului.
In cazul de fata, rezulta:
t± = 12 • 10"5 s
t2 = 1,33 • 10-5 s
tz = £ + t1= 13,33 • I0"5 s
c) reincarcarea condensatorului.
Din ecuatia circuitului
Ue0 + dt + Ri = E
584
cu conditia initiala
rezulta:
t" = 0,
v ___ E - Uco —
R
uc = 60 — 60 (e-2,104r — 1) = 120 - 60 e~2,l0*r
unde timpul este considerat incepind din momentul inceperii remcarcarii.
Durata reincarcarii rezulta din conditia:
uapr= 110 = 120 — 60 e-2’104'"
de unde
% = 9 • 10"5 s
Procesul continua prin redescarcarea condensatorului s.a.m.d. (fig.
7.65, /).
Perioada oscilatiilor va fi:
T = 4 + % = 10,33 • 10"5 s « 0,1 ms
Problema nr, 7.66, Pe un miez de ferita cu ciclu dreptunghiular de
histerezis sint infajurate doua bobine (fig. 7.66, a). La bornele uneia dintre
bobine care are Nx spire si rezistenâ Rv se aplica un impuls dreptunghiular
de tensiune, de amplitudine U0 si durata T; la bornele celeilalte bobine, care
are N2 spire, este legat un rezistor i?2. Sa se determine intensitatile curentilor
din cele doua circuit e.
Se convine ca impulsul de tensiune aplicat determina un flux magnetic
pozitiv, miezul fiind initial magnetizat pina la saturatie in sensul negativ.
Se vor neglija curentii turbionari.
Se dau:
U0 = 1 V T = 0,15 ms
Nx = 10 spire ^=20
JV2 = 10 spire i?2 = 1 Q
— lungimea medie a circuitului magnetic l = 25 mm ;
— secîunea circuitului magnetic 5 = 6 mm2.
Solufie:
In momentul aplicarii tensiunii, miezul incepe sa se magnetizeze in sensul
pozitiv, punctul de functionare urmind segmentul vertical al ciclului de
histerezis. In tot acest timp, intensitatea cimpului magnetic ramine constants
si egala cu cimpul coercitiv Hc (fig. 7.66, b).
Scriind ecuatiile transformatorului:
N -f- N2^2 — Hc • l (i)
NjS + Rih =U0 at (2)
N2S — + R2i2 = 0
d/ (3)
585
rezulta:
dBd/
uo
*1
N,
v,si, + iai|
l m «J
— const. = a
de unde B = — Bs + at
deoarece la t = 0, B = — Bs (fig. 7.66, c).
Intensitatile curentilor se obtin din relaîile (2) si (3):
u0 - iV,Sa N2Sa
n ------------------------------------- - - “__
586
Aceste relaîi sint valabile pina in momentul cind miezul se satureaza in
sens pozitiv. Aceasta are loc la momentul tx determinat din ecuatia:
Bs = — Bs atx
Dupa acest moment si pina la anularea impulsului de tensiune aplicat,
indue tia magnetica ramine constants, iar intensitatile curentilor sint (fig.
7.66, c): —
h
Ri
i2 — 0
In momentul ^nularii tensiunii la borne, ambii curenti se anuleaza. Numeric:
j
tl = 0,143 mS B = — 0,2 + 2,8 • 10*t
( i1 = 0,415 A pentru t < tx \ h 0,5 A pentru T > t > tl
* i1 = 0 pentru t > T
f 4 — — 0,168 A pentrut < tY
1 i.2 = *P pentrut > tl
fi
Problema nr. 7.67. Pe doua miezuri identice din ferita cu ciclu
dreptunghiular de histerezis (fig. 7.67, b), se gasesc cite trei bobine ca in
figura 7.67, a. Bobi- nele cuNx spire, legate in opozitie, sint
alimentate de la osursadecurent
alternativavirid tensiunea la borneux = Ulm sin to/. Circuitul
secundar,
format din bobinele cu N2 spire, legate de asemenea in opozitie, functioneaza
in gol. Celelalte doua bobine, Cu cite N0 spire, formeaza circuitul de
comanda. Daca circuitul de comanda nu este alimentat, tensiunea la bornele
secundare este nula; daca se alimenteaza circuitul de comanda de la o sursa
de curent continuu sub tensiunea la borne U0, la bornele secundare apare o
tensiune alternative care dupa citva timp se anuleaza. Sa se determine
aceasta tensiune, intervalul de timp dupa care se anuleaza si intensitatea
curentului din circuitul primar.
Se presupune ca miezurile erau initial magnetizate in sens negativ, drept
sens pozitiv fiind ales cel determinat de curentul de comanda intrind prin
bornele polarizate. Se vor neglija curentii turbionari.
Date numerice:
Ux = 0,5 V Nx = 100 spire R0 = 100 Q.
U0 = 5 V N2 = 200 spire = 100 a
N0 — 100 spire / = 10 kHz
— lungimea circuitului magnetic l — 40 mm;
— sectiunea circuitului magnetic 5= 12 mm2.
587
Solutie:
Notind cu $fl, respectiv <E>/2 fluxurile fasciculare din cele doua miezuri,
ecuatiile circuitelor de intrare si de comanda au forma:
u
i = Ri1 + N1 —(O^ 0/2)
UQ = R0i0 + N0^(^fl+cS>f2)
Daca nu se aplica semnalul de comanda, starea magnetic a a celor doua
miezuri nu se va schimba, deoarece intensitatea curentului alternativ care
apare in circuitul primar, determinate presupunind fluxul magnetic constant,
^ =-^ = 0,5-1 O'2 sin to.' (1)
i?l
588
este insuficienta spre a crea un cimp superior celui coercitiv:
Ni[ = 0,5 sin u>t < He • l = 100 • 40* 10”3 = 4 A
De aici se deduce ca in absenâ semnalului intensitatea curentului din
primar e data de relatia (1).
La aplicarea semnalului de comanda, daca el are o valoare suficient de
mare, starea de magnetizare a miezurilor se va modifica. In tot acest timp,
intensitatea cimpului magnetic ramine egala cu Hc, incit:
N1i1 + N0i0 = Hcl, pentru miezul (/)
— N1i1 + N0i0 = Hcl, pentru miezul (2)
de unde rezulta:
h = 0; i0
Hcl
No
d(
^/i . i 111 ■ Up — Rpio
at ~ 2 2 Ni
d
^/2 _ _ “l , U0 - *0*0
dt .2 iVj 2N0 W
De aici se deduce conditia ce trebuie indeplinita pentru a putea avea loc
acest proces: avind in vedere ca initial fluxul era negativ, el nu poate varia
decit in sens crescator, incit trebuie sa aiba loc inegalitatea:
^0 — ^QlQ ^ ^1CT
2 N0 2iVj
indeplinita cu valorile numerice date.
Din relatiile (2) rezulta:
= - BsS
< )
I /2 = — B'sS -H
f + _Um_ (1 _ cos ^ 2 Nn 2 A^co ' '
u0 —
2 Na
t—
2 iVjeo
(1 — COS <o/),
(3)
unde s-a pus conditia ca la t = 0, 0/1>2 = — BsS.
Tensiunea la bornele infasurarii secundare va fi:
«* T -^2 ^ (°/i - ®/*) =~Uim sin at
Dupa un anumit timp tlt cele doua miezuri se vor satura din nou, in sens
pozitiv, incit din nou (fig. 7.67, c):
ix = 0; «2 = 0
t0 — UJRQ
589
Valoarea lui tx rezulta din conditia:
0/i>2 = BsS
Neglijind componenta alternative a fluxului, care e relativ mica, se obtine:
4
, „ B8SN0
------------------------------------------------
U0 *o*o
In cazul de fa|a:
ix = 0,5 • 10-2 sin <&t respectiv ix — 0 u2 = 0 respectiv u2 = sin o>t (D/h2 =
- 2,4 • 10"6 + 4,5* 10’3 t ± 10~8 (1 - cos <o/), in timpul procesului tranzitoriu.
tx = 1,06 ms.
Problema nr. 7.68, Sa se determine legea de variatie in timp a amplitudinii
intensitatii curentului din circuitul de utilizare al unui amplificator magnetic,
daca in momentul t = 0 circuitul de comanda se cupleaza la o sursa de
curent continuu cu tensiunea electromotoare £*0 (fig. 7.68, a),
Se dau:
u = Um sin (cd + <p); Um = 100 V; / = 50 Hz N = 1 000 spire; N0 = 10 000
spire E0= 10 V; R0 — 500 £1; R = 200 Q
Curba de magnetizare a miezului magnetic se va aproxima cu ajutorul
relajiei:
0 = a sh (J 0/) cu a = 2, (As), b = 2 • 104 Wb*"1
u
Fig. 7.68, a, b
590
Se vor neglija armonicile de or din superior si curentii turbionari.
Solutie:
Fie
i = Im sin to*; 0/l)t = ± 0/# + <D/m sin <0/
Ecuatia circuitului principal va fi:
+ Ri = u = TJm sin (to* + 9) (1)
at
591
in care
=
®ti + ^2 ^ sin cot — N<f>fo +
+ N<S)fm sin cot = 2N<S>fm sin cot (2)
Inlocuind in expresia curbei de magnetizare, se obtine:
01>2 = ash [± 6O/0 + b 0/m sin <o2] (3)
Valoarea medie, respectiv fundamental solenatiei se obtine folosind
dezvoltarea in serie de la problema 7.46 §i este: ♦
0(i°2 = * sh (6<D/0) I0 (M/m)
0^ = 2 a ch (JO/0) I2 (b<&fm) sin cot (4)
incit intensitatile curentilor din circuitul de comanda §i de utilizare se pot
considera:
*o =^-sh (J0/o) xo (Mv»);
*i = ^ ch (M>,o) xi (J<1>/m) sin
Din relatiile (1), (2) si (5b) se deduce:
2N 3>/m u cos + — R ch (b<&f0) Ix (60/m) sin co/ = N
= Um cos 9 sin co^ -1- Um sin cp cos cotf sau, identificind termenii in sinus
si cosinus:
2N co<D/m = t/m sin cp
-fch (bO/0) I, (M/m) = Umcos ?
(5 a) (5 b)
(6)
S-a presupus ca amplitudinile fluxurilor variaza relativ incet, adica: Din
relatia (6) eliminind variabila cp, rezulta:
ch («<!.„) - OSL-
2 aR N
(?)
Ii (b^fm)
Cu aceasta relate se traseaza o curba (fig. 7.68, c): O/0 = f(<D/m) (v.
tabelul 7.68, a), iar din (5b) se deduce
*0 = f(<D/0) (v. tabelul 7.68, b)
592
Tabelul 7.68, a
1,
W 0, 0, 0, 1, 1, 1, 1, 1, xl
&ftn 5
b 2 4 8 2 4 44 48 52 O-4
6
1, Xl
W 3, 3, 2, 2, 1, 1, 1, 1,
2 O"
b 54 14 66 12 78 7 6 46 4
5
Tabelul 7.68, b
W 0, 0, 1, XlO"
fc/o 1,78 4
b 0 4 8 2 1,6 2
J 1, 2, 5, 11,7 22,6 XlO"
0 (A) 0 15 3
01 72 84 6 6
Din ecuatia circuitului de comanda
2N0^+R0i0 = E0
at
inlocuind si valorile numerice, se deduce:
t=2•
103 f----------------------------------------^2----
J 1 - 50 i0 (®/0)
(8)
Trasind curba cp(Of0) =------ inteerala (8) se calculeaza grafic,
f
l-50i0(G>/0) .
timpul dupa care curentul de comanda atinge o valoare i0 aleasa arbitrar,
fiind definit de aria cuprinsa intre curba <p, axele de coordonate si ordonata
corespunzatoare valorii O/0 (v. fig. 7.68, b).
Rezultatele sint date in tabelul 7.68, c:
Tabelul 7.68,0
10-
0,
*/o 4(\Vb 1,7 1,75 1,78
4
) 0 0,8 1,2 1,6
0,
0,17
t (s) 0 08 0,27 0,43 0,48 0,52 0,54
2
4
Din legea de variatie in timp a componentei medii a fluxului magnetic O/0
(it), cu ajutorul relatiei (5b) si al relaîei dintre O/0 §i (tabelul 7.68, a) se
deduce legea de variatie in timp a amplitudinii primei armonice a curentului
din circuitul de utilizare Ilm = i(t).
Rezultatele sint date in tabelul 7.68, d si in figura 7.68, d.
Tabelul 7.68, d
17 27 43 48 52
t ms 0 84 540
2 0 0 0 0
W 0, 0, 1, 1, 1, 1,
®fo 1,78 X 10"4
b 0 4 8 2 6 7 75
W 1, 1, 1, 1, 1, 1, 1,
1,4 x 10"4
b 6 6 59 56 48 44 41
m 18 25 48 98 18 21 22
Im 225
A ,9 ,4 ,2 ,6 7 0 3
593
Problema nr. 7.69. Un condensator nelinear avind caracteristica q = f{Uc)
reprezentata in figura 7.69, b, este incarcat sub o tensiune U0 — 250 V apoi
este cuplat la bornele unei bobine care are inductivitatea L = 1 mH si rezis-
ten(a neglijabila (fig. 7.69, a). Sa se traseze traiectoria in planul fazelor a
procesului tranzitoriu. Solufie:
Ecuatia circuitului de descarcare a condensatorului are forma
0 (1)
Combinmd ecuatia (1) cu legea conservarii sarcinii electrice, care are forma:
$i introduced notable:
x = q) y = ; Uc (q) = uc (x) = f(x); ^ = k, (3)
cu ax
rezulta relatia:
{{%) = — kLy (4)
Ecuatia (4) este ecuatia familiei de isocline, k reprezentind panta traiec-
toriei in planul fazelor in punctul de intersecfie cu izoclina corespunzatoare
ei. Jinind seama de scarile axelor de coordonate, se deduce
tg<p = &-10“5, (5)
unde unghiul <p reprezinta unghiul dintre tangenta la traiectorie axa ab-
sciselor.
594
Fig. 7.69, c
Calculele efectuate cu formulele (4) si (5) dau urmatoarele rezultate:
±2.10- ±1.10- ±6.10- ±8.10- ±10.1
6 6 6
X « 0‘6
f(x) ±20 ±45 ±80 ±130 ±250
10 30 ±0,34
y SIV~3 ° 6 ±0,78 ±1,38 ± 2,2o T4.31
45
10s ° TO,2 ±0,45 T0,8 ±1,3 ±2,5
Vs ■ 60 ±0,11 ±0,46
TO,26 TO,75 ±1,44
io3 ° 6 3
0o
00 0 0 0 0 0
Isoclinele corespunzatoare valorilor negative ale lui k se obtin schimbind
semnul ordonatelor .
Trasind familia de isocline, traiectoria reprezentativa din planul fazelor se
traseaza incepind din punctul x = q = q(t/0) = q(250) = 10 • 10“6 coulombi;
i(o) = y(0) = o.
Se obfine o curba inchisa, care se va parcurge in sensul acelor de
ceasornice (fig. 7.69, c). Aceasta traiectorie descrie un proces oscilatoriu
neamortizat.
595
Problema nr, 7.70. Sa se rezolve problema precedents in cazul in care
bobina are o rezistenta R = 100 Q.
Solutie:
Ecuatia circuitului in care se descarca condensatorul este:
Ri + L — — uc = 0 c
Folosind aceleasi notatii ca in problema precedents, ecuatia isoclinelor
rezultS de forma:
i(x) = -(R + kL)y
k 0 105/ fZ
9 0° 20°
X
2 4 6 8 10 2 4 6 8 10
10~«
- - - - - - - - -
0, 0,4 0, 1, 2, 0,1 0,2 - 0,8 1,5
y 2 5 8 3 5 2 8 0,5 2 8
596
k 105 y~3 • io5
9 45° 60°
X
2 4 6 8 10 2 4 6 8 10
10~6
- - - - - - - - - -
0, 0,2 0, 0, 1, 0,0 0,1 0,2 0,3 0,6
y 1 2 4 65 25 5 2 1 5 7
—
k 5
00 —io / y 3 105 — |/ 3 - 10s
9 90° —30° —
O1
s
X 45°
x=
---- o 2 4 6 2 4 6
0
10-6
- -
0,4 1,0 — — 0,2 0,6
yI- 7 7 1,9 7 2 1,1
Pentru abscise negative, curbele se obîn prin simetrie in raport cu
originea. Trasind traiectoria reprezentativa a procesului tranzitoriu, incepind
din punctul:
x = q(Ueo) = 10 • 10-6C; y
di dt
=0
t=0
Se ofrfine o spirala care tinde, pentru t-ôo catre originea sistemului de
coordonate (fig. 7.70). Procesul tranzitoriu va fi deci un proces oscilatoriu
amortizat.
Problema nr. 7.71. Pentru generatorul de oscilatii de relaxare cu tub de
neon din figura 7.71, a, sa se traseze traiectoria punctului reprezentativ al
starii in planul fazelor, daca rezistorul R are rezistenta: a) R = 8 kil; b) R = 20
k£l.
Sa se determine calitativ pentru fiecare din cele doua cazuri legea de
variatie in timp a tensiunii la bornele condensatorului, daca circuitul se
cupleaza la sursa in momentul t = 0, condensatorul fiind initial neincarcat.
Caracteristica tensiune-curent a tubului cu neon din figura 7.71, b se va
aproxima printr-o linie frinta.
Sa se determine de asemenea valoarea limita a rezistentei R la care apar
oscila|ii.
Se dau: E = 120 V, C = 2 500 pF Solutie:
Aplicind teoremele lui Kirchhoff, se obtine:
£ = ## + af+jRC—*1
c
dt
Introducind notatiile:
x:
duc
dt
597
Fig. 7.71
se obfine ecuatia traiectoriei fazice:
y= = 5 • 104[120 - * - Ri(x)] (1)
BC
Pentru valorile indicate ale rezistentei se obtin urmatoarele rezultate: a.
Pentru R = 8 k£2:
1
1
X 0 60 80 100 0
i(x 9, 13 ...
) 0 0 5 5 0 3 2 0 1 ,4 0 xio~3
- -
60 30 10 10 20 16 10 6 43 5 ...
y 0, 0 0 0 0 80 8 0 0 5 0 xio~4
b. Pentru R = 20 kiQ-:
1
1
X 0 60 80 100 0
i(x 9, 13 ... xio-
) 0 0 5 5 0 3 2 0 1 ,4 0 3
- -
24 -
12 - - 28 40 49 2 ... xio4
0 40
y 0 80 80 80 8 0 6 0
Cu aceste valori s-au trasat figurile 7.71, c $i 7.71, d.
Discufie:
a. R = 8 kQ.
La t = 0 (momentul cuplarii la sursa), punctul reprezentativ al starii se afla
pe axa ordonatelor (x = uc = 0), deoarecc se presupune condensatorul initial
neincarcat.
Cele trei segmente de dreapta reprezentind traiectoria fazica nu pot fi
parcurse in orice sens. Intr-adevar, din ecuatia (1), derivind in raport cu
timpu , se obtine:
— = — 5 -lO4/— + R —1= — 5 • 10*fy + R — — ) =
di \dt dl } 1 ««
= 5.10.5,(l + Rii)__5.,0<y(l+s£)
— Pe segmentul (a): — = 0, care corespunde segmentului (a) de pe carac-
du
teristica i(w);/|eci ^ < 0, incit sensul permis e cel indicat de sageata (fig.
7.71 > c), (y scazStor).
— Pe segmentul lb): — =— = — 104, de unde — < 0, rezultindsensul
du Ax (6) d^
indicat pe figura.
— Pe segmentul (c): — > 0, si se obtine:
du
pentru v>0, — < 0 -*■ y scade
r
' '459 d/
pentru y < 0, — > 0 -> y create.
599
Starea initiala fiind cea de mai sus, punctul reprezentativ va parcurge deci
segmentul (a) pina la extremitatea din dreapta, apoi va sari brusc pe
segmentul (c), pe care-1 va parcurge pina in punctul M, unde procesul
tranzitoriu ia sfirsit. Acest lucru se traduce in timp in modul urmator:
tensiunea * creste din ce in ce mai meet (v scade) incepind de la x = 0 pina
la x = Uv Aid, brusc, ea incepe sa scada (y < 0) din ce in ce mai incet, pina la
o valoare Uoo = 68 V, cind procesul tranzitoriu inceteaza; este deci un
proces aperiodic (fig. 7.71, e).
b. R = 20 kfi.
Un rationament asemanator indica sensurile de parcurgere ale diverselor
segmente ale traiectoriei fazice reprezentate in figura 7.71, d. Se constata ca
punctul de intersectie cu axa absciselor este, de data aceasta, un punct
nestabil; se constata de asemenea existenta unui ciclu limita avind forma
unui patrulater cuprins intre abscisele x = 110 si x = 60 V. Schema va genera
deci oscilatii intretinute, tensiunea la bornele condensatorului variind intre
limitele de mai sus (fig. 7.71, /).
c. Valoarea critica a rezistentei R la care apar oscilatii se obtine in cazul in
care traiectoria fazica are forma din figura 7.71, g, care asigura existenta
unui ciclu limita.
Din ecuatia (1), punind condi{ia:
la x = ust = 60, x = 0
se obtine:
Rcr = 12 kD.
Se pot trage aceste concluzii §i daca se studiaza pozitia punctului static
de funcîonare, determinat trasind in planul caracteristicii tubului cu neon
dreapta de sarcina (aceasta se poate face, deoarece in regim stationar
curentul prin condensator e nul, incit prin rezistenta î tub va circula acelasi
curent).
Se constata, ca pentru R = 20 k£X punctul static de functionare se afla pe
portiunea din caracteristica tubului cu rezistenta dinamica negativa, pe cind
pentru R = 8 kD, el se afla pe o portiune cu rezistenta dinamica pozitiva.
7.7. STABILITATEA IN CIRCUITELE CU ELEMENTE NELINEARE
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 7.72. Un circuit alimentat sub o tensiune continua U0 e
compus dintr-un rezistor R, o bobina L si doi electrozi intre care se produce
un arc electric, legate in serie. Parametrii circuitului se aleg astfel incit
dreapta de sarcina sa intersecteze caracteristica ua(i) a arcului electric in
doua puncte. Sa se studieze stabilitatea functionary in fiecare din aceste
puncte.
600
I
Solutie:
Scriind ecuaîile lui Kirchhoff pentru mici variatii ale curentilor fata de
starea de referinta, se obtine:
+ + 3,)A* = 0.
at
unde Rd = este rezistenâ dinamica a arcului electric.
di
Conditia de stabilitate este ca radacinile ecuatiei caracteristice sa fie
negative, adica:
R Rd > 0
de unde rezulta
R>\Rs\
fiind negativ.
In punctul A, |i?d| < R, deci acesta este un punct stabil. Dimpotriva, in B,
1^.1 > R, regimul de functionare fiind nestabil; orice abatere, cit de mica,
fata de acest punct, muta punctul de functionare in A.
Problema nr. 7.73. Sa se studieze stabilitatea circuitului din figura 7.73,
daca tensiunea la borne si rezistenta de sarcina sint astfel alese incit dreapta
de sarcina si caracteristica arcului sa se intersecteze in doua puncte.
Solutie:
Scriind ecuatiile lui Kirchhoff pentru variatii mici ale curentilor fata de
starea de referinta, se obfine:
d(A z)
-(- + —) A< = 0
C[R Rd)
d t ' C\
Conditia de stabilitate este:
- + — > 0 R Rd
de unde
R < 1^1
Se constata ca de data aceasta punctul A este nestabil, pe cind punctul B
este stabil.
601
Problema nr. 7.74. Un circuit electric e format dintr-o dioda tunel, a carei
caracteristica tensiune-curent este data in figura 7.74, b% conectata in serie
cu un rezistor R = 40 £2, cu o sursa E = 0,6 V, care polarizeaza dioda in
sensul de conductie si cu un generator de impulsuri e. Sa se arate ca pentru
e = 0, schema are doua stari stabile de funcfionare. Sa se determine
amplitudinea pe care trebuie sa o aiba impulsurile de tensiune date de
generatorul e pentru a se produce trecerea dintr-o stare in cealalta.
Schema echivalenta a diodei tunel, pentru semnale mici, este data in
figura 7.74, c. In aceasta schema Cd este capacitatea (parazita) dintre elec-
trozi, L este inductivitatea firelor de legatura, Rc este rezistenfa de contact,
iar Ra rezistenta dinamica.
Solutie:
Se traseaza dreapta de sarcina, determinate de punctele
(E, 0)si(0,^-).
Se observa ca dreapta de sarcina intersecteaza caracteristica diodei in
trei puncte: A, B §i C. Dintre acestea, A si B sint stabile, iar C este nestabil.
Intr-adevar, din schema echivalenta a circuitului pentru mici variatii ale
curentilor (fig. 7.74, d) se deduce ecuajia diferentiala:
L^ + lfi+±l«
d fi [ CJRj d t
A*i = 0
CRd
in care s-a neglijat Rc ^ R.
Ecuaîa caracteristica are forma:
L
CRd
i ^ 4- Kg __ Q CRd
602
Conditia de stabilitate, care cere ca toate radacinile ecuaîei
caracteristice sa aiba partea reala negativa, se traduce prin aceea ca toti
coeficientii ecuatiei trebuie sa aiba acelaî semn, adica:
R 4- Rg CRd
>0
R
CRd
>0
In A §i B, Rd > 0, deci conditia este indeplinita.
In C, Rd < 0, in plus \Rd\ < R, deci
RIR
---------------------------- < 0, deci sistemul este nestabil.
CRd
Amplitudinea semnalului necesar pentru a trece circuitul din starea A in
starea B se otyine trasind dreapta de sarcina limita, tangenta caracteristicii.
Se obtine e± = 250 mV. Invers, pentru a trece circuitul din starea B in starea
A, va fi necesar un impuls negativ de tensiune e2 = — 180 mV.
Problema nr. 7.75. Rezistenta unui element Hall variaza in functie de in-
ductia magnetica din element dupa o relate de forma:
Rm =
reprezentata grafic in figura 7.75, b. pentru elementul SBV 525 (circuitul de
masura este in gol). Se poate realiza un generator de oscilatii intretinute, a
carui schema e reprezentata in figura 7.75, a, introducind un element Hall in
intrefierul unei bobine care are L = 0,1 H, N = 100 spire, suprafata polilor 5 =
0,5 cm2 $i care poate fi considerate nesaturata.
Sa se determine conditia de producere a oscilatiei in montaj.
Dace: R = 1 k£2, r = 1 Q, C = 1 000 pF, sa se determine tensiunea
electromotoare minima la care pot aparea oscilatii.
Solutie:
Deoarece bobina L este nesaturata, inductia magnetica B va depinde
linear de i2:
5=^
s
_o
NS
- Zo
NS 2
incit
R
m — R 0 + ^2
Presupunem circuitul aflat intr-un regim static de functionare:
(h)o — Ao —
(^2)0 — ^20 — 0 E
R + RmOz — 0) R -f- i?0
Fig. 7.75
603
Pentru variaîi mici Ai ale curenjilor fa{a de aceasta stare, se pot scrie
ecuatiile lui Kirchhoff:
R [Aix + Ai2) + A(RJJ' = R(Ai1 + Ai2) + A[(R0 + =
— R(Ai1 -j- Ai2) “1- RQA{^ kI10Ai2 — 0 rA*, + L-^.+ ± jA*2d* = A(RmH)0=
= + kl10te2
Eliminind pe Aiv se obfine:
2 a
L d (At2) d(Ai2) [• R0(R + kl10) d/ ‘ di f Ji + R0
Ecuatia caracteristica este:
?L+p\r + - îo] + ^ = 0
Notind: L = a,
kh
O] + Â*2
i? + i?0
-kh 0
£ __
C ~~
b
Condijia de oscilajie este ca radacinile ecuatiei caracteristice sa fie complexe
$i sa aiba partea reala pozitiva. De aici rezuita:
b < 0; A = b2 — 4 ac < 0
Prima condi{ie da:
Ek[\- —> r(R + R0) + RR0
V JR + -R0/
In exemplul numeric dat:
= = 40; R0 = 2Q
AI2 AB A12 l NS
de unde:
b=A=
1+
E > 1 (1 OOP + 2) + 2 • 1 000 ^ 75 y
40| 1------------- - - -1
1000 + 2/
(l 000 + 40---—- -)
^ 1000 + 2/ 40 • 75
1 000 + 2
b2 — 4 ac x — 4 — = — 4
C 10-»
1000 + 2 0,1
= 0 4 • 10®
604
= 3160 Hz
Frecventa de oscilatie va fi:
f — “p = y4 • iq8 _2 • iq4
J0 “ 2K 2K 2K
Problema nr. 7.76. In figura 7.76 e reprezentata schema unui oscilator cu
efect Hall. Elemental Hall, situat in intrefierul unui circuit magnetic al unei
bobine de inductivitate L, este strabatut de curentul continuu I. La bornele a
si b, intre care apare tensiunea Hall, este conectat un circuit format din
bobina L de mai sus, un rezistor R si un condensator C. Elementul Hall este
conectat astfel incit tensiunea Hall sa fie de sens opus caderii de tensiune
rezistive.
§tiind ca tensiunea Hall are expresia:
UH = kHH
si ca rezistcnta elementului Hall intre bornele a si b este Rab, sa se determine
relatia care trebuie sa existe intre parametrii schemei, pentru ca in circuit sa
apara oscilatii.
Solutie:
Ecuatia circuitului se scrie sub forma:
L — u,ab + Ri H— { i&t = 0
d£ CJ
unde
U
ab = Rabi UH “ ab ft
Inlocuind in ecuatia circuitului si derivind, se obtine ecuatia diferentiala:
L^
di2
sau
d2i
cU2
unde
di_ d /
l.
—i
c
\ dl , 1.
— m)- ----i
61 LC
m=
k„i
R + Rab
Se observa ca pentru m ^ 1 sistemul este nest abil.
Intr-adevar, radacinile ecuafiei caracteristice sint: R 4- Rob ,
y\, 2 = ■
2L
■ (1 — m) ±
2 1/ l L J LC
Pentru m = l se obtin radacini imaginare:
HKfc:
Fig. 7.76
605
de unde
i = A sin <o02;
1
\LC
Pentru m > 1, radacinile vor avea partea reala pozitiva, soluble fiind:
i — Besin
=
i(
(w- 1)
2
lii acest al doilea caz, amplitudinea, teoretic, tinde catre infinit; practic, ea
va fi limitata la o anumita valoare, datorita nelinearitafii elementelor.
Problema nr. 7.77. Caracteristica tensiune-curent a unei diode tunel (fig.
7.77, a) are o porfiune descendenta, caracterizata printr-o rezistenta
dinamica negative ; acest fapt permite realizarea unui oscilator ca acela (de
exemplu) care este reprezentat in figura 7.77, b. Sa se arate ca parametrii
schemei determina un regim nestabil de funcîonare $i, ca urmare, in sistem
apar oscilatii. Schema echivalenta a diodei este data in figura 7.77, c in care
Rd este rezistenta dinamica, Cd este capacitatea parazita dintre electrozi, Ls
sint inductivitajile parazite, Rs rezistenta contactelor.
Se dau: E = 1 V, Rx = 80 fi, L = 1 mH, C — 1 000 pF,
R2 = 1 Q, Cd= 150 pF, Ls = 10~9 H, Rs = 1 H
Solutie:
Se determina punctul static de funcîonare, aflat la intersectia caracteris-
ticii diodei cu dreapta de sarcina definite de punctele:
Se obtine:
Au A i
= — 10 £1
Se presupune ca, faâ de aceasta stare de referinâ, in care curentii sint
70, 710, 720 = 0, acestia sufera mici variaîi:
i — IQ + A i
H — Iio H — ^20 +
Se reprezinta schema echivalenta pentru mici variajii ale curentilor (fig.
7.77, d). Scriind in aceasta schema ecuajiile lui Kirchhoff pentru mici variatii,
se obtine:
(L + Ls) H + (i?2 + Rs + Rd +
+ Rs +
Cd R d
+ A± Ls \ ii +(l + fl2 + ^+fidk-> + Ca Rd I l C CdRa )
CCdRa
606
d
Fig. 7.77 b, c, cl
(s-a neglijat influenza rezistentei Rv aceasta avind o valoare relativ mare si
fiind legata in paralel).
Inlocuind cu valorile numerice, se obtine ecuatia caracteristica:
1,5 • 10"21 p3 - 10~12p2 + 10~sp~l = 0
Radacinile sale sint:
Pi = 0,8 • 109; p%= + j 2,82 • 106; p3 = - j 2,82 • 106
Rezulta deci un proces oscilant cu amplitudinea crescinda, pina cind e
limitata de caracteristica nelineara a diodei.
Frecvenja oscilatiilor care apar este:
/= — =^106 = 0,447 MHz
2TC 2K
Pentru anxorsarea oscilatiilor este necesar un impuls care sa aduca
punctul de functionare pe porfiunea descendenta a caracteristicii.
Observat ie: s-ar putea evita calcularea r&d&cinilor ecuapei caracteristice,
aplicind criteriul Routh-Hurvvitz; pentru o ecuape de gradul trei, acesta arati
c5. una din condip- ile de stabilitate este ca top coeficienpi ecuapei
caracteristice s5. aib3. acelasi semn. Se vede tik in cazul de fata, aceasta,
condipe nu este indeplinita,, deci sistemul va fi instabib
Problema nr. 7.78. Un circuit electric este compus din doua diode tunel
identice legate in serie cu doua surse de t.e.m. egale, cu E = 0,2 V (fig. 7.78,
a). Caracteristicile volt-amper ale diodelor sint reprezentate in figura 7.78, b.
Sa se arate ca montajul admite trei stari distincte de functionare, dintre
care numai doua sint stabile.
Sa se determine valoarea tensiunii UAR dintre punctele A si B din figura
7,78, a.
Schema echivalenta a diodei tunel este data in figura 7.77, c, C fiind
capacitatea parazita, iar Rd rezistenta dinamica.
Solufie:
2E = Udl + Ud2
607
de unde
aîile lui Kirchhoff pentru variatii mici ale static de functionary

