Instalatii Electrice Note de Curs

Instalaţii Electrice - Note de Curs
PREFA
Forma de energie care r spunde în prezent majorit ii cerin elor consumatorilor, este
energia electric , aceasta putând fi adus în orice amplasament şi transformat în formele de
energie necesare, ca: mecanic , termic , chimic şi luminoas .
Energia electric se utilizeaz în industria metalurgic , industria constructoare de maşini,
industria chimic , industria celulozei şi hârtiei, industria alimentar , industria farmaceutic ,
industria textil , etc. Având în vedere ponderea mare a consumatorilor de energie electric ,
rezult c şi instala iile electrice aferente acestora, au o mare r spândire în economie, dar şi o
mare diversitate. Cu ajutorul instala iilor electrice se realizeaz producerea, transportul,
distribu ia şi utilizarea energiei electrice, care trebuie realizate în condi iile optime din punct de
vedere tehnic şi rentabil din punct de vedere economic. Trebuie asigurate în acelaşi timp
condi iile de electrosecuritate, care s elimine accidentele şi s realizeze desf şurarea proceselor
tehnologice, eliminând apari ia avariilor şi deteriorarea echipamentului electric.
Lucrarea de fa intitulat „INSTALAğII ELECTRICE” trateaz problemele teoretice
şi practice de exploatare ale echipamentului electric, din componen a acestora.
În capitolul I, se trateaz „Alimentarea cu energie electrică a întreprinderilor
industriale”. Transportul şi distribu ia energiei electrice se realizeaz cu ajutorul re elelor
electrice, înglobate în sisteme electrice şi energetice. Se defineşte şi se prezint sistemul
energetic, iar apoi sunt tratate schemele de alimentare cu energie electric a întreprinderilor
industriale. În final se definesc categoriile de importan ale consumatorilor electrici.
Obiectul capitolului II este „Calculul reĠelelor electrice de distribuĠie a energiei
electrice în întreprinderile industriale”. Pentru o func ionare corect din punct de vedere
tehnic şi rentabil sub aspect economic, conductoarele oric rei re ele electrice trebuie s satisfac
concomitent, o serie de criterii de dimensionare şi anume: criteriul termic, criteriul electric,
calculul re elelor de curent continuu şi curent alternativ monofazat cu cos ϕ = 1 pe baza pierderii
admisibile de tensiune, verificarea re elelor electrice în regim de pornire a motoarelor, calculul
sec iunii în re ele trifazate cu sarcini dezechilibrate pe faz , calculul sec iunii în re elele de
distribu ie prin criterii economice, calculul mecanic al re elelor electrice aeriene.
Tot în acest capitol este prezentat determinarea pierderilor de tensiune precum şi
varia iile admisibile ale tensiunii la consumatorii de iluminat şi de for . Un loc important i se
acord regl rii tensiunii în re elele electrice. Se trateaz în finalul capitolului, parametrii
echivalen i ai elementelor de re ea.
Autorii, în capitolul III, intitulat „Scurtcircuite în instalaĠiile electrice industriale”,
prezint tipuri de scurtcircuite în instala iile electrice industriale, stabilitatea termic şi
1
electrodinamic în regim de scurtcircuit a elementelor de re ea, calculul curen ilor de scurtcircuit
şi limitarea curen ilor de scurtcircuit.
O mare importan o are „ProtecĠia instalaĠiilor electrice”, care constituie obiectul
capitolului IV. Protec ia instala iilor de înalt tensiune cuprinde: protec ia re elelor, a
transformatoarelor de putere şi a motoarelor de înalt tensiune. Protec ia pe partea de joas
tensiune se refer la protec ia cu siguran e fuzibile, protec ia cu relee maximale de curent ,
protec ia cu relee termice şi protec ia universal cu filtre.
M surile de protec ie împotriva electrocut rii sunt analizate în capitolul V, intitulat
„Securitatea împotriva electrocutării în instalaĠiile electrice industriale”. Se prezint efectele
curentului electric asupra corpului omenesc, iar apoi se face o analiz a pericolului de
electrocutare în re elele trifazate cu punctul neutru izolat fa de p mânt. Dintre m surile de
protec ie contra electrocut rii se trateaz : legarea la p mânt de protec ie şi controlul rezisten elor
de izola ie atât pe partea de joas cât şi de înalt tensiune.
În cadrul instala iilor electrice, un loc important îl ocup sta iile electrice. Acestea
servesc la transformarea şi distribu ia energiei electrice, la conectarea şi protec ia diverselor
circuite, la opera ii de m sur , comand , semnalizare, automatizare, ameliorarea factorului de
putere, etc. Din motivele amintite anterior, aten ia cuvenit trebuie acordat la „Alegerea
echipamentului electric al staĠiilor electrice”, care constituie obiectul capitolului VI. Acesta
cuprinde alegerea transformatoarelor de putere, alegerea aparatelor de comuta ie, dimensionarea
barelor colectoare şi alegerea transformatoarelor de m sur atât de tensiune cât şi de curent.
Ultimul capitol, capitolul VII trateaz „Factorul de putere al întreprinderilor
industriale”. Sunt prezentate dezavantajele factorului de putere redus, cauzele acestuia,
mijloacele de ameliorare naturale şi artificiale. În finalul capitolului sunt analizate curbele de
sarcin şi indicii tehnico – economici.
Lucrarea prezentat , care se refer la problemele teoretice şi practice ale instala iilor
electrice se adreseaz , în primul rând studen ilor de la specializ rile „Electromecanic ”,
„Energetic industrial ” şi „Instrumenta ie şi achizi ii de date”. Autorii au încercat s selecteze şi
s puncteze ideile de baz , principiile şi aspectele fenomenologice, explicative, a c ror
în elegere, însuşire şi aprofundare creeaz premise pentru punerea în func iune a instala iilor
electrice, pentru exploatarea şi între inerea acestora în condi ii tehnico – economice cât mai
bune.
Prof. univ. dr. ing. Ion FOT U

Prof. univ. dr. ing. Sorin Mihai RADU
2
CUPRINS
Pag.
PREFAğĂ 1
CUPRINS 3
CAP. I. ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRIC A ÎNTREPRINDERILOR
INDUSTRIALE 8
1.1. Sistemul energetic. Avantajele utiliz rii curentului alternativ fa de cel continuu 8
1.2. Scheme de alimentare cu energie electric a întreprinderilor industriale 13
1.3. Categorii de importan a consumatorilor electrici. 22
CAP. II. CALCULUL RE ELELOR ELECTRICE DE DISTRIBU IE A
ENERGIEI ELECTRICE ÎN ÎNTREPRINDERILE INDUSTRIALE 24
2.1.Criterii de dimensionare a sec iunii conductoarelor 24
2.2.Dimensionarea sec iunii conductoarelor electrice pe baza înc lzirii admisibile
(criteriul termic) 25
2.3.Dimensionarea sec iunii re elelor alimentate pe la un cap t pe baza pierderii
admisibile de tensiune (criteriul electric) 28
2.3.1.Calculul re elelor de curent continuu şi curent alternativ monofazat cu
cos ϕ = 1 pe baza pierderii admisibile de tensiune 28
2.3.1.1.Cazul re elelor cu sarcini concentrate 28
2.3.1.2.Cazul sarcinilor uniform distribuite 32
2.3.2.Determinarea pierderii de tensiune în re elele trifazate cu sarcini concentrate
şi echilibrate 34
2.3.3.Dimensionarea sec iunii în re elele trifazate cu sarcini concentrate şi
echilibrate pe baza pierderii admisibile de tensiune 39
2.4.Varia iile admisibile ale tensiunii la consumatori 42
2.4.1.Func ionarea consumatorilor la tensiuni diferite de tensiunea nominal 43
2.4.2.Reglarea tensiunii în re elele electrice 45
2.4.2.1.Ridicarea tensiunii nominale a surselor 45
2.4.2.2.Prizele de reglare ale tensiunii la transformatoare 45
2.5.Verificarea re elelor electrice în regim de pornire a motoarelor 47
2.5.1.Metoda aproxima iilor succesive 50
2.5.2.Metoda impedan elor echivalente 51
2.6.Calculul sec iunii în re elele trifazate cu sarcini dezechilibrate pe faz 55
2.7.Calculul sec iunii în re elele de distribu ie buclate simplu 55
2.7.1.Generalit i 55
3
2.7.2.Calculul circula iei curen ilor în re ele alimentate de la dou capete 57
2.7.3.Transfigurarea re elelor complexe 61
2.7.3.1.Reducerea conductoarelor re elei neomogene la aceeaşi sec iune 61
2.7.3.2.Compunerea liniilor ce debiteaz în acelaşi nod al re elei 61
2.7.3.3.Mutarea sarcinilor de pe laturi în noduri 63
2.7.3.4.Transformarea conexiunii stea în conexiune poligonal şi invers 64
2.7.3.5.Determinarea distribu iei curen ilor într-o re ea complex prin metoda
transfigur rii 66
2.8.Criterii economice 67
2.8.1.Calculul sec iunii re elelor de distribu ie pe baza volumului minim de
material conductor 67
2.8.2.Calculul sec iunii re elelor electrice de distribu ie pe baza densit ii de
curent constante 71
2.8.3.Calculul sec iunii re elelor electrice de distribu ie pe baza criteriului
cheltuielilor anuale de exploatare minime 73
2.8.4. Calculul sec iunii re elelor electrice de distribu ie pe baza criteriului
cheltuielilor anuale de calcul minime 74
2.9.Calculul mecanic al conductoarelor re elelor electrice 78
2.9.1.Sarcinile mecanice ale conductoarelor 78
2.9.2.Ecua ia de stare a conductoarelor 80
2.9.3.Deschiderea critic 84
2.9.4.Temperatura critic 86
2.9.5.Calculul mecanic al conductoarelor de protec ie 88
2.9.6.Trasarea curbelor de montaj 88
2.10.Parametrii echivalen i ai elementelor de re ea 89
2.10.1.Parametrii liniilor electrice 89
2.10.1.1 Rezisten a liniilor 90
2.10.1.2.Reactan a inductiv a liniilor 91
2.10.1.3.Conductan a liniilor electrice 94
2.10.2.Parametrii transformatoarelor 96
2.10.2.1.Schemele echivalente ale transformatoarelor 96
2.10.2.2.Parametrii transformatoarelor cu dou înf şur ri 98
2.10.2.3.Parametrii transformatoarelor cu trei înf şur ri 100
2.10.3.Parametrii bobinelor de reactan 102
2.10.4.Parametrii sistemului energetic 103
4
CAP. III. SCURTCIRCUITE ÎN INSTALA IILE ELECTRICE INDUSTRIALE 105
3.1.Considera ii generale 105
3.2.Tipuri de scurtcircuite 105
3.3.Fenomenul tranzitoriu al curentului de scurtcircuit 107
3.4.Stabilitatea termic în regim de scurtcircuit 113
3.5.For ele electrodinamice în regim de scurtcircuit 115
3.6.Calculul curen ilor de scurtcircuit în instala iile electrice 118
3.6.1.Calculul curen ilor de scurtcircuit în re elele electrice de joas tensiune 118
3.6.1.1.Metoda analitic 119
3.6.1.2.Metoda cu ajutorul nomogramelor 120
3.6.2.Calculul curen ilor de scurtcircuit în re elele electrice de înalt tensiune 122
3.7.Calculul curen ilor de scurtcircuit în unit i relative 123
3.8.Limitarea curen ilor de scurtcircuit 126
CAP. IV. PROTEC IA INSTALA IILOR ELECTRICE 132
4.1. Importan a, rolul şi calit ile protec iei 132
4.2. Protec ia instala iilor de înalt tensiune 133
4.2.1. Protec ia re elelor radiale de înalt tensiune alimentate pe la un cap t 133
4.2.1.1. Protec ia maximal de curent temporizat 133
4.2.1.2. Protec ia prin sec ionare de curent la liniile radiale de înalt tensiune
alimentate pe la un cap t 141
4.2.1.3. Protec ia maximal de curent temporizat cu sec ionare de curent
instantanee 144
4.2.2. Protec ia re elelor inelare şi duble 147
4.2.2.1. Generalit i 147
4.2.2.2. Protec ia direc ional 148
4.2.2.3. Protec ia diferen ial 149
4.2.2.4. Protec ia de impedan 151
4.2.3. Protec ia transformatoarelor de putere 152
4.2.3.1. Regimuri de avarie şi tipuri de protec ii utilizate 152
4.2.3.2. Protec ia prin sec ionare de curent la transformatoarele de mare putere 153
4.2.3.3. Protec ia de gaze 153
4.2.3.4. Protec ia cu siguran e fuzibile. 155
4.2.3.5. Protec ia diferen ial 155
4.2.4. Protec ia motoarelor de înalt tensiune 157
4.2.4.1. Protec ia motoarelor asincrone 157
5
4.2.4.1.1. Regimuri de avarie ale motoarelor asincrone 157
4.2.4.1.2. Protec ia cu siguran e fuzibile 157
4.2.4.1.3. Protec ia maximal de curent 157
4.2.4.1.4. Protec ia minimal de tensiune la motoarele asincrone de
înalt tensiune 158
4.2.4.2. Protec ia motoarelor sincrone de înalt tensiune 161
4.2.4.2.1. Protec ia împotriva regimului asincron 161
4.3. Protec ia instala iilor de joas tensiune 163
4.3.1. Protec ia cu siguran e fuzibile 163
4.3.1.1. Date caracteristice ale siguran elor fuzibile 163
4.3.1.2. Alegerea siguran elor fuzibile 164
4.3.2. Protec ia cu relee maximale de curent 170
4.3.3. Protec ia cu relee termice 172
4.3.4. Protec ia universal cu filtre 176
4.3.4.1. Principiul protec iei 176
4.3.4.2. Dimensionarea filtrului 178
4.3.4.3. Perfec ion rile protec iei cu filtre 179
4.3.4.4. Calit ile protec iei cu filtre 181
4.3.5. Protec ia minimal de tensiune în instala iile de joas tensiune. 181
CAP.V. SECURITATEA ÎMPOTRIVA ELECTROCUT RII ÎN INSTALA IILE
ELECTRICE INDUSTRIALE 188
5.1. Pericolul de electrocutare 188
5.2. Regimul de func ionare al neutrului ca factor de securitate împotriva 189
electrocut rii
5.3. Analiza şi combaterea pericolului de electrocutare în re elele trifazate cu punctul
neutru izolat fa de p mânt 192
5.3.1. M suri de protec ie împotriva electrocut rii 197
5.4. Legarea la p mânt de protec ie 198
5.5. Pericolul tensiunii de pas şi de atingere şi combaterea lor 201
5.6. Controlul rezisten elor de izola ie şi protec ia contra punerilor la p mânt în
re elele trifazate ce func ioneaz cu neutrul izolat fa de p mânt 205
5.6.1. Controlul rezisten elor de izola ie şi protec ia contra punerilor la p mânt în
instala iile de joas tensiune 205
5.6.2. Controlul rezisten elor de izola ie şi protec ia contra punerilor la p mânt în
instala iile de înalt tensiune 211
6
CAP. VI. ALEGEREA ECHIPAMENTULUI ELECTRIC AL STA IILOR
ELECTRICE 217
6.1. Considera ii generale 217
6.2. Alegerea transformatoarelor de putere 217
6.2.1. Alegerea transformatoarelor de putere prin metoda coeficientului de cerere 217
6.2.2. Alegerea transformatoarelor de putere prin metoda coeficientului de
umplere a curbei de sarcin 220
6.3. Alegerea aparatelor de comuta ie 223
6.4. Dimensionarea barelor colectoare 226
6.5. Alegerea transformatoarelor de m sur 230
6.5.1. Alegerea transformatoarelor de m sur de tensiune 230
6.5.2. Alegerea transformatoarelor de m sur de curent 231
CAP. VII. FACTORUL DE PUTERE AL ÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE 234
7.1. Defini ii. 234
7.2. Dezavantajele factorului de putere sc zut 235
7.3. Cauzele factorului de putere sc zut 237
7.4. Mijloace de îmbun t ire a factorului de putere 241
7.5. Mijloace artificiale de ameliorare a factorului de putere 245
7.6. Rentabilitatea îmbun t irii factorului de putere 249
7.7. Curbele de sarcin şi indicii s i tehnico-economici 249
BIBLIOGRAFIE 252
7
CAPITOLUL I
ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRIC A
ÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE
1.1. SISTEMUL ENERGETIC.
AVANTAJELE UTILIZ RII CURENTULUI ALTERNATIV FA DE CEL
CONTINUU
Energia electric constituie principala form de energie utilizat în întreprinderile
industriale. Acest lucru se datoreaz urm toarelor avantaje pe care energia electric le are în
compara ie cu alte forme de energie şi anume:
- randamentele la care se produce, se transport şi se distribuie spre consumatori sunt
mult mai mici în compara ie cu alte forme de energie;
- transportul şi distribu ia se realizeaz uşor;
- pre de cost redus (energia electric este de 6-7 ori mai ieftin decât energia aburului şi
de 3-4 ori mai ieftin decât cea pneumatic ).
Energia electric este preluat din cadrul sistemului energetic na ional (S.E.N.), care a
luat fiin prin interconectarea pe teritoriul rii a tuturor centralelor electrice (indiferent de
natura lor) precum şi a liniilor de transport şi distribu ie a energiei electrice spre consumatori.
Interconectarea în cadrul S.E.N. a centralelor electrice (C.E.) precum şi a liniilor de
transport şi distribu ie spre consumatori prezint urm toarele avantaje:
- m reşte siguran a în func ionare;
- asigur continuitatea în alimentarea cu energie electric a consumatorilor;
- permite producerea energiei electrice în unit i mari care func ioneaz cu indicatori
tehnico-economici ridica i;
- permite utilizarea combustibililor inferiori prin amplasarea centralelor lâng aceştia;
- reduce necesarul de putere de rezerv .
Schema cea mai general a unui sistem energetic este ilustrat în figur :
Fig.1.1. Schema generală a sistemului energetic.
8
1 – element primar (surs de energie);
2 – sistem de transport;
3 – generator sincron (de curent alternativ);
4 – transformator ridic tor de tensiune;
5 – linie de transport şi distribu ie a energiei electrice;
6 – transformator coborâtor de tensiune;
7 – consumatori de energie electric
Elementele 3 şi 4 formeaz împreun C.E. (centrala electric ), 4, 5 şi 6 formeaz re eaua
electric , 3, 4, 5, 6, 7 constituie sistemul electroenergetic,1 – 7 formeaz sistemul energetic.
Dup natura sursei de energie, adic a elementului primar, se disting urm toarele tipuri de
centrale electrice: termocentrale, hidrocentrale, centrale atomice, centrale eoliene.
În stadiul actual de dezvoltare a tehnicii, este ra ional din punct de vedere tehnic şi
rentabil sub aspect economic, ca energia electric produs în C.E. (indiferent de natura lor) s se
fac la un nivel de tensiune de 6, 10, 15 kV. În schimb pentru transportul şi distribu ia energiei
electrice la puteri mari şi la distan e mari este indicat s se utilizeze înalta tensiune. Din acest
motiv în schem se introduce transformatorul ridic tor de tensiune 4. Explica ia const în faptul
c la înalt tensiune curentul este mai mic şi va rezulta o sec iune mai redus pentru
conductoarele liniilor de transport şi distribu ie a energiei (elementul 5),(rezult astfel o
economie de material conductor). Altfel spus la înalt tensiune scad şi pierderile de tensiune şi
cele de putere pe elementele de re ea.
Un transformator lucreaz pe legea induc iei electromagnetice:
dφ
e=− (1.1)
dt
Dac se neglijeaz pierderile dintr-un transformator se poate scrie c puterea
electromagnetic din primar se transmite integral în secundar.
E1 ⋅ I 1 = E 2 ⋅ I 2 (1.2)
Dac transformatorul este ridic tor de tensiune vom avea E 2 > E1 ⇒ I 2 < I 1 , prin urmare
curentul fiind mai mic, şi sec iunea conductoarelor liniilor de transport şi distribu ie a energiei va
fi mai redus rezult economie de material conductor.
Astfel în S.E.N. pentru transportul puterilor mari (zeci şi sute de MW) la distan e mari
(zeci, sute de km), se utilizeaz tensiuni de 440, 220, 110 kV. Pentru transportul puterilor mai
reduse la distan e mai mici, se utilizeaz tensiuni de 80, 60, 35 kV.
În apropierea consumatorilor 7 se prev d transformatoare coborâtoare de tensiune 6 care
reduc nivelul tensiunii la cel necesar, astfel în întreprinderile industriale se utilizeaz urm toarele
nivele de tensiune:
9
- tensiuni înalte (6, 10 sau chiar 15kV) cum ar fi excavatoarele, podurile transbordoare
din cariere, instala iile principale de extrac ie, sta iile principale de compresoare, ventilatoare,
pompe precum şi transportoarele de mare capacitate.
- tensiuni de 1440, 660, 500, 380 V pentru consumatorii de for cum sunt maşinile unelte
din atelierele electrice, maşinile miniere din abataje, transportoare cu band sau raclete,
compresoare de mic capacitate, pompe de evacuare a apelor de mic capacitate, ventilatoare de
aeraj par ial.
- tensiuni de 220, 127 V pentru consumatorii de iluminat (pentru iluminatul la suprafa
220 iar pentru iluminatul fix din subteran 220 sau 127).
- tensiuni nepericuloase mai mici de 42 V utilizate în instala ii cu pericol sporit de
electrocutare cum sunt instala iile de semnalizare, telem sur , telecomunica ii, automatizare,
comand la distan , iluminat portabil.
În instala iile de for de joas tensiune (care sunt sub 1000 V), exist în prezent pe plan
mondial o tendin de creştere a nivelului de tensiune, ajungându-se în prezent pân la tensiunea
de 1140 V.
Un ansamblu de aparate electrice interconectate între ele într-un spa iu dat şi
reprezentând un tot unitar cu o func ionalitate bine determinat , reprezint o instala ie electric
(I.E.).
Elementele componente ale unei instala ii electrice le constituie: maşinile electrice,
aparatele electrice, dispozitivele şi receptoarele electrice interconectate între ele cu ajutorul
re elelor electrice.
Receptorul electric este un ansamblu electric care absoarbe de la re ea energia electric şi
o transform într-o alt form de energie util cum ar fi: energia mecanic , energia termic ,
energia luminoas .
Instala iile electrice se clasific din mai multe puncte de vedere şi anume:
- destina ie şi rol func ional;
- dup modul de amplasare, instalare si montare;
- dup natura curentului electric;
- dup nivelul de tensiune;
- dup natura curentului care tranziteaz circuitul electric;
- dup modul de protec ie.
Dup acest ultim criteriu instala iile electrice se împart în dou mari categorii:
- instala ii electrice pentru medii normale;
- instala ii electrice pentru medii industriale poten ial explozive.
10
Mediile industriale poten ial explozive pot s apar în mai multe industrii: industria
petrochimic , industria minier subteran , industria textil , industria mor ritului şi panifica iei.
Instala iile electrice destinate atmosferelor industriale poten ial explozive se împart în
dou categorii şi anume:
- echipament pentru industria minier , denumit şi antigrizutos simbolizat Ex I;
- echipament electric antiexploziv Ex II.
Dup nivelul de tensiune instala iile electrice se clasific în:
- instala ii electrice de joas tensiune, tensiunea de lucru sub 1 kV;
- instala ii electrice de medie tensiune, tensiunea de lucru 1 - 20 kV;
- instala ii electrice de înalt tensiune, tensiunea de lucru 35 - 110 kV;
- instala ii electrice de foarte înalt tensiune, tensiunea de lucru mai mari de 220 kV.
Liniile electrice fac leg tura între diversele elemente ale unei re ele sau ale unui sistem
electric. Liniile sau re elele electrice sunt de mai multe categorii, în func ie de tensiune, de
curent, de func iunile pe care le îndeplinesc sau de construc ia lor.
Din punct de vedere al curentului se deosebesc:
- linii de curent continuu;
- linii de curent alternativ monofazat sau trifazat.
Din punct de vedere al func iunilor pe care le îndeplinesc liniile şi re elele electrice pot fi
de transport şi de distribu ie. În general, re elele de distribu ie sunt de medie tensiune şi joas
tensiune în timp ce re elele de transport sunt de înalt tensiune.
Din punct de vedere al construc iei liniile şi re elele electrice pot fi :
- linii electrice aeriene (L.E.A);
- linii în cablu (L.C.).
Liniile electrice aeriene sunt (L.E.A) sunt realizate din cupru, aluminiu, o el aluminiu,
conductoarele fiind multifilare. La cele din o el aluminiu firul de o el este central peste care se
înf şoar conductoare de aluminiu, o elul având rol de m rire a rezisten ei mecanice. Liniile în
cablu (L.C) se realizeaz din cupru sau aluminiu şi pot fi:
- cabluri armate (c.a);
- cabluri flexibile (c.f).
Cablurile armate au sub învelişul exterior de izola ie o arm tur metalic din o el ( sub
form de tabl sau fire de diferite forme) cu rol de creştere a rezisten ei mecanice a cablului, au o
raz de curbur mare şi se utilizeaz la alimentarea utilajelor cu caracter sta ionar sau
semista ionar.
Cablurile flexibile nu prezint aceast arm tur şi se utilizeaz la alimentarea utilajelor
cu caracter mobil.
11
În func ie de nivelul de tensiune la care se utilizeaz , cablurile se identific dup culoarea
învelişului exterior şi anume:
- galben şi negru – cabluri de joas tensiune (sub 1000 V);
- roşu – cabluri de peste 1 kV, medie sau înalt tensiune;
- gri – cabluri pentru teleinstala ii;
- albastru – cabluri pentru circuite cu mod de protec ie siguran intrinsec .
Valoarea coeficientului de corec ie cu temperatura se poate calcula din rela ia acestuia
sau se pot lua din literatura de specialitate.
În cadrul sistemului electroenergetic al rii noastre se foloseşte numai curentul alternativ
la diferite trepte de tensiune. Utilizarea exclusiv a curentului alternativ se explic printr-o serie
de avantaje ale acestuia în compara ie cu cel continuu şi anume:
- simplitatea construc iei şi costul mai redus al generatorului sincron fa de generatorul
de curent continuu;
- posibilitatea transform rii cu uşurin a energiei electrice alternativ de la o tensiune la
alta în maşini statice (transformatoare);
- preponderen a consumatorilor care folosesc motoare asincrone simple, robuste şi mai
ieftine decât cele de curent continuu.
12
1.2. SCHEME DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRIC
A ÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE.
Cerin ele specifice de care trebuie s inem seama la definitivarea schemelor de
alimentare cu energie electric a instala iilor industriale sunt:
- num rul, amplasarea şi puterea receptoarelor de energie electric ;
- nivelele de tensiune normalizate utilizate de c tre consumatori;
- natura şi regimul de lucru a receptoarelor ( regim de lung durat , regim de scurt
durat , regim de func ionare cu şocuri);
- configura ia terenurilor înconjur toare;
- condi ii meteorologice deosebite (vânt, ploaie, chiciur );
- prezen a unor agen i periculoşi pentru atmosfera înconjur toare în locurile de amplasare
şi de exploatare.
Configura ia general de principiu a schemelor de alimentare şi de distribu ie pentru
consumatorii industriali se prezint în figura 1.2.
Alimentare prin S.E.N. se valorific printr-un racord format din unul sau mai multe linii
electrice (1) construite sub form de L.E.A sau L.C. de la care prin intermediul unor
transformatoare coborâtoare de tensiune, energie electric este distribuit direct consumatorului
de înalt tensiune (C1) sau distribuit prin racorduri adânci în centrele de consum (2).
Barele colectoare de racord, transformatoarele T1 coborâtoare împreun cu echipamentul
de colectare şi de m sur alc tuiesc sta iilor de transformare (ST) respectiv distribu ie (SD) şi
distribu ie şi transformare (SDT).
Distribuirea energiei electrice spre consumatori (C) se realizeaz prin mai multe
posibilit i:
- direct la consumatori;
- printr-un transformator coborâtor de tensiune şi dup caz tablou de distribu ie generator
(TG).
Tipurile constructive ale acestor echipamente din cadrul IE trebuie s corespund
condi iilor de mediu şi exploat rii, tipuri care sunt reglementate prin normele de securitate a
muncii.
13
Fig.1.2. Schema de principiu de alimentare şi distribuţie a energiei electrice la

consumatorii industriali şi de uz general.
14
Instala iile de racord la sistemul energetic sunt prezentate în figura 1.3.
Schemele instala iilor de racord cuprind: L.E.A. sau L.C. de racord radiale sau duble f r
transformator (6 - 20 kV) sau cu transformator (35 – 220 kV). Dac unit ile industriale sau
agen ii economici sunt de grad mare de importan , se recomand s se utilizeze scheme electrice
cu element de rezerv (LI, LII) sau cu transformator de rezerv având barele colectoare sec ionate
cu cupl longitudinal (CL) sau cupl transversal (CT) cu sau f r A.A.R. (anclanşarea
automat a rezervei).
Fig.1.3. Schemele instalaţiilor de racordare la sistemul energetic.
15
Schemele electrice radiale sunt prezentate în figura 1.4.
Fig.1.4. Schemele radiale ale instalaţiilor de distribuţie de medie şi înaltă tensiune
16
Aceste variante ale instala iilor de distribu ie pentru medie şi înalt tensiune pot fi cu o
configura ie simpl nesec ionate (a), sec ionate cu mai multe linii (b) sau cu distribu ie mixt (c).
Dup necesitate se pot prevedea cuple longitudinale (CL) sau asigura rezerva de alimentare.
Fig.1.5. Schemele cu linie principală (coloană, magistrală) de distribuţie a energiei electrice de

înaltă şi medie tensiune.
17
Pentru unit ile industriale cu puteri instalate foarte mari se practic o schem de
alimentare şi distribu ie mixt , cu elemente de schem nesec ionate şi unele elemente de schem
sec ionate (de regul se utilizeaz pentru consumatorii de categoria a III-a, a II-a şi par ial
categoria I-a).
Se trece la coloane duble de baz (LD, LR – de rezerv ).
Avantajele acestor scheme sunt urm toarele:
- investi ii mai reduse pentru construc ia re elelor electrice;
- posibilitatea reducerii pierderilor de energie electric ;
- cantitatea de echipament şi volumul sta iilor mai reduse;
- micşorarea pericolului de electrocutare şi manevrele din sta ii mai pu in dificile.
Dezavantajele sunt:
- greut i mari în realizarea unor protec ii sigure şi sensibile;
- siguran mai redus în func ionare pentru asigurarea rezervei în func iune
corespunz toare categoriei de consumatori;
- dificultate în utilizarea automatiz rii şi comenzii centralizate a instala iei electrice.
Schemele de alimentare cu linie principal , coloan sau magistral de alimentare şi
distribu ie a energiei electrice de medie şi înalt tensiune sunt prezentate în figura 1.6.
Aceste scheme pot fi cu o configura ie simpl nesec ionate sau sec ionate cu mai multe
linii. În figur sunt prezentate dou variante şi anume:
- buclat cu o singur surs denumit şi simpl (figura a);
- buclat complex (figura b).
În figura b sunt introduse şi bobinele de reactan (B.R.) care sunt folosite la limitarea
curen ilor de scurt circuit. Ele mai poart denumirea de reactoare.
Schemele buclate sunt prezentate în figura 1.7.
Pot fi cu o alimentare de la o singur surs numindu-se în acest caz buclate simple
(pentru consumatori de categoria I şi II) şi scheme cu mai multe surse pentru unit ile industriale
de importan foarte mare, având consum atât de înalt tensiune cât şi de joas tensiune.
Schemele cuprind:
- scheme radiale pentru re ele de joas tensiune;
- scheme cu linii principale pentru re ele de joas tensiune.
18
b. buclată complex
Fig.1.6. Schemele buclate de distribuţie a energiei electrice de înaltă şi medie tensiune.
19
Fig.1.7. Schemele buclate ale reţelelor de joasă tensiune.
20
Fig.1.8. Schema principială a configuraţiei sistemului de electrificare a unei exploatări miniere

subterane.
21
Pentru fiecare dintre acestea sunt ilustrate variantele din figur . Un exemplu al schemelor
de electrificare îl constituie schemele de alimentare şi distribu ie a energiei electrice pentru
exploat rile miniere subterane cu produc ie şi adâncime mare şi care utilizeaz în mod obişnuit
sisteme de alimentare pe pu ul de extrac ie sau de aeraj prin cabluri de înalt tensiune, figura 1.8.
De la S.E.N. se pun sub tensiune printr-o linie dubl barele de 35/15 kV ale sta iei de
transformare de la suprafa (S.T.Sf). Elementele importante ale acestei sta ii sunt
transformatoarele coborâtoare de tensiune care reduc treapta de tensiune la 6 kV. De la barele de
6 kV se alimenteaz :
- consumatorii de 6 kV de la suprafa (Me – maşin de extrac ie, sta ia principal de
ventilatoare V, Cp – sta ia principal de compresoare , Cjt – consumatorii de joas tensiune).
Energia electric este introdus în subteran la 6 kV prin cablurile armate la barele sta iei
de distribu ie din subteran (S.D.Sb.). De la barele S.D.Sb. se alimenteaz :
- la 6 kV sta iile principale de pompe (P);
- prin intermediul unui transformator consumatorii de joas tensiune (Cjt);
- prin intermediul unor sta ii de distribu ie interne (S.D.I.) si a unor posturi de
transformare de sector (P.T.S) - sta ionare sau P.T.Sm – mobile, precum şi prin intermediul unor
puncte de distribu ie de abataj (P.D.A), energia electric se distribuie la consumatorii din abataj
(maşini de abataj, sus ineri mecanizate, agregate hidraulice (A.H.), consumatori de iluminat.
1.3. CATEGORII DE IMPORTAN A CONSUMATORILOR ELECTRICI

Din punct de vedere al importan ei şi al necesit ii de a le asigura continuitate în
alimentarea cu energie electric , consumatorii electrici se împart în urm toarele categorii de
importan :
- consumatori de categoria zero de importanţă (specială) în care intr consumatorii de
mare importan a c ror întrerupere în alimentarea cu energie electric poate provoca explozii,
incendii, distrugeri de utilaje, victime omeneşti, etc. Aşa sunt de exemplu sta iile principale de
ventilatoare, de pompe pentru evacuarea apelor precum şi instala iile de extrac ie pentru
personal;
- consumatorii din categoria I de importanţă la care întreruperea în alimentarea cu
energie electric produce dereglarea proceselor tehnologice care se desf şoar în flux continuu,
precum şi micşorarea volumului de produc ie, volum care nu poate fi recuperat la restabilirea
aliment rii. În aceast categorie intr toate receptoarele de energie electric care deservesc
fluxurile tehnologice care se desf şoar în mod continuu;
- consumatorii din categoria a II-a de importanţă a c ror întrerupere în alimentarea cu
energie electric are ca efect nerealiz ri ale volumului produc iei, volum care îns poate fi
22
ref cut dup restabilirea aliment rii cu energie electric . Aici intr receptoarele ce deservesc
sec iile prelucr toare din întreprinderile industriale;
- consumatorii din categoria a III-a de importanţă care cuprind consumatori de mic
importan a c ror întrerupere în alimentarea cu energie electric nu au efecte imediate asupra
procesului de produc ie. Aşa sunt de exemplu consumatorii de iluminat de la suprafa precum şi
maşinile unelte care deservesc procesele auxiliare ale întreprinderilor industriale.
Normele de protec ie a muncii prev d ca pentru consumatorii de categoria ,,0” s existe o
alimentare de rezerv . De asemenea în cazul unui deficit de putere în sistemele de alimentare cu
energie electric se va produce la început deconectarea de la re ea a consumatorilor de categoria
a III-a, a II-a, I-a şi în caz extrem a celor de categoria ,,0”.
23
CAPITOLUL II
CALCULUL RE ELELOR ELECTRICE DE DISTRIBU IE
A ENERGIEI ELECTRICE
ÎN ÎNTREPRINDERILE INDUSTRIALE.
2.1. CRITERIILE DE DIMENSIONARE A SEC IUNII
CONDUCTOARELOR
Pentru o func ionare corect din punct de vedere tehnic şi rentabil sub aspect economic,
conductoarele oric rei re ele electrice (indiferent de natura ei) trebuie s îndeplineasc
concomitent o serie de condi ii de dimensionare sau de verificare a lor, care poart denumirea de
criterii de dimensionare.
Sec iunea conductoarelor trebuie s îndeplineasc concomitent toate condi iile, ea va fi
determinat de criteriul care ii ofer valoarea cea mai mare.
Criteriile de dimensionare şi de verificare ale sec iunii conductoarelor sunt:
a) dimensionare sec iunii conductoarelor pe baza înc lzirii admisibile (criteriul termic);
b) dimensionare sec iunii conductoarelor pe baza pierderii admisibile de tensiune (criteriul
electric);
c) verificarea sec iunii conductoarelor în regim de pornire a motoarelor;
d) verificarea sec iunii conductoarelor la stabilitate termic în regim de scurtcircuit;
e) verificarea sec iunii conductoarelor la stabilitate electrodinamic în regim de scurtcircuit;
f) criterii economice dintre care amintim:
- dimensionare sec iunii conductoarelor în ipoteza consumului minim de material conductor;
- dimensionare sec iunii conductoarelor în ipoteza densit ii de curent constante;
- dimensionare sec iunii conductoarelor pe baza reducerii pre ului de cost a energiei
electrice.
g) criteriul mecanic ce se aplic de regul la liniile electrice care sunt supuse agen ilor
climaterici (ploaie, z pad , chiciur , vânt, etc.).
De obicei în func ie de natura şi tipul re elei electrice exist criterii prioritare. Astfel, de
exemplu pentru re elele electrice scurte, preponderent dimensionarea se face pe baza înc lzirii
admisibile, deci pe baza criteriului termic. Pentru re elele electrice lungi, circuitele de baz le
constituie dimensionarea pa baza pierderii admisibile de tensiune (criteriul electric), precum şi pe
baza verific rii în regim de pornire a motoarelor. În cazurile în care re elele electrice sunt
prev zute cu protec ii temporizate, sec iunile acestora trebuie verificate şi la ac iunile curentului
24
de scurt circuit, adic s fie verificate la stabilitate termic , electrodinamic în regim de scurt
circuit.
Pentru re elele electrice utilizate în S.E.N. precum şi a unui consumator electric de mare
importan (categoria 0, I, II) se utilizeaz şi criterii economice; de obicei în aceste re ele sunt
prev zute protec ii electrice mult mai complexe.
Calculul mecanic se utilizeaz de obicei la liniile electrice aeriene (L.E.A.) utilizate la
suprafa şi care sunt supuse ac iunii agen ilor climaterici.
2.2. DIMENSIONAREA SEC IUNII CONDUCTOARELOR ELECTRICE PE

BAZA
ÎNC LZIRII ADMISIBILE (CRITERIUL TERMIC)
La trecerea unui curent I prin rezisten a R a unui conductor în timpul t, se degaj o
cantitate de energie (de c ldur ) Wd (d - degajat) care este dat de legea Joule Lentz:
Wd = I 2 ⋅ R ⋅ t (2.1)
O parte din aceast cantitate de c ldur e înmagazinat de masa conductorului având ca
efect creşterea temperaturii sale, iar o alt parte este cedat mediului înconjur tor. Vom nota Wc
Wc = c ⋅ F (θ − θ 0 ) ⋅ t
– energia cedat mediului înconjur tor, dat de rela ia:
(2.2)
unde:
c – coeficient de cedare a c ldurii;
F – suprafa a lateral a conductorului;
Өo – temperatura mediului ambiant în care e instalat conductorul;
Ө - temperatura conductorului;
t – timpul.
Ca urmare a dezvolt rii continue a cantit ii de c ldur , temperatura conductorului creşte
în timp, dar o dat cu aceasta va creşte şi temperatura cedat mediului înconjur tor. La un
moment dat se ajunge la un regim sta ionar când temperatura conductorului nu mai creşte şi
r mâne la o valoare θ = θ m ⇒ c în acest regim sta ionar întreaga cantitate de c ldur dezvoltat
în conductor e cedat mediului.

În concluzie, la apari ia regimului sta ionar se poate scrie:
I 2 ⋅ R ⋅ t = c ⋅ F (θ m − θ 0 ) ⋅ t
Wd= Wc, înlocuind vom avea:
(2.3)
Vom nota: l – lungimea conductorului [m];
25
d – diametrul conductorului [m];
γ – conductivitatea materialului [m/Ω mm2]
F când aceste nota ii rela ia precedent devine:
I2 ⋅ = c ⋅ π ⋅ d ⋅ l (θ m − θ 0 ) R= ; S=
π ⋅d2
;R =
π ⋅d2
l
γ ⋅S π ⋅d2
l L
γ⋅ γ⋅
;
4
4 4
π 2 ⋅d3
I2 =c ⋅ γ (θ m − θ 0 ) F = π ⋅d ⋅l
4
Extr gând radicalul vom avea:
π
I= c ⋅ γ (θ m − θ 0 ) ⋅ d 3 (2.4)
2
Rela ia (2.4) ne arat c pentru o anumit sec iune a conductorului (d), pentru un anumit
material (γ), pentru o anumit temperatur maxim admis pentru conductor ( m), pentru o
anumit temperatur a mediului ambiant ( 0) şi un anumit mod de pozare a conductorului (c),
exist un curent (I), denumit curent maxim admisibil din punct de vedere termic.
Dup modul de pozare al conductorului are loc şi schimbul de c ldur dintre conductor şi
mediul înconjur tor, deci modul de pozare influen eaz coeficientul (c) de cedare a c ldurii.
Un conductor poate fi pozat în tuburi de protec ie, poate fi îngropat în p mânt, poate fi
montat aparent, etc.
Pe baza rela iei (2.4) în literatura de specialitate sunt întocmite tabele care pentru
sec iunile standardizate ale conductorului, confec ionate din diferite materiale, pozate într-un
anumit fel dau valoarea curen ilor maximi admisibili (I) pentru o anumit temperatur ( 0) a
mediului ambiant şi pentru o anumit temperatur maxim ( m) admis pentru conductor. De
o
obicei aceste tabele sunt întocmite pentru o temperatur a mediului ambiant 0 =25 C.
Observaţie: Aceste tabele şi anexe mai con in în plus urm toarele date:
- rezisten ele specifice r0 [Ω/km] pentru sec iunile standardizate şi pe anumite nivele de
tensiune.
- reactan ele specifice xo [Ω/km] în func ie de sec iunile standardizate, distan ele medii
geometrice şi nivele de tensiune;
- curentul Infmax - curentul nominal maxim al siguran ei fuzibile care se poate monta pe o
anumit sec iune standardizat atunci când acesta reprezint unica protec ie la suprasarcin .
În practic îns exist cazuri când temperatura mediului ambiant este diferit de
temperatura 0 =25oC, temperatur pentru care sunt întocmite tabelele. Vom nota Io1 – curentul
maxim admisibil din punct de vedere termic a unei sec iuni standardizate S care este amplasat
într-un mediu ambiant cu temperatura o
01 =25 C şi cu Io2 – curentul maxim admisibil al aceleiaşi
26
sec iuni standardizate S pozate în aceleaşi condi ii dar la temperatura
02 ≠ 01.
Dac vom scrie rela ia (2.4) pentru cele dou cazuri şi vom face raportul dintre curen ii
Io2 şi Io1 se ob ine:
θ m − θ 02
=
θ m − θ 01
I 02
(2.5)
I 01
θ m − θ 02
=c θ ,
θ m − θ 01
Vom nota: şi poart denumirea de coeficient de corecţie cu
temperatura, deci vom avea:

Io2 = cӨ Io1 (2.6)
Coeficientul de corec ie cu temperatura cӨ are urm toarele valori:
cӨ > 1, pentru 02 < 01
cӨ < 1, pentru 02 > 01
Temperatura m maxim admis pentru conductori este limitat din urm toarele
considerente:
- din cauza îmb trânirii termice a izola iei conductorilor;
- din cauza oxid rii locurilor de îmbinare şi de înn dire a conductorilor;
- din considerente sanitare şi de protec ie a muncii (evitarea incendiilor, electrocut rilor,
exploziilor precum şi faptul c praful ce se depune pe conductoare se poate descompune viciind
atmosfera).
Astfel, pentru conductoarele neizolate avem m =70oC, pentru conductoare cu izola ie
din cauciuc m =55oC, pentru conductoare cu izola ie de hârtie m =50 - 80oC în func ie de
nivelul de tensiune.
Dac vom scrie rela ia (2.4) pentru dou conductoare de aceiaşi sec iune S, pozate în
aceleaşi condi ii, la aceiaşi temperatur a mediului ambiant 0, dar unul realizat din aluminiu (Al)
şi cel lalt din cupru (Cu), şi vom face raportul lor, vom ob ine:
γ Al
= = = 0,77
γ Cu
I Al 32
I Cu 53
I Al = 0,77 ⋅ I Cu
În concluzie, curentul maxim admisibil din punct de vedere termic la Al este cu 23 % mai
mic decât la Cu.
Dimensionarea sec iunii conductoarelor pe baza înc lzirii admisibile (criteriul termic) se
realizeaz astfel:
27
- din caracteristicile consumatorului cu rela iile de la electrotehnic , se determin
curentul care parcurge conductorul iar apoi dintr-un tabel corespunz tor se alege o sec iune
standardizat pentru care curentul maxim admisibil din punct de vedere termic este cel pu in egal
cu cel calculat (acest lucru este valabil dac temperatura locului de instalare a conductorului
o
corespunde cu temperatura pentru care e întocmit tabelul, adic 0 =25 C).
În cazurile în care temperatura mediului ambiant unde se instaleaz conductorul este
diferit de temperatura tabelului ( 0 =25oC), curentului maxim admisibil din punct de vedere
termic i se aplic coeficientul de corec ie al temperaturii c (vezi rela ia 2.6).
Valoarea coeficientului de corec ie cu temperatura se poate calcula din rela ia acestuia
sau se pot lua din literatura de specialitate.
2.3. DIMENSIONAREA SEC IUNII RE ELELOR ALIMENTATE PE LA UN

CAP T PE BAZA PIERDERII ADMISIBILE DE TENSIUNE
(CRITERIUL ELECTRIC)
2.3.1. CALCULUL RE ELELOR DE CURENT CONTINUU ŞI CURENT
ALTERNATIV MONOFAZAT CU cos ϕ = 1 PE BAZA PIERDERII
ADMISIBILE DE TENSIUNE
Re elele de curent continuu se întâlnesc la consumatorii de for , dar şi la consumatorii de
iluminat. Re elele de curent alternativ monofazat cu cos φ = 1 se întâlnesc în cazul re elelor de
iluminat care utilizeaz izvoare de lumin cu incandescen .
Se disting urm toarele dou cazuri:
a) Cazul re elelor cu sarcini concentrate;
b) Cazul re elelor cu sarcini uniform distribuite.
2.3.1.1. CAZUL RE ELELOR CU SARCINI CONCENTRATE

S consider m o re ea de curent alternativ monofazat care alimenteaz izvoare de lumin
cu incandescen aşa cum se observ în figur :
I1 I2 I3
i1 i2 i3
U
28
Re eaua considerat reprezentat monofilar are forma:
Fig.2.1. Linie electrică de curent continuu sau curent alternativ monofazat cu sarcini
concentrate.
Vom nota: U – tensiunea de alimentare a re elei;
Ii – curentul pe tronsonul i;
ii – curentul la consumatorul i;
ri, li – rezisten a respectiv lungimea tronsonului i;
Ri, Li – rezisten a respectiv lungimea por iunii de re ea cuprinse între surs şi
consumatorul i;
i = 1, 2, 3, ……….n, n - num rul de consumatori.
Dimensionarea sec iunii în re elele de curent continuu şi curent alternativ monofazat pe
baza pierderii admisibile de tensiune (criteriul electric), este posibil numai dac sec iunea este
constant pe toate tronsoanele (Si - constant ), în caz contrar problema este nedeterminat din
punct de vedere matematic, adic avem mai multe necunoscute decât num rul de ecua ii pe care
îl putem scrie. Având în vedere c re eaua considerat are dou conductoare, pierderea de
tensiune în cazul în care avem şi consumatori, pierdere notat cu ΔU va fi dat de rela ia:
( )
ΔU = 2 I 1 ⋅ r1 + I 2 ⋅ r2 + I 3 ⋅ r3 + ..... = 2∑ I i ⋅ ri
i=n
(2.7)
i =1
n – num rul de consumatori.

Pe baza primei teoreme a lui Kirchhoff se pot scrie rela iile:
I 1 = i1 + i2 + i3 + ......
I 2 = i2 + i3 + i4 + ......
I 3 = i3 + i4 + i5 + ......
(2.8)
[ ]
ΔU = 2 (i + i2 + i3 + .....) ⋅ r1 + (i 2 + i3 + i4 + .....) ⋅ r2 + (i3 + i4 + i5 + .....) ⋅ r3 + ...... =
Înlocuind rela ia (2.8) în rela ia (2.7) vom avea:
2[i1 ⋅ r1 + i2 ⋅ (r1 + r2 ) + i3⋅ (r1 + r2 + r3 ) + .....] =
R1 R2 R3
29
( )
= 2 ⋅ i1 ⋅ R1 + i2 ⋅ R2 + i3 ⋅ R3 + ...... = 2∑ ii ⋅ Ri
i=n
i =1
ΔU = 2∑ ii ⋅ Ri
i =n
(2.9)
i =1
Dimensionarea sec iunii în re elele de curent continuu şi curent alternativ monofazat cu

cosφ = 1, pe baza pierderii admisibile de tensiune (criteriul electric), este posibil numai în cazul
în care sec iunea este constant pe toate tronsoanele, Si = constant, Si – sec iunea tronsonului i.
inând cont de rela iile de calcul ale rezisten ei de la electrotehnic se poate scrie:
ri =
γ ⋅S
li
,
γ – conductivitatea materialului.
Expresia rezisten ei por iunii de re ea cuprins între sursa de alimentare şi consumatorul i
este dat de rela ia:
Ri =
γ ⋅S
Li
Înlocuind aceste rela ii în expresiile (2.7) şi (2.9), acestea devin:
∑I
i=n
ΔU = ⋅ li
γ ⋅S
2
(2.7')
i =1
i
∑ ii ⋅ Li
2 i =n
ΔU =
γ ⋅ S i =1
(2.9')
Din aceste expresii se poate explicita sec iunea S, vom avea:
∑I
i=n
S= ⋅ li
γ ⋅ ΔU
2
(2.10)
i =1
i
∑i
i =n
S= ⋅ Li
γ ⋅ ΔU
2
(2.11)
i =1
i
Din rela iile (2.10), (2.11) se observ c sec iunea S variaz invers propor ional cu
pierderea de tensiune ΔU. Pentru a avea o sec iune cât mai redus (economie de material
conductor) ar trebui ca pierderea de tensiune ΔU s fie cât mai mare. Pierderea de tensiune îns
nu poate s creasc prea mult întrucât influen eaz tensiunea la bornele consumatorilor şi deci şi
func ionarea acestora.
Dac vom înmul i şi împ r i membrul drept al rela iei (2.10) şi (2.11) cu tensiunea de
alimentare U a re elei, vom avea:
30
∑P ⋅l
i=n
S=
γ ⋅ U ⋅ ΔU
2
(2.12)
i =1
i i
∑p
i=n
S= ⋅ Li
γ ⋅ U ⋅ ΔU
2
(2.13)
i =1
i
Pi = U · Ii Puterea activ pe tronsonul i

pi = U · ii respectiv la consumatorul i
În rela iile (2.10), (2.11), (2.12), (2.13), pierderea de tensiune ΔU se introduce în V. Dac
dorim s exprim m pierderea de tensiune în procente vom ine cont de urm toarea regul de "trei
simpl ".
U…………………………100
ΔU[V]…………………. ΔU[%]
U ⋅ ΔU [%]
ΔU [V ] = (2.14)
100
inând cont de rela ia (2.14), rela iile de calcul (2.10), (2.11), (2.12), (2.13), devin:
∑ I i ⋅ li
i=n
S=
γ ⋅ U ⋅ ΔU [%] i =1
200
(2.10')
∑ ii ⋅ Li
i =n
S=
γ ⋅ U ⋅ ΔU [% ] i =1
200
(2.11')
∑ Pi ⋅ li
i=n
S=
γ ⋅ U 2 ⋅ ΔU [%] i =1
200
(2.12')
∑ pi ⋅ Li
i =n
S=
γ ⋅ U 2 ⋅ ΔU [%] i =1
200
(2.13’)
ΔU [%] = ∑ pi ⋅ Li
200 i = n
γ ⋅ U 2 ⋅ S i =1
(2.15)
ΔU [%] = ∑ Pi ⋅ li
200 i = n
γ ⋅ U 2 ⋅ S i =1
(2.16)
31
2.3.1.2. CAZUL SARCINILOR UNIFORM DISTRIBUITE
În practic exist şi cazuri în care sarcina electric este uniform distribuit de-a lungul
re elei. Sarcina uniform distribuit se exprim fie sub forma: a [A/m]; w[W/m].
S consider m de exemplu o re ea electric cu sarcin uniform distribuit de forma celei
din figur :
Fig.2.2. Linie electrică de curent continuu sau curent alternativ monofazat cu sarcini uniform
distribuite.
Vom nota: L – lungimea re elei cu sarcin uniform distribuit ;
a [A/m] – sarcina uniform distribuit de-a lungul re elei.
La distan a l de cap tul re elei vom lua un element infinitezimal de re ea de lungime dl.
Conform primei teoreme a lui Kirchhoff curentul total ce parcurge re eaua este I = a · L, iar
curentul care parcurge elementul infinitezimal de re ea este i = a · l.
Curentul i parcurgând elementul infinitezimal de re ea produce pe acesta o pierdere de
tensiune infinitezimal pe care o not m cu d(ΔU) şi care e dat de rela ia:
d(ΔU) = m · i · dR (2.17)
unde:
m – coeficient care depinde de felul re elei si care are valoarea:
3 - pentru re ele trifazate

m=
2 – pentru re ele de curent
continuu şi curent alternativ
monofazat
dR – reprezint rezisten a electric a elementului infinitezimal de re ea considerat şi este

dat de rela ia:
dR =
γ ⋅S
dl
(2.18)
Pentru a determina pierderea de tensiune ΔU de-a lungul întregii re ele cu sarcin

uniform distribuit va trebui s efectu m integrala:
32
ΔU = ∫ d (ΔU ) = ∫ m ⋅ i ⋅ dR = ∫ m ⋅ a ⋅ l ⋅
m ⋅ a L2
= ⋅ ⇒
L L L
λ⋅S γ ⋅S 2
dl
m⋅a L
0 0 0
⇒ ΔU = ⋅ = ⋅I ⋅
2
γ ⋅S 2 γ ⋅S
m L (2.19)
2
Din rela ia (2.19) se poate explicita sec iunea S:
S= ⋅I ⋅
γ ⋅ ΔU
m L
(2.20)
2
Înmul ind şi împ r ind membrul drept al rela iei (2.20) cu tensiunea de alimentare a
re elei, vom avea:
S= ⋅ P⋅
γ ⋅U ⋅ ΔU
m L
(2.21)
2
P = U · I – Puterea activ a întregii re ele.

În rela ia (2.20) şi (2.21) pierderea de tensiune ΔU se exprim în vol i (V). Pentru a
exprima pierderea de tensiune în procente (%) vom ine cont de rela ia (2.14).
100 ⋅ m
S= ⋅I ⋅
γ ⋅ U ⋅ ΔU [% ]
L
(2.22)
2
100 ⋅ m
S= ⋅P⋅
γ ⋅ U ⋅ ΔU [%]
L
2 (2.23)
2
În rela iile (2.20), (2.21), (2.22), (2.23), coeficientul nu se alege în func ie de felul re elei.
Aceste relatii arat c re eaua cu sarcin uniform distribuit considerat în figur se poate înlocui
printr-o re ea echivalent , dar care are sarcin concentrat , re ea care arat astfel:
În practic exist şi cazuri când re eaua cu sarcini uniform distribuite are la început o
por iune liber adic o por iune f r sarcin , aşa cum se observ în figur .
Vom nota: L0 - lungimea por iunii de re ea lipsit de sarcin ;

L – lungimea por iunii de re ea prev zut cu sarcin uniform distribuit a [A/m].
33
Aceast re ea poate fi înlocuit cu o re ea echivalent cu sarcin concentrat de forma
celei din figur :
Sarcina total a re elei este I = a · L, amplasat la distan a L0 +

L
de punctul de
2
alimentare al re elei.
Ca exemplu de re ele cu sarcin uniform distribuit se pot da re elele de iluminat ale
autostr zilor, ale bulevardelor şi ale galeriilor de min . Corpurile de iluminat ale acestor re ele
amplasate echidistant au între ele o distan mult mai mic decât lungimea întregii re ele.
2.3.2. DETERMINAREA PIERDERII DE TENSIUNE ÎN RE ELELE

TRIFAZATE CU SARCINII CONCENTRATE ŞI ECHILIBRATE
În re elele electrice industriale majoritatea consumatorilor sunt reprezenta i prin motoare
asincrone iar în unele cazuri chiar sincrone. Sarcinile monofazate ale re elelor trifazate au puteri
mult mai reduse decât consumatorii trifaza i, astfel c re eaua trifazat se poate considera ca fiind
simetric şi echilibrat . Pot face excep ie re elele mixte care în afara consumatorilor trifaza i,
alimenteaz şi consumatorii monofaza i de puteri comparabile cu a celor trifaza i cum ar fi
transformatoarele de sudur şi consumatorii de iluminat. Şi în aceste cazuri îns , printr-o
repartizare uniform a consumatorilor monofaza i de-a lungul celor trei faze se ob ine în final o
re ea trifazat cu sarcini concentrate simetrice şi echilibrate.
În cazul în care avem de-a face cu re ele amplasate în subteran, dezechilibrul de înc rcare
al fazelor e cu mult mai mic astfel c la conexiunea Y se utilizeaz re ele cu trei conductoare cel
de-al patrulea fiind utilizat pentru legarea la p mânt de protec ie.
În unele re ele de la suprafa în care cele trei faze nu sunt înc rcate uniform pentru a
înl tura disimetria sup r toare a tensiunii de faz , în cadrul conexiunii Y se poate utiliza un
conductor de nul a c rui sec iune s fie de cel pu in 30 – 50 % din sec iunea conductoarelor
active. În concluzie se poate afirma c re elele trifazate cu sarcini concentrate utilizate în
industrie se pot considera simetrice şi echilibrate.
S consider m de exemplu o re ea trifazat cu sarcini concentrate simetric şi echilibrat ,
reprezentat monofilar aşa cum se observ în figur :
34
Fig.2.3. Reţea trifazată cu sarcini concentrate.

Vom nota:
UA – tensiunea de alimentare a re elei;
Ui - tensiunea la consumatorul i;
ii - curentul la consumatorul i;
Ψi - factorul de putere al consumatorului i;
Ii – curentul pe tronsonul i;
ϕ i - factorul de putere al tronsonului i;
ri, xi – rezisten a respectiv reactan a tronsonului i;
Ri, Xi – rezisten a respectiv reactan a por iunii de re ea cuprinse între surs şi
consumatorul i; i = 1, 2, 3, 4, …..n; n – num rul consumatorilor.
Pentru determinarea pierderii de tensiune în re elele trifazate cu sarcini concentrate,
simetrice şi echilibrate vom considera la început c re eaua trifazat are doar doi consumatori.
Pentru a determina tensiunea de alimentare a re elei (UA) vom proceda astfel: vom alege
ca origine de faz tensiunea U2 adic tensiunea la cel de-al doilea consumator. La aceast
tensiune vom aduna vectorial c derile de tensiune pe cel de-al doilea tronson, adic pe rezisten a
r2 şi reactan a x2 a acestuia. În acest fel se ob ine tensiunea U1, adic tensiunea la primul
consumator. În continuare la aceast tensiune U1 vom aduna vectorial c derile de tensiune pe
primul tronson adic pe rezisten a r1 şi reactan a x1 a acestuia şi vom ob ine în final tensiunea de
alimentare a re elei UA.
35
Fig.2.4. Diagrama vectorială pentru o fază a unei reţele trifazate cu sarcini concentrate
şi echilibrate.
Cu vârful compasului pe punctul O şi cu deschiderea OC ducem un arc de cerc, acest arc
de cerc intersecteaz direc ia vectorului U2 în punctul B. Vom proiecta punctul C pe direc ia
vectorului U2 şi g sim B'. Se defineşte drept cădere de tensiune pe re ea diferen a vectorial
dintre tensiunea de alimentare (UA) şi tensiunea la ultimul consumator adic tensiunea (U2).
Aceasta o vom nota ΔUf =UA −U2 = AC

În practic este important de determinat îns diferen a algebric dintre tensiunea de
alimentare şi tensiunea la ultimul consumator, diferen care poart denumirea de pierdere de
tensiune.
Pierderea de tensiune de faz este dat de rela ia:
ΔU f = OB − OA = U A − U 2 = AB
Deoarece unghiul este mic, arcul CB se poate aproxima cu semicoarda CB'. Se poate
scrie:
ΔU f = OB ' − OA = AB '
Pierderea de tensiune pe faz , care este egal cu segmentul AB' nu reprezint altceva
decât proiec ia pe direc ia vectorului U2 a liniei frânte cuprinse între A şi C. Se poate scrie:
ΔU f = AB ' = I 2 ⋅ r2 ⋅ cos ϕ 2 + I 2 ⋅ x 2 ⋅ sin ϕ 2 + I 1 ⋅ r1 ⋅ cos ϕ1 + I 1 ⋅ x1 sin ϕ1 =

= I a1 ⋅ r1 + I a 2 ⋅ r2 + I r1 ⋅ x1 + I r 2 ⋅ x 2
(2.24)
Ia1 = I1 · cosφ1 Ir1 = I1· sinφ1 şi reprezint componentele active respectiv

Ia2 = I2 · cosφ2 Ir2 = I2 · sinφ2 reactive ale curen ilor de pe tronsoane.
Pierderea de tensiune de linie este de 3 ori mai mare decât pierderea de tensiune de
faz .
36
ΔU l = 3 ⋅ ΔUf
În cazul în care re eaua trifazat cu sarcin concentrat , simetric şi echilibrat are n
consumatori, pierderea de tensiune de linie este dat de rela ia:
ΔU l = 3 ∑ (I ai ⋅ ri + I ri ⋅ xi )
i =n
(2.25)
i =1
Pierderea de tensiune de linie pentru o re ea cu n consumatori, dar în func ie de curen ii

de la consumatori are forma:
ΔU l = 3 ∑ (iai ⋅ Ri + iri ⋅ X i )
i=n
(2.26)
i =1
Iai = ii · cos i componente active şi reactive ale curentului la consumatori

Iri = ii · sin i
Dac vom înmul i şi împ r i membrul drept al rela iei (14), (15) cu tensiunea U, vom
(Pi ⋅ ri + Qi ⋅x i )
ob ine:
ΔU l = ∑
i =n
(2.27)
i =1
( p i ⋅ Ri + q i ⋅ X i )
U
ΔU l = ∑
i =n
(2.28)
i =1 U
Pi = 3 ⋅ U ⋅ I ai pi = 3 ⋅ U ⋅ iai puterile active respectiv reactive de
Qi = 3 ⋅ U ⋅ I ri qi = 3 ⋅ U ⋅ iri pe tronsonul i şi ale consumatorilor i.
În concluzie din rela iile (2.25), (2.26), (2.27), (2.28), pierderea de tensiune de linie într-o
re ea trifazat cu sarcini concentrate şi echilibrate are dou componente şi anume: una activ
(ΔUa – primul termen din membrul drept), şi una reactiv (ΔUr – al doilea termen din membrul
drept), deci se poate scrie:
ΔUl = ΔUa + ΔUr (2.29)
ΔU l = 3 ∑ (I i ⋅ ri ⋅ cos ϕ i + I i ⋅ xi ⋅ sin ϕ i ) = 3 ∑ (I ai ⋅ ri + I ri ⋅ xi )
i=n i=n
(2.30)
i =1 i =1
ΔU l = 3 ⋅ (ii ⋅ Ri cosψ i + ii ⋅ xi ⋅ sinψ i ) = 3 ∑ (iai ⋅ Ri + iri ⋅ X i )

i =n
(2.31)
i =1
∑ (P ⋅ r + Q ⋅ xi )
i =n
ΔU l = i =1
i i i
(2.32)
U
37
( pi ⋅ Ri + qi ⋅ X i )
ΔU l = ∑
i =n
(2.33)
i =1 U
Sec iunea conductoarelor intr în expresiile pierderilor de tensiune, de linie atât prin
valoarea rezisten ei cât şi prin valoarea reactan ei.
Explicitarea sec iunii (S) din expresiile pierderilor de tensiune nu este posibil decât în
unul din urm toarele cazuri particulare:
a) Sec iunea constant pe toate tronsoanele: Si = constant;
b) Sec iunea constant pe toate tronsoanele şi factori de putere constan i: Si = constant,
cosφi = constant, cos i = constant;
c) Sec iunea constant pe toate tronsoanele şi factori de putere egali cu unitatea
(consumatori pur activi): Si = constant, cosφi = 1, cos i = 1;
d) Sec iune variabil şi factor de putere egali cu unitatea: Si ≠ constant,cosφi = 1,cos i =
1;
e) Reactan a neglijabil : x ≅ 0;
f) Sec iune constant şi reactan a neglijabil : Si = constant, x ≅ 0.
Vom particulariza expresiile pierderilor de tensiune de linie pentru primul caz. În acest
scop vom ine cont de rela iile:
Ri = r0 ⋅ Li ri = r0 ⋅ l i
X i= x0 ⋅ Li xi = x 0 ⋅ l i
în care: r0 – rezisten a specific a liniilor electrice [Ω/km];
x0 - reactan a specific a liniilor electrice [Ω/km];
Li - lungimea por iunii de re ea cuprins între surs şi consumatorii i [km];
li – lungimea tronsonului i [km].
Valoarea rezisten ei specifice (r0) şi a reactan ei (x0) se calculeaz cu rela iile de la
seminar sau se aleg din literatura de specialitate.
inând cont de rela iile anterioare, expresiile pierderilor de tensiune de linie devin:
ΔU l = 3 ⋅ r0 ∑ I ai ⋅ l i + 3 ⋅ x 0 ∑ I ri ⋅ l i
i =n i =n
a) (2.34)
i =1 i =1
ΔU l = 3 ⋅ r0 ∑ iai ⋅ Li + 3 ⋅ x0 ∑ iri ⋅ Li
i =n i =n
(2.35)
i =1 i =1
r0 ∑ Pi ⋅ li + x0 ∑ Qi ⋅ l i
i =n i =n
ΔU l = i =1 i =1
(2.36)
U
38
r0 ∑ pi ⋅ Li + x0 ∑ qi ⋅ Li
i=n i =n
ΔU l = i =1 i =1
(2.37)
U
ΔU l = 3 ∑ ( I i ⋅ r0 ⋅ l i ⋅ cos ϕ + I i ⋅ x 0 ⋅ l i ⋅ sin ϕ )
n
b) (2.38)
i =1
ΔU l = 3 (r0 ⋅ cos ϕ + x0 ⋅ sin ϕ )∑ I i ⋅l i

n
i =1
ΔU l = 3 (r0 ⋅ cosψ + x0 ⋅ sinψ )∑ ii ⋅ Li

n
(2.39)
i =1
ΔU l = 3 ⋅ r0 ∑ I i ⋅ li = 3 ⋅ r0 ∑ ii ⋅ Li
n n
c) (2.40)
i =1 i =1
ΔU l = 3 ∑ I i ⋅ ri = 3 ∑ ii ⋅ Ri
n n
d) (2.41)
i =1 i =1
ΔU l = 3 ⋅ ∑ I i ⋅ ri ⋅ cos ϕ i = 3 ⋅ ∑ ii ⋅R i ⋅ cosψ i
n n
e) (2.42)
i =1 i =1
ΔU l = 3 ⋅ r0 ∑ I i ⋅ li ⋅ cos ϕ i = 3 ⋅ r0 ∑ ii ⋅ Li ⋅ cosψ i
n n
f) (2.43)
i =1 i =1
2.3.3. DIMENSIONAREA SEC IUNII ÎN RE ELELE TRIFAZATE CU

SARCINI CONCENTRATE
ŞI ECHILIBRATE PE BAZA PIERDERII ADMISIBILE DE TENSIUNE
(CRITERIUL ELECTRIC)
S-a v zut c re elele trifazate cu sarcini concentrate utilizate în industrie se pot considera
simetrice şi echilibrate. Dimensionarea sec iunii în aceste re ele pe baza pierderii admisibile de
tensiune (criteriul electric) nu este posibil decât dac sec iunea este constant pe toate
tronsoanele (Si = constant). În caz contrar problema este nedeterminat din punct de vedere
matematic deoarece num rul de necunoscute dep şeşte num rul de ecua ii care se pot scrie. În
aceste cazuri sec iunea se adopt prin apreciere urmând a determina în continuare pierderea de
tensiune de-a lungul întregii linii care în nici un caz nu are voie s dep şeasc pierderea de
tensiune admisibil (ΔUadm) dat în problem .
Sec iunea conductoarelor liniilor electrice intr în expresiile pierderilor de tensiune de
linie atât prin valoarea rezisten ei specifice (r0) cât şi a reactan ei (x0).
39
r0 =
γ ⋅S
1000
[Ω / km].
x 0 = 0,1445 ⋅ lg + 0,0157 [Ω / km].

2 Dmed
d
Explicitarea sec iunii din expresiile pierderii de tensiune este dificil de realizat şi din
acest motiv la dimensionare se pleac de la varia ia grafic a rezisten ei specifice (r0) şi a
reactan ei (x0) în func ie de sec iunea S.
Aceste varia ii au forma din figur :
Fig.2.5. Dependenţa valorilor specifice ale rezistenţei şi reactanţei reţelelor de secţiunea

conductoarelor
r0 – rezisten a specific a liniilor electrice (linie în cablu sau linie electric aerian );
x0la - reactan a specific pentru liniile electrice aeriene;
x0c - reactan a specific pentru liniile electrice în cablu;
Se observ din diagram c rezisten a specific (r0) variaz în mod apreciabil cu sec iunea
(S) a liniei, şi anume la creşterea (S), (r0) scade, în schimb reactan a specific variaz foarte pu in
cu sec iunea (la creşterea (S) r mâne constant ), ea depinzând doar de natura liniei astfel: la
L.E.A. se poate considera o reactan medie x 0la ≅ 0,38 [Ω / km], iar pentru L.C. x0 c ≅ 0,08
[Ω / km].
inând cont de acest lucru la dimensionarea sec iunii în re elele trifazate cu sarcini
concentrate şi echilibrate pe baza pierderii admisibile de tensiune (criteriul electric) se parcurg
urm toarele etape.
În prima etap , în func ie de natura liniei (L.E.A. sau L.C.) se alege o reactan specific
medie şi anume:
- pentru liniile aeriene x0 la ≅ 0,38 [Ω / km];
- pentru liniile în cablu x 0 c ≅ 0,08 [Ω / km].
În a II-a etap cu una din rela iile cunoscute (al II-lea termen din membrul drept al
rela iilor (2.30), (2.31), (2.32), (2.33) se calculeaz pierderea de tensiune reactiv ΔUr.
40
ΔU r = 3 ⋅ x 0 ∑ I ri ⋅ l i = 3 ⋅ x 0 ∑ iri ⋅ Li
i =n i =n
i =1 i =1
(2.44)
x 0 ∑ Qi ⋅ li x0 ∑ qi ⋅ Li
i =n i =n
ΔU r = i =1
= i =1
U U
În continuare în etapa a III-a inând cont de pierderea de tensiune admisibil dat în
problem precum şi de rela ia (2.29) se determin pierderea de tensiune activ :
ΔUa = ΔUadm - ΔUr
Din expresiile pierderii de tensiune active (primul termen din membrul drept al rela iilor
(2.30), (2.31), (2.32), (2.33), se expliciteaz sec iunea S:
∑I ∑i
i =n i =n
S= ⋅ li = ⋅ Li
γ ⋅ ΔU a γ ⋅ ΔU a
3 3
i =1 i =1
ai ai
(2.45)
∑P ⋅l ∑p
i =n i =n
S= = ⋅ Li
γ ⋅ ΔU a ⋅ U γ ⋅ ΔU a ⋅ U
1 1
i =1 i =1
i i i
În etapa urm toare dup determinarea sec iunii cu una din rela iile precedente se trece la
standardizarea ei şi anume se alege sec iunea standardizat cea mai apropiat chiar dac este mai
mic .
Pentru sec iunea standardizat aleas cu rela ia de la seminar sau din tabele, se determin
valorile exacte ale rezisten ei specifice (r0) şi ale reactan ei specifice (x0). Cu aceste valori cu una
din rela iile cunoscute (2.30), (2.31), (2.32), (2.33), se determin pierderea de tensiune real pe
linie ΔUreal care trebuie s fie mai mic , cel mult egal cu pierderea de tensiune admisibil .
ΔUreal ≤ ΔUadm (2.46)
Dac aceast condi ie este îndeplinit rezult c sec iunea aleas este corect , în caz
contrar suntem obliga i s alegem sec iunea standardizat imediat superioar .
Observaţie: În expresiile de calcul ale sec iunii S (una din rela iile 2.45), pierderea de tensiune
ΔUa se introduce în V. Pentru a exprima pierderea de tensiune în procente vom scrie o rela ie
ΔU a [%] ⋅ U
asem n toare cu rela ia (2.14).
ΔU a [V ] = (2.47)
100
inând cont de (2.47) se mai pot scrie urm toarele rela ii de calcul ale sec iunii S, în
func ie de pierderea de tensiune activ în procente.
41
∑ I ai ⋅ li = ∑i
100 ⋅ 3 i =n
100 ⋅ 3 i =n
S= ⋅ Li
γ ⋅ ΔU a [%] ⋅ U i =1 γ ⋅ ΔU a [%] ⋅ U i =1
ai
(2.48)
∑P ⋅l ∑p
i =n i =n
S= = ⋅ Li
γ ⋅ ΔU a [%] ⋅ U 2 γ ⋅ ΔU a [%] ⋅ U 2
100 100
i =1 i =1
i i i
În practic exist trei cazuri particulare când se poate neglija pierderea de tensiune
reactiv (ΔUr). În aceste situa ii, la dimensionarea sec iunii în re elele trifazate cu sarcini
concentrate şi echilibrate pe baza pierderii admisibile de tensiune nu mai trebuie s parcurgem
prima etap (nu se mai calculeaz ΔUr), în aceste condi ii pierderea de tensiune activ ΔUa va fi
egal cu pierderea de tensiune admisibil dat în problem :
ΔUa = ΔUadm
a) Pentru sec iuni mai mici de 50 mm2 (S < 50 mm2), şi cosφ ≥ 0,8 (sinφ ≤ 0,6), cum se
observ şi din diagram c r0>>x0.
b) Pentru conductoarele care sunt pozate în tuburi de protec ie şi care din cauza distan ei
medii geometrice reduse (Dmed), se poate neglija reactan a.
c) În cazul consumatorilor pur activi cosφ = 1; cos = 1.
2.4. VARIA IILE ADMISIBILE ALE TENSIUNII LA CONSUMATORI

Din formulele de dimensionare ale sec iunii conductoarelor s-a v zut c aceasta variaz
invers propor ional cu pierderea de tensiune ΔU.
S≡
1
ΔU
Pentru a avea o sec iune cât mai redus (economie de material conductor) ar trebui ca
pierderea de tensiune ΔU s fie cât mai mare. Aceast pierdere de tensiune nu poate s creasc
prea mult deoarece scade tensiunea la bornele consumatorilor influen ând şi func ionarea
acestora.
Tensiunea la bornele consumatorilor (UC) este dat de rela ia:
UC = UA – ΔU (2.49)
UA – tensiunea de alimentarea re elei care alimenteaz consumatorii ;
ΔU – pierderea de tensiune pe elementele de re ea cuprinse între surs şi consumatori.
42
2.4.1. FUNC IONAREA CONSUMATORILOR LA TENSIUNI
DIFERITE DE TENSIUNEA NOMINAL
Consumatorii de energie electric se împart în dou categorii şi anume:
a) Consumatori de iluminat;
b) Consumatori de for .
a) Consumatorii de iluminat.
Tensiunea la bornele consumatorilor de iluminat influen eaz dou caracteristici ale
acestora şi anume: fluxul luminos Φ şi durata de func ionare D. Varia ia acestor doi parametri în
func ie de tensiunea la bornele acestora arat ca în figur :
Fig.2.6. Variaţiile admisibile de tensiune la consumatorii de iluminat.

Varia iile admisibile ale tensiunii la bornele consumatorilor de iluminat cuprinse între
-2,5% şi +5% din tensiunea nominal UN. Sc derea tensiunii la bornele consumatorilor de
iluminat cu mai mult de -2,5% din tensiunea nominal , nu se admite deoarece scade fluxul
luminos Φ a acestora. Creşterea tensiunii la bornele consumatorilor de iluminat nu se admite cu
mai mult de +5% din tensiunea nominal deoarece scade durata de func ionare. În concluzie,
varia iile admisibile ale tensiunii la bornele consumatorilor de iluminat sunt cuprinse între -2,5%
şi +5% din tensiunea nominal
b) Consumatorii de forĠă.
Majoritatea consumatorilor de for sunt reprezenta i în industrie prin motoare asincrone.
Varia iile admisibile ale tensiunii la bornele consumatorilor de for sunt cuprinse între -5% şi
+5% din tensiunea nominal UN. Sc derea tensiunii la bornele consumatorilor de for (motor
asincron) nu se admite cu mai mult de -5% din tensiunea nominal din urm toarele motive:
- la sc derea tensiunii de alimentare U cu p tratul ei, va sc dea cuplul motor M, şi dac
acesta devine mai mic decât cuplul rezistiv Mr, motorul intr în regim de scurt circuit şi dac nu
este deconectat se arde înf şurarea;
M ≡ U 2 → U ↓⇒ M ↓↓⇒ M < M r ⇒ R sc
- la sc derea tensiunii de alimentare, curentul I absorbit de motor de la re ea va creşte şi
înc lzirea maşinii va dep şii limitele admise. Matematic acest lucru se observ din expresia
43
puterii active (P) care trebuie s fie constant , fiind condi ionat de sarcina maşinii. Aceast
expresie e dat de rela ia:
P = 3 ⋅ U ⋅ I ⋅ cos ϕ = const
U ↓⇒ I ↑
Creşterea tensiunii la bornele consumatorilor de for nu se admite cu mai mult de +5%
din tensiunea nominal deoarece creşte curentul absorbit de motor de la re ea şi înc lzirea
maşinii poate dep şii limitele admise. Acest lucru se poate explica pe curba de magnetizare a
maşinii şi pe diagrama vectorial aferent .
Fig.2.7. Influenţa tensiunii asupra valorii curentului de magnetizare şi a celui total la motoare
asincrone.
a) Caracteristica de magnetizare B=f(H) a maşinii electrice
B – induc ia magnetic propor ional cu fluxul magnetic Φ şi cu tensiunea de alimentare;
H – intensitatea câmpului magnetic propor ional cu valoarea curentului reactiv I μ .
Motorul func ioneaz la parametrii nominali în punctul de func ionare P.F. pe cotul
curbei de magnetizare (UN - tensiune nominal , I rN - curent reactiv nominal). La o creştere mic
a tensiunii (ΔU), curentul reactiv creşte mult de la valoarea I rN la I r . Curentul nominal IN are o
component activ I aN în faz cu tensiunea, şi o component reactiv I rN decalat cu π/2 în
urma tensiuni. Dac curentul reactiv creşte de la I rN la I r , compunând vectorial componenta
I r cu aceeiaşi component activ I aN care trebuie s r mân constant fiind condi ionat de
sarcina maşinii, curentul total absorbit de motor de la re ea va fi I care este cu mult mai mare
decât IN şi înc lzirea maşinii va dep şii limitele admisibile.
În re elele cu caracter temporar, la bornele consumatorilor de for se poate admite o
sc dere de tensiune cu -10% cu condi ia verific rii valorii cuplului motor M care nu trebuie s
scad în nici un caz sub cuplul rezistent Mr.
44
În re elele mixte care alimenteaz şi consumatori de for şi de iluminat, varia iile
admisibile ale tensiunii sunt cuprinse între -2,5% şi +5%.
2.4.2. REGLAREA TENSIUNII ÎN RE ELELE ELECTRICE

2.4.2.1. RIDICAREA TENSIUNII NOMINALE A SURSELOR
Din formulele de dimensionare ale sec iunii conductoarelor (rela ia 2.45 şi 2.48) s-a v zut
c sec iunea S a acestora variaz invers propor ional cu pierderea de tensiune ΔU .
S≡
1
ΔU
Pentru a rezulta o sec iune cât mai mic , ceea ce înseamn economie de material
conductor, ar trebui ca pierderea de tensiune ΔU s fie cât mai mare. Aceast pierdere îns nu
poate s creasc prea mult deoarece influen eaz tensiunea la bornele consumatorilor si deci şi
func ionarea acestora. Tensiunea la bornele consumatorilor Uc este dat de rela ia:
Uc=UA - ΔU , unde UA – tensiunea în punctul de alimentare a re elei.
Pentru a rezulta totuşi o pierdere de tensiune cât mai mare, în practic se procedeaz la
ridicarea tensiunii în punctul de alimentare al re elei. Astfel tensiunile nominale ale surselor de
alimentare şi ale transformatoarelor sunt standardizate, cu 5% mai mari decât tensiunea
consumatorilor pe care îi alimentează (acest lucru se realizează constructiv). De exemplu pentru
tensiunea consumatorilor de 127, 220, 380 şi 6000 V corespund tensiunile surselor de 133, 230,
400, 6300V.
2.4.2.2. PRIZELE DE REGLARE ALE TENSIUNII LA

TRANSFORMATOARE
Tensiunea secundar la mersul în gol a unui transformator pe care o not m cu U20 este
dat de rela ia:
U 20 = U 1 ⋅
n2
(2.50)
n1
unde: U1 – tensiunea din primar;
n1, n2 – num rul de spire din primar, respectiv din secundar.
Se observ din rela ia (2.50) c tensiunea din secundarul transformatorului se poate
modifica schimbând num rul de spire fie din primar, fie din secundar.
S consider m de exemplu un transformator monofazat coborâtor de tensiune şi care e
prev zut în primar cu un comutator de spire k, care permite modificarea num rului de spire din
primar cu ± 5% din num rul de spire nominal n1N.
45
Fig.2.8. Principiul reglării tensiunii la transformatoare prin schimbarea numărului de

spire.
La punerea comutatorului k din primarul transformatorului pe priza de ,,0” vom avea:
U 20 = U 1N = 1,05U 2 N
n2 N
(2.51)
n1N
U1N – tensiunea nominal din primar;
n1N, n2N – num rul de spire nominal din primar, respectiv din secundar;
U2N – tensiunea nominal a consumatorului care se racordeaz în secundar (rela ia 2.51
are loc datorit frazei subliniate).
La punerea comutatorului k pe priza +5 vom avea:
1,05 ⋅ U 2 N
U 20 = U 1N = = U 2N
n2 N
1,05 ⋅ n1N
(2.52)
1,05
La punerea comutatorului k pe priza -5 vom avea:
1,05 ⋅ U 2 N
U 20 = U 1N = = 1,10 ⋅ U 2 N
n2 N
0,95 ⋅ n1N
(2.53)
0,95
În concluzie, comutatorul k din primar care permite modificarea num rului de spire
nominal n1N cu ± 5% permite ob inerea în secundar a unei tensiuni centralizate în tabelul
urm tor:
Priza -5 0 +5
U20 1,10U2N 1,05U2N U2N
Transformatoarele coborâtoare de tensiune au prev zut în primar comutatorul de spire k

care permite modificarea tensiunii la valorile centralizate în tabelul anterior. Comutatorul de
spire k se introduce în primar deoarece în primar curentul este mai mic.
46
Dac neglij m pierderile din transformator, puterea electromagnetic din primar se
transmite integral în secundar, adic putem scrie:
E1 ⋅ I 1 = E 2 ⋅ I 2
Transformatorul fiind coborâtor de tensiune, vom scrie:
E1 > E 2 ⇒ I 1 < I 2
Curentul fiind mai mic în primar, procesele de comuta ie care au loc la trecerea lui k de
pe un plot pe altul, are loc în condi ii mai bune.
2.5. VERIFICAREA RE ELELOR ELECTRICE ÎN REGIM DE PORNIRE A

MOTOARELOR.
(cu exemplificare la o re ea electric de joasa tensiune)
Majoritatea consumatorilor din industrie sunt reprezenta i prin motoare asincrone. La
pornirea motorului asincron prin cuplare direct la re ea, apare un şoc de curent care este cuprins
între (4 – 8)IN – curentul nominal al motorului. Şocul acesta de curent prezint urm toarele
dezavantaje:
a) cresc pierderile de tensiune pe elementele de re ea, elemente care sunt cuprinse între
punctele de alimentare şi bornele consumatorului. Creşterea pierderilor de tensiune în timpul
pornirii prezint urm toarele consecin e:
- scade tensiunea la bornele consumatorului şi func ionarea acestora nu poate avea loc
(vezi varia iile admisibile ale tensiunii la consumatori);
- la sc derea tensiunii cu p tratul ei, scade cuplul motor M şi dac acesta devine mai mic
( )
decât cuplul rezistent Mr motorul intr în regim de scurt circuit şi dac nu este deconectat de la
re ea se arde înf şurarea. M ≡ U 2 ⇒ U ↓→ M ↓↓→ M < M r ⇒ regim de scurtcircuit;
- pornirea motorului asincron prin cuplare direct la re ea poate s produc perturba ii
asupra consumatorilor care sunt în func iune.
b) creşterea pierderilor de tensiune pe elementele de re ea poate s conduc la sc derea
tensiunii la bornele bobinelor aparatului de comuta ie sub valoarea tensiunii de re inere a
arm turii în pozi ie atras , putând avea loc deconectarea intempestiv (nedorit ) a acestora.
S consider m de exemplu o re ea electric de joas tensiune de forma celei din figur .
47
Schema electric va fi reprezentat monofilar:
I1
cf1
M1
I2
P.T. I5 cf2
M2
I3
ca cf3
M3
T
I4
cf4
M4
P.D.
Fig.2.9. Reţea de joasă tensiune
- T – transformator de for coborâtor de tensiune (de obicei 6/0,4 kV), este amplasat în
postul de transformare (P.T.) (poate fi şi post de transformare mobil);
- c.a. – cablu armat ce face leg tura între P.T. şi punctele de distribu ie (P.D.);
- I1, I2, I3, I4,I5 – aparate de comuta ie – întreruptoare şi contactoare;
- c.fi, (i = 1, 2, 3, 4) – cabluri flexibile de alimentare a motoarelor M1, M2, M3, M4;
Din cauza creşterii de tensiune pe transformatorul T şi pe cablul armat c.a., tensiunea la
bornele bobinei contactoarelor care intr în dotarea întreruptoarelor I1, I2, I3 sau I4 poate sc dea
sub valoarea tensiunii de re inere a arm turii în pozi ia atras , putând avea loc deconectarea
intempestiv .
Rezult deci c re eaua electric trebuie verificat în regim de pornire din dou puncte de
vedere şi anume:
a. Determinarea valorii minime a tensiunii la bornele motoarelor.
În acest scop vom nota:
- Mp min – cuplul de pornire minim corespunz tor tensiunii minime Umin de la bornele
motorului;
- MpN – cuplul de pornire nominal corespunz tor tensiunii nominale UN.
Având în vedere c la un motor asincron cuplul este propor ional cu p tratul tensiunii, se
poate scrie:
=
2
M p min U min
2 (2.54)
M pN UN
Din aceast expresie vom explicita tensiunea minim :
U min = U N
M p min
,
M pN
48
împ r im sub radical cu MN,
M p min
U min = U N =UN
MN k
M pN (2.55)
kN
MN
k= ; kN =
M p min M pN
(2.56)
MN MN
În rela ia (2.55) tensiunea minim Umin se exprim în vol i (V). Pentru a exprima
tensiunea minim în procente din tensiunea nominal , vom scrie:
U min [%] = ⋅ 100 = 100

U min k
(2.57)
UN kN
- k – coeficient ce depinde de felul ac ion rii;
- kN - o caracteristic a motoarelor de ac ionare şi se d de regul în catalog de uzina
constructoare. Pentru motoarele care ac ioneaz mecanisme miniere, kN are valori cuprinse între
1,7 – 3.
Tensiunea la bornele motoarelor în regim de pornire, tensiune pe care o not m cu Umot,
nu trebuie s scad în nici un caz sub tensiunea minim Umin. Aceast tensiune se determin fie
cu rela ia (2.55) în vol i, fie cu rela ia (2.57) în procente. Verificarea acestei condi ii se face cu
U mot = U al − (ΔU T ) p − (ΔU ca ) p − (ΔU cf )

rela ia:
p
≥ U min (2.58)
U a′ lim entare = U al 0 + ΔU pr
Ual0 – tensiunea la mers în gol a transformatorului din P.T.;
ΔUpr – pierderea de tensiune din secundar datorit prizelor de reglare din primar (vezi
prize de reglare a tensiunii de la transformatoare);
(ΔUT)p – pierderea de tensiune pe transformatorul T în regim de pornire a motoarelor;
(ΔUca)p – pierderea de tensiune pe cablul armat dintre P.T. şi P.D.;
(ΔUcf)p – pierderea de tensiune pe cablul flexibil dintre P.D. şi bornele motorului.
b. Verificarea condiţiilor de menţinere în poziţie atrasă a armăturii contactoarelor,

contactoare care intră în dotarea aparatelor de comutaţie din P.D.
Aceast verificare e necesar pentru a nu avea loc deconectarea intempestiv a aparatelor
de comuta ie. În acest scop trebuie verificate condi iile:
49
(U PD ) p ≥ k s ⋅ U reţ = 1,25 ⋅ 0,6 ⋅ U N
1. ≅ 0,75 ⋅ U N (2.59)
(UP.D.)p – tensiunea din P.D. în regim de pornire;

kS – coeficient de siguran ( k S ≅ 1,25 );
UN – tensiunea nominal a bobinei contactorului care intr în dotarea aparatului de
comuta ie (a întreruptorului).
Observaţie: Tensiunea de eliberare a arm turii de c tre bobina unui contactor este de regul
aproximativ 60% din tensiunea nominal .
(U PD ) p = U mot + (ΔU cf )p ≥ 0,75 ⋅ U N

2. Verificarea celei de-a II-a condi ii în regim de pornire se face cu rela ia:
(2.60)
(ΔUcf)p – pierderea de tensiune pe cablul flexibil în regim de pornire.

Verificarea re elelor electrice trifazate radiale alimentate la un cap t , care alimenteaz
mai mul i consumatori, se face considerând c motorul cel mai mare şi mai îndep rtat porneşte
iar ceilal i consumatori func ioneaz în regim de sarcin nominal .
Dac re eaua ce se verific în regim de pornire are n consumatori, se consider c
motorul cel mai mare porneşte iar ceilal i n-1 consumatori func ioneaz în regim de sarcin
nominal . Pentru verificarea re elelor electrice trifazate în regim de pornire a motorului, exist
dou metode:
A. Metoda aproxim rilor succesive;
B. Metoda impedan elor echivalente.
2.5.1. METODA APROXIMA IILOR SUCCESIVE

Aceast metod este o metod mai simpl , dar este mai pu in exact ca metoda
impedan elor echivalente. Pentru motorul care se consider c porneşte, uzina constructoare
indic în catalog curentul de pornire nominal IpN care se d de regul la tensiunea nominal UN.
În realitate îns , din cauz pierderilor de tensiune pe elementele de re ea (transformator
de for din P.T., cablul armat c.a. dintre P.T. şi P.D. şi cablul flexibil c.f. de alimentare a
motorului care porneşte), tensiunea la bornele motorului va fi U mot ≠ U N (de regul mai mic ).
Din aceste motive şi curentul de pornire Ip va fi mai mic decât cel nominal IpN dat în
catalog: I p ≠ I pN .
Scriind propor ionalitatea dintre curen i şi tensiune, vom avea:
=
Ip U mot
(2.61)
I pN UN
50
În aceast rela ie exist dou necunoscute Ip şi tensiunea Umot. Din acest motiv vom
considera la început, tensiunea la bornele motorului (Umot) egal cu tensiunea minim (Umin),
tensiune ce se determin cu una din rela iile cunoscute (2.55, 2.57).
În aceste condi ii, U mot = U min ⇒ rela ia precedent devine:
=
Ip U min
(2.62)
I pN UN
din aceast rela ie se determin Ip:
I p = I pN ⋅
U mot
(2.63)
UN
Cu acest curent I ′p se determin din nou pierderile de tensiune pe transformatorul T, pe
cablul armat c.a. şi pe cablul flexibil ob inându-se o valoare mai exact a tensiunii la bornele
motorului pe care o not m U''mot. Acestei tensiuni îi corespunde un nou curent de pornire
′′
I ′p′ = I pN ⋅
U mot
. Calculele se repet pân când diferen a dintre dou valori consecutive ale
UN
curentului este mic (câ iva amperi) astfel c ultima valoare ob inut poate fi considerat ca
fiind curentul real de pornire al motorului.
Cunoscând curentul real se trece la verificarea celor dou condi ii (2.58 şi 2.59), UN =
380 V.
Observaţie: În practic este suficient ca aceste calcule s se repete aproximativ de 2 – 3 ori.
2.5.2. METODA IMPEDAN ELOR ECHIVALENTE.

Este o metod mai laborioas , dar mult mai exact . Dup cum arat şi numele, la început
re eaua electric ce se verific în regim de pornire se înlocuieşte printr-o schem sub form de
impedan e echivalente. Pentru schema electric considerat în cursul anterior, dac motorul M1
porneşte, vom avea urm toarea re ea reprezentat monofilar.
Fig.2.10. Schema electrică echivalentă a reţelei de joasă tensiune
51
RT, XT – rezisten a, reactan a transformatorului de for T din P.T., raportat la tensiunea
din secundar. Acestea se iau din tabele sau se calculeaz cu rela ia urm toare:
10 3 ⋅ ΔPCu ⋅ U N2
RT = (2.64)
S N2
ΔPCu – pierderi în cuprul transformatorului care se introduc în formul în kW;
UN – tensiunea nominal a înf şur rii la care se face raportarea, de regul la secundar,
care se introduce în kV.
SN – puterea nominal aparent a transformatorului de for care se introduce în kVA:
10 ⋅ u sc ⋅ U N2
XT = (2.65)
SN
usc – tensiunea de scurt circuit a transformatorului care se introduce în procente;
UN – tensiunea nominal a înf şur rii, de regul tensiunea din secundar, care se introduce
în kV.
SN – puterea nominal aparent a transformatorului în kVA.
Dac se respect unitatea de m sur , rezultatul pentru RT şi XT se ob ine în Ω.
Rca, Xca – rezisten a respectiv reactan a cablului armat dintre P.T. şi P.D. se calculeaz cu
rela iile cunoscute:
Rca = r0 ca ⋅ Lca X ca = x 0 ca ⋅ Lca
r0ca, x0ca – rezisten a respectiv reactan a specific a cablului armat în Ω/km;
Lca – lungimea cablului armat în km;
Rcfi, Xcfi – rezisten a respectiv reactan a cablului flexibil care se calculeaz cu rela iile:
Rcfi = r0 cfi ⋅ Lcfi X cfi = x 0 cfi ⋅ Lcfi

r0cfi, x0cfi – rezisten a respectiv reactan a specific a cablului flexibil, se ia din tabele
[Ω/km];
Lcfi – lungimea cablului flexibil în km;
Zm1p – impedan a motorului care porneşte. Aceasta se calculeaz cu rela ia:
Z m1 p =
Uf
(2.66)
I pf
Uf – tensiunea de faz ;
Zmi (i = 2,3) – impedan a motorului ce func ioneaz în regim de sarcin nominal .
Observaţie: Punctele 1, 2, 3, 4 sunt puncte de poten ial nul, motiv pentru care ele se pot uni.
Pentru a determina rela ia de calcul a impedan ei unui motor care func ioneaz în regim
de sarcin nominal , dup modul de conexiune al acestuia se disting dou cazuri.
52
- dac motorul este conectat în stea Y, impedan a se determin cu rela ia:
Z mY =
Uf
(2.67)
If
Uf – tensiunea de faz ;
If – curentul de faz .
inând cont c la conexiunea stea exist rela iile:
Uf = ; I f = Il ,
Ul
(2.68)
3
Ul, Il – tensiunea de linie, curentul de linie.
Z mY =
Ul
3 ⋅I l
(2.69)
Puterea cerut Pc de motor de la re ea este dat de rela ia cunoscut :
P⋅
β ⋅ PN
PN
Pc = 3 ⋅ U l ⋅ I l ⋅ cos ϕ = = =
η η η
P PN
(2.70)
P – puterea util la arbore;
β=
P
, factor de înc rcare;
PN
η = randamentul;
Din rela ia precedent vom explicita curentul de linie:
β ⋅ PN
Il =
3 ⋅ U l ⋅ η ⋅ cos ϕ
(2.71)
Înlocuind curentul de linie în expresia impedan ei:

U l2 ⋅ η ⋅ cos ϕ
Z mY = =
β ⋅ PN β ⋅ PN
Ul
3⋅
(2.72)
3 ⋅ U l ⋅ η ⋅ cos ϕ
- în cazul conexiunii triunghi Δ, impedan a motorului care func ioneaz în regim de
sarcin nominal este dat în rela ia:
Z mΔ =
Uf
(2.73)
If
Pentru conexiunea Δ sunt valabile rela iile:
U f = Ul ; I f =
Il
, (2.74)
3
53
3 ⋅ U l2 ⋅η ⋅ cos ϕ
Z mΔ = = =
β ⋅ PN β ⋅ PN
Ul Ul
⋅
(2.75)
Il 1
3 3 3 ⋅ U l ⋅ η ⋅ cos ϕ
Vom transforma conexiunea Δ în conexiune Y.
ZΔ ⋅ ZΔ
Z Yl = = = Δ
Z Δ2 Z
Z Δ + Z Δ + Z Δ 3Z Δ
(2.76)
3
3 ⋅ U l2 ⋅η ⋅ cos ϕ U l2 ⋅η ⋅ cos ϕ
Z mY = =
3 ⋅ β ⋅ PN β ⋅ PN
(2.77)
Comparând rela ia 2.75 cu 2.77 se trage concluzia c indiferent de modul de conectare a

motorului (Y sau Δ) aceasta se calculeaz cu una şi aceiaşi rela ie. În continuare inând cont de
triunghiul impedan elor de la electrotehnic se determin rezisten a şi reactan a motorului.
Pentru motorul care porneşte vom avea: Rm1 p = Z m1 p ⋅ cos ϕ p , cosφp – factorul de putere al
motorului care porneşte (în regim de pornire mult mai mic decât regimul de sarcin nominal ).
cos φp = 0,35
Xm1p = Zm1p . sinφp
Pentru motorul care lucreaz în regim de sarcin nominal , rezisten a şi reactan a sunt
date de rela iile: R mi = Z mi ⋅ cos ϕ i ; X mi = Z mi ⋅ sin ϕ i , i = 2,3.
În continuare, cu rela iile de la electrotehnic se determin impedan a rezultant a întregii

re ele Zr.
Cunoscând impedan a rezultant a re elei, se calculeaz curentul cerut de la surs , care
este curent cerut de la transformatorul T din P.T. Dac transformatorul T este conectat în stea,
curentul e dat de rela ia:
IY =
U al
3 ⋅ Zr
(2.78)
Dac transformatorul T este conectat în triunghi Δ :
IΔ =
U al
(2.79)
2Z r
Ual – tensiunea din secundarul transformatorului din P.T.;
În continuare, cunoscând curentul cerut de la surs , cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff,
se calculeaz circuitul de curent în re eaua dat . Cunoscând circuitul de curen i în re eaua de
sector se trece la verificarea primei condi ii:
- tensiunea la bornele motorului Umot i trebuie s îndeplineasc condi ia:
54
U mot⋅i = 3 ⋅ I i ⋅ Z mi ≥ U min , i = 1,2,3. (2.80)
(R + Rmi ) + (X cfi + X mi ) ≥ 0,75 ⋅ U N

- verificarea tensiunii în P.D. se face cu rela ia:
(U PD ) p = 3 ⋅ Ii ⋅ cfi
2 2
(2.81)
Verificarea re elelor electrice trifazate în regim de pornire (metod aproximativ ), în

regim de pornire se face prin metoda impedan elor echivalente.
2.6. CALCULUL SEC IUNII ÎN RE ELELE TRIFAZATE CU SARCINI

DEZECHILIBRATE PE FAZ
Asemenea cazuri corespund în practic re elelor mixte (pentru for şi lumin ).
Sec iunile conductoarelor de faz vor fi determinate în func ie de pierderea de tensiune a
fazei care lucreaz în condi iile cele mai grele, deoarece sarcina maxim poate s existe la un
moment dat şi pe alte faze.
Sec iunea conductorului neutru se alege între 30 şi 50% din sec iunea conductoarelor de
faz .
∑p
Pierderea de tensiune maxim pe faz va fi:
ΔU 1 =
L⎛ 1 1 ⎞
⎜⎜ + ⎟⎟ − (∑ p L + ∑ p f 3 L)
γU fn ⎝ S1 S 0 ⎠ 2γS 0U fn
f1 1
f2 (2.82)
2.7. CALCULUL SEC IUNII ÎN RE ELELE DE DISTRIBU IE BUCLATE

SIMPLU
2.7.1. GENERALIT I
În industrie, cea mai larg r spândire o au re elele radiale, alimentate pe la un cap t.

Acest gen de re ele asigur o continuitate relativ redus în alimentarea comsumatorilor cu
energie electric .
Într-adev r, o avrie de la cap tul dinspre surs al re elei produce întreruperea aliment rii
tuturor consumatorilor racorda i dup locul defect. Astfel exist consumatori de categoria I de
importan , pentru care nu este admis întreruperea aliment rii cu energie electric , se folosesc
re ele închise, ce asigur furnizarea energiei unui consumator din cel pu in dou direc ii.
Schema cea mai simpl a unei re ele închise (fig.2.11, a) const dintr-o singur surs ce
alimenteaz to i comsumatorii lega i între ei printr-o linie electric inelar . La defectarea de
exemplu a liniei dintre punctele 4-5, consumatorul 4 continu s fie alimentat de la sursa A pe
circuitul A-1-2-3-4, iar consumatorul 5 pe circuitul A-5. Un grad şi mai mare de siguran se
realizeaz în cazul re elelor cu buclare complex cu una (fig.2.11, b) sau mai multe (fig.2.11, c)
55
surse de alimentare (A, B, C,…). Re elele complexe buclate se caracterizeaz prin existen a unor
noduri, în care energia electric circul prin cel pu in trei direc ii.
Fig.2.11. Schemele monofilare de principiu ale reţelelor închise

Re elele închise, denumite şi buclate, inelare sau complexe, pe lâng avantajul asigur rii
unei contiunuit i în alimentare, sunt de obicei mai pu in scumpedecât liniile radiale duble, la
care una dintre ele este de rezerv .
În compara ie îns cu re elele radiale simple, cele buclate au un consum mare de material
conductor, un pre de cost mai ridicat, o protec ie mult mai complex şi necesit personal de
deservire cu o calificare superioar . Din acste motive, re elele inelare se utilizeaz în cadrul
exploat rilor doar în cazul aliment rii consumatorilor din prima categorie de importan , mai
ales la suprafa şi numai în sistemele de distribu ie de înalt tensiune.
Calculul distribu iei curen ilor sau al puterilor intr-o re ea buclat este în general o
problem complicat , În acest scop, în afara legilor lui Kirchhoff, se folosesc o serie de metode
cum sunt cea a curen ilor de contur, a superpozi iei , a transfigur rii, cea cu aproxim ri
succesive, etc.
Exist îns un caz particular, foarte des înt lnit, când calculul re elei închise se simplific
prin reducerea acesteia la o re ea deschis alimentat de la dou capete.
56
2.7.2. CALCULUL CIRCULA IEI CUREN ILOR ÎN RE ELE
ALIMENTATE DE LA DOU CAPETE
Prin sec ionarea în punctul A a re elei închise de forma celei din figura 2.11, a, se ob ine
o re ea alimentat de la dou capete şi avînd sarcini concentrate (fig.2.12, a).
Fig.2.12. Reţea alimentată pe la două capete.

În cazul general, tensiunile de alimentare ale unei astfel de re ele pot fi diferite atât ca
valoare numeric cât şi ca faz , ele fiind produse de dou centrale electrice distincte ; astfel c
UA ≠ UB .
Cu nota iile din figur , adoptând la început o circula ie arbitrar a curen ilor pe tronsoane
( )
şi scriind expresia c derii de tensiune de linie între punctele de alimentare, avem :
U A − U B = 3 ∑ I ⋅ z = 3 ⋅ I A ⋅ z A1 + I 12 ⋅ z12 + I 23 ⋅ z 23 − I B ⋅ z 3 B
r r n r
r r r r r r r r
(2.83)
i =1
inând seama de rela iile evidente :

I 12 = I A − i1 ; I 23 = I A − i1 − i2 ; I B = i1 + i2 + i3 − I A
r r r r r r r r r r r r
(2.84)
[ ( ) ( ) ( ) ]
expresia de mai inainte devine succesiv :
U A − U B = 3 I A ⋅ z A1 + I A −i 1 ⋅ z12 + I A − i1 − i2 ⋅ z 23 − i1 + i2 + i3 − I A ⋅ z 3 B
r r r r r r r r r r r r r r r r
[ ]
(2.85)
U A − U B = 3 I A ⋅ (z A1 + z12 + z 23 + z 3 B ) − i1 ⋅ ( z12 + z 23 + z 3 B ) − i2 ⋅ ( z 23 + z 3 B ) − i3 ⋅ z 3 B
r r r r r r r r r r r r r r r r
(2.86)
Notând impedan ele într-un punct oarecare al re elei şi punctul de alimentare B, prin :
z AB = z A1 + z12 + z 23 + z 3 B ; z 2 B = z 23 + z 3 B ;
r r r r r r r r
(2.87)
z1B = z12 + z 23 + z 3 B ; z 3 B = z 3 B .
r r r r r r
(2.88)
din ultima rela ie se ob ine :

U A − U B i1 ⋅ z1B i2 ⋅ z 2 B i3 ⋅ z 3 B
r r r r r r r r
IA = r + r + r + r
r
3 ⋅ z AB
(2.89)
z AB z AB z AB
57
În cazul general al unui num r oarecare “n” de sarcini concentrate ale re elei, curentul
debitat de centrala A va avea expresia :
∑ iK ⋅ z KB
n r
r
U −U
r r
I A = A r B + k =1 r
r
3 ⋅ z AB
(2.90)
z AB
Analog pentru curentul debitat de centrala B, se ob ine :
∑ iK ⋅ z KA
n r
r
U −U
r r
I B = − A r B + k =1 r
r
3 ⋅ z AB
(2.91)
z AB
în care z KA , pentru k=1,2,3, … are expresiile:

z1 A = z A1 ; z 2 A = z A1 + z12 ; z 3 A = z A1 + z12 + z 23
r r r r r r r r r
(2.92)
Se constat deci c expresiile curen ilor debita i de fiecare central se compun din doi
termeni: primul, condi ionat de diferen a între tensiunile centralelor şi independent de sarcinile
re elei, se denumeşte obişnuit componenta de egalizare; al doilea termen, determinat numai de
valoarea sarcinilor, se numeşte componenta de sarcină. Se observ c aceast component de
sarcin a curentului debitat de o central se determin uşor împ r ind cu impedan a întregii
re ele, suma momentelor curen ilor luat în raport cu cel lalt punct de alimentare.
Dup calcularea curen ilor debita i de cele dou centrale, se pot determina uşor curen ii
din tronsoanele re elei, stabilindu-se circula ia real de curen i.
Se va constata c o parte dintre consumatori sunt alimenta i numai pe la cap tul A, iar
alt parte a acestora numai de la cap tul B. De asemenea, se va ob ine un punct al re elei notat cu
semnul ∇ , care este alimentat de la ambele centrale: o parte a sarcinii racordate în acest punct,
egal cu cea transmis pe tronsonul adiacent din stânga, va fi furnizat de centrala A, iar cealalt
parte a acestei sarcini, egal cu cea transmis pe tronsonul din dreapta, va fi furnizat de centrala
B. În baza acestei constat ri, re eaua alimentat de la dou capete poate fi înlocuit cu dou
re ele echivalente, separate în punctul ∇ şi alimentate de la un singur cap t A sau respectiv B
(fig.2.12, b). În felul acesta, calculul re elelor alimentate de la dou capete se reduce la
rezolvarea cazului cunoscut al re elelor radiale.
Distribu ia curen ilor în re eaua alimentat de la dou capete se poate ob ine uşor în
câteva cazuri particulare, când expresiile curen ilor debita i de cele dou centrale, ce conduc în
general la calcule lungi cu m rimi complexe, se simplific sim itor.
a) Astfel, în cazul când tensiunile de alimentare sunt egale atât ca valoare numerică cât
şi ca fază, componenta de egalizare a curenţilor din tronsoanele extreme ale reţelei este nulă şi
deci putem scrie c :
58
∑i ⋅ Z KB n∑ iK ⋅ z KA
n r r r r
UA =UB IA = IB =
r r r 1
K
i
r r (2.93)
z AB z AB
Punând în eviden partea real de cea imaginar a curen ilor, se ob ine:
∑ (i − j ⋅ i kr ) ⋅ Z kB
n r
I Aa − jI Ar =
ka
1
r (2.94)
z AB
∑ (i − j ⋅ ikr ) ⋅ Z kA
n r
I Ba − jI Br =
ka
1
r (2.95)
Z AB
Înmul ind aceste egalit i cu 3U , se ob in expresiile puterilor active şi reactive debitate

de centrale în func ie de puterile consumatorilor:
∑(p − j ⋅ q k ) ⋅ Z kB
n r
PA − jQ A =
k
1
r (2.96)
Z AB
∑(p − j ⋅ q k ) ⋅ Z kA
n
PB − jQ B =
k
1
r (2.97)
Z AB
b) Dacă reţeaua este constructiv omogenă (toate tronsoanele au aceeaşi rezistenţă şi
reactanţă specifică) şi tensiunile de alimentare sunt egale, se poate scrie:
Z k = rk + jx k = (r0 + j ⋅ x0 ) ⋅ Lk
r
(2.98)
Z AB = (r0 + j ⋅ x 0 ) ⋅ L AB
r
(2.99)
∑1 k kB 0
⋅ ( + ⋅ ) ⋅ ∑1 ik ⋅ LkB ∑i ⋅ LkB
nr r n r n r
IA =
i Z
=
r j x
=
(r0 + j ⋅ x0 ) ⋅ L AB
r 0 k
r 1
(2.100)
Z AB L AB
∑i ⋅ LkA
n r
IB =
r 1
k
(2.101)
L AB
Separând p r ile reale şi cele imaginare, se ob ine:
∑i ⋅ LkB ∑i ⋅ LkB
n n
I Aa = ; I Ar =
ka kr
1 1
(2.102)
L AB L AB
∑ ika ⋅ LkA ∑i ⋅ LkA

n n
I Ba = ; I Br =
kr
1 1
(2.103)
L AB L AB
59
c) În cazul că se poate neglija reactanţa reţelei (linia se execută în cabluri cu secţiune
mică) şi tensiunile de alimentare sunt egale, adic avem:
UA =UB , Z k = rk
r r r
(2.104)
expresiile curen ilor debita i de centrale devin:
∑ ik ⋅ Z kB ∑i ⋅ rkB ∑i ⋅ rkA
n r n r n r
IA = 1 r = IB =
r 1
k r 1
k
; (2.105)
Z AB rAB rAB
sau
∑ ika ⋅ rkB ∑i ⋅ rkB

n n
I Aa = I Ar =
kr
1 1
; (2.106)
rAB rAB
si
∑i ⋅ rkA ∑i ⋅ rkA
n n
I Ba = ; I Br =
ka kr
1 1
(2.107)
rAB rAB
Formulele analoge se pot ob ine şi pentru expresiile puterilor.
Dimensionarea sec iunii re elelor electrice alimentate de la dou capete se poate face
numai în cazul când se admite aceeaşi sec iune în toate tronsoanele, astfel c problema este
nedeterminat din punct de vedere matematic. Calculându-se distribu ia curen ilor, este posibil
ca punctul de separa ie al curen ilor activi s fie diferit de cel al curen ilor reactivi.
În cazul general deci se va sec iona re eaua în ambele puncte, dimensionându-se apoi
sec iunea ca la o re ea alimentat de la un cap t, de obicei pe baza pierderii admisibile de
tensiune. În acest scop este suficient s se considere doar una din cele dou re ele ce rezult dup
sec ionare, îns dimensionarea trebuie s se fac atât pentru cazul sec ion rii în punctul de
separa ie al curen ilor activi cât şi în cel al curen ilor reactivi, adoptându-se sec iunea cea mai
mare.
Dup dimensionarea sec iunii în acest mod se verific pierderea de tensiune în cazul
regimului de avarie cel mai grav. Acesta apare la defectarea centralei care debiteaz curentul cel
mai mare, când re eaua alimentat de la ambele capete se transform într-o re ea alimentat pe la
un singur cap t. Pierderile admisibile de tensiune în regim de deranjamente sunt de 10% la
re elele de cabluri şi de 12% la cele aeriene.
În cazul când nu este ra ional re eaua cu sec iune constant , se adopt prin încerc ri
sec iuni diferite pentru diversele tronsoane şi se verific apoi pierderea de tensiune atât în regim
nominal cât şi în cel de avarie.
60
2.7.3. TRANSFIGURAREA RE ELELOR COMPLEXE.
Calculul re elelor închise cu o conexiune complex este în general o problem
complicat , cel pu in din dou motive. În primul rând, metodele clasice pentru determinarea
circula iei curen ilor conduc la calcule laborioase care necesit mult timp. În al doilea rând,
dimensionarea sec iunii pe baza pierderilor de tensiune admisibile nu este o problem
determinat , întrucât num rul ecua iilor ce se pot scrie este mai mci decât num rul
necunoscutelor (sec iunile diferitelor tronsoane). De aceea, sec iunile conductoarelor unei re ele
complexe se determin prin încerc ri, verificându-se apoi toate condi iile pe care trebuie s le
satisfac acestea. Pentru a reduce num rul taton rilor este ra ional, în special la re ele extinse şi
de putere mare, s se adopte sec iunile pe baza criteriului economic, dar şi în acest caz trebuie
determinat circula ia curen ilor în diferitele ramuri ale re elei. În acest scop se utilizeaz
metodele de transfigurare, care reduc re eaua complex la una mai simpl , permi ând o
determinare mai uşoar a curen ilor din fiecare tronson.
2.7.3.1. REDUCEREA CONDUCTOARELOR RE ELEI NEOMOGENE LA

ACEEAŞI SEC IUNE.
Calculul re elelor complexe se simplific dac sec iunea este aceeaşi în toate tronsoanele.
De aceea, în cazul când se poate lua în considerare numai rezisten a conductoarelor, se
înlocuieşte re eaua neomogen , cu una echivalent având sec iunea constant . Distribu ia
curen ilor si pierderile de tensiune trebuind s fie aceleaşi atât în re eaua primitiv cât şi în cea
echivalent , este necesar ca rezisten a tronsoanelor corespondente s aib aceeaşi valoare. Astfel,
dac un tronson de sec iune S1 şi de lungime l1 se înlocuieşte cu unul având o alt sec iune S ,
trebuie schimbat lungimea sa la o valoare l , pentru ca rezisten a s r mân aceeaşi:
ρ ⋅ l1 ρ ⋅l l1 ⋅ S
R= = l= (2.108)
S1 S S1
Lungimea l a tronsonului echivalent se denumeşte lungime redus sau de calcul.
2.7.3.2. COMPUNEREA LINIILOR CE DEBITEAZ ÎN ACELAŞI NOD

AL RE ELEI.
Simplificarea schemei unei re ele complexe (fig.2.13) se poate ob ine prin înlocuirea
liniilor ce leag sursele A,B,C, cu un nod 0 al re elei printr-o linie echivalent . Înlocuirea este
echivalent dac distribu ia curen ilor în restul re elei r mâne neschimbat , adic dac în nodul 0
se p streaz aceeaşi valoare a tensiunii.
61
Fig.2.13. Compunerea ramurilor unei reţele complexe.

Problema se rezolv dac se poate considera c tensiunile surselor sunt egale
( U A = U B = U C = .... ), în care caz punctele A,B,C,…., se pot uni între ele şi impedan ele liniilor
r r r
Z A , Z B , Z C ,... , devin conectate în paralel. Rela iile între m rimile impedan elor liniilor sau ale
curen ilor acestora din re eaua primitiv si cele din re eaua echivalent sunt cele mai cunoscute
de la legarea în paralel a circuitelor. Cu nota iile din figur , în cazul particular a trei linii, putem
deci scrie:
Z A ⋅ Z B ⋅ ZC
r r r
Ze = r r
Z A ⋅ Z B + Z B ⋅ ZC + ZC ⋅ Z A
r r r r (2.109)
Ie = I A + I B + IC
r r r
(2.110)
De multe ori, la transfigurarea re elelor complexe, apare necesitatea trecerii inverse, de la
o singur linie la mai multe linii echivalente care se întâlnesc în acelaşi nod. Ecua iile care se pot
scrie din condi ia de echivalen a unor impedan e conectate în paralel sunt:
I A ⋅ Z A = I B ⋅ Z B = I C ⋅ Z C = ...... = I e ⋅ Z e
r r r r r r r r
(2.111)
Dându-se elementele liniei I e şi Z e , pentru determinarea curen ilor necunoscu i
( I A , I B , I C ,... ) din liniile în care se face descompunerea, este necesar s se adopte arbitrar
impedan ele Z A , Z B , Z C ,...., ca num rul ecua iilor s fie egal cu cel al necunoscutelor. În acest
caz, putem scrie:
r
I A = Ie ⋅ r
r r Ze
(2.112)
ZA
r
I B = Ie ⋅ r
r r Ze
(2.113)
ZB
62
2.7.3.3. MUTAREA SARCINILOR DE PE LATURI ÎN NODURI.
Pentru efectuarea transfigur rii re elelor complexe, ramurile respective nu trebuie s aib
sarcini decât la capetele lor. În cazul când exist sarcini racordate de-a lungul laturilor, este deci
necesar ca acestea s fie înlocuite cu nişte sarcini echivalente amplasate la extremit ile lor, în
nodurile re elei. Evident, mutarea sarcinilor nu trebuie s schimbe reparti ia curen ilor în restul
re elei.
Pentru a determina regulile acestei transfigur ri se considera (fig.2.14) o ramur AB
dintr-o re ea complex , care con ine sarcinile i1 , i2 , i3 . Se pune problema mut rii sarcinii i2 în
punctele 1 şi 3 pentru ca por iunea 1-3 a re elei echivalente A ' B ' s nu con in sarcini. Prin
mutarea sarcinii i2 , în punctele 1 şi 3 ale re elei echivalente vor apare alte sarcini i1' şi i3' a c ror
valoare trebuie astfel determinat încât curen ii din afara por iunii transformate 1-3 s fie aceiaşi
în ambele re ele.
Fig.2.14. Transpunerea sarcinii de pe latură în nodurile unei reţele.

Observând c latura considerat este de fapt o re ea alimentat de la dou capete, se pot
scrie expresiile curen ilor debita i din punctul A şi respectiv A ' .
i1 ⋅ Z 1B + i2 ⋅ Z 2 B + i3 ⋅ Z 3 B
r r r r r r
IA =
r
r (2.114)
Z AB
r ' i1 ' ⋅ Z 1B + i3' ⋅ Z 3 B

r r r r
IA = r (2.115)
Z AB
Punând condi ia de egalitate a curen ilor în afara por iunii transformate a celor dou
re ele echivalente, avem:
I A = I A'
r r
(2.116)
i1 ⋅ Z 1B + i2 ⋅ Z 2 B + i3 ⋅ Z 3 B = i1' ⋅ Z 1B + i3' ⋅ Z 3 B
r r r r r r r r r r
(2.117)
Având în vedere c sarcina total a re elei trebuie s fie atât în latura AB cît şi în cea
echivalent A ' B ' , se poate scrie c :
i1 + i2 + i3 = i1 ' + i3'
r r r r r (2.118)
63
Ultimele dou egalit i formeaz un sistem de ecua ii din care se determin uşor, prin
metoda substitu iei, valorile sarcinilor echivalente:
r ' r i2 ⋅ Z 23
r r
i1 = i1 + r (2.119)
Z 13
r ' r i2 ⋅ Z 12
r r
i3 =i 3 + r (2.120)
Z 13
Primul termen al acestor rela ii reprezentând sarcinile din punctele respective înainte de
mutarea sarcinii i2 , rezult c cel de-al doilea termen este tocmai frac iunea acestei sarcini care a
fost mutat în punctul 1 sau respectiv 3.
Astfel, frac iunea sarcinii i2 , mutat în punctul 1, are valoarea:
i2 ⋅ Z 23
r r
i21 = r
r
(2.121)
Z 13
iar frac iunea sarcinii i2 , mutat în punctul 3:
i2 ⋅ Z 12
r r
i23 = r
r
(2.122)
Z 13
Se observ deci c frac iunea sarcinii care trebuie mutat într-o extremitate, se ob ine
înmul ind sarcina respectiv cu impedan a re elei cuprinse între punctul de racord al sarcinii şi
cealalt extremitate, supraimpedan a re elei cuprinse între extremit ile în care se transpune
sarcina.
2.7.3.4. TRANSFORMAREA CONEXIUNII STEA ÎN CONEXIUNE

POLIGONAL ŞI INVERS.
La transfigurarea re elelor, de foarte multe ori, se poate ob ine o simplificare a schemei,
prin transformarea unor ramuri conectate în stea în conexiune poligonal sau invers. În cazul
particular a trei laturi (fig.2.15), transformarea din stea în triunghi şi invers se face cu ajutorul
formulelor simple cunoscute.
Fig.2.15. Transformarea legăturii triunghi în stea şi invers, a laturilor unei reţele complexe.
64
La transformarea triunghiului în stea echivalent , impedan ele stelei se determin cu
rela iile:
Z 12 ⋅ Z 31
r r
Z1 = r
r
Z 12 + Z 23 + Z 31
r r (2.123)
Z 23 ⋅ Z 12
r r
Z2 = r
r
Z 12 + Z 23 + Z 31
r r (2.124)
Z 31 ⋅ Z 23
r r
Z3 = r
r
Z 12 + Z 23 + Z 31
r r (2.125)
iar curen ii din conexiunea echivalent în stea se ob in cu ajutorul rela iilor scrise pe baza primei
legi a lui Kirchhoff:
I1 = I12 − I 31 I 2 = I 23 − I 12 I 3 = I 31 − I 23
r r r r r r r r r
(2.126)
La transformarea conexiunii stea într-un triunghi echivalent, impedan ele acestuia se
ob in cu formulele:
Z1 ⋅ Z 2
r r
Z 12 = Z 1 + Z 2 + r
r r r
(2.127)
Z3
r Z ⋅Z
r r
Z 23 = Z 2 + Z 3 + 2 r 3
r r
(2.128)
Z1
r Z 3 ⋅ Z1
r r
Z 31 = Z 3 + Z 1 + r
r r
(2.129)
Z2
iar curen ii din conexiunea echivalent în triunghi, rezult din egalitatea c derilor de tensiune
între punctele 1-2, 2-3 şi 3-1, ale celor dou circuite:
I1 ⋅ Z1 − I 2 ⋅ Z 2
r r r r
I 12 =
r
r (2.130)
Z 12
I 2 ⋅ Z2 − I3 ⋅ Z3
r r r r
I 23 =
r
r (2.131)
Z 23
I 3 ⋅ Z 3 − I1 ⋅ Z1
r r r r
I 31 =
r
r (2.132)
Z 31
Pentru a re ine mai uşor formulele de calcul ale impedan elor echivalente, se atrage
aten ia asupra regulii de scriere a acestora.
65
2.7.3.5. DETERMINAREA DISTRIBU IEI CUREN ILOR ÎNTR-O RE EA
COMPLEX PRIN METODA TRANSFIGUR RII.
S consider m re eaua complex din figura 2.16, alimentat de la sursele A, B, C, de
tensiuni egale, la care se pune problema determin rii curen ilor din toate ramurile, în vederea
verific rii sec iunilor alese arbitrar. În acest scop se va aduce re eaua prin transform ri succesive
la o form mai simpl a c rei rezolvare este cunoscut .
Astfel, în primul rând se reduce re eaua neomogen , la o re ea cu aceeaşi sec iune în toate
ramurile, ob inându-se re eaua de forma b. Apoi se transpun sarcinile a, b, c în nodurile 1, 2, 3,
rezultând re eaua de forma c. De remarcat c folosirea formulelor 2.119 şi 2.120 în acest scop
este o aproxima ie admisibil , deoarece se poate neglija c derea de tensiune pe latura în care se
efectueaz transpunerea, tensiunile nodurilor adiacente putându-se considera deci egale.
Fig.2.16. Transfigurarea unei reţele complexe.
66
În continuare se înlocuiesc ramurile ce formeaz triunghiul 1, 2, 3, cu steaua echivalent
cu centrul în 0, g sindu-se re eaua d. Prin transpunerea sarcinilor din 1 sau 3 în nodurile A şi 0
sau C şi 0 rezult re eaua e. Compunând liniile A0 şi C0, prin unirea punctelor A şi C se ob ine
re eaua f, care prin mutarea sarcinii 4 în punctul 2 se transform într-o re ea alimentat de la
dou capete, g.
Distribu ia curen ilor în aceast re ea se calculeaz ca la o re ea alimentat de la dou
capete, apoi efectuând transform rile în ordinea invers de la g la f, e, d, c, b şi a, se determin
succesiv, cu ajutorul formulelor stabilite în acest paragraf, valoarea curen ilor din fiecare ramur
a re elei primitive.
2.8. CRITERII ECONOMICE

2.8.1. CALCULUL SEC IUNII RE ELELOR DE DISTRIBU IE PE BAZA
VOLUMULUI MINIM DE MATERIAL CONDUCTOR
S-a v zut c la criteriul electric trebuie s se adopte aceeaşi sec iune pe întreaga linie (în
caz contrar problema este nedeterminat din punct de vedere matematic). Pentru eliminarea
determin rii se pun unele condi ii suplimentare, cum sunt volumul minim de material sau
cheltuieli de investi ii minime. Se consider re eaua din figura 2.17.
P1+jQ1 P2+jQ2 P3+jQ3
UN
r1, x1, l1 S1 r2, x2, l2 S2 r3, x3, l3 S3
p1+jq1 p2+jq2 p3+jq3
( ΔU a1 ) ( ΔU a 2 ) ( ΔU a 3 )
R1, X1, L1
R2, X2, L2
R3, X3, L3
Fig.2.17. Reţea electrică reprezentată monofilar.
67
Volumul de material trebuie s fie minim:

V = 3S1 L1 + 3S 2 L2 + 3S 3 L3 (2.133)
iar:
ΔU a = ΔU a1 + ΔU a 2 + ΔU a 3 ≤ ΔU adm (2.134)
Înlocuind in V:
3ρP1l12 3ρP2 l 22 3ρP3 l32
V = + +
U N ΔU a1 U N ΔU a 2 U N (ΔU a − ΔU a1 − ΔU a 2 )
(2.135)
Pentru optimizarea acestei func ii de material ( Vmin ) se aplic metoda derivatelor:
∂V ⎫
= 0⎪
∂ (ΔU a1 )
⎪⎪
⎬
⎪
(2.136)
∂V
= 0⎪
∂ (ΔU a 2 ) ⎪⎭
Rezolvarea sistemului conduce la :
= = = CP
S1 S2 S3
(2.137)
P1 P2 P3
Pentru „n” tronsoane avem:

S1 = C P P1 ; S 2 = C P P2 ; S 3 = C P P3 ; ……. S n = C P Pn (2.138)
În concluzie determinarea sec iunii în ipoteza volumului minim de material conductor, se

reduce la aflarea constantei CP. Pentru aceasta se procedeaz astfel:
− se adopt o reactan specific medie ( x0 m );
− se determin pierderile de tensiune reactive ( ΔU r );

− se determin pierderile de tensiune active ( ΔU a ).
Observaţie:
Literatura de specialitate arat c la liniile electrice realizate din cabluri, eroarea de calcul
se men ine în limite admisibile, dac se neglijeaz ΔU r , ( ΔU r ≅ 0 ) şi deci ΔU a ≅ ΔU adm .
Deoarece ρ1 = ρ 2 = ρ 3 = ....... = ρ n = ρ (materialul fiind acelaşi; n – num rul
tronsoanelor) se poate scrie:
∑Pr
i =n
∑ Pi ∑ ∑ ∑
ρ i=n
ρ i=n
ρ i =n
ρ i=n
ΔU a = i =1
= = = =
i i
li Pi Pi l i Pi l i Pi l i
(2.139)
Un Un i =1 Si U n i =1 Si Un i =1 Si Un i =1 CP
Pi
68
de unde:
ρ ∑ Pi li
i=n
CP = i =1
U N ΔU a
(2.140)
Se poate trece deci la aflarea valorilor sec iunilor:

S k = C P Pk (2.141)
Aceste sec iuni se normalizeaz , iar pentru sec iunile standardizate se adopt din catalog
valorile parametrilor r0 şi x0. Cu aceste valori se determin pierderile de tensiune reale pe
întreaga linie ( ΔU real ), care trebuie s îndeplineasc condi ia:
ΔU real = 3 ∑ ( I ai ri + I ri xi ) ≤ ΔU adm
i=n
(2.142)
i =1
Dac condi ia nu este îndeplinit , se adopt sec iuni imediat superioare şi se reia calculul
lui ∆Ureal.
Se recomand ca sec iunile rezultate pe tronsoanele re elei, s fie verificate şi din punct
de vedere al criteriului termic.
În cazul în care se lucreaz cu sarcini exprimate sub form de curen i, rezult rela iile:
= = = ....... = = CI
S1 S2 S3 Sn
(2.143)
I a1 I a2 I a3 I an
unde Ian este curentul activ pe tronsonul n.

Constanta CI se calculeaz cu rela ia:
∑
3ρ i =n
CI =
ΔU a
I ai li (2.144)
i =1
Sec iunile sunt date de rela iile:

S1 = C I I a1 ; S 2 = C I I a 2 ; S 3 = C I I a 3 ; ……. S n = C I I an (2.145)
Dimensionarea sec iunii în re elele trifazate pe baza consumului minim de material

conductor se recomand la liniile electrice de lungime mare pentru ca economia de material
conductor s acopere costul pierderilor de putere.
Pentru re elele radial arborescente (figura 2.18) formulele analitice de determinare a
sec iunilor optime a liniilor electrice, se deduc prin c utarea extremului func iei de material (V),
cu una din metodele matematice de optimizare şi au urm toarele expresii:
∑M
k =n
M 0I0 + Lk
S0 = a k =1
k
M0
ΔU a 0
(2.146)
M 0 L0
sau indirect, cu ajutorul pierderii de tensiune activ :
69
ΔU a
ΔU a 0 =
l I + ... + l n2 I an
(2.147)
1+
2
1 a1
l0 I a 0
ρ
unde: a = este constant ce depinde de material şi nivelul tensiunii;
UN
L1, M1, S1
P1
L2, M2, S2
P0, S0
P2
L0, M0 L3, M3, S3

P3
P4
L4, M4, S4
Fig.2.18. Reţea radial arborescentă.

M 0 = P0 L0 ; M 1 = P1 L1 ; ……. M n = Pn Ln − momentul electric al tronsoanelor.
În cadrul acestei metode se adopt ipoteza suplimentar prin care sec iunea coloanei
principale S0 este egal cu suma sec iunilor ramifica iilor, adic :
S 0 = S1 + S 2 + ....... + S n (2.148)
Rezult o linie cu S = ct. , dar cu lungimea echivalent care se calculeaz .
70
DENSIT II DE CURENT CONSTANTE
Consider m o re ea electric trifazat cu urm toarele date şi parametrii (figura 2.19).
I1 I2 I3
UN
r1, x1, l1 S1 r2, x2, l2 S2 r3, x3, l3 S3
i1 i2 i3
R1, X1, L1
R2, X2, L2
R3, X3, L3
Fig.2.19. Reţea trifazată reprezentată monofilar.

Se pune problema s calcul m sec iunea acestei linii, astfel încât pierderile de putere sau
de energie s fie minime.
Pierderile de putere activ , pentru aceast linie, sunt date de urm toarea rela ie:
ΔP = 3r1 I 12 + 3r2 I 22 + 3r3 I 32 (2.149)
Volumele de material conductor ale celor trei tronsoane vor fi:
V1 = 3S1l1 ; V2 = 3S 2 l 2 ; V3 = 3S 3 l 3 (2.150)
S1 = ; S2 = 2 ; S3 = 3
V1 V V
(2.151)
3l1 3l 2 3l 3
Cu aceste nota ii pierderile de putere au expresia:
3ρl1 2 3ρl 2 2 3ρl 3 2 9 ρl12 I 12 9 ρl 22 I 22 9 ρl 32 I 32
ΔP = I + I + I = + + (2.152)
V1 1 V2 2 V3 3 V1 V2 V3
3l1 3l 2 3l 3
Volumul total de material conductor al liniei este:
V = V1 + V2 + V3 ⇒ V3 = V − V1 − V2 (2.153)
Înlocuind în expresia pierderilor de putere, vom avea:
71
9 ρl12 I 12 9 ρl 22 I 22 9 ρl32 I 32
ΔP = + +
V − V1 − V2
(2.154)
V1 V2
Aplic m metoda derivatelor, potrivit c reia minimul func iei de material este dat de
valoarea variabilelor ob inute din rezolvarea sistemului urm tor:
∂ (ΔP ) ⎫
= 0⎪
∂V1
⎪⎪
⎬
⎪
(2.155)
∂ (ΔP )
= 0⎪
∂V2 ⎪⎭
Rezolvând sistemul pentru „n” tronsoane se ob ine:
= = 3 = ....... = n = j = ct.
I1 I 2 I I
(2.156)
S1 S 2 S 3 Sn
unde: j[A/mm2] − densitatea de curent.
Problema se pune în continuare de a afla densitatea de curent „j”, economic . Aceasta se
poate adopta din literatura de specialitate în func ie de normativele de proiectare, func ie de
natura materialului şi num rul de schimburi lucr toare.
Densitatea de curent se poate şi calcula, procedându-se analog ca şi la determinarea
constantei CP.
Cunoscând natura liniei, se adopt x0m şi cu una din rela iile cunoscute se determin
pierderea de tensiune reactiv ∆Ur.
Se determin pierderea de tensiune activ :
ΔU a = ΔU adm − ΔU r (2.157)
Se poate scrie:
ΔU a = 3 ∑ I ai ri = 3 ∑ I i cos ϕ i = 3ρ ∑ l i cos ϕ i = 3ρ ∑ l i cos ϕ i j

i=n i=n
ρli i=n
Ii i=n
(2.158)
i =1 i =1 Si i =1 Si i =1
de unde:
ΔU a
j=
3ρ ∑ l i cos ϕ i
i=n
(2.159)
i =1
În concluzie, etapele algoritmului de calcul sunt:

− se definitiveaz configura ia liniilor, se stabilesc lungimile, sarcinile şi pierderile de
tensiune admisibile;
− se calculeaz densitatea economic de curent;
− se calculeaz sec iunile Sk;
− se normalizeaz sec iunile g site prin calcul, adoptându-se sec iuni imediat superioare;
72
− se determin pierderile de tensiune reale pe fiecare tronson;
− se compar apoi aceste pierderi de tensiune cu pierderile admisibile, trebuind s fie
satisf cut inegalitatea:
ΔU real1 + ΔU real 2 + ΔU real 3 = ΔU real ≤ ΔU adm (2.160)
În caz contrar se trece la adoptarea unor sec iuni mai mari.

Acest criteriu se recomand la re elele cu sarcini şi întinderi mari, deoarece numai în
aceste cazuri cheltuielile legate de materialul conductor pot fi acoperite prin reducerea
pierderilor de putere.

CRITERIULUI CHELTUIELILOR ANUALE DE EXPLOATARE MINIME
Acest criteriu prezentat în numeroase lucr ri de specialitate const în alegerea sec iunii de
cabluri electrice a re elelor pentru care cheltuielile anuale de
exploatare (CL) sunt minime:
pa + pr I 2 ⋅ l ⋅τ ⋅ c
CL = (a + b ⋅ S )l + 3 max
100γ ⋅ S
[lei / an] (2.161)
100
Sec iunea optim economic se calculeaz cu ajutorul rela iei ob inut prin rezolvarea
func iei obiectiv
C L = f (S ) (2.162)
cu una din metodele matematice de c utare a solu iei optime, care are urm toarea expresie
analitic :
3 ⋅τ ⋅ c
S opt = S ec = I max
10γb( p a + p r )
(2.163)
sau, indirect cu ajutorul densit ii economice de curent:
3 ⋅τ ⋅ c
j ec = =
10γb( p a + p r )
I max
(2.164)
S ec
Domeniul de utilizare se refer la cablurile armate magistrale, în cazul sistemelor de

electrificare cu PT centralizate sau când aceste posturi se amplaseaz la distan e mari fa de
locurile de munc , iar pentru uşurarea calculelor în unele ri s-au normat aceste densit i
economice de curent.
73
CRITERIULUI CHELTUIELILOR ANUALE DE CALCUL MINIME
Metodologia de calcul urm reşte optimizarea sec iunilor cablurilor electrice prin
minimizarea atât a cheltuielilor de investi ii, cât şi a celor de exploatare legate de re eaua
electric de sector.
pa + pr 3I 2 ⋅ τ ⋅ l ⋅ c
Z L = p n (a + b ⋅ S ) I + (a + b ⋅ S )l + max
1000γS
[lei / an] (2.165)
100
Expresiile analitice ale sec iunii optime şi densit ii economice de curent rezult din
modelul matematic al cheltuielilor anuale de calcul (2.78) şi au forma:
3 ⋅τ ⋅ c
S opt = I max
⎛ p + pr ⎞
⎟γ ⋅ b ⋅ 10 3
(2.166)
⎜ pn + a
⎝ 100 ⎠
⎛ p + pr ⎞
pn + ⎜ a ⎟ ⋅ γ ⋅ b ⋅ 10 3
jec = ⎝ 100 ⎠
3 ⋅τ ⋅ c
I max
(2.167)
S ec
În ultimii ani se prezint anumite perfec ion ri ale acestui criteriu, sistemul de restric ii
completându-se cu condi ia ca abaterea tensiunii s fie men inut în limitele admisibile în regim
normal şi de pornire etc.
Analitic s-a constatat c modelul matematic al cheltuielilor de investi ii şi de exploatare a
liniilor electrice de sector, care are urm toarea form pentru tronsonul sau ramifica ia i:
⎛ p + pr ⎞ Pci2 ⋅ li ⋅ τ ⋅ c
Zi = ⎜ a + p n ⎟c af ⋅ S i ⋅ li +
⎝ 100 ⎠ 1000γS iU M2 cos ϕ i
(2.168)
Acestea se exprim în func ie de pierderile de tensiune repartizate pe tronsoanele sau

ramifica iile re elei electrice de sector, folosindu-se anumite rela ii de leg tur între sec iuni şi
aceste pierderi, adic :
l i ⋅ Pi
Si =
10γΔU ai ⋅ U M2
(2.169)
respectiv expresia cheltuielilor de calcul (2.168) devine:

⎛ p + pr ⎞ l i2 ⋅ Pi 2 P ⋅ ΔU ai ⋅ c ⋅ τ
Zi = ⎜ a + p n ⎟c af + ci
⎝ 100 ⎠ 10γΔU ai ⋅ U M 100 cos 2 ϕ i
2
[lei / an] (2.170)
Zi = + Bi ⋅ ΔU ai [lei / an]
Ai
ΔU ai
(2.171)
unde: Ai, Bi − coeficien i caracteristici elementului i.
74
⎛ p + pr ⎞
Ai = ⎜ a + p n ⎟c af i ci 2
l2P
⎝ 100 ⎠ γ 10U N
(2.172)
Pci ⋅ τ ⋅ c
Bi =
100 ⋅ cos 2 ϕ i
(2.173)
Pentru toate tronsoanele sau ramifica iile re elei de sector, cheltuielile anuale de calcul
sunt date de rela ia:
∑ Z = ∑ ⎜⎜ ΔU
⎛ Ai ⎞
+ Bi ⋅ ΔU ai ⎟⎟
n n
⎝ ⎠
(2.174)
i =1 i =1
i
ai
Dup cum se observ din ecua ia (2.174) cheltuielile anuale de calcul sunt dependente de
pierderile de tensiune ∆Uai, care constituie variabilele problemei de optimizare, func ia de
dependen fiind în general neliniar . Restric iile sau limitele care trebuie îndeplinite sunt:
− pierderile de tensiune pe toate tronsoanele nu trebuie s dep şeasc pierderea
admisibil de tensiune ∆UaR;
∑ ΔU ai ≤ ΔU aR (2.175)
− sec iunile calculate ale cablurilor trebuie s fie stabilite din punct de vedere termic, în
regim normal şi de scurtcircuit:
S i ≥ S ti ; S i ≥ S tsi (2.176)
unde: Sti este sec iunea calculat dup criteriul termic;

Stsi este sec iunea stabilit în regim de scurtcircuit pentru tronsonul sau ramifica ia i.
Determinarea sec iunii optime a cablurilor s-a propus a se afla cu ajutorul metodei
∑ ΔU ∑Z
gradientului din programarea neliniar , prin minimizarea func iei neliniare (2.174); procedându-
se la scrierea pierderilor totale de tensiune ai şi a cheltuielilor de calcul i , sub forma
∑Z
urm toare:
i = F ( S1 , S 2 ,..., S i ,..., S n )
∑ ΔU
(2.177)
ai = f ( S1 , S 2 ,..., S i ,..., S n )
şi la ini ializarea unui procedeu de calcul iterativ folosindu-se sec iunea minim posibil Simin,
rezultat din sistemul de inegalit i urm tor:
S ti ≥ S i min ≥ S iE
(2.178)
S tsi ≥ S i min ≥ S iE
75
în care sec iunea SiE se determin cu ajutorul formulei (2.176), când pierderea de tensiune
( ΔU ai ) este egal cu valoarea care minimizeaz func ia (2.174), adic :
ΔU ai = ΔU aE ; ΔU aE = Ai / Bi (2.179)
Alegând pentru toate tronsoanele sau ramifica iile re elei, sec iuni standardizate
aproximativ egale cu valoarea minim adic S oi ≈ S i min , rezult c :
f ( S 01 ,..., S 0i ,..., S 0 n ) ≥ ΔU aR (2.180)
fiind necesar s se micşoreze aceste pierderi, pentru a asigura îndeplinirea condi iei (2.176).
Practic, în cazul re elelor electrice radial-arborescente sau cu linie principal şi
ramifica ii, îndeplinirea acestei condi ii se poate atinge pe dou c i:
− prin m rirea sec iunii tronsonului principal şi men inerea sec iunilor ramifica iilor
invariabile;
− prin modificarea sec iunilor ramifica iilor şi men inerea neschimbat a sec iunii
tronsonului principal.
În ambele procedee se urm reşte ca valoarea cheltuielilor de calcul pentru varianta
definitiv s fie minim .
Problemele de baz sunt legate de determinarea direc iei de deplasare pentru care
descreşterea func iei f (sau F) s fie cea mai rapid în procesul iterativ de calcul şi alegerea
valorii pasului p care minimizeaz func ia într-o anumit direc ie, respectiv intervalul de 0,5 –
1% pentru ΔU ai şi intervalul între dou sec iuni standardizate (S0i – S1i). Algoritmul de calcul
preconizat este:
− se m reşte sec iunea de la S0i la S1i, pentru anumite sectoare ale re elei electrice;
− pentru fiecare sector se determin creşterea func iilor Z i = F ( S i ) şi ΔU ai = f ( S i ) ,
adic :
ΔF ( S i ) = F ( S1i ) − F ( S 0i ) (2.181)
Δf ( S i ) = f ( S 0i ) − f ( S1i ) (2.182)
− se determin cheltuielile relative ( ΔH ) pentru fiecare tronson ( S i ) sau ramifica ie a

re elei:
ΔF ( S i )
ΔH ( S i ) =
Δf ( S i )
(2.183)
− cu ajutorul acestor cheltuieli relative şi prin analiza concret se determin tronsoanele

sau ramifica iile la care urmeaz s m rim din nou sec iunile;
− se m resc sec iunile cablurilor din aceste sectoare ale re elei cu o treapt de
standardizare;
76
− se verific dac este îndeplinit condi ia (2.175) eliminându-se în acelaşi timp partea
din cheltuielile de calcul corespunz toare sectoarelor de tranzi ie, socotind noile sec iuni
definitive.
Calculul se repet în acelaşi mod pân când este verificat condi ia (2.175) de c tre to i
consumatorii, rezultând astfel sec iunile optime c utate.
În calculul iterativ apare permanent trecerea de la o sec iune la alta în condi iile în care se
urm reşte minimizarea cheltuielilor de calcul, fapt pentru care se propune utilizarea în acest scop
a gradientului acestor cheltuieli:
∂F ∂F ∂F
∂ΔU a1 ∂ΔU ai ∂ΔU an
grad ΔU F ( ,..... ,..... ) (2.184)
Egalarea cu zero a gradientului ne indic efectiv un extrem în punctul de coordonate

( ΔU ai ) de pe hipersuprafa a corespunz toare gradientului cheltuielilor. Datorit condi iilor
(2.175) şi (2.176) şi a faptului c se lucreaz cu sec iuni standardizate pot ap rea anumite erori
aşa c se recomand deosebit aten ie.
Pentru a uşura calculul se poate proceda la determinarea aproximativ a func iilor
cheltuielilor de calcul în hiperplanul de varia ie corespunz tor domeniului de varia ie considerat
al variabilelor utilizând rela ia:
∂F ΔF F ( S 01 ,....., S 0i + S ,....., S 0 n ) − F ( S 01 ,....., S 0i ,....., S 0 n )
≅ =
∂ΔU ai Δ (ΔU ai ) f ( S 01 ,....., S 0i + S ,....., S 0 n ) − f ( S 01 ,....., S 0i ,....., S 0 n )
(2.185)
La trecerea la urm toarea sec iune prin m rirea relativ a expresiei (2.178) în spa iul
func ional se face trecerea la cea mai simpl devia ie a vectorului gradientului de la pozi ia
ini ial .
Metoda prezentat are avantajul c îmbin condi iile economice cu cele tehnice
completând foarte mult criteriul de optimizare şi c se încearc utilizarea sec iunilor
standardizate fapt ce confer metodei un caracter mai practic.
Calculul propriu-zis se simplific foarte mult dac se utilizeaz calculatoarele electronice.
77
2.9. CALCULUL MECANIC AL CONDUCTOARELOR RE ELELOR
ELECTRICE
2.9.1. SARCINILE MECANICE ALE CONDUCTOARELOR.
Sec iunea conductoarelor se determin în mod obişnuit în baza calculului electric al
re elei. Liniile de cablu nu se verific deloc la rezisten mecanic , întrucât prin construc ie ele
rezist la for ele electrodinamice, iar prin modul de montare se descarc de greutatea proprie şi
sunt ferite de solicit rile datorate agen ilor climatici.
Liniile aeriene îns fiind supuse unor solicit ri mari, provocate de greutatea proprie şi a
chiciurii, de presiunea vântului şi de varia iile de temperatur , trebuie verificate la rezisten
mecanic . For ele electrodinamice nu se iau în considerare, întrucât la distan e mari la care nu se
amplaseaz conductoarele re elei, aceste for e sunt neglijabile în compara ie cu cele exterioare.
Având în vedere solicit rile care apar curent în conductoarele re elelor electrice la
construirea sau exploatarea lor, normele prescriu o sec iune minim admisibil din punctul de
vedere al rezisten ei mecanice, pentru fiecare gen de re ea şi de tip conductor.
Pentru a putea compara efectul for elor exterioare uniform repartizate, care ac ioneaz
asupra unor conductoare de sec iuni şi lungimi diferite, se obişnuieşte s se raporteze m rimea
acestor for e la valoarea sec iunii şi lungimii conductoarelor, ob inându-se sarcinile specifice
exprimate în daN/mm2.m.
Fig.2.20. Secţiune prin conductorul acoperit cu chiciură.

Astfel sarcina specific g1 datorit greut ii specifice proprii a conductorului, având
greutatea G, o sec iune de S şi o greutate specific de g 2 , se determin cu rela ia:
g1 = (1,02 − 1,03) ⋅ γ [daN / m ⋅ mm 2 ] (2.186)

în care:
factorul (1,02-1,03) ine seama c la conductoarele multifilare lungimea unui fir
component este cu (2-3)% mai mare ca şi a conductorului;
γ -greutatea specific a materialului din care este confec ionat conductorul
78
Chiciura, care se poate depune în jurul conductorului sub forma unei coroane circulare,
are o grosime de b [mm]şi o sec iune transversal egal cu
η ⋅ π ⋅ b ⋅ ( d + b)
g2 = ⋅ γ ch ⋅ 10 3 [daN / m ⋅ mm 2 ] (2.187)
S
unde: π - coeficient care are valorile:1, pentru b ≤ 20mm
0,85, pentru b>20mm
b-grosimea stratului de chiciur [mm],care se ia din literatura de specialitate în func ie de
zona meteorologic ;
S-sec iunea conductorului;
γ ch - greutatea specific a chiciurei,
Compunând cele dou sarcini specifice verticale, ob inem sarcina specific rezultant .
g 3 = g1 + g 2 (2.188)
Presiunea vântului în direc ia orizontal perpendicular pe sec iunea longitudinal a

conductoarelor este dat de rela ia cunoscut din aerodinamic , iar sarcina specific datorit
acestuia g 4 , pe conductoare se calculeaz cu rela ia
a ⋅ k ⋅ d ⋅ v2
g4 = ⋅ 10 −3 [daN / m ⋅ mm 2 ]
16 ⋅ S
(2.189)
Sarcina specific datorit greut ii proprii şi presiunii vântului g 5 , este:
g 5 = g12 + g 42 (2.190)
Analog se determin sarcina specific , datorit presiunii vântului asupra conductorului

acoperit cu chiciur , g 6 , cu deosebirea c l imea suprafe ei laterale se m reşte cu dublul
grosimii chiciurii.
0,0638 ⋅ v 2
g6 = ⋅ ( d + 2 ⋅ b)
S ⋅ 10 3
(2.191)
v-viteza vântului.
Asem n tor se ob ine valoarea numeric a sarcinii specifice, datorit greut ii
conductorului înc rcat cu chiciur şi presiunii vântului asupra conductorului acoperit cu chiciur .
g 7 = g 32 + g 62 (2.192)
79
Fig.2.21. Compunerea sarcinilor specifice ce acţionează asupra conductoarelor reţelei

aeriene.
Din cele expuse rezult c sarcinile specifice ale conductoarelor depind de grosimea
stratului de chiciur şi de viteza maxim a vântului. Din acest motiv,teritoriul rii noastre a fost
împ r it în regiuni climatice, delimitate cu aproxima ie de lan ul Carpa iilor Orientali şi
Meridionali. În zona I, situat la est, grosimea chiciurii se admite de 1,7 cm, iar în zona II, de
1,3cm. Pentru re ele amplasate la altitudini peste 1000 m, se admite o grosime a stratului de
chiciur egal cu 3,4 cm. Pentru cele dou zone, normele prescriu de asemenea vitezele
vânturilor, iar temperaturile de calcul cea maxim de 40 grade,cea minim de -30 grade şi la care
se formeaz chiciura de -5 grade, se admit aceleaşi pentru tot teritoriul României.
2.9.2. ECUA IA DE STARE A CONDUCTOARELOR.

S consider m un conductor monometalic suspendat rigid, între dou puncte de aceiaşi
cot . Distan a între stâlpi, m surat pe orizontal se numeşte deschiderea re elei.—fig.2.22.
În figur se indic de asemenea s geata f a conductorului si gabaritul h al re elei.
Fig.2.22. Definirea deschiderii, săgeţii şi gabaritului unei reţele.
80
Se ştie c în ipoteza unui fir flexibil şi inextensibil, conductorul ia forma curbei
l n işorului. În acest caz, s geata are expresia,
l2 ⋅ g l4 ⋅ g3
f = + +L
8σ 384σ
(2.193)
iar lungimea conductorului este egal cu

l3 ⋅ g2 l5 ⋅ g 4
L=l+ + +L
24σ 2 3840σ 4
(2.194)
În care σ este efortul specific din conductor.

La deschideri normale ale re elelor electrice, s geata şi lungimea conductorului se pot
calcula neglijând termenii superiori ai acestor dezvolt ri în serie, înlocuind deci l n işorul cu o
parabol , astfel c avem.
l2 ⋅ g
f =
8σ
(2.195)
şi
l3 ⋅ g2
L=l+
24σ 2
(2.196)
De asemenea , vom admite c efortul specific în conductor este acelaşi în orice punct al
deschiderii, ceea ce este valabil la deschideri şi denivel ri nu prea mari ale punctelor de
suspensie.
Cu aceste defini ii şi aproxima ii, s consider m c un conductor se g seşte într –o
anumit stare pe care o vom caracteriza prin sarcina specific , efortul specific şi temperatura
respectiv , notate cu indicele I: g I , σ I θ I . Notând cu L0 , lungimea conductorului desc rcat de
orice efort specific, σ = 0 ,(de ex. aşezat pe o suprafa plan ) şi la o temperatur θ = 0 0 C , prin
înc lzirea sa pân la temperatura θ I , lungimea devine L' ,
L' = L0 (1 + α ⋅ θ I ) (2.197)
în care α este coeficientul de dilatare liniar . Dac apoi, se încarc conductorul cu sarcina g I ,
astfel încât în el apare un efort specific σ I , acesta va suferi o alungire elastic specific definit
de legea
ε = ΔL' / L' = σ I / E = β ⋅ σ I (2.198)
, în care E este modulul de elasticitate al materialului conductorului, iar β , este inversul s u,
coeficientul de elasticitate.
Din ultima rela ie rezult lungimea LI a conductorului, la temperatura θ I şi efortul
specific σ I .
81
LI = L' + ΔL' = L' (1 + β ⋅ σ I ) = L0 (1 + α ⋅ θ I )(1 + β ⋅ σ I ) (2.199)
Pe de alt parte, lungimea conductorului în starea I se poate scrie pe baza expresiei

lungimii arcului de parabol .
l 3 ⋅ g I2
LI = l +
24σ I2
(2.200)
Egalând ultimele dou rela ii, inând seama c L0 ≈ l . şi neglijând produsul dintre dou
m rimi foarte mici α , şi β , avem
l 3 ⋅ g I2
l+ = l (1 + α ⋅ σ 1 + β ⋅ σ i )
24σ I2
(2.201)
Împ r ind cu l, reducând pe l şi împ r ind apoi cu . β se ob ine.
l 2 ⋅ g I2 α
σ1 − = − ⋅θ I
24 βσ I β
2
(2.202)
Aceast egalitate ne d rela ia între m rimile g, θ şi σ care corespunde unei anumite st ri

de înc rcare, temperatur şi solicitare. Aceast rela ie este valabil pentru orice stare, astfel încât
putem scrie c în general.
l2 ⋅ g2 α
σ− =−
22 βσ β
2
(2.203)
Sc zând din ultima rela ie pe cea precedent , rezult .

l2 ⋅ g2 l 2 ⋅ g I2 α
σ− = σ − − (θ − θ I )
22βσ 2 24 βσ I2 β
1 (2.204)
Aceast egalitate constituie aşa numita ecua ie de stare a conductorului şi d leg tura ce
exist între m rimile g I , θ I şi σ I , dintr-o anumit stare a conductorului şi cele corespunz toare
oric rei alte st ri de înc rcare, temperatur şi efort specific a acestuia,.g, θ , σ
În starea cea mai grea a conductorului, condi ionat de o anumit temperatur . θ I .şi o
anumit sarcin specific g I cunoscute, efortul specific ce apare trebuie s fie cel pu in egal cu
valoarea admisibil pentru materialul conductorului (σ I = σ a ) ; folosind ecua ia se stare, se
poate determina cu ce efort trebuie montat conductorul, la anumite valori alese a temperaturii θ
şi a sarcinii g, pentru ca efortul în conductor s nu dep şeasc valoarea sa admisibil în cazul cel
mai dezavantajos. Cunoscând deci condi iile de solicitare maxim (θ I , g I ) , punând σ I = σ a şi
alegând valorile temperaturii θ = θ II şi a sarcinii g = g II , corespunz toare condi iilor de

montare a conductorului, ecua ia de stare cap t forma,
σ − B /σ 2 = A (2.205)
în care A şi B sunt nişte m rimi cunoscute. Aceast ecua ie cubic în raport cu σ
82
σ 3 − A ⋅σ 2 = B (2.206)
permite determinarea efortului specific cu care trebuie montat conductorul în condi iile alese de
temperatur şi înc rcare.
De multe ori m surarea s ge ii cu care trebuie montat conductorul este mai uşoar şi
pentru determinarea ei se introduce valoarea efortului specific dat de ecua ia precedent în
formula s ge ii. Deoarece montarea se face în lipsa chiciurii şi a vântului, sarcina specific g II se
ia egal cu cea dat numai de greutatea proprie a conductorului g 1 .
Având în vedere c montarea se va face la diferite temperaturi ale mediului ambiant, se
determin eforturile şi s ge ile cu care trebuie montat conductorul la temperaturi de
0,5,10,15,…, 0 C , trasându-se aşa numitele curbe de montaj fig.2.23.
Fig.2.23. Variaţia efortului specific şi a săgeţii conductorului în funcţie de temperatura mediului

ambiant; diagrame de montaj.
Din cele expuse rezult c în fond calculul mecanic al conductoarelor const în
determinarea s ge ii sau a for ei de trac iune (T = σ ⋅ S ) , cu care trebuie întins conductorul la
montare, pentru ca în condi iile de solicitare maxim s nu fie dep şit efortul specific admisibil
pentru materialul s u. În afar de cazul cel mai simplu studiat aici, în literatura de specialitate se
trateaz calculul mecanic al conductoarelor cu sec iune neomogen (conductoare bimetalice) sau
cu puncte de suspensie la cote diferite, ce survin pe terenuri accidentate.
83
2.9.3. DESCHIDEREA CRITIC
Pentru determinarea condi iilor de montare corect a conductoarelor, este necesar s se
cunoasc la ce temperatur şi înc rcare a acestora apare starea de solicitare maxim .
Evident exist dou st ri de solicitare extrem a conductoarelor:la înc rcarea maxim
datorit chiciurii şi a vântului şi la contrac ia maxim ce apare la temperatura minim .
Determinând cu ajutorul ecua iei de stare solicit rile în aceste dou cazuri şi comparând
rezultatele, se poate admite în ce condi ii atmosferice apare solicitarea maxim a conductoarelor.
Aceast cale cere timp, întrucât este legat de rezolvarea de dou ori a unei ecua ii cubice.
Exist îns posibilitatea de a stabili condi iile în care survine solicitarea maxim a
conductoarelor, f r a fii necesar rezolvarea ecua iei de stare, folosind no iunea de deschidere
critic .
În acest scop s studiem influen a deschiderii asupra eforturilor specifice în conductor la
sarcina maxim (σ g max) şi la temperatura minim (σ θ min) .
S consider m mai întâi, cazul unor deschideri foarte mici (teoretic l=0) .În acest caz,
ecua ia de stare devine.
α
σ =σI − ⋅ (θ − θ I ) σ = f (θ )
β
(2.207)
Adic , efortul specific depinde numai de temperatura conductorului, fiind maxim la

temperatura minim . Rezult deci c la deschideri mici, solicitarea la temperatura minim este
mai mare ca cea corespunz toare sarcinii maxime, astfel c putem scrie.
l=0 σ θ min 〉σ g max (2.208)
S consider m apoi cazul deschiderilor foarte mari (teoretic l = ∞ ).Împ r ind ecua ia de
stare l 2 şi f când apoi l = ∞ se ob ine:
σ= ⋅σ I σ = f (g )
g
(2.209)
gI
Efortul specific, depinzând numai de sarcina conductorului, atinge valoarea cea mai mare
la sarcin maxim . În consecin , la deschideri mari, solicitarea la sarcin maxim este mai mare
ca cea corespunz toare temperaturii minime şi deci se poate scrie
l=∞ σ g max 〉σ θ min (2.210)
inând seama de aceste dou concluzii referitoare la valorile eforturilor specifice la l=0
sau l = ∞ , putem stabili aliura curbelor de varia ie a func iilor σ θ min = f1 (l ) şi σ g max = f 2 (l )
fig.2.24.
84
Fig.2.24. Variaţia eforturilor specifice în conductor la temperatură minimă şi la

încărcare maximă, în funcţie de deschiderea reţelei.
Întrucât cele dou curbe au un punct comun de intersec ie rezult c exist o deschidere,
denumit critic (l cr ) , care se bucur de proprietatea c efortul specific la temperatura minim
este egal cu cel la sarcin ,maxim , astfel avem:

l = l cr σ θ min = σ g max (2.211)
Expresia acestei deschideri critice se stabileşte folosind ecua ia de stare în care se ia drept
starea I, starea corespunz toare temperaturii minime, iar cealalt stare, starea corespunz toare
sarcinii maxime. Eforturile fiind egale în ambele st ri şi având valorile cele mai mari ce pot
apare în conductor, se pune condi ia ca ele s nu dep şeasc efortul specific admisibil. F când în
ecua ia de stare înlocuirile,
θ I = θ min = −30 0 C ; g I = g1
g = g max = g 7 ;θ = −5 0 C σ1 = σ = σ a l = l cr (2.212)
se ob ine,
l cr2 ⋅ g 72 l cr2 ⋅ g12 α
σa − = σ − − (−5 − θ min )
24 βσ a2 24βσ a2 β
a (2.213)
de unde rezult .
24 ⋅ α ⋅ (−5 − θ min )
l cr = σ a
g 72 − g12
(2.214)
Se constat c deschiderea critic depinde de felul materialului conductorului (prin

m rimile σ a , α , g1 ), de valoarea sec iunii acestuia (prin g 7 )şi de condi iile atmosferice (prin
85
valoarea temperaturii minime . θ min şi a sarcinii g 7 ce apare în prezen a chiciurii şi depinde de
grosimea ei şi de viteza vântului)

Calculând valoarea deschiderii critice pentru re eaua ce se verific din punct de vedere
mecanic şi comparând-o cu valoarea adoptat pentru deschiderea re elei, se stabileşte în ce
condi ii apare solicitarea maxim a conductorului. Astfel din ultima figur rezult c .
la l 〈l cr σ max = σ θ min (2.215)
la l 〉 l cr σ max = σ g max (2.216)
Deci dac deschiderea re elei este mai mic decât cea critic solicitarea maxim are loc la
temperatura minim , iar dac deschiderea re elei este mai mare decât cea critic solicitarea
maxim apare la sarcina maxim .
2.9.4. TEMPERATURA CRITIC

Pentru determinarea în l imii H de suspendare a conductorului, necesar pentru alegerea
stâlpilor, în vederea realiz rii gabaritului h al re elei prescris de norme, trebuie s se cunoasc
valoarea s ge ii maxime f max a conductoarelor c ci.
H = h + f max (2.217)
S geata maxim a conductorului poate apare în dou cazuri, la temperatura maxim a

mediului ambiant (θ max = 40 0 C ) , sub sarcina datorit greut ii proprii,când conductorul se dilat
puternic, sau la formarea chiciurii, când conductorul se întinde mult sub influen a sarcinii
specifice verticale maxime g 3 , deci la o temperatur de − 5 0 C
Valoarea maxim a s ge ii se poate determina calculând s ge ile în aceste dou cazuri

extreme şi comparând rezultatele ob inute. Aceast cale este dificil deoarece necesit rezolvarea
de dou ori a ecua iei cubice pentru determinarea efortului specific din ecua ia de stare a
conductorului. Este posibil îns s se stabileasc direct în ce condi ii apare s geata maxim ,
introducând no iunea de temperatur critic .
Vom reprezenta într-o diagram fig.2.25. s ge ile pe care la face conductorul la diverse
temperaturi,s geata corespunz toare sarcinii maxime la temperatura de − 5 0 C , f g 3 şi varia ia
s ge ii în func ie de temperatur la sarcina datorit numai greut ii proprii f g1 (θ ) . Evident
s geata conductorului creşte cu temperatura din cauza dilat rii sale.
86
Fig.2.25. Variaţia săgeţii conductorului încărcat numai cu greutatea proprie, în funcţie

de temperatură, în comparaţie cu săgeata la încărcarea cu chiciură.
Din figur se constat c exist o temperatur , denumit critic θ cr , la care s geata
conductorului neînc rcat cu chiciur este egal cu cea a conductorului înc rcat cu ea, deci.
la θ = θ cr f g 3 = f g1 (2.218)
Pentru a g si valoarea temperaturii critice, ne vom folosi de egalitatea s ge ilor în

condi iile ar tate.
l 2 ⋅ g3 l 2 ⋅ g1
f g3 = = f g1 = σ1 = σ 3 ⋅
8σ 3 8σ 1
g1
(2.219)
g3
Introducând ultima rela ie în ecua ia de stare scris pentru cele dou st ri extreme,
g = g1 θ = θ cr σ = σ1 (2.220)
şi
g I = g 3 θ I = −5 0 σI = σ3 (2.221)
se ob ine:
g1 l 2 ⋅ g12 ⋅ g 32 l 2 ⋅ g 32 α
σ3 ⋅ − = σ − − [θ cr − (−5)]
g 3 24βσ 32 g12 24βσ 32 β
3 (2.222)
din care rezult expresia temperaturii critice.

β
θ cr = σ 3 ⋅ ⋅ (1 − 1 ) ⋅ (−5)
α
g
(2.223)
g3
Se observ c temperatura critic este o m rime caracteristic pentru condi iile specifice
de proiectare a re elei respective. Calculând valoarea temperaturii critice pentru o anumit re ea
şi comparând-o cu valoarea temperaturii maxime a mediului ambiant, se poate preciza în ce caz
apare s geata maxim a conductorului. Astfel în baza ultimei figuri, se poate scrie c , dac :
87
θ cr 〈θ max , atunci f max = f g1 (θ max ) (2.224)
şi.
θ cr 〉θ max , atunci f max = f g 3 (−5 0 ) (2.225)
Adic , dac temperatura critic a re elei este mai mic ca temperatura maxim a mediului
ambiant, s geata maxim a conductorului are loc sarcina proprie, iar dac temperatura critic a
re elei este mai mare ca temperatura maxim a mediului ambiant, s geata maxim a
conductorului are loc sarcina ce apare când conductorul este înc rcat cu chiciur . .
2.9.5 CALCULUL MECANIC AL CONDUCTOARELOR DE PROTEC IE

Calculul mecanic al conductoarelor de protec ie se face în mod identic şi cu folosirea
aceloraşi rela ii ca şi pentru conductoarele active, observa ia c trebuie respectat raportul impus k
dintre s geata conductoarelor de protec ie f cp şi s geata conductoarelor active f ca în toate st rile
atmosferice (−30 0 C − + 40 0 C ) .
Acest raport depinde de coronamentul stâlpului şi este impus de m rimea unghiului de
protec ie la stâlp, astfel încât conductoarele active s fie în interiorul unghiului protejat firul de
gard împotriva loviturilor directe. În practic , acest raport se impune de rela ia
k= ≤ 0,95
f cp
(2.226)
f ca
Dac aceast condi ie este realizat , înseamn c conductorul de protec ie este bine
dimensionat. În caz contrar se reia calculul fie m rind sec iunea conductorului de gard , fie
modificând (dac este posibil) coeficien ii de siguran admişi în calcul.
2.9.6. TRASAREA CURBELOR DE MONTAJ

Pentru a se realiza montarea corect a liniilor electrice aeriene (LEA), este necesar s se
cunoasc s geata f[m] sau for a de trac iune T = σ ⋅ S [daN ] cu care trebuie s fie întins
conductorul LEA în cazurile concrete de montare (0 0 ,5 0 ,10 0 ,15 0 L0 C ) pentru ca în condi iile de
solicitare maxim s nu fie dep şit efortul specific admisibil σ a pentru materialul de construc ie
al conductorului.
Pentru aceasta, în baza ecua iei de stare
l 2 ⋅ g n2 l 2 ⋅ g m2 α
σn − = σ − − ⋅ (θ n − θ m )
24 βσ n2 24βσ m2 β
m (2.227)
unde stare n corespunde succesiv temperaturilor de montare, starea m corespunde solicit rii
succesive (gmax; σmax = σadm) cunoscut din calculele anterioare.
88
În acest fel se pot determina eforturile specifice (σ) şi s ge iile (f) ce corespund
temperaturilor de montare (-10°, 0°, 10°……°C) sub ac iunea greut ii proprii (g1=gp) şi cu
aceste date se traseaz graficele sau curbele de montaj ca în figura 2.26.
Fig.2.26. Curbele sau graficele de montaj.
2.10. PARAMETRII ECHIVALEN I AI ELEMENTELOR DE RE EA

2.10.1. PARAMETRII LINIILOR ELECTRICE
Transportul şi distribu ia energiei electrice se realizeaz cu ajutorul re elelor electrice,
înglobate în sisteme electrice şi energetice.
Sistemul energetic reprezint totalitatea centralelor, sta iilor şi receptoarelor de energie
electric , legate între ele prin liniile re elelor electrice. Sistemul energetic cuprinde, de asemenea,
resursele de combustibil şi lacurile de acumulare ale centralelor hidroelectrice.
Schema cea mai general a unei instala ii de transport a energiei electrice este
reprezentat în figura 2.27.
Fig.2.27. Schema cea mai generală a unei instalaţii de transport a energiei electrice.
La calculul curentului de scurtcircuit fie în instala iile de joas tensiune fie în instala iile
de înalt tensiune, trebuie cunoscu i parametrii echivalen i ai elementelor de re ea.
89
2.10.1.1. REZISTEN A LINIILOR
Rezisten a unui conductor se calculeaz cu rela ia:
R=ρ
l
[Ω] (2.228, a)
S
Pentru calculul liniilor, rezisten ele conductoarelor din materiale nemagnetice se g sesc
în tabele corespunz toare diferitelor sec iuni sau se determin cu ajutorul rela iei:
R = r0 l [Ω]
ρ
r0 =
S
r0 =
γS
1000
[Ω/km] (2.228, b)
Când se face calculul pentru determinarea rezisten ei conductoarelor liniilor electrice, se

ine seama de urm toarele considerente:
Din cauza r sucirii, conductoarele funie au o lungime a firelor componente cu 2-4% mai
mare decât a conductorului şi deci trebuie s se corecteze rezisten a de acelaşi ordin; în calcule
se ia un coeficient de 1,02.
Conductoarele liniilor func ioneaz la diferite temperaturi în func ie de sarcini şi de
condi iile de r cire. Rezistivitatea materialului îns este dat la temperatura de 20ºC. Pentru a
determina valoarea rezistivit ii la orice temperatur se foloseşte rela ia:
ρ t = ρ 0 (1 + αt + βt 2 ) (2.229)
În calculul liniilor se aleg sec iunile standardizate, care sunt de obicei mai mari decât
sec iunile rezultate din calculul pentru conductoare.
Rezisten a în curent alternativ este mai mare decât în curent continuu, datorit efectului
pelicular. Dar în cazul liniilor aeriene, al cablurilor şi al re elelor interioare obişnuite, influen a
efectului pelicular şi de apropiere fiind neglijabil , calculele se efectueaz cu rezisten ele în
curent continuu.
Pentru a evita erorile datorit fenomenelor ar tate mai sus, se adopt pentru ρ valori
m rite, conform tabelului al turat (Tabelul 2.1).
Tabelul 2.1
Materialul Conform standardelor Adoptat în calcul
ρ [Ωmm2/km] ρ [Ωmm2/km] γ [m/Ωmm2]
Cupru……………. 18 18,8 53
Aluminiu ………... 29,7 31,2 32
90
2.10.1.2. REACTAN A INDUCTIV A LINIILOR
LINII CU SIMPLU CIRCUIT
Reactan a inductiv a unei faze dintr-o linie trifazat se ob ine din rela ia:
X = ωL = 2πfL (2.230)
Inductan a proprie a unui conductor dintr-o linie cu dou conductoare este:
L = Le + Li (2.231)
în care:
Le = 2 μ 0 l (ln − 1)
2l
(2.232)
r
este inductan a exterioar a conductorului, care depinde de dimensiunile geometrice ale
liniei;
μl
Li = (2.233)
2
este inductan a interioar a conductorului, care depinde de permeabilitatea materialului
conductorului.
Reactan a inductiv a unei faze pentru 1 km de linie trifazat , pentru orice aşezare a
conductoarelor, inând seama de rotirea lor (de transpunerea lor), pentru conductoare din orice
material, se determin cu rela ia:
x 0 = ω (4,6 lg + 0,5μ r )10 − 4 [Ω/km]

Dmed
(2.234)
r
în care:
Dmed este distan a geometric medie dintre axele conductoarelor (figura 2.28)
Fig.2.28. Distanţa medie geometrică dintre axele conductoarelor.

La materialele nemagnetice (Cu, Al) μ r = 1 , deci expresia (2.234) va lua forma :
x0 = ω (4,6 lg + 0,5)10 − 4 [Ω/km]

Dmed
(2.234, a)
r
şi, dac se înlocuieşte r = şi ω = 2πf = 2 ∗ 3,14 ∗ 50 = 314 , se ob ine:

d
2
91
x 0 = 0,1445 lg + 0,0157 [Ω/km]

2 Dmed
(2.234, b)
d
Distan a medie geometric Dmed între axele conductoarelor pentru orice fel de aşezare a
lor (figura 2.28, a) este dat de:

Dmed = 3 D12 D23 D31 (2.235)
În cazul aşez rii conductoarelor în vârfurile unui triunghi echilateral Dmed = D. -
reprezint latura triunghiului (figura 2.28, b).

În cazul aşez rii conductoarelor în acelaşi plan, cu distan a D între ele (figura 2.28, c),
Dmed se determin astfel:
Dmed = 3 D ⋅ D ⋅ 2 D = 3 2 D 3 = D 3 2 = 1,26 D (2.236)
r=
d
Se men ioneaz c raza exterioar nu se determin din suprafa a sec iunii
2
transversale a conductoarelor multifilare, fiind mai mare din cauza golurilor din vân ; de aceea
se ia din standardele corespunz toare.
LINII CU DUBLU CIRCUIT
x 01 = 0,1445 lg + 0,0157 (Ω/km)

D4 2 D1 D2
(2.237, a)
rD3
x02 = 0,1445 lg + 0,0157 (Ω/km)

D4 D2 D7
(2.237, b)
rD5
x03 = 0,1445 lg + 0,0157 (Ω/km)

D4 2 D6 D7
(2.237, c)
rD3
X l = x0 l (Ω) (2.238)
Aceste rela ii sunt valabile pentru cazul reprezentat în figura 2.29, când ambele circuite
sunt alimentate de la acelaşi sistem de bare, cu fazele uniform înc rcate şi sec iuni identice.
Fig.2.29. Cazul ambelor circuite alimentate de la acelaţi sitem de bare.
92
În cazul c cele dou circuite func ioneaz separat şi mai ales dac se transport pe ele
puteri diferite, apar disimetrii, care se înl tur prin transpunerea celor dou circuite.
INFLUEN A CONSTRUC IEI CONDUCTORULUI ASUPRA

INDUCTAN EI
a) Conductoarele-funie au inductan a pu in mai mare decât a conductoarelor masive, din
cauza influen ei r sucirii (de obicei se poate neglija).
b) Conductoarele jumelate (cu mai multe conductoare pe faz ) se construiesc pentru a
m ri capacitatea de transport. Mai multe conductoare pe faz echivaleaz cu m rirea diametrului
conductoarelor, ceea ce înseamn c se micşoreaz reactan a inductiv a liniei.
Inductan a pe faz în acest caz este:
L = (4,6 lg +
Dmed 0,5 − 4
)10 [H/km] (2.239)
rech n
în care:
n −1
rech = r0n ⋅ d mn
1
(2.240)
iar reactan a:
X 0 = 0,1445 lg +
Dmed 0,0157
[Ω/km] (2.241)
rech n
CABLURI
Inductan a cablurilor se calculeaz ca şi la liniile aeriene. În practic se obişnuieşte s se
ia inductan a din tabele.
În calculele aproximative s-au adoptat urm toarele valori ale reactan elor inductive:
− linii aeriene de 6 − 200 kV: 0,4 Ω/km ;
− cabluri trifazate de 6 − 15 kV: 0,08 Ω/km ;
− cabluri trifazate de 35 kV: 0,12 Ω/km.
CONDUCTOARE DE O EL
Mai sus (rela ia 2.241) s-a stabilit expresia reactan ei inductive a conductoarelor din orice
material.
La conductoarele din materiale feromagnetice, inductan a interioar ( X i ) depinde de
permeabilitatea magnetic a materialului, care şi aceasta, la rândul ei, depinde de valoarea

curentului.
93
Stabilirea pe baz de calcul a acestei interdependen e este dificil şi de aceea în practic
se utilizeaz valori ob inute pe cale experimental .
2.10.1.3. CONDUCTAN A LINIILOR ELECTRICE

În re elele de înalt tensiune, în afara pierderilor Joule (în rezisten a conductoarelor)
exist şi pierderi suplimentare de putere activ , provocate de imperfec iunea izola iei şi ionizarea
aerului (efectul corona).
Intensitatea critic a câmpului electric ( E cr ) la care începe ionizarea aerului este de 21,1
kV/cm la temperature aerului de +25ºC şi presiune normal .
Tensiunea critic a efectului corona pentru liniile trifazate de curent alternativ, cu
conductoarele dispuse în vârfurile unui triunghi echilateral, se calculeaz dup expresia:
U cr = 84m1 m2δr lg
D
[kV] (2.242)
r
în care:
m1 este un coeficient care ine seama de starea suprafe ei conductorului şi are valorile
0,93 − 0,95 pentru conductoarele monofilare şi 0,8 − 0,87 pentru conductoarele funie ;
m2 este un coeficient care corespunde st rii atmosferice, având valorile: 1 pentru timp
uscat (frumos) ; 0,8 pentru timp umed (cea , ploaie, chiciur , polei, etc.)
0,386 ⋅ b
δ=
273 + t
− densitatea relativ a aerului ;
r este raza exterioar a conductorului, în cm (la t = 25 ºC şi b = 76cmHg , δ = 1 ). Dac

U cr 〉U (tensiunea nominal a liniei), pierderile prin efect corona sunt nule.
Pierderile pe linie datorit efectului corona cresc o dat cu tensiunea nominal . Aceste
pierderi pot fi g site dup formula lui Peek:
Pcor = ( f + 25) (U − U cr ) 2 l10 −5 [kW/km]

δ
241 r
(2.243)
D
Aceste rela ii se aplic în cazul conductoarelor aşezate în vârful unui triunghi echilateral.
În cazul în care conductoarele sunt aşezate în acelaşi plan, efectul corona apare la
conductorul mijlociu la o tensiune cu 4% mai mic decât U cr (calculat cu formula 2.242), iar în
conductoarele extreme la o tensiune mai mare cu 6% decât U cr .
Din rela ia 2.242 se deduce c tensiunea critic depinde de doi factori determinan i în
construc ia liniei:
94
Distanţa D între conductoare (intrând sub semnul logaritmului, influen a lui D asupra lui
Ucr este neînsemnat ). M rirea corespunz toare a acestei distan e ar duce la creşterea costului
liniei f r reducerea corespunz toare a pierderilor.
Diametrul conductorului. Raza conductorului intr în formul atât sub logaritm cât şi sub
forma unui factor simplu. Deci se poate considera c tensiunea critic este propor ional cu
diametrul. Prin m rirea diametrului conductorului se poate ob ine eliminarea pierderilor prin
efectul corona. De aceea se m reşte diametrul aparent al conductorului pe faz prin utilizarea
conductoarelor jumelate.
Afar de pierderile prin efect corona exist şi pierderi de putere activ , provocate de
curen ii de scurgere prin izolatoare şi pierderi în dielectricul acestora. Aceste pierderi sunt foarte
mici şi se pot neglija.
În calcule mai precise şi pentru cazul liniilor de tensiune foarte mare se iau în
considera ie şi pierderile prin conductan a G0 dat de rela ia:
ΔPG0
G0 = (2.243’)
U2
CAPACITATEA LINIILOR
În calculele practice ale re elelor electrice, capacitatea de serviciu a liniei trifazate
aeriene, raportat la 1 km de lungime, se determin cu rela ia:
C0 = 10 =
0,02415 −6 0,02415 −6
10 [F/km] (2.244)
Dmed 2 Dmed
lg lg
r d
Parametrii liniilor electrice de distribu ie a energiei la consumatori, pentru diferite
materiale (Cu, Al, Ol, etc.), sunt prezentate în tabele corespunz toare.
Capacitatea re elelor de cabluri poate fi determinat în mod asem n tor ca şi la liniile
aeriene. Totuşi la proiectarea re elelor de cabluri se obişnuieşte ca valorile capacit ilor de
serviciu s fie luate dup datele fabricilor constructoare; în tabele se dau susceptan ele capacitive
pentru diferite cabluri de înalt tensiune.
Susceptan ele liniilor aeriene b0 = ωC 0 , raportate la 1 km de linie, se pot ob ine şi din
tabele (susceptan a unei linii de lungime l este B = b0 l [S] ).
Susceptan ele date în tabele sunt calculate cu rela ia:
b0 = 10 −6 [S/km]
7,58
(2.245)
D
lg med
r
95
Susceptan a capacitiv a liniei provoac pe fiecare faz circula ia curen ilor capacitivi,
determina i cu rela ia:
I c = U f b0 l [A] (2.246)
Puterea reactiv debitat de susceptan a capacitiv este dat de rela iile:

Qc = 3I cU f [kVAr]
sau (2.247)
Qc = 3U 2f b0 l = U 2 b0 l [kVAr]
La calculul susceptan elor liniilor cu faze jumelate (faza format din mai multe
conductoare), în locul lui r se ia o raz echivalent determinat cu rela ia:
r = rech = n rd mn −1 (2.248)
2.10.2. PARAMETRII TRANSFORMATOARELOR

2.10.2.1. SCHEMELE ECHIVALENTE ALE TRANSFORMATOARELOR
Dac se raporteaz înf şurarea secundar cu w2 spire şi un curent i2 la cea primar cu w1
spire şi curentul i1, pentru ca fluxul principal s nu se schimbe, trebuie respectate rela iile:
i1 w1 = i2 w2 (2.249)
i2' = i1 =
w2 1
i2 (2.250)
w1 k
unde:
k=
w1
(2.251)
w2
e2' = ke 2 = e1
(2.252)
Puterea în înf şurarea raportat :
P2' = e2' ∗ i2' = ke2 ∗ i2 = e2 i2

1
(2.253)
k
este egal cu puterea secundarului, iar
r2' = k 2 r2 (2.254)
L'2 S = k 2 L2 S (2.255)
Un transformator real poate fi înlocuit printr-un transformator ideal cu dou bobine,

având rezisten ele r1 şi r2 şi reactan ele egale cu cele de sc p ri L1S şi L'2S .
Dac se raporteaz înf şurarea secundar la cea primar se ob ine schema echivalent a
transformatorului raportat la tensiunea nominal primar .
96
Transformatoarele cu dou înf şur ri pot fi reprezentate prin scheme echivalente în T, π
sau Γ (figura 2.30).
Fig.2.30. Scheme echivalente ale transformatoarelor cu două înfăşurări.

În figura 2.30 nota iile au urm toarea semnifica ie:
RT este rezisten a înf şur rilor de înalt şi de joas tensiune, raportat la tensiunea înalt
sau la tensiunea joas , în Ω pe faz ;
XT este reactan a inductiv de sc p ri, raportat la tensiunea înalt sau la cea joas , în Ω
pe faz ;
GT este conductan a determinat de pierderile active în fier, în S pe faz , raportat la
tensiunea de baz aleas ;
BT este susceptan a inductiv , determinat de pierderile de putere prin curen ii de
magnetizare, în S pe faz .
În cazul c se face numai un calcul orientativ, schemele echivalente ale
transformatoarelor se pot simplifica prin neglijarea conductan elor (figura 2.31).
Fig.2.31. Schema echivalentă simplificată.
97
2.10.2.2. PARAMETRII TRANSFORMATOARELOR CU DOU ÎNF ŞUR RI
Pentru calculul electric, într-o instala ie de transport este necesar s se cunoasc
− −
impedan a total Z şi admitan a total Y :
−
Z = RT + jX T (2.256)
−
Y = GT − jBT (2.257)
Deci trebuie s se cunoasc parametrii: RT , X T , BT , GT din schemele echivalente ale
transformatoarelor.
Pentru determinarea rezisten ei active echivalente RT , se foloseşte rela ia:
ΔP Cu = 3I n2 RT =
S n2
RT (2.258, a)
U2
şi rezult :
ΔPCuU 2
RT = 10 3 [Ω] (2.258, b)
S n2
în care:
pierderile ΔPCu , în [kW];
tensiunea U , în [kV];
puterea aparent S n , în [KVA]
sau:
10ΔU R %U 2
RT = (2.259)
Sn
în care:
ΔU R % =
I n RT
100 (2.260)
Uf
este c derea de tensiunea activ în transformator, exprimat în procente şi care este egal
procentual cu ΔPCu % , fapt pentru care nu se g seşte indicat separat în tabele.
Pentru determinarea reactan ei echivalente X T , se porneşte de la c derea de tensiune

inductiv în transformator:
ΔU x % = 100 = n 2 T 100
In XT S X
(2.261)
Uf U
de unde:
XT =
10U x %U 2
(2.262)
Sn
98
dac se exprim U în kilovol i şi S n în kilovolt-amperi.
În tabele corespunz toare este indicat tensiunea de scurtcircuit.

La transformatoarele mari, care au rezisten e mici şi reactan e mari, se poate considera:
U sc % = ΔU x % (2.263)
şi deci:
XT =
10U sc %U 2
[Ω] (2.264)
Sn
La transformatoarele mici, din valoarea tensiunii de scurtcircuit U sc = U R2 + ΔU X2 se deduce:
ΔU x % = U sc2−ΔU R2 (2.265)
Conductanţa GT se determin din pierderile în fier la mersul în gol:
ΔPFe = 10 3 U 2 GT ,
de unde conductan a activ a transformatorului, când pierderile sunt luate în kilowa i, iar
tensiunea în kilovol i, devine:
ΔPFe
GT = [S] (2.266)
10 3 U 2
Susceptanţa BT a transformatorului la puterea de magnetizare ΔQ Fe se determin prin
ecua ia:
QFe = U 2 BT (2.267)
Exprimând puterea de magnetizare în kilovar, iar tensiunea în kilovol i, se ob ine:

ΔQFe
BT = [S] (2.268)
10 3 U 2
Admitanţa echivalentă a transformatorului YT se determin astfel:
YT =
I0Sn
[S] (2.269)
10 5 U n2
unde:
I 0 este curentul de mers în gol al transformatorului, în [%] ;
S n este puterea aparent a transformatorului, în [kVA] ;
U n este tensiunea nominal , în [kV].

Dac se cunoaşte conductan a şi admitan a, susceptan a echivalent a transformatorului
este dat de rela ia:
BT = YT2 − GT2 ≈ YT − ≈ YT
G2
(2.270)
2Y
99
2.10.2.3. PARAMETRII TRANSFORMATOARELOR CU TREI ÎNF ŞUR RI
Transformatoarele cu trei înf şur ri pot fi reprezentate prin scheme echivalente în stea
(figura 2.32 şi figura 2.33).
Fig.2.32.Schema echivalenta I. Fig.2.33. Schema echivalentă II.

Aceste transformatoare sunt de trei tipuri, în func ie de puterea fiec rei înf şur ri
(Tabelul 2.2).
Tabelul 2.2
Puterea nominal a fiec rei înf şur ri, în procente din puterea nominal
Tipul transformatorului a transformatorului
înalt tensiune medie tensiune joas tensiune
I 100% 100% 100%

IIa 100% 100% 66,7%
IIb 100% 66,7% 100%
III 100% 66,7% 66,7%
Rezisten ele active ale bra elor stelei din schema echivalent a transformatoarelor cu trei
înf şur ri depinde de puterile înf şur rilor luate separat.
În cazul transformatorului de tip I, puterile înf şur rilor de joas , medie şi înalt tensiune
fiind egale (100%, 100%, 100%), rezisten ele acestora vor fi:
R1 = R2 = R3 = 0,5 RT (2.271)
în care:
10 3 ΔPCuU 2
RT = (2.272)
S N2
În cazul transformatorului de tip IIa:
R1 = R2 = 0,5 RT ; R3 = 0,75 RT (2.273)
În cazul transformatorului de tip IIb:

R1 = R3 = 0,5 RT ; R2 = 0,75 RT (2.274)
În cazul transformatorului de tip III:
100
R1 = ; R2 = R3 = 1,5 R1
RT
(2.275)
1,83
Reactan ele inductive ale transformatoarelor cu trei înf şur ri sunt determinate în func ie
de c derile reactive de tensiune. În practic se consider c tensiunea de scurtcircuit este egal cu
c derea de tensiune reactiv .
În tabelul 2.3 sunt date valorile tensiunilor de scurtcircuit între înf şur ri (în %), pentru
transformatoarele ruseşti şi româneşti.
Tabelul 2.3
Tensiunea de scurtcircuit între înf şur ri, în %
Tipul
IT − MT IT − JT MT − JT
1−2 1−3 2−3
1 17 10,5 6
2 10,5 17 6
Tensiunile de scurtcircuit sunt indicate pentru perechi de înf şurare: U sc12 , U sc13 , U sc 23 .
Caracteristicile transformatoarelor cu trei înf şur ri se g sesc în tabele.

Pe baza rela iei stabilite la transformatorul cu dou înf şur ri se ob ine:
10U sc12%U 2 ⎫
X 12 = ⎪
Sn ⎪
2 ⎪
10U sc13%U ⎪
= ⎬
⎪
X 13 (2.276)
10U sc 23%U 2 ⎪
Sn
= ⎪
⎪⎭
X 23
Sn
în care:
S n este puterea nominal a transformatorului cu trei înf şur ri (puterea înf şur rii de
puterea cea mai mare), în [kVA];

U este tensiunea la care se raporteaz schema, în [V].
Scriind ecua iile:
X 12 = X 1 + X 2 ; X 13 = X 1 + X 3 ; X 23 = X 2 + X 3 (2.277)
şi rezolvându-le, rezult reactan ele fiec rei înf şur ri:
101
X 12 + X 13 − X 23 ⎫
X1 = ⎪
⎪
X 23 + X 12 − X 13 ⎪
2
X2 = ⎬
⎪
(2.278)
X 13 + X 23 − X 12 ⎪
2
X3 = ⎪
2 ⎭
Unele caracteristici tehnice şi parametrii transformatoarelor de putere, cu dou sau trei
înf şur ri sunt prezentate în tabele corespunz toare.
2.10.3. PARAMETRII BOBINELOR DE REACTAN

(REACTOARELOR)
Bobinele de reactan sunt reactan e practic pure ce sunt utilizate în instala iile electrice
de înalt tensiune pentru limitarea curen ilor de scurtcircuit. Bobinele de reactan (reactoarele)
sunt utilizate şi la bobina motoare. Problema limit rii curen ilor de scurtcircuit e o problem
caracteristic instala iilor de înalt tensiune unde curen ii de scurtcircuit au valorii mult mai mari
decât în instala iile de joas tensiune. În instala iile de joas tensiune de multe ori apare
problema invers şi anume cea a m ririi curen ilor de scurtcircuit din cauza imposibilit ii
regl rii protec iilor prin relee, relee ce intr în dotarea aparatelor de comuta ie.
Simbolul unei bobine de reactan într-o instala ie electric este cel din figur :
Uzina constructoare de bobine de reactan nu indic în catalog reactan a absolut în Ω ci

indic reactan a raportat la datele nominale în procente.
Reactan a raportat la datele nominale se noteaz cu X*N şi este dat de rela ia:
X ∗N =
X
(2.279)
XN
X – reactan a absolut în Ω;
XN – reactan a nominal .
Din rela ia (2.279) vom explicita reactan a absolut în Ω şi vom avea:
X = X *N ⋅ X N = X *N ⋅
UN
3 ⋅ IN
(2.280)
102
UN, IN – tensiunea nominal respectiv curentul nominal al bobinei de reactan dat în
catalog de uzina constructoare.
Cunoscând reactan a raportat la datele nominale (X*N), curentul nominal (IN) precum şi
tensiunea nominal (UN), utilizând rela ia (2.280) se poate determina reactan a absolut în Ω (X)
a acesteia.
2.10.4. PARAMETRII SISTEMULUI ENERGETIC

De cele mai multe ori la calculul curen ilor de scurtcircuit, în instala iile electrice de
înalt trebuie s inem cont şi de parametrii sistemului energetic de la care se alimenteaz
întreprinderea industrial . Având în vedere cea de-a II-a ipotez de la fenomenul tranzitoriu,
parametrii sistemului energetic sunt caracteriza i de fapt de reactan a sistemului (XS) de la care
se alimenteaz întreprinderea.
La calculul curen ilor de scurtcircuit pe partea de înalt tensiune nu se poate neglija
reactan a sistemului.
S consider m de exemplu urm toarea schem electric monofilar :
S.E.
( 3)
I scA
I.G.
A
I.I.
Fig.2.34. Schema electrică monofilară pentru determinarea reactanţei sistemului
energetic.
I.I. – întreprinderea industrial , este alimentat de la sistemul energetic S.E. prin
intermediul întreruptorului general I.G. Dac se pune problema calcul rii curen ilor de
scurtcircuit în re elele de înalt tensiune a întreprinderilor, va trebui s inem cont de parametrii
sistemului în S.E. de la care se alimenteaz , adic s inem cont de reactan a sistemului XS.
103
Întreruptorul general este astfel ales încât s fie capabil s întrerup curentul de
scurtcircuit maxim din re eaua întreprinderii, care este curent de scurtcircuit trifazat în punctul de
montare al întreruptorului adic în punctul A din figur . Deci trebuie s avem:
I rup ≥ I scA
(3 )
I rup ≥ ⇒ XS ≥ = =
UN UN U N2 U N2
3⋅ XS 3 ⋅ I rup 3 ⋅ I rup ⋅ U N
(2.281)
S rup
104
CAPITOLUL III
SCURTCIRCUITE ÎN INSTALA IILE ELECTRICE
INDUSTRIALE
3.1. CONSIDERA II GENERALE.
Scurtcircuitele sunt regimuri de avarie care apar la unirea a dou puncte dintr-o instala ie
electric , între care exist diferen de poten ial, printr-o impedan de valoare foarte mic . În
timpul scurtcircuitelor, curen ii cresc de zeci şi sute de ori fa de valoarea din regimul de sarcin
nominal . Din acest motiv este necesar verificarea elementelor de re ea (transformatoare de
putere, de m sur , aparate de comuta ie, bare colectoare, etc.), atât la stabilitate termic cât şi la
stabilitate electrodinamic în regim de scurtcircuit. Cauza comun a scurtcircuitelor o constituie
distrugerea izola iei echipamentului electric, datorit supratensiunii, datorit îmb trânirii termice,
datorit agen ilor chimici ce ac ioneaz asupra materialelor dielectrice precum şi datorit
solicit rilor mecanice excesive.
Scurtcircuitele mai pot s apar şi datorit conturn rii izolatoarelor prin acoperirea lor cu
un strat de material lichid sau solid (ulei sau praf de c rbune) bune conduc toare de electricitate.
Scurtcircuitele mai pot s apar într-o instala ie electric şi datorit unor manevre greşite
ale aparatelor de comuta ie precum şi datorit interpunerii accidentale între punctele cu diferen
de poten ial a unor obiecte bune conduc toare de electricitate.
3.2. TIPURI DE SCURTCIRCUITE

Dup num rul fazelor care particip la scurtcircuit în instala iile electrice pot s apar
urm toarele tipuri de scurtcircuite:
- scurtcircuite monofazate (figura a.);
- scurtcircuite bifazate (figura b.);
- scurtcircuite trifazate (figura c.).
Fig.3.1. Tipuri de scurtcircuite
105
Vom nota Uf – tensiunea de faz care reprezint diferen a de poten ial dintre faz şi
punctul de nul ,,0”;
Ul – tensiunea de linie care reprezint diferen a de poten ial dintre dou faze;
Zf – impedan a unei faze;
Zp – impedan a circuitului care se închide prin p mânt.
Valorile efective ale curen ilor de scurtcircuit (trifaza i, bifaza i, monofaza i) se ob in
scriind legea lui Ohm în curent alternativ în figurile a, b, c. Astfel curentul de scurtcircuit trifazat
care îl vom nota I sc(3 ) va fi dat de rela ia :
I sc(3 ) = =
Uf Ul
3⋅Zf
(3.1)
Zf
Curentul de scurtcircuit bifazat notat I sc(2 ) este dat de rela ia:
I sc(2 ) =
Ul
2⋅Z f
(3.2)
Curentul de scurtcircuit monofazat notat I sc(1) şi care poate s apar numai în cazul
sistemului trifazat care are punctul neutru ,,0” legat la p mânt, va fi dat de rela ia:
I sc(1) = =
Uf Ul
Zf + Zp 3⋅ Zf + Zp
(3.3)
Comparând rela iile (3.1), (3.2) şi (3.3) se ajunge la concluzia c este valabil
inegalitatea:
I sc(3 ) > I sc(2 ) > I sc(1)

Dac facem raportul dintre curentul de scurtcircuit bifazat şi curentul de scurtcircuit
trifazat vom avea:
Ul
(2 ) 2⋅Z f
= = ≅ 0,87
I sc 3
I sc(3 ) Ul 2
3⋅Zf
I sc(2 ) = 0,87 I sc(3) (3.4)
În concluzie curentul de scurtcircuit bifazat este 87% din curentul de scurtcircuit trifazat.
Curentul de scurtcircuit monofazat poate s apar numai în cazul sistemului trifazat care are
punct neutru ,,0” legat la p mânt şi în cazul în care o faz este pus la p mânt. Deoarece
normele de protec ie a muncii prev d ca în subteran s se utilizeze sisteme cu punctul neutru
izolat fa de p mânt rezult c în acest caz în astfel de re ele pot s apar numai scurtcircuite
106
trifazate şi bifazate. În schimb în re elele de la suprafa unde se utilizeaz sisteme trifazate cu
punctul neutru ,,0” legat la p mânt poate s apar în plus şi curent de scurtcircuit monofazat.
Sistemul trifazat cu neutrul izolat fa de p mânt este mai avantajos din punct de vedere a
electrocut rii în cazul atingerii de c tre om a unei faze. Acest sistem cu neutrul izolat fa de
p mânt are îns dezavantajul c dac fazele nu sunt înc rcate uniform poate s apar tensiunea
de deplasare a punctului neutru, adic sistemul se dezechilibreaz . Acest lucru nu poate s apar
în cazul sistemelor trifazate cu neutrul legat la p mânt deoarece punctul ,,0” are în permanen
poten ialul p mântului adic ,,0”.
3.3. FENOMENUL TRANZITORIU AL CURENTULUI DE

SCURTCIRCUIT.
La studiul fenomenului tranzitoriu se fac urm toarele patru ipoteze fundamentale:
a) ipoteza sursei de putere infinit prin care se în elege c în timpul scurtcircuitelor
tensiunea r mâne constant (ca valoare efectiv ).
Ipoteza sursei de putere infinit se poate aplica la toate întreruptoarele inclusiv care sunt
alimentate de la S.E.N. a c rui putere este cu mult mai mare decât puterea întreruptorului. Acest
lucru nu ar fi fost valabil dac întreprinderea industrial ar fi alimentat de la o central proprie
care ar avea o putere comparabil .
b) în sectoarele de înalt tensiune elementele de re ea au un caracter reactiv, adic
reactan a X este cu mult mai mare decât rezisten a R, X>>R.
c) cercet rile efectuate asupra curentului de scurtcircuit au ar tat c scurtcircuitele cele
mai puternice au loc atunci când sarcina (consumatorul) are caracter pur activ.
d) cercet rile efectuate asupra curen ilor de scurtcircuit au ar tat c scurtcircuitele cele
mai puternice au loc dac se produc în momentul trecerii prin zero a tensiunii.
S consider m de exemplu o surs S de putere infinit care alimenteaz un consumator
trifazat simetric şi echilibrat iar în re eaua de alimentare a acestuia se produce un scurtcircuit
tripolar simetric în punctul K aşa cum se observ în figur .
Fig.3.2. Reţea avariată de un scurtcircuit trifazat (sursă generatoare de putere infinită)

a) schema electrică trifazată; b) schema electrică monofazată.
107
Vom nota: ZK – impedan a unei faze cuprins între surs şi punctul de scurtcircuit K
(R rezisten a, X – reactan a);
ZR – impedan a pe faz a receptorului.
Sursa S func ioneaz în sistem trifazat simetric şi echilibrat de tensiuni care sunt date de
u A = U m ⋅ sin (ωt + α )
rela iile;
(
u B = U m ⋅ sin ωt + α − 2π )
⋅ sin (ωt + α − 4π )
3 (3.5)
uC = U m
3
uA, uB, uC – valorile momentane ale tensiunii de pe cele 3 faze;
Um – valoarea maxim a tensiunii;
U m = 2 ⋅ U , U – valoarea eficace a tensiunii.

– pulsa ia;
t – timpul;
α – unghiul de decalaj dintre curent şi tensiune care depinde de caracterul sarcinii.
Dac scurtcircuitul are loc în punctul k – şi vom scrie teorema a II-a a lui Kircchoff în
valoarea momentan , vom avea:
u = R ⋅i + L⋅
di
(3.6)
dt
Rela ia num rul 3.6 este o ecua ie diferen ial liniar neomogen de ordinul I. Solu ia
acesteia o vom nota cu isc şi care din punct de vedere fizic reprezint valoarea momentan a
curentului de scurtcircuit tranzitoriu. Aceast solu ie este dat de rela ia :
isc = ia + i∞ (3.7)
în care: ia – solu ia general a ecua iei diferen iale liniare omogene, care are termenul liber u=0 şi
care din punct de vedere fizic reprezint valoarea momentan a componentei aperiodice a
curentului de scurtcircuit tranzitoriu iar i∞ - solu ia particular a ecua iei diferen iale liniare şi
care depinde de forma de varia ie a termenului liber u, iar din punct de vedere fizic reprezint
valoarea momentan a componentei sta ionare a curentului de scurtcircuit tranzitoriu.
u = R ⋅i + L ⋅
di
dt
Pentru a determina solu ia general a ecua iei diferen iale liniare de ordinul I, vom
considera ecua ia diferen ial omogen , adic are termenul liber (tensiunea u) egal cu zero. Se
poate scrie:
108
R ⋅ ia + L ⋅ =0
dia
dt
L⋅ = − R ⋅ ia
dia
dt
Vom separa variabilele deci se poate scrie:
⋅ = −dt
L dia
R ia
Integrând ambii termeni vom ob ine:
ln ia = −t + c ′′
L
R
c'' – constanta de integrare.
Se mai poate scrie:
ln i aR = −t + ln c ′
L
ln i − ln c ′ = −t
L
R
a
= −t
ln iaR
c′
inând cont de defini ia logaritmului vom avea:
L
= e −t
iaR
c′
i = c ′ ⋅ e −t
L
R
a
R
Vom ridica atât membrul stâng cât şi cel drept al rela iei precedente la puterea şi vom avea:
L
⎛ ⎞
⎟ = (c′) L ⋅ e L
R
⎜i
−t ⋅
⎜ ⎟
L L R R
⎝ ⎠
R
a
−t
ia = c ⋅ e = c⋅e = c⋅e
−t ⋅ −
R L t
L R T
(3.8)
T=
L
- constanta electromagnetic de timp a circuitului.
R
Pentru a determina constanta c vom pune condi iile ini iale şi anume vom determina
valoarea componentei aperiodice a curentului de scurtcircuit tranzitoriu (ia) la momentul t = 0.
109
Pentru t = 0, ia = Ia0 = C, unde prin Ia0 s-a notat valoarea ini ial a componentei aperiodice
a curentului de scurtcircuit tranzitoriu, deci rela ia (8) devine:
ia = I a 0 ⋅ e
−
t
T
(3.8')
În continuare se va determina solu ia particular a ecua iei diferen iale liniare care din
punct de vedere fizic reprezint valoarea momentan a componentei sta ionare a curentului de
scurtcircuit tranzitoriu isc.
Solu ia particular depinde de forma de varia ie a termenului liber care este tensiunea u.
Din rela ia (3.5) se observ c termenul liber, adic tensiunea u are o varia ie sinusoidal .
În concluzie solu ia particular a ecua iei diferen iale liniare de ordin I va avea forma:
i∞ = I ∞m ⋅ sin(ω ⋅ t + α − ϕ ) , unde:
I ∞m - valoarea maxim a componentei sta ionare a curentului de scurtcircuit tranzitoriu
şi care este de 2 ori mai mare decât valoarea efectiv deci se poate scrie:
I ∞m = 2 ⋅ I ∞
I ∞ - valoarea efectiv a componentei sta ionare a curentului de scurtcircuit tranzitoriu.
inând cont de ce-a de-a III-a ipotez şi anume de faptul c scurtcircuitele cele mai
puternice au loc dac sarcina are caracter activ rezult c unghiul de decalaj dintre tensiune şi
curent, α va fi nul: α = 0 .
inând cont de cea de-a II-a ipotez care spune c în circuitele de înalt tensiune,
π π
elementele de re ea au caracter reactiv (X>>R) rezult c unghiul φ este : ϕ= . În
2 2
concluzie solu ia particular a ecua iei diferen iale liniare de ordin I va avea forma:
⎛ π⎞ ⎛ π⎞
i∞ = I∞⋅m ⋅ sin⎜ωt − ⎟ = 2I∞ ⋅ sin⎜ωt − ⎟
⎝ 2⎠ ⎝ 2⎠
(3.9)
Având în vedere c în conformitate cu cea de-a IV-a ipotez care spune c scurtcircuitele
cele mai puternice au loc dac se produc în momentul trecerii prin zero a tensiunii rezult c este
logic ca în acel moment şi curentul de scurtcircuit tranzitoriu s fie nul.
(isc )t =0 = (ia )t =0 + (i∞ )t =0 = 0

În aceast condi ie rela ia (3.7) devine:
inând cont de rela iile (3.8') şi (3.9) vom avea:
I a0 − 2 ⋅ I ∞ = 0
I a 0 = 2 ⋅ I ∞ = I ∞ ⋅m
110
În concluzie valoarea ini ial a componentei aperiodice a curentului de scurtcircuit
tranzitoriu este egal cu valoarea maxim a componentei sta ionare a curentului de scurtcircuit
tranzitoriu, deci rela ia (3.8') devine:
ia = 2 ⋅ I ∞ ⋅ e
−
t
T
(3.8'')
Pentru a determina forma de varia ie a curentului de scurtcircuit tranzitoriu (curentul isc)
vom ine cont de rela ia (3.7), adic va trebui s facem suma dintre cele dou componente şi
anume componenta aperiodic (ia) şi componenta sta ionar ( i∞ ).

În continuare vom reprezenta într-o diagram panoramic varia ia componentei (ia) şi a
componentei ( i∞ ). Vom alege ca origine a axelor de coordonate momentul trecerii prin zero a
tensiunii conform ipotezei a IV-a. Dup producerea scurtcircuitului nu vom mai reprezenta
varia ia sinusoidal în timp a tensiunii u, deşi conform primei ipoteze, adic ipoteza sursei de
putere infinit tensiunea exist şi în continuare.
Fig.3.3. Variaţia curentului de scurtcircuit isc=f(ωt)

Dac vom reprezenta grafic rela ia (3.8'') vom ob ine curba ia care reprezint varia ia în
timp a componentei aperiodice a curentului de scurtcircuit tranzitoriu. Astfel:
pentru t = 0, ia = 2 ⋅ I ∞ = I a0
pentru t = ∞ , ia = 0.
111
Pentru a ob ine forma de varia ie în timp a componentei sta ionare ( i∞ ) a curentului de

scurtcircuit tranzitoriu, vom reprezenta grafic rela ia (9).
pentru t = 0, i∞ = − 2 ⋅ I ∞
În continuare curba ( i∞ ) are varia ie sinusoidal . Dac vom face suma dintre componenta
aperiodic (ia) şi a componentei sta ionare ( i∞ ) se ob ine curba isc care nu reprezint altceva
decât varia ia în timp a curentului de scurtcircuit tranzitoriu.
Diagrama a fost întocmit doar pentru una din faze pentru celelalte dou faze fiind
(ωt = π )
identic , deoarece s-a men ionat c scurtcircuitul din punctul K este un scurtcircuit tripolar
simetric. Se observ c dup jum tate de perioad de la producerea scurtcircuitului

apare un vârf de curent denumit curent de şoc (Isoc).
i soc = (i sc )ωt =π = (ia )ωt =π + (i∞ )ωt =π

Pentru a determina valoarea curentului de şoc se scrie:
π
ωt = π ⇒ t =
ω
π
⎛ π
⎞
isoc = 2 ⋅I ∞ ⋅ e + 2 ⋅ I ∞ = 2 ⋅ I ∞ ⎜⎜1 + e ωT ⎟ = 2 ⋅ k soc ⋅ I ∞
− −
ωT
⎟
⎝ ⎠
i soc = 2 ⋅ k soc I ∞ (3.10)
⎛ π
⎞
⎜
= ⎜1 + e ⎟ - coeficient de şoc.
−
ωT
⎟
⎝ ⎠
k soc
Se observ din expresia coeficientului de şoc c valoarea acestuia depinde de constanta

electromagnetic de timp (T) a circuitului.
În func ie de raportul dintre reactan a X şi rezisten a R a circuitului, coeficientul de şoc,
kşoc variaz ca în figur :
Fig.3.4. Variaţia coeficientului de şoc al curentului scurtcircuitat în funcţie de raportul X/R al

circuitului.
112
Coeficientul de şoc are urm toarele valori:
- pentru circuitele de joas tensiune unde raportul X ≤ 2, k soc ≅ (1 − 1,2 ) ;

R
- pentru circuitele de înalt tensiune unde raportul X ≥ 10, k soc ≅ (1,8 − 2 ) .

R
Cunoaşterea valorii de şoc a curentului de scurtcircuit tranzitoriu este necesar pentru
verificarea la stabilitate electrodinamic în regim de scurtcircuit a elementelor de re ea.
Pentru verificarea la stabilitate termic în regim de scurtcircuit a elementelor de re ea,
trebuie cunoscut valoarea efectiv a curentului de scurtcircuit tranzitoriu (isc) în prima
perioad . Din reprezentarea grafic se observ c acest curent de scurtcircuit tranzitoriu (isc) are
varia ie nesinusoidal . Din acest motiv valoarea sa efectiv va fi egal cu radicalul sumei
p tratelor valorilor efective ale armonicelor sale (vezi descompunerea în serii Fourier).
La determinarea valorii efective curentului de scurtcircuit tranzitoriu în prima perioad
vom considera doar armonica de ordin 0 şi 1 şi de asemenea vom considera în mod acoperitor c
valoarea componentei aperiodice nu se amortizeaz în timp ci r mâne în permanen egal cu
valoarea sa ini ial , adic cu Ia0.
I a0 = 2 ⋅ I ∞
(I ( ) ) .
Valoarea efectiv a curentului de scurtcircuit tranzitoriu în prima perioad se noteaz :
3
sc 0
(I ( ) ) ( )
Considerând doar armonica de ordin 0 şi 1 se poate scrie:
= I a20 + I ∞2 = 2 ⋅ I∞ + I ∞2 = 3I ∞2 = 3 ⋅ I ∞
3 2
sc 0 (3.11)
În concluzie, valoarea efectiv a curentului de scurtcircuit tranzitoriu în prima perioad

este cu 73% mai mare decât în regim sta ionar.
3.4. STABILITATEA TERMIC ÎN REGIM DE SCURTCIRCUIT

În timpul scurtcircuitelor, curen ii cresc de zeci şi sute de ori fa de valoarea din regimul
de sarcin nominal . Din acest motiv şi cantitatea de c ldur dezvoltat conform legii Joule –
Lentz în elementele de re ea este cu mult mai mare decât în regim nominal şi din acest motiv se
impune verificarea la stabilitate termic în regim de scurtcircuit a elementelor de re ea.
Cantitatea de c ldur dezvoltat în timp în cazul scurtcircuitelor creşte şi din cauza
existen ei în cadrul instala iilor electrice a unor protec ii de temporizare. Dac vom considera
înc lzirea p r ilor conduc toare de curent ca fiind un proces adiabatic, adic întreaga cantitate de
c ldur dezvoltat este înmagazinat de masa acestora se demonstreaz c verificarea
elementelor din re ea la stabilitate termic în regim de scurtcircuit se face cu rela ia:
113
I∞ ⋅ t f
S= (3.12)
k
S – sec iunea p r ii conduc toare de curent;
I ∞ - valoarea efectiv a curentului de scurtcircuit sta ionar;
tf – timp fictiv;
k – coeficient care depinde de natura materialului.
Pentru re elele de cabluri cu tensiunea pân la 10 kV, coeficientul k are valorile:
k = 88 pentru Al;
k = 165 pentru Cu.
În literatura de specialitate în func ie de forma de varia ie a curentului de scurtcircuit
tranzitoriu (isc) se dau o serie de diagrame din care se pot determina valorile timpului fictiv tf.
Timpul fictiv tf este timpul în care curentul de scurtcircuit sta ionar (I ∞ ) degaj aceiaşi cantitate
de c ldur ca şi curentul de scurtcircuit real (Isc) în timpul t de existen al s u.
Pentru cazurile care intereseaz industria minier timpul fictiv tf, se poate considera ca
fiind egal cu timpul de existen a scurtcircuitelor adic cu timpul de ac ionare a protec iei (tap),
adic se poate scrie:
t f ≅ t ap
Deoarece degajarea cantit ii de c ldur se face conform legii Joule – Lentz în care
curentul intr la p trat, vom reprezenta într-o diagram varia ia p tratului curentului de
2
scurtcircuit sta ionar ( I ∞ ) precum şi a p tratului curentului de scurtcircuit real ( I sc ).
2
Fig.3.5. Explicarea cauzei egalităţii timpului fictiv cu timpul real de existenţă e

scurtcircuitelor în cazul reţelelor miniere.
Din punct de vedere fizic suprafa a S0123 – reprezint cantitatea de c ldur degajat de
curentul de scurtcircuit real (Isc) în timpul t de existen al s u.
114
Din punct de vedere fizic suprafa a S0456 - reprezint cantitatea de c ldur degajat de
curentul de scurtcircuit sta ionar (I ∞ ) în timpul fictiv tf . Conform defini iei timpului fictiv cele
dou suprafe e trebuie s fie egale.
S0456 = S0123
Întrucât în unele tipuri de industrii (de exemplu industria minier ) constantele
electromagnetice de timp (T), componenta aperiodic a curentului de scurtcircuit Isc se
amortizeaz foarte rapid astfel c practic cele dou suprafe e au aceleaşi baze adic se poate
scrie:
tf = t = tap
La stabilitate termic în regim de scurtcircuit se verific p r ile conduc toare de curent
(conductoare, bare colectoare, etc.), verificare care se face cu rela ia (3.12). De asemenea la
stabilitate termic se mai verific aparatele de comuta ie (pe baza unui curent limit termic It pe
care fabrica îl d în catalog). Se mai verific la stabilitate termic şi transformatoarele de putere,
şi transformatoarele de m sur de curent (uzina constructoare indic în catalog un factor de
stabilitate termic kt).
3.5. FOR ELE ELECTRODINAMICE ÎN REGIM DE SCURTCIRCUIT.

Între dou conductoare rectilinii şi paralele de lungime l, situate în acelaşi plan, la
distan a d între ele şi care sunt parcurse de curen ii care au valorile momentane i1, i2, se stabileşte
o for de interac iune de natur electrodinamic dat de rela ia:
⋅ l ⋅ 10 −8 [N ]
i1 ⋅ i2
F12 = 20,01 ⋅ (3.13)
d
Pentru a putea compara efectul for elor electrodinamice care ac ioneaz asupra unor
conductoare de lungimi diferite se procedeaz la raportarea for ei electrodinamice la unitatea de
[ ]
lungime, ob inând for a electrodinamic specific dat de rela ia:
i ⋅i
f12 = = 20,01 ⋅ 1 2 ⋅ 10 −8 N
F12
(3.14)
l d m
S consider m un sistem trifazat de conductoare situate în acelaşi plan şi care sunt
parcurse de un sistem simetric de curen i, aşa cum se observ în figur :
Fig.3.6. Forţele electrodinamice într-un sistem trifazat de conductoare.
115
a – distan a dintre conductoare;
f12, f13 – for ele electrodinamice specifice ce ac ioneaz între conductoarele 1 şi 2
respectiv 1şi 3;
f31, f32 - for ele electrodinamice specifice ce ac ioneaz între conductoarele 3 şi 1
respectiv 3 şi 2;
f21, f23 - for ele electrodinamice specifice ce ac ioneaz între conductoarele 2 şi 1
respectiv 2 şi 3.
Cele trei conductoare sunt parcurse de un sistem simetric de curen i a c ror valori
momentane sunt date de rela iile:
i1 = I m ⋅ sin ωt
⎛ 2π ⎞
i2 = I m ⋅ sin ⎜ ωt − ⎟
⎝ 3 ⎠
(3.15)
⎛ 4π ⎞
i3 = I m ⋅ sin ⎜ ωt − ⎟
⎝ 3 ⎠
Im – valoarea maxim a curentului, de 2 ori mai mare decât valoarea eficace;
I m = 2 ⋅ I , I – valoarea efectiv .
Pentru a determina for ele electrodinamice specifice rezultante care lucreaz asupra
conductoarelor, vom alege un sistem pozitiv pentru for e indicat în figur prin s geat .
For a electrodinamic specific rezultant ce ac ioneaz asupra conductoarelor marginale
(conductoarele 1 şi 3), vom avea:
i1 ⋅ i2 i ⋅i
f 1 = f 3 = f12 + f13 = 20,01 ⋅ ⋅ 10 −8 + 20,01 ⋅ 1 3 ⋅ 10 −8 =
π 4π
a 2a
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
I m2 ⋅ sin ωt ⋅ sin ⎜ ωt − ⎟ I m2 ⋅ sin ωt ⋅ sin ⎜ ωt − ⎟
2
= 20,01 ⋅ ⎝ 3 ⎠
⋅ 10 −8 + 20,01 ⋅ ⎝ 3 ⎠ ⋅ 10 −8 =
4π ⎞ ⎤
a 2a
⎡ ⎛
2 ⎢ sin ωt ⋅ sin ⎜ ωt − ⎟⎥
2π ⎞
(3.16)
⎛ ⎝ ⎠ ⎥ ⋅ 10 −8 =
= 20,01 ⋅ ⋅ ⎢sin ωt ⋅ sin ⎜ ωt − ⎟+
Im 3
a ⎢ ⎝ ⎠ ⎥
⎢ ⎥
3 2
⎣ ⎦
= 20,01 m ϕ (t ) ⋅ 10 −8
2
I
a
Se observ din rela ia (3.16) c for a electrodinamic specific rezultant ce ac ioneaz
asupra conductoarelor marginale (conductoarele 1 şi 3) este variabil în timp întrucât în rela ie
apare func ia φ(t) care este o func ie de timp. Studiind cu ajutorul derivatelor extremele acestei
func ii, se ajunge la concluzia c aceast func ie φ(t) are o valoare extrem care în modul este:
ϕ (t ) max = 0,81 .
116
For a electrodinamic specific rezultant care ac ioneaz asupra conductorului 2,
(conductorul din mijloc) având în vedere sensul pozitiv pentru for e, indicat în figur prin
s geat se poate scrie:
i2 ⋅ i3 i ⋅i
f 2 = f 23 − f 21 = 20,01⋅ ⋅10−8 − 20,01⋅ 2 1 ⋅10−8 =
2π ⎞ 4π ⎞ 2π ⎞
a a
⎛ ⎛ ⎛
I m2 ⋅ sin⎜ωt − ⎟ ⋅ sin⎜ωt − ⎟ I m2 ⋅ sin⎜ωt − ⎟ ⋅ sin ωt
= 20,01⋅ ⎝ 3 ⎠ ⎝ 3 ⎠ −8
⋅10 − 20,01⋅ ⎝ 3 ⎠
⋅10−8 =
2π ⎞ 4π ⎞ 2π ⎞
a a (3.17)
I ⎡ ⎛ ⎛ ⎛ ⎤
= 20,01⋅ m ⎢sin⎜ωt − ⎟ ⋅ sin⎜ωt − ⎟ − sin⎜ωt − ⎟ ⋅ sin ωt ⎥ ⋅10−8 =
2
a ⎣ ⎝ 3 ⎠ ⎝ 3 ⎠ ⎝ 3 ⎠ ⎦
= 20,01⋅ ⋅ψ (t ) ⋅10−8
I m2
a
Din rela ia (3.17) se trage concluzia c şi for a electrodinamic specific rezultant care
lucreaz asupra conductorului din mijloc (conductorul 2) este de asemenea variabil în timp
întrucât în rela ie apare func ia de timp (t). Studiind cu ajutorul derivatelor extremele acestei
ψ (t ) max = 0,87
func ii se ajunge la concluzia c ea admite o valoare extrem care în modul este:
În concluzie, conductorul din mijloc este mai este mai solicitat din punct de vedere
ψ (t ) max > ϕ (t ) max

electrodinamic fa de conductoarele marginale, deoarece:
Deoarece diferen a dintre extremele acestor dou func ii este mic (0,06) nu este ra ional
s se adopte sec iuni diferite pentru conductoarele marginale în compara ie cu conductorul din
mijloc. Din acest motiv toate cele trei conductoare se verific din punct de vedere electrodinamic
la for a electrodinamic specific maxim care este dat de rela ia:
= 20,01 ⋅ 0,87 ⋅ 10 = 17,40 ⋅

−8
⋅ 10 −8
I m2 I m2
f max (3.18)
a a
Dac vom ine cont de fenomenul tranzitoriu al curen ilor de scurtcircuit pentru valoarea
maxim a curentului Im, vom adopta valoarea de şoc a curentului de scurtcircuit tranzitoriu în
cazul unui scurtcircuit trifazat, valoare care are loc dup timpul ω (t ) = π .
I m = i soc (3)
(3) −8
În aceste condi ii rela ia (3.18) devine:
f max = 17,40 ⋅ ⋅ 10
2
i soc
(3.18')
a
117
La stabilitate electrodinamic în regim de scurtcircuit se verific p r ile conductoare de
curent, cum sunt conductoarele liniilor electrice precum şi barele colectoare din dotarea sta iilor
electrice.
La stabilitate electrodinamic în regim de scurtcircuit, se verific şi transformatoarele de
m sur de curent. Verificarea acestora se face pe baza unui coeficient de stabilitatea
electrodinamic (kdin) care este dat în catalog de uzina constructoare.
Aparatele de comuta ie (întreruptoare, separatoare) se verific la stabilitate
electrodinamic în regim de scurtcircuit pe baza unui curent limit dinamic care este dat în
catalog de uzina constructoare. El poate fi sub form de valoare efectiv Idin, fie sub form
momentan .
3.6. CALCULUL CUREN ILOR DE SCURTCIRCUIT ÎN

INSTALA IILE ELECTRICE.
În instala iile electrice se calculeaz urm toarele valori ale curen ilor de scurtcircuit:
- curen i de scurtcircuit minimi – care trebuie cunoscu i pentru reglarea protec iilor prin
relee, relee care intr în dotarea aparatelor de comuta ie. Aceşti curen i de scurtcircuit în re elele
trifazate cu neutrul legat la p mânt sunt curen ii de scurtcircuit monofaza i în punctele cele mai
îndep rtate, adic la capetele tronsoanelor şi la bornele motorului. Re elele cu neutrul legat la
p mânt sunt utilizate la suprafa .
În re elele trifazate cu punctul neutru izolat fa de p mânt ce se utilizeaz în subteran,
curen ii minimi sunt curen ii de scurtcircuit bifaza i în punctele cele mai îndep rtate adic la
capetele tronsonului şi la bornele motorului.
- curen i de scurtcircuit maximi – care sunt curen ii de scurtcircuit trifaza i în punctele de
montare ale aparatelor de comuta ie; aceşti curen i trebuie urm ri i pentru verificarea capacit ii
de rupere a aparatelor de comuta ie.
Indiferent de modul de tratare a punctului neutru al sistemului, aceşti curen i maximi sunt
curen i de scurtcircuit trifaza i.
3.6.1. CALCULUL CUREN ILOR DE SCURTCIRCUIT ÎN RE ELELE

ELECTRICE DE JOAS TENSIUNE
La calcularea curen ilor de scurtcircuit în instala iile de joas tensiune nu se ine cont de
elementele de re ea ce se g sesc pe partea de înalt tensiune. Explica ia const în faptul c
impedan a elementelor de re ea de pe partea de înalt tensiune prin raportarea la partea de joas
tensiune, scade de foarte, foarte multe ori, aşa cum se observ din rela ia:
118
Z tr′ = = = tr
Z tr Z tr Z
⎛ 6000 ⎞
(3.19)
⎜ ⎟
2 2
k 225
⎝ 400 ⎠
Ztr – impedan a elementelor de re ea de pe partea de înalt tensiune, adic din primarul
transformatorului de for ;
Z'tr - impedan a elementelor de re ea din primarul transformatorului de for raportate la
secundar;
k – raportul de transformare a transformatorului de for ;
În rela ia (3.19) s-a considerat un transformatorul de for coborâtor de tensiune 6/0,4 kV.
Pentru calculul curen ilor de scurtcircuit în instala iile de joas tensiune, exist dou
metode şi anume:
a) metoda analitic ;
b) metoda cu ajutorul monogramelor.
3.6.1.1. METODA ANALITIC .

S consider m de exemplu urm toarea schem electric reprezentat monofilar:
I1
cf1 K1
M1
Rcf 1 , X cf 1
I4 K4 I2 K2
P.T. K5 cf2
M2
ca
Rcf 2 , X cf 2
T Rca , X ca I3 K3
cf3
RT , X T M3
Rcf 3 , X cf 3
Fig.3.7. Schema electrică pentru calculul curenţilor de scurtcircuit.

T – transformator de for din P.T. (post de transformare) care are rezisten a RT şi
reactan a XT;
ca – cablul armat dintre P.T. şi P.D. (punct de distribu ie) cu rezisten a Rca şi reactan a
Xca;
cfi (i=1, 2, 3) – cabluri flexibile de alimentare a motoarelor M1, M2, M3, care au rezisten a
Rcfi şi reactan a Xcfi (i =1, 3);
I1, I2, I3, I4 – aparate de comuta ie (întreruptoare).
În aceast re ea se calculeaz urm toarele valori ale curen ilor de scurtcircuit:
119
- pentru reglarea protec iilor prin relee din dotarea lui I1...I4, trebuie calcula i curen ii de
scurtcircuit bifaza i în punctele K1…K4.
De exemplu curentul de scurtcircuit bifazat în punctul K1 este dat de rela ia:
1 = =
(2 )
2 (RT + Rca + Rcf 1 ) + (X T + X ca + X cf 1 )

Ul Ul
I scK (3.20)
2Z f 2 2
Curentul de scurtcircuit bifazat în punctul K4 e dat de rela ia:
4 = =
(2 )
(RT + Rca ) + ( X T + X ca )
Ul Ul
I scK (3.21)
2Z f 2 2
2
- pentru verificarea capacit ii de rupere a întreruptoarelor I1, I2, I3, trebuie calcula ii
curen ii de scurtcircuit trifaza i în punctul K4 adic P.D.A., iar pentru verificarea capacit ii de
rupere a lui I4 – trebuie calculat curentul de scurtcircuit trifazat în punctul K5.
De exemplu curentul de scurtcircuit trifazat în punctul K4 este dat de rela ia:
4 = =
(3 )
(RT + Rca ) + ( X T + X ca )
Ul Ul
3⋅Zf 3⋅
I scK (3.22)
2 2
Curentul de scurtcircuit trifazat în punctul K5 este dat de rela ia:
5 = =
(3 ) Ul Ul
3⋅Zf 3 ⋅ RT2 + X T2
I scK (3.23)
3.6.1.2. METODA CU AJUTORUL NOMOGRAMELOR.

Nomogramele sunt diagrame care ne dau varia ia curen ilor de scurtcircuit minimi în
func ie de lungimea redus (lred) a re elei de cabluri cuprinse între surs şi punctul de scurtcircuit.
Exemplul fiind considerat pentru o re ea trifazat care func ioneaz cu punctul neutru izolat fa
de p mânt rezult c cel mai mic curent de scurtcircuit este curentul de scurtcircuit bifazat în
punctul cel mai îndep rtat (la capetele tronsoanelor sau la bornele motorului). Aceşti curen i
trebuie cunoscu i pentru reglarea protec iilor prin relee, relee ce intr în dotarea aparatelor de
comuta ie (comutatoare şi întreruptoare). Aceste nomograme sunt întocmite pentru diferite tipuri
şi puteri ale transformatoarelor de for de la care se alimenteaz instala ia de joas tensiune.
120
S consider m de exemplu o nomogram de tipul celei din figur :
2
I SC [ A]
( 2)
M S1 (U 1 ) S 2 (U 2 )
I SC 1
l red 1 l red [m]
Fig.3.8. Variaţia curentului de scurtcircuit bifazat în funcţie de lungimea redusă a reţelei.

Lungimea redus a re elei de cabluri cuprinse între surs şi punctul de scurtcircuit este
acea lungime echivalent determinat pentru o sec iune conven ional S = 50 mm2, determinat
în ipoteza rezisten ei constante.
inând cont de formula rezisten ei electrice de la electrotehnic se poate scrie:
= red ,
γ ⋅ S γ ⋅ 50
l l
în care :
l – lungimea real a re elei de cabluri cuprins între surs şi punctul de scurtcircuit

(existent în practic );
S – sec iunea real a re elei de cabluri existent în practic ;
γ - conductivitatea materialului.
Din rela ia precedent vom explicita lungimea redus :
l ⋅ 50
l red = = kr ⋅ l (3.24)
S
kr =
50
- coeficient de reducere.
5
Coeficientul de reducere are urm toarele valori:
kr > 1, pentru S < 50mm2;
kr < 1, pentru S > 50mm2;
kr = 1, pentru S = 50mm2.
Aceste monograme pot fi întocmite în dou variante:
- pentru diferite tipuri şi puteri aparente ale transformatorului de for ce alimenteaz
instala ia de joas tensiune (puterile aparente sau notat cu S1 şi S2);
121
- pentru diferite tipuri ale transformatoarelor de for care alimenteaz instala ia de joas
tensiune dar care au diferite tensiuni în secundar (tensiunea U1 sau U2).
3.6.2. CALCULUL CUREN ILOR DE SCURTCIRCUIT ÎN

INSTALA IILE ELECTRICE DE ÎNALT TENSIUNE.
La calcularea curen ilor de scurtcircuit în instala iile electrice de înalt tensiune se ine
cont de urm toarele particularit i:
a) pe partea de înalt tensiune, valorile impedan elor elementelor de re ea sunt cu mult
mai mici decât valorile impedan elor elementelor de re ea pe partea de joas tensiune.
b) în instala iile electrice de înalt tensiune, tensiunea are valoare cu mult, cu mult mai
mare decât în instala iile de joas tensiune. Din acest motiv şi valorile curen ilor de scurtcircuit
pe partea de înalt tensiune sunt mult mai mari decât pe partea de joas tensiune.
c) în instala iile de înalt tensiune, elementele de re ea au caracter reactiv, adic reactan a
cu mult mai mare decât rezisten a (X>>R) (vezi cea de-a doua ipotez de la fenomenul
tranzitoriu). Din acest motiv se poate face aproxima ia:
Z f ≅ X f , adic impedan a unei faze cuprins între surs şi punctul de scurtcircuit este
aproximativ egal cu reactan a unei faze cuprinse între surs şi punctul de scurtcircuit.
În instala iile electrice de înalt tensiune, se calculeaz urm toarele valori ale curen ilor
de scurtcircuit.
- valoarea curen ilor de scurtcircuit minimi care sunt necesari pentru reglarea protec iilor
prin relee din dotarea echipamentelor de comuta ie (întreruptor, celule de înalt tensiune). Dac
re eaua trifazat func ioneaz cu neutrul legat la p mânt, curen ii de scurtcircuit minimi sunt
curen ii de scurtcircuit monofaza i în punctele cele mai îndep rtate adic la capetele tronsoanelor
sau la bornele motorului. Curentul de scurtcircuit monofazat e dat de rela ia cunoscut :
I sc = ≅
Ul Ul
3⋅ Zf + Zp 3⋅ X f + Xp
(3.25)
Xf – reactan a unei faze;

Xp – reactan a circuitului ce se închide prin p mânt.
Dac re eaua trifazat func ioneaz cu neutrul izolat fa de p mânt (ca în subteran)
curentul de scurtcircuit minim este cel bifazat dat de rela ia:
I sc(2 ) = ≅
Uf Ul
2⋅Z f 2⋅ X f
(3.26)
Xf – reactan a unei faze.
122
- curen ii de scurtcircuit maximi în punctele de montare ale echipamentelor de comuta ie
(întreruptoare, celule de înalt tensiune) care sunt curen i de scurtcircuit trifaza i în punctele de
montare ale acestora şi care trebuie cunoscu i pentru verificarea capacit ii de rupere.
Observaţie: La aparatele de comuta ie de pe partea de joas tensiune uzina constructoare indic
curentul de rupere (Irup), iar la aparatele de comuta ie de pe partea de înalt tensiune, uzina
(S )
constructoare indic puterea de rupere (Srup).
rup = 3 ⋅ U N ⋅ I rup
Curentul de scurtcircuit trifazat se calculeaz cu rela ia urm toare:
I sc(3 ) = ≅
Ul Ul
3⋅Zf 3⋅X f
(3.27)
Pentru verificarea elementelor de re ea la stabilitate electrodinamic în regim de

scurtcircuit trebuie calculat valoarea de şoc a curentului de scurtcircuit tranzitoriu (vezi
≥ 10 şi
X
fenomenul tranzitoriu). Se aminteşte faptul c în instala iile de înalt tensiune raportul
R
⎛X⎞
valoarea coeficientului de şoc, kşoc = 1,8 – 2 (vezi diagrama de varia ie k soc = f ⎜ ⎟ = ωT .
⎝R⎠
În aceste condi ii, valoarea de şoc a curentului de scurtcircuit în instala iile de înalt
tensiune va fi:
isoc = 2 ⋅ k soc ⋅ I ∞ = 2 ⋅ 2 I ∞ = 2,82 ⋅ I ∞ ≅ 3 ⋅ I ∞ (3.28)

În concluzie valoarea de şoc a curentului de scurtcircuit în instala iile de înalt tensiune
este de aproximativ trei ori mai mare decât valoarea efectiv a curentului de scurtcircuit
tranzitoriu.
3.7. CALCULUL CUREN ILOR DE SCURTCIRCUIT ÎN UNIT I

RELATIVE.
Calculul în unit i relative a curen ilor de scurtcircuit este o problem caracteristic
instala iilor de înalt tensiune. Exprimarea în valori absolute, adic în Ω a impedan elor
elementelor de re ea cuprinse între surs şi punctul de scurtcircuit, nu permite evaluarea
aproxima iilor pe care le putem face în calcul. De asemenea calculul curen ilor de scurtcircuit în
diferite puncte ale instala iilor electrice, puncte care au tensiuni nominale diferite, nu permite o
compara ie uşoar a valorilor acestora (dac aceşti curen i de scurtcircuit sunt mari sau mici).
Pentru a elimina neajunsurile men ionate anterior, în instala iile de înalt tensiune se practic
frecvent calcularea curen ilor de scurtcircuit în unit i relative, adic prin raportarea acestora la
anumite m rimi alese arbitrar şi care se numesc m rimi de baz şi se pot exprima şi procentual.
123
Deoarece în rela iile de calcul într trei m rimi, dou dintre acestea se pot alege arbitrar,
de obicei se alege puterea aparent de baz (Sb) şi tensiunea de baz (Ub). Dup alegerea acestor
dou m rimi de baz din rela iile de la electrotehnic se determin :
Curentul de baz :
Ib =
Sb
3 ⋅U b
(3.29)
Impedan a de baz :
Zb =
Ub
3 ⋅ Ib
(3.30)
Puterea aparent raportat la m rimea de baz se noteaz S*b şi e dat de rela ia:
S∗b =
S
; (3.31)
Sb
Tensiunea raportat la m rimea de baz se noteaz U*b:
U ∗b =
U
(3.32)
Ub
Curentul raportat la m rimea de baz se noteaz I*b:
I ∗b =
I
(3.33)
Ib
Impedan a raportat la m rimea de baz e dat de rela ia:
3 ⋅ Ib ⋅ Z 3 ⋅ U b ⋅ I b ⋅ Z Sb
Z ∗b = = = = = 2 ⋅Z
Z Z
(3.34)
Ub U b2
3 ⋅ Ib
Zb Ub Ub
Rezisten a raportat la m rimea de baz se noteaz r*b:
3 ⋅ Ib ⋅ r 3 ⋅U b ⋅ I b ⋅ r Sb
r∗b = = = = = 2 ⋅r
r r
(3.35)
Zb Ub Ub U b2 Ub
3 ⋅ Ib
Reactan a raportat la m rimea de baz se noteaz x*b:
3 ⋅ Ib ⋅ x 3 ⋅U b ⋅ I b ⋅ x Sb
x∗b = = = = = 2 ⋅x
x x
(3.36)
Zb Ub Ub U b2 Ub
3 ⋅ Ib
Dac vom înmul ii membrul drept al rela iilor precedente cu 100 vom ob ine valorile
raportate la m rimea de baz în procente care se noteaz :
S*b[%]; U*b[%]; I*b[%]; Z*b[%]; r*b[%]; x*b[%];
124
Curentul de scurtcircuit trifazat raportat la m rimea de baz , este dat de rela ia:
U ⋅U U ⋅ I ⋅U
U
3⋅Z
I sc(3∗) = = = = ∗b b = ∗b ∗b b
3
I U
3 ⋅ Ib ⋅ Z 3⋅I ⋅Z
sc
3⋅ ⋅Z
I (3.37)
Ib Ib
Ib
Dac vom alege corect m rimile de baz alese anterior vom avea:
U ∗b ⋅ I ∗b ⋅ U b U ∗b ⋅ I ∗b ⋅ U b
I sc(3∗)b = = = I ∗b =
I
3⋅I ⋅Z U ∗b ⋅ U b
(3.38)
Ib
Dac tensiunea de baz se alege ca fiind egal cu tensiunea treptei la care se face calculul
curen ilor de scurtcircuit atunci tensiunea raportat la m rimea de baz va fi:
U ∗b = = =1
U U
Ub U
În concluzie având în vedere cea de-a II-a ipotez de la fenomenul tranzitoriu şi anume
caracterul reactiv al elementelor de re ea (X>>R) se poate face aproxima ia:
Z ∗b ≅ X ∗b
Alegând convenabil puterea aparent de baz şi tensiunea de baz , calculul curen ilor de
scurtcircuit în unit i relative în instala iile de înalt tensiune se reduce la aflarea inversului
reactan ei tuturor elementelor de re ea cuprinse între surs şi punctul de scurtcircuit. Curentul de
scurtcircuit trifazat raportat la m rimea de baz e dat de rela ia:
I sc(3∗)b =
1
(3.39)
X ∗b
Cunoscând aceste valori prin înmul irea cu 0,87 se ob ine curentul de scurtcircuit bifazat,
iar prin înmul irea cu 2 ⋅ k soc se ob ine valoarea de şoc a curentului de scurtcircuit.
Cunoscând valorile raportate ale acestor curen i precum şi curentul de baz , se pot ob ine
valorile absolute ale acestora, care sunt date de rela ia:
I = I ∗b ⋅ I b (3.40)
De o mare importan la calculul curen ilor de scurtcircuit în valori relative este alegerea
corect a celor dou m rimi de baz Sb, Ub.
În schema în care se pune problema calculului curen ilor de scurtcircuit, se stabilesc la
început punctele de scurtcircuit ki (i = 1, 2, 3, …n).
Dup stabilirea acestor puncte se va face o inventariere pe nivele de tensiune precum şi o
inventariere a puterii transformatoarelor de for . Puterea aparent de baz Sb se alegea puterea
num rului cel mai mare de transformatoare cu aceast valoare.
125
Ca tensiune de baz Ub se alege tensiunea corespunz toare num rului cel mai mare de
puncte de scurtcircuit.
3.8. LIMITAREA CUREN ILOR DE SCURTCIRCUIT.

Problema limit rii curen ilor de scurtcircuit este o problem caracteristic instala iilor de
înalt tensiune unde valorile curen ilor de scurtcircuit sunt mari. În instala iile electrice de joas
tensiune, aceast problem nu se pune ci din contr apare problema invers şi anume cea a
m ririi curen ilor de scurtcircuit.
Din cauza lungimilor mari ale re elelor de joas tensiune valorile curen ilor de
scurtcircuit sunt mici, motiv pentru care în multe cazuri este imposibil verificarea condi iilor de
sensibilitate la reglarea protec iilor prin relee, relee care intr în dotarea aparatelor de comuta ie.
Limitarea curen ilor de scurtcircuit în instala iile de înalt tensiune se poate realiza prin
oricare mijloace care conduc la creşterea impedan ei elementelor de re ea cuprinse între sursa de
alimentare şi punctul de scurtcircuit. Limitarea curen ilor de scurtcircuit în instala iile de înalt
tensiune se poate realiza prin urm toarele metode:
a) Func ionarea individual a transformatoarelor de for precum şi a liniilor electrice
legate în paralel sau desfacerea buclei în re ele inelare pot s conduc la limitarea curentului de
scurtcircuit, astfel normele de protec ie a muncii prev d ca cele dou linii în cablu ce
alimenteaz sta ia de distribu ie din subteran (S.D.Sb) de la sta ia de transformare de la suprafa
(S.T.Sf) s func ioneze individual adic au separatorul S deschis.
Fig.3.9. Utilizarea sistemului cu bare colectoare secţionate în vederea limitării

curenţilor de scurtcircuit.
Se disting urm toarele dou cazuri:
1) Separatorul S decuplat - în acest caz curentul de scurtcircuit trifazat pe barele sta iei
de distribu ie din subteran, adic în punctul K din figur va fi dat de rela ia:
(3 )
= =
3 ⋅ (X T + X L )
Ul Ul
3⋅Zf
I scI (3.41)
126
2) Separatorul S cuplat:
(3 )
= =
Ul Ul
3⋅Zf ⎛ X ⎞
I scII
3 ⋅⎜ XT + L ⎟
(3.42)
⎝ 2 ⎠
în care: XT – reactan a transformatorului de for din sta ia de transformare de la
suprafa raportat la secundar;
XL – reactan a unei linii în cablu care face leg tura între sta ia de transformare
de la suprafa (S.T.Sf) şi sta ia de distribu ie (S.D).
Comparând rela iile (3.41) şi (3.42) se ajunge la concluzia c valoarea curen ilor de scurtcircuit
pe barele sta iei de distribu ie din subteran (punctul K) când S este cuplat e mai mare decât în
cazul unu adic când S este decuplat.
(3 )
I scII > I scI
(3 )
Din acest motiv normele de protec ie a muncii prev d ca cele dou linii în cablu s
func ioneze individual adic cu separatorul S decuplat.
Separatorul S este necesar a fi introdus în schem pentru ca în cazul avariei unei linii
dup deconectarea acesteia de la re ea prin intermediul aparatelor de comuta ie 1 - 1' sau 2 - 2' s
se poat asigura alimentarea de rezerv a consumatorilor de categoria zero. De exemplu în
schem se observ dou pompe P care intr în dotarea sta iei principale de pompe pentru
evacuarea apelor şi care sunt consumatori de categoria zero.
Dac de exemplu linia de alimentare a sta iei de pompe se avariaz se procedeaz astfel:
la început se scoate de sub tensiune linia avariat prin decuplarea întreruptoarelor 2 - 2' de la cele
dou capete. În continuare se cupleaz separatorul S care va permite alimentarea consumatorilor
de categoria zero prin intermediul celeilalte linii.
b) Limitarea curen ilor de scurtcircuit se poate realiza prin orice mijloc care conduce la
m rirea impedan ei (a reactan ei) elementelor de re ea cuprinse între surs şi punctul de
scurtcircuit. Astfel limitarea curen ilor de scurtcircuit se poate realiza şi cu ajutorul bobinelor de
reactan (a reactoarelor).
Pentru a avea un efect ferm pentru o întindere de re ea cât mai mare, bobinele de
reactan se introduc la începutul re elei. Dac vom nota cu rr şi cu xr rezisten a reactorului
respectiv reactan a reactorului se poate scrie:
- pierderea de tensiune pe bobina de reactanţă în regim de sarcină nominală e dat de
ΔU rN = 3 ⋅ (I N ⋅ rr ⋅ cos ϕ + I N ⋅ x r ⋅ sin ϕ )
rela ia:
(3.43)
127
Deoarece bobina de reactan e o reactan practic pur , rezisten a rr ≅ 0 . De asemenea
în regim de sarcin nominal cosφ tinde c tre 1 şi deci sin φ tinde c tre zero. În concluzie
pierderea de tensiune pe bobina de reactan în regim de sarcin nominal va fi:
ΔU rN = 3 ⋅ I N ⋅ xr ⋅ sin ϕ (3.43’)
Primul termen din rela ia 3.43 este practic nul, iar al II-lea e foarte mic deoarece sin φ
tinde c tre zero.
În concluzie, în regim de sarcin nominal pierderea de tensiune pe bobina de reactan
dat de rela ia (3.43') are valori reduse.
- pierderea de tensiune pe bobina de reactanţă în regim de scurtcircuit, este dat de
ΔU rsc = 3 ⋅ (I sc ⋅ rr ⋅ cos ϕ + I sc ⋅ x r ⋅ sin ϕ )

rela ia:
(3.44)
unde:
Isc – valoarea efectiv a curentului de scurtcircuit trifazat şi care e cu mult, cu mult mai
mare decât valoarea curentului în regim de sarcina nominal .
I sc >> I N
De asemenea inând cont de cea de-a II- ipotez de la fenomenul tranzitoriu (caracterul
π
reactiv al elementelor de re ea) ϕ = şi deci cosφ tinde c tre zero, iar sinφ tinde c tre 1. În
2
concluzie pierderea de tensiune pe bobina de reactan în regim de scurtcircuit are valori ridicate
şi e dat de rela ia:
ΔU rsc ≅ 3 ⋅ I sc ⋅ x r (3.44`)
S consideram de exemplu urm toarea re ea prev zut cu reactor, reprezentat monofilar:
Fig.3.10. Variaţia tensiunii într-o reţea prevăzută cu reactoare în regim nominal (N) şi de
scurtcircuit (Sc)
128
1 – reprezint diagrama de varia ie a tensiunii în re eaua prev zut cu bobin de reactan
în regim de sarcin nominal ;
2 – reprezint diagrama de varia ie a tensiunii în cazul unui scurtcircuit la bornele
motorului M2, adic în punctul K2.
ΔUrsc2 – reprezint pierderea de tensiune pe bobina de reactan în cazul unui scurtcircuit în
punctul K2.
Se defineşte tensiunea remanent la bare (Urem), suma pierderilor de tensiune pe
elementele de re ea cuprinse între surs şi punctele de scurtcircuit (acestea sunt bobine de
reactan şi linia electric de alimentare a motorului M2).
3 – reprezint diagrama de varia ie a tensiunii în cazul unui scurtcircuit în punctul de
montare a bobinei de reactan adic în punctul K1. Se observ din diagram c în cazul în care
scurtcircuitul are loc în punctul de montare a reactorului, tensiunea remanent la bare are valoare
minim , Urem min.
( )
Tensiunea remanent minim este dat de rela ia:
U rem⋅min = ΔU rsc1 = 3 ⋅ I sc(3 ) 0 ⋅ x r (3.45)
(I ( ) )
în care:
3
sc 0
- valoarea efectiv a curentului de scurtcircuit tranzitoriu în prima perioad (vezi
fenomenul tranzitoriu).
inând cont c uzina constructoare indic la un reactor valoarea raportat în procente,
( )
rela ia 40 devine:
U rem⋅min = 3 ⋅ I sc(3) 0 ⋅ x∗N

UN
3 ⋅ IN
(3.46)
unde:
UN, IN – reprezint tensiunea respectiv curentul nominal date în catalog de uzina
constructoare.
Condi iile de alegere ale bobinelor de reactan sunt urm toarele:
- tensiunea nominală minimă la bare, nu trebuie să scadă în nici un caz sub 50 – 60% din
UN pentru a nu conturba funcţionarea normală a celorlalţi consumatori, racordaţi la bare
(motorul M). Tensiunea remanent minim în procente din tensiunea nominal este dat de
( )
rela ia:
3 ⋅ I sc3 0 ⋅x ∗N ⋅
UN
U rem⋅min [%] =
3 ⋅ IN
⋅ 100 = ⋅ 100
U rem⋅min
UN UN
129
(I ( )) ⋅ x∗ N [% ]
(50 − 60% ) =
3
sc 0
IN
Din aceast expresie se expliciteaz reactan a bobinei:
X ∗ N [%] = 50 − 60% ⋅
(I ( ) )
IN
3
(3.47)
sc 0
- bobina de reactanţă trebuie astfel aleasă încât să fie capabilă să limiteze curentul de
scurtcircuit până la o valoare maximă admisă, notată Isc adm.
Valoarea curentului de scurtcircuit maxim admis în re eaua prev zut cu reactor se
calculeaz din puterea de rupere Srup a întreruptorului general prev zut în schema respectiv .
Se demonstreaz c pentru a limita curentul de scurtcircuit la o valoare maxim admis ,
bobina de reac ie trebuie s aib reactan :
⎛ S ⎞ U ⋅I
x∗N [%] = ⎜ b − x∗b ⎟ ⋅ b N
⎜S ⎟ U ⋅I
⎝ rup ⎠ N b
(3.48)
Sb – puterea aparent de baz ;
x∗b - reactan a raportat la m rimea de baz .
- tensiunea nominală UN şi curentul nominal IN trebuie să îndeplinească condiţiile:

UN ≥ Ur
IN ≥ Ir
(3.49)
unde: Ur, Ir – reprezint tensiunea respectiv curentul din re ea.

- bobinele de reactanţă trebuie să fie verificate şi la stabilitate electrodinamică în regim
de scurtcircuit. Uzina constructoare indic în catalog un curent limită dinamic sub form de
valoare momentan , idin.
Acest curent limit dinamic trebuie s îndeplineasc condi ia:
idin ≥ 2 ⋅ k soc ⋅ I ∞ (3.50)
I ∞ - valoarea efectiv a curentului de scurtcircuit trifazat.
x∗ N [%] ≤ 3[%] , deoarece pentru celelalte, uzina constructoare garanteaz rezisten a mecanic .
Observaţie: Verificarea la stabilitate electrodinamic se face numai pentru bobinele de reactan
- bobinele de reactanţă se verifică şi la stabilitate termică în regim de scurtcircuit. Uzina

constructoare indic în catalog un curent limită termic It pe care reactorul îl poate suporta un
timp de t secunde (de regul t = 10 sec).
130
Verificarea se face punând condi ia ca valoarea cantit ii de c ldur pe care o poate
suporta aparatul s nu fie dep şit în nici un caz de cantitatea de c ldur degajat în timpul
scurtcircuitului. Deoarece degajarea cantit ii de c ldur se face pe baza legii Joule – Lentz se
poate scrie:
rr ⋅ I t2 ⋅ t ≥ rr ⋅ I ∞2 ⋅ t f
I t⋅ ⋅ t ≥ I ∞ ⋅ t f (3.51)
I ∞ - valoarea efectiv a curentului de scurtcircuit trifazat;

tf – timpul fictiv.
Observaţie: Pentru cazurile din industria minier rela ia (3.51) ia forma:
I t⋅ ⋅ t ≥ I ∞ ⋅ t ap (3.51')
tap – timpul de ac ionare a protec iei.
131
CAPITOLUL IV
PROTEC IA INSTALA IILOR ELECTRICE
4.1. IMPORTAN A, ROLUL ŞI CALIT IILE PROTEC IEI
În timpul func ion rii echipamentului şi instala iilor de producere, transport şi distribu ie
a energiei electrice în întreprinderile industriale pot s apar regimuri anormale denumite
regimuri de avarie.
Regimul de avarie din cadrul instala iei electrice dac nu sunt deconectate la timp pot
avea urm toarele efecte:
- distrugerea echipamentelor şi utilajelor;
- stagnarea procesului de produc ie şi întreruperea acestuia pe o anumit perioad de
timp, lucru ce duce la pagube importante;
- în cazul în care instala iile electrice sunt amplasate în medii poten ial explozive,
regimul de avarie poate provoca incendii, electrocut ri şi chiar explozii care de cele mai multe
ori pot avea un efect catastrofal.
Din motivele men ionate anterior în cadrul instala iilor electrice se prev d elemente de
protec ie (relee de protec ie). Aceste aparate de protec ie trebuie s sesizeze regimurile de avarie
şi trebuie s comande deconectarea de la surs a instala iilor şi echipamentelor înainte ca avariile
s devin periculoase.
Principalele calit i ale protec iilor electrice sunt:
- rapiditatea în func ionare;
- siguran a în func ionare;
- sensibilitatea protec iei;
- selectivitatea protec iei.
Prin rapiditatea în func ionare a protec iei se în elege faptul c regimurile de avarie
sesizate s fie eliminate într-un timp suficient de scurt înainte ca avaria s aib efecte d un toare
asupra echipamentului electric sau a mediului înconjur tor.
Prin siguranţa în func ionare se în elege faptul c în schemele de protec ie trebuie s se
utileze un num r redus de elemente de protec ie (relee) cu mare siguran a în func ionare, care s
aib rezisten a necesar condi iilor de mediu în care sunt amplasate.
Prin sensibilitatea protec iei se în elege faptul c elementele de protec ie, adic releele
trebuie s fie capabile s sesizeze regiunile de avarie cele mai slab exprimate (de exemplu
scurtcircuitele cele mai mici care în sistemul trifazat cu neutrul izolat fa de p mânt sunt
scurtcircuitele bifazate iar în cazul re elelor trifazate cu neutrul legat la p mânt sunt cele
monofazate).
132
Prin selectivitatea protec iei se în elege faptul c elementele de protec ie trebuie s
produc deconectarea de la sursa de alimentare cu energie electric numai a elementului în care a
ap rut avaria, f r a perturba func ionarea normal a consumatorilor neafecta i de avarie.
4.2. PROTEC IA INSTALA IILOR DE ÎNALT TENSIUNE.

4.2.1. PROTEC IA RE ELELOR RADIALE DE ÎNALT TENSIUNE
ALIMENTATE PE LA UN CAP T.
Pentru simplitate şi siguran a în func ionare în instala iile electrice de transport şi
distribu ie a energiei electrice spre consumatori, o larg r spândire au primit re elele radiale
alimentate pe la un cap t (de la o singur surs ), cu dou , trei sau mai multe tronsoane.
Pentru aceste re ele radiale de înalt tensiune alimentate pe la un cap t, normele
electrotehnice precum şi normele de protec ie a muncii în vigoare prev d existen a în mod
obligatoriu a unei protec ii maximale de curent.
Dup modul în care protec ia maximal de curent îşi asigur selectivitatea, aceasta poate
fii de dou feluri si anume:
a) protec ie maximal de curent temporizat ;
b) protec ie prin sec ionare de curent.
Protec ia maximal de curent temporizat îşi asigur selectivitatea pe baz de timp. Cea
prin sec ionare de curent îşi asigur sensibilitatea pe baz de curent. Aceast protec ie prin
sec ionare de curent are o ac iune teoretic instantanee.
Normele de protec ie a muncii interzic ca în cazul atmosferelor industriale poten ial
explozive s se utilizeze protec ii maximale de curent temporizate şi deci în aceste condi ii vom
apela la protec ia prin sec ionare de curent, ce are ac iune instantanee. În atmosferele industriale
f r pericol de explozie se pot utiliza ambele protec ii, atât cea maximal de curent temporizat ,
cât şi cea prin sec ionare de curent.
4.2.1.1. PROTEC IA MAXIMAL DE CURENT TEMPORIZAT

Aşa cum are v zul în cadrul acestei protec ii selectivitatea se asigur pe baz de timp. Se
ştie c alimentarea de la Sistemul Energetic Na ional se face de la o sta ie de transformare de
suprafa a (S.T.Sf). De la aceast sta ie de transformare de suprafa prin linii în cablu sunt puse
sub tensiune barele sta iei de distribu ie din subteran (S.D.Sb). De la aceast sta ie, energia
electric este distribuit spre consumatori de obicei prin linii în cablu de 6 kV spre posturile de
transformare P.T.
133
Principiul protec iei maximale de curent temporizate este ilustrat în figura 4.1:
Fig.4.1. Principiul protecţiei maximale de curent cu temporizare independentă a reţelelor

radiale.
La începutul fiec rui tronson se prev d relee maximale de curent (I >) precum şi relee de
timp (t). Releele maximale de curent sunt elementele de protec ie care supravegheaz
(controleaz ) curentul dintr-un circuit şi care ac ioneaz atunci când acesta dep şeşte valoarea
reglat .
Releul de timp este tot un element de protec ie care temporizeaz comanda primit de la
un alt releu (releu de curent, releu de tensiune). Releul maximal de curent are o valoare fixat de
operatorul uman ( I R ), are o valoare la care releul ac ioneaz ( I a ) şi o valoare la care revine ( I r ).
Releul maximal de curent poate s aib diverse contacte (normal închise sau deschise).
Starea normal a contactului unui releu este acea stare a contactului în care acesta se afla atunci
când bobina releului nu se afla sub tensiune.
Releele de timp (t) de la începutul tronsoanelor sunt reglate în trepte descresc toare de la
surs spre ultimul consumator.
Sunt evidente rela iile :
t 3 〉 t 2 〉 t1 (4.1)
t 2 = t1 + Δt (4.2)
t 3 = t 2 + Δt = t1 + 2Δt (4.3)
Prima condi ie de reglare a protec iei maximale de curent temporizate la liniile radiale de
înalt tensiune alimentate pe la un cap t este dat de rela ia :
I ap 〈 I sc min (4.4)
în care :
I ap - curentul de ac ionare a protec iei, adic curentul de ac ionare a releelor maximale de
curent de la începutul tronsoanelor ;

I sc min - curentul de scurtcircuit minim din re eaua protejat şi care este:
134
- dac re eaua trifazat este cu neutrul izolat (ca in figur ) va fi curentul de scurtcircuit
bifazat la cap tul cel mai îndep rtat al re elei;
- dac re eaua trifazat este cu neutrul legat la p mânt cum este cazul la suprafa I sc min
este curent de scurtcircuit monofazat cap tul cel mai îndep rtat al re elei.
De exemplu dac în re eaua considerat are loc în scurtcircuit în punctul k3 vor ac iona releele
maximale de curent (I >) de la începutul tronsoanelor şi vor transmite comanda releelor de tip timp
(t). Releul de timp t din sta ia 3 care are temporizarea cea mai mic (t3) transmite comanda de
deconectare la întreruptorul din sta ia 3 ce scoate de sub tensiune în mod selectiv ultimul tronson.
Dac dintr-un motiv oarecare protec ia din sta ia 3 nu lucreaz dup un timp t 2 = t1 + Δt de
la producerea scurtcircuitului va ac iona protec ia din sta ia 2 adic S.D.Sb. Dac dintr-un motiv
oarecare nici protec ia din sta ia 2 nu lucreaz dup un timp t 3 = t1 + 2Δt de la producerea
scurtcircuitului va lucra protec ia de la sta ia 1 adic protec ia din S.T.Sf. În concluzie se poate
spune c protec ia din S.D.Sb este o protec ie de rezerva pentru cea din P.T.S iar protec ia din
S.T.Sf este o protec ie de rezerva atât pentru protec ia din S.D.Sb cât şi din P.T.S. În mod normal
la un scurtcircuit în punctul k3 trebuie s lucreze selectiv protec ia din sta ia 3, la un scurtcircuit în
punctul k2 trebuie s lucreze protec ia din sta ia 2 ,iar la un scurtcircuit în punctul k1 trebuie s
lucreze protec ia din sta ia 1.
Dac scurtcircuitul are loc în k3 şi a decuplat selectiv protec ia din sta ia 3 este necesar ca
protec ia din sta ia din amonte (SDTb şi STSf) s revin . Pentru a avea îndeplinit condi ia de
revenire a curentului de revenire al releelor ( I rp ) trebuie s fie:
I rp ≥ k s ⋅I n max (4.5)
în care:
I rp - curent de revenire a releelor maximale de curent ;
k s - coeficient de siguran ( k s = 1,3....1,4 ) ;
I n max - curentul nominal maxim din re ea în regim de sarcin nominal care este determinat
în timpul deconect rii liniei de rezerv în func iune precum şi por iunii defecte la pornirea
motorului care are şocul de curent cel mai mare la demarare.
Se defineşte coeficientul de revenire al unui releu raportul dintre m rirea de revenire şi
m rirea de ac ionare.
Pentru releele maximale de curent din figur coeficientul de revenire îl notam cu kr şi este
dat de rela ia :
kr =
I rp
(4.6)
I ap
135
Coeficientul de revenire la releele maximale de curent de tip electromagnetic folosite în
montaje semi-directe are valoare de aproximativ 0,85, iar în montaje directe 0,6.
inând cont de defini ia coeficientului de revenire rela ia 4.6 devine :
I rp = k r ⋅ I ap
k S ⋅ I n max
I ap ≥
(4.7)
kr
În cadrul protec iei maximale de curent temporizate se mai pune înc o condi ie de reglare
şi anume aceea ca protec ia s nu lucreze în regim de sarcin nominal . Pentru a avea acest lucru
trebuie îndeplinit condi ia :
I ap ≥ k S ⋅ I n max (4.8)
Condi iile 4.4, 4.5 şi 4.6 pot fi puse sub forma unei inegalit i :
k S ⋅ I n max
k S ⋅ I n max ≤ ≤ I ap ≤ I sc min (4.9)
kr
Releele maximale de curent utilizate în cadrul protec iei maximale de curent temporizat de
obicei se alimenteaz prin intermediul unor transformatore de curent. Având în vedere c în
exemplul considerat re eaua trifazat are punctul neutru izolat fa de p mânt este suficient ca
protec ia s se alimenteze doar de pe dou faze (în re ea nu poate s apar curentul de scurtcircuit
monofazat).
Dup modul de conectare a transformatoarelor de curent se disting dou tipuri de scheme si
anume:
a) Schema în stea incomplet (fig.4.2.);
b) Schema cu fire încrucişate (fig.4.3.).
Fig.4.2. Schema de principiu a organelor protecţiei maximale de curent temporizate, secundare şi

indirecte.
136
Fig.4.3. Schema de principiu a protecţiei maximale temporizate cu un singur releu maximal de

curent.
Având în vedere c re eaua trifazat are punctul neutru izolat fa de p mânt protec ia se
alimenteaz doar de pe dou faze (în cazul fig. 4.2. şi 4.3. de pe fazele A şi C). Organele de
execu ie ale protec iei sunt releele maximale de curent (I >) şi releele de timp (t). Releele
maximale de curent sunt în montaj indirect şi anume sunt alimentate prin intermediul
transformatoarelor de curent (T.I.).Vom nota cu IA şi IC curen ii care trece prin secundarele
transformatoarelor de curent T.I montate pe fazele A şi C. IR (fig.4.3.) este curentul care circul
prin bobina releului maximal de curent.
În cadrul schemei în stea incomplete se utilizeaz dou relee maximale de curent (I >) şi un
singur releu de timp (t). Contactele normal deschise ale releelor maximale de curent sunt legate în
paralel. Releul de timp (t) are un contact normal deschis cu temporizare la închidere (c.n.d.t.î.).
În regim normal de func ionare, deci în absen a defectelor de izola ie sau a scurtcircuitului
în re eaua protejat protec ia nu lucreaz . În cazul apari iei unui scurtcircuit releul maximal de
curent (sau releele) va ac iona şi prin contactul s u normal deschis care se închide, va produce
alimentarea de la sursa + , - a bobinei releului de timp. Releul de timp dup consumarea
temporiz rii reglate va produce prin contactul s u normal deschis care se închide, alimentarea de la
aceeaşi surs +, - a bobinei de deconectare BD.
Bobina de declanşare atr gându-şi armatura va produce deschiderea întreruptorului general
I.G sco ând re eaua în care a ap rut scurtcircuitul de sub tensiune.
În cazul fig.4.3. în care schema se numeşte „fire încrucişate” se utilizeaz un singur releu
maximal de curent (I >). Prin bobina releului maximal de curent circul un curent dat de rela ia :
I R = IC − I A
r r r
(4.10)
137
Atâta timp cât în re ea nu apare o avarie curentul prin bobina releului este nul I R = 0 şi
r
protec ia nu lucreaz . În cazul apari iei unui scurtcircuit în re eaua protejat , curentul prin bobina
releului va fi diferit de 0, I R ≠ 0 , producându-se alimentarea bobinei releului maximal de curent I
r
>. Releul maximal de curent închizându-şi contactul normal deschis va produce alimentarea de la
sursa +, - a bobinei releului de timp t. Releul de timp t dup consumarea temporiz rii reglate îşi va
închide contactul normal deschis cu temporizare la închidere şi d comanda la întreruptorul
general I.G care scoate de sub tensiune re eaua în care a ap rut scurtcircuitul.
Schema cu fire încrucişate are avantaj fa de cea cu stea incomplet deoarece utilizeaz un
singur releu maximal de curent (I >). Schema cu fire încrucişate are îns dezavantajul c
sensibilitatea protec iei este de dou ori mai mic în cazul scurtcircuitului bifazat între o faz cu
transformator de curent şi una f r , fa de scurtcircuitul bifazat între fazele cu transformatoare de
curent sau a scurtcircuitelor trifazate.
Re eaua fiind cu neutrul izolat fa de p mânt protec ia se alimenteaz doar de pe dou
faze, dar este important ca transformatoarele de curent T.I s fie montate pe aceleaşi faze pe toate
tronsoanele re elei. Dac nu se respect acest lucru protec ia va fi neselectiv . Explica ia se poate
da pe urm toarea figur :
Fig.4.4. Acţionarea selectivă a protecţiei maximale temporizate de curent la puneri bifazate la

pământ.
Re eaua de tip trifazat este alimentat de la secundarul transformatorului T prin cele trei
faze A, B, C. Întrucât re eaua are punctul neutru izolat fa de p mânt este imposibil apari ia
curentului de scurtcircuit monofazat.
Explica ia const în faptul c în cazul punerii duble la p mânt pe faze diferite şi pe
tronsoane diferite s lucreze în mod selectiv protec ia de pe transformatorul din aval (din sta ia 2,
138
care are temporizarea mai mic ). Dac de exemplu transformatorul de curent de pe faza B a celui
de-al II-lea tronson ar fi montat greşit pe faza C (cum este figurat cu linie întrerupt ) ar apare un
curent de scurtcircuit Isc. Acest curent se închide pe tronsonul figurat cu linie întrerupt . Acest
curent de scurtcircuit va produce declanşarea protec iei din sta ia 1 şi deci protec ia nu va mai fi
selectiv . Dac îns transformatoarele de curent vor fi montate corect, adic pe aceleaşi faze pe
toate tronsoanele va ac iona protec ia din sta ia 2 şi punerea dubl la p mânt se va transforma într-
o punere simpl care nu este periculoas pentru re eaua cu neutrul izolat (deci nu va duce la
scurtcircuit).
Aceast punere simpl la p mânt este sesizat de releele de control ale rezisten elor de
izola ie şi de protec ie contra punerilor la p mânt.
De o importan deosebit în exploatare este stabilirea valorii curentului de ac ionare a
releelor maximale de curent pe care îl notam I aR ; curentul de ac ionare a releelor maximale se
stabileşte cu rela ia:

k S ⋅ k sch ⋅ I n max
I aR =
k r ⋅ k TI
(4.11)
în care :
k S - coeficient de siguran (1,3 ÷ 1,4) ;
k sch - coeficient de schem .
Coeficientul de schem este definit ca fiind raportul curentului care trece prin bobina
releului maximal de curent şi curentul care trece prin secundarul transformatorului de curent. Are
valoarea 1 pentru schema în stea incomplet şi 3 pentru schema cu fire încrucişate.
I n max - curentul maxim în regim de sarcin nominal determinat în ipoteza deconect rii
liniei de rezerv precum şi a por iunii de re ea în care a ap rut avaria la pornirea motorului care are
şocul de curent cel mai mare la demarare.
k r - coeficientul de revenire a releelor ;
kTI - raportul de transformare al transformatorului de curent de la care sunt alimentate
releele maximale de curent.
Normele de protec ie a muncii prev d în mod obligatoriu ca dup reglarea protec iei
maximale de curent temporizate dup metodica prev zut anterior s se verifice sensibilitatea
protec iei. Verificarea sensibilit ii protec iei maximale de curent temporizate se face prin
determinarea coeficientului de sensibilitate ( k sens ).
Coeficientul de sensibilitate se defineşte ca fiind raportul dintre curentul de scurtcircuit

min ( I sc min ) şi curentul de ac ionare a protec iei ( I ap ).
139
k sens =
I sc min
(4.12)
I ap
Se considera c protec ia maximal de curent temporizat este suficient de sensibil dac

coeficientul de sensibilitate k sens are cel pu in valoarea 2 pentru protec ia de baz şi cel pu in 1,4
pentru protec ia de rezerv .

Treapta de temporizare ∆t se stabileşte dup rela ia:
Δt = t î + t +e + t −e + t rez (4.13)
în care:
t î - timpul de întârziere care de fapt este timpul propriu de ac ionare a întreruptorului
de la începutul tronsonului respectiv ;

t + e - eroarea pozitiv de timp care ine cont de timpul cu care poate întârzia protec ia de
pe tronsonul respectiv ;
t −e - eroarea negativ de timp care ine cont de timpul cu care protec ia de pe tronsonul
din amonte poate ac iona mai repede ;

t rez - un timp de rezerv care se adopt pentru siguran a func ion rii selective.
În cadrul protec iei maximale de curent temporizat utilizate la liniile radiale de înalt
tensiune alimentate pe la un cap t treapta de temporizare ∆t are valoarea :
Δt ≅ 0,5 ÷ 0,6 sec
Protec ia maximal de curent temporizat care îşi asigur sensibilitatea pe baz de timp are
urm toarele dezavantaje:
- curen ii de scurtcircuit mari de la începutul re elei sunt deconecta i dup un timp mai
îndelungat întrucât temporizarea scade în trepte de la surs spre ultimul consumator aşa cum se
observ în diagrama de temporizare t = f(l) din paragraful precedent (t-timp, l-lungimea
tronsonului). Din acest motiv se impune verificarea la stabilitate termic în regim de scurtcircuit
conform timpului fictiv ( t f ) care pentru cazurile care utilizeaz industria minier este aproximativ
egal cu timpul de ac ionare a protec iei t f ≅ t ap .
- în cadrul schemei cu fire încrucişate sensibilitatea protec iei este de dou ori mai mic la
scurtcircuit bifazat între fazele cu şi f r transformator de curent decât în cazul scurtcircuitului
bifazat între fazele cu transformator de curent sau a celor trifazate.
140
4.2.1.2. PROTEC IA PRIN SEC IONARE DE CURENT LA LINIILE RADIALE
DE ÎNALT TENSIUNE ALIMENTATE PE LA UN CAP T.
Normele electrotehnice precum şi cele de protec ia a muncii interzic temporizarea
protec iei în mediile poten ial explozive. Din acelaşi motiv, în aceste condi ii nu putem utiliza
protec ia maximal de curent temporizat ci vom folosi o protec ie cu ac ionare instantanee şi
care-şi asigur selectivitatea pe baz de curent şi care poart denumirea de protec ie prin sec ionare
de curent.
Protec ia prin sec ionare de curent se bazeaz pe varia ia apreciabil a curentului de
scurtcircuit (Isc) în func ie de lungimea (l) re elei.
Principiul protec iei prin sec ionare de curent se poate urm ri pe figura :
Fig.4.5. Principiul protecţiei prin secţionare de curent.

În cazul protec iei prin sec ionare de curent protec ia de pe un tronson trebuie s lucreze
sigur la scurtcircuitul de pe tronsonul respectiv; astfel protec ia din sta ia 1 se regleaz dup
curentul de scurtcircuit minim de pe tronsonul respectiv adic dup curentul de scurtcircuit din
punctul k1 care este Isc1. Protec ia din sta ia 2 se regleaz dup curentul de scurtcircuit minim de pe
al II-lea tronson care este curentul de scurtcircuit la cap tul tronsonului adic în punctul k2 iar
curentul este Isc2.
La reglarea protec iei prin sec ionare de curent ar trebui îndeplinite urm toarele dou
condi ii :
- protec ia de pe un tronson trebuie s lucreze sigur la scurtcircuitul de pe tronsonul
respectiv adic trebuie s fie îndeplinit condi ia :
I ap ≤ I sc min (4.14)
în care:
Iap - curentul de ac ionare a protec iei, adic curent de ac ionare a releelor maximale de
curent ;
141
Iscmin - curentul de scurtcircuit minim de pe tronsonul respectiv. Acesta este în cazul
re elelor trifazate cu neutrul legat la p mânt curentul de scurtcircuit monofazat la cap tul
tronsonului respectiv, iar în cazul re elelor trifazate cu neutrul izolat este curentul de scurtcircuit
bifazat la cap tul tronsonului respectiv.
- protec ia de pe un tronson nu trebuie s lucreze la scurtcircuitul de pe tronsonul din aval.
În acelaşi scop trebuie îndeplinit condi ia :
I ap ≥ I sc max (4.15)
unde:
Iscmax - curentul de scurtcircuit maxim de pe tronsonul din aval. Acesta este curentul de
scurtcircuit trifazat la începutul tronsonului din aval.
Întrucât condi iile (4.14) şi (4.15) sunt contradictorii (ele nu pot fii îndeplinite simultan) la
reglarea protec iei prin sec ionare de curent se renun a la condi ia (4.14) iar condi ia (4.15) se
pune sub forma :
I ap ≥ k S ⋅ I sc max (4.15’)
în care:
kS - coeficient de siguran (> 1) ;
Iscmax - curentul de scurtcircuit maxim de la începutul tronsonului din aval.
Dac vom regla protec ia prin sec ionare de curent dup rela ia 4.15` vor exista zone în care
protec ia nu lucreaz . Aceste zone se numesc “zone moarte”
Determinarea zonelor moarte pentru un tronson al re elei se poate realiza pe cale grafica,
aşa cum se observ în figura urm toare :
Fig.4.6. Zonele de protecţie şi zonele moarte la secţionarea de curent.
142
În diagram s-a reprezentat varia ia curentului de scurtcircuit trifazat precum şi a curentului
de scurtcircuit bifazat în func ie de lungimea l a re elei tronsonului respectiv.
Iscmax - reprezint curentul de scurtcircuit maxim de pe tronsonul din aval şi care este
curentul de scurtcircuit trifazat la începutul tronsonului din aval. Iscmin este curentul de scurtcircuit
minim de pe primul tronson şi care este de fapt curentul de scurtcircuit bifazat la cap tul
tronsonului.
Curentul de ac ionare a protec iei (Iap) se alege dup condi ia (4.15’). Se fixeaz pe
ordonat curentul Iap şi ducând o orizontala la intersec iile celor dou curbe se g sesc punctele M
şi N. Din aceste puncte se ridic şi se coboar verticale şi se ob in urm toarele informa ii :
- zona ab, zona de protec ie la scurtcircuitul bifazat ;
- zona bd, zona moart la scurtcircuitul bifazat;
- zona ac, zona de protec ie la scurtcircuitul trifazat;
- zona cd, este zona moart la scurtcircuitul trifazat;
- lmin - lungimea minim a zonei protejate ;
- lmax - lungimea maxim a zonei protejate.
Protec ia prin sec ionare de curent se consider eficace dac lungimea zonei protejate nu
scade sub aproximativ 40-50% din lungimea tronsonului, în nici un caz nu se admite ca lungimea
zonei protejata s scad sub 15-20% din lungimea tronsonului. În cadrul zonelor moarte se prev d
alte tipuri de protec ie cum ar fi: protec ia maximal de curent temporizat (dac nu avem medii
industriale poten ial explozive).
Protec ia prin sec ionare de curent are ac iune instantanee lucru foarte important pentru
mediile industriale poten ial explozive unde normele interzic temporizarea protec iei.
Organele de execu ie ale protec iei prin sec ionare de curent sunt releele maximale de
curent. Dup modul de conectare al transformatoarelor de curent se disting de asemenea dou
tipuri de scheme :
- schema cu stea incomplet ;
- schema cu fire încrucişate.
Dezavantajele protec iei const în faptul c sec ionarea de curent nu constituie o protec ie
de rezerv pentru tronsonul din aval, şi are zone moarte în care protec ia nu ac ioneaz chiar pe
tronsonul pentru care sec ionarea de curent reprezint protec ia de baz . În cazul zonelor moarte
este necesar s se prevad o protec ie suplimentar ceea ce evident scumpeşte instala ia.
143
4.2.1.3. PROTEC IA MAXIMAL DE CURENT TEMPORIZAT CU
SEC IONARE DE CURENT INSTANTANEE.
TEMPORIZARE INDEPENDENT .
Principiul protec iei se poate urm ri pe figura 4.7. pentru cazul unei re ele radiale.
Re eaua se prevede cu o protec ie maximal de curent cu temporizare independenta de valoarea
curentului. Pentru selectivitate, temporizarea protec iei tronsoanelor se alege dup principiul în
trepte (liniile a b c d e f).
Fig.4.7. Principiul protecţiei maximale de curent cu temporizare independentă combinată cu

secţionare de curent instantanee.
Reglarea acestei protec ii se face aşa cum s-a ar tat în paragraful precedent, formulele
4.11 şi 4.12. Pe lâng aceast protec ie se mai prevede pe fiecare tronson şi o sec ionare de
curent cu ac ionare instantanee, ce deconecteaz scurtcircuitele provocate în limitele zonei de
protec ie a sec ion rii de curent de pe tronsonul respectiv (lsec t ⋅3' , lsec t ⋅2' , lsec t ⋅1' ) . Reglarea acestor
sec ion ri de curent se face dup modul ar tat în paragraful precedent - formula 4.15’.
Prin combinarea acestor dou tipuri de protec ie se ob ine caracteristica de temporizare
ar tat cu linie continu pe figura 4.7.
144
Organele de execu ie ale acestei protec ii combinate sunt ar tate pe figura 4.8.
Fig.4.8. Organele de execuţie a protecţiei.

Releele maximale de curent electromagnetice 3, 4 şi releul de timp 5 realizeaz protec ia
maximal temporizat , transmi ând cu o anumit întârziere reglat - independent de valoarea
curentului de scurtcircuit - comanda de conectare la întreruptor. Releele maximale de curent
electromagnetice 1 şi 2 servesc pentru realizarea sec ion rii de curent, transmi ând instantaneu
comanda de deconectare în caz de scurtcircuit.
Aceast protec ie combinat p streaz calit ile protec iei maximale temporizate în trepte
selective, existen a protec iei de rezerv şi elimin principalul dezavantaj al acesteia, întrucât
sec ionarea de curant deconecteaz instantaneu tocmai curen ii de scurtcircuit cei mai mari de la
începuturile tronsoanelor. În schimbul acestor avantaje, protec ia devine mai scump întrucât
necesit un num r mai mare de relee.
TEMPORIZARE DEPENDENT .
Reducerea num rului necesar de relee, precum şi micşorarea temporiz rii pe por iunile
ini iale ale re elei se pot ob ine folosind relee de induc ie cu caracteristic limitat dependent
(fig.4.9).
Fig.4.9. Caracteristica de temporizare cu secţionare de curent a releului de inducţie.
145
Prin reglarea timpului şi a curentului de ac ionare se pot ob ine diferite astfel de ca-
racteristici (por iunea a) cu care se prev d protec iile tronsoanelor re elei. Releul de induc ie
permite de asemenea, realizarea unei sec ion ri reglabile de curent cu ac iune instantanee
(por iunea b).
Protec ia unei re ele radiale cu releu de induc ie se poete urm ri pe figura 4.10.
Fig.4.10. Principiul protecţiei maximale de curent cu temporizare limită dependentă şi

secţionare de curent instantanee, realizată cu relee de inducţie.
Organele de execu ie sunt foarte simple, constând din unu sau dou relee de induc ie, în
func ie de schema de alimentare folosit (fig.4.11).
Fig4.11. Organele de execuţie ale protecţiei.
146
În cazul ar tat pe aceast figur se foloseşte drept curent operativ chiar curentul alternativ
dat de re ea: contactul normal închis al releului permite alimentarea bobinei sale în caz de
scurtcircuit; prin ac ionarea releului se desface acest contact normal închis ce şunteaz
solenoidul de ac ionare al întreruptorului a c rui alimentare se stabileşte prin închiderea celui de-
al doilea contact normal deschis al releului. Datorit simplit ii şi calit ilor sale, protec ia
realizat dup aceast schema a c p tat o larg r spândire în special ca urmare a faptului c nu
necesit surs de curent operativ continuu.
Reglarea protec iei maximale de curent cu temporizare limitat dependent şi sec ionare
de curent instantanee, realizat cu relee de induc ie, se face în principiu pe baza aceloraşi rela ii
ca şi la protec ia maximal de curent cu temporizare independent , formulele 4.11 şi 4.12 pentru
curentul de ac ionare a releului şi formula 4.15’ pentru curentul primar de ac ionare al sec ion rii
de curent.
Deosebirea const în valoarea diferit ce se admite în acest caz pentru coeficientul de
siguran şi sensibilitate, precum şi în alegerea potrivit a caracteristicilor de temporizare pe
diferite tronsoane ale re elei. Astfel, în cazul utiliz rii releelor de induc ie, se adopt urm toarele
valori : în formula 4.11, kS = 1,25 şi kS = 0,85, iar în formula 4.15’, kS = 1,5.
Având în vedere dificult ile de a coordona temporizarea releelor de induc ie din diferite
tronsoane, treapta de temporizare ( Δt ) se ia mai mare ca în cazul utiliz rii releelor cu
temporizare independent . Astfel, se adopt Δt = 0,7s în cazul regl rii selectivit ii pe por iunea
independent a caracteristicii de temporizare şi Δt = 1s, în cazul regl rii pe por iunea
dependent .
4.2.2. PROTEC IA RE ELELOR INELARE ŞI DUBLE.

4.2.2.1. GENERALIT I.
Re elele inelare şi duble m resc considerabil continuitatea în alimentare cu energie elec-
tric în diverse regimuri de avarie. Deşi aceste tipuri de re ele sunt caracteristice pentru sistemele
electroenergetice, buclarea şi dublarea liniilor se practic uneori şi în sistemele de distribu ie de
înalt tensiune de la suprafa a exploat rilor miniere mari.
În subteran, re elele inelare se utilizeaz rar, datorit complexit ii lor, ceea ce în
condi iile de aici este echivalent cu nesiguran . Liniile duble, foarte frecvente în subteran,
pentru alimentarea consumatorilor din prima categorie de importan (pompele de evacuare a
apelor) nu func ioneaz de regul în regim normal în paralel (pentru a reduce valoarea curen ilor
de scurtcircuit) şi de aceea pot fi protejate ca nişte re ele radiale.
147
Protec ia selectiv a re elelor inelare şi duble nu se poate asigura prin mijloacele simple
utilizate în cazul re elelor radiale, impunându-se folosirea unor relee de protec ie mai complexe -
direc ionale, diferen iale, de impedan etc.
Aceste tipuri de protec ie au o r spândire larg în întreprinderile industriale alimentate de
la sistemul energetic şi a c ror protec ie trebuie pus în concordan cu cea a sistemului, se vor
prezenta principiile lor de func ionare.
4.2.2.2.PROTEC IA DIREC IONAL .

Pentru a realiza protec ia selectiv a unei linii alimentate pe la ambele capete - în care se
poate descompune o re ea inelar - se utilizeaz protec ia maximal de curent cu temporizare în
trepte, completat cu un releu direc ional de putere, care face ca protec ia s ac ioneze numai la
un anumit sens de trecere al puterii electromagnetice.
Re eaua alimentat de la ambele capete se prevede cu relee direc ionale, la fiecare
extremitate a tronsoanelor sale (fig.4.12).
Fig.4.12. Principiul protecţiei maximale temporizate direcţionale.

Sensul de trecere al puterii la care este sensibil protec ia de la diferite întreruptoare se
alege ca în figur . Deoarece protec iile 1, 3 şi 5 ac ioneaz numai la scurtcircuitele alimentate de
la centrala A, temporizarea lor se face în trepte cresc toare spre ea (t1 > t3 > t5). Din motive
similare se aleg temporiz rile 2, 4 şi 6; cresc toare spre B (t6 > t4 > t2). În caz de scurtcircuit pe
oricare din tronsoane, deconecteaz selectiv numai întreruptoarele de la capetele tronsonului
avariat, celelalte continuând a fi alimentate unele de la centrala A, altele de la centrala B. De
exemplu, la o avarie în punctul k, curentul de scurtcircuit dat de centrala A ( I scA ) va provoca
declanşarea protec iilor din 1 şi 3, sensibile la acest sens ; deoarece t3 < t1 va declanşa numai în-
treruptorul din 3, sistând alimentarea punctului de scurtcircuit de la centrala A. Analog, ( I scB ) va
declanşa protec iile din 6 şi 4, va deconecta întreruptorul 4, c ci (t4 < t6), sistând alimentarea
scurtcircuitului şi de la centrala B. Astfel, tronsonul din mijloc unde s-a produs avaria este
148
deconectat, iar tronsoanele extreme neavariate sunt alimentate în continuare, cel din stânga de la
centrala A, cel din dreapta de la centrala B.
4.2.2.3. PROTEC IA DIFEREN IAL .

Se foloseşte la protec ia liniilor ce func ioneaz în paralel. Principiul acestei protec ii se
bazeaz pe compararea m rimilor electrice de la capetele liniilor. Când se compar m rimile de
la extremit ile aceleiaşi linii, protec ia diferen ial se numeşte longitudinal , iar când m rimile
comparate apar in la dou linii paralele, protec ia se cheam transversal .
PROTEC IA LONGITUDINAL .
Principiul protec iei diferen iale longitudinale se poate urm ri pe figura 4.13.
Fig.4.13. Protecţia diferenţială longitudinală.

Dou transformatoare de curent montate la capetele liniei alimenteaz un releu maximal
de curent, astfel încât curentul prin bobina acestuia I R s fie egal cu diferen a curen ilor I1 şi I2
ce trec prin extremit ile liniei.

I R = I1 − I 2 (4.16)
În regim normal, când prin ambele extremit i ale re elei trece acelaşi curent de sarcin ,
sau la un scurtcircuit în afara zonei de protec ie cuprinse între cele dou transformatoare de
curent, de exemplu în punctul a, când prin ambele extremit i circul acelaşi curent de
scurtcircuit, avem :
I1 = I 2 şi I R = I1 − I 2 = 0 (4.17)
şi deci curentul prin releu fiind nul, protec ia nu ac ioneaz .

În cazul unui scurtcircuit în zona protejat , de exemplu în punctul b, curen ii de
scurtcircuit care trec prin cele dou extremit i sunt diferi i c ci impedan ele circuitelor de pe
ramura 1-b şi 2-b, care alimenteaz punctul de scurtcircuit, sunt diferite şi deci :
I1 ≠ I 2 şi I R = I1 − I 2 ≠ 0 (4.18)
149
curentul prin releu fiind diferit de zero, protec ia va ac iona, transmi ând comanda de
deconectare la întreruptoarele 1 şi 2, ce vor separa linia defect la ambele capete, f r ca linia ce
func ioneaz în paralel s fie întrerupt .
Din cauza c aceast protec ie este costisitoare, ea nu se foloseşte în minerit decât în
cazul re elelor de cabluri importante şi scumpe ce alimenteaz în paralel exploat rile miniere de
la sistemul energetic. De asemenea, datorit faptului c sunt necesare conductoare suplimentare
pe o distan egal cu cea a re elei protejate, protec ia nu se utilizeaz decât la lungimi sub 0,5
km.
PROTEC IA TRANSVERSAL .
Se utilizeaz pentru protec ia a dou re ele paralele şi de aceeaşi impedan , comandate
da acelaşi întreruptor, care se întâlnesc la alimentarea de la sistemul energetic a sta iei de
transformare de la suprafa din exploat rile miniere (fig.4.14).
Fig.4.14. Protecţia diferenţială transversală.

Prin montaj, curentul din releul maximal de curent este egal cu diferen a curen ilor ce trec
prin începuturile celor dou linii. În regim normal sau la un scurtcircuit în afara celor dou linii (
de exemplu în punctul a), datorit egalit ii impedan elor liniilor, curen ii din cele dou ramuri în
paralele sunt egali, curentul din releu este nul şi protec ia nu ac ioneaz . În cazul unui
scurtcircuit pe una din linii de exemplu în punctul b, curen ii I1 şi I2 nu mai sunt egali, datorit
valorii diferite a lungimilor, respectiv a impedan elor pe cele dou circuite pân la punctul de
scurtcircuit, curentul din releu difer de zero şi protec ia comand deconectarea întreruptorului.
În cazul protec iei transversale nu mai sunt necesare circuite suplimentare lungi, în
schimb sunt deconectate ambele linii la un scurtcircuit pe una din ele. Pentru a deconecta selectiv
numai linia defect , protec ia transversala se asociaz cu cea direc ional , iar liniile se prev d cu
întreruptoare separate la ambele capete.
150
4.2.2.4. PROTEC IA DE IMPEDAN .
Acest gen de protec ie se utilizeaz în re elele complexe ale sistemelor energetice.
Principiul s u de func ionare trebuie îns cunoscut şi de personalul care proiecteaz şi
exploateaz protec ia sistemului de distribu ie a energiei electromagnetice din cadrul
întreprinderii, pentru a putea alege, regla şi în elege interdependen a în func ionare a acesteia cu
cea dintâi.
Acest gen de protec ie se bazeaz pe utilizarea releelor de impedan (distan ) care se
caracterizeaz printr-o caracteristic de temporizare ce creşte o dat cu distan a pân la locul în
care s-a produs scurtcircuitul. În felul acesta deconectarea scurtcircuitelor puternice, ce se produc
la începutul re elei, se face într-un timp scurt, iar curen ii de scurtcircuit mai pu in periculoşi, ce
se produc în cazul avariilor la distan e mai mari de surs , sunt deconecta i dup o întârziere cu
atât mai mare cu cât scurtcircuitele se produc mai departe.
Cea mai larg r spândire au c p tat-o releele de impedan cu caracteristic de
temporizare în trepte cresc toare cu distan a locului de scurtcircuit. Protec ia unei re ele cu astfel
de relee este ar tat pe figura:
Fig.4.15. Protecţia de impedanţă.

Protec ia de impedan din sta ia 1 are caracteristica de temporizare cu treptele t1(1),
t2(1), t3(1) şi analog cea din sta ia 2 are treptele de temporizare t1(2), t2(2), t3(2) etc. La
scurtcircuit, de exemplu în punctul k, va ac iona protec ia din sta ia 2, care are temporizarea cea
mai mic t1(2) < t2(1) ; protec ia din sta ia 1 constituie o protec ie de rezerv şi va deconecta
scurtcircuitul din k dup timpul t2(1), dac întreruptorul 2 n-a func ionat la comanda protec iei
sale.
Adoptarea unui anumit tip de protec ie se face în func ie de felul, configura ia, tensiunea
şi importan a re elei - astfel încât costul protec iei s nu dep şeasc circa 5% din valoarea
elementelor protejate şi este de multe ori o chestiune de uzan .
151
4.2.3. PROTEC IA TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE.
4.2.3.1. REGIMURI DE AVARIE ŞI TIPURI DE PROTEC II UTILIZATE.
Transformatoarele de putere sunt elemente foarte importante care intr în dotarea sta iilor şi
posturilor de transformare utilizate la distribu ia energiei electrice spre consumatori şi la
alimentarea acestora. Pe de alt parte transformatoarele de putere au un cost ridicat şi constituie
unul din motivele prev zute protec ia împotriva regimurilor de avarie este foarte important.
Avariile caracteristice transformatoarelor de putere sunt :
- scurtcircuitele polifazate între înf şur ri şi la bornele transformatorului ;
- scurtcircuitele între spirele aceleaşi faze ;
- scurtcircuitele externe, adic în re eaua de alimentare a transformatorului ;
- suprasarcinile de durat , iar în cazul transformatoarelor de putere cu imersiune în ulei
poate s ap ra în plus şi sc derea nivelului de ulei ;
- scurtcircuitele interne au valoare cu mult mai mari decât scurtcircuitele externe şi din
acest motiv trebuie prev zute protec ii cu ac ionare instantanee.
Împotriva scurtcircuitelor interne se pot utiliza urm toarele tipuri de protec ii :
- protec ie prin sec ionare de curent ;
- protec ie diferen ial ;
- protec ie cu siguran e fuzibile ;
- în cazul transformatoarelor cu imersiune în ulei se poate utiliza protec ia de gaze.
Împotriva scurtcircuitelor externe, întrucât acestea au valori mult mai mici decât cele
interne, se pot utiliza :
- protec ia maximal de curent temporizat ;
- protec ia cu siguran e fuzibile.
Împotriva suprasarcinilor de durat se pot utiliza protec ii temporizate :
- protec ia maximal de curent temporizat ;
- dac avem de-a face cu transformatoare cu imersiune în ulei, protec ia de gaze.
Deoarece suprasarcina la un transformator de putere apare simultan pe toate fazele
acestuia este suficient ca protec ia s se alimenteze doar pe una din faze.
În cazul în care protec ia maximal de curent temporizat utilizat împotriva suprasarcinii
de durat nu poate asigura selectivitatea din motive c temporizarea este prea mare, ea poate fi
completat de o protec ie prin sec ionare de curent.
152
4.2.3.2. PROTEC IA PRIN SEC IONARE DE CURENT LA
TRANSFORMATOARELE DE MARE PUTERE.
În cazurile în care protec ia maximal de curent temporizat utilizat împotriva
scurtcircuitelor externe (din re eaua de alimentare a transformatorului) nu poate asigura protec ia şi
împotriva scurtcircuitelor interne pe motiv c temporizarea este prea mare (t > 10s) se poate
utiliza o protec ie prin sec ionare de curent.
Protec ia prin sec ionare de curent are ac ionare instantanee şi se bazeaz pe varia ia
apreciabil a curentului de scurtcircuit (Isc) în func ie de impedan a raportat (Ztr’) a
transformatorului. Acest lucru este ilustrat în figura:
Fig.4.16. Zona de protecţie a secţionării de curent la un transformator.

Curentul de ac ionare al protec iei Iap se alege în conformitate cu rela ia 4.15`, adic
curentul de ac ionare a protec iei este mai mare decât curentul de scurtcircuit maxim de la bornele
secundare ale transformatorului. Acest curent este curent de scurtcircuit în punctul k2 care are
valoarea (Isc)2. Alegând pe Iap în conformitate cu rela ia 4.15` şi ducând o orizontal la intersec ia
curbei Isc se ob ine un punct, punctul M din care se coboar o vertical ob inându-se zona
protejat . În concluzie protec ia prin sec ionare de curent asigur protec ie împotriva
scurtcircuitelor la bornele transformatorului precum şi o parte din înf şurarea acestuia (vezi zona
protejat ).
4.2.3.3. PROTEC IA DE GAZE.

Protec ia de gaze se poate utiliza la transformatoarele cu imersiune în ulei. Aceast
protec ie se bazeaz pe apari ia unor gaze ca urmare a descompunerii uleiului de transformator.
Descompunerea are loc datorit supratemperaturilor produse de c tre suprasarcini de durat sau de
c tre scurtcircuitele interne.
153
Protec ia de gaze mai asigur şi protec ie împotriva sc derii nivelului de ulei care poate s
ap r în cazul distrugerii cuvei transformatorului (deterior ri mecanice).
Protec ia de gaze se realizeaz cu ajutorul unui releu de gaze denumit în literatura de
specialitate releu Buchholtz, releu ce este montat pe conducta de leg tur dintre cuva
transformatorului şi conservatorul de ulei.
Schema de principiu a unui releu Buchholtz este ilustrat în figur :
comand de
comand de deconectare
semnalizare P1
O1
P2
de la cuv spre conservator
O2
T E
E E
T
Hg Hg
a) b)
Fig.4.17. Principiul releului de gaze.

Releul Buchholtz este constituit din 2 plutitoare P1 şi P2 care se pot roti în jurul axelor O1 şi
O2. Fiec rui plutitor are în interior c tre un tubuşor T care con ine contacte cu mercur. În cazul
ini ial al unui scurtcircuit la apari ia unei suprasarcini are loc o degajare lent de gaze ca urmare a
descompunerii uleiului de transformator. Acesta se adun în partea superioar a conductei de
leg tur dintre cuv şi conservatorul de ulei, creeaz o suprapresiune care are ca efect coborârea
nivelului de ulei. Odat cu sc derea nivelului de ulei şi plutitorul P1 se învârte în jurul axei O1. În
momentul în care mercurul Hg realizeaz contactul electric între electrozii E se transmite o
comand de semnalizare optic sau acustic .
Dac avaria persist sau dac în transformator are loc un scurtcircuit puternic, gazele
produse ca urmare a descompunerii uleiului, vin cu vitez mare spre conservator, în drumul lor
producând rotirea plutitorului P2 în jurul axei O2. La realizarea contactului electric de c tre
mercurul Hg între electrozii E se d o comanda de deconectare a transformatorului de la re ea.
154
În func ie de pozi ia plutitorului mercurul Hg din tubuşorul T nu realizeaz contact electric
între electrozii E (fig.4.17.a) sau realizeaz contact electric între electrozii E (fig.4.17.b). Dac
apare o defec iune sau deteriorare mecanic a cuvei ,nivelul de ulei scade şi plutitorul P1 va da
comanda de semnalizare optic sau acustic .
Protec ia de gaze utilizat la transformatorul de putere este o protec ie simpl şi prezint o
sensibilitate ridicat de obicei împotriva scurtcircuitului între spirele transformatorului.
4.2.3.4. PROTEC IA CU SIGURAN E FUZIBILE.

Protec ia cu siguran e fuzibile se utilizeaz la transformatoarele de mic putere. Aceast
protec ie este o protec ie simpl şi are un pre de cost redus. Siguran ele fuzibile au avantajul c au
o putere de rupere ridicat (pan la 1000 kVA) şi un timp de ac ionare foarte scurt (aproximativ
0,005 ÷ 0,008 s).Dac aceste siguran e fuzibile sunt asociate cu un separator de putere pentru
manevrare în exploatare sub curentul nominal IN al transformatorului se ob ine, o solu ie de
comuta ie ieftin şi care trebuie luat întotdeauna în considerare atunci când condi iile de mediu nu
contraindic utilizarea siguran ei fuzibile.
4.2.3.5. PROTEC IA DIFEREN IAL .

Aceast protec ie se utilizeaz la transformatoarele de mare putere şi constituie o protec ie
mai complex . Protec ia diferen ial realizeaz protec ia împotriva scurtcircuitelor de la bornele
transformatorului precum şi a scurtcircuitelor din interiorul acestuia. Dup cum arat şi numele
aceast protec ie utilizeaz un montaj diferen ial prin intermediul unor transformatoare de curent.
Alegerea curentului nominal al siguran ei fuzibile se face ca la instala iile de joas
tensiune.
Schema de principiu a protec iei diferen iale este ilustrat în figur :
Fig.4.18. Principiul protecţiei diferenţiale a transformatoarelor.
155
Vom nota cu T transformatorul de fa protejat. Am considerat c acest transformator are
primarul conectat în stea ,iar secundarul în triunghi II, III reprezint valorile curen ilor care circul
prin primarul respectiv prin secundarul transformatorului T.
În primar se prev d transformatoarele de curent care sunt conectate în triunghi, iar în
secundar se prev d transformatoarele de curent conectate în stea.
Vom nota II(2) curentul care circul prin secundarele transformatoarelor de curent din
primarul transformatorului T, iar III(2) curentul care circula prin secundarul transformatoarelor de
curent montate în secundarul transformatorului T. Curen ii II şi III difer între ei atât ca m rime din
cauza raportului de transformare al transformatorului. Curen ii II şi III difer între ei şi ca faz din
cauza grupelor de conexiune şi anume primarul lui T este conectat în stea, iar secundarul lui T este
conectat în triunghi. Pentru a egala aceşti curen i ca m rime trebuie pus urm toarea condi ie :
=
kI 1
(4.19)
k II k
unde prin kI, kII s-au notat rapoartele de transformare ale transformatorului de curent din primar
respectiv din secundar.
Pentru a egala curen ii II şi III şi ca faz , transformatoarele de curent din primarul
transformatorului T se conecteaz în triunghi, iar transformatoarele de curent din secundarul
transformatorului T se conecteaz în stea.
Conform primei teoreme a lui Kirchhoff se poate scrie c valoarea curentului care circula
prin bobina releului maximal de curent (I >) este dat de rela ia:
I R = I I (2 ) − I II (2 )
r r r
(4.20)
Deşi sunt îndeplinite cele dou condi ii prezentate anterior curen ii II(2) şi III(2) nu sunt
perfec i egali din cauza claselor de precizie ale aparatelor .Din acest motiv în schem se introduce
autotransformatorul AT. Dup îndeplinirea celor dou condi ii se deplaseaz cursorul C pân când
valoarea curentului prin bobina releului maximal de curent va fi nul .
I R = I I (2 ) − I II (2 ) = 0
r r r
(4.21)
Acest lucru se poate verifica cu ajutorul unui ampermetru care se conecteaz în circuit de
alimentare a bobinei releului maximal.
În cazul apari iei unei avarii în transformatorul protejat, curentul prin bobina releului va fi
diferit de 0.
I R = I I (2 ) − I II (2 ) ≠ 0
r r r
(4.22)
Releul maximal (I >) va ac iona şi prin contactul sau normal deschis care se închide se va
transmite comanda de deconectare a întreruptorului general I.G care scoate de sub tensiune
transformatorul în care a ap rut avaria.
156
Deoarece selectivitatea protec iei diferen iale este asigurat prin chiar principiului ei
aceast protec ie este f r temporizare. Protec ia diferen ial se poate utiliza în locul protec iei prin
sec ionare de curent când sensibilitatea acesteia din urm este redus .
4.2.4. PROTEC IA MOTOARELOR DE ÎNALT TENSIUNE.

4.2.4.1. PROTEC IA MOTOARELOR ASINCRONE.
4.2.4.1.1. REGIMURI DE AVARIE ALE MOTOARELOR ASINCRONE.
Protec ia motoarelor asincrone trebuie s realizeze protec ia împotriva avariilor interne,
cum sunt scurtcircuitele interne polifazate sau punerile la p mânt. Punerile monopolare la p mânt
nu sunt periculoase pentru re elele trifazate care func ioneaz cu neutrul izolat fa de p mânt.
Protec ia motoarelor asincrone trebuie s le asigure şi împotriva unor regimuri anormale de
func ionare cum ar fi suprasarcinile de durat sau tensiuni de alimentare reduse.
La motoarele de mare putere care ac ioneaz mecanismele importante, trebuie s se
prevad în plus şi o protec ie împotriva înc lzirii neadmisibile a palierelor.
4.2.4.1.2. PROTEC IA CU SIGURAN E FUZIBILE.

Având în vedere num rul mare de motoare utilizate în industrie, protec ia împotriva
regimurilor de avarie trebuie s fie cât mai simple şi cât mai ieftine.
Protec iile mai complexe sunt justificate numai la motoarele de puteri mari de peste 2000
kW. La motoarele cu puteri mai reduse, de pân la 250-300 kW se poate utiliza protec ia cu
siguran e fuzibile dac condi iile de mediu nu contraindic acest lucru. Stabilirea curentului
nominal al siguran ei fuzibile utilizate în schemele de protec ie se face ca în instala iile de joas
tensiune.
4.2.4.1.3. PROTEC IA MAXIMAL DE CURENT

Aceast protec ie este o protec ie de baz împotriva scurtcircuitelor între faze. Pentru a
limita cât mai mult distrugerile ce pot ap rea la o avarie, aceast protec ie trebuie s aib o
ac ionare instantanee. În cazul în care motoarele sunt alimentate de la o re ea ce func ioneaz cu
punctul neutru izolat de p mânt e suficient ca protec ia s se alimenteze doar de pe dou faze.
Organele de execu ie ale acestei protec ii, sunt releele maximale de curent care sunt conectate prin
intermediul transformatoarelor de curent.
Dup modul de conectare al transformatoarelor de curent se disting dou tipuri de scheme
si anume :
- schema în stea incomplet ;
157
- schema cu fire încrucişate.
Curentul de ac ionare a protec iei se alege mai mare decât curentul de pornire sau curentul
de autopornire a motorului.
Autopornirea unui motor are loc atunci când la sc derea sau dispari ia total a tensiunii
motorul nu este deconectat de la re ea, astfel c la restabilirea tensiunii, prin autopornirea
motorului se ajunge rapid în regimul de sarcin normal . Autopornirea nu este permis la toate
motoarele, din punct de vedere al particularit ilor de produc ie sau din motive de tehnic a
securit ii muncii.
4.2.4.1.4. PROTEC IA MINIMAL DE TENSIUNE LA MOTOARELE

ASINCRONE DE ÎNALT TENSIUNE.
Protec ia minimal de tensiune nu trebuie s produc deconectarea de la re ea a motoarelor
care ac ioneaz mecanisme importante şi a c ror întrerupere în alimentarea cu energie electric ar
putea avea consecin e grave. Aşa sunt de exemplu motoarele de ac ionare ale ventilatoarelor de
aeraj principal, ale pompelor de evacuare a apelor precum şi ale instala iilor de extrac ie. În acest
fel la restabilirea tensiunii în re ea, prin autopornire motoarele pot ajunge rapid la regimul de
sarcin nominal .
Protec ia minimal de tensiune trebuie prev zut pentru a permite autopornirea motoarelor
importante din cadrul întreprinderii sau la care nu este admis autopornirea din cauza
particularit ilor procesului de produc ie precum şi din motive de tehnica securit ii muncii.
Sc derea tensiunii la bornele motorului asincron poate fi cauzat de apari ia scurtcircuitelor.
Durata sc derii tensiunii depinde de temporizarea protec iei împotriva scurtcircuitelor sau poate
ajunge pân la 2-3 s. În acest timp relativ scurt motoarele ce au mase mari în mişcare nu reuşesc s
se opreasc astfel c la restabilirea tensiunii în re ea ele ajung rapid în regimul de sarcin
nominal .
Pentru a determina valoarea tensiunii la care protec ia minimal trebuie s ac ioneze se
pune condi ia ca valoarea cuplului maxim la tensiunea minim (Umin) s nu scad în nici un caz
sub cuplul nominal pentru ca motorul s nu se „r stoarne”.
Se poate scrie urm toarea rela ie:
= = 2
( M max)Un ( nom ) M max U n2
(4.23)
( M max)U min M n ( nom ) U min
Din rela ia 4.23 vom explicita tensiunea minim :
U min = Un =Un ≅ 0, 7Un

Mn 1
(4.24)
M max 2
158
în care s-a considerat raportul Mn/Mmax ≅

1
. În concluzie tensiunea de ac ionare (Ua) a protec iei
2
minimale de tensiune este:
Ua ≅ 0,7Un (4.25)
Aceast valoare a tensiunii de ac ionare este limitat de condi ia de revenire a releului
minimal de tensiune în cazul restabilirii tensiunii din re ea (acest lucru trebuie s aib loc la
aproximativ 95 % din tensiunea nominal ) deci se poate scrie :
Ur ≤ 0,95Un (4.26)
Ur - tensiune de revenire
inând cont de coeficientul de revenire al releului minimal de tensiune:
Kr =
Ur
Kr ⋅Ua ≤ 0,95Un
Ua
(4.27)
Ua ≤ = ≅ 0, 75Un
0,95Un 0,95Un
Kr 1, 25
în care pentru coeficientul de revenire s-a considerat kr=1,25.
În concluzie tensiunea de ac ionare, Ua a protec iei minimale de tensiune este :
Ua ≅ (0, 7 ÷ 0, 75)Un (4.28)
Pentru a nu produce deconectarea de la re ea a motorului la sc deri de scurt durat ale
tensiunii care nu sunt periculoase pentru motor protec ia minimal de tensiune este o protec ie
temporizat . Temporizarea protec iei la motoarele care ac ioneaz mecanisme de importan mai
redusa se alege de aproximativ 0.5 s. Pentru motoare cu regim de autopornire nu se prevede
protec ie minimal de tensiune sau dac se prevede temporizarea protec iei se alege > 2 ÷ 3
minute.
Schemele cele mai simple ale protec iei minimale de tensiune utilizeaz un singur releu
minimal de tensiune alimentat prin intermediul unui transformator de tensiune. Aceast schem
lucreaz sigur în cazul apari iei unui scurtcircuit trifazat, când tensiunea scade simultan pe toate
cele trei faze.
În cazul scurtcircuitelor bifazate schema de protec ie cu un singur releu minimal de
tensiune este sensibil numai la scurtcircuitele între fazele între care este montat releul. Pentru a
elimina acest neajuns de obicei schemele de protec ie utilizeaz trei relee minimale de tensiune
alimentate prin intermediul unui transformator de tensiune montat în triunghi deschis aşa cum se
observ în figura:
159
Fig.4.19. Protecţia trifazată de tensiune minimală.

Cele trei relee minimale de tensiune controleaz tensiunea de linie din sistemul trifazat. În
cazul sc derii tensiunii sau a dispari iei totale a ei, releul minimal de tensiune (sau releele) va
ac iona şi prin contactul sau normal deschis care se închide va transmite comand la bobina
releului de timp ‚t’. Dup consumarea temporiz rii reglate releul de timp ‚t’, va realiza alimentarea
de la aceeaşi sursa +, - a bobinei releului intermediar R.I. Acesta va transmite comanda de
deconectare a întreruptorului general care deconecteaz motorul de la re ea.
Aceast schema are însa dezavantajul c în cazul arderii unei siguran e fuzibile din
circuitul transformatorului T poate avea loc o deconectare intempestiv . Pentru a elimina acest
dezavantaj se utilizeaz o schem de protec ie cu dou relee minimale de tensiune, dar a c ror
contacte sunt conectate în serie aşa cum se observ în schema urm toare:
Fig.4.20. Protecţia de tensiune minimală cu două relee alimentate de la tensiuni de linie diferite.
Cele dou relee minimale de tensiune au contactele legate în serie. La arderea unei
siguran e fuzibile din circuitul transformatorului (T) protec ia nu lucreaz .
Pentru ca protec ia s lucreze ar fi necesar arderea ambelor siguran e fuzibile din
secundarul transformatorului T ceea ce este pu in probabil.
160
4.2.4.2. PROTEC IA MOTOARELOR SINCRONE DE ÎNALT TENSIUNE.
4.2.4.2.1. PROTEC IA ÎMPOTRIVA REGIMULUI ASINCRON.
Motoarele sincrone de înalt tensiune trebuie prev zute în plus fa de motoarele asincrone
cu o protec ie împotriva regimului asincron. Regimul asincron la un motor sincron poate ap rea
din urm toarele motive :
- sc derea cuplului motor al motorului sub valoarea cuplului rezistent ;
- suprasarcinile de durat ;
- sc derea tensiunii în circuitul de excita ie ;
- sc derea tensiunii de alimentare a motorului sincron.
Regimurile asincrone la un motor sincron poate conduce la alunecarea rotorului fa de
câmpul magnetic învârtitor. Pot s ap ra de asemenea pulsa ii ale curentului statoric, precum şi
pendularea maşinii ceea ce are ca efect înc lzirea acesteia. Func ionarea unui motor sincron în
regim asincron nu se admite la o sarcin mai mare de 40 ÷ 50 % din sarcina nominal deoarece
înc lzirea maşinii poate dep şi limitele admisibile.
Protec ia motorului sincron împotriva regimului asincron se poate realiza pe baza a dou
principii şi anume :
a) pulsa iile curentului statoric ;
b) apari ia unui curent alternativ în circuitul de excita ie a motorului sincron, circuit în care
în mod normal avem curent continuu.
a) Organele de execu ie a acestui tip de protec ie sunt relee maximale de curent şi relee de
timp. Principiul protec iei motorului sincron împotriva regimului asincron bazat pe pulsa iile
curentului statoric este ilustrat în figura:
Fig.4.21. Pulsaţiile curentului statoric al motorului sincron în regim asincron.

În figur sunt reprezentate câteva pulsa ii ale curentului statoric I în func ie de timpul t.
Vom nota cu Iap curentul de ac ionare a protec iei adic a releului maximal de curent, Irp curentul
de revenire a protec iei adic a releului maximal de curent.
Protec ia se bazeaz pe faptul c în intervalul de timp Δt când valoarea curentului I scade
sub valoarea de revenire Irp şi creşte din nou pân la valoarea curentului de ac ionare Iap protec ia
nu reuşeşte s revin complet. În acest fel dup mai multe pulsa ii t1, t2 şi aşa mai departe se
161
consuma întreaga temporizare a protec iei şi se transmite comanda de deconectare a motorului
sincron de la re ea.
Organele de execu ie ale acestei protec ii sunt releele maximale de curent şi releele de
timp. În schemele de protec ie acestea pot fi întâlnite fie ca elemente distincte, dar ele pot fi
întâlnite ca fiind ambele înglobate într-un releu de induc ie.
Releul de induc ie are o caracteristic limitat dependent aşa cum se observ in figura:
Fig.4.22. Caracteristica limitat dependentă e releului de inducţie.

t - timpul de ac ionare al releului ;
IR
- raportul dintre curentul care circul prin releu şi curentul de ac ionare al acestuia.
I aR
Caracteristica de ac ionare a releului de induc ie are dou por iuni, una dependent
(por iunea a) şi una independent (por iunea b). Por iunea dependent este realizat de sistemul de
induc ie al releului, iar por iunea independent este realizat de sistemul electromagnetic al
releului.
b) Mai perfec ionate sunt metodele de protec ie bazate pe apari ia curentului alternativ care
se suprapune peste curentul continuu din circuitul de excita ie. Schema de principiu este ilustrat
în figura:
Fig.4.23. Principiul protecţiei motorului sincron împotriva regimului asincron, bazat pe apariţia
curentului alternativ în circuitul statoric.
162
Motorul sincron M.S are înf şurarea de excita ie 1 alimentat de la generatorul de curent
continuu 2. La rândul sau generatorul de curent continuu 2 are o înf şurare de excita ie 3. În
circuitul de excita ie 3 este prev zut un reostat 4 pentru reglarea curentului din circuitul de
excita ie 3, deci a fluxului magnetic şi în final a tensiunii furnizate de generatorul 2.
În circuitul de excita ie 1 al M.S circul în mod normal curentul continuu deci
transformatorul de curent 5 nu lucreaz . În concluzie în absen a regimului asincron la motorul
sincron în secundarul transformatorului de curent 5 nu se induce nici un curent, iar releul maximal
de curent I > nu va ac iona.
Dac motorul sincron M.S intr în regim asincron în circuitul excita iei 1 apare un curent
alternativ. În secundarul transformatorului de curent 5 se va induce un curent, releul maximal I >
va ac iona realizând prin contactul sau normal deschis care se închide alimentarea de la sursa +, - a
bobinei releului intermediar RI. Releul intermediar RI care are un contact normal deschis cu
temporizare la deschidere (c.n.d.t.d) va realiza alimentarea de la aceeaşi sursa + , - a bobinei
releului de timp t. Releul de timp ‚t’ prin contactul s u normal deschis cu temporizare la închidere
(c.n.d.t.î) care se închide va transmite comanda de deconectare a întreruptorului general I.G. care
scoate motorul sincron de sub tensiune.
În schema de protec ie trebuie s se prevad releul intermediar care are contact normal
deschis cu temporizare la deschidere pentru ca protec ia s nu revin în cazul apari iei unor
pendulari (pulsa ii) cu perioad mare.
4.3. PROTEC IA INSTALA IILOR DE JOASA TENSIUNE.

4.3.1. PROTEC IA CU SIGURAN E FUZIBILE.
4.3.1.1. DATE CARACTERISTICE ALE SIGURAN ELOR FUZIBILE.
Siguran ele fuzibile sunt elemente de protec ie frecvent întâlnite în instala iile electrice şi
care au un cost redus. Siguran ele fuzibile constituie por iunile cele mai slabe din punct de vedere
termic în instala iile electrice industriale sau de uz casnic.
Caracteristica cea mai important a unei siguran e fuzibile este caracteristica sa de topire
care reprezint dependen a dintre timpul de topire t şi curentul I care parcurge siguran a fuzibil
adic :
t = f(I) (4.29)
Caracteristica de topire a unei siguran e fuzibile se reprezint de obicei în sc ri logaritmice
şi are forma curbei 1 din figura 4.24.
163
Fig.4.24. Caracteristica de topire a siguranţelor fuzibile.

Se defineşte curent nominal a unei siguran e fuzibile (In) curentul care trecând prin fuzibil
nu produce topirea sa, dar nici nu-i modific propriet ile. Teoretic pentru I=In timpul de topire
t= ∞ .
Din cauza deosebirilor inerente de produc ie, chiar la acelaşi tip constructiv de siguran
fuzibil , cu acelaşi curent nominal caracteristica de topire nu este unic , şi se g sesc amplasate
într-o anumit zona (zona haşurat din figur ).
Explica ia c siguran ele fuzibile constituie din punct de vedere termic cele mai slabe
por iuni dintr-o instala ie electric , const în sec iunea redus a fuzibilelor şi din rezistivitatea mare
a materialului din care este confec ionat fuzibilul.
- la un curent de (1,3 ÷ 1,5 ) In denumit curentul minim de încercare la care siguran a fuzibil
Uzina constructoare de siguran e fuzibile le verific la urm toarele cerin e:
s nu se topeasc într-un timp de cel pu in 1-2 h ;

- la un curent de (1.6 ÷ 2.1) In denumit curent maxim de încercare la care siguran a fuzibil
trebuie s se topeasc într-un timp de cel mult 1-2h ;
În concluzie siguran ele fuzibile realizeaz protec ia instala iilor electrice la suprasarcini de
peste 30 ÷ 50% (vezi curentul minim de încercare) precum şi la scurtcircuite.
4.3.1.2. ALEGEREA SIGURAN ELOR FUZIBILE.

La început în func ie de condi iile de mediu se aleg tipurile constructive de siguran e
fuzibile. Dup stabilirea tipului constructiv trebuie determinat curentul nominal In al acestora.
Stabilirea curentului nominal In se face dup urm toarele condi ii :
a) Siguran ele fuzibile trebuie astfel alese ca ele s nu produc deconectarea intempestiv
în cazul func ionarii normale a unui consumator. Din acest motiv In al siguran ei fuzibile trebuie s
îndeplineasc condi ia:
164
In ≥ Il (4.30)
Il - curentul de lucru al consumatorului protejat ;
b) Siguran ele fuzibile trebuie astfel alese încât ele s nu se topeasc în timpul pornirii
motoarelor, când curen ii de pornire au valori mari.
Vom reprezenta într-o diagram (figura 4.25) varia ia curentului de pornire în func ie de
timp pentru un motor cu pornire uşoar (curba a), varia ia curentului de pornire în timp a unui
motor cu pornire grea (curba b), caracteristicile de topire ale unor siguran e fuzibile (1, 2, 3, 4),
care au curentul nominal In1, In2, In3, In1.
Fig.4.25. Comportarea siguranţelor fuzibile la pornirea motoarelor.

Curba (a) reprezint varia ia curentului de pornire în timp la un motor cu pornire uşoara
(timpul de pornire tp’ ≤ 10 s). Curba (b) reprezint varia ia în timp a curentului de pornire la un
motor cu pornire grea (timpul de pornire tp’’ ≤ 40 s).
1 - este caracteristica de topire a unei siguran e fuzibile care are curentul nominal In1.
Deşi curentul nominal In1 al siguran ei fuzibile îndeplineşte condi ia 4.30 aceast siguran fuzibila
se topeşte atât la porniri uşoare cât şi la porniri grele (caracteristica 1 intersecteaz atât curba a cât
şi curba b).
Caracteristica 2 este caracteristica de topire a unei siguran e fuzibile care are curentul
nominal In2. Aceast siguran fuzibil nu se topeşte la porniri uşoare, dar se topeşte la porniri
grele (caracteristica 2 nu intersecteaz curba a, dar intersecteaz curba b).
165
Caracteristica 3 este caracteristica de topire a unei siguran e fuzibile care are curentul
nominal In3. Aceast siguran fuzibil nu se topeşte nici la porniri uşoare nici la porniri grele
(caracteristica 3 nu intersecteaz nici pe a şi nici pe b).
Caracteristica 4 este caracteristica de topire a unei siguran e fuzibile cu iner ie care are
curentul nominal In1. Aceast siguran fuzibil nu se topeşte nici la porniri uşoare nici la porniri
grele (curba 4 nu intersecteaz nici pe a nici pe b).
Pentru ca siguran a fuzibil s nu se topeasc în timpul pornirii motorului când apare un
şoc de curent trebuie îndeplinite urm toarele condi ii:
- pentru motoarele cu porniri uşoare curentul nominal In al siguran ei fuzibile trebuie s
In ≥
Ip
(4.31)
2,5
Ip- curent de pornire al motorului ;
- pentru motoarele cu porniri grele curentul nominal al siguran ei fuzibile trebuie s
In ≥
Ip
1,8 ÷ 2
(4.32)
Dac vom considera şocul curentului de pornire ca fiind cuprins (4 ÷ 6) Il şi luând în medie
Ip ≅ 5Il rela ia 4.32 conduce la:
≅ (3 ÷ 2,5)I l
5 ⋅ Il
In ≥
(1,8 ÷ 2)
(4.33)
În concluzie o astfel de siguran va realiza protec ia doar la suprasarcini de peste

250 ÷ 300% adic practic asigur protec ia doar la scurtcircuit.
Condi iile 4.31 şi 4.32 nu trebuie îndeplinite de siguran ele cu iner ie. Siguran ele cu iner ie 4 deşi
au curentul nominal In1 nu se topesc nici la porniri uşoare nici la porniri grele, siguran ele cu
iner ie îns nu au primit r spândire prea mare întrucât au un pre de cost ridicat şi au o putere de
rupere redus .
Metoda scurtcircuit rii siguran elor în timpul pornirii nu a primit aplicabilitate practic
prea mare deoarece în timpul pornirii sistemul r mâne f r protec ie.
c) A treia condi ie de alegere a siguran elor fuzibile rezult din necesitatea c acestea s
protejeze conductoarele re elelor electrice de alimentare a consumatorilor. Din acest motiv
curentul nominal In al siguran ei fuzibile trebuie s îndeplineasc condi ia:
In ≤ Imax (4.34)
Imax - curentul maxim admisibil din punct de vedere termic al conductoarelor re elelor de
alimentare (vezi curentul maxim admisibil din punct de vedere termic).
166
Condi ia aceast însa se interpreteaz diferit în func ie de natura consumatorului. Se disting
urm toarele dou cazuri :
- în cazul instala iilor de iluminat din cadrul cl dirilor, locuin elor, blocurilor
administrative, etc. în care apari ia suprasarcinilor necontrolate este posibil , îndeplinirea condi iei
4.34 este obligatorie. Pentru aceste instala ii unde suprasarcinile necontrolate pot s apar , curentul
nominal al siguran ei fuzibile (In), se alege aproximativ 80% din curentul maxim admisibil din
punct de vedere termic, deci dup rela ia:
In ≅ 0,8 ⋅ Imax (4.35)
Explica ia coeficientului 0,8 const în curentul minim de încercare care este aproximativ cu
30 ÷ 50% mai mare decât cel nominal.
Dac vom reprezenta pe o axa în unit i relative valorile curen ilor Il, In, Imax situa ia se
prezint ca în figura :
Fig.4.26. Valorile comparative ale curentului nominal al fuzibilelor (In), curentului maxim
admisibil al conductoarelor (Imax) şi a curentului de lucru (Il) la instalaţii de iluminat (a) şi la
instalaţii de forţă (b).
- îndeplinirea condi iei precedente în cadrul instala iilor de for a este o condi ie
neeconomica întrucât ar conduce la un consum suplimentar de material conductor, adic la o
sec iune mult mai mare decât cea care ar rezulta prin aplicarea criteriului termic. Acest lucru se
I n ≅ (3 ÷ 2,5) ⋅ I l ≤ I max
observ din rela ia:
(4.36)
Din acest motiv în instala iile de for a în care apari ia suprasarcinilor necontrolate nu este
posibil din cauza existentei personalului calificat de supraveghere se renun a la condi ia 4.34.
Astfel pentru racordurile spre consumatorii individuali raportul dintre curentul nominal al
siguran ei fuzibile (In) care asigur protec ia şi curentul maxim admisibil din punct de vedere
termic a conductoarelor re elei de alimentare (Imax) va fi:
167
(2,5 ÷ 3) ⋅ I l
≅ = (2,5 ÷ 3)
In
(4.37)
I max Il
Dac vom reprezenta pe o axa în unit ile relative valorile curen ilor Il, In, Imax (curent de
pornire) situa ia se prezint ca in figura 4.26 (b).
Practica arat c în instala ia de fa siguran ele fuzibile asigur totuşi protec ie împotriva
scurtcircuitelor cu condi ia c valoarea curentului nominal al siguran ei fuzibile s nu dep şeasc
de cel mult trei ori curentul maxim admisibil din punct de vedere termic al conductoarelor re elei
de alimentare.
Explica ia const în faptul c siguran ele fuzibile sunt elemente de protec ie care au o
iner ie termic foarte mic .
În cazul în care siguran ele fuzibile trebuie s realizeze protec ia unor reţele de forţă
magistrale (re eaua ce alimenteaz mai mul i consumatori) curentul nominal al siguran elor
fuzibile se alege dup rela ia:
+ ∑ I li ⎟⎟
⎛ Ip ⎞
I n ≥ ⎜⎜
n
⎝ 1,8 ÷ 2,5 i =1 ⎠ max

(4.38)
în care din cei n consumatori pe care îi alimenteaz magistrala se consider c unul singur porneşte
şi anume cel care face ca suma din membrul drept al rela iei 4.38 s fie mai mare, iar ceilal i n-1
consumatori lucreaz în regim de sarcin nominal .
În rela ia 4.38 coeficientul de la numitorul primului termen din membrul drept se alege în
func ie de felul pornirii si anume: 2,5 pentru porniri uşoare (timpul de pornire pân la 10 s) şi
(1,8 ÷ 2) pentru porniri grele (timpul de pornire pân la 40 s).
Pentru reţelele de forţă magistrale raportate dintre curentul nominal al siguran elor fuzibile
care realizeaz protec ia In şi curentul maxim admisibil din punct de vedere termic al
conductoarelor re elei de alimentare Imax este mai mic şi anume, de regul :
≅ 1,5
In
(4.39)
I max
În cazul în care siguran ele fuzibile trebuie s realizeze protec ia la consumatori a c ror
putere este comparabil cu cea a transformatoarelor de alimentare (de exemplu transformatoare
pentru iluminat sau pentru perforatoare) curentul nominal determinat cu una din rela iile 4.31, 4.32
sau 4.38 se majoreaz cu 20 ÷ 40% . Explica ia const în faptul c trebuie s inem cont de şocul
curentului de magnetizare care are loc la cuplarea la re ea a transformatorului.
De obicei alegerea siguran elor fuzibile se realizeaz odat cu dimensionarea sec iunii
conductoarelor pe baza înc lzirii admisibile; astfel în tabelele în care pentru sec iunile
standardizate se dau valorile curen ilor maximi admisibili din punct de vedere termic, se mai dau
168
rezisten a specific şi reactan a specific precum şi curentul nominal maxim al siguran elor
fuzibile Infmax.
Dup stabilirea curentului nominal In al siguran elor fuzibile dup metodica prezentat
anterior în cazul în care aceste siguran e fuzibile reprezint unica protec ie la suprasarcini trebuie
verificat dup tabele dac siguran a rezultat din calcul este adoptat de sec iunea respectiv .
În cazul în care condi ia nu este îndeplinita suntem obliga i s m rim sec iunea
conductoarelor de alimentare pân când aceasta admite curentul nominal al siguran ei fuzibile
rezultate din calcul.
În cazul în care nu dispunem de tabele verificarea se face prin raportul dintre curentul
nominal In al siguran ei fuzibile şi curentul maxim admisibil din punct de vedere termic Imax al
conductoarelor re elei de alimentare. Acest raport trebuie s aib cel pu in valorile :
⎧0,8 pentru instalatii de iluminat ⎫
⎪ ⎪
≅ ⎨(2,5 ÷ 3) pentru racorduri spre consumatori individuali ⎬
In
Im ax ⎪ ⎪
(4.40)
⎩1,5 pentru retele de forta magistrala ⎭
În cazurile în care siguran ele fuzibile sunt destinate s asigure protec ia în medii
industriale potenţial explozive la condi iile generale de alegere a siguran elor fuzibile prezentate
anterior trebuie s se mai îndeplineasc urm toarele dou condi ii suplimentare:
- raportul dintre curentul de scurtcircuit minim din re eaua protejat (Iscmin) şi curentul
nominal al siguran ei fuzibile (In) trebuie s fie:
≥ ( 4 ÷ 7)
I sc min
(4.41)
In
- raportul dintre curentul nominal al siguran ei fuzibile (In) şi curentul maxim admisibil din
punct de vedere termic (Imax) nu trebuie s dep şeasc în nici un caz valoarea 1,5.
≤ 1,5
In
(4.42)
I max
În cazul existentei unor siguran e montate în serie trebuie verificate dup alegerea
curen ilor lor nominali selectivitatea func ionarii lor. Se consider c dou siguran e montate în
serie vor func iona selectiv dac raportul diametrelor lor are cel pu in valoarea indicat în tabel.
Dac nu dispunem de tabele se consider c dou siguran e fuzibile montate în serie vor func iona
selectiv dac raportul curen ilor lor nominali are cel pu in valoarea 2.
La un scurtcircuit trebuie s se topeasc siguran a de pe cel de-al doilea tronson şi nicidecum
siguran a de pe primul tronson. Se consider c siguran ele din figura vor lucra selectiv dac este
îndeplinit condi ia :
≥2
I n1
(4.43)
I n2
169
4.3.2. PROTEC IA CU RELEE MAXIMALE DE CURENT.
În instala iile electrice de joas tensiune o larga r spândire a primit protec ia cu relee
maximale de curent de tip electromagnetic. Aceste relee intr de regul în dotarea aparatelor de
comuta ie (contactoare şi întreruptoare). Teoretic aceste relee maximale de curent au ac ionare
instantanee (ac ioneaz f r temporizare).
Curentul de ac ionarea (Ia) a releelor maximale de curent din dotarea aparatelor de
comuta ie este reglabil între anumite limite şi anume :
a) pentru aparatele de comuta ie destinate pentru comanda şi protec ia motoarelor curentul
de ac ionare este reglabil între (4÷8) (la unele 5÷10) ⋅ Inr , unde :
Inr - reprezint curentul nominal al releului.
În literatura de specialitate curentul nominal al releului mai poart denumirea de curent de
serviciu (IS) deci se poate scrie :
Inr = IS (4.44)
b) pentru aparatele de comuta ie destinate pentru comand şi protec ia linilor electrice
curentul de ac ionare Ia este reglabil între (3÷6) (2÷4) ⋅ Inr , unde :
Inr - reprezint curentul nominal al releului sau al curentului de serviciu .
Alegerea curentului nominal al blocurilor de relee electromagnetice din dotarea aparatelor
de comuta ie se face dup o rela ie aproximativ :
Inr =IS =1,25 ⋅ Inc, unde :
Inc - curent nominal al consumatorului comandat şi protejat de aparatul de comuta ie
respectiv.
Observaţie : Se alege o valoare Inr standardizat cea mai apropiat de cea reieşit din calcul.
REGLAREA PROTECğIEI.
Curentul de ac ionare a protec iei Ia, în cazul în care aparatul de comuta ie este destinat
pentru comanda şi protec ia unui singur motor trebuie s îndeplineasc condi ia :
Ia ≥ Ip (4.45)
în care:
Ip - curentul de pornire al motorului;
În cazul în care aparatul de comuta ie comand şi protejeaz o re ea de for a magistral ,
adic o re ea care alimenteaz mai mul i consumatori, curentul de ac ionare a protec iei se alege
dup rela ia :
Ia ≥ ( Ip + ∑ Ini )max
n −1
(4.46)
i =1
170
în care:
n - num rul consumatorilor alimenta i de re eaua magistral .
În rela ia 4.46 s-a considerat c din cei n consumatori alimenta i de la re eaua magistral ,
unul singur porneşte iar ceilal i n-1 lucreaz în regim de sarcin normal .
Ini - curent nominal al consumatorului i.
În rela ia 4.46 se consider c porneşte motorul care face ca suma din membrul drept s fie
maxim (se considera c porneşte motorul care cu şocul de curent cel mai mare la demarare).
Dac aparatul de comuta ie comand şi protejeaz o re ea ce alimenteaz mai multe
motoarele ce pornesc simultan, curentul de ac ionarea a releelor maximale de curent de tip
electromagnetic trebuie s îndeplineasc condi ia :
∑ Ipi
i=n
Ia ≥ (4.47)
i =1
unde:
n - num rul motoarelor care pornesc simultan;
Ipi - curentul de pornire a motorului i.
În cazul în care aparatul de comuta ie comand şi protejeaz re elele de iluminat la reglarea
protec iei prin relee maximale de curent trebuie s se in cont de faptul c înainte de cuplarea la
re ea filamentele izolatoarelor de lumin sunt în stare rece (din acest motiv la cuplare are loc un
şoc de curent). Se disting urm toarele dou cazuri :
- pentru re ele de iluminat care utilizeaz izvoare de lumin cu incandescen trebuie
îndeplinit condi ia :
Ia ≥ 3⋅ In (4.48)
unde:
In - curentul nominal al re ele de iluminat ;
- în cazul în care a avem de-a face cu re ele care deservesc l mpi cu fluorescent curentul
de ac ionarea al releului maximal de curent Ia trebuie s îndeplineasc condi ia :
I a ≥ 1,25 ⋅ I n (4.49)
unde :
In - curent nominal al re elei de iluminat.
În cazul în care aparatul de comuta ie comand şi protejeaz transformatoare ce au puteri
comparabile cu sarcin cum sunt transformatoarele pentru iluminat şi pentru perforatoare la
reglarea protec iei prin releele maximale de curent de tip electromagnetic trebuie s inem cont şi
de şocul de curent de magnetizare ce are loc la cuplarea la re ea.
Curentul de ac ionarea Ia, în acest caz se alege dup rela ia :
171
(1,2 ÷ 1,4) ⋅ ⎛⎜ I p + ∑ I ni ⎞⎟
n
⎝ ⎠ max
Ia ≥
i =1
(4.50)
kT
unde :
- coeficientul (1,2 ÷1 ,4) ine cont de şocul curentului de magnetizare care are loc la
cuplarea la re ea.
Din n consumatori racorda i la transformator unul singur porneşte şi anume cel care face
ca suma din membrul drept s fie maxim iar ceilal i n-1 lucreaz în regim de sarcin nominal .
Ini - curent nominal al consumatorului i ;
kT - raportul de transformare al transformatorului de puteri comparabile cu sarcina care de
regul este 380/127 V.
Dup stabilirea curentului de ac ionarea Ia a releelor maximale de curent cu una din
rela iile 4.45, 4.46, 4.47, 4.48, 4.49, 4.50 normele de protec ie a muncii prev d verificarea
sensibilit ii protec iei.
Verificarea sensibilit ii protec iei se face cu rela ia :
Ia ≤
I sc min
(4.51)
1,5
unde :
Iscmin - curentul de scurtcircuit minim din re eaua protejat .
Observaţie: Dac avem de-a face cu o re ea trifazat care func ioneaz cu punctul neutru al
sistemului izolat fa de p mânt Iscmin reprezint curentul de scurtcircuit bifazat întrucât curentul
de scurtcircuit monofazat nu poate s apar .
1,5 - reprezint coeficientul de sensibilitate (ksens) definit la protec ia maximal a curentului
temporizat la liniile radiale de înalt tensiune alimentat pe la un cap t.
Întrucât curentul de ac ionare al protec iei prin relee maximale de curent de tip
electromagnetic este limitat inferior de una din condi iile 4.45÷4.50 de multe ori în practic
condi ia 4.51 nu este îndeplinit de la sine din cauza valorilor mici ale curentului de scurtcircuit .
4.3.3. PROTEC IA CU RELEE TERMICE.

Releele termice au rolul de a proteja instala iile electrice împotriva suprasarcinilor. Atunci
când curentul dep şeşte valoarea la care este reglat s ac ioneze releul, acesta produce declanşarea
întrerup torului cu o întârziere cu atât mai mic , cu cât suprasarcina este mai mare. Dependen a
dintre intensitatea curentului I şi timpul de ac ionare ta al releului termic este dat de caracteristica
sa de func ionare (figura 4.27 ,curba a).
172
Fig.4.27. a) Dependenţa între valoarea curentului şi timpul de acţionare la relee termice.

b) Dependenţa între curentul de suprasarcină şi durata sa admisibilă la utilajul protejat.
Pentru a permite adaptare unui releu pentru protec ia diverselor motoare, având curen i
nominali de valori diferite, se poate face uz de posibilitatea de a regla curentul de ac ionare I a al
releului, care în mod obişnuit este reglabil între limitele (0,6 ÷ 1) I nr la unele tipuri între
(0,8 ÷ 1,25) I nr , unde I nr este curentul nominal al releului.
Alegerea releului termic se face astfel :

- se determin curentul nominal al consumatorului sau cablului protejat ( I nc ) precum şi
curentul real de regim absorbit ( I regim ) ;
- se alege un tip de aparat cu relee termice al c rui curent nominal ( I nr ) s fie de o aşa
valoare încât curentul nominal al elementului protejat s fie cuprins în gama de reglaj, adic :
0, 6 I nr ≤ I nc ≤ 1I nr (4.52)
Observaţie: În cazul cofretelor AG-400, alegerea se va face astfel încât, curentul nominal al
elementului s fie cuprins în gama de reglaj 1I nr ≤ I nc ≤ 1, 25 I nr pentru temperaturi ale mediului
ambiant de pân la 20°C şi 0,8 I nr ≤ I nc ≤ 1I nr pentru temperaturi pân la 40°C.
Dac avem de ales între dou relee termice care corespund condi iei de mai sus în cazul
în care utilajul are o pornire uşoar şi func ionare continu se va alege releul cu I nr cel mai mic.
Reglarea releului termic pentru consumator se va face astfel :

- dup curentul nominal al acestuia în cazul când în func ionarea normal a
consumatorului sunt posibile suprasarcini şi se pune problema utiliz rii cât mai complete a
capacit ii de lucru a motorului, coeficientul de reglaj va fi :
173
K=
I nc
(4.53)
I nr
- dup curentul real absorbit, la consumatorii cu sarcin constant şi pornire uşoar . În
acest caz orice dep şire a curentului nominal provine de la o defec iune (r mânerea în dou faze,
blocarea sau deteriorarea rulmentului şi a p r ii mecanice, etc.). Acest reglaj se recomand în
special utilajelor f r supraveghere. Coeficientul de reglaj va fi :
K=
I regim
(4.54)
I nr
Pornirea consumatorilor se consider ’’uşoar ’’ dac timpul de pornire, socotit din
momentul cupl rii la re ea pân când curentul scade sub I nc este sub 2 s la curentul echivalent de
6 I nc .
În cazul când curentul de pornire mediu este p I nc în care p ≤ 6, timpul echivalent de
pornire se calculeaz cu rela ia :
t=
72
(4.55)
p2
Dac releele termice sunt cu înc lzire indirect se poate considera ca având pornire
uşoar consumatorii la care timpul de pornire este sub 5 secunde.
La utilajele cu porniri dese şi cu suprasarcini de scurt durat (transportoare, maşini de
abataj), reglajul releului termic poate fi ridicat cu maxim 50% fa de I nc , dac durata de pornire
este cel mult egal cu 2 minute şi utilajul este supravegheat.

La utilajele cu func ionare intermitent (maşini de înc rcat, maşini de perforat, haveze)
este admis func ionarea f r relee termice de protec ie la suprasarcin a motoarelor în cazul
când uzina constructoare garanteaz func ionarea f r aceast protec ie.
Reglarea releului termic pentru protec ia liniilor (cablurilor) se face dup curentul maxim
admisibil ( I nc ), iar în cazurile când sarcina nu poate dep şi o anumita valoare ( I regim ) se
recomand sc derea reglajului releului termic, cât mai aproape de aceasta.

În cazul când mai multe por iuni de cabluri legate în serie au sec iuni diferite, se admite o
singura protec ie a lor, dac aceasta este reglat dup sec iunea minim .
Pentru a putea efectua reglajul protec iei şi a aprecia eficacitatea acesteia, este necesar s
se cunoasc durata admisibil a suprasarcinilor utilajului electric protejat. Protec ia ac ioneaz
corect dac deconectarea declanşat de relee se produce înainte sau când temperatura utilajului
atinge temperatura sa admisibil . În acest scop, caracteristica de func ionare a protec iei termice -
ta =f(I) –trebuie s se reprezinte grafic printr-o curb care coincide sau este situat sub curba
ts =f(I) ce reprezint durata admisibil a suprasarcinilor (curba b din fig.4.28.)
174
Reglarea şi eficacitatea protec iei termice este condi ionat de regimul de func ionare al
utilajelor electrice (de lung durat , de scurt durat , sau intermitent ) şi de iner ia termic a
acestora.
Dup repara ii şi înlocuiri de piese sau revizii planificate la aparatele de protec ie, trebuie
s se fac verificarea bunei func ionar a releelor. Cu aceast ocazie se verific dac unele
materiale nu şi-au pierdut propriet ile (de exemplu: degradarea bimetalelor, sl birea arcurilor
etc.)
De asemenea la confec ionarea de relee noi sau înlocuirea unor piese importante
(bimetalul, arcul antagonist etc.) este obligatorie reetalonarea lor. Cu aceast ocazie vechile
marcaje de pe scala de reglaj se şterg, marcându-se noile limite ale plajei de reglaj.
Verificarea şi etalonarea în atelier a releelor termice se face pentru ambele limite de
reglaj, având în vedere condi iile din tabelul nr.4.1.
Tabelul nr.4.1.
Nr.crt. Multiplul curentului de Timpul de declanşare Observa ii
reglaj
1 1,05 x I regl S nu declanşeze în 2 ore Pornind din stare rece
2 1,20 x I regl * S nu declanşeze în cel Pornind din stare cald

mult 2 ore
3 1,50 x I regl S nu declanşeze în cel Pornind din stare cald
mult 2 minute
4 6,0 x I regl S nu declanşeze în 2 s Pornind din stare rece

la motoare cu pornire
uşoar şi în 5 s la
motoare cu pornire grea
(*) Pentru aparatele trifazate echipate cu relee termice numai pe dou faze, valoarea
curentului de la 1,20 x I regl , poate fi ridicat la 1,32 x I regl , iar releul trebuie s declanşeze în
mai pu in de 2 ore.
Prin stare rece se în elege c temperatura releelor este egal cu temperatura ambiant de
20°C ± 2°C. Prin stare cald se în elege c , temperatura de regim corespunz toare curentului
reglat ( I regl ) la o temperatur ambiant de 20°C ± 2°C.
175
Verificarea unui releu termic (revizie) se poate face în mod simplu, prin verificarea
condi iilor 1 şi 3 din tabelul nr.4.1, la ambele limite de reglaj.
Dup refacerea sau schimbarea releului termic cu altul, se verific identitatea lui cu cel
original (de fabric ) şi apoi se face verificarea func ion rii lui. Verificarea se poate face trecând
prin releele aflate în stare rece şi înseriate curentul 6 x I nr timp de 2 secunde, dup care reglajul
se aşez în aşa fel încât bimetalele s fie cât mai aproape de pozi ia de declanşare. Aceast
opera ie se face cu urm toarele scopuri :
- de a controla montajul corect al bimetalelor ;
- de a verifica dac bimetalele nu au deforma ii permanente ;
- de a verifica starea punctelor de leg tur a bimetalului, respectiv a rezisten ei de
înc lzire cu supor i şi în special locurile de sudur ale rezisten elor.
Proba se execut o singur dat asupra unui bloc de relee.
În cazul releelor termice cu înc lzire indirect (prin rezisten ) sau alimentare prin
transformator de curent, timpul de verificare la 6 I nr poate fi m rit la 5 secunde, dac bimetalul
va fi destinat unor porniri grele.

Dup stabilirea func ion rii normale a releelor (bloc relee) se trece la stabilirea limitelor
de 0,6 x I nr şi 1 x I nr , conform condi iilor din tabelul 4.1, dup care se marcheaz punctele de
reglaj determinante.
Aducerea bimetalelor în stare cald (tabelul 4.1) se poate face mai repede înc lzindu-se
cu un curent mai mare de 1,5 x I nr (de exemplu proba anterioar de 6 I nr ) pân la declanşarea
aparatului. Dup aceea se micşoreaz curentul la valoarea de 1,05 x I nr înc lzindu-se dup câtva
timp s se închid aparatul. În momentul când închiderea devine posibil , se poate considera c
releele au ajuns în stare cald .
4.3.4. PROTEC IA UNIVERSALA CU FILTRE.

4.3.4.1. PRINCIPIUL PROTEC IEI.
Cele mai frecvente defec iuni în func ionarea normal a motoarelor asincrone sunt
scurtcircuitele bifazate, întreruperile unei faze a re elei sau a înf şur rii motorului, scurtcircuitele
între spirele bobinajelor motorului, creşterea excesiv a rezisten ei de contact pe una din faze şi
asimetria întrefierului dintre stator şi rotor.
Astfel de avarii constituie regimuri de func ionare cu impedan e de faz dezechilibrate,
dând naştere unor asimetrii în sistemul tensiunilor sau a curen ilor. Aceste asimetrii sunt semne
particulare ale avariilor enumerate şi pot servi la sesizarea lor. De cele mai multe ori, chiar
176
scurtcircuitele trifazate nu sunt simetrice, datorit unor rezisten e de trecere inegale pe cele trei
faze.
Analiza asimetriilor care iau naştere în timpul avariilor arat c ele sunt mult mai pro-
nun ate în sistemul curen ilor decât în cel al tensiunilor. De asemenea, asimetria tensiunilor poate
apare nu numai în regimuri de avarie, ci chiar şi la o exploatare normal , datorit unor sarcini
dezechilibrate permanente sau accidentale (r mânerea în dou faza a unor motoare etc.) ale
circuitelor în conexiune stea f r nul, folosite în subteran pentru alimentarea la joas tensiune.
Din aceste motive, pentru sesizarea avariilor, se prefer utilizarea asimetriilor sistemului
curen ilor ceea ce conduce la o protec ie sensibil , selectiv şi universala, care reac ioneaz la un
num r mare de genuri de defec iuni.
Sesizarea regimului de avarie, înso it de o asimetrie a curen ilor, se face cu ajutorul unui
filtru pentru componenta simetric de succesiune invers (figura 4.28, reperul F).
Fig. 4.28. Schema de principiu a protecţiei universale cu filtre la un motor asincron.

Acesta las s treac prin bobina unui releu de deconectare Z R doar componenta invers
a curentului, care apare numai în cazul avariilor nesimetrice ar tate, producând ac ionarea
releului şi decuplarea motorului de la re ea, prin deschiderea contactului R din circuitul
contactorului s u K.
177
4.3.4.2. DIMENSIONAREA FILTRULUI.
Dimensionarea filtrului pentru componenta de succesiune invers a curentului se poate
face plecând de la expresia curentului I R din releu :
I R = IC − IA
ZC ZA
Z A + ZC + Z R Z A + ZC + Z R
(4.56)
în care IA şi I C sunt curen ii din fazele A şi C, iar Z A şi ZC impedan ele bra elor filtrului şi
respectiv a releului. Scriind componentele simetrice ale curen ilor, avem :
I A = I A1 + I A2 I C = aI A1 + a 2 I A 2 (4.57)
Componenta de succesiune nul nu exist c ci circuitul de alimentare este f r conductor
de nul.
Introducând rela iile (4.57) în expresia curentului din releu, se ob ine :
Z C (aI A1 + a 2 I A 2 ) + Z A ( I A1 + I A2 ) aZ C + Z A a 2 ZC + Z A
IR = − =− I A1 −
Z A + ZC + Z R Z A + ZC + Z R Z A + ZC + Z R
I A2
(4.58)
Componenta simetric de succesiune direct a curentului I A1 nu va trece prin releu dac
coeficientul termenului I A1 va fi nul ; astfel se ob in valorile impedan elor filtrului :
Z A = − aZ C = Z C e − j (π /3) (4.59)
Pentru o construc ie cât mai simpl a filtrului se adopt o impedan Z C pur chimic :
Z C = RC (4.60)
Astfel rezult pentru impedan a Z A valoarea :
Z A = RC e − (π /3) = −j
RC 3
RC
2 2 (4.61)
Se vede c impedan Z A trebuie realizat dintr-o rezisten şi o capacitate având valorile
RA = CA =
2
3ω RC
RC
2 şi (4.62)
Dac este îndeplinit condi ia (4.59), curentul din releu va fi propor ional numai cu
componenta de succesiune invers a sistemului de curen i absorbi i de motor :
Z A + a 2 ZC
IR =
Z A + ZC + Z R
I A2
(4.63)
178
4.3.4.3. PERFEC ION RILE PROTEC IEI CU FILTRE.
Schema de protec ie prezentat în figura 4.28 prezint îns unele neajunsuri. Ea nu
reac ioneaz la scurtcircuite trifazate absolut simetrice şi la "r sturnarea" motorului. În schimb,
ea poate ac iona intempestiv la cuplarea la re ea a motorului, în cazul când contactele
întreruptorului, neînchizându-se concomitent, nu las s treac curentul motorului pe una din
faze, producând asimetria sistemului trifazat de curen i.
Pentru înl turarea neajunsurilor ar tate, schema protec iei se completeaz aşa cum este
indicat pe figura 4.29.
Fig.4.29. Perfecţionările aduse schemei de principiu a protecţiei universale cu filtre.

Autotransformatorul reglabil 1 permite adaptarea schemei de protec ie, cu anumi i pa-
rametri, pentru protejarea motoarelor de puteri mult diferite. Prin reglarea sa se ob ine acelaşi
curent în bobinajele releului la valori diferite ale curen ilor diverselor motoare protejate.
Redresorul în punte 2 permite utilizarea unui releu de curent continuu, mult mai sensibil ca cele
de curent alternativ.
Pentru ca protec ia s reac ioneze şi la curen i de scurtcircuit trifazat simetric, cele dou
transformatoare de curent ce alimenteaz filtrul F se execut cu circuite magnetice cu satura ii
diferite. Astfel, chiar la valori egale, dar mari, ale curen ilor din primar, în secundarul lor se ob in
curen i diferi i, ceea ce produce asimetria necesar pentru ac ionarea protec iei
Cu scopul de a evita ac ionarea intempestiva a protec iei la asimetria posibil în cazul
pornirii motoarelor, releul ce produce deconectarea se execut cu dou înf şur ri, una de lucru 3,
iar alta de frânare 4. Cele dou înf şur ri sunt amplasate pe acelaşi circuit magnetic şi solena iile
lor (AW)3 şi (AW)4 sunt în opozi ie (începuturile înf şur rilor sunt indicate cu asteriscuri) astfel
încât solena ia rezultant AW este egal cu diferen a solena iilor celor dou înf şur ri. Deoarece
înf şurarea de lucru 3 a releului este conectat în serie cu un condensator C, la apari ia unei
asimetrii a curen ilor din circuitul protejat, curentul şi solena ia (AW)3 din aceast înf şurare
variaz în timp dup cum se arat în figura 4.30, devenind nule dup înc rcarea condensatorului.
179
Fig.4.30. Variaţia în timp a solenaţiilor înfăşurării de frânare (AW)4, a celei de lucru (AW)3 şi
a rezultantei lor (AW) la releul protecţiei universale cu filtre.
Solena ia (AW)4 a înf şur rii de frânare, din cauza caracterului inductiv al circuitului s u,
variaz dup o exponen ial . Astfel, solena ia rezultant AW a releului este nul un anumit timp t0
care depinzând de valoarea capacit ii C, se poate alege mai mare decât timpul de pornire normal a
motorului, încât releul s nu ac ioneze în aceast perioad . În schimb, dac din cauza unei de-
fec iuni, motorul nu reuşeşte s porneasc în timpul t0, sau se produce "r sturnarea" sa ce dureaz
mai mult decât t0, solena ia rezultant a releului va produce ac ionarea protec iei eu o temporizare cu
atât mai mic cu cât curentul de avarie este mai mare. Dependen a temporiz rii de valoarea curentu-
lui de avarie se explic prin aceea c la o valoare mai mare a acestuia, condensatorul C se încarc
mai repede şi t0 rezult mai mic. Datorit caracteristicii de temporizare dependente, avariile înso ite
de asimetrii mici ale curen ilor (r mânerea motoarelor pe dou faze, scurtcircuit în bobinajul unei
faze, excentricitatea rotorului fa de stator datorit uzurii lag relor etc.) sunt deconectate cu o
întârziere mare - 4 ÷ 15 s -, în schimb, scurtcircuitele între faze sunt deconectate foarte repede - 0,l
÷ 0,5 s.
Timpul de declanşare redus, în cazul scurtcircuitelor între faze se ob ine datorit elementului
de redresare cu seleniu având caracteristica neliniar 5, montat în paralel cu înf şurarea de frânare a
releului. La curen i de avarie mici, tensiunea dat de filtru, respectiv şi cea de la bornele elementului
de seleniu, este mic şi rezisten a lui este foarte mare, astfel c practic el nu influen eaz curen ii din
bobinajul releului. La o valoare mare a curentului de avarie, tensiunea aplicat elementului de
seleniu este mai ridicat şi rezisten a sa scade, m rindu-se curentul ce trece prin condensatorul C,
care se încarc repede, provocând declanşarea mai rapid a protec iei.
180
4.3.4.4. CALIT ILE PROTEC IEI CU FILTRE.
Protec ia cu filtre prezint o serie de calit i, care, la alte tipuri de protec ie, se pot realiza
doar cu scheme complicate ce nici nu sunt sensibile la toate genurile de avarie.
În primul rând, protec ia cu filtre este extrem de simpl şi robust , are gabarit redus şi
pre de cost foarte mic, pentru num rul mare de avarii la care reac ioneaz .
În al doilea rând, aceast protec ie este universal , sesizând toate felurile de regimuri
anormale de func ionare ale motoarelor asincrone, cu excep ia suprasarcinilor tehnologice
simetrice. Acest unic dezavantaj întârzie introducerea în practic pe o scar mai larg a protec iei
cu filtre.
În al treilea rând, protec ia cu filtre este deosebit de sensibil , deoarece curentul s u de
ac ionare nu este limitat inferior de curentul de pornire sau de cel de sarcin al motorului. Astfel,
curentul de ac ionare se poate alege foarte mic, ceea ce asigur sensibilitatea protec iei chiar fa
de avarii înso ite de curen i cu componente de succesiune invers de valoare mic (scurtcircuite
în înf şur rile unei faze a statorului sau asimetria întrefierului). Sensibilitatea protec iei este
limitat , doar de necesitatea de a asigura selectivitatea (neac ionarea) la asimetriile uzuale ale
tensiunilor în re ele miniere, care pot crea un curent mic de succesiune invers . Din acest motiv,
curentul de ac ionare se alege egal cu 15 ÷ 20% din curentul nominal al utilajului protejat.
În sfârşit, protec ia cu filtre se distinge printr-o selectivitate deosebit la scurtcircuitele
exterioare. Curentul din releu este cu atât mai mare şi deci temporizarea mai mic , cu cât
scurtcircuitul este mai apropiat de locul s u de amplasare. Faptul se explic prin aceea c gradul
de asimetrie al curen ilor, definit de raportul dintre componenta simetric invers şi cea direct a
sistemului de curen i, este maxim la locul scurtcircuitului şi scade pe m sur ce ne apropiem de
surs .
Protec ia cu filtre constituie una dintre solu iile moderne cele mai reuşite propuse pentru
rezolvarea problemei protec iei complexe a utilajelor electrice din exploat ri miniere.
4.3.5. PROTEC IA MINIMAL DE TENSIUNE ÎN INSTALA IILE DE JOAS

TENSIUNE.
CONSIDERAğII GENERALE.
Aceast protec ie trebuie s produc deconectarea de la re ea a consumatorului în cazul
sc derii tensiunii sub o anumit valoare (protec ie minimal de tensiune) sau în cazul dispari iei
totale a ei (protec ie de tensiune nul ).
Aceast protec ie este impus şi din normele de protec ie a muncii precum şi de
particularit ilor proceselor tehnologice.
181
De asemenea protec ia este necesar deoarece inexisten a ei ar conduce la pornirea
simultan a tuturor motoarelor iar şocul mare al curen ilor de pornire nu poate fi suportat de
re eaua întreprinderii.
SCHEME DE PRINCIPIU
Protec ia minimal de tensiune este asigurat de relee minimale de tensiune precum şi de
c tre bobinele contactoarelor care intr în dotarea aparatelor de comuta ie. Protec ia de tensiune
nul este realizata de c tre declanşatoarele electromagnetice care intr în dotarea aparatelor de
comuta ie destinate pentru comanda şi protec ia liniilor.
Dintre schemele de principiu amintim :
- schema cu contact de blocare în circuitul de comand (fig.4.31) ;
- schema cu releu de blocare la bornele motorului (fig.4.32) ;
- schema cu rezisten de şuntare a butonului de pornire (fig.4.33) ;
- schema cu surs autonom pentru crearea impulsului de pornire (fig.4.34) ;
- schema cu siguran e fuzibile în circuit de comand (fig.4.35) ;
- schema cu releu direc ional de curent (fig.4.36) ;
- schema cu releu de curent continuu montat in serie (fig.4.37) ;
- schema cu releu de curent continuu montat in paralel (fig.4.38).
Fig.4.31. Schema protecţiei minimale de tensiune, cu contact de blocare în circuitul de comandă.

La ap sarea butonului de pornire P din circuitul de comand din secundarul
transformatorului T se alimenteaz bobina releului intermediar RI. Releul intermediar va ac iona,
se va închide contactul s u normal deschis RI1 realizând alimentarea la tensiunea de linie a bobinei
contactorului K. Contactorul K atr gându-şi arm tura îşi închide contactele k1, k2, k3 din circuitul
de for realizând astfel cuplarea la re ea a motorului M. În acelaşi timp se include şi contactul k4
din circuitul de comand realizând men inerea comenzii. Contactul k4 mai poart denumirea de
contact de memorare, de autore inere sau de ocolire.
La sc derea sau la dispari ia total a tensiunii, bobina contactorului îşi elibereaz arm tura,
contactele k1, k2, k3 se deschid iar motorul este decuplat de la re ea.
La restabilirea tensiunii în re eaua de alimentare pentru o nou cuplare a motorului M la
re ea este necesar o nou comand de pornire (o nou ap sare a butonului de pornire P).
182
Fig.4.32. Schema protecţiei minimale de tensiune cu releu de blocare amplasat la bornele

motorului:
a) releu de curent; b) releu de tensiune.
La ap sarea butonului de pornire P, din secundarul transformatorului T (380/36 V) este
alimentat bobina releului intermediar RI .Releul intermediar va ac iona, contactul normal deschis
RI1 se închide realizând alimentarea bobinei contactorului K. Contactele k1, k2, k3 se închid,
motorul M fiind cuplat la re ea. În acelaşi timp se realizeaz şi alimentarea bobinei releului de
blocare RB care îşi va închide contactul RB1 din circuitul de comand realizând memorarea
comenzii. La sc derea sau la dispari ia totala a tensiunii bobina contactorului K îşi elibereaz
arm tura, contactele k1, k2, k3 din circuitul de for se deschid şi motorul M este decuplat de la
re ea. În acelaşi timp se întrerupe şi alimentarea bobinei releului de blocare RB care îşi deschide
contactul RB1 din circuitul de comand . La restabilirea tensiunii în re eaua de alimentare pentru o
nou pornire a lui M este necesar o nou comand de pornire (ap sarea lui P). În figur b releul
de blocare este un releu de tensiune fiind montat în paralel existând îns şi scheme la care RB
este conectat în serie.
Schema protec iei minimale de tensiune cu releu de blocare la bornele motorului are
dezavantajul c releul de blocare RB care este montat de regul pe corpul maşinii M, din cauza
trepida iilor poate s conduc la comenzi false.
Fig.4.33. Schema protecţiei minimale de tensiune cu rezistenţă de şuntare a contactului butonului

de pornire.
Deşi bobina releului intermediar RI este alimentat în permanen din secundarul
transformatorului T din cauza rezisten ei de şuntare R a butonului de pornire curentul din circuit
este insuficient pentru ac ionare.
183
La ap sarea butonului de pornire P rezisten a de şuntare practic este scoas din circuit, curentul
din circuitul de comand va creşte devenind suficient de mare ca releul intermediar RI s -şi atrag
armatura. Releul intermediar îşi va închide contactul RI1, bobina contactorului K va fi alimentat
la tensiunea de linie, contactele k1, k2, k3 se închid şi motorul M este cuplat la re ea. Dup
ridicarea degetului de pe butonul de pornire P curentul din circuitul de comand scade, dar r mâne
totuşi suficient de mare ca releul intermediar RI s -şi men in armatura atras .
La sc derea sau la dispari ia total a tensiunii contactorul K îşi elibereaz arm tura,
contactele k1, k2, k3 se deschid şi motorul M este decuplat de la re ea. La restabilirea tensiunii
re elei pentru o nou cuplare a lui M la re ea este necesar o nou comand de pornire.
Fig.4.34. Schema protecţiei minimale de tensiune cu sursă automată pentru crearea impulsului de
pornire.
La rotirea manetei M a inductorului I se induce în circuit un curent alternativ de
aproximativ 6 V. Prin intermediul unei pun i de redresare PR se realizeaz alimentarea în curent
continuu a bobinei releului RI1. Releul RI1 va ac iona, îşi va închide contactul normal deschis
RI11, realizând alimentarea din secundarul transformatorului T a bobinei releului intermediar RI.
Releul RI va ac iona, îşi va închide contactul RI1 realizând punerea sub tensiune a bobinei
contactorului K care atr gându-şi arm tura, contactele k1, k2, k3 se închid şi motorul M este cuplat
la re ea. În acelaşi timp intr în func iune şi transformatorul de curent TI care asigur în continuare
memorarea comenzii. Oprirea voit a motorului M se realizeaz prin butonul de oprire O.
La sc derea sau la dispari ia total a tensiunii bobina K şi elibereaz arm tura, contactele
k1, k2, k3 se deschid şi motorul M este decuplat de la re ea.
La restabilirea tensiunii re elei pentru o nou cuplare a lui M la re ea este necesara o nou
comand de pornire, adic o nou rotire a manetei M.
În nici una din schemele prezentate nu exist protec ie împotriva „pierderii comenzii”.
Dac de exemplu între conductoarele circuitului de comand din figura 4.34 apare un scurtcircuit,
are loc pornirea intempestiv a motorului M, adic are loc „pierderea comenzii”.
Din acest motiv schemele protec iilor minimale de tensiune trebuie prev zute cu protec ii
împotriva „pierderii comenzii”.
184
Scheme de acest gen sunt prev zute în figurile urm toare:
Fig.4.35. Schema protecţiei împotriva scurtcircuitelor între conductoarele circuitului de comandă

cu siguranţă fuzibilă.
În circuitul de comand este introdus siguran a fuzibila SF, rezisten a de şuntarea a
butonului de pornire R1 precum şi o rezisten a de limitare a curentului R2. În cazul în care între
conductoarele circuitului de comand apare un scurtcircuit aşa cum se observa în figur , siguran a
fuzibil SF se topeşte f când imposibil alimentarea bobinei releului intermediar RI şi deci
pornirea intempestiv a motorului M.
Fig.4.36. Schema protecţiei împotriva scurtcircuitelor între conductoarele circuitului de comandă

cu releu direcţional de curent.
În circuitul de comand este prev zut un releu direc ional de curent RD. Releul direc ional
de curent are un contact normal închis RD1 în circuitul de alimentare a bobinei contactorului K. În
mod normal prin bobina releului RD nu circul curent din cauza diodelor de D1 şi D2 montate în
opozi ie.
În cazul unui scurtcircuit între conductoarele circuitului de comand aşa cum se observ în
figura bobina releului RD va şi alimentat în curent continuu monoalternan , el va ac iona,
contactul s u RD1 din circuitul bobinei K se va deschide, f când imposibil pornirea intempestiv
a motorului M.
Fig.4.37. Schema protecţiei împotriva scurtcircuitelor în circuitul de comandă prin

utilizarea releelor de curent continuu: a) releu montat în serie
185
În circuitul de comand este prev zut releul de curent continuu RI, precum şi dioda
redresoare D1. La ap sarea lui P curentul continuu din circuitul de comand devine suficient de
mare ca releul RI s ac ioneze şi prin contactul s u RI1 care se închide, realizeaz alimentarea
bobinei contactorului K.
Contactorul K îşi atrage arm tura, contactele k1, k2, k3 se închid şi motorul M este cuplat la
re ea. În cazul unui scurtcircuit între conductoarele circuitului de comand releul RI este alimentat
în curent alternativ, el nu lucreaz f când imposibila pornirea intempestiv a motorului M.
Fig.4.38. Schema protecţiei împotriva scurtcircuitelor în circuitul de comandă prin

utilizarea releelor de curent continuu: a) releu montat în paralel
În circuitul de comand este prev zut releul de curent continuu RI montat în paralel, acest
releu este un releu de construc ie special care are impedan mare în curent alternativ.
Deşi bobina releului RI este alimentat în permanen din secundarul lui T el nu lucreaz .
În cazul ap s rii butonului de pornire P curentul continuu din circuit devine suficient pentru
ac ionarea releului, contactul RI1 se închide, bobina k este alimentat şi motorul M este cuplat la
re ea.
În cazul unui scurtcircuit între conductoarele circuitului de comand , bobina releului RI
este alimentat în curent alternativ, el nu lucreaz f când imposibil pornirea intempestiv a
motorului M.
În practic o larg aplicativitate au primit schemele cu releu de curent continuu în circuitul
de comand (montat în serie, dar de obicei în paralel) cu rezisten a de şuntare şi dioda redresoare
D1. Aceste circuite de comand pot fi realizate fie pentru comand local , fie pentru comand la
distan . De obicei rezisten a de şuntare R şi dioda D1 sunt înglobate în masa epoxidic şi sunt
amplasate chiar în postul de butoane, pornire-oprire. Ele se întâlnesc sub denumirea de circuite de
comand cu rezisten de şuntare a butonului de pornire şi diod cap de linie.
Parametrii electrici ai acestor circuite (tensiune, curent, inductan ) permit realizarea
acestor circuite în mod de protec ie siguran a intrinsec .
Un circuit sau o parte a acestuia se consider ca are modul de protec ie, siguran a intrinsec
dac atât în regim normal de func ionare dar şi în regim de avarie energia cedat mediului
186
înconjur tor (W) nu dep şeşte energia minim de aprindere Wminim a amestecului poten ial
exploziv adic tehnic îndeplineşte rela ia : W < Wminim .
De exemplu pentru amestecul de metan şi aer Wminim ≅ 0,28 mJ.
Prin îns şi principiul ei acest mod de protec ie se utilizeaz în circuitul de curent slab cum
sunt circuitele de telecomunica ii, telem sur , telecomand , telesemnalizare etc. Conductoarele
utilizate au izola ie de culoare albastr .
187
CAPITOLUL V
SECURITATEA ÎMPOTRIVA ELECTROCUT RII ÎN
INSTALA IILE ELECTRICE INDUSTRIALE.
5.1. PERICOLUL DE ELECTROCUTARE.
O particularitate a utiliz rii energiei electrice în întreprinderile industriale o constituie şi
pericolul de accidente prin electrocutare. Acest pericol apare atunci când o persoana atinge dou
puncte dintr-o instala ie electric cu diferen de poten ial. Aceasta poart numele de tensiune de
atingere (Ua). La aplicarea tensiunii de atingere, va ap rea şi un curent dat de rela ia :
I om =
Ua
(5.1)
Rom
în care: Rom-rezisten a corpului omenesc.
Rezisten a corpului omenesc este influen at de o serie de factori şi variaz în limite largi.
În calcule valoarea rezisten ei corpului omenesc se adopt în mod acoperitor ca fiind:
Rom=1000 Ω =1k Ω
La studiul pericolului de electrocutare în instala iile electrice se consider pentru curentul
periculos valoarea Iper=0,050 A. inând cont de valoarea Rom şi Iper rezult o tensiune de atingere
periculoas (Uap)
Uap= Iper ⋅ Rom= 0,050 ⋅ 1000= 50 V.
Efectele curentului electric la trecerea prin corpul omului sunt :
- fibrila ia inimii ;
- paralizia centrilor nervoşi ai aparatului respirator sau aparatului circulator ;
- traumatisme ale organelor interne ;
- como ii cerebrale ;
- arsuri şi electrometaliz ri ;
- cr p turi şi umfl turi ale pielii (semne electrice).
Fig.5.1. Curenţii prin om la care nu se produce fibrilaţia inimii.
188
Accidentele prin electrocutare difer în func ie de ramura industrial , astfel în minerit
accidentele prin electrocutare sunt mult mai mari ca num r decât în alte medii din cauza unor
particularit i dintre care :
- spa iu limitat ;
- vizibilitate redus ;
- umiditate excesiv ;
- stare de oboseal pronun at ;
- c deri si surp ri de roci care conduc la distrugerea izola iei echipamentelor electrice şi
duc la apari ia pericolelor de electrocutare ;
- tratament grosolan al echipamentelor electrice din partea personalului de deservire.
5.2. REGIMUL DE FUNC IONARE AL NEUTRULUI CA FACTOR DE

SECURITATE ÎMPOTRIVA ELECTROCUT RII.
La atingerea de c tre om a dou faze dintr-o re ea trifazat , accidentele prin electrocutare
nu depind de modul de tratare al punctului neutru al sistemului fa de p mânt (dac punctul neutru
al sistemului trifazat este izolat fa de p mânt sau este legat la p mânt).
Cele de mai sus se pot urm ri pe figura:
Fig.5.2. Pericolul de electrocutare în cazul atingerii a două faze.

La atingerea concomitent de c tre om a dou faze ale re elei trifazate, omului i se aplic
tensiunea de linie (Ul). Conform legii lui Ohm valoarea curentului ce trece prin corpul omului este
dat de rela ia :
I om =
Ul
(5.2)
Rom
Dac vom considera de exemplu cazul unei re ele de iluminat din subteran la care tensiunea
de linie are valoarea Ul = 127V valoarea curentului care trece prin corpul omului va fi :
189
= 0,127 A〉〉 I per = 0,050 A

127
I om
1000
În concluzie atingerea concomitenta a dou faze ale unei re ele trifazate într-o re ea cu
tensiunea de 127V poate fi periculoas . La atingerea concomitenta a dou faze dintr-o re ea
trifazat pericolul de electrocutare nu este influen at de modul de tratare a punctului neutru
(punctul 0) fa de p mânt. În schimb accidentele prin electrocutare la atingea de c tre om a unei
singure faze sunt influen ate în mare m sur de modul de tratare a punctului neutru “0” al
sistemului fa de p mânt. Acest lucru se poate explica pe figurile urm toare:
Fig.5.3. Pericolul de electrocutare în sistemul cu neutrul izolat.

În figura 5.3.:
U1, U2, U3 - tensiunile de faz ale sistemului trifazat ;
r1, r2, r3 - rezisten ele de izola ie ale celor trei faze fa de p mânt.
La atingerea de c tre om a unei faze a sistemului trifazat (de exemplu faza I-a, curentul se
închide pe circuitul figurat cu linie întrerupt adic prin rezisten ele de izola ie ale celorlalte dou
faze (r2, r3) fa de p mânt.
Dac rezisten ele de izola ie ale fazelor fa de p mânt au valori ridicate, la atingerea de
c tre om a unei faze valoarea curentului care circul prin corpul omului poate fi nepericuloas .
Fig.5.4. Pericolul de electrocutare în sistemul cu neutrul legat la pământ.
190
În figura 5.4.:
U1, U2, U3 - tensiunile de faz , dar punctul neutru 0 al sistemului trifazat este legat la
p mânt.
Vom nota :
rp - rezisten a circuitului care se închide prin p mânt ;
ro - rezisten a prizei de legare la p mânt a punctului neutru.
Dac omul atinge una din fazele sistemului trifazat (faza a I-a), circuitul de curent se
închide pe traseul figurat cu linie întrerupt . Valoarea curentului care trece prin corpul omului Iom
este dat de rela ia :
Iom = ≅
Uf Uf
Rom + rp + ro Rom
(5.3)
deoarece: rp + ro << Rom

În concluzie la atingerea de c tre om a unei faze din sistemul trifazat cu neutral legat la
p mânt atingerea poate fi periculoas deoarece omului i se aplic tensiunea de faz . Deci atingerea
de c tre om a unei faze din sistemul trifazat este mult mai periculoas în sistemul trifazat cu
neutral legat la p mânt (fig.5.4.) decât în sistemul trifazat cu neutral izolat (fig.5.3).
Din motivele amintite anterior normele de protec ie a muncii prev d ca în subteran unde
pericolele de accident prin electrocutare este mult mai mare decât la suprafa a s se utilizeze
sistemul trifazat cu punctul neutru izolat fa de p mânt.
În acest sistem controlul permanent al rezisten elor de izola ie ale fazelor fa de p mânt
(r1, r2, r3) şi men inerea acestora la valori ridicate pot face ca valoarea curentului care apare la
atingerea unei faze de c tre om s fie nepericuloas .
La suprafa îns unde pericolul de accident prin electrocutare este mai mic decât în
subteran se utilizeaz sistemul trifazat cu punctul neutru legat la p mânt.
Sistemul trifazat cu neutrul izolat fa de p mânt are îns dezavantajul c dac fazele
sistemului nu sunt înc rcate uniform poate s apar dezechilibrul acestuia şi deci disimetria
tensiunii de faz . Acest lucru nu este posibil în sistemul trifazat cu punctul neutru legat la p mânt
deoarece acesta are întotdeauna poten ialul p mântului, adic zero.
191
5.3. ANALIZA ŞI COMBATEREA PERICOLULUI DE ELECTROCUTARE ÎN
RE ELELE TRIFAZATE CU PUNCTUL NEUTRU IZOLAT FA DE
P MÂNT.
În cazul general cele trei faze ale unei re ele trifazate cu punctul neutru izolat fa de
p mânt sunt izolate fa de p mânt prin admitan ele y1, y2, y3 ale fazelor fa de p mânt care la
rândul lor sunt formate din conductan ele g1, g2, g3 precum şi din capacit ile fazelor fa de
p mânt C10, C20, C30 uniform repartizate de-a lungul acestora
Acest lucru este ilustrat în figura urm toare :
Fig.5.5. Determinarea curentului ce trece prin corpul omenesc la atingerea unei faze a sistemului
trifazat cu neutrul izolat.
Conductan ele de izola ie ale fazelor fa de p mânt sunt date de rela iile :
g1 = ; g2 = ; g3 =
1 1 1
(5.4)
r1 r2 r3
în care :
r1, r2, r3 - rezisten ele de izola ie ale fazelor fa de p mânt.
Dac capacit ile fazelor fa de p mânt sunt uniform distribuite de-a lungul fazelor şi
egale intre ele adic avem:
C10=C20=C30=C0 (5.5)
Fig.5.6. Capacităţile între faze şi faţă de pământ la un cablu electric.
192
Se demonstreaz c la atingerea de c tre om a unei faze din sistemul trifazat, valoarea
[ ]
curentului care trece prin corpul omului este dat de rela ia :
3 ⋅ U f ⋅ Gom 3( g 2 + g 3 ) + 2 3ωC 0 + ( g 2 − g 3 )
I om = ⋅
(g1 + g 2 + g 3 + Gom )2 + 9ω 2 C 02
2 2
(5.6)
2
Uf - tensiune de faz ;
ω - pulsa ie ;
Gom - reprezint conduc ia omului şi este data de rela ia :
Gom =
1
(5.7)
Rom
În rela ia 5.6 s-a considerat c muncitorul atinge prima faza a sistemului trifazat.
La analiza pericolului de electrocutare în re elele trifazate cu neutrul izolat fa de p mânt
se disting urm toarele patru cazuri:
a) Cazul re elelor trifazate de înalt tensiune.
Valoarea curentului ce trece prin corpul omului se ob ine particularizând în rela ia 5.6 condi iile :
g1 = g 2 = g 3 = 0
r1 = r2 = r3 = ∞
C0 ≠ 0
b) Cazul re elelor de joas tensiune lungi (peste 1 pân la 2 Km), valoarea curentului care
trece prin corpul omului la atingerea unei faze se ob ine particularizând în rela ia 5.6 condi iile :
g1 = g 2 = g 3 = g
r1 = r2 = r3 = r
C0 ≠ 0
c) Cazul re elelor de joas tensiune scurte la care valoarea curentului care trece prin corpul
omului la atingerea unei faze se ob ine particularizând în rela ia 5.6 condi iile :
g1 = g 2 = g 3 = g
r1 = r2 = r3 = r
C0 = 0
d) Cazul re elelor de joas tensiune scurte dar la care rezisten a de izola ie ale fazelor fa
de p mânt sunt diferite între ele, valoarea curentului care trece prin corpul omului se ob ine
particularizând în rela ia 5.6 condi iile :
g1 ≠ g 2 ≠ g 3
r1 ≠ r2 ≠ r3
193
C0 = 0
a)Vom avea :
3 ⋅U f ⋅ Gom 4 ⋅ 3 ⋅ ω 2 ⋅ C 02 3 ⋅ U f ⋅ Gom ⋅ ω ⋅ C 0 3 ⋅ U f ⋅ ω ⋅ C0
I om = = =
Gom + 9 ⋅ ω ⋅ C 0 9 ⋅ ω 2 ⋅ C 02 1 + (3 ⋅ ω ⋅ C 0 ⋅ Rom )
(5.8)
Gom 1 +
2 2 2
2 2
2
Gom
Efectuând câteva calcule cu rela ia 5.8 se ajunge la concluzia c valoarea curentului care
trece prin corpul omului la atingerea unei faze este influen at în mare m sur în mod negativ de
valoarea tensiunii de faz precum şi de capacitatea C0 a fazelor fa de p mânt. Dac vom
considera de exemplu o re ea cu tensiune de 6 kV şi vom lua capacitatea fazelor fa de p mânt
C 0 = 1μF pentru valoarea curentului care trece prin corpul omului se ob ine :
Iom ≅ 2,36 A >> Iper = 0, 050 A

În concluzie într-o re ea trifazat de înalt tensiune cu neutrul izolat fa de p mânt la
atingerea unei faze chiar dac rezisten ele de izola ie r1, r2, r3 sunt infinit de mari, atingerea este
periculoas . Singurul mijloc de protec ie este evitarea contactului cu re eaua.
b)
3 ⋅U f ⋅ Gom 3⋅ 4⋅ g 2 + 4⋅ 3⋅ω2 ⋅ C02 9⋅ g 2 + 9⋅ω2 ⋅ C02
I om = = =
(3⋅ g + Gom )2 + 9⋅ω2 ⋅ C02
Uf
2 Rom 9⋅ g 2 + 6⋅ g ⋅ Gom + Gom
2
+ 9⋅ω2 ⋅ C02
= = = =
Uf Uf Uf
9⋅ g 2 + 6⋅ g ⋅ Gom + Gom + 9⋅ω2 ⋅ C02 6⋅ g ⋅ Gom + Gom
Rom 1+ + 2
2 2
6 1
9⋅ g 2 + 9⋅ω2 ⋅ C02 9⋅ g 2 + 9⋅ω2 ⋅ C02 r ⋅ Rom Rom
1+
Rom
+ 9⋅ω2 ⋅ C02
Rom
9
r2
= =
Uf Uf
6⋅ Rom + r 6⋅ r ⋅ Rom + r 2
( )
Rom 1+
r ⋅ Rom 9⋅ Rom 1+ r 2 ⋅ω2 ⋅ C02
Rom 1+
2 2
9 + 9⋅ r ⋅ω ⋅ C
2 2 2 (5.9)
0
r2
Dac vom efectua câteva calcule cu rela ia 5.9 se constat c un efect negativ din punct de
vedere a electrocut rii la atingerea de c tre om a unei singure faze o are capacitatea C0 a re elei.
Pentru a înl tura acest dezavantaj se pune problema reducerii capacita ii re elei fa de p mânt prin
una din metodele prezentate în cazul precedent şi anume scurtarea lungimii re elei.
194
c)
3 ⋅ U f ⋅ Gom 3⋅ 4 ⋅ g 2 3 ⋅ U f ⋅ Gom ⋅ g 3 ⋅U f
I om = = = =
2 (3g + Gom ) 2
3 g + Gom ⎛3
Rom ⋅ r ⋅ ⎜⎜ +
1 ⎞
⎟⎟
⎝ r Rom ⎠
3 ⋅U f 3 ⋅U f
(5.10)
= = =
Uf
⎛ 3 ⋅ Rom + r ⎞ 3Rom + r
Rom ⋅ r ⎜⎜ ⎟⎟ Rom +
r
⎝ Rom ⋅ r ⎠ 3
În cazul re elelor trifazate cu neutrul izolat fa de p mânt dar de lungime redus valoarea
curentului care trece prin corpul omului la atingerea unei faze este influen at aşa cum se observ
din rela ia 5.10 de tensiunea de faz Uf precum şi de valoarea rezisten ei de izola ie r ale fazelor
fa de p mânt.
Dac vom men ine rezisten a de izola ie r ale fazelor fa de p mânt la valori ridicate la
atingerea de c tre om a unei faze din sistemul trifazat curentul poate fi nepericulos. Controlul
rezisten ei de izola ie şi protec ie contra punerilor la p mânt în re elele de joas tensiune scurte se
realizeaz cu ajutorul releelor de protec ie întâlnite în literatura de specialitate sub denumirea de
relee de scurgere.
Dac în rela ia (5.10) vom considera pentru valoarea curentului care trece prin corpul
omului la atingerea unei faze, valoarea sa periculoasa (Iom =Iper) se poate determina valoarea
minima a rezisten ei de izola ie (r = rminim) pân la care se asigur protec ia contra electrocut rii.
Vom avea:
I per =
Uf
Rom +
rmin
3
I per ⋅ Rom + I per ⋅ =U f
rmin
3 ⋅ I per ⋅ Rom + I per ⋅ rmin = 3 ⋅ U f

3
(5.11)
I per ⋅ rmin = 3 ⋅ U f − 3 ⋅ I per ⋅ Rom
3 ⋅ U f − 3 ⋅ I per ⋅ Rom ⎛Uf ⎞
rmin = = 3⎜ − Rom ⎟
⎜I ⎟
I per ⎝ per ⎠
Dac în rela ia (5.11) vom lua o re ea de tensiune de faz Uf = 220V, şi inând cont de
valoarea curentului periculos Iper precum şi de rezisten a corpului omenesc se ob ine :
− 1000 ⎟ = 3 ⋅ (4400 − 1000 ) = 3 ⋅ 3400 = 10200Ω

⎛ 220 ⎞
rmin = 3 ⋅ ⎜
⎝ 0,05 ⎠
În concluzie rezisten a minim a rezisten ei de izola ie ale fazelor fa de p mânt la care
releele de scurgere trebuie s produc deconectarea de la re ea este circa 10kΩ .
195
d)
3 ⋅ U f ⋅ Gom 3 ⋅ g 22 + 6 ⋅ g 2 ⋅ g 3 + 3 ⋅ g 32 + g 22 − 2 ⋅ g 2 ⋅ g 3 + g 32
I om = =
2 (g1 + g 2 + g 3 + Gom )2
+ + 2
1 1 1
3 ⋅ U f ⋅ Gom 4 ⋅ g + 4 ⋅ g2 ⋅ g3 + 4 ⋅ g 3 ⋅U f r2 ⋅ r3 r3
= = ⋅ 2 =
(g1 + g 2 + g 3 + Gom )2
2 2 2
2 3
r
+ + +
2 Rom 1 1 1 1
r1 r2 r3 Rom
r32 + r2 ⋅ r3 + r22
(5.12)
3 ⋅U f r22 ⋅ r32
= ⋅ =
r2 ⋅ r3 ⋅ Rom + r1 ⋅ r3 ⋅ Rom + r1 ⋅ r2 ⋅ Rom + r1 ⋅ r2 ⋅ r3
r1 ⋅ r2 ⋅ r3 ⋅ Rom
Rom
3 ⋅ U f ⋅ r1 ⋅ r22 + r2 ⋅ r3 + r32
=
Rom ⋅ (r2 ⋅ r3 + r1 ⋅ r3 + r1 ⋅ r2 ) + r1 ⋅ r2 ⋅ r3
Se observ din rela ia (5.12) ca valoarea curentului care trece prin corpul omului depinde
de tensiunea de faza Uf şi de valoarea rezisten ei de izola ie ale fazelor fa de p mânt care sunt
diferite între ele (r1 ≠ r 2 ≠ r 3) .
Acest caz are un subcaz particular şi anume: dac un muncitor atinge una din fazele
sistemului trifazat şi în acelaşi timp o alt faz este pus la p mânt valoarea curentului care trece
prin corpul omului (Iom) se ob ine din rela ia (5.12) punând condi iile:
r1 =r 3 = r
r2 = 0
Într-o figur sistemul se prezint astfel :
u3
u2
O
u1
Rom
I om
Fig.5.7. Sistem trifazat în care muncitorul atinge faza I iar faza II este pusă la pământ.
3 ⋅U f ⋅ r ⋅ r 2 3 ⋅U f
I om = =
Rom ⋅ r 2
(5.13)
Rom
196
Din rela ia (5.13) se observ c în cazul studiat omului i se aplic tensiunea de linie (Ul)
care este întotdeauna o atingere periculoas .
5.3.1. M SURI DE PROTEC IE CONTRA ELECTROCUT RII.

Pentru combaterea pericolelor de electrocutare în instala iile electrice se iau o serie de
m suri de protec ie dintre care amintim :
- asigurarea inaccesibilit ii p r ilor aflate sub tensiune prin montarea lor la în l ime. Astfel
de exemplu firul de contact de la trac iunea electric cu troleu se amplaseaz la o în l ime de cel
pu in 1.8 - 2 metri fa de coroana şinei de cale ferat .
-respectarea normelor generale de protec ie a muncii şi anume : a
covoarelor electroizolante, a echipamentelor individuale de protec ie (m nuşi, cizme, galoşi de
cauciuc, c şti de protec ie) precum şi utilizarea tijelor de manevr electroizolante pentru manevrele
din sta ii ;
- închiderea echipamentelor electrice în carcase care s fie prev zute cu blocaje electrice,
mecanice sau electromecanice care s nu permit deschiderea echipamentului sub tensiune, dar
nici punerea sub tensiune cu capacul deschis;
- izolarea chiar a par ilor care în mod normal nu sunt sub tensiune , dar în mod accidental
sau prin distrugerea izola iei pot ajunge sub tensiune, cum sunt de exemplu mânerele de la partea
posterioar a perforatoarelor electrice;
- utilizarea tensiunii reduse în instala iile cu pericol sporit de electrocutare astfel: cel mult
127V în instala iile de iluminat din subteran, cel mult 36 V în instala iile de telecomand ,
telem sur , telecomunica ii,automatizare etc.
- existen a unui control permanent a valorilor rezisten ei de izola ie ale fazelor fa de
p mânt atât în re elele de joas tensiune cât şi în re elele de înalt tensiune. Acest control
permanent se realizeaz cu ajutorul releelor de control a rezisten ei de izola ie şi de protec ie
contra punerilor la p mânt denumite şi relee de scurgere ;
- legarea la p mânt a tuturor p r ilor metalice ale instala iilor electrice care în mod normal
nu sunt sub tensiune dar în mod accidental prin distrugerea izola iei pot ajunge sub tensiune.
197
5.4. LEGAREA LA P MANT DE PROTEC IE.
Toate p r ile metalice ce pot ajunge sub tensiune în mod accidental sunt legate la p mânt
prin intermediul unor prize de legare la p mânt. Astfel se leag la p mânt carcasele metalice ale
aparatelor de comuta ie,carcasele metalice ale maşinilor electrice, carcasele metalice ale celulelor
de distribu ie, şasiurile metalice ale transformatoarelor de putere, arm tura metalic a cablurilor
armate, manşoanele metalice de îmbinare ale cablurilor şinele de cale ferat , tuburile de aeraj,
ramele metalice ale tablourilor de distribu ie, etc. Leg turile dintre partea metalica şi priza de
legare la p mânt se face de regula printr-un conductor li at şi neizolat cu sec iune minim impusa
de normele în vigoare.
Se consider de exemplu un motor electric M alimentat la o re ea trifazat care
func ioneaz cu neutru izolat fa de p mânt, carcasa metalic a acestuia fiind legat la p mânt
prin intermediul unei prize de legare la p mânt. S-a presupus c în re eaua de alimentare a
motorului apare un defect de izola ie aşa cum se observ în figura :
Fig.5.8. Principiul legării la pământ de protecţie

U1, U2, U3 - tensiuni de faz ;
r1, r2, r3 – rezisten e de izola ie ale fazelor fa de p mânt.
Carcasa metalic a motorului este legat la p mânt prin intermediul prizei de legare la
p mânt care are valoarea rp, în mod normal o persoan aflat în apropierea motorului poate
atinge f r nici un pericol carcasa motorului M chiar dac acesta func ioneaz .
Dac îns una din faze (exemplu faza 1) îşi distruge izola ia, apare un curent de defect.
Valoarea curentului de defect este dat de o rela ie asem n toare cu valoarea curentului care
trece prin om când atinge un sistem trifazat cu neutrul izolat de joas tensiune sub 1 km (lungime
redus ).
Id =
Uf
Rd +
(5.14)
r
3
unde :
Uf - tensiunea de faz ;
198
Rd - rezisten a de defect ;
r - rezisten a de izola ie a fazelor fa de p mânt.
Rezisten a de defect Rd este format din rezisten a prizei de legare la p mânt rp şi
rezisten a corpului omenesc Rom conectate în paralel.
Id
I d − I om I om
rP Rom
Fig.5.9. Legarea în paralel a rezistenţei prizei de legare la pământ şi rezistenţa corpului

omenesc
Rom - rezisten a omului ;
Iom - valoarea curentului care trece prin corpul omenesc.
I om ⋅ Rom = (I d − I om ) ⋅ rp
Cele dou ramuri fiind conectate în paralel putem scrie :
I om ⋅ Rom = I d ⋅ rp − I om ⋅ rp
I om ⋅ Rom + I om ⋅ rp = I d ⋅ rp
I om ⋅ (R om + rp ) = I d ⋅ rp
(5.15)
rezult :
I om = I d ⋅ ⇒ I om = ⋅
rp Uf rp
Rom + rp r Rom + rp
Rd +
(5.16)
3
Rezisten a de defect este de fapt rezisten a echivalenta a celor dou rezisten e legate în
paralel deci putem scrie :
Rom ⋅ rp
Rd =
Rom + rp
(5.17)
În concluzie valoarea curentului ce trece prin corpul omenesc este:
199
I om = ⋅ = ⋅ =
Uf rp Uf
Rom ⋅ rp 3 ⋅ Rom ⋅ rp + r ⋅ Rom + r ⋅ rp Rom + rp
1
r Rom + rp
3(Rom + rp )
+
Rom + rp 3 rp
r ⋅ (Rom + rp )
(5.18)
= =
Uf Uf
3 ⋅ Rom ⋅ rp + r ⋅ Rom + r ⋅ rp
I om
Rom +
3 ⋅ rp 3 ⋅ rp
Cunoscând valoarea curentului ce trece prin corpul omenesc putem calcula tensiunea de
atingere Ua. Este dat de rela ia :
U f ⋅ Rom
r ⋅ (Rom + rp )
U a = I om ⋅ Rom = (5.19)
+
3 ⋅ rp
Rom
Având în vedere c normele de protec ia muncii prev d rezisten a circuitului de legare la

p mânt în punctul cel mai îndep rtat s nu dep şeasc în subteran valori 2 Ω iar la suprafa 4 Ω
se poate face aproxima ia :
Rom + rp ≅ Rom (5.20)
Atunci tensiunea de atingere devine :

3 ⋅U f
Ua = =
Uf
1+ 3+
(5.21)
r r
3 ⋅ rp rp
Dac consider m în rela ia de mai sus c tensiunea de atingere are valoarea nepericuloas
se poate determina rezisten a prizei de legare la p mânt pân la care se realizeaz protec ia
împotriva electrocut rii :
3 ⋅U f
U anep = ⇒ 3 ⋅ U anep + ⋅ U anep = 3 ⋅ U f
r
3+
r rp
rp
3 ⋅ rp ⋅ U anep + r ⋅ U anep = 3 ⋅ rp ⋅ U f
r ⋅ U anep = 3 ⋅ rp ⋅ U f − 3 ⋅ rp ⋅ U anep (5.22)
r ⋅ U anep
3 ⋅ (U f − U anep )
rp ≤
rp ≤
r
⎛ Uf ⎞
3⎜ − 1⎟
⎜U ⎟
⎝ anep ⎠
Aceast rela ie ne permite s stabilim valoarea maxim a prizei de legare la p mânt pân
la care legarea la p mânt de protec ie asigur protec ia împotriva electrocut rii. Astfel dac
consider m o re ea de tensiune de 380V şi tensiunea de atingere nepericuloas de 40V, iar pentru
rezisten a prizei de legare la p mânt rp = 2 Ω se ob ine o rezisten de izola ie :
200
⎛ Uf ⎞
− 1⎟ = 6 ⋅ (9,5 − 1) = 6 ⋅ 8,5 = 51Ω
⎛ 380 ⎞
r = 3 ⋅ rp ⋅ ⎜ − 1⎟ = 3 ⋅ 2 ⋅ ⎜
⎜U ⎟ ⎝ ⎠
⎝ anep ⎠ 40
Aceast valoare este de aproximativ dou sute de ori mai mic decât valoarea rezisten ei
de izola ie ale fazelor fa de p mânt a re elelor de joas tensiune.
5.5. PERICOLUL TENSIUNII DE PAS ŞI DE ATINGERE ŞI COMBATEREA

LOR.
Toate p r ile metalice ale instala iilor electrice care în mod normal nu sunt sub tensiune dar
accidental prin distrugerea izola iei pot s ajung sub tensiune se leag la p mânt prin intermediul
unor prize de legare la p mânt.
Prizele de legare la p mânt se clasific astfel:
- prize artificiale;
- prize naturale.
Prizele artificiale dup forma lor pot fi sub form de plac din o el zincat, sub form de
eav , platband metalic sau conductor circular.
Prizele naturale pot fi din conducte de ap sau lichide neinflamabile, din şine de cale ferat ,
etc.
Prizele de legare la p mânt mai pot fi:
- singulare;
- multiple.
De obicei în mai multe cazuri o singur priz (priz singular ) nu are rezisten a electric
minim impus de norme. Din acest motiv la realizarea instala iilor de legare la p mânt se
procedeaz la interconectarea mai multor prize singulare, realizându-se astfel o priz multipl
(fiind vorba de o legare în paralel , rezisten a echivalent se micşoreaz ). Prizele de legare la
p mânt mai pot fi:
- prize principale;
- prize secundare.
La realizarea re elei generale de legare la p mânt a unei exploat ri miniere subterane în
afara prizelor secundare se prev d şi dou prize principale amplasate de regul una în bazinul de
colectare a apelor de la sta ia principal de pompe, iar cealalt în jompul pu ului.
Se prev d dou prize principale pentru ca în cazul scoaterii din func iune a uneia, s
r mân cealalt (periodic trebuie s se efectueze cur irea bazinului de colectare a apelor şi a
jompului).
201
Indiferent de forma prizei de legare la p mânt ea poate fi înlocuit printr-o priz
echivalent de form emisferic de aceeaşi rezisten .
S consider m o priz echivalent de form emisferic care este introdus în sol şi care este
parcurs de curentul I ca în figur :
Fig.5.10. Distribuţia tensiunii în jurul prizei de pământ

Pentru a determina modul de distribu ie a poten ialului electric a punctelor din sol din jurul
prizei de legare la p mânt la distan a x de priz vom considera un element infinitezimal de sol de
grosime dx ca în figur .
Curentul I parcurgând elementul infinitezimal va produce o c dere infinitezimal de
tensiune dU, dat de rela ia:
dU = I ⋅ dR (5.23)
unde:
dR – rezisten a electric a elementului infinitezimal de sol considerat.
inând cont de formula rezisten ei electrice de la electrotehnic rela ia precedent devine:
I ⋅ ρ ⋅ dx
dU =
2 ⋅π ⋅ x2
(5.24)
unde:
ρ - rezistivitatea solului.
Pentru e determina curba de distribu ie a poten ialului în jurul prizei vom ine cont de
defini ia acestuia şi va trebui s determin m integrala:
I ⋅ ρ ⋅ dx
U x = ∫ dU = ∫
∞ ∞
2 ⋅π ⋅ x2
(5.25)
x x
unde:
Ux – valoarea poten ialului la distan a x de priz .
I ⋅ ρ dx I ⋅ ρ I ⋅ρ I ⋅ρ 1
⋅∫ 2 = ⋅ ∫ x − 2 dx =
∞ ∞ ∞
Ux = ⋅− = ⋅
2 ⋅π x x 2 ⋅π x 2 ⋅π 2 ⋅π x
1
x x
202
I ⋅ρ
Ux ⋅ x = = const.
2 ⋅π
(5.26)
Rela ia de mai sus reprezint ecua ia unei hiperbole.

inând cont de acest lucru vom putea reprezenta varia ia poten ialului punctelor din sol din
jurul prizei care are forma curbei 1 din figur :
U p = I ⋅ rp (5.27)
unde:
rp – rezisten a electric a prizei.
Se observ din figur c poten ialul punctelor din sol scade odat cu distan a fa de priz ,
teoretic poten ialul este nul la distan a x = ∞ , iar practic la o distan de 20-25 m el este suficient
de mic pentru a se considera nul.
Dac un muncitor se g seşte în apropierea prizei la o distan x de priz şi cu un obiect bun
conduc tor de electricitate atinge priza de legare la p mânt el va fi supus unei tensiuni de atingere
Ua ca în figur .
U a = U p − U x = f (x )
Tensiunea de atingere este dat de rela ia:
(5.28)
unde:
Ux – poten ialul la distan a x de priz .
inând cont de rela ia anterioar se poate trasa curba de varia ie a tensiunii de atingere care
are forma curbei 2 din figur . Tensiunea de atingere creşte odat cu distan a fa de priz .
Dac un muncitor se afl în apropierea prizei şi face un pas, el va fi supus unei diferen e de
poten ial denumit tensiune de pas Upas ca în figur .
Tensiunea de pas este cu atât mai mare cu cât pasul este mai mare şi cu cât muncitorul este
mai aproape de priz unde panta curbei 1 este mai mare. Pericolul tensiunii de atingere şi a
tensiunii de pas apare de obicei la executarea instala iilor de legare la p mânt în circuitele de înalt
tensiune. (re elele de legare la p mânt a sta iilor şi substa iilor de transformare şi a posturilor de
transformare).
Pentru combaterea tensiunii de pas şi de atingere sunt dou metode şi anume:
a) Pentru combaterea tensiunii de atingere şi a tensiunii de pas se procedeaz la
introducerea în sol a unor bare metalice B care au ca efect aplatizarea curbei de distribu ie a
poten ialului în jurul prizei de legare la p mânt. Acest lucru este ilustrat în figura urm toare :
203
Fig.5.11. Micşorarea tensiunii de pas a unei prize de pământ prin bare metalice îngropate în
pământ
În figur barele metalice B sunt reprezentate în sec iune. Barele metalice au rezisten
foarte mica, practic nul , astfel c prin introducerea acestora în sol curba de distribu ie a
poten ialului Ux din jurul prizei P se aplatizeaz modificându-se de la formula 1 la formula 2. În
acest fel şi tensiunea de pas se modifica de la U pas
/ //
la U pas //
( U pas 〈U pas
/
) astfel c ea poate deveni
nepericuloas .
b) Pericolul tensiunii de atingere şi a tensiunii de pas apare de regula în instala iile de
legare la p mânt din circuitul de înalt tensiune. Pentru reducerea tensiunii de atingere şi de pas la
executarea instala iei de legare la p mânt din circuitul de înalt tensiune se procedeaz la
interconectarea mai multor electrozi E sub forma unui contur închis. Acest lucru este ilustrat în
figur :
Fig.5.12. Reducerea tensiunilor de atingere şi de pas printr-un contur de legare multiplă la

pământ
La realizarea instala iei de legare la p mânt în circuitele de înalt tensiune electrozii E sunt
interconecta i sub forma unui contur închis. În acest fel curbele individuale de varia ie a
204
poten ialului în jurul prizei reprezentate în sec iunea I-I’ cu linie sub ire se compun între ele
ob inându-se o curb rezultant mult mai aplatizat şi anume curba trasat cu o linie groasa. În
acest fel tensiunea de atingere şi de pas poate deveni periculoas .
5.6. CONTROLUL REZISTEN ELOR DE IZOLA IE ŞI PROTEC IA CONTRA

PUNERILOR LA P MÂNT ÎN RE ELELE TRIFAZATE CE FUNC IONEAZ
CU NEUTRUL IZOLAT FA DE P MÂNT.
La analiza şi combaterea pericolului de electrocutare în re elele trifazate ce func ioneaz cu
neutrul izolat fa de p mânt s-au studiat patru cazuri :
- re elele de înalt tensiune ;
- re elele de joas tensiune lungi (peste 1-2 Km) ;
- re elele de joas tensiune scurte ;
- re elele de joas tensiune scurte cu rezisten e de izola ie r1 ≠ r2 ≠ r3 .
5.6.1. CONTROLUL REZISTEN ELOR DE IZOLA IE ŞI PROTEC IA

CONTRA PUNERILOR LA P MÂNT ÎN INSTALA IILE ELECTRICE DE
JOAS TENSIUNE.
Cele trei rezisten e de izola ie r1, r2, r3 ale fazelor fa de p mânt într-o re ea trifazat care
func ioneaz cu neutrul izolat pot fi considerate ca un consumator trifazat conectat în stea având
drept punct neutru p mântul, aşa cum se observa în figur :
U3
U2
O
U1
R1 R2 R3
Fig.5.13. Rezistenţele de izolaţie ale fazelor faţă de pământ într-un sistem trifazat cu neutrul izolat
În absen a defectelor de izola ie sau a punerilor la p mânt sistemul trifazat de tensiuni este
un sistem simetric şi echilibrat. Diagramele tensiunilor de faz şi a tensiunilor de linie arat ca în
figur :
205
U1
U 31 O U 12
U 3
U2
3 2
U 23
Fig.5.14. Diagrama tensiunilor de fază şi de linie
U1, U2, U3 - tensiuni de faz ;
U12, U23, U31- tensiuni de linie.(în modul acestea sunt de 3 ori mai mari decât tensiunea de
faz ).
Sistemul trifazat fiind simetric şi echilibrat, punctul neutru 0 se afl în centrul triunghiului
echilateral. Dac însa de exemplu pe una din faze (faza 1) apare un defect de izola ie, punctul 0 se
mut undeva pe direc ia 0 → 1 în 0’, astfel c sistemul se dezechilibreaz . Diagrama tensiunilor de
faz şi de linie arat ca în figura :
Fig.5.15.b) Variaţia tensiunilor de fază a sistemului trifazat cu neutrul izolat la un defect de

izolaţie pe faza 1
Dac defectul de izola ie a ap rut pe faza 1 tensiunile de faz devin U 1' , U 2' , U 3' dar
tensiunile de linie r mân neschimbate, U12, U23, U31. Punctul neutru al sistemului mutându-se pe
direc ia 1 în 0‘ va apare tensiunea de deplasare a punctului neutru, adic tensiunea U0. Dac faza 1
a sistemului trifazat este pus net la p mânt (r1=0) atunci punctul neutru al sistemului punctul 0 se
muta în punctul 1. În acest caz tensiunea pe faza 1 a sistemului trifazat este nula (U1=0), iar
tensiunea pe celelalte dou faze ( U 2' ,U '3 ) cresc de 3 ori devenind tensiuni de linie ca în figura:
206
Fig.5.15.a) Variaţia tensiunilor de fază a sistemului trifazat cu neutrul izolat când faza 1
este pusă net la pământ
În cazul general când defectele de izola ie apar simultan pe toate fazele sistemului trifazat,
punctul neutru al sistemului (punctul 0) se muta undeva în interiorul triunghiului echilateral iar
diagrama tensiunilor de faz şi de linie arat ca în figura 5.15.b.
Tensiunile de faz vor fi în acest caz U 1' , U 2' , U 3' , tensiunea de deplasare va fi U0 iar
tensiunile de linie r mân neschimbate. În concluzie disimetria tensiunilor de faz poate constitui
un indiciu a defectelor de izola ie şi a punerilor la p mânt.
Controlul rezisten ei de izola ie şi protec ie contra punerilor la p mânt în instala iile de
joas tensiune se poate realiza pe baza a dou principii şi anume :
a) disimetria tensiunilor de faz ;
b) suprapunerea unui curent operativ (continuu sau alternativ de înalt frecvent ), peste
curentul de lucru al instala iei.
a) Bazat pe disimetria tensiunilor de faz exist scheme de control permanent a rezisten ei
de izola ie ale fazelor fat de p mânt şi de protec ie contra punerilor la p mânt. Dintre acestea se
amintesc:
- prin utilizarea a trei voltmetre V conectate în stea prin intermediul unui buton cu revenire
P se ob ine schema de control a rezisten ei de izola ie şi de sesizare a punerilor la p mânt
reprezentate în figura :
Fig.5.16. Controlul rezistenţei de izolaţie a punerilor la pământ cu trei voltmetre montate în stea.
207
În absen a defectelor de izola ie sau a punerilor la p mânt la ap sarea butonului cu revenire
P voltmetrele V vor indica tensiuni de faz egale între ele în modul (de exemplu într-o re ea de
380V, vor indica 220V).
În cazul în care una din faze este pusa la p mânt (de exemplu faza 1) la ap sarea
butonului cu revenire P, voltmetrul de pe faza avariat va indica tensiune nul iar celelalte dou
voltmetre de pe fazele neavariate vor indica tensiune de linie (într-o re ea de 380 V vor indica
380V).
Dac defectele de izola ie apar simultan pe toate fazele la ap sarea lui P cele trei
voltmetre vor indica tensiuni de faz inegale între ele. Deoarece voltmetrele de tablou au
rezisten a interna de câteva sute de Ω /V adic cu mult mai mic decât valorile rezisten ei de
izola ie ale fazelor fa de p mânt în schema trebuie introdus butonul cu revenire P (în caz
contrar în permanen ar sc dea rezisten a de izola ie ale fazelor fa de p mânt).
- prin utilizarea unor izvoare de lumin cu incandescen (becuri) se poate realiza
urm toarea schem de control a rezisten ei de izola ie şi de sesizare a punerilor la p mânt;
Fig.5.17. Controlul punerilor la pământ şi a rezistenţei de izolaţie cu lămpi cu incandescenţă

montate în stea.
La ap sarea butonului cu revenire P izvorul de lumina cu incandescen (becurile) prin
fluxul luminos emis vor indica starea rezisten ei de izola ie ale fazelor fa de p mânt şi vor
putea sesiza punerile la p mânt. Dac faza 1 a sistemului trifazat este pusa net la p mânt la
ap sarea butonului P becurile de pe faza avariat nu se vor aprinde, iar becurile de pe celelalte
dou faze vor emite un flux luminos mai puternic. Este necesar ca pe fiecare faz s montam
dou becuri în serie pentru c în cazul punerii nete la p mânt a unei faze tensiunea care se aplic
unui bec de pe fazele neavariate s nu dep şeasc tensiunea nominal care de regul este de
220V. Acest lucru se observ din rela ia scris pentru punerea net la p mânt a unei faze :
3 ⋅ Uf 380
Ubec = = = 190V < U N = 220 V
2 2
Butonul cu revenire P se introduce în schem din aceleaşi considerente ca în schema cu
voltmetre. Este indicat s se utilizeze izvoare de lumin cu incandescen de putere mai mic
care au rezisten intern mai mare şi un consum mai redus de energie.
208
- prin utilizarea unui izvor de lumin cu desc rc ri în gaze (de tipul celor cu neon) se
ob ine schema de control a rezisten ei de izola ie şi de sesizare a punerilor la p mânt indicat în
figura :
Fig.5.18. Controlul punerilor la pământ şi a rezistenţei de izolaţie cu lămpi cu incandescenţă

montate în stea.
L mpile cu desc rc ri în gaze prin luminozitatea lor indica starea rezisten ei de izola ie
ale fazelor fa de p mânt şi pot sesiza punerile la p mânt. La punerea la p mânt a unei faze
lampa de pe faza respectiv nu se va aprinde iar l mpile de pe fazele m surate vor emite un flux
luminos mai puternic. L mpile cu desc rcare în gaze au rezisten ele interne de sute de mii de
ohmi şi din acest motiv în schema nu trebuie s se prevad butonul cu revenire P. În acest fel
schema în permanen indic starea rezisten elor de izola ie ale fazelor fa de p mânt şi poate
sesiza punerile la p mânt.
Toate schemele prezentate bazate pe principiul disimetriei tensiunilor de faz au
urm toarele dezavantaje :
- ele se pot utiliza doar în cazul unui post centralizat şi necesit personal de supraveghere;
- defectarea unui voltmetru, arderea unui izvor de lumin , desfacerea unui contact pot
indica puneri la p mânt false.
Aceste scheme se întâlnesc de regul la minele de minereuri. Mai perfec ionate sunt
mijloacele de protec ie şi de control bazate pe cel de-al doilea principiu.
b) Schema de principiu este ilustrat în figura :
Fig.5.19. Principiul protecţiei împotriva punerilor la pământ şi a scăderii rezistenţei de izolaţie

prin suprapunerea unui curent operativ de măsură peste curentul de lucru.
209
Sursa S furnizeaz un curent operativ continuu sau alternativ de înalt frecven a care se
închide pe traseul figurat cu linie întrerupt : sursa S, re eaua a c rei rezisten a de izola ie se
controleaz , rezisten a de izola ie r, circuitul prin p mânt, bobina releului maximal de curent I >,
miliampermetru mA, sursa S.
Valoarea curentului operativ este dat de rela ia Iop:
I op = =
U const.
(5.29)
r r
în care s-a considerat c tensiunea sursei S este constant . Se observ din rela ia precedent c
valoarea curentului operativ este o m sur a rezisten ei de izola ie r a fazelor fa de p mânt. În
cazul în care rezisten a de izola ie scade sub o anumita limita sau avem de-a face cu o punere la
p mânt curentul Iop va produce ac ionarea releului maximal de curent I >, care prin contactul s u
normal deschis care se închide va transmite comanda de deconectare a întreruptorului general
I.G care scoate de sub tensiune re eaua. Schema prezentat con ine miliampermetrul mA care
este gradat în unit i de rezisten ( kΩ ) astfel c în permanen se poate controla valoarea
rezisten elor de izola ie ale fazelor fa de p mânt. Bazat pe acest principiu în practic sunt
construite releele de control ale rezisten ei de izola ie ale fazelor fa de p mânt şi de protec ie
contra punerilor la p mânt. Dintre acestea se amintesc :
- relee de tipul RUV, UAKI de fabrica ie ruseasc ;
-relee de tipul UKSIO, UKSIW de fabrica ie polonez ; (primul în construc ie
antigrizutoas iar al doilea în construc ie normal ).
- relee de tipul RSA, RSN, ACRI de fabrica ie româneasc (RSA- releu de scurgere
antigrizutoas , RSN - releu de scurgere în construc ie normal , ACRI - aparat pentru controlul
rezervei de izola ie).
Aceste relee de control ale rezistentei de izola ie şi de protec ie contra punerilor la
p mânt pot fi întâlnite în practic înglobate în carcas proprie, dar pot fi montate şi pe partea
secundar a transformatoarelor de for a din sta iile şi substa iile electrice.
Aceste relee de scurgere sunt introduse s ac ioneze în circuitul întreruptorului general al
instala iei de joas tensiune (sec ionarul sau cofretul de linie de la ieşirea din transformatorul de
for din postul de transformare). Acest lucru are dezavantajul c la apari ia unui defect de
izola ie sau a unei puneri la p mânt în re eaua de joas tensiune de alimentare a unui consumator
vor fi decupla i de sub tensiune to i consumatorii, adic protec ia este neselectiv .
De asemenea pentru controlul rezisten ei de izola ie şi pentru protec ie contra punerii lor
la p mânt în re elele de iluminat care sunt alimentate de regula de la transformatoare 380/127 V
trebuie s se prevad relee de scurgere separate deoarece între primar şi secundar nu exista
leg tura electric (numai cuplaj electromagnetic). Din acest motiv releul de scurgere de pe partea
210
de 380 V nu controleaz rezisten a de izola ie şi nu asigura protec ie contra punerilor la p mânt
şi pe partea de 127 V.
O alt solu ie ar fi cea din figura urm toare:
Fig.5.20. Extinderea controlului rezistenţei de izolaţie cu ajutorul unui releu montat în reţeaua
de 380 V, asupra reţelei de 127 V.
Transformatorul T de 380/127 V, care alimenteaz re eaua de iluminat, s-a considerat c
are primarul conectat în stea, iar secundarul în triunghi. Leg tura între primar şi secundar se
realizeaz printr-un filtru LC care cuprinde dou bobine cu miez de Fe (L1 şi L2) şi capacit ile
C1 şi C2. Filtrul LC prezint impedan mare pentru curentul alternativ de frecven industrial
(50 Hz). Acest filtru are impedan foarte mic la valoarea curentului operativ furnizat de sursa
din primar şi poate controla rezisten a de izola ie de pe partea din secundar adic de 127 V. În
concluzie releul de scurgere din primar realizeaz control şi protec ie şi pentru partea din
secundar.
5.6.2. CONTROLUL REZISTEN EI DE IZOLA IE ŞI PROTEC IA CONTRA

PUNERILOR LA P MÂNT ÎN INSTALA IILE ELECTRICE DE ÎNALT
TENSIUNE.
S-a v zut la analiza şi combaterea pericolului de electrocutare în re elele trifazate cu
neutrul izolat fa de p mânt c în instala iile de înalt tensiune chiar în cazul unor rezisten e de
izola ie infinit de mari atingerea de c tre om a unei faze este întotdeauna periculoas .
Totuşi în instala iile de înalt tensiune ce func ioneaz cu neutrul izolat fa de p mânt,
trebuie s se controleze în permanen starea rezisten ei de izola iei de p mânt din urm toarele
motive :
- punerile monopolare la p mânt nu conduc la scurtcircuite astfel c ele nu vor fi
deconectate de protec ia prin releele maximale de curent din dotarea celulelor de înalt tensiune.
- punerile la p mânt monopolare precum şi defectele de izola ie ale fazelor fa de
p mânt conduc la apari ia unor curen i de scurgere (curen i vagabonzi) care pot provoca
detonarea spontan a capselor electrice, care pot provoca electrocut ri, incendii şi explozii care
de multe ori au efecte catastrofale. Din aceste motive şi în instala iile electrice de înalt tensiune
trebuie s existe un control permanent al st rii rezisten ei de izola ie şi o protec ie contra punerii
211
la p mânt. Acest lucru în instala iile de înalt tensiune se realizeaz pe baza a dou principii şi
anume :
a) disimetria tensiunilor de faz ;
b) apari ia componentelor omopolare ale tensiunii şi ale curentului.
a) Disimetria tensiunilor de faz construite un indiciu al defectelor de izola ie precum şi a
punerilor la p mânt.
Prin utilizarea a trei relee maximale de tensiune (U >) care controleaz în permanen
tensiunea de faz se poate ob ine urm toarea schem de protec ie :
Fig.5.21. Protecţia împotriva punerilor la pământ bazată pe controlul tensiunilor de fază.

Din secundarul transformatorului de m sur T sunt alimentate releele maximale de
tensiune U > .Cele trei relee controleaz tensiunea de faz ale sistemului trifazat. Contactele
normal deschise ale releelor maximale de tensiune sunt conectate în paralel. În absen a defectelor
de izola ie sau a punerilor la p mânt sistemul trifazat de tensiune este simetric şi echilibrat şi
protec ia nu lucreaz . În cazul unui defect de izola ie sau a unei puneri la p mânt sistemul
trifazat de tensiune se dezechilibreaz şi releul maximal de tensiune (sau releele) va ac iona şi se
va transmite comanda de deconectare a întreruptorului general I.G care scoate de sub tensiune
re eaua. Dac una din faze este pusa la p mânt tensiunea pe faza respectiva va fi nul , pe
celelalte dou faze avariate va creşte de 3 ori şi releele maximale de tensiune produc
deconectarea I.G. care scoate de sub tensiune re eaua. Transformatorul de tensiune T, nu este un
transformator obişnuit deoarece în cazul unei puneri monopolare la p mânt de genul celei din
figur fluxurile magnetice de pe fazele neavariate vor induce în circuitul legat în scurt o tensiune
electromotoare, aceasta la rândul s u va da naştere unor curen i foarte mari care prin efecte
termice şi electrodinamice pot s distrug transformatorul T.
Din acest motiv, realizarea transformatorului T se poate face sub forma a dou variante :
- utilizarea a trei transformatoare monofazate cu circuite magnetice separate;
- utilizarea unui transformator cu cinci coloane pe care înf şur rile alterneaz .
Ambele solu ii prezentate au drept scop m rirea reluctan a circuitului magnetic ( ℜ ),
micşorarea fluxului magnetic ( Φ ) şi deci micşorarea tensiunii electromotoare induse în circuitul
legat în scurt (e) precum şi a curen ilor care vor lua naştere.
212
dφ
e=− φ=
F
ℜ
(5.30)
dt
b) La apari ia defectelor de izola ie sau a punerii la p mânt sistemul trifazat de tensiuni şi

curen i devine asimetric. Se ştie c orice regim asimetric de tensiune sau curent poate fi
descompus în trei componente şi anume:
- componenta de succesiune direct ;
- componenta de succesiune invers ;
- componenta de succesiune omopolar .
Componenta omopolar a tensiunii este dat de rela ia :
U 1 + U 2 +U 3
v v v
U0 =
v
(5.31)
3
Componenta omopolar a curentului este dat de rela ia :
I1 + I 2 + I 3
v v v
I0 =
v
(5.32)
3
În absen a defectelor de izola ie sau a punerilor la p mânt componentele omopolare ale

tensiunii şi curentului sunt nule. La apari ia defectelor de izola ie componentele omopolare ale
tensiunii şi curentului vor fi diferite de zero. Bazat pe apari ia componentelor omopolare a
tensiunii se poate realiza urm toarea schem de protec ie :
Fig.5.22. Protecţia contra punerilor la pământ bazată pe componenta omopolară a tensiunii.
Cele trei înf şur ri secundare ale transformatorului T sunt conectate în serie. În acest fel
releul maximal de tensiune (U >) controleaz o tensiune propor ional cu valoarea componentei
omopolare (U0) a tensiunii. În regim nominal de func ionare, deci în absen a defectelor de
izola ie sau a punerilor la p mânt componenta omopolar a tensiunii este nul şi protec ia nu
213
lucreaz . La apari ia unui defect de izola ie sau a unei puneri la p mânt componenta omopolar a
tensiunii (U0) va fi diferita de 0, releul maximal de tensiune (U >) va ac iona şi prin contactul sau
normal deschis care se închide transmite comanda de deconectare a întreruptorului general I.G
care scoate de sub tensiune re eaua. Dac una din fazele sistemului trifazat este pus la p mânt,
componenta omopolar a tensiunii devine egal cu tensiunea de faz , lucru ce se observ din
urm toarea diagram vectorial şi din demonstra ia geometric aferent :
Dac de exemplu faza 1 a sistemului este pus la p mânt, punctul neutru al sistemului se
mut în punctul 1. În acest fel tensiunea de pe fazele neavariate (U2, U3) cresc de 3 ori şi devin
tensiuni de linie. Rela ia 5.31 devine:
U2 +U3
v v
U0 =
v
3
3 ⋅U 0 = U 2 + U 3
v v v
(5.33)
3 ⋅ U 0 = 2 ⋅ U l ⋅ cos 30 = 2 ⋅ 3 ⋅ U f ⋅ = 3 ⋅U f
o 3
U0 = U f
2
Exist scheme de protec ie, care se bazeaz pe apari ia componentei omopolare a

curentului. O astfel de schem este ilustrat în figura5.23.a):
Fig.5.23. Protecţia contra punerilor la pământ bazată pe componenta omopolară a curenţilor
Schema utilizeaz trei transformatoare de curent T.I din secundarul c rora se alimenteaz
bobina releului maximal de curent I >. Vom nota I1, I2, I3 valorile curen ilor care circul prin
214
secundarele transformatoarelor de curent. Conform primei teoreme a lui Kirchhoff prin bobina
releului maximal de curent (I >) circul un curent care este propor ional cu valoarea componentei
omopolare de curent I0. În absen a defectelor de izola ie sau a punerilor la p mânt componenta
omopolar a curentului este nul şi protec ia nu lucreaz . La apari ia unui defect de izola ie sau a
unei puneri la p mânt componenta omopolar a curentului I0 ≠ 0, releul maximal de curent I > va
ac iona şi prin contactul normal deschis care se închide transmite comanda de deconectare a I.G.
care scoate de sub tensiune re eaua în care a aparut defectul de izola ie. Practic pe baza acestui
principiu sunt realizate relee de control ale rezisten ei de izola ie şi de protec ie contra punerilor
la p mânt care utilizeaz un transformator toroidal de curent întâlnit în literatura de specialitate
sub denumirea de transformator tip Ferranti. Schema din principiu este ilustrat în figura5.23c).
Transformatorul de tip Ferranti utilizeaz un circuit magnetic toroidal C.M sub form de inel.
Cele trei faze ale re elei a c ror rezisten a de izola ie se controleaz constituie primarul
transformatorului Ferranti şi sunt parcurse de curen ii: I1, I2, I3 a c ror sens este indicat în figur .
Curen ii I1, I2, I3 produc în circuitul magnetic C.M fluxurile: Φ1, Φ 2, Φ3 a c ror sens se ob ine
utilizând regula burghiului. Cele trei fluxuri Φ1, Φ 2, Φ3 produc în circuitul magnetic un flux
rezultat Φ , care este dat de rela ia:
Φ = Φ1 + Φ 2 + Φ 3
v v v v
(5.34)
Toate transformatoarele de tip Ferranti cuprind o sigur spir (w=1) de la care se

alimenteaz bobina releului maximal de curent I >. inând cont de legea circuitului magnetic.
v
Φ=
v F
(5.35)
R
F - tensiunea magnetomotoare ;
R- reluctan a circuitului magnetic.
Se poate scrie :
r F1 F2 F3 I 1 ⋅ w I 2 ⋅ w I 3 ⋅ w I 1 ⋅ 1 + I 2 ⋅ 1 + I 3 ⋅ 1 3 ⋅ I 0
v v v v v v v v v v
Φ= + + = + + = =
ℜ ℜ ℜ ℜ ℜ ℜ ℜ ℜ
v 3⋅ I0
v
Φ=
ℜ
(5.36)
În regim normal de func ionare sau în absen a punerilor la p mânt, componenta

omopolar a curentului este nul , în secundarul transformatorului de curent nu se induce nici un
curent şi protec ia nu lucreaz . În cazul unei defec iuni de izola ie sau a unei puneri la p mânt,
215
componenta omopolar a curentului este diferita de zero ( I 0 ≠ 0 ), fluxul rezultant este diferit de
v
⎛ dΦ ⎞
zero ( Φ ≠ 0 ) şi conform legii induc iei electromagnetice ⎜ e = − ⎟
⎝ dt ⎠
în secundarul
transformatorului de curent se induce un curent. Releul maximal de curent (I >) va ac iona şi prin
contactul sau deschis care se închide, transmite comanda de deconectare la I.G care scoate de sub
tensiune re eaua. Pe baza componentei omopolare a curentului se realizeaz în practic releele de
control a rezisten ei de izola ie şi de protec ie contra punerilor la p mânt denumite şi releele de
scurgere. Aceasta intr de regul în dotarea celulelor de înalt tensiune. Aşa sunt de exemplu
releele ZSG din dotarea celulei ROK-6 de fabrica ie polonez sau cele de tipul ASP (diferite
variante) din dotarea celulei CAA – 7,2 kV de fabrica ie româneasc .
216
CAPITOLUL VI
ALEGEREA ECHIPAMENTULUI ELECTRIC AL
STA IILOR ELECTRICE
6.1. CONSIDERA II GENERALE
La proiectarea sta iilor electrice în baza schemelor de conexiuni, trebuie ales fiecare
element ce intr în dotarea acestora. La început, în func ie de condi iile de mediu la alegerea
elementelor componente din dotarea sta iilor trebuie stabilit timpul constructiv (gradul de
protec ie). Dup stabilirea timpului constructiv, trebuie alese datele nominale care s asigure o
func ionare corect atât din punct de vedere tehnic, dar şi din punct de vedere economic. Aceast
func ionare corect trebuie s fie realizat atât în regimurile normale de func ionare, dar şi în
regimuri de avarie.
6.2. ALEGEREA TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE
6.2.1. ALEGEREA TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE PRIN METODA

COEFICIENTULUI DE CERERE.
Transformatoarele de putere sunt elemente foarte importante din dotarea sta iilor şi au
costul cel mai ridicat. La început în func ie de condi iile de mediu se stabileşte timpul
constructiv. Dup alegerea tipului constructiv trebuie determinat puterea nominal aparent SN
a transformatorului de putere. Dificultatea cea mai mare la determinarea puterii aparente a
transformatorului const în faptul c puterea cerut de consumatorii racorda i în secundar
variaz în mod nedeterminat. Din acest motiv trebuie ales un astfel de transformator a c rui
curent IN s îndeplineasc condi ia :
I N ≥ ∑ Ii
v n v
(6.1)
i =1
unde:
n - num rul de consumatori racorda i la re ea ;
Ii – valoarea curentului absorbit de consumatori ‘i’
Daca vom alege transformatorul de putere dup rela ia (6.1) vom fi siguri ca înc lzirea
transformatorului nu va dep şi în nici un caz limitele admisibile. Deoarece factorul de putere
variaz de la un consumator la altul, efectuarea sumei din membrul drept a rela iei (6.1) este
dificil de realizat. Din acest motiv, rela ia (6.1) se înlocuieşte cu urm toarea rela ie acoperitoare :
217
I N ≥ kS ⋅ ∑ Ii
n
(6.2)
i =1
kS – coeficient de simultaneitate.
Coeficientul de simultaneitate este definit ca fiind raportul dintre curentul absorbit de
consumatorii care sunt în func ie la un moment dat şi curentul total al tuturor consumatorilor
racorda i la transformator.
Puterea ceruta (Pc) de un consumator racordat la transformator, de exemplu de un motor
asincron, este dat de rela ia :
PC = 3 ⋅ U N ⋅ I i ⋅ cos ϕ m =
η m ⋅η r
P
(6.3)
unde:
UN - tensiunea nominal a consumatorilor racorda i la transformator ;
Ii - curentul absorbit de la transformator de consumatorul „i”;
cosφm- factorul de putere al motorului;
m - randamentul motorului;
r - randamentul re elei de alimentare ;
P - puterea util la arbore.
P⋅
PNi
PC = 3 ⋅ U N ⋅ I i ⋅ cos ϕ m = =
η r ⋅η m η r ⋅η m
P PNi
(6.4)
kÎ =
P
- coeficient de înc rcare
PNi
PNi - puterea nominal a consumatorului ‘i’.
Din aceste rela ii vom explicita valoarea curentului Ii absorbit de la transformator de
consumatorul i.
k î ⋅ PNi
Ii =
3 ⋅ U N ⋅ η r ⋅ η m ⋅ cos ϕ m
(6.5)
Daca vom înlocui rela ia (6.5) în rela ia (6.4) se ob ine:
k S ⋅ ∑ k î ⋅ PNi
n
IN ≥ i =1
3 ⋅ U N ⋅ η r ⋅ η m ⋅ cos ϕ m
k S ⋅ k î ⋅ ∑ PNi
n
3 ⋅U N ⋅ I N ≥ i =1
η r ⋅ η m ⋅ cos ϕ m
218
c ⋅ ∑ PNi
n
SN ≥ i =1
η r ⋅ η m ⋅ cos ϕ m
(6.6)
c = k S ⋅ k î – coeficient de cerere.
Coeficientul de cerere reprezint produsul dintre coeficientul de simultaneitate kS şi

coeficientul de înc rcare kî. El depinde prin aceşti coeficien i de num rul de consumatori care
sunt în func iune la un moment dat precum şi modul de organizare a procesului tehnologic sau de
produc ie. Valoarea coeficientului de cerere depinde de tipul industriei fiind cu atât mai mare cu
cât gradul de mecanizare şi automatizare este mai mare. Valorile se dau în tabel, în literatura de
specialitate.
În rela ia precedent m şi cosφm reprezint valorile medii ponderate ale randamentului şi
ale factorului de putere ai tuturor consumatorilor racorda i la transformator.
Aceste valori medii ponderate se determin cu rela iile :
∑P ⋅η i
n
η med = i =1
Ni
∑ PNi
n
(6.7)
i =1
∑P ⋅ cos ϕ i
n
cos ϕ med = i =1
Ni
∑P
n
(6.8)
i =1
Ni
În concluzie punerea nominal aparent a transformatorului se determin cu rela ia :
c ⋅ ∑ PNi
n
SN ≥ i =1
η r ⋅ η med ⋅ cos ϕ med

(6.9)
Cunoscând coeficientul de cerere, puterile nominale ale consumatorilor racorda i la

transformator, randamentul re elei η r ≅ 0,92 ÷ 0,96 , factorul de putere mediu si randamentul
mediu, vom putea determina puterea nominal aparent SN a transformatorului. Metoda de
alegere a puterii nominale SN poart denumirea de metoda coeficientului de cerere. Acesta
metod este o metod simpl , expeditiv dar are dezavantajul c de regula supradimensioneaz
transformatorul de for a. Pentru a înl tura dezavantajul acestei metode se poate utiliza o metod
mai exact şi anume metoda coeficientului de umplere a curbei de sarcin .
219
6.2.2. ALEGEREA TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE PRIN METODA
COEFICIENTULUI DE UMPLERE A CURBEI DE SARCIN .
Aceast metod este o metod mult mai exact , dar este mai laborioas . Pentru a putea
aplica aceast metod trebuie cunoscut curba de sarcin a transformatorului. Curba de sarcin a
unui transformator de putere reprezint varia ia puterii active P [kW], cerut de consumatori de
la transformator în func ie de timpul t [h].
P = f(t)
De obicei se utilizeaz curbe de sarcin zilnice care reprezint varia ia puterii active P
cerut de la consumatorii racorda i în secundarul transformatorului în decursul unei zile, adic în
decursul a 24 h.
S consideram o curb de sarcin zilnic de forma celei din figura :
Fig.6.1. Reprezentarea unei curbe de sarcină zilnică

Vom nota:
Pmax - puterea activ maxim cerut de la transformator de consumatorii racorda i în
secundarul acestuia ;
Pmed - puterea medie cerut de la transformator şi care reprezint acea putere constant cu
care înc rcând transformatorul în decursul a 24 de ore (a unei zile) se consum aceeaşi cantitate
de energie electric ca şi în cazul sarcinii variabile.
Conform acestei defini ii se poate scrie :
Pmed ⋅ 24 = ∫ Pdt = A
24
(6.10)
0
în care:
220
A- reprezint suprafa a delimitata de curba de sarcin a transformatorului şi axele de
coordonate (suprafa a haşurat de la dreapta la stânga). În concluzie puterea medie se poate
determina cu rela ia :
Pmed = ∫ =
24
Pdt A
(6.11)
0
24 24
Suprafa a A delimitat de curba de sarcin şi axele de coordonate se poate determina prin

planimetrare (de regul ea se descompune în dreptunghiuri).
Alegerea puterii nominale aparente (SN) a unui transformator de putere nu este ra ional s
se execute dup puterea maxim (Pmax) din curba de sarcina deoarece aşa cum se observ din
figur ar exista multe perioade în care transformatorul ar func iona subînc rcat. Din acest motiv şi
înc lzirea transformatorului va fi cu mult mai mica decât înc lzirea admisibil şi din acest motiv
durata de func ionare a acestuia va fi în mod nejustificat cu mult mai mare decât cea normal (de
exemplu pentru un transformator de for a utilizat în minerit la alimentarea unui abataj mecanizat
durata normat de func ionare este aproximativ 15-16 ani) .
Din acest considerent puterea nominal aparent SN a transformatorului de putere se alege
ca fiind egal cu treapta standardizat imediat inferioar din curba de sarcin , adic sub puterea
maxim Pmax. În concluzie se utilizeaz rela ia :
SN 〈
cos ϕ med
Pmax
(6.12)
unde:
cosφmed - valoarea medie ponderat în decursul unei zile a factorului de putere a tuturor
consumatorilor racorda i în secundarul transformatorului.
Dac vom alege puterea nominal aparent SN a transformatorului de putere dup
principiul prezentat rezult c vor exista perioade în care transformatorul va func iona
supraînc rcat, dar vor exista perioade în care transformatorul va func iona subînc rcat. Perioadele
de func ionare cu supraînc rcare vor conduce la reducerea duratei de func ionare totale a acestuia,
iar perioadele de func ionare cu subînc rcare vor conduce la creşterea duratei totale de func ionare.
Din acest motiv dup determinarea puterii nominale aparente SN a transformatorului de putere se
impune verificarea la capacitate de suprasarcin a transformatorului ales.
Se defineşte drept coeficient de umplere (u) a curbei de sarcin raportul dintre energia
electric real consumat de transformator de la re ea în cazul sarcinii variabile, energia pe care
o notam cu Wreal şi energia maxim care s-ar consuma de transformator de la re ea în cazul când
transformatorul ar fi înc rcat în permanen a la puterea maxim şi pe care o notam cu Wmax.
În concluzie se poate scrie :
221
∫0 Pdt
24
P ⋅ 24 Pmed
u= = = = med =
Wreal A
Pmax ⋅ 24 Pmax ⋅ 24 Pmax
(6.13)
Wmax Wmax
Din rela ia 6.13 se trage concluzia c valoarea coeficientului de umplere a curbei de sarcin
a unui transformator de putere este subunitar . Coeficientul de umplere a curbei de sarcin are
valoarea cu atât mai mare cu cât curba de sarcin a transformatorului este mai aplatizata.
Dup dimensionarea puterii nominale aparente SN a transformatorului de putere, este
necesar verificarea la capacitate de supraîncarcare a transformatorului. Aceast verificare se face
printr-o regul care în literatura de specialitate este întâlnit sub denumirea de regula celor 3
procente, regula ce se enun a astfel :
La fiecare sc dere a coeficientului de umplere a curbei de sarcin cu 10% se admite o
suprasarcin de 3%.
Conform acestei defini ii se poate scrie urm toarea regul de trei simpl :
10% ………….. 3 %
3 ⋅ (100 − u )
(100 – u) ……....ΔS
ΔS = (6.14)
10
ΔS - suprasarcina la transformator.
Normele electrotehnice în vigoare impun ca suprasarcina unui transformator de putere ales
prin metoda coeficientului de umplere a curbei sarcina s nu dep şeasc 20 % pentru
transformatorul de for ce func ioneaz în subteran şi 30%, pentru transformatorul de for ce
func ioneaz la suprafa a.
Aşa cum s-a observat pentru alegerea puterii transformatoarelor de for prin metoda
coeficientului de umplere a curbei de sarcin trebuie s se cunoasc curba de sarcin a acestuia.
Determinarea curbei de sarcin se poate realiza în dou moduri şi anume :
- în cazul transformatoarelor şi substa iilor de transformare existente în practic în care
datorit modific rii proceselor tehnologice sau a retehnologiz rii acestora se pune problema
reverific rii puterii aparente acest lucru se poate realiza prin m sur tori ale puterilor active P
cerute de consumatori în func ie de timp (de obicei în decursul unei zile).
- în cadrul activit ii de proiectare ale unor posturi şi substa ii de transformare ce urmeaz
a fi puse în func ionare se poate determina prin calcul curba de sarcin a transformatorului dac se
cunoaşte: puterea fiec rui consumator racordat la transformator, durata de utilizare a fiec rui
consumator în parte, lucru ce se poate realiza numai dac consumatorii racorda i func ioneaz dup
un grafic ciclic.
222
Aşa sunt de exemplu posturile şi substa iile de transformare ce alimenteaz unele sectoare
de produc ie la care consumatorii func ioneaz dup un grafic ciclic.
La alegerea puterii transformatoarelor de for indiferent de metoda aplicat trebuie s se
aib în vedere alimentarea de rezerv , deci asigurarea continuit ii în alimentarea cu energie
electric pentru consumatorii de categoria 0 şi I. Din acest motiv pentru a realiza continuitatea în
alimentare cu energie electric a consumatorilor de categorie 0 şi I se poate alege una din
urm toarele variante :
- alegerea a dou transformatoare de putere, fiecare fiind dimensionat la sarcina de 100%,
sarcina fiind cerut de consumatorii racorda i la transformator. Din aceste dou transformatoare de
putere unul va fi în func ie iar celalalt de rezerv ;
- alegerea a dou transformatoare de putere dimensionate fiecare la 75% din sarcina total
cerut de consumatorii racorda i în secundar, dar cele dou transformatoare vor func iona în
paralel.
În cazul în care unul din transformatoare este avariat, va func iona doar cel de-al doilea, dar
care poate acoperi numai 75 % din sarcina total , motiv pentru care vor trebui deconecta i de la
re ea consumatorii de mic importan (categoria a III-a şi a II-a).
Fiecare din metodele prezentate are domeniul sau de aplicare. În cazul în care nu dispunem
de curba de sarcina a transformatorului vom apela la metoda coeficientului de cerere care este o
metod expeditiv , dar de regul supradimensioneaz transformatorul. Dac avem la dispozi ie
curba de sarcin cerut de consumatori de la transformator, de obicei se procedeaz la început
f când o dimensionare prin metoda coeficientului de cerere urmând a verifica rezultatul ob inut
prin metoda coeficientului de umplere a curbelor de sarcin .
6.3. ALEGEREA APARATELOR DE COMUTA IE DE JOAS TENSIUNE.

În categoria aparatelor de comuta ie, intr întreruptoarele şi separatoarele.
Întreruptoarele sunt aparate de comuta ie care comut (închid şi deschid) circuite sub sarcin , adic
circuite parcurse de curent.
Separatoarele sunt aparate de comuta ie care comut (închid şi deschid) circuitele sub
tensiune adic ele nu sunt supuse ac iunii curentului electric.
Din defini iile prezentate rezult c întreruptoarele sunt supuse ac iunii curen ilor de
scurtcircuit şi deci vor trebui verificate la stabilitate termic dar şi la stabilitate electrodinamic în
regim de scurtcircuit.
De asemenea întreruptoarele trebuie s fie prev zute şi cu dispozitive de reducere a arcului
electric precum şi de micşorare a supratensiunilor care apar în procesele de comuta ie ale
circuitului. Dup mijloacele de stingere cu care sunt dotate aparatele de comuta ie se disting :
223
întreruptoare cu ulei mult Î.U.M, întreruptoare cu ulei pu in I.U.P, întreruptoare cu suflaj
electromagnetic, întreruptoare cu autoformate de gaze, întreruptoare pneumatice.
La început la alegerea întreruptoarelor în func ie de condi iile de mediu se alege tipul
constructiv al aparatului mai precis modul sau de protec ie. Dup stabilirea tipului constructiv în
func ie de condi iile de mediu trebuie determinate datele nominale. Alegerea lor pentru
întreruptoare se realizeaz dup urm toarele criterii :
a) tensiunea nominal UN a întreruptoarelor trebuie s îndeplineasc condi ia :
U r ≤ U N ≤ (1,10 ÷ 1,15) ⋅ U r (6.15)
unde :
Ur - tensiunea re elei.
b) curentul nominal al întreruptorului, IN trebuie s îndeplineasc condi ia:
IN ≥ Ir (6.16)
Ir –curentul re elei.
Observaţie: La alegerea curentului nominal al întreruptorului trebuie acordat o importan
cuvenit curentului nominal al releului din dotare (Inr), denumit şi curent de serviciu (Is) (vezi
protec ia cu relee maximale de curent de tip electromagnetic din capitolul protec ia instala iilor de
joas tensiune).
c) Întreruptoarele fiind supuse proceselor de comuta ie parcurse de curent ele trebuiesc
verificate din punct de vedere a capacita ii de rupere, verificarea ce se face prin rela ia :
I rup ≥ I sc(3max
)
(6.17)
unde:
Irup - curentul de rupere al întreruptorului dat în catalog de uzina constructoare.
I sc(3max
)
- curentul de scurtcircuit maxim din re eaua protejata adic curentul de scurtcircuit
trifazat în punctul de montare al întreruptorului.
Întreruptorul I se verific la capacitate de rupere prin rela ia (6.17) unde I sc(3max
)
este
curentul de scurtcircuit trifazat maxim din re eaua protejat . Înmul ind membrul stâng şi drept cu
3 ⋅ U N , unde:
UN - tensiune nominala a întreruptorului, rezult :

3 ⋅ U N ⋅ I rup ≥ 3 ⋅ U N ⋅ I sc(3max
)
S rup ≥ S sc max (6.17’)
Srup – puterea de rupere a întreruptorului general ;

Sscmax – puterea de scurtcircuit maxim din re eaua protejat .
224
Observaţie: La aparatele de comuta ie de joas tensiune, uzina constructoare indic curentul de
rupere Irup, iar la aparatele de comuta ie de înalt tensiune uzina constructoare indic puterea de
rupere Srup.
d) Întreruptoarele trebuie verificate şi la stabilitate electrodinamic în regim de scurtcircuit.
Aceast verificare se realizeaz pe baza unui curent limit dinamic dat în catalog de c tre uzina
constructoare fie sub valoarea momentan (idin) fie sub valoare efectiv (Idin).
Verificarea la stabilitate electrodinamic se face cu urm toarele dou rela ii :
idin ≥ i soc (3) (6.18)
I din ≥ ( I sc(3) ) 0 (6.19)
isoc(3) - valoarea de şoc a curentului de scurtcircuit tranzitoriu ;

( I sc3 )0 – valoarea efectiv a curentului de scurtcircuitului tranzitoriu în prima perioad .
e) Întreruptoarele trebuie verificate şi la stabilitate termic în regim de scurtcircuit.

Verificarea se face pe baza unui curent limit termic (It) dat în catalog de uzina constructoare şi pe
care aparatul îl poate suporta un timp de t secunde (de regul t=1 secund ).Verificarea se face
punând condi ia ca valoarea cantit ii de c ldur care se degaj în aparat în timpul scurtcircuitului
conform legii lui Joule - Lentz s nu dep şeasc în nici un caz valoarea cantit ii de c ldura pe
care o poate suporta aparatul. Se poate scrie :
I t2 ⋅ R ⋅ t ≥ I ∞2 ⋅ R ⋅ t f (6.20)
R - rezisten a circuitului legat în scurt ;

I ∞ - valoarea efectiva a curentului de scurtcircuit sta ionar ;
tf - timpul fictiv.
It ⋅ t ≥ I∞ ⋅ t f (6.21)
Dac t=1s ⇒ I t ≥ I ∞ ⋅ t f (6.21’)
Pentru cazurile din minerit rela ia 6.21 ia forma :

I t ≥ I ∞ ⋅ t ap (6.21’’)
tap - timpul de ac ionare a protec iei.

Separatoarele se verific dup aceleaşi condi ii prezentate anterior cu excep ia c nu este
necesar verificarea capacit ii de rupere, adic condi ia 6.17 respectiv 6.17‘.
225
6.4. DIMENSIONAREA BARELOR COLECTOARE
În dotarea sta iilor şi substa iilor electrice intr şi barele colectoare care servesc pentru
executarea racordurilor (plec rilor) spre consumatori, pentru a realiza leg tura la aparatele de
m sur , la aparatele de protec ie (relee) precum şi a circuitelor de semnalizare (optic şi
acustic ). Leg turile electrice nu se pot face într-un singur punct deoarece cantitatea de energie
ce s-ar degaja conform principiului Joule - Lentz ar dep şi cu mult limitele admisibile.
La dimensionarea barelor colectoare din dotarea sta iilor electrice trebuie stabilite de la
început natura materialului din care se confec ioneaz , forma şi valoarea sec iunii barelor S,
distan a dintre bare a, lungimea l dintre izolatoarele de sus inere precum şi îndeplinirea unor
criterii termice şi economice. Barele colectoare din dotarea sta iilor electrice pot fi confec ionate
din o el, aluminiu sau cupru. Ca form , sec iunea poate fi: circular , inelar , dreptunghiular şi
mai rar p trat .
Fig.6.2. Dispunerea unui sistem de bare colectoare simple pe izolatoare suport (1, 2, 3) şi de
trecere (4)
Bara colectoare este sus inut de izolatoarele de sus inere 1. S-a considerat c bara
colectoare cu sec iune dreptunghiular are dimensiunile b ⋅ h. La trecerea barei colectoare prin
pere i se utilizeaz izolatoarele de trecere 4.
Vom nota :
a - distan a dintre bare;
l - distan a dintre izolatoarele de sus inere.
Barele colectoare fiind parcurse de curent ele sunt supuse ac iunii for elor
electrodinamice F. Dup stabilirea naturii materialului precum şi a formelor sec iunii barelor
trebuie determinat valoarea acesteia (a sec iunii). Primul criteriu de determinare a sec iunii S a
barelor colectoare este criteriul termic şi anume se pune condi ia ca valoarea curentului maxim
admisibil din punct de vedere termic a unei anumite sec iuni standardizate S s îndeplineasc
condi ia :
I N ≥ I max (6.21)
unde:
Imax - curentul maxim în regim de sarcin nominal a instala iei.
226
În literatura de specialitate exist tabele în func ie de materialele şi de sec iunile
standardizate, se indic valoarea curen ilor maximi admisibili din punct de vedere termic (IN).
Bara colectoare de form dreptunghiulara poate s aib dou moduri de aşezare aşa cum
se observ în figurile urm toare :
F
b
F h
h
b
a) b)
Fig.6.3. Acţiunea forţelor electrodinamice asupra barelor colectoare a) latura lungă pe
orizontală; b) latura lungă pe verticală.
În figura (a) bara colectoare are latura lung pe orizontal iar în figura (b) are latura lung
pe vertical .
Se demonstreaz c la aceeaşi sec iune S a barei curentul maxim admisibil din punct de
vedere termic IN, la aşezarea cu latura lung pe vertical este cu aproximativ (5-8)% mai mare
decât la aşezarea cu latura lung pe orizontal . Explica ia se bazeaz pe un fenomen fizic şi
anume c la parcurgerea de c tre curent a barei colectoare are loc o degajare de c ldur , iar
curentul de aer cald este ascendent.
La stabilirea sec iunii barei colectoare trebuie s se aib în vedere şi criterii economice.
Se pune condi ia c densitatea de curent j s fie cât mai apropiat de densitatea economic jec
[ ]
care depinde de natura materialului. Verificarea se face cu rela ia :
j= ≅ j ec A / mm 2
I max
(6.22)
S
Sec iunea S a barei colectoare trebuie s fie verificat şi la stabilitatea termic în regim de
scurtcircuit. Verificarea sec iunii S la stabilitatea termic se face cu rela ia cunoscut :
I∞ ⋅ t f
S= (6.23)
k
unde:
I ∞ - valoare efectiv a curentului de scurtcircuit sta ionar;
tf - timpul fictiv;
k - constanta ce depinde de natura materialului;
227
k =70 pentru o el;
k=88 pentru aluminiu;
k=165 pentru cupru.
Sec iunea S a barei colectoare, distan a a între bare precum şi distan a l dintre izolatoarele
de sus inere ale barelor se pot determina pe baza criteriului mecanic. For ele electrodinamice F
solicit bara colectoare la încovoiere. Dimensionarea la încovoiere, solicitare care apare în bar d
naştere la un efort unitar normal la suprafa ( σ ) care se determin cu rela ia lui Navier :
σ=
M
(6.24)
W
M - momentul încovoietor ;
W- modul de rezisten a fa de axa principal de iner ie (situat pe direc ia perpendicular
de ac ionare a for ei).
Dac avem de-a face cu o bar dreptunghiular exista dou moduri de aşezare cu latura
lung pe orizontal figura (a) sau latura lung pe vertical figura (b) :
inând cont de axa principala de iner ie modulele de rezisten ale barei colectoare în cele
dou situa ii vor fi :
b ⋅ h2
Wa / = (6.25)
6
h ⋅ b2
Wb / = (6.26)
6
Se observ c Wa > Wb.
inând cont de rela ia lui Navier rezult :
σa = 〈σ b =
M M
(6.27)
Wa Wb
Verificarea se face cu rela ia : σ 〈σ adm , unde σ adm depinde de natura materialului.
În concluzie aşezarea barelor colectoare cu latura lung pe vertical este mai avantajoas
la solicit ri termice mari (r cire bun ), iar aşezarea cu latura lung pe orizontal este mai
avantajoas la solicit rile mecanice.
Vom nota în figura 6.2:
F - for a de natur electrodinamic ce ac ioneaz asupra barelor colectoare;
H - în l imea la care este amplasat bara colectoare pe izolatoarele de sus inere 1;
Hiz - în l imea izolatorului ;
Fiz - for a maxim pe care o poate suporta izolatorul şi care de regula se d în catalog de
c tre uzina constructoare.
La alegerea izolatoarelor trebuie s se in cont de urm toarele condi ii :
228
- tensiunea nominal UN a izolatorului trebuie s fie cel pu in egal cu tensiunea re elei
(Ur) ;
UN ≥ Ur (6.28)
- izolatoarele de sus inere trebuie s fie verificate şi la solicit rile mecanice; for a de
natur electrodinamic F care ac ioneaz la în l imea H, supune bara colectoare la o solicitare de
încovoiere. Se pune problema ca momentul încovoietor care apare s nu dep şeasc în nici un
caz momentul încovoietor maxim pe care îl poate suporta izolatorul. Trebuie s avem :
F ⋅ H ≤ Fiz ⋅ H iz (6.29)
Pentru siguran a momentul încovoietor maxim pe care îl poate suporta izolatorul se

reduce cu 40% astfel c rela ia precedent devine :
F ⋅ H ≤ 0,6 ⋅ Fiz ⋅ H iz (6.30)
For a electrodinamic F se calculeaz cu rela ia:

⎛l +l ⎞
F = f⎜ 1 2 ⎟
⎝ 2 ⎠
(6.31)
în care:
f - for a electrodinamica specific (vezi for ele electrodinamice în regim de
scurtcircuit) ;
l1 + l 2
- semisuma deschiderilor adiacente izolatorului care se dimensioneaz .
2
Observaţie: În rela ia (6.31) s-a considerat c deschiderile spre izolatoarele adiacente nu sunt
egale aşa cum observam în figura :
l1 l2
Fig.6.4. Reprezentarea schematică a deschiderilor spre izolatoare adiacente
229
6.5. ALEGEREA TRANSFORMATOARELOR DE M SUR .
În categoria transformatoarelor de m sur intr transformatoarele de tensiune şi
transformatoarele de m sur de curent.
6.5.1. ALEGEREA TRANSFORMATOARELOR DE M SUR DE TENSIUNE

(TMT)
Transformatoarele de m sur de tensiune fiind conectate în paralel cu circuitele primare
ale instala iei electrice nu sunt parcurse de curen ii de scurtcircuit şi din acest motiv ele nu
trebuie verificate la stabilitate termic şi la stabilitate electrodinamica în regim de scurtcircuit.
La alegerea transformatoarelor de m sur de tensiune în func ie de schema de conexiune
a sta iei electrice precum şi de condi iile concrete ale instala iei trebuie stabilite tipul şi schema
de conectare, tensiunea nominal primar U1N, clasa de precizie precum şi puterea nominal
aparent SN a transformatorului de tensiune.
Tensiunea nominal primar ( U 1N ) a transformatorului trebuie s îndeplineasc condi ia :
U 1N ≥ U r (6.32)
Ur - tensiunea re elei
Puterea nominal aparent (SN) a transformatorului de m sur trebuie astfel aleas încât
transformatorul s func ioneze în clasa sa de precizie; din acest motiv puterea aparenta S2 a
tuturor aparatelor de m sur , protec ie şi semnalizare conectate în secundarul transformatorului
trebuie s îndeplineasc condi ia :
S2 ≤ SN (6.33)
SN - puterea nominal aparent standardizat a transformatorului de tensiune.

Puterea nominal aparent SN se d în catalog de c tre uzina constructoare. Puterea
aparent S2 a tuturor aparatelor care sunt conectate în secundarul transformatorului de m sura se
(∑ P ) + (∑ Q )
calculeaz cu rela ia:
S2 =
2 2
2 2 (6.34)
∑ P ,∑Q
în care:
2 2 - suma puterilor active respectiv reactive ale tuturor aparatelor montate în
secundarul transformatorului de tensiune.

La determinarea acestor m rimi se ine cont de datele de catalog ale aparatelor montate în
secundar precum şi de rezisten a şi reactan a conductoarelor de leg tura dar şi ale contactelor
(rezisten ele de contact se pot apropia la valoarea de 0,1 Ω ).
230
Puterea nominal aparent standardizat a transformatorului de tensiune SN reprezint de
trei ori puterea unei faze dac avem de-a face cu conexiunea stea sau de dou ori puterea unui
transformator monofazat în cazul în care avem de-a face cu conexiunea în triunghi deschis.
6.5.2. ALEGEREA TRANSFORMATOARELOR DE M SUR DE CURENT

(TMC).
La alegerea transformatoarelor de m sur de curent trebuie stabilit la început tensiunea
nominal UN a transformatorului de curent precum şi curentul nominal din primar I1N.
Tensiunea nominal a transformatorului de curent trebuie s îndeplineasc condi ia :
UN ≥ Ur (6.35)
Ur - tensiunea din re ea.

Curentul nominal din primarul transformatorului de curent se alege dup rela ia :
I 1N ≥ I max (6.36)
în care :
Imax - curentul maxim în regim de sarcin nominal a instala iei.
Dup determinarea celor doi parametrii se va calcula impedan a Z2 a tuturor aparatelor
de m sur , protec ie şi semnalizare montate în secundarul transformatorului de curent dup
datele de catalog, iar apoi se determin puterea nominal S2 corespunz tor curentului nominal
din secundarul transformatorului de curent, adic cu rela ia :
S 2 = I 22N ⋅ Z 2 (6.37)
I2N - curent nominal din secundarul transformatorului de curent.

Puterea aparent determinat cu rela ia precedent trebuie s îndeplineasc condi ia:
S 2 = I 22N ⋅ Z 2 ≤ S 2 N = I 22N ⋅ Z 2 N (6.38)
în care:
S2N - puterea nominal aparent din secundarul transformatorului de curent ;
Z2N - impedan a nominal a tuturor aparatelor montate în secundarul transformatorului de
m sur de curent.
S2 ≤ S2N (6.39)
Deoarece transformatoarele de curent sunt parcurse de curentul de scurtcircuit ele trebuie

s fie verificate şi la stabilitate electrodinamic dar şi la stabilitatea termic in regim de
scurtcircuit.
Verificarea la stabilitate electrodinamic se face printr-un factor electrodinamic (kdin) dat
în catalog de uzina constructoare. Acest factor este definit ca fiind raportul dintre valoarea
231
momentan maxim a curentului din primar (imax) şi valoarea maxim a cu curentului din primar,
( 2 ⋅ I 1N ).
k din =
imax
2 ⋅ I 1N
(6.40)
În final verificarea la stabilitate electrodinamic se face cu rela ia

i soc ≤ i max
i soc ≤ 2 ⋅ k din ⋅ I 1N (6.41)
Verificarea transformatoarelor de m sur de curent la stabilitate termic în regim de

scurtcircuit se face pe baza unui factor de stabilitate termic kt dat în catalog de uzina
constructoare şi care este definit ca fiind raportul dintre curentul limit termic It pe care îl poate
suporta transformatorul în timp de t secunde (t=1s) şi valoarea nominal a curentului din primar.
Deci se poate scrie :
kt =
It
(6.42)
I 1N
Verificarea se face punând condi ia c valoarea cantit ii de c ldur degajat în timpul
scurtcircuitului s nu dep şeasc în nici un caz valoarea cantit ii pe care o poate suporta
aparatul. Deoarece degajarea cantit ii de c ldura se face pe baza legii Joule-Lentz, se poate
scrie :
I t2 ⋅ R ⋅ t ≥ I ∞2 ⋅ R ⋅ t f (6.43)
în care:
R – rezisten a circuitului legat în scurt.
It ⋅ t ≥ I∞ ⋅ t f
k t ⋅ I 1N ⋅ t ≥ I ∞ ⋅ t f
Pentru t=1s ⇒ k t ⋅ I 1N ≥ I ∞ ⋅ t f (6.44)
Observaţie: Pentru cazurile din industria miniera rela ia 6.44 ia forma :

k t ⋅ I 1N ≥ I ∞ ⋅ t ap (6.45)
în care s-a considerat: tf = tap

tap - timpul de ac ionare al protec iei ;
tf - timpul fictiv.
Clasele de precizie ale transformatorului de m sur se aleg în func ie de scopul
m sur torilor. Pentru m sur torile de laborator se alege de obicei clasa de precizie 0,2 ; pentru
contoarele care m soar energia electric consumat ce urmeaz a fi tarifat se alege clasa de
232
precizie 0,5 ; pentru celelalte tipuri de contoare clasa de precizie 1 şi clasa de precizie 3 pentru alte
aparate de m sur şi control.
233
CAPITOLUL VII
FACTORUL DE PUTERE AL ÎNTREPRINDERILOR
INDUSTRIALE
7.1. DEFINI II.
În circuite de curent alternativ monofazat sau în cele trifazate simetrice şi echilibrate,
valoarea momentan a factorului de putere - cos θ - reprezint cosinusul unghiului de decalaj
dintre tensiune şi curent la un anumit moment. Din triunghiul puterilor, a unor astfel de circuite
rezult :
cos ϕ = = =
P P 1
P +Q ⎛Q⎞
(7.1.)
1+ ⎜ ⎟
S 2 2 2
⎝P⎠
în care P, Q şi S reprezint puterea activ , reactiv şi respectiv cea aparent a circuitului.
Întrucât valoarea momentan a factorului de putere variaz în timp, iar în cazul
circuitelor dezechilibrate şi nesimetrice chiar de la o faz la alta, se defineşte drept valoarea
medie a factorului de putere k, pentru un interval de
timp t, expresia :
k= = ≤1
1 1
⎛t ⎞ ⎛W ⎞
⎜ ∫ Qdt ⎟
(7.2.)
1 + ⎜⎜ r ⎟⎟
2 2
⎜ ⎟ ⎝ Wa ⎠
1 + ⎜ 0t ⎟
⎜∫
⎜ Pdt ⎟
⎟
⎝0 ⎠
în care Wr şi Wa, reprezint energia reactiv şi cea activ consumat în intervalul de timp
considerat ( o zi, o lun , un an). Evident în acest caz, factorul de putere k nu mai reprezint
cosinusul unghiului de decalaj între tensiune şi curent, întrucât acesta nici nu se poate defini în
asemenea circuite.
Determinarea valorii momentane a factorului de putere se poate face prin m surarea
acestuia cu ajutorul fazmetrelor. În practic îns se determin valoarea medie a factorului de pu-
tere k, în baza formulei sale de defini ie (7.2), prin m surarea energiei active şi a celei reactive
cu ajutorul contoarelor. La instala iile noi, care se proiecteaz , factorul de putere mediu se
calculeaz ca o medie ponderat a factorilor de putere a tuturor consumatorilor.
234
7.2. DEZAVANTAJELE FACTORULUI DE PUTERE SC ZUT.
a) Unul dintre dezavantajele factorului de putere sc zut îl constituie pierderile mari de
putere activ Δ P în rezisten a R a circuitului. Într-adev r, din rela ia:
ΔP = R ⋅ I 2 = R ⋅
I a2
cos 2 ϕ
(7.3)
rezult c la o valoare constant a componentei active a curentului Ia, deci la o putere activ dat ,
pierderile de putere sunt invers propor ionale cu p tratul factorului de putere.
b) Un alt dezavantaj al factorului de putere redus const în necesitatea supradimension rii
instala iilor de producere, transport şi distribu ie a energiei electrice (generatoare,
transformatoare etc.), deoarece la o putere activ dat pe care trebuie s-o dezvolte, puterea
aparent trebuie s fie cu atât mai mare cu cât factorul de putere este mai sc zut, aşa cum rezult
din rela ia :
S=
cos ϕ
P
(7.4)
De exemplu, la un factor de putere de 0,7, puterea aparent nominal a instala iilor

trebuie s fie cu 40% mai mare decât cea care ar corespunde la un factor de putere egal cu
unitatea.
c) De asemenea, o valoare sc zut a factorului de putere reduce posibilit ile de înc rcare
cu putere activ a instala iilor existente. Într-adev r, aşa cum rezult din figura 7.1., la o valoare
constant a componentei active a curentului Ia1 (deci şi a puterii active P1 = 3 ⋅ U ⋅ I a1 ) curentul
este cu atât mai mare cu cât decalajul dintre tensiune şi curent este mai mare, respectiv cu cât co-
sinusul acestui unghi (factorul de putere) este mai mic.
ϕ 2 〉ϕ1 cos ϕ 2 〈cos ϕ1 I 2 〉 I 1 (7.5)
Fig.7.1. Scăderea componentei active admisibile a curentului la micşorarea factorului de putere.

Dac I1 este valoarea nominal a curentului instala iei şi factorul de putere este cos ϕ1
rezult c în cazul când aceasta va trece s func ioneze cu un factor de putere mai redus ( cos ϕ 2 ),
pentru ca valoarea curentului s nu dep şeasc valoarea nominal , este necesar ca puterea activ
a instala iei s fie redus corespunz tor componentei active Ia2 ( P2 = 3 ⋅U ⋅ I a 2 ) şi se poate scrie:
235
I a 2 < I a1 , P2 = 3 ⋅ U ⋅ I a 2 < 3 ⋅ U ⋅ I a1 = P1
(7.6)
d) Dac se pune problema ca puterea activ (deci şi componenta activ a curentului) s
r mân aceeaşi la micşorarea valorii factorului de putere, instala ia va absorbi un curent mult mai
mare ( I 2 〉〉 I 1 ) şi deci sec iunea conductoarelor va trebui s fie m rit , ceea ce conduce la un
consum suplimentar de material conductor. În cazul când conductoarele se dimensioneaz pe
baza pierderilor admisibile de putere activ , sec iunea lor necesar (S) este invers propor ional
cu p tratul factorului de putere, c ci avem:
ρ ⋅ L ⋅ I a2 ρ ⋅ L ⋅ I a2
ΔP = R ⋅ I 2 = de unde: S =
S ⋅ cos 2 ϕ ΔP ⋅ cos 2 ϕ
(7.7)
în care ρ este rezistivitatea materialului, iar L lungimea conductorului.

e) Un alt neajuns pe care îl provoac un factor de putere sc zut este creşterea pierderii de
tensiune în liniile electrice şi în transformatoare. Într-adev r din expresia acesteia :
ΔU = P ⋅ R / U + Q ⋅ X / U (7.8)
rezult c , la o putere activ dat P, pierderea de tensiune ΔU creşte cu m rirea puterii reactive
absorbite, deci cu micşorarea factorului de putere.
Din cele expuse este evident c factorul de putere sc zut are consecin e tehnico-
economice defavorabile atât pentru întreprinderile produc toare şi distribuitoare de energie
electric , cât şi pentru cele consumatoare. Pentru a stimula întreprinderile industriale în
îmbun t irea factorului lor de putere, tariful pentru unitatea de energie activ consumat este
diferen iat în func ie de valoarea medie a factorului de putere.
236
7.3. CAUZELE FACTORULUI DE PUTERE SC ZUT.
Din expresiile de defini ie ale factorului de putere rezult c acesta are valori subunitare
când puterea reactiv a circuitului este diferit de zero. Puterea reactiv este consumat în
reactan ele instala iilor electrice si se datoreaz aproximativ în propor ie de 70% motoarelor
asincrone, de 20% transformatoarelor de putere şi de 10% liniilor şi celorlalte elemente ale
re elei.
Consumatorii de putere reactiv pot fi împ r i i în dou categorii :
a) Receptoare inductive, care pe lâng curentul activ, absorb din re ea un curent de
magnetizare ce nu depinde practic de sarcin . În aceast categorie se încadreaz motoarele
asincrone - ce au un curent reactiv de 20 ÷ 40% din valoarea nominal a curentului - şi
transformatoarele a c ror curent de magnetizare I μ este de 4 ÷ 6%, la puteri mari, şi de 7 ÷ 10%,
la puteri mijlocii sau mici. Puterea reactiv absorbit de aceste elemente la o tensiune dat este
constant :
Q = U ⋅ I ⋅ sin ϕ = U ⋅ I μ (7.9)
b) Receptoare inductive, care au o reactan de dispersie x d pe care curentul de sarcin
produce o c dere de tensiune reactiv ΔU x , determinând astfel o pierdere de putere reactiv
egal cu :
Q = ΔU x ⋅ I = xd ⋅ I 2 (7.10)
Din ultima rela ie se constat c puterea reactiv a consumatorilor din aceast categorie
variaz cu sarcina, fiind propor ional cu p tratul curentului. Din aceast categorie de
consumatori de putere reactiv fac parte reactan ele liniilor şi reactan ele de dispersie ale
maşinilor electrice.
Pentru a determina expresia puterii reactive, condi ionat de curentul de magnetizare, în
func ie de parametrii motoarelor şi a transformatoarelor, vom nota : W - num rul de spire, Φ -
fluxul magnetic, f - frecven a, R - reluctan a, B - induc ia magnetic , A - sec iunea medie a
circuitului magnetic, μ - permeabilitatea absolut a fierului, μ 0 - permeabilitatea vidului, μ r -
permeabilitatea relativ a fierului, l - lungimea circuitului magnetic în fier, δ - lungimea

întrefierului, V - volumul circuitului magnetic în fier, V0 - volumul întrefierului. Cu aceste
nota ii se poate scrie succesiv :
Q = I μ ⋅ U = I μ ⋅ E = I μ (2π fW Φ / 2) = (4π W 2 I μ )Φf / 4 = Φ 2 R / 4
sau
Q = B 2 ⋅ A2 f (l / μ A + δ / μ0 A) / 4 = B 2 f (V / μ r + V0 ) / 4 ⋅ μ0 (7.11)
237
În baza celor stabilite pân aici se pot explica principalele cauze ale sc derii factorului de
putere în exploatare :
a) Utilizarea motoarelor asincrone (în locul altor tipuri de motoare) şi îndeosebi a celor de
putere mic şi tura ie redus care au factorii de putere nominali cei mai mici, aşa cum se arat în
figura 7.2.
Fig.7.2. Dependenţa valorii nominale a factorului de putere a motoarelor asincrone, în funcţie

de puterea şi turaţia lor nominală.
b) Func ionarea motoarelor asincrone la o sarcin mai mic decât cea nominal . Deoarece
curentul de magnetizare I μ al acestora este acelaşi atât la sarcina activ nominal IaN cât şi la o
sarcin activ mai mare redus oarecare Ia, din figura 7.3 reiese c , cu cât scade gradul de
înc rcare motorului Ia < IaN cu atât se m reşte decalajul ϕ 〉ϕ N dintre tensiune şi curentul
rezultant I N absorbit de motor, adic scade factorul s u de putere.
Fig.7.3. Variaţia factorului de putere în funcţie de gradul de încărcare al motoarelor asincrone.

Valorile factorului de putere în func ie de coeficientul de înc rcare al motorului
( β = P / PN ), pentru diferite valori nominale ale factorului de putere, sunt date în tabelul 7.1.
c) Mersul în gol al motoarelor în anumite perioade de func ionare, conduce de asemenea

la un factor de putere sc zut, c ci în acest regim motoarele absorb de la re ea un curent practic
egal cu curentul lor de magnetizare. Astfel la func ionare f r sarcin ( β = 0), motoarele
asincrone au un factor de putere de 0,l ÷ 0,25.
238
Tabelul 7.1.
VariaĠia factorului de putere al motoarelor asincrone în funcĠie de sarcină.
Factor de înc rcare ( β )

4/4 5/4 3/4 2/4 1/4
0,91 0,91 0,90 0,86 0,70
0,90 0,90 0,89 0,84 0,67
0,89 0,89 0,87 0,82 0,64
0,88 0,89 0,86 0,80 0,61
0,87 0,88 0,85 0,78 0,59
0,86 0,865 0,83 0,76 0,57
0,85 0,85 0,82 0,74 0,55
0,84 0,845 0,80 0,72 0,53
0,83 0,84 0,79 0,69 0,51
0,82 0,83 0,78 0,66 0,49
0,81 0,82 0,77 0,65 0,47
0,80 0,81 0,75 0,64 0,45
0,79 0,80 0,74 0,63 0,44
0,78 0,79 0,73 0,62 0,42
0,77 0,78 0,72 0,59 0,40
0,76 0,78 0,70 0,58 0,38
0,75 0,77 0,69 0,57 0,37
0,74 0,76 0,67 0,55 0,35
0,73 0,75 0,66 0,54 -
0,72 0,74 0,65 0,53 -
0,71 0,73 0,64 0,52 -
0,70 0,72 0,63 0,51 -
0,69 0,71 0,62 0,50 -
0,68 0,715 0,61 0,49 -
0,67 0,70 0,60 0,48 -
0,66 0,69 0,59 0,47 -
0,65 0,68 0,58 0,46 -
239
În exploat rile miniere, mai mult ca în alte întreprinderi industriale, aceste trei cauze ale
sc derii factorului de putere sunt determinante. Într-adev r, îns şi factorul de putere nominal al
motoarelor asincrone în execu ie minier este de obicei mai mic decât cel al motoarelor în
execu ie normal ; aceasta se datoreaz întrefierului m rit ce se adopt la construc ia motoarelor
electrice de min , inând seama de func ionarea cu şocuri puternice a mecanismelor miniere şi de
dificult ile de exploatare în subteran a unui motor cu întrefier mic. De asemenea,valoarea
nominal a factorului de putere al motoarelor folosite în abataje este redus , c ci puterile lor sunt
mici, iar tura iile sc zute cu scopul de a ob ine valori mari ale cuplului, necesare pentru
învingerea cuplurilor rezistente mari la pornire şi la şocuri. Pe lâng faptul c valoarea nominal
a factorului de putere este redus , motoarele ce ac ioneaz maşini miniere sunt mult
supradimensionate şi deci func ioneaz de obicei la un coeficient de înc rcare mic, astfel c
factorul de putere mediu în abataje variaz în limitele 0,3 ÷ 0,5.
d) Alimentarea motoarelor asincrone şi a transformatoarelor cu o tensiune mai mare decât
cea nominal duce de asemenea la sc derea factorului de putere. Creşterea tensiunii de
alimentare poate apare în exploatare fie datorit ridic rii tensiunii sursei, fie datorit unei alegeri
necorespunz toare a prizelor de reglare a tensiunii la transformatoare. Cum induc ia din circuitul
magnetic al maşinilor este aproximativ propor ional cu tensiunea ce li se aplic la borne, iar pu-
terea reactiv depinde de p tratul acestei induc ii (rela ia 7.11), la creşterea tensiunii creşte
puterea reactiv şi scade factorul de putere.
e) Repara iile necorespunz tore ale motoarelor asincrone sau ale transformatoarelor pot
cauza şi ele micşorarea factorului de putere al acestora.
La rebobinarea înf şur rilor, de multe ori din lipsa unui conductor de sec iune necesar ,
se adopt un conductor existent având o sec iune mai mare. Din acest motiv, în crest tura
motorului sau fereastra transformatorului nu poate s încap num rul nominal de spire, astfel c
bobinele se execut cu un num r mai redus de spire. Deoarece produsul dintre induc ia B şi
num rul de spire W este constant (c ci E = 4,44 fWBA ≈ U = const.), la sc derea lui W creşte B
şi aşa cum rezult din rela ia (7.11), se m reşte puterea reactiv consumat de maşin , ceea ce
produce sc derea factorului s u de putere.
Uzarea palierelor la motoare conduce la frecarea rotorului de stator. Nu este permis
remedierea acestei defec iuni, prin strunjirea rotorului c ci acesta duce la m rirea între-fierului
maşinii, ceea ce cauzeaz creşterea puterii sale reactive (rela ia 7.10) şi deci sc derea factorului
de putere.
240
7.4. MIJLOACE DE ÎMBUN T IRE A FACTORULUI DE PUTERE.
Ridicarea valorii factorului de putere se poate face prin mijloace naturale - care nu
necesit instalarea unor surse de energie reactiv - şi prin mijloace artificiale - care presupun
producerea energiei reactive chiar la locul ei de consum.
Mijloacele naturale de ameliorare a factorului de putere constau în m suri tehnico-
organizatorice pentru combaterea cauzelor sc derii sale, cum sunt :
a) Adoptarea unor motoare asincrone (la proiectarea ac ion rilor electrice), care au puteri
cât mai apropiate de cele necesare, pentru a ob ine un coeficient de înc rcare cât mai ridicat.
Alegerea acestor motoare cu rotor în scurtcircuit, de tura ie cât mai ridicat şi adoptarea unor
ac ion ri cu un singur motor de putere mai mare în locul celor cu mai multe motoare de putere
mai mic , pentru ca valoarea nominal a factorului de putere s fie cât mai ridicat .
b) M rirea coeficientului de înc rcare al motoarelor existente, care func ioneaz la sarcini
reduse, printr-o organizare corespunz toare a procesului de produc ie sau prin înlocuirea
motoarelor slab înc rcate cu motoare de putere mai mic , dac condi iile de pornire şi de
supraînc rcare la şocuri de sarcin o permit.
c) Limitarea mersului în gol al motoarelor şi transformatoarelor, prin adoptarea unor
dispozitive automate de deconectare de la re ea când sarcina dispare. Acest mijloc poate fi
aplicat utilajelor care au o func ionare intermitent sau de scurt durat cum sunt motoarele
maşinilor-unelte, transformatoarele de sudur din atelierele de la suprafa a minei, motoarele
maşinii de extrac ie la care durata pauzei între dou cicluri de func ionare adunat cu durata
perioadei de frânare (dac aceasta se execut pe cale mecanic ) este suficient de lung etc.
Calculele, verificate în practic , arat c folosirea limitatoarelor de mers în gol conduce la o
economie de energie activ dac pauza este mai mare de 10 secunde şi la o economie de energie
reactiv dac ea este mai mare de 4 secunde.
d) Alegerea potrivit a prizelor de reglare a transformatoarelor pentru asigurarea unei
tensiuni care s nu dep şeasc timp îndelungat valoarea sa nominal .
e) Executarea corect a repara iilor palierelor şi a rebobin rilor la motoare şi
transformatoare.
f) Comutarea înf şur rilor motoarelor care func ioneaz în conexiunea triunghi, în
conexiunea, stea. În acest fel, datorit faptului c tensiunea de linie a re elei r mâne neschimbat ,
tensiunea aplicat unei faze a motorului se reduce de 3 ori , ceea ce micşoreaz aproximativ în
acelaşi raport induc ia şi deci de circa 3 ori puterea reactiv consumat de motor. Datorit
reducerii tensiunii scad sim itor şi pierderile în fier, astfel c în cazul func ion rii în stea, la
sarcini reduse, se ob ine o m rire atât a factorului de putere cât şi a randamentului motorului, aşa
cum se arat pe figura 7.4.
241
Fig.7.4. Valorile factorului de putere şi ale randamentului motoarelor asincrone, la funcţionare

în conexiunile triunghi sau stea la aceeaşi tensiune de linie a reţelei, în funcţie de coeficientul de
încărcare.
Aceast metod poate fi folosit numai în cazul când motoarele lucreaz la o sarcin
redus , deoarece prin comutarea înf şur rilor din conexiunea triunghi în stea, la o putere dat pe
care trebuie s-o dezvolte motorul la arbore, curentul motorului va creşte. Într-adev r, aşa cum
rezult din figura7.4, creşterea factorului de putere şi a randamentului în conexiunea stea nu
compenseaz sc derea tensiunii de 3 ori, astfel c se poate scrie :
P = 3 ⋅ U Δ ⋅ I Δ ⋅ cos θ ΔηΔ = 3 ⋅ U stea ⋅ I stea ⋅ cos θ stea ⋅η stea =constant ;
deoarece :
cos θ stea ⋅η stea / cos θ Δ ⋅η Δ < 3 = U Δ / U stea rezulta c I stea > I Δ (7.12)
unde s-au folosit valorile de faz ale tensiunilor şi curen ilor. Deoarece I stea > I Δ , conectarea
înf şur rilor nu se poate executa decât la motoare slab înc rcate ; o analiz cantitativ mai
riguroas arat c metoda se poate folosi numai când sarcina este cel mult 35-40% din cea
nominal .
Folosirea acestei metode este limitat şi de sc derea de 3 ori a cuplului de r sturnare şi de
pornire a motorului, cauzat de reducerea de 3 a tensiunii aplicate unei faze în conexiunea
stea; într-adev r, deoarece valoarea cuplului la motoarele asincrone este direct propor ional cu
p tratul tensiunii, avem :
M Δ / M stea = (U Δ / U stea ) 2 = ( 3) 2 = 3 (7.13)
Din acest motiv, metoda nu se poate folosi la motoare care func ioneaz cu şocuri, când
cuplul rezistent poate deveni mai mare decât cel de r sturnare al motorului şi la motoare cu
pornire grea, când cuplul necesar pentru pornirea mecanismului poate dep şi cuplul de pornire al
motorului. În ambele cazuri, motorul va ajunge în regim de scurtcircuit, fiind alimentat de la
re ea şi având rotorul frânat (calat) de mecanismul antrenat. De aceea, la aplicarea acestei
242
metode, trebuie s se verifice condi iile de pornire şi de supraînc rcare la şocuri. Comutarea
înf şur rilor din triunghi în stea se poate realiza cu un "comutator stea-triunghi" care serveşte în
mod obişnuit la pornirea motorului prin metoda stea-triunghi.
g) M rirea num rului de spire legate în serie într-o cale de curent a înf şur rilor
statorice, prin modificarea leg turilor dintre capetele bobinelor (1,2…6), ce formeaz înf şurarea
unei faze, aşa cum se arat în exemplul din figura 7.5.
Fig.7.5. Îmbunătăţirea factorului de putere prin mărirea numărului de spire legate în serie într-
o cale de curent a înfăşurării de fază a motorului asincron.
Înf şurarea de faz , ce func ioneaz normal cu trei c i de curent, formate fiecare din dou
bobine legate în serie (schema a), se modific într-o înf şurare având numai dou c i de curent,
dar alc tuit din trei bobine montate în serie (schema b). Prin aceast modificare, num rul de
spire al unei c i de curent creşte în raportul de creştere al num rului N de bobine dintr-o cale de
curent. În exemplul considerat deci, num rul de spire din schema b (Wb) va fi mai mare decât
cele din schema a (Wa), de 1,5 ori, c ci avem :
= =
Wb N b 3
(7.14)
Wa N a 2
Prin creşterea num rului de spire, la aceeaşi valoare a tensiunii aplicate unei c i de curent
dintr-o faz , va trebui s scad în acelaşi raport şi induc ia (c ci, aşa cum s-a ar tat, produsul lor
e constant). Astfel va sc dea putere a reactiv a motorului şi deci va creşte factorul s u de putere.
h) Utilizarea motoarelor sincrone supraexcitate în locul celor asincrone, în ac ion rile în
care aceast solu ie este ra ional din punct de vedere tehnic şi rentabil sub aspect economic,
constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de îmbun t ire a factorului de putere. Se ştie
c motorul sincron, în func ie de gradul s u de excitare, poate nu numai s -şi reduc consumul
de energie reactiv din re ea, ci chiar s-o produc (dac este supraexcitat) ; astfel se micşoreaz
energia reactiv cerut din sistemul de alimentare de ceilal i consumatori din întreprindere şi se
ridic valoarea medie a factorului de putere al acesteia. Motoarele sincrone se pot folosi la
ac ion ri care nu necesit reglarea tura iei şi sunt rentabile numai la puteri mari (peste 50 kW la
243
tensiunea de 380 V şi peste 200 kW la tensiuni mai mari de 1 kV). Astfel, ele trebuie s se ia
întotdeauna în considera ie la alegerea motoarelor pentru ac ionarea pompelor de evacuare a
apelor, a compresoarelor, a ventilatoarelor de aeraj principal şi a maşinii de extrac ie (ca motor
primar, de re ea, în sistemul cu grup Ward-Lenard).
Fig.7.6. Puterea aparentă şi cea reactivă cu care se pot încarcă motoarele sincrone (de un
anumit tip), în funcţie de sarcina lor activă
M rimea puterii reactive pe care o poate debita un motor sincron depinde de gradul s u
de înc rcare cu putere activ , de valoarea nominal a factorului de putere şi de caracterul s u
(capacitiv sau inductiv), precum şi de faptul dac excitatoarea este suficient de larg dimensionat
pentru a permite m rirea curentului de excita ie peste valoarea sa nominal (necesar la
func ionare ca un simplu motor). De obicei, motoarele sincrone se execut cu factorul de putere
nominal egal cu unitatea sau cu un factor de putere capacitiv egal cu 0,8. Uzinele constructoare
dau, de regul în cataloage, puterea aparent S şi cea reactiv Q cu care se poate înc rca motorul
la diferite sarcini la arbore P şi la valoarea nominal a curentului de excita ie, sub forma unor
curbe de felul celor din figura 7.6. Dac asemenea curbe lipsesc, trebuie s se ridice
experimental varia ia curentului statoric Ist al motorului la o excita ie nominal (sau la curentul
maxim admisibil pentru înf şurarea de excita ie), în func ie de sarcina sa activ Pa cerut de la
re ea. Puterea reactiv pe care o va putea produce motorul sincron, se va determina cu rela ia
evident :
Q = 1,73 ⋅ U ⋅ I st2 − I a2 în care I a =

Pa
3 ⋅U
(7.15)
unde U este tensiunea la care func ioneaz motorul.
244
7.5. MIJLOACELE ARTIFICIALE DE AMELIORARE A FACTORULUI DE
PUTERE.
Aceste mijloace constau în producerea, de c tre o surs amplasat chiar în exploatare, a
energiei reactive cerute de consumatorii s i. În felul acesta se descarc de curentul reactiv, cerut
de exploatare, transformatoarele ce o alimenteaz de la sistem, liniile şi generatoarele acestuia.
Instala iile de compensare a energiei reactive pot fi baterii de condensatoare electrice,
compensatoare sincrone, motoare asincrone sincronizate şi montaje în cascad a motoarelor
asincrone cu maşini cu colector. Dintre acestea, în cadrul exploat rilor miniere, se folosesc de
obicei condensatoarele statice şi, în cazuri rare, chiar compensatoare sincrone.
a) Compensatorul sincron este o maşin sincron care absoarbe din re ea puterea activ
necesar func ionarii sale ca motor cu mers în gol şi debiteaz în re ea puterea reactiv .
Pierderile de putere activ în compensator pentru producerea puterii reactive scad cu creşterea
puterii nominale a compensatorului. Astfel, la puterile nominale 1; 2; 5; 7,5 şi 15 MVA a
compensatoarelor, pierderile de putere activa pentru fiecare 100 kVar produşi sunt respectiv de
5,5; 4,25; 3,2; 2,67 şi 2,27 kW. inând seama c aceste compensatoare, în compara ie cu alte
mijloace artificiale, devin rentabile abia la puterile mari de 3000 ÷ 5000 kVA, pu in obişnuite în
instala iile de compensare ale exploat rilor miniere, aceast solu ie se foloseşte numai în cazul
când maşina sincron exist în, dotarea întreprinderii, provenind de exemplu de la centrala
proprie, desfiin at în urma racord rii exploat rii la sistemul energetic na ional.
b) Condensatoarele statice C (fig.7.7) montate în paralel cu un consumator de curent cu
sarcina I S ,având şi o componen inductiva absorb din re ea un curent capacitiv Ic care fiind în
opozi ie cu component inductiv a curentului consumatorului, d naştere la o rezultant reactiv

Ir mai mic , c reia îi corespunde un decalaj mai mic între tensiunea U şi curentul total absorbit
din re ea I, adic un factor de putere mai mare (ϕ 〈ϕ S , cos ϕ 〉 cos ϕ S ) . În acest fel, componenta
reactiv cerut din re ea Ir este mai mic decât cea a sarcinii I L şi la m rime potrivit a curentu-
lui capacitiv (respectiv a condensatorului, c ci Ic = ω (CU ) , poate fi chiar zero.
Fig7.7. Îmbunătăţirea factorului de putere cu condensatoare statice.
245
Pentru a calcula valoarea capacita ii necesar pentru m rirea factorului de putere de la
valoarea cos ϕ S la valoarea cos ϕ considerat ca rentabil , pe baza figurii 7.7, vom scrie :
ab = ac − bc = oc ⋅ tgϕ S − oc ⋅ tgϕ sau I C = I S ⋅ cos ϕ S ⋅ (tgϕ S − tgϕ ) , deoarece
(tgϕ S − tgϕ )
I C = ω ⋅ C ⋅ U avem C = I S ⋅ cos ϕ S ⋅
ω ⋅U
sau
(tgϕ S − tgϕ ) P ⋅ (tgϕ S − tgϕ )

C = U ⋅ I S ⋅ cos ϕ S ⋅ =
ω ⋅U 2
U 2 ⋅ω
în care P este puterea activ a sarcinii şi U tensiunea aplicat la bornele sale. