Tema: Expertizele judiciar tehnice şi inginereşti de transport

1. Expertiza tehnică în construcţii.

2. Expertiza tehnică a calculatorului.
3. Expertiza securităţii tehnicii muncii.
4. Expertiza tehnico-incendiară.
5. Expertiza tehnică auto.

-1-
Expertiza tehnică a construcţiei - complex de măsuri pentru determinarea şi evaluarea
caracteristicilor reale ale construcţiei, în scopul asigurării funcţionalităţii şi posibilităţii utilizării
în continuare a construcţiei, consolidării sau postutilizării.
Expertiza tehnică în construcţii se referă asupra construcţiilor de orice categorie (civile,
industriale, agrozootehnice, drumuri, poduri, căi ferate, construcţii hidrotehnice, comunale etc.)
şi instalaţiilor aferente acestora, indiferent de apartenenţa, forma de proprietate şi destinaţia lor,
precum şi asupra lucrărilor de intervenţii în timp (consolidări, modernizări, reparaţii capitale,
reabilitări, transformări, extinderi). Expertiza tehnică în construcţii poate fi efectuată la
următoarele faze ale construcţiilor - proiectare, exploatare (utilizare) şi postutilizare.
Expertizele tehnice în construcţii se efectuează la solicitarea proprietarilor, utilizatorilor de
construcţii, persoanelor fizice şi juridice, organului de stat de control al calităţii în construcţii,
autorităţilor administraţiei publice locale, organelor de urmărire penală şi instanţelor
judecătoreşti.
Expertiza tehnică în construcţii (lucrări de construcţii) se efectuează în scopul:
a) evaluării stării tehnice a construcţiilor şi aducerii acestora în conformitate cu cerinţele
normative în vigoare;
b) reluării lucrărilor la construcţiile sistate, conservate, abandonate;
c) reconstrucţiei, extinderii şi supraetajării construcţiilor existente;
d) consolidării construcţiilor deformate sau necorespunzătoare cerinţelor normative;
e) reutilării, retehnologizării şi schimbării destinaţiei construcţiilor existente.
Nu se admite efectuarea expertizelor tehnice în următoarele scopuri:
a) extinderii balcoanelor şi loggiilor la blocurile locative existente;
b) construcţiei anexelor la blocurile locative existente;
c) extinderii încăperilor locative şi bucătăriilor în blocurile locative din contul balcoanelor şi
loggiilor;
d) reamplasării blocurilor sanitare şi a bucătăriilor în blocurile locative;
e) executării saunelor şi bazinelor în blocurile locative şi în subsolurile acestora;
f) ocupării coridoarelor comune, holurilor de la ascensoare şi încăperilor conductelor de gunoi în
blocurile locative;
g) schimbării destinaţiei încăperilor în blocurile locative pentru amplasarea obiectelor interzise
de normele de exploatare a locuinţelor.
De cele mai dese ori expertiza tehnică în construcţii se dispune pe cazurile de furt comise
în procesul construcţiilor, în cazurile construcţiilor necalitative şi în cazurile nerespectării
regulilor de construcţie. Pentru cercetare expertului i se prezintă documentele care reflectă
caracterul şi volumul lucrărilor efectuate, ordinile de efectuare a unor lucrări, actele de primire-
predare, documentele ce reflectă starea construcţiilor la momentul de primire-predare, etc.
Întrebări orientative:
Cât de întemeiat a fost alcătuit proiectul şi dacă nu a fost majorat volumul şi costul lucrărilor de
construcţie?
Au fost efectuate lucrările de construcţie în corespundere cu proiectul?
Corect a fost indicat caracterul şi volumul lucrărilor efectuate în anumite acte concrete?
Au fost comise careva abateri la efectuarea lucrărilor, dacă da în ce constau?
Au fost folosite materiale calitative la construcţia obiectului dat?
Au fost oare folosite materiale de construcţie mai ieftine de cât cele indicate în devizul de
cheltuieli?
Ce materiale şi în ce cantitate au fost folosite la îndeplinirea lucrărilor şi corespund cantităţii
materialelor ce au fost decontate?
Au fost efectuate lucrările calitativ, dacă nu în ce se evidenţiază necalitatea?
Care este starea tehnică a construcţiei?
Volumul şi cheltuielile lucrărilor efectuate la instalarea reţelei de alimentare a clădirii
nominalizate cu apă, cu gaze, cu căldură, etc.?
Ce circumstanţe au influenţat la tergiversarea construcţiei şi scumpirea lucrărilor efectuate?
Care este volumul şi valoarea cheltuielilor lucrărilor construcţiei nefinisate?

-2-
Expertiza tehnică a calculatorului este una dintre cele mai moderne tipuri de expertize
condiţionată de tendinţele de dezvoltare a tehnologiilor informaţionale şi implementării lor
practic în toate domeniile de activitate umană. Se evidenţiază două genuri de expertize:
• expertiza tehnică a calculatorului;
• expertiza tehnică a programelor şi a informaţiei calculatorului.
Ca obiecte de studiu a expertizei tehnice a calculatorului sunt: computatoarele şi procesoarele
lor, componentele periferice (monitorul, tastiera, imprimanta, scanerul şi altele), purtătorii
magnetici de informaţie, fişierele programelor şi textelor imprimate, documentaţia tehnică,
notificările electronice, şi alţi purtători de informaţii.
Problemele care pot fi rezolvate în cadrul expertizei tehnice a calculatorului sunt: diagnostice şi
de identificare.
Întrebări orientative:
diagnostice
La ce model se referă calculatorul prezentat la expertiză?
Care sunt caracteristicile tehnice a procesorului şi componentelor periferice a calculatorului
prezentat la examinare?
Care sunt caracteristicile tehnice a reţelei?
Unde şi în ce perioadă a fost confecţionat acest calculator şi părţile sale componente?
În condiţii de uzină s-au de artizanat a fost asamblat acest calculator?
Corespunde componenţa pieselor calculatorului şi accesoriilor periferice cu documentaţia tehnică
prezentată?
Au fost efectuate careva schimbări tehnice în construcţia calculatorului?
Este în stare de funcţionalitate computerul şi accesoriile periferice prezentate la examinare?
Care este nivelul de uzare a computerului dat?
Care este cauza nefuncţionalităţii computerului şi accesoriilor periferice prezentate?
Au careva defecte fizice purtătorii magnetici de informaţie?
Au fost efectuate careva schimbări de adaptare pentru unii utilizatori speciali (persoană cu
vedere slabă, stângaci, etc.)?
Care sunt caracteristicile tehnice a altor mijloace tehnice electronice de stocare şi transmitere a
informaţiei?
B) de identificare
Au părţile componente a calculatorului acelaşi izvor de provenienţă?

Problemele care pot fi rezolvate în cadrul expertizei tehnice a programelor şi a informaţiei

calculatorului la fel se împart în diagnostice şi de identificare.

Întrebări orientative:
diagnostice
Ce sistem de operare este folosit la computerul dat?
Care este conţinutul informaţiei păstrat pe suporţii magnetici interiori şi exteriori?
Care este predestinarea programelor date?
Care este algoritmul funcţionării programelor date?
Este programa dată licenţiată sau nu?
Sunt sau nu introduse în programa dată careva corecţii, care ar schimba efectuarea cărora
operaţiuni?
Corespunde softul cerinţelor tehnice înaintate?
A avut loc sau nu folosirea parolelor, programelor de protecţie, a filelor ascunse pentru
îngreunarea accesului la informaţie?
Care este conţinutul informaţiei ascunse?
Au avut loc careva încercări de a alege parola, spargerea mijloacelor de protecţie sau alte
încercări de acces nesancţionat la informaţia securizată?
Este sau nu posibilă restabilirea informaţiei şterse şi dacă da atunci care este conţinutul ei?
Care este mecanismul de scurgere a informaţiei din reţelele locale şi globale?
Există careva defecte în funcţionarea computerului, în funcţionarea unor programe şi care este
cauza?
Dacă da, atunci pot fi aceste defecte cauzate de prezenţa viruşilor?
Este sau nu posibilă restabilirea informaţiei afectate de viruşi?
Când a avut loc ultima corecţie a fişierului dat?
Care este nivelul de pregătire profesională în domeniul programărilor şi lucrului cu tehnica de
calcul a persoanei, care a efectuat aceste acţiuni cu computerul şi softul dat?
B) de identificare

De cine este creat softul dat?

Putea sau nu programa dată să fie creată de un specialist în domeniu?

-3-

Expertizele securităţii tehnice a muncii cercetează şi constată cauzele care au favorizat

accidentele de muncă. Cauzele accidentelor legate de încălcarea regulilor securităţii tehnicii
muncii pot fi tehnico-materiale (deteriorarea frânghiei, explozie, deteriorarea unor detalii a
mecanismelor) şi de organizare(permiterea la efectuarea lucrărilor a unor muncitori neinstruiţi,
calitatea joasă a instructajului, neefectuarea lucrărilor de pregătire, lipsa semnelor de restricţie în
zonele periculoase, lipsa supravegherii din partea inginerilor responsabili, etc.)
Odată cu prezentarea obiectelor în litigiu expertului i se prezintă şi toată informaţia şi
documentele necesare ca: certificatul cu privire la cazul accidental, încheierea inspectorului
tehnician, certificatul de cercetare a stării securităţii tehnicii muncii la întreprindere, procesul
verbal de cercetare la faţa locului, certificatele de cercetare a diferitor mecanisme, aparate,
edificii, etc.
Întrebări orientative:
Care este cauza accidentului şi ce caracteristici indică spre aceasta?
Au fost careva dispozitive de apărare la locul accidentului?
Asigură aceste dispozitive de apărare siguranţa lucrului?
A fost în stare tehnică bună obiectul (edificii, mecanisme, aparate, instrumente, mijloacele de
apărare, etc.), dacă nu, care este cauza?
Se află oare obiectul în stare avariată, dacă da, cum se exprimă aceasta?
Coincide echipamentul cu documentaţia tehnică?
Se asigură oare îndeplinirea cerinţelor securităţii tehnicii muncii în toate situaţiile de lucru cu
mecanismul dat?
Corespund regulilor securităţii tehnicii muncii dispozitivele de protecţie?
Corect au fost folosite aceste dispozitive de protecţie?
Au fost careva abateri de la condiţiile tehnice în urma efectuării lucrărilor, dacă da, atunci cum
se exprimă şi cum ele au influențat la cauzarea accidentului?
Putea victima să efectueze lucrarea dată într-o altă modalitate, pentru ai asigura securitatea?
Se consideră procesul dat de producere ca periculos într-o oarecare măsură?
Sub aspectul securităţii tehnicii muncii este corect organizată efectuarea lucrărilor la sectorul de
producere?
Corespunde calificarea muncitorului cu caracterul lucrărilor efectuate?
Care a fost modalitatea efectuării lucrărilor date şi dacă nu se referă modalitatea dată la celor
interzise din punct de vedere a securităţii tehnicii muncii?
Era necesar la efectuarea lucrării date muncitorul să folosească mijloacele de protecţie
individuală?
Ce măsuri trebuie de întreprins în scopul prevenirii încălcărilor a securităţii tehnicii muncii la
întreprinderea dată?
Era necesar de petrecut sistematic cercetarea tehnică a mecanismelor date, şi dacă da, atunci în
ce ordine şi peste ce perioadă de timp trebuiau cercetate?

-4-
Expertizele tehnico-incendiare studiază datele faptice cu privire la cauzele izbucnirii incendiului,
stabilirea locului iniţial de incendiere, direcţia răspândirii focului, modalităţilor de incendiere,
starea încăperilor, utilajelor şi obiectelor antiincendiare.
Obiectele de studiu a expertizei tehnico-incendiare sunt părţile carbonizate din încăperi,
echipamentele antiincendiare, diferite utilaje şi materiale, resturi de substanţe arse, fotografii,
diferite documente ce se referă la incendiu, materialele dosarului penal.
Întrebări orientative:
Care este cauza izbucnirii incendiului?
Ce circumstanţe au favorizat izbucnirea incendiului?
Putea oare defecţiunea dată să fie cauza incendiului?
A fost oare explozia dată cauza incendiului sau sa produs în urma incendiului?
Incendiul a izbucnit din exterior sau a fost cauza unei autoaprinderi a substanţei date?
Pot provoca anumite substanţe incendiu în anumite condiţii concrete?
Este posibil aprinderea unui anumit material de la o sursă concretă?
Prin ce metodă a fost posibilă incendierea?
În ce loc a început arderea şi prin ce căi s-a răspândit focul?
Care a fost durata incendiului?
Se află în stare tehnică bună dispozitivul dat, dacă nu care este defecţiunea?
Defecţiunea dată putea fi cauza incendiului?
Au fost comise careva nereguli la montarea cablului de electricitate, dacă da, care anume şi putea
ele să fie cauza incendiului?
Corespunde exploatarea anumitor mijloace tehnice regulilor securităţii incendiare?
Care este temperatura maximă care se poate produce în timpul arderii unei anumite cantităţi de o
anumită substanţă?
Cât timp a fost necesar să treacă din momentul aprinderii până la ardere?
Dacă deteriorările de pe obiectul prezentat au survenit în urma temperaturii înalte?
Cât timp este necesar pentru arderea totală a cantităţii de substanţă cunoscută?
Corespunde cantitatea produselor arse cu o anumită cantitate de lucruri care se presupun a fi
arse?
Ce materiale putea fi arse luând în consideraţie flacăra şi fumul?
Corespunde cerinţelor antiincendiare obiectul dat?
Toate măsurile tehnico-incendiare au fost respectate la îndeplinirea unor anumite lucrări, dacă
nu, atunci care din măsuri nu au fost respectate?
Se referă substanţa dată la categoria substanţelor uşor inflamabile?
La ce temperatură poate să se producă autoaprinderea?
Este posibil în unele condiţii concrete să se petreacă explozia substanţei date?

-5-
Examinarea auto-tehnică este efectuată în vederea soluţionării problemelor legate de accidentele
rutiere din sistemul OM-VEHICUL-MEDIU.
Examinarea auto-tehnică a circumstanţelor accidentului rutier (AR) soluţionează următoarele
întrebări:
- determinarea vitezei după mărimea urmei de frânare sau după rezultatele tamponării;
- determinarea vitezei maxime în condiţiile răsturnării sau derapării şi distanţa de
vizibilitate a părţii carosabile;
- corespunderea vitezei alese de şofer cerinţelor Regulamentul circulaţiei rutiere (RCR);
- determinarea distanţei de frânare şi oprire;
- determinarea distanţei depărtării unităţii de transport (UT), de la locul tamponării în
momentul, când şoferul a fost în stare să depisteze apariţia obstacolului pentru mişcare, altor
distanţe necesare pentru cercetarea cazului;
- determinarea timpului de mişcare a participanţilor la trafic pe distanţa indicată;
- aprecierea momentului apariţiei obstacolului pentru mişcare, pe care şoferul este în stare
să-l depisteze;
- aprecierea posibilităţii tehnice a şoferului de a evita tamponarea în situaţia rutieră creată;
- determinarea situaţiei reciproce a unităţilor de transport şi a participanţilor la trafic, când
şoferul dispunea de posibilitatea tehnică de a evita accidentul rutier;
- determinarea legăturii cauzale între acţiunile şoferului şi accident;
- aprecierea cum trebuia să acţioneze şoferul în situaţia rutieră creată pentru a asigura
securitatea la trafic;
ce acţiuni ale şoferului din momentul când era în stare să depisteze apariţia pericolului
(obstacolului) pentru mişcare, ar duce la evitarea accidentului rutier, cerinţele căror puncte al
RCR sunt reglementate;
- aprecierea corespunderii (ne corespunderii) acţiunilor şoferului cerinţelor RCR în
circumstanţele numite în ordonanţă;
- determinarea direcţiei şi momentului forţelor unităţilor de transport tamponate, mărimea
lor etc.
Examinarea auto-tehnică a stării tehnice a unităţilor de transport, şi piesele acestora
soluţionează următoarele probleme:
- determinarea cauzelor şi timpului apariţiei defectului sistemului de frânare,
mecanismului de ghidare, transmisiei, parţii rulante, lacătelor portierelor şi altor detalii, care au
legătură cu accidentul rutier;
- determinarea posibilităţii depistării de către şofer şi serviciilor tehnice a defectului tehnic,
în timpul exploatării, care a dus la săvârșirea accidentului rutier;
- determinarea circumstanţelor legate de starea tehnică a unităţii de transport, care au
favorizat sau au putut să favorizeze producerea accidentului rutier;
- determinarea posibilităţii tehnice a şoferului pentru evitarea accidentului rutier, în
depistarea a defectului tehnic şi anume care acţiuni trebuie efectuate;
- determinarea legăturii cauzale între depistarea defectului tehnic a unităţii de transport şi
accidentul rutier;
- determinarea corespunderii a stării tehnice a unităţii de transport, a agregatelor şi
detaliilor normelor tehnice şi cerinţelor securităţii circulaţiei rutiere.
Examinarea traseologică de transport soluţionează următoarele întrebări:
- determinarea direcţiei de mişcare a unităţii de transport şi poziţia lor în timpul
tamponării, relativ hotarelor părţii carosabile, conform urmelor de pe carosabil;
- determinarea unghiului între axele longitudinale a unităţii de transport, după urmele
contactului reciproc la tamponare;
 - determinarea caracterului mişcării unităţii de transport după urmele depistate la locul
accidentului rutier;
- determinarea locului tamponării după urmele de la locul accidentului, amplasarea
pieselor şi particulelor, desprinse de la unitatea de transport, urme de lichid de (ulei, antigel);
- determinarea direcţiei acţiunii, impulsului forţei, apărut în momentul tamponării unităţii
de transport;
- determinarea poziţiei unităţii de transport după urmele de pe carosabil, de pe alte unităţi
de transport şi de pe obiectele din mediul înconjurător;
- de determinat dacă unitatea de transport staţiona sau mergea în timpul contactului cu altă
unitate de transport.
Examinarea auto-merceologică soluţionează următoarele întrebări:
- constatarea stării tehnice a unităţilor de transport;
- stabilirea valorii (de piaţă, restantă, de importare, iniţială şi altele.) a unităţilor de
transport şi a părţilor lor în dependenţă de starea lor tehnică, termenul de exploatare, aspectul
comercial şi situaţia de piaţă în valuta naţională şi internaţională la data evaluării şi data
producerii de către uzina producătoare;
- stabilirea procentului de uzură fizică şi uzură morală a unităţii de transport;
- stabilirea valorii privind pierderea aspectului comercial a unităţii de transport în
dependenţă de parcurs, defectele de păstrare şi exploatare, lucrărilor de restabilire, numărul de
posesori, datele staţiilor de reparaţie şi situaţia de piaţă;
- stabilirea valorii de restabilire a unităţilor de transport în valuta naţională şi internaţională
în dependenţă de data evaluării;
- stabilirea valorii pagubei materiale cauzate posesorului unităţii de transport în rezultatul
deteriorării ultimului în urma accidentului rutier;
- stabilirea valorii lucrărilor de reparaţie;
- stabilirea valorii materialelor, necesare pentru reparaţie;
- stabilirea fundamentării tehnice sau justificării concluziilor, corespunderea valorilor alese
cu valorile reale în vigoare la momentul evaluării, în expertizele efectuate anterior (acte de
evaluare);
- stabilirea corespunderii lucrărilor de reparaţie a unităţii de transport efectuate de facto, cu
lucrările de schimb a detaliilor şi valoarea lor, volumul de lucru, materiale necesare, piesele de
schimb şi valoarea lor conform documentelor (conturilor şi altele.), de asemenea surplusul
sumelor reţinute sau ne finisarea lucrărilor, schimbul detaliilor.