Ual = 2E- Ui2
Punctele de funcîonare se obînintersectindcurbele
I(^«) 1(2^-^
Se obîn trei puncte de funcfionare Slt S2, S3. Se poate demonstra ca
starea determinate de punctul S3 este nestabila.
Pentru aceasta, se inlocuiesc diodele cu schema echivalenta si in circuitul
astfel format se scriu ecu- curentului in jural punctului
2Rdl(M - Aix) + Rd2(M - AI2) = 0
dt
2L = - f Atjd/4- - f A*,d/ = 0
d/ C J CJ
De aici se obtine ecuatia:
jidCL^^ + L-^ + R = 0
unde s-a presupus
d/2
dt
Rdi — Rd2 — R&
pentru punctul S3 de funcjionare.
Ecuatia caracteristica este:
RdLCp2 L p -j- Rd = 0
Deoarece Rd < 0, ecuatia caracteristica are cel pu{in o radacina pozitiva
sau cu partea reala pozitiva, deci starea este nestabila.
In cazul de fa {a, regimurile de funcîonare in cele doua stari stabile vor
fi :
In Sx: Udl = 0,03 V In S2: Udl = 0,37 V
Ud2 = 0,37 V U4t = 0,03 V
I — 9,5 mA I = 9,5 mA
Tensiunea UAB este;
UAB = E- udl
ji rezulta:
In SL: U4B = 0,17 V In S2: UAB = — 0,17 V
Se observa ca in cele doua stari stabile se obfin pentru UAB valori egale $i
de semne contrarii.
608
Capftolul 8
BOBINA CU MIEZ DE FIER, TRANSFORMATORUL ELECTRIC SI MASINILE
ELECTRICE DE CURENT ALTERNATIV
8.1. BREVIAR PRIVIND BOBINA CU MIEZ DE FIER,
TRAN SF ORMATORUL ELECTRIC §1 MASINILE ELECTRICE DE CURENT
ALTERNATIV
8.1.1. BOBINA ELECTRICA CU MIEZ DE FIER
Bobina electrica cu miez de fier este un element de circuit electric
nelinear, format dintr-un miez feromagnetic in jurul caruia se infaôara un
conductor electric care constituie infasurarea bobinei. Cele doua capet e ale
infaûrarii constituie bornele bobinei; prin intermediul bornelor bobina poate
fi alimentata prin aplicarea unor tensiuni continue sau variabile in timp.
In studiul electrotehnic al bobinei cu miez de fier intereseaza calculul $i
separarea pierderilor de putere din fierul ei, determinarea variatiei in timp a
curentului absorbit de bobina cind la bornele ei se aplica o tensiune a carei
variatie in timp e cunoscuta, sau reciproc, determinarea variatiei in timp a
tensiunii ce ar trebui aplicata bobinei atunci cind se cunoaste variajia in timp
a curentului absorbit si in fine determinarea schemei ei echivalente.
8.1.1.1. Pierderile in fier. In regim variabil in miezul feromagnetic al
bobinei se produc pierderi prin curenti turbionari (curenti Foucault) si pierderi
prin histerezis.
Pentru bobinele al caror fier este alcatuit din tole si este supus unui flux
magnetic armonic a carui frecventa este suficient de mica pentru ca
adincimea de patrundere a cimpului electromagnetic in mediul feromagnetic
al tolei sa fie cu mult mai mare decit grosimea tolei, pierderile active
specifice ^>Tprin curenti turbionari raportate la unitatea de masa se pot
calcula cu relatia:
PT =-f-&PBlax, in ^ (8.1)
6?r kg
in care: p este rezistivitatea tolei, in Dm;
Y — densitatea de volum a masei tolei, in kg/m3;
A — grosimea tolei, in m;
609
/ este frecventa variatiei in timp a fluxului magnetic si deci a inductiei
magnetice, in Hz;
Bmax — amplitudinea inductiei normale pe sectiunea transversala a tolei, in T.
Relatia (8.1) presupune ca celelalte doua dimensiuni ale tolei sint cu mult
mai mari decit grosimea lor si ca fluxul magnetic se repartizeaza uniform pe
sectiunea tolei.
Pierderile specifice pe unitatea de masa datorite fenomenului de
histerezis sint calculable cu relatia:
. WH'f A W
(8.2)
PH = . in , r ks
teoremei lui Warburg,
wH — i H d B = a • b • Sa, in (8.3)
ciclu
in care
S* este aria planimetrata a ciclului de histerezis, in m2; a —- scara in
2
abscisa a ciclului, in A/m ;
b — scara in ordonata a ciclului, in T/m.
O expresie utila pentru calculul acestor pierderi este relatia experimentala
a Iui Steinmetz:
w„ = r
jnn
JD
max>
(8.4)
unde :
Bmax este amplitudinea inductiei, in T;
n si 75 sint constantele de material determinabile pe cale experimencala si
dependente de natura materialului feromagnetic.
Pierderile specifice totale pot fi exprimate deci prin relatia:
pFe — PH~\~ PT — \~kT'f*, in (8*5)
kg
iar pierderile totale pentru un miez de masa m:
PFe = W pFe = PH + PT — &T ' P> W (8.6)
unde la frecventa data coeficientii kH si kT si tespectiv KH si KT depind de
amplitudinea inductiei din tole.
Separarea pierderilor la orice frecventa care implica determinarea
coeficientilor kH si kT se poate face masurind aceste pierderi la doua
frecvenê /2 si /2, dar conservind amplitudinea inductiei. Daca p?e\ si pFc2 sint
aceste pierderi specifice, din relatia de mai sus se obtine:
k
H—
k rp
PFe2‘ fl PFel * ft flfi (fl f2)
PFel * fi Ppe2 * fl fMfl - ft)
KH = kH • m; KT
A w
1
n
1
kg
1
Hz
1
\V
i kg
n (Hz
)*
II
Ei
8
(8.7)
(8.8)
610
In practica inginereasca acesti coeficienti se determina grafic trasindu-se
dreapta,
Hz <S9> reprezentata in figura 8.1.1, prin punctele (/i'”p^j —7^"] ^

cores unz
P ^toare aces-
tor doua masuratori de pierderi.

Ordonata la origine da coeficientul KH, iar coeficientul unghiular al dreptei
da coeficientul KT.
8.1.1.2. Variaîa in timp a marimilor bobinei cu miez de fier. Pentru deter-
minarea variajiei in timp a diferitelor marimi caracteristice ale bobinei este
necesara cunoasterea caracteristicii de magnetizare a miezului, adica a
curbei 0 = ®(i), care reprezinta variatia fluxului util in funcîe de curent,
curba echivalenta cu curba de magnetizare a miezului B = B(H), daca acesta
e magnetizat uniform. Calculul se poate face grafic sau analitic, dupa cum
dependence 0 = O(i), respectiv B = B(H) sint date grafic sau aproximate prin
expresii analitice.
In general, pentru a tine seama de efectele rezistenêi infaûrarii $i ale
fluxului de dispersie se fac calcule iterative.
8.1.1.3. Schema echiValenta a bobinei cu miez defier. Fiind un element
de circuit nelinear, datorita nelinearitaîi caracteristicii de magnetizare a
fierului, o bobina cu miez de fier alimentata sub o tensiune la borne
sinusoidala absoarbe chiar $i in regim permanent un curent nesinusoidal §i
reciproc, alimentata cu un curent sinusoidal capata la borne o tensiune
nesinusoidala.
Pentru a utiliza totuî metodele teoriei circuitelor electrice lineare $i in
cazul bobinei, aceasta se inlocuie^te printr-o schema echivalenta conceputa
de regula pentru cazul alimentarii bobinei sub o tensiune sinusoidala §i ai
carei parametri pastreazd valori constante numai dacd valoarea efectivd si
freeventa tensiunii de aliment are _ ramin invar labile.
In* acest scop, in locul curentului nesinusoidal real absorbit de bobina, se
opereaza cu un curent sinusoidal echivalent de aceeasi valoare efectiva §i cu
un ciclu de magnetizare eliptic echivalent, care pastreaza aria ciclului real de
magnetizare si deci pierderile in fier.
Ecuatia de funejionare a bobinei poate fi deci scrisa in complex:
Ub = RI+ ]<*LdI + Uu = RI+ jeo Ld. + ]<*0U (8.10)
cu
l=X?tUu = -§?- + -^- = Ia + I», (8-H)
,j ^Fe jcoLu
unde:
Ub este reprezentarea in complex a tensiunii sinusoidale aplicate
la borne;
I — reprezentarea in complex a curentului sinusoidal echivalent)
Hu = jeo®* — tensiunea electrica utila;
Ype — admitanta echivalenta conditional de fierul bobinei in care:
611
R?e este rezistenta echivalenta a pierderilor in fier;
coLu — reactanta .utila a bobinei;
R — rezistenta infasurarii bobinei;
coLd — reactanta de dispersie a acestei infasurari.
Rezistenta echivalenta a pierderilor in fier si reactanta utila a acesteia se
determina cu relatiile:
y
t>LU = XU=^, (8.12)
*Fe Iy.
unde:
h= cu Ia = p-
^Fe
Schema echivalenta a bobinei cu miez de fief e reprezentata in figura
8.1.2, a, iar diagrama polara corespunzatoare in figura 8.1.2, b si figura.
8.1.2, c.
Deoarece tensiunea utila a bobinei e necunoscuta, determinarea
parametrilor schemei echivalente se face prin iteratii succesive presupunind
la inceput ca Uu~lLb ?i tinind cont de caderile de tensiune determinate de
rezistenta infasurarii si de reactanta ei de dispersie in iterative succesive.
8.1.2. TRAIVSFORMATORUL ELECTRIC.

c
Un transformator electric monofazat este un aparat format din doua
infasurari distincte cuplate magnetic — in general prin intermediul unui miez
feromagnetic comun — avind drept scop modificarea (transformarea)
tensiunilor $i curentilor sub care se face transmiterea puterii
electromagnetice intre circuitele in care sint legate cele doua infasurari.
612
Se nume^te inf astir are primard infasurarea prin care se primeste
puterea electromagnetics. $i se nume^te infasurare secundard infasurarea
prin care se cedeaza puterea electromagnetica. La acelaî transforma tor
rolurile primarului $i secundarului se pot inversa.
8.1.2.1. Teoria fizica a transformatorului monofazat. Aceasta teorie ope-
reaza cu induetivita tile proprii §i mutuale ale infasurarilor, ecuatiile de regim
armonic permanent ale transformatorului fiind:
LLi = RiLi + jîZi + jî2L2 ^
— U.2 — RyJ* + ]U>L9I9 -j- jcoZ,2iZi “ —
Schema echivalenta §i diagrama polara utilizate in aceasta teorie din care
rezulta $i semnificaîile diferitelor marimi ce apar in ecuatii sint
reprezentate in figurile 8.1.3, a si 8.1.3, b.
TeOria fizica a transformatorului este utila pentru transformatoarele fara

fier, cum sint cele de inalta freeventa, deoarece numai in asemenea cazuri
inductivitatile proprii si mutuale sint constante.
8.1.1.2. Teoria tehnica a transformatorului monofazat. Aceasta teorie
operqaza cu inductivitatile respectiv reactance utile $i de dispersie, utilizind
$i linearizarea parametrilor bobinelor cuplate, care formeaza transforma-
torul dupa procedeul descris la bobina cu miez de fier. Ecuatiile de funcîo-
nare utilizate in teoria tehnica sint:
ILbl — Rlll + 1^12^1 + LLU12 .g
Ujb2 ~ R2^2 “b j^d2lf.2 “f" LLu2l ~ ^$2^2*
in care: LLui2 ~ >’ LLu2i = jtoiV2Qfu> (8.15)
0/tt fiind fluxul fascicular util care se poate calcula cu relatia:
®fu=Wi + Nd2) Am, (8-16)
Am fiind permeanâ magnetica complexa a circuitului magnetic al bobinei.
613
Schema echivalenta descrisa de aceste ecuatii si diagrama polara cores-
punzatoare sint prezentate in figurile 8.1.4, a 8.1.4, b, din care rezulta si
semnificatiile celorlalte marimi ce intervin in ecuatiile de mai sus.
a
Raportarea (reducerea) mdrimilor la una din mfdsurdri. Schema
echivalenta cu bobine cuplate din figura 8.1.4, a se poate inlocui cu o
schema echivalenta cuadripolara, daca se raporteaza toate marimile la una
dintre infasurari. Din punct de vedere fizic aceasta ar putea sa insemne
gasirea unui transformator echivalent cu transformatorul dat, avind raportul
de transformare egal cu unitatea si pastrind bilanûl energetic pentru
puterile active $i reactive.
614
Daca Nx §i N2 sint numerele de spire ale infasurarilor primara §i secundara
si daca se face raportarea la infaûrarea primara, marimile raportate sau
reduse distinse prin accentuare se definesc astfel:
K=
ii =
7T ' __ N1 TT
U
b2 — TT Ub2 N2
(8.17)
Ui21 = & U„<n = UM = U,
N*
' «21
ul2
Ecuafiile teoriei tehnice a transformatorului exprimate cu marimi raportate
sint:
Fe X||i2
ubl = i?i/i + (8.18)
^62 = ^ + j^2l£ -Uu=~
Schema echivalenta corespunzatoare $i diagrama polara sint date in fi-
gurile 8.1.5, a §i 8.1.5, b.
Predeterminarea experimentala a elementelor acestei scheme echivalente

se face prin o incercare in gol si una in scurtcircuit.
La incercarea in gol, care se face alimentind de exemplu primarul trans-
formatorului cu tensiunea nominala silasind secundarul deschis (ingol),
puterea activa absorbita este practic egala cu pierderile in fier, iar caderile
de tensiune din primar sint neglijate.
Se determina astfel raportul de transformare:
Ni __ Ubu> _ UbIN N2 Ub2Q
(8.19)
615
parametrii transversali:
(8.20)
unde: i7ftl0 si Ub20
sint tensiunile la borne la mers in gol;
— puterea activa primara absorbita la mersul in gol;
— valoarea efectiva a curentului primar la mers in gol;
— defazajul dintre Ubl0 si 710.
?io
Valorile i?Fe. si Xul2 pot fi eventual corectate iterativ tinindu-se seama de
caderile de tensiune din primar, utilizind in acest scop procedeul expus la
bobina cu miez de fier.
La tncercarea in scurtcircuit, tensiunea de alimentare primara se alege
astfel incit infaûrarile transformatorului sa fie parcurse de curentii nominali
Ilse == — IINI hsc ~ 1*N> secundarul fiind scurtcircuitat.
In acest caz pierderile in fier sint neglijate in raport cu cele in cupru,
schema echivalenta si diagrama transformatorului (numite in acest caz si
diagrama Kapp) reducindu-se la cele din figurile 8.1.6, a si 8.1.6, b.
Rezulta deci:
Separarea celor doua rezistente se face prin masurarea directa cel puîn
a uneia din ele. Se admite de obicei Xdl2 ^ Xd21.
Pen c* Plsc = (R± + R2) r2
(8.21)
Fig. 8.1.6
616
8.1.2.3. Randamentul transformatorului. La funcfionarea In sarcina se
determina prin relajia:
>3 =
P.
P% + Ppe ^Cu
_____Ubzh cos ?2__
Ub2I2 cos <pa + PFe + PCu
(8.22)
8.1.3. MARINA ASINCRONA POLIFAZATA
Masina asincrona polifazata este o marina electrica de inductie al carei
inductor (de regula stator) este alcatuit dintr-un circuit magnetic echipat cu o
infaûrare polifazata alimentata cu un sistem polifazat de tensiuni §i al carei
indus (de regula rotor) este alcatuit dintr-un circuit magnetic echipat cu o
infasurare polifazata scurtcircuitata sau debitind pe un receptor (de regula
rezistiv) polifazat exterior.
Infasurarea inductoare polifazata alimentata cu curenji polifazati produce
un cimp magnetic invirtitor care induce in infasurarea inductoare atunci cind
aceasta este inchisa, un sistem polifazat de curenî. Ca urmare a
interacîunii electromagnetice dintre indus ?i inductor, rotorul masinii se
pune in mijcare cu o viteza cu atit mai apropiata de viteza cimpului invirtitor
inductor, cu cit masina este mai puj:in incarcata. Deoarece chiar atunci cind
marina funcfioneaza in gol nu pot fi eliminate pierderile mecanice $i
pierderile in fier $i in infasurari, viteza de rotafie nu poate atinge practic
viteza cimpului invirtitor inductor numita $i viteza de sincronism, fapt care a
condus la numele de asincrona atribuit acestei maîni.
Teoria fizica a masinii asincrone polifazate de construct simetrica $i
funcîo- nind in regim echilibrat se face studiind ecuatiile numai pentru una
dintre faze si utilizind inductivitatile ciclice proprii $i mutuale.
Aceste ecuatii sint:
LLbi = (Ri + j^n) Li + jcoLi2/2 = (Ri + j^n) Ii + ^12/2
(8.23)
0= + jcoi22) I2 + jttla/j* + jz22) I2 + )X21li
in care:
5 fiind alunecarea masinii, n0 fiind turajia de sincronism, iar n turaîa reala a

masinii. In R2 e inclusa §i rezistenja reostatului de pornire atunci cind acesta
exista.
Cuplul masinii are expresia:
(8.24)
e
ste coeficientul de dispersiune al infasurarilor masinii.
M
~~---f--------R*T9
unde:
a = l—h£*L LuL*»
611
Cuplul maxim se obtine la alunecarea

5 = sK
avind valoarea:
■J?2
(8.25)
M
M
2CJ
[x*)a ['1i
l ^11 / A'22<T
(8.26)
in care: m2 este numarul de faze ale indusului; p — numarul de perechi de
poli.
Cu ajutorul marimilor sM si MM ecuaîa cuplului poate fi transcrisa astfel:
M=
2MM
(8.27)
w
j
SM $
Curba M = M(s) este reprezentata in figura 8.1.7, in care se indica si
diferitele regimuri de funcfionare posibile ale mafinii.
8.1.4. MA$INA SEVCRONA POLIFAZATA
Marina sincrond polifazata este o marina de indue tie al carei inductor (de
regula rotor) este alcatuit dintr-un circuit magnetic cu poli alternati echipat
cu o infafurare de magnetizare de curent continuu (infasurarea de excitaîe)
fi dintr-un indus (de regula stator) format dintr-un circuit magnetic echipat cu
o infafurare polifazata de curent alternativ.
In toate regimurile de funcîonare normale viteza de rotate a rotorului
fa$a de stator este constants fi egali cu viteza de sincronism, de unde si
numele de masina sincrona.
Ca urmare a mifcarii relative sincrone dintre inductor si indus, cimpul
magnetic invirtitor al inductorului induce in infasurarea indusului un sistem
polifazat de tensiuni electromotoare alternative cu freevenja
corespunzatoare turaîei sincronism:
h = ~> in Hz (8.28)
unde: p este numarul de perechi de poli;
n0 — turafia de sincronism in rot/min.
Considerable care urmeaza privesc marina sincrona cu inductor cu poli
ineca(i (neaparen(i) de construc(ie simetrica §i func(ionind in regim
echilibrat.
618
J 8 Xs
Marina sincrona poate fuilcîona independent numai in regim de

generator. Ecuatia de funcfionare pentru o singura faza este in acest caz:
Ue 0 = Ub + RL + j X,I
(8.29)
unde:
Qeo este tensiunea electromotoare indusa de fluxul inductor.;
R — rezistenja infasurarii induse;
X$ — reactanja sincrona a masinii obfinuta prin insumarea reactanêi
ei ciclice cu reactanâ de dispersie.
Schema echivalenta diagrama polara corespunaAtoare ecuatiei de mai
sus sint prezentate in figurile 8.1.8, a $i 8.1.8, b. De regula R <£ (mai ales la
masinile de mare putere), diagrama polara luind aspectul mai simplu din
figura 8.1.8, c. Considerable care urmeasa au in vedere aceasta simplificare
care pastreaza fenomenele esenfiale in funcfionarea masinii.
Ecuatia caracteristicii ext erne a masinii sincrone este ecuatia curbei Ub =
= U6(/) la defazaj $i curent de excitatie constante.
Forma implicita a acestei ecuaîi este:
care reprezinta o elipsa. Pentru diferite defazaje <p §i diferifi curenji de
excitatie (deci diferite valori ale tensiunii electromotoare Ue0) se obtin familii
de elipse (fig. 8.1.9).
Cuplul si puterea electromagnetica ale masinii
Puterea electromagnetica a ma?i- nii, adica puterea activa transmisa
indusului este:
Pm - mUe0I cos <p = mUt0 -^1®.,
^8.31)
~~sin ? I. (8-30)
u I
eo 8e
619
iar cuplul electromagnetic are expresia:
M _Pin^_ mp UeoU„ ginQ (8.32)
n0 Q Xs ’
unde este defazajul dintre tensiunea electromotoare si intensitatea curen-
tului, iar 0 este defazajul dintre tensiunea electromotoare Ue0 si tensiunea la
borne Ub.
8.2. BOBINA CU MIEZ DE FIER
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 8.1. Sa se calculeze pierderile prin curenti turbionari in
miezul de fier din figura 8.1, stiind ca este executat din tole silicioase de 0,5
mm izolate cu lac (coeficient de umplere al sectiunii transversale k u = 0,92)
avind y == 7,8 g/cm3 si p = 1,26- 10"7£1 m la 20°C. Bobina este alimentata
cu o tensiune sinusoidala la 50 Hz, care stabileste in miez inductia maxima
Bmax = 1.6 T.
Solufie:
Masa miezului este:
m = 7,8 • 10-3(25 • 25 - 15 • 15) 5 • 0,92 = = 7,8 - 4 • 0,5-0,92 = 14,4 kg
10 - 25-10-8 - 25- 102 - 2,56
PT = — A*PBL, = -
6py
6- 1,26- 10~7- 7,8
Fig. 8.1
PT m, • pT = 14,4x2,71 = 39 W.
Problema nr. 8.2. Sa se determine exponentul n si coeficientul rj din relatia
lui Steinmetz pentru calculul pierderilor prin histerezis pentru o tola de
transformat or, stiind ca la Bmaxl = 0,6 T aria ciclului de histerezis corespun-
zator este SHi — 5 ,75 cm2, iar la Bmax2 = 0,8 T aria respective este SH2 = 9,1
cm2. Scarile la care este trasat ciclul de histerezis sint a = 0,1 [T/cm] §i b ==
= in sistemul MKSA rationalizat.
4TT L cm J
§tiind ca densitatea acestei tole y = 7,6 g/cm3, sa se determine la inductile
maxime respective si pierderile specifice prin histerezis la frecventa / = 50
Hz>
620
Solutie:
WRI — SHI ' b — yBmaxi WH2 — SH2 • a* b = TQ-BJwaa
S
H2
S
Hi
n
y=
log
log-
$H2
SHI
log
9,1
5,75
i °>8
log--
0,6
J
H2
a• b
Bmaxl
'max l
_ 5,75 * 0,1« 103 4TC0,61*61
_ 0,2 __
0,124 ~~
5,75 -102- 2,25 4TC
1,615
= 103——
m3Tl,«
fa = S,. —-W
-5^- = 0,301 i
4ic-7,6-10? kg
PH2 — PHI = °»476 -7- ■
SHI kg
Problema nr. 8.3. Sa se determine pierderile specifice pH $i pT din tolele
silicioase $tiind ca la aceeafi inducfie maxima Bmax pierderile specifice in fier
pFe au valorile pm = 1,5 W/kg la fx — 50 Hz $i pm = 4 W/kg la /2 = = 100 Hz.
Sa se calculeze de asemenea pvt, PH §i pT la /3 = 60 Hz pentru aceea$i
indue tie maxima Bmax.
Solutie:
(pFei = *„/i + *r/i f 1,5 = kH 50 + kT 502 l pt’.i — k„f2 + kTji ~~ | 4 = ka 100 +
kT 1002
2
kH = = = 2 ■ 10' ———
2-50 100 kg Hz
kP = = —-— = 2 • 10“4 ———
2
2- 50 5-10* kg-Hz2
PHI = 2 • 10"2 -50= 1 [W/kg]; pT1 = 0,5
kg
Ar, = 2 • 10“2 • 100 = 2[W/kg]; pT2 = 2^
An = 2-10"2- 60 = 1,2[W/kg]; = 2-10"* 3,6-10* = 0,72^
Pm = 1,92 —
kg
Problema nr. 8.4. O bobina montata pe un circuit feromagnetic omogen,
de sectiune constants, este alimentata de la o sursa de tensiune sinusoidala.
$tiind ca rezistenja bobinei $i fluxul de dispersie se pot neglija, se cere sa se
calculeze pierderile globale in fier PFe3 la /3 = 100 Hz si o tensiune de ali-
mentare efectiva de i763 = 400V, daca la /1 = 50Hz $i Ubl = 200 V se masoara
PFei = 400 W, iar la /2 = 25 Hz $i Ub 2 = 100 V se masoara PFe2 = = 150 W.
621
Solutie:
Se stie ca In ipoteza de mai sus Ub = 4,44/• 5 • N • Bmax, unde S este
sectiunea neta a miezului de fier N numarul de spire. Se observa ca:
= const.
fi h h
Rezulta imediat ca:
Bmaxl = Bmax2 = Bfnaz 3 == Const.
Se pot aplica atunci relaf iile:
, _ *Wi2 - VI ^ , w H /ittft ~ « Hz
P 200
7 ^Fel^ ~ Fe2fi __ ft . ] 0“2 W
r
~ AfiOi — /i) 2 500 Hz*
Deci:
PFe3 = kHfz + kTf\ = 4.100 + 8 • 10"2 • 104 = 1 200 W.
Problema nr. 8.5. Schema echivalenta a unei bobine cu fier la care se
neglijeaza rezistenfa interioara $i fluxul de dispersie este data in figura 8.5.
Se cere sa se calculeze, in valori efective dependent Ub = f(/) tinindu-se
seama de forma exacta a curentului de magnetizare stiind ca:
—in domeniul care ne intereseaza legatura dintre H si B poate fi scrisa
analitic astfel: H = OLB + (3JB5 cu a = 65 fi (3 = 270 in MKSA rationalizat;
— tensiunea de alimentare a bobinei este ub — J^2Ub sin cu co = = 314
rad/s ;
— fluxul prin miezul de fier nu are components continuS, iar la analiza
armonicS se vor refine numai armonicele 1 $i 3;
— date constructive: numarul de spire N — 200, secfiunea neta a
miezului S = 30 cm2, lungimea sa medie l = 70 cm. In schema echivalenta se
va
considera i?Fe = —- £J = const.
1,5
Solutie:
Din teorema lui Ampere, H • l = N • i^t rezulta i^ = H . Din legea induc-
fiei electromagnetice, ub = rezulta O = NBS = ( ub dt, unde constanta
d/ J
de integrare s-a omis potrivit ipotezei din problema.
c
Deci:
B=
.s
ub d t
SN
SN
V2Ub
SN
COS 6'it
l TJ r*lV2Ub . . Bl ( V2Ub 1* 5 .1
= -H=-[-1^rcos ^ + —COS5
Dar sin5 <£>t = — sin — sin 3 <0/ + ...
8 16
622
Inlocuind coi — — u>t se obtine dezvoltarea Fourier a lui cos5 co2. Intro- 2
r
5
ducind dezvoltarea lui cos <£>t In expresia lui % ?i reînind numai
armonicele 1 $i 3 se obfine:
V = Iim sin — -|) ~ sin (3<of - y) »
unde 7lm §i rezulta imediat prin identificare:
T a I V'Su* 5 p/ ( l5
lm
SN*‘ to 8 * SW l o> J
r _5___fW_ f V2U„ ]5
3m
16 ' S5jv« [v )
In cele ce urmeaza se va lucra, pentru simplificare, cu aceste notatii unde
se vede ca intervine explicit Ub. In sfirît:
vb . ....
iFe = ----------------------------> lar 8 = V + iFe
i?Fe
i = Ilm sin sin otf — /3m sin (3otf — y j
De aici rezulta valoarca efectiva a intensitatii curentului §i deci depen-
denta cautata:
/=
+
2V%
n2
Fe
Inlocuind expresiile Ilm si I3m de mai sus rezulta:

I = V(-*L-
y [ swto
1_1L_ |1
-t
2 s»w ' o* J ' j?|e
10
S1«N12 - =
P2f2
Dind valori numerice lui Ub intre 0 §i 300 V se poate obtine graficul cerut.
Problema nr. 8.6. O bobina cu miez de fier este legata in paralel cu un
condensator nelinear avind ca dielectric titanat de bariu (v. fig. 8.6). Ansam-
blul este alimentat cu o tensiune sinusoidala ub = ]/2 Ub sin G>£, la frecvenfa
/= 350 Hz, iar ub poate varia intre limitele 0... 800 V.
In acest interval, legatura dintre fluxul total prin bobina §i curentul ce o
strabate se poate scrie iL =
= KX<S> + K2<E>5 (unde Kx = 0,38 ?i K2 = 12,1 in ub ^
MKSA raîonalizat), iar legatura dintre sarcina
condensatorului $i tensiunea la bornele sale are
forma q = axub + a2u\ (unde = 3,6 • 10“8 $i
a2 = + 2,6-10~13, in MKSA). Fig. 8.6
Fig. 8.6
623
Se cere sa se afle expresiile valorilor instantanee ale lui iL, ic si i, ca §i
dependent iL, ic, I = f (Ub), in limitele date mai sus. In calcule se vor retine
numai armonicele 1 si 3, se vor neglija pierderile de putere activa si fluxul de
dispersiune (v. §i schema echivalenta din figura).
Solufie:
ic = — = «i— + 3 iL = K& + tf205
c
d* 1 at ^ 2b
at ’ L 1*2
Q = ûb&t — cos tot,
(neglijind ca $i in problema precedenta constanta de integrare).
Atunci, ca $i in problema precedenta:
KxY2Vb . ( . Til , K*Y
’<■“ ^ smjul 2|
|/2
*
sin j -V2 73tsin|3<o^ — y j> (I)
1 5 K2 f ZL
IL ~ T ■r , _ 5 K2 ( Y2U6\6
Y2U» 8 (II)
CO < 16 Y2 [ to I '
y2 l co
+ = TO (III)
ii
Relatiile (I), (II), (III) rezolva prima parte a problemei daca se fac inlo-
cuirile numerice. In mod similar, pentru curentul ic\
ic = a± -f- $a2ul-^- = f 2 toU^ cos co^ + co 3a2(f2 Ub)3 cos tot sin2 tot,
df dt
insa
,.„ . o , cos co/ — cos 3cot
cos tot sin2 tot = cos tot — cosa tot =-----------------
4
Deci:
cu
ic = ]/2 Ilc cos tot — y 213c cos 3ot
7lc = <o(7s<,1 + 3^-(('2i;,)* fi
iar
Ic = pi + II = i(Ub).
(IV)
.(V)
(VI)
624
Expresia curentului total este deci:
i = iL + ic — |/2 [—I1L cos tot — /3L cos 3<o/ + Ilc cos G>/ — /3c cos 3o>/] =
= 1^2 [{Ilc — I1L) cos <s>t — (/3i + /3(.) cos 3w*n. (VII)
?i _________________
i = V(4 - 4)2 + (4+4)2 = f(4) (vin)
Problema nr. 8.7. In cazul din problema precedents sa se determine:
a. Valoarea efectiva Ub la care se produce rezonanta pentru armonica 1,
respectiv armonica 3 pentru^ ‘f=%- 350 Hz.
b. :Considered Ub = 300 cer frecvenjele tensiunii de alimentare
pentru care se obtine rezonantajpejarmonica 1, respectiv pe armonica a
treia. Indicatie: Fiind un montaj In^plralel, rezonanta este de curent.
Tinind seama de relatia se observa ca:
— rezonanta pe armonica 1 s$5(|btine pentru Ilc — I1L = 0 (IX)
—^rezonanta pe armonica a 3â “ê obtine pentru I3C '+ IZL = 0 Ultima
condiîe poate fi satisf&cuta doarcind a2 < 0 (ceea ce nu este cazul nosttu)
cum rezulta din (V). Inlocuind in aceste conditii in relatia (IX), relatjile (II) si
(V), se obtine cu datele numerice din problema:
a) Ub = 350 V si 1 160 V pe armonica 1, respectiv imposibil pe armonica a 3-
a.
b) f = 368 Hz pe armonica 1, respectiv imposibil pe armonica a 3-a.
Problema nr. 8.8. O bobina' cu miez de tier este alimentata la tensiunea ub
=, l/2d00*£in 314 t. Stiind ca: rezistenta ohmica a bobinei e R = 0,5 £1;
reactanfa de dispersie este Xd = ll£i; puterea activa totala consumata este P
= 200 W si valoarea efectiva a curentului absorbit este 7 = 10 A, se cere sa
se afle: valoarea efectiva a curentului echivalent de magnetizare 7^; fac-
torul de putere echivalent la borne, cos 9; tensiunea efectiva utila Uu indusa
de fluxul util in bobina.
Solutie: j
Se va utiliza schema echivalenta si diagrama polara din figura 8.1.2, c.
P = Pcu + 7>Fe = RI* 4“ UuIa = 200 = 50 + UuIa.
Deci: ,
P 200
PFe = 150 W; cos 9
= 0,2.
UbI 100•10
Din figura 8.8. rezulta apoi: '
Uux = Ub — RI cos 9 - XdI sin 9 = 100 — 5 • 0,2 — 10 • 0,98 = 89,2 V y}
Uuy = — RI sin 9 + XdI cos 9 =
= - 5-0,98 + 10-0,2 = - 2,9 V
= 90 V;
150
1,67 A
° Uv 90
1^ = |//2 _ 11 = y 100 — 2,8 s 09,85 A.
625
\D=8Umm
* |------------------------
1 1
-f— |
1 d = 50mm
Fig. 8.9
rat) are valorile (masurata) 20 mH.
Problema nr. 8.9. Pe un miez toroidal de secjiune dreptunghiulara (fig. 8.9)
executat din tole de permaloy — la care se poate considera jx = 125 • fi0 —
este bobinata uni
spire $i rezistenâ echivalenta Re (fata de bornele de alimentare la frecventa
/x=250 Hz /2 = 5 000 Hz, ftiind ca la aceste frec- venê factorul de calitate al
bobinei (masu- 100 si respectiv 310, iar inductivitatea echivalenta
Solufie:
Prin definite Q = > unde Le si Re se refera la bornele de alimentare.
Re
Deoarece avem un bobinaj pe un tor, se pot neglija dispersiile de flux
magnetic, astfel ca:
Is= h(D-d)
2
| 4... = f (» + <*>
N=y = 296 spire
R = 1^-= 27r250:-2-1-0-- = 0,314 £1
el
Qi 100
R= • 5 000 • 2 • 10-2 = 2 Q4 n
*2 (?s 310
Crefterea acestei valori cu frecventa este legata de sporirea pierderilor In
fier la marirea frecvenfei.
8.3. TRANSFORMAT ORUL ELECTRIC
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 8.10. Un transformator monofazat are o putere aparenta
nominala $IN — 11 MVA ?i o tensiune nominala primara UblN = 110 kV. La
mersul in gol $i alimentare cu tensiunea nominala, curentul de mers in gol I 10
este 3% din cel nominal, iar pierderile de mers in gol P10 = 0,3% din puterea
aparenta nominal^. La incercarea in scurtcircuit, IUe are valoarea nominala
UUe= 10% din valoarea nominala, iar PUe reprezinta 1% din puterea aparentS
nominala. Presupunind ca $i Xtvt = i^M, sa se
determine parametrii schemei echivalente a transformatorului (fig. 8.1.5, a).
626
Daca transformatorul are raportul de transformare n = =3
cere sa se determine R2, Xd21 si Ub20. Solufie:
Se folosesc relatiile:
N9
3j_ 3 SlN
1N
100 ~~ 100 Ubl
11-106
100 11- 104
=3A
P10 = — six = 11 • 10« = 3,3 • 104 W
1N
100 100
u
lsc
10
100
1
I7ftl = 11 • 103 V
p 11
isc = ^~r •104 W
1UU
cos 910
3,3 • 104
Ubu-I10 1,1-10s-3
= 0,1; sin o10 = 0,995
= ~ls- = 1;2!.' !r~ = 3,67-105 Q
«* 9J5C =
3,3 • 10* I\)i = ho sin ?i UMo _ 1,1-10*
^3
11 • 104
U,
11- 103- 100
:3A = 3,67- 10*Q
0,1; sin 9l5C = 0,995
Rise —
11-104
Jlsc 1002
R1 = R'2 = 5,5 Q
= ii a
xUc = 2Xtu = ^ no a.
l6C dn
h,c 100
xm = X'd21 = 55 a
In aceste calcule s-a considerat sin <p10 = sin <plgc « 1.
Se mai obtin:
R2 — — = —^-»0,55Q
2
n2 3,142
*d2i = -%«5,5a
^2o = -^2!L = ^7 = 35kV.
71 3,14
14, se
627
Problema nr. 8.11. Un transformator monofazat are parametrii schemei
echivalente cu urmatoarele valori: R± = 5,5 £1; Xdl2 = 54,5 £2; R2 = 0,56 £2;
10® 105
Xail = 5,5 £1; i?Fe = — £1; Xu = — £1; n — 3,14. El alimenteaza un recep- 2,7
2,7
tor inductiv avind cos <p2 = 0,8, consumind la Ub2 = 35 kV un curent I2 = =
300 A. Sa se construiasca diagrama polara a transformatorului functio- nind
in aceste condiîi si sa se determine pe baza ei Ubl, Iv cos <px si randa-
mentul.
Solufie:
Construirea diagramei pe baza figurilor 8.1.4, a si b nu prezinta dificultaji.
Ea se poate face la scara sau principial (urmind sa se faca proiectii pe doua
axe ortogonale, pentru a deduce apoi relafiile analitice necesare).
Se obîne in final:
I± = 97,7 A; Ubl = 117,3 kV; cos 9l = 0,75; YJ = 98 %.
Problema nr. 8.12. Se dau doua transformatoare identice avind n = — =3.
N
2
Ele se leaga astfel: primarul primului in serie cu secundarul celuilalt, iar
tensiunea care se aplica la bornele primare 1 — 1' este U1 = 100 V (fig.
8.12); secundarul primului transformator in serie cu primarul celui de al
doilea, iar bornele rezultante 2—2' ramin in gol. Intre aceste borne va exista
o tensiune efectiva U2. Sa se determine aceasta tensiune, stiind ca se pot
neglija caderile interioare de tensiune §i ca tensiunea de alimentare este
sinusoidala.
Solufie:
In aceste condiîi tensiunile primare §i secundare sint in faza. Avem:
u, = Uh + Uil (I)
u2 = UU + US. (II)
Dar,
Uh = nUS si US
un
> Uh — n2Uhf>
61*
(III)
Deci, inlocuind pe (III) in (I) $i (II) avem:

Ux = C7|f(l + «2) ^ us =
vj
si Ul = U, ■
1 + n2
ut = Uh + us = U,
1 + Jl2
1 + n*
+ u±
1 + n*
Uv
2n
1 + n*
= 60 V
628
Problema nr. 8.13. Doua transformatoare monofazate T1 si Tu, de construct
diferita, functioneaza in paralel alimentind un receptor care are impedanta
Zr si absoarbe puterea aparenta Sr. Se cunosc: tensiunile nominale secundare
ale celor doua transformatoare U£2N si UHN\ curenfii nominali ION ?i lilt I
puterile aparente nominale S# si SI}; rapoartele de transformare
ni si nu (unde vom nota aici m — — si nu = ——; tensiunile de scurtcir- r x
N\ ' N\z
cuit Ulsc si Uge] impedantele
^2 sc si Zgc; frecventele nominale sint egale. Neglijindu-se curentii de
magnetizare si pierderile in fierul transforma* toarelor, se cere sa se
determine:
a)valorile curentilor debitati de cele doua transformatoare;
b)puterile debitate de cele doua transformatoare;
c) tensiunea care se stabileste la bornele receptorului.
Solutie:
a. Se reduce la secundar fiecare din transformatoare. Schema echivalenta
a primului transformator, de exemplu, este data in figura 8.13, a sau mai
concentrat in figura 8.13,5, unde s-au notat cu Zl si Z11 impedantele de scurt
circuit ale transformatorului vazute din secundar, fara a mai pune indicele „2
sc".
2 = («? ■ R\ + R\) + }{n\Xln + Xia)
§i similar
Zn = (M1 + R?) + itftXSh + *&)
1
/
fN
Ui
Fig. 8.13, a, b, c, d.
629
Schema echivalenta a celor doua transformatoare, lucrind in paralel, este
data in figura 8.13,c, respectiv in figura 8.13,^.
Aplicind ultimei scheme teorema a doua a lui Kirchhoff, se obtine:
*iUi = 2-Ii + Zr(Ii+Iil)
»nUi = 21'IF+&&+!?)-
Rezolvind din aceste ecuafii pe IJ fi 7JX, facind notatia N = Z}Z11 + + Z}Zr
+ ZllZr se obtine:
I1 = U.1 + («i — «II)
(I)
§]*
Curentul absorbit de receptor va fi:
lr = B+I? = Ul ni-1X t-niIil . (II)
Cu aceasta expresie, se poate scrie din (I) dupa transformari:
n___________ 1 r i —i ni@K.r + Z\l) — rtii(2Z_r -f- Zi) 1 r lT
IX--L + — * --Lr+leo
II1 =
Ei m(2Zr + zii) - nn(2zr + zi> 2 ' N
(III)
Termenul egal fi de semn contrar care apare in ambele expresii (III) se
numeste curent de egalizare. El este un curent de circulate interioara intre
infafurarile secundare ale transformatoarelor (vezi sagetile punctate din
figura 8.13,c) fi realizeaza egalizarea tensiunii la bornele secundare. Aparent,
din (III) rezulta ca I^g ar depinde de sarcina (prin intermediul lui Zr); in
realitate, daca se fine seama ca Z} fi Z}1 sint mult mai mici decit Zrt ele pot fi
neglijate dela numaratorul expresiei (III), iar produsul Z}Z}1, delanumitor.
Deci:
La = Ul
ni — /in Zi -(- ZII
(IV)
independent de sarcina.
In acelafi timp se observa din (III) ca fi la mersul in gol, (adica I_T = 0; Z, —
oo), fiecare din transformatoare nu este propriu-zis in gol caci curenfii
secundari nu sint nuli, ci au valoarea:
Bo = U
r>l — nil ZI + ZII
TII _
±20—
u. ni~n"
—1 Zi + ZII
9
adica Se vede de asemenea ca daca transformatorul I debiteaza energie prin
secundar, transformatorul II absoarbe energia prin secundar fi debi- teazi
prin primar.
630
b. Re parti tia pater ilor pe cele dona transformatoare. Avem:
S1 = sn = s. = uv. Pr-
mil: = uur; *= jQr
SI
JL=JL. _ 11 _ Ll . sn LV
Sll n1 ’ IT- + LV ’ sr Ll +
V*
1
*"•1
IV
Introducmd aici expresiile curentilor I\ $i I\1 din ecuaîile (I), avem:
51 _ 5 nl-u + (ni-nu)^r = pi __ ^
niÎr + nii?f
(V)
511 _ 5 AH?1 — ("I — nn) gr _ pn _ jfln #
~ —r WIZ« + nn 21
Se observa ca puterile debitate suit invers proportionate cu impedantele
de scurtcircuit (relativ). Se pot da insa expresii mai uzuale in functie de
'puterile nominate si tensiunile de scurtcircuit ale celor doua
transformatoare:
Sr^ygvii, ?i & = u&nfr
niUlc = llIlx ?i nnU£c =
Rezulta:
ci . 7i____ niUbzN 'LLisc
5------------------------------------------- Sjr
(VI)
cu _ "nesses . 711 = nii~*^.
^------------------------------Z5----’ ~ S%
Introducind (VI) in (V) se ob(ine in final valoarea puterii aparente (con-
jugate de fapt, dar nu s-a mai trecut asteriscul,) cu care se incarca fiecare:
Si = S,
TJtx
rrii* _lsc
Ub2N “
IN
____ Ul
ni — nn ninn
[LblN • •
.1 sc
TT11
11* H.19C
Sjf
77'—
' !±b2N
Sir
S11 = Sr •
tf&r-
Vise
Sjr -
ni —
Kr
u" . I u'
U_b2N • — 1 Hi
11*
,b2N
Ujlc
Sir1
c. Tensiunea la bornele receptorului
U2 = Z.L, =r Z, ni~I-+ niI~1 Ut
-* N —1
(VII)
(VIII)
631
Din analiza expresiilor (I), (IV), (VII), rezulta ca pentru funcîonarea in
bune conditii a dona transformatoare, este necesar ca:
— pentru disparitia curentului de egalizare (care poate depa$i de multe
ori curentul nominal), trebuie ca transformatoarele sa aiba acelaji raport de 1
ransformare: n\ = nn; (IX)
— facind in (VII) nx = se vede ca, pentru a ob£ine o repartee a puterilor,
proportionals cu puterile nominate (in ipoteza ca avem UJlN = $i luate ca
origins de fazS) este necesar sa avem:
TJX — TT11
2=Ll8C 2s C'
Ramine atunci:
S1 = 5r —
— c*
Sit + Sjf
Stl = Sr-~
— —r CI
S'N1
Sir + Sr
(X)
Rezultatele IX si X sint fundamental la functionarea in paralel. In sfirît,
pentru a simplifica analiza relajiilor (VII), se admite — in special la trans-
formatoare de putere relativ mare — ca triunghiurile de scurtcircuit ale
transformatoarelor sint asemenea. In acest caz se pot considera ll ll ?i Ir
(respectiv S1, S11 si Sr) ca fiind in faza.
Problema nr. 8.14. DouS transformatoare monofazate construite pentru
tensiuni primare si secundare egale,pentru aceeaî free ventS si putere
aparentS, avind rapoarte de transformare egale, sint legate in paralel. Se
cunosc impedantele lor echivalente de scurtcircuit (reduse la secundar) Zx
> ZIX. Se cere valoarea impedanfei Z = R + ]X care trebuie legatS in serie cu
primarul celui de al doilea transformator pentru ca puterile active §i reactive
debitate de transformatoare sa fie egale. Se neglijeazS curenîi de
magnetizare §i pierderile in fier.
Solutie:
Si
Este nevoie ca S1 = SIC respectiv = 1. Atunci din (V) din problema
precedents avem:
S* Z1X
-------------------------------------- = - - = 1 y
S“ zI
se noteazS:
N2
n=—•
Deoarece Z11 < Z1, adSugind impedanta Z (redusa la secundar), ea va
trebui sa satisfacS n\zZ = ZT — Z11. Deci:
n\zR -f jn\tX = (n\R\ + R\) — {n\zR\l + R£) -f + }(n\xiXi + z;21) - + *&).
De aid:
j? n8
HN
— 1 7?1 7?
11
- 1
ii -IV1
n
— ?i
vxx
ll
r|»
" xj12 ^dl

+ 2 xhlt
n
/U lx *?I
632
Problema nr. 8.15. Un transformator monofazat este supus celor doua
incercari tip: la incercarea de mers in gol se masoara: Ubl0 = 10 kV; P10 =
200 W;
/ln = 0J05A: n = - = 100. La incercarea de scurtcircuit se masoara:
^20
I»c = 100 A; Ublsc = 1 045 V; Pls6 = 300 W.
Transformat oral lucreaza apoi in sarcina nominala pentru Ubl = 10 kV $i 12
= 180 A la cos <p2 = 0,75 in secundar. In aceste condijii sa se calculeze: a,
Variatia de tensiune a transformatorului;
ft. Tensiunea secundara Ut2 si curentul primar Ix luind pe Ubl ca origine de
faza;
c. Randamentul.
Solutie:
Se calculeaza comportarea in sarcina prin predeterminarea pe baza acelor
incercari tip:
T—V
1
1 sc — 12Sc
I2 SC
11 ~ 100
__ P ISC 300
^'bisc^ 1 = (U§5; sin ? 0,95; <plse =
isc . 045• lsc = 73°30'
1
Ubisc t 045 A AOC
. cos 9lse = ——
Rise — = 3000
0,285 =
sc 1
Ubse
1 045
A n*
Xne = sin 1 000 O
Vise = 1 °.95 =
Ilsc
cos Plo _ 200
- 0.4: cp,„ = 66°30'-
<p10 = 4
10 • 0,05
•
a. Variatia de tensiune a transformatondui
cos 92 = 0,75; sin 92 = 0,66; 92 = 41°30'
AU'b2 = RUeIl cos <p, + XUcI'2 sin q>2 = — (300 • 0,75 + 1 000 • 0,66) = 1 600
V
100
UU = Ubl — AU’b2 = 10 000 — 1 600 = 8 400 V = = 84 V; Wb2 — 16 V.
72
ft. Diagrama de functionare in sarcina. Se poate trasa pe baza datelor
obtinute pina acum tinind seama de figura 8.15. Se deduc din ea, pe baza
analitica, unghiurile 8 $i <px cit si marimea lui Iv Dili figura 8.1.6, ft:
8sarc tg-^- = arc tg XueI'* CQ--^-~ j1,c^si- 92 =5°30'- ubl t/6,
Din figura 8.15:
= <Pio - <p2 = 66°30' - 41°30' .= 25°.
633
Se aplica teorema cosinusului (Pitagora generalizata) to triunghiul
format de curentii Ix\ I10; I'2. Avem:
/? = I’i + Il« + 21'2IW cos v = 1.8* + 0,052 +
+ 1,8-0,05-2-0,94 = 3,425 Ix = ^3,425 = 1,85 A.
Se aplica to acelaî triunghi teorema sinusului: it = J10 .
sin (180 — y) sin (3 ’
sin S = -^ Sin y = -ML o,342 = 0,00925 r Ix 1,85
Deci:
P = arc sin 0,00925 = 25' iar din figura 8.15 avem:
9, = 8 + (p2 + p = 5°30' + 41°30' -f 25' = 47°25'; cos <px = 0,736
c. Randamentul
___________________84* 180 * 0,75 _Q ^
^ ~~ LWiCOStp! ~~ 104 • 1,85* 0,736 ~~ ' ’
deci: %
TJ = 83%.
Problema nr. 8.16. Se da un transformator monofazat de 15 kVA,
400/6000 V, 50 Hz care, la incercarea de mers in gol a dat P10 = 100 W $i 710
= 2 A laJ C/fr2o = 6 000 V, iar la incercarea de scurtcircuit a dat PUc = 180W,
VbUc = 19 V la Ii8C = 30 A. Se cere:
a. Sa se determine acel defazaj secundar <p2 pentru care Ub2 nu ar varia
ca amplitudine de la mersul in gol la o sarcina oarecare /2, indiferent dc
valoare.
b. Considerind Ub2 = 6 000 V = const, sa se calculeze valoarea maxima a
randamentului, puterea debitata in acel caz $i valoarea corespunzatoare a
impedantei de sarcina.
Se vor considera pierderile in tier independente de sarcina.
Solufie:
a. S-a vazut ca din diagrama Kapp rezulta aproximativ:
A U'b2 = RuJ* cos ?2 + XUcI£ sin <p2 = 0, pentru orice I2.
Deci:
tg ?2 =
Rl8C
Xise
RL±R^9
Xx +XI 9
634
adica o sarcina. capacitiva Rlsc §i Xlsc se gasesc din incercarea de scurtcircuit:
p 1
cos <pUe = —--f—= —- = 0,316; sin <plsc = 0,943;
Ubisc+isc 30*19
Rue = • cos 9lsc = H • 0,316 = 0,2 £2;
*isc 30
Xu. = -T ^ • <Pi» = ^ • °' = °-6 a
1 sin 943
i JSC 3U
Rezulta ca pentru tg <p2 = — ~ > adica <p2 = — 18°30' (capacitiv) £76'2
= == ^620 = conslf ^
b. Valoarta maxima a vandamentului
= P2_____
^ ^2 + Pcu + PFe
El este maxim la acea sarcina secundara P2 pentru care pierderile variable
(pcu) sint egale. cu cele constaute (pFe)- Deci:
■Tlmax = P20p*+2pFe ’' UBiae P2OP< = UM'Kepi C0S 9*W
Dar,
M = jf,Cu = i?lsc/^= 100 W -> Kopt l/-g- = 22,4A.
Deoarece in problema se vede ca Lrb2 = Ub20 = 6 000 V, e necesar ca
sarcina sa fie capacitiva:
<p2 = — 18°30\ adica cos y2opt = 0,948.
Atunci:
P2ovt = 6 000 • 22,4 • —- • 0,948 = 8,460 W,
* 6 000
deoarece
T P 2 400 T* /
12 — —: —---------------------------------12*
n 6 000
In sfir§it, inlocuind mai sus pe Pg^,
v)moI =-----------------------—— = 0,977 sau 97,7%,
7
8 460 + 200
■W = C/62/2opJ = 6 000 • 22,4 • = 8 940 VA,
o uuu
Z2 opt = J£is_ = ekh = 4 003 • e-*0-323 CL
Z2 opt -^2 opt
Problema nr. 8.17. La Incercarea in scurtcircuit a unui transformator
monofazat de 100 kVA §i 230 • 6 000 V s^masoara P2se — 2 400 W $i UbZte
= 330 V la I2te = 16,7 A (primarul in scurtcircuit).
Neglijind curentul de magnetizare, sa se calculeze caderea de tensiune cind
transformatorul funcîoneaza in regimul Ix = 400 A la cos <p2 = 0,8.
635
Solutie:
caci:
Deci:
AUbi = I2 - R2SC • cos <p2 + I^Xisc sin <p2 = I[ (R2sc cos <p2 + X2sc sin ?2) ;
AUn = 15,3 (8,6- 0,8 + 17,8 • 0,6) = 271 V.
Problema nr. 8.18. Un transformator monofazat de 30 kVA si 5 000/110 V
la /= 50 Hz are o sectiune neta a circuitului feromagnetic de 195 cm2. Se
curiosc: N2 = 52 spire; N± = 2 316 spire; P* = 7,5 Q; P2 = 0,005 £2; Ldl2 =
0,055 H; Ld21 = 1,28* 10“4 H. O incercare de mers in gol indica:
[7ftlo=5 160V; P10 = 525W; Jlo = 0,218A.
Sa se determine:
a.Inducfia maxima in miez;
b. Caderea de tensiune cind transformatorul debiteaza la tensiunea
secundara Ub2 — 110 V un curent I2 = 228 A, la cos q>2 = 0,8, inductiv;
c. Factorul de putere, curentul primar si randamentul.
Solutie:
a. Inductia maxima in miez
b. Caderea de tensiune. Se poate folosi metoda grafica sau grafoanalitica
(vezi problema 8.11 sau 8.15) bazata pe diagrama polara. In cazul de fata se
da ca exercijiu aceasta metoda, urmind sa se aplice metoda separarii pier-
derilor (bazata pe teorema conservarii puterii in rej:ele de c.a.). Astfel:
I =1[ = I =-**L. 400 - 15,3 A.
2
N» 6 000
Rezulta:
Uel = 4,44/N.AB,
max'
Socotind Uel = 5 000 V, avem:
17
5 000
= 0,5 T.
4,44 - 50 - 2 316- 195-10"4
Qz ~ Ub2I2 sin <p2> *^2 = I^Pl + ^Fe = Plo tg 9io l 9&2 ~ Ld216)/|;
P2 = Ub2I2 COS 92
j^Fe === P io dat; PCu2 == 2?27|;
636
Uel — nUe2 ]
=Pz + PcU2 s„ = ]/Ph + Qh -> Ue2 = 41;
*2
Qli — Q2 + ?d2
Pu = P« + M Su = VP}t + Qh =
*ei
Qli = Qli + ?Fe
pzw\ — Ril\, %di — >
' Px = Pu + PCU1 St = ]/WTQ\ Û„ 1=4;
-*1
■ (?1 = (?li + ?dl
^L-V
cos 9i = 4; >} = ^- • 100%; AUb2 = ^—~
»S| /t C/&2
100%.
Indicele „i" indica puterea electromagnetica interioara (activa, reactiva,
aparenta).
Rezultatele numerice se sistematizeaza ca in tabelul 8.1.
Tabelul 8.1.
Mflrii
Putere Putere
nea Putere Alte
reactivi aparenta
Circ active W marimi
Var VA
uilwl
Secu Q2 = Vb2*2 &2i = y Pb UeL==nUei =
P2 -- Ub2I» sin
ndar <P-> = + Q\i = 5160 V
cos<p2 =
= 110- 26 500 (aceasta
= 110-
228-0,6 = Uc2 = = 116 arata ca pFe
228-0,8 =
15 200 V *2 ^Fe
= 20 060
<ld2 = w- m
asurate la
Pcu = *V!
^d21^2 ~ Ubio = 5
=261
P = 2 110 160 V se
2l = P2 + =
Q2i Q2 "P pastreaza)
PCuZ~ =
Qd2 =
20 321
= 17 310
Fero Ppe = Pio = ^Fe ~ ^lo
= \tP\i + cos <p10 =
mag 525 Pli — tg 9io = =
Qii = = _ Pio = Ueio
- P2i ~r Ppe 1000
27 700 ~ *io =
netic = = 20 846 Qli — Q2i
/! = = 5,36 0,467 sin
“f~ Qpe ~
A Vei 910 = 0,884
= 18 310
Prim Qdi = = 5 ^ s, = vn + p
ar PCu = *1*1 Ql = Qii + 0? = cos o, =
215 P
= i~ Qdi = = = 28 150 —! = 0,75
PLI + ^Cui 18 880 l/» = A 5 TJ = — •
=
= 21 061 251 V 100 = 98%
h -^1
*u„ =
-ubl-ubl
n
Ub 2
100
100
110
5251
52
2 316
no) = 7,3%.
637
Problema nr. 8.19. Un transformator monofazat functioneaza in goi sub
tensiunea primara £/&10'=25kV $i absoarbe P10 = 800 W la /10 = 0,1 A. Cind
lucreaza in sarcina, sub aceeaî tensiune la bornele primare, el absoarbe Ix
= 2A P1 == 40 kW la XJb2 = 240 V, I2 = 195 A si cos <p2 = 0,8
induetiv. Raportul de transformare, masurat in gol este —— = 100.
&b 20
La o sarcina secundara capacitiva (92 = —45°) el debiteaza in secundar
P2 = 60 kW la Ubl = 25 kV. Se cere sa se determine in aceste conditii: Ub2, Ilt Pv
cos 9J $i randamentul 73 prin doua metode:
a. prin metoda diagramei polare (propusa spre rezolvare) ;
b. prin metoda separarii pierderilor (rezolvata efectiv).
Solutie:
Deoarece nu se cunosc efectiv parametrii schemei echivalente (ci ei
trebuie determinaji aproximativ pe baza rezultatelor celor doua incercari),
evident ca ambele metode nu vor mai fi exacte (ca la problema 8.11 sau
8.18), ci vor da anumite erori de metoda (ca la problema 8.15).
Se va folosi metoda separarii pierderilor, care este mai rapida.
— Pe baza incercarii de mers in gol,
pFe = PlQ = 800 W; cos 910 =
800
Ubio'ho 25 • 103 • 0,1 ?Fe = P10 tg 910 = 2 370 VAR; tg <p10 = 2,96.
Pe baza incercarii in sarcina trebuie sa se determine R
= 0,32
lsc
si X
1 SC •
PCu = px — p2 — pFe = 40- 103 - 240• 195-0,8 — 800 = 800W
Rise —
Dar:
PCa _ 800
n4
= 200 £1
A U'b2 = cos <p2 + XUe sin q>2) = (250 — 240) • 100 V =
Xuo =
10 -100 200 • 0,8
= 5660.
• 0,6 0,6
Acest rezultat putea fi ob(inut si din condipa de conservare a puterii reactive.
— Predeterminarea noului regim de functionare:
P2 = 60 kW; Q2 — P2 tg <p2 = — 60 kVAR
u'b2i’ = ui21, =
60000
cos 92 0,707
u
ti — Ub2 = Ii(Rnc cos ?2 + Xlsc sin q>2) = ix- 0,707 (200 — 566).
Din aceste doua ecuaîi se deduc cele doua necunoscute U'h2 §i It daca Ubl
= 25 000 V. Se vede ca Ufb2 > Ubl, adica Ub2 > Ub20.
[ U,b2-I1 = 84 800 J Ix = 3,25 A
\ 25 000 -U'b2 = - 259/j ( U'b2 = 26 100 V,
Pi = P2 + M + Ruell = 60+0,8 ' 200• 3’252
1000
Ub2 = 261 V. = 62,91 kW;
QI = Q2 + ?Fe + XUeIl = -60 + 2,37 + 36;g2- = - 51,68kVAR,
1 000
638
51 = K^ + « = 81,5kVA;
p
cos 9!= — = 0,77, capacitiv;
£1 — 60
Px ~~ 62,91
0,955
Problema nr. 8.20. La un transformator monofazat se cunosc urmatoarele
raarimi: Ubl, Rv R2, Ldl2, Ld21t N± §i iV2; reluctanja magnetica a miezului de fier
Rm; pierderile in fier se pot neglija. In secundar se conecteaza o impedanta
Z(R, L, C) Se cere:
a. Sa se calculeze curentul primar Iv
b. Sa se gaseasca schema echivalenta redusa la primar.
c.Sa se determine cuadripolul in T echivalent.
Solu tie:
a. Se lolosesc ecuaîile de baza ale teoriei tehnice (fig. 8.20fa,b)
ILbi — Cî + \Xaiz) Li + Hui
Hb2 — (-^2 “1“ j^d2l) 1.2 ILU2
Ub2 = (R + }X)I2
Uni = Nl®fu Uu2= ~ j« N2®fu (N1I1 + N2I2) = Rm-<!>fu.
Din acest sistem de sase ecuatii cu §ase necunoscute : Iv I2, Ub2, Uul, Uu2 ?i
Q>fu se deduce:
r rr [(i?j + R2) M + NP] + jIMP - (J?x + P2)Xh
ll = LLbi -----------------:-----------,,, , v<>---------------’
ill2 -f- A-
unde:
M= + R)-± <o2 + Nl<**Lin + - Ml,
Pm L Pm V C /J
N = Rx [ c»LdU + <*L - -M + (R + R) <0Ldn + i [N*(R2 + R) .
I o>c;
w
P — (Ptfi2 “b P)
J_ . toiV| toC
6. Pentru determinarea schemei echivalente reduse la primar:
Ri =
l
l
w
1
»
.
h
o—---- £
<?- Mu >•
Fig. 8.20, a, b
639
h Jt
Iz h
NT(NI+N2) . ,
tL
dn
Fig. 8.20, c,d

Neglijind pierderile in fier, avem:
= Wfu = Lun (/i + ^/i).
dar.
®fu = si rezulta: Lu = LuU = f •
Schema echivalenta are aspectul din figura 8.20, b.
c. Cuadripolul in T echivalent:
Inlocuind in (I) pe Uul si XJ_u2 functie de ecuatiile 4, 5, 6 din acest sistem,
se deduce imediat:
U*i =
-UA
11 +
12 + jtt
AW
Rm
AW j
~R -1
(II)
Pe de alta parte ecuatiile cuadripolului in T din figura 8.20, e sint:
r H>i = (Zi + Z) L-ZL (III)
1-^62 = (Z2 + Z) L-ZL
Identificind factorii lui Ix si I2 din sistemele (II) si (III) rezulta valorile
elementelor cuadripolului trecute direct pe schema din figura 8.20, d, tinind
seama ca Z e capacitiv.
4.8. MASINA ASINCRONA
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 8.21. Un motor asincron trifazat conectat la o re{ea cu / =
=50 Hz se rotefte la sarcina nominala cu turatia «r= 1470 rot/min. Sa se
deduca puterea nominala a motorului, $tiind ca la puterea maxima de care
este capabil PM = 2,26 kW, turatia sa este nM — 1 440 rot/min.
640
Solufie:
Deoarece turajia nominala a unui motor asincron e foarte apropiata de
turaîa sa de sincronism, n0 = 60 fjp din datele motorului rezulta ca aceasta
este n0 = 1 500 rot/min, cu p = 2 perechi de poli. Atunci:
s = n° ~ nf- =1 500 ~ 1470 = 0,02,
na 1 500
§ _ n0 - nM _ 1 500 - 1 440 _ Q
1 500
In general:
dar,
P = ClrM; deci $i PM = €luMM
Cl = jwiM ^27t -1440 = 150 5 rad^ M 60 } 60
M=
2
26
0
15
0,
75
2MM _ j 2
s _j_ % .
0,02 0,
04
0,
Sjif s Q,04 02
15 = — = 12 Nm,
2,5
iar
P* = M • CL = 12 • 255 •— = 1,848 kW.
Problema nr. 8.22. Un motor asincron trifazat funcfioneaza sub tensiunea
Un = 380 V intre faze §i la frecvenfa / = 50 Hz. Statorul are o infaûrare
tetrapolara legata in triunghi cu rezistenfa unei faze = 1 Cl. Rotorul este
lejgat in stea $i are pe fiecare faza R2 = 0,5 £2. La functionarea in gol se
masoara:
*
P10 = 225 W; I10 = 5 A; fr0 — 0,2 Hz.
Neglijind pierderile in fier, si se determine:
a. Factorul de putere $i puterea reactiva absorbitS. la mersul in gol;
b. Valoarea cuplului de frecari Mf;
' c. La mersul in sarcina cu un cuplu rezistent exterior se masoara P ± = =
1 000 W, Jj = 6 A $i fr = 1 Hz. Sa se calculeze acest cuplu $i curentul rotoric.
641
Solutie:
a. Jinind seama ca I10 $i Ubl sint marimile de linie avem:
cos <p10 =
225
= 0,0686; sin <p10 =0,98
VS Ubl-Ii0 j/3-380*5
Q10 = |/3 UblI10 sin 9l0 = ]/3 • 380 • 5.0,98 = 3 221 VAR
b. Se neglijeaza pierderile in gol din cuprul rotoric, dar se considera cele
statorice:
1-25 = 25
W
Pf = P10 - = 225 - 25 = 200 W = Mf • Or0.
La mersul in gol:
n 2
s __ ”o ~ rp „ fro _ Q> =4*10“3 n0 f 50
fiind foarte mica.
Deoarece p = 2 perechi de poli,
nr0 ~ n0
— —L — \ 500 rot/min; £i 0 = — • 2n = 50 n;
1 rU
p 60
200
50TC
= 1,27 N -m.
2
C. ^1 = 2R1(^) =R17f = 36W.
Puterea electromagnetic^ interioara transmisa rotorului, din stator, este:
Pi = Pi - pen = 1 000 - 36 = 964 W = £i0(M/ + Mezt), iar in sarcina:
5 = — = — = 0,02, £} = (1 — s) £i0 = 49 7i,
f 50
dar
iar
+ ikf, = -|5t = 6,13, = 4,86 Nm;
50TC
jbCu2 = sPf = 0,02 • 964 = 19,28 W,
*« = <«AH-Wii=fin!=W8 A
642
Problema nr. 8.23. Intr-o re{ea exista o instalafie cu motoare asincrone
care consuma P = 400 kW la cos 9 = 0,55 inductiv. In scopul imbunatafirii
factorului de putere se inlocuiesc doua motoare asincrone (avind = 80 kW $i
cos (pj = 0,65, respectiv P2 = 150 kW §i cos 92 = 0,65) cu motoare sincrone.
Sa se determine puterea aparenta a motoarelor sincrone care inlocuiesc pe
cele doua asincrone, astfel indt factorul de putere echivalent alintregii
instalaîi sa devina unitar.
Solufie:
Pe intreaga instalafie se cere:
Q = p tg <p = 400 = 607 kVAR.
Fiecare motor din cele inlocuite consuma:
Qi = Pi tg 91 = 80 1/1 ;,6°5652 = 93.5 kVAR,
Q, = P2 tg 9, = 150 Vl-^-6°3652 = 175,5 kVAR.
Inlocuind aceste doua motoare cu motoare sincrone de putere activa
identica, in re{ea mai trebuie compensat doar:
Q' =Q-QI~Q2 = 338 kVAR.
Se supraexcita cele doua motoare astfel incit aceasta sarcina reactiva sa
se repartizeze pe cele doua maîni proportional cu puterile lor active.
Qi = O' —- = 338 —-— = 117,5 kVAR,
* Pi + Ps 80+150
Qt = Q' -r-^r = Q'~Qi= 220,5 kVAR.
Pi + *2
Se pot calcula deci puterile aparente necesare:
Sx = yPf + Qi2 = f802 + 117,52 = 142 kVA,
S2 = yP\ + Q% = 1^1502 + 220,52 = 267 kVA,
fiecare la:
cos
9 = — = — = 0,563, capacitiv
s s
i »
643
Problema nr. 8.24. Un motor asincron cu statorul in triunghi $i rotorul in
stea este construit pentru o tensiune primara de 380 V la / = 50 Hz §i are cos
<p2 = 0,87, pierderile in fier pFe = 600 W §i R± = 0,3 £2. Cu ajutorul a doua
ampermetre se masoara (v. fig. 8.24) curentul de linie absorbit din refea =
57,1 A §i cel din rotor I2 = 15 A. Daca alunecarea respective este s = = 0,02,
se cere sa se determine rezistenâ reostatului de reglaj ce trebuie inter-
calat pe faza in circuitul rotoric, pentru ca turajia motorului, la un acelafi
cuplu rezistent, sa scada la jumatate din turaîa de sincronism.
Solutie:
Puterea absorbita din re{ea este:
P± = yj uuIu cos = f3 • 380 -57,1 • 0,87 = 32 700 W = 32,7 kW, iar
curentul din fazele statorice:
J 57 x
' = i* = » =
lf
K3 |/3
33 A.
Pierderile in cuprul statoric sint:
pen, = = 3 • 0,3 • 332 = 980 W,
iar pierderile in cuprul rotoric:
pent = spx = s{P1 — pFe — pen) = 0,02 (32 700 - 980 - 600) = 622 W
622
R2 = ^!L= - = 0,922 £2.
3Jf 3 • 152
La vaiiaJia lui R2, Mu nu variaza; rezulta = const. Dinexpresia M—
Mu
(s s \
——I—5- . CU SM = R2/X2G rezulta ca acelaji cuplu se obfine cu SM s )
S/R2 = constant. In cazul cind noua alunecare s' corespunde crefterii rezis-
tenêi R2 cu valoarea Rp a rezistenjei reostatului de reglaj, vom avea:
5 _ S'
#2 ^2 4“ Rp
644
In cazul enunjului, deoarece Q' = Q.J2, trebuie ca s’ = 0,5 si deci:
S' - 5
Rp — ^2
0,922 ——^ = 22,1 Q.
0,02
Se refine din acest exemplu ca la sarcina constants alunecarea este
proportionals cu rezistenta circuitului rotoric.
Problema nr. 8.25. La un motor asincron trifazat cu rotorul in colivie, incar-
cat la sarcina nominala, alunecarea §i curentul in rotor au valorile: sN = 3% ?i
I2N = 163 A. Se mai cunosc: R2 = 0,0008 £}; Xd21 = 0,0048 £1; m1 = 3; Nx =
48 spire; = 0,94; Z2*= 40; £2 = 1.
Se cere sa se determine curentii de pornire in rotor si stator.
Solutie:
La motoarele in scurtcircuit, m2 = Z2\ deoarece Ner2 = 1, rezulta ca aici
trebuie operat cu
caci aici fiecare conductor alcatuieste o faza.
a. Se poate arata ca, plecind de la definijia lui a si a inductivitaîlor ciclice
avem Xd21 s X2 • a. Dar daca se neglijeaza Rt:
T — TJ • X'2 1
u
2 “ bl
x
' F(ff
+ x%ti
Pentru s = sN si s = 1, se objine:
hN_
R% + Xhi
(if
f
64 + 2300
12p — 5,6 /.
2N
71 000 + 2 300
163 • 5,6 = 910 A.
1
— ? 5,6
b. Pentru curentul de pornire in stator, din ecuatia circuitului rotoric se
deduce ca:
Ii = - —--------------------------------------- I%-
}X2l -2
La pornire (s = 1) si in general la alunecari mari (s > 0,5) este posibil sa se
neglijeze fa{a de ]X2. Deci:
Dar,
- Xn T * hp *
hp = 2
sau *
^21 2
1
, •
^ 0
m
^2 2 __ 2 30 ,
*2 2 ^ 2 ^2^2 ___ • 1 5
• •
X* ^ 0
^2 3•
" 2 m&N, ,
1 48
1 9
4
= 0,111,
645
adica:
Ilp « 0,111 -7^ = 0,111 -910= 101 A.
Problema nr. 8.26. Se da un motor asincron la care se cunosc: Mm, sM
momentul de inertie polar al rotorului J. Sa se determine timpul necesar ca
motorul, pornind din repaus prin cuplare directa la reêa, sa atinga o turajie
corespunzatoare unei alunecari date sv considerind pornirea fara sarcina (in
gol), $i neglijind pierderile mecanice.
Solutie:
Ecuajia de miscare este:
Dar,
$i deci
= M
J
d<
--------—
£M
sM s
ar=a0(i-s) = ±(i-s)
P
dOr 6) ds MM 2
dt p dt J s ^ SM
SM S
Ultima ecuafie se poate integra prin separarea variabilelor:
unde:
rjy ___________________________ JO)
1
M — 7Z pMM
este constanta de timp electromecanica a motorului.
Problema nr. 8.27. Sa se arate ca la pornirea in gol a unui motor asincron
(neglijind pierderile mecanice) din totalul energiei electromagnetice cedate
rotorului pe durata pornirii, jumatate se inmagazineaza sub forma de energie
cinetica, iar jumatate se consuma sub forma de pierderi Joule in infaûrarea
rotorica. Rezultatul este independent de modul de pornire a motorului si de
valoarea rezistenjei rotorice.
Solufie:
Ecuaîa de miscare a rotorului este:
-JCi0^- = M (I)
di
646
Energia totala absorbita de la re tea are expresia:
W = [ip Ps dt + Pr dt + Pm d*,
Jo Jo Jo
unde Psf Pr, Pm reprezinta pierderile in stator, in rotor, respectiv puterea
mecanica. Dar:
Pr = sP{] Pm = (1 - s) P,; Pf = a0M (II)
se face aproximatia (de pornire in gol) ca in final « £20, adica:
“ISIIII?
/-v j ~ J 2 (III)
Pe de alta cu (I) (II):
parte,
[lp P dt — T” sD0 M
wr = At = — nXpjn0s-ds =
Jo Jo Jo
2N JC* (IV)
adica:
Wr » W,
J&1
2
Deci rezultatul nu depinde de tipul (cuplare directa, variatia tensiunii pri-
mare, reostat rotoric etc.) pornirii — caci R2 sau Ubl nu intervin explicit in
expresia lui M — si nici de durata pornirii (tp), deoarece e independent de tp
(el nu apare in final), cu o abatere mica, de cel mult 1%. Rezultatul este
deosebit de important pentru calculul termic.
8.5. MARINA SINCRONA
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr. 8.28. Un motor sincron trifazat supraexcitat lucreaza la extre-
mitatea unei linii electrice trifazate simetrice, avind impedanja pe faza
Z = (3,2 + j 4,8) a
Sa se determine tensiunea la bornele motorului, stiind ca la celalalt capat
al liniei tensiunea este 6 000 V, iar motorul absoarbe o putere activa de 450
kW la cos 9 = 0,86, capacitiv.
Solutie:
Daca U1 este tensiunea de alimentare a liniei §i U2 la bornele motorului
(pe care o luam origine de faza) rezulta imediat pe o faza (v. fig. 8.28):
= U2 + Z • I sau Ux (cos 0 + j sin 0) = U2 + Z7 (I)
647
Dar
I = I ej<p =-------------—— (cos 9 + j sin 9) =

“ SU2 cos 9 x T J Y/
M _ ^2 , • ^2 tg ?
\ 3 U2 J 3C72
semnul (+) aparind, deoarece J va fi defazat inaintea lui U_2. Daca se
inmul{efte aceasta expresie cuZ, se obtine tocmai Z7 pe care-l inlocuim in
(I).
U1 (cos 0 -f- j sin 6) = U2 + (R + jX)(l + j • tg 9) —=
oU2
= C/2 + (*-Xtg<p)^- + j(X + 2?tg<p)Jx. (II)
0U2 ouj
Se identified partea reala fi imaginara din cei doi membri fi se ob{in doua
ecuatii in U2 fi 0:
Ux cos 0 = U2 + (R - X • tg 9) -H-
3t/#
Ui sin 0 = (Z + fl - tg ?)-£-,
OUg
unde
= 6 000/f3 = 3 460 V
= Ul+ (R- x-tg <P)8 ^ + 2 (i?~X3tgy)P2 + (* + X • tg q>)8
se inlocuiefte in relatia de mai sus:
P2 = 4,5 • 105 W; R = 3,2 H; AT = 4,8 H; tg 9 = 0,585 Rezolvind ecuaîa,
se gasefte imediat:
U2= U1 = 2> 460 V.
Problema nr. 8.29. O mafina sincrona trifazata cu 2p = 8 poli, cone&ata in
triunghi, are rezistenfa interioara neglijabila. Ea este antrenata la n0 = 600
rot /min fi pentru un anumit curent de excitatie, 7SC = 328 A. Se ftie ca la
acelafi curent de excitatie, in functionarea ca generator la cos 9 = 0, Ub = 1
800 V la o sarcina de I = 260 A. Se cere sa se calculeze freeventa la care
lucreaza mafina fi ecuaîa caracteristicii sale externe la cos 9 = 0,6,
inductiv, pentru acelafi curent de excitatie (functionare independenta).
Solutie:
In primul rind,
/=p^= .4:60Q. = 40 Hz.
60 60
648
La <p = —, din figura 8.1.8, c se observa ca 2
Ue0=Ue + XJ, dar X=-^;
isc
?i deci
^0(1-7-) = ^ adica Ue0 = -^- = -^- = 9100V.
Isc 328
La cos 9 = 0,6 inductiv, sin 9 = -f- 0,8 si conform (8.30) rezulta:
i=f-^-)2 + f-L)2 + i,6-^—L,
\9 100 ) [ 328 } 9 100 328
ca ecuafie cautata (elipsa).
Problema nr. 8.30. Un turbogenerator trifazat legat in stea, funcîonind
independent, are o putere de 10 MVA §i o tensiune de linie nominala UtN = =
6 000 V la n0 = 3 000 rot /min §i / = 50 Hz. $tiind ca in regim de scurtcircuit
trifazat permanent Isc = 1,5 se cere sa se calculeze cuplul electromagnetic la
curentul nominal pentru sarcina inductiva (cos 9 = 0,5), la aceeasi excitajie
ca la scurtcircuit.
Indicate:
Is
S
N.T
Vs ulN ' sc
1,51^; Ub
u±
^3
Este clar ca p = I, adica £i0 = 2nf = 314 — In ecuaîa (8.30) devine:
K3 C7e0 = UlN= 6000V; ^=4-
3
isc 1»
$i se deduce deci valoarea lui Ub la sarcina respectiva. Avind pe Ub, se
deduce:
nr mUhlfj cos © 3*0,5 rr r A
Afd, = ——---------------------— =-----UbIN, in IS •
* n0 314 & N
m.
Problema nr. 8.31. Un generator sincron polifazat debiteaza o putere P =
O la o tensiune Ub = O (retea de putere infinita). Se cunoaste impedanta
sincrona pe faza Z =
= R + )X, in care R nu se mai neglijeaza. Se cere:
a. Locul geometric al extremity tii fazorului /.
b. Locul geometric al extre- mitajii fazorului UeQ, cind variaza Q.
c. In ce condijii §i la ce valori ale lui Q cele doua functiuni sint minime.
649
Solutie:
a.Se alege Ub ca origine de faza. Avem:
P = mUbI cos 9 = C\
Locul lui / va fi o dreapta perpendiculara pe Ub situata fata de originea 0 la
distanja
P
--------------------------------== I cos 9 = constant
mUb
b.Se scrie ecuatia tensiunilor:
Ujgo = Ub + Z_L =ub + ZI e“j<P = Ub + ZI cos 9 — jZI sin 9 =
^=ze,t
Deci cind Q variaza, extremitatea lui Ue0 descrie dreapta AB (v. fig. 8.31).
c. Curentul I este minim cind cos 9=1, adica 9 = 0 sau Q = 0.
In ceea ce priveste minimul lui Ue0, se transforma ecuatia (I) astfel:
UM = vt [? (cos - j sin ?) + P - )Q\ =
-i[Tcos,: + p-i(?sin':+e)]
Avem un numar complex a carui parte reala este constants; modulul este
minim cind partea imaginara este nula, adica pentru valoarea:
Q __ _ ulsin C
^ z
Rezulta ca generatorul absoarbe putere reactiva (este subexcitat).
Problema nr. 8.32. Se da un generator cu poli inecati, avind impedanta
sincrona pe faza Z = R + ]X = Ze& cu R =£ 0; el lucreaza in paralel cu o
re{ea de putere infinita (U_b = Ct). Se cere:
a. Sa se determine expresia cuplului electromagnetic funcjie de unghiul
de stabilitate 0, de Ue0, Ub, Z. La ce valoare a sa masina iese din sincro-
nism ?
b. Pentru Ue0 constant in modul (Ie = cl) se cere sa se exprime curentul / in
functie de cuplul masinii. La ce valoare a cuplului modulul lui I atinge un
minim $i care este acest minim?
Solujie:
a. In breviarul introductiv s-au expus aceste relatii in ipoteza R = 0. Se
preia calculul in situatia in care aceasta aproximatie nu se maipoate face.
M = p* = PmPj ,
unde Pf e puterea electromagnetic^ pe o faza.
p. = UbI cos 9 -f RI2 = Olt unde U' = Ub + RI.
650
Se alege U_b = Ub drept origine de faza si rezulta de mai sus:
U' = Ueo -) XI;
U'* = U*0 + jXI*; I = I e-i*
M = p—qZe [C/'*7] = p—cRe [{Uto +
(0 to
+ j^Z*)Z] = — 9eetôZ] +
tO
+^ % Hz/*]
tO (0
In acelasi timp se poate pune:
/=
__ ^g<
ej® — —
Af = ^ 0 -e°^6j = ^ ^ j~ô- go£>]
Se Inlocuie^te:
Z = Z e*; u:0 = CZo
e-J»
?i
se obtine :
M pm r 17?0 ,r Ue<,Uj, — cos £ —
11H
= wLz z_j(9+!:i
e J co Z [ cos
V*
Dar,
fiindca
§i deci:
= J,c; cos £ = sin p; — cos (0 -f- ^) = sin (0 — p)
M = ^ ^/,c[sin (0 - p) +^sin p] .
(I)
Marina iese din sincronism la acea valoare a lui 0 pentru care M este
maxim. Se observa ca el este maxim la:
$i ca are valoarea:
0 — p = — sau 0 = — + p r 2 2
Mmax — ^ UbI,c (1 + ~~ sin P)
651
(II)
b. Se deduce din (I) expresia lui Ub in functie de M. Se obtine:
Dar
Ub =
Mto — pntUeoIsc sin p pmlsc sin (0 — p)
1=
-Ub
z
Se inlocuie^te aici din (II) Ub ales origine de faza si se obtine:
/
1_
z
Mu — pmUeoIsc sin p pmlsc sin (0 — p)
(in)
Din figura 8.32 se observa ca la U_b dat si Ue0 = const., locul geometric al
lui ZI este un cere descris din 0, cu raza Ue0. Dar / este minim cind ZI este
minim, adica pentru 0 = 0, cind Ubf Ue0 si ZI sint in faza.
Deci, din (I):
M0 = — Ise sin p(*7e0 -Ub)=p-^ . ueo(Ue„-Ut)_ CQS ^ co co Z
Se j:ine seama de aceasta expresie, se introduce in (III) si se calculeaza
Imin:
I min
1_ pmlsc sin p(Ue0 — Ub) — pmUepIsc sin p Z pmlgc sin ( — p)

ILeo ______________________ Ub _Hep — Ub g —jp
Z“Z”z
(IV)
rezultat ce putea fi dedus §i direct pe baza diagramei j>olare.
Problema nr. 8.33. Un motor sincron trifazat conectat in stea, cu o impe-
dan{a sincrona 0,2 + j 2,2 £i pe faza, este alimentat la o tensiune de linie 3 x
1 000 V. El produce o tensiune contraelectromotoare (in gol) Uee = = 720 V
pe faza §i absoarbe o putere P = 250 kW. Sa se calculeze curentul absorbit §i
factorul de putere.
Solufie:
UM = 720 V; = = 577 V; R = 0,20; X = 2,2 Cl; Z = 2,21 Cl.
Se face ipoteza ca motorul e supraexcitat (avind in vedere ca Uec > Ub) $i
alegind pe Ub ca origine de faza se cauta / si Uec sub forma:
1 = I e* unde I =-------------------- - - fi Uee = 720 e-i0 • (I)
3 Ub cos 9
Necunoscutele sint astfel <p $i 0. Se va examina in continuare daca
problema admite soluîi pozitive pentru ele. Aflarea acestor necunoscute se
face din identificarea termenilor ecuaîei in complex:
Ub-{R + )X)I = U„
652
sau
2, - (K + jX) Zii£li±i^lL _ v„ (cos e - j sin 6).
(II)
3l/d cos 9
Separind parole reala §i imaginara, se objin cele doua ecuajii necesare:
P
u„
3Ub
317ft
(R — X tg 9) = Uec cos 0
(X + R tg 9) = Uec sin 0
(III)
Se elimina 0 prin ridicare la patrat adunare:
m+£^(RZ + X2 ? -2RX ^ ?) - 2-j^(R -x*g?) +
+ (X* +R2 tg2 9 + 2XR tg 9) = U%
9 U%
§i deci:
m + ^ (R2 + *2) + ^ (* 2 + X2) tg2 9 - 7 ^ + T PA- tg 9 = C72
917!
917?
*> 3
Astfel:
tg2 9 +
6Xt7f
P(P2 + X2)
l/fe - U% + - PR
tg 9 + 1------ -------5---- = 0
P2
9U|
(P2 + X2)
adica
6-2,2
io«
tg2<P +
2,5 • 10* • 4,9
10 2
5,2 • 106 --------------- 105 + — 2,5 • 105 • 0,2
3 , .1 3 3 A
tg 9 + 1---------------------- ------------- = 0
6,25- 101#
4,9
§i deci:
sau:
3 -io«
tg2 9 + 2-1,80 tg 9- 1,16 = 0,
10,3
tg 9 ~ — 1.8±2,1^
3,9
Se poate arata imediat ca solutia tg 9= — 3,9, introdusa in (III), conduce
la cos 0 > 1, adica nu este posibila. Ramine doar tg 9 = 0,3. Atunci: cos 9 =
0,955 capacitiv (vezi I prin ipoteza)
/=
2,5-10*
3t7ft cos 9 1,73 • 10* • 0,955
= 151 A
S=
_ 250 cos 9 0,955
= 262 kVA
653
Coli de tipar 41. Bun de tipar: 31.10.19S1. Format 16/70x100. Ap&rut 1981.
I. P. „Olteniau Craiova Str. M. Viteazul, nr. 4 Republica Socialistd Romdnia Plan
9133/230/1981.
EDITURA DIDACTICA $1 PEDAGOGICA BUCURE$TI — 1981

Radulet Remus Bazele Electrotehnicii Probleme2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Radulet Remus Bazele Electrotehnicii Probleme2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAfIEI §1 lN\AJAMINTULUI

Acad. REMUS RiDULEf

EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA

Intre marimile G, B, Y si 9 exista urmatoarele

I-EL; ~ Z ’ cp = arctg^; Ubb = Zk-1 ■Ke (1.45)

1.1.4.4. Circuite cu inductivitati mutuale. Impedanta mutuala dintre doua

a are deci expresia:

+ j<*LmLm + . _ Im + £;coLIBt7, (1.68)

b. Valoarea instantanee a curentului alternate sinusoidal este in fiecare

Emax = NBA co = 200 • 0,2 • 50 • 10~4 = 120

Considered unghiul de rotire al axelor 9/' =

Impedanta, admitanja §i puterea aparenta nu sint marimi sinusoidale ca u §i i

Fig. 1.8, a, b,cf d, c, f

Problema nr. 1.12. Pentru a se determina in- ductivitatea L $i rezistenta R a

Din triunghiul oarecare OAB (fig. 1.14, c) rezulta:

10V;In cazurile 3 si 4 sint doua solu^ii.VCaror relatii dintre XL $i Xc corespund

nlnd cu ajutorul ei tensiunile Ux fi U2 la bornele receptorului si ale bobinei

UB— ][U2 + (UL1 + ULif - 2U(Ua + ULi) cos 9

(5,8 + R)2 4- 1002 Ti2L2 = 121

Inlocuind bobina cu un reostat cu sirma, acesta fiind pur rezistiv, schema

Fig. i.20, b,c,d,e

uab 212 193 235,2

Corespunde cazului cind

________ ___ _____ . TC

3. Capacitatea bateriei de condensatoare (f = 50 Hz).

Diagrama polara este data in figura 1.25, b.

Pentru ca puntea sa fie in echilibru trebuie ca:

In concluzie: impedan^a Zx trebuie sa fie pur inductiva, iar impedan^a Z2,

Condijia ca IR =£ i(R) este: Xc = XL.

cos <p = — sm <px = —

-^1+^2 21 ^l-?3+ -2^(^1 + ?2) +

7 = 7, - 7, = 7, -2 + - = 0,448 e-i25°30'":18l,° =0,408-i0,194

Sa se determine parametrii R2 si astfel inclt factorui de putere al circuitului

Pentru ca 7 sa fie In faza cu U trebuie ca Ir (componenta reactiva) sa fie

este coeficientul de cuplaj.

in cazul realizarii transferului maxim de putere se mai spune ca exist a:

u = j/2 • 100 sin (&t

tensiunea aplicata circuitului avind valoarea efectiva U = 100 V.

activa P = 750 kW.

EJi cos p, -f £2/J COS PJ

Dupa eliminarea curentilor 72 si 72 se ob^ine conditia de echilibru:

Ordonind dupa I_2, trecind termenii ce au comun pe I_2 inpartea dreapta

Daca se alege RQ = Rs, rela^iile se simplified §i capata forma:

Rezistentele de pierderi ale condensatoarelor sint notate cu rmic, si cele

0 = la + L ~ h Fig. 1.66. « $ = L& —

Alegind tensiunea U_ origine de faza, U_= Ue^° rezulta curentii:

Ridicind la patrat $i adunind se obfine:

inlocuind numeric si rezolvind se obtine:

Fig. 1.73, c,d,e

Generatorul echivalent de curent al retelei in raport cu bornele A B este

Rezolvlnd sistemul se obtin urmatoarele valori:

Se obtin acelea^i ecua^ii ca prin scriere directa. b. Metoda curentilor ciclici.

LLDB — j w j «L12IX *+■ ( + jwLjg) Zi

(7 + j 80) I\ - (4 + j 45) £ = 200 - (4 4- j 45) /; 4- (54 + j 30) £ = 0

= 8,95 (0,895 — j 0,447) = 8 — 4 j

I, = — = 0,5; u = 0,5 1/2 cos to# R,

^ (Z2Z3 + ^3—4) "f —1^3

Schema generatorului echivalent de tensiune este data in figura 1.88,/. b.

O’B KO'B 1.473

Se obtin rezultate identice.

&. Sa se calculeze impedanta echi- valenta dintre bornele de alimentare

In cazul receptoarelor dezechilibrate far a fir neutru, cu receptorul in stea

Pe baza acestor ecuatii si a ecuatiilor care exprima in componente sime-

______ _ _____ . TC

Eioh + EX + £3» TU + 1U + Y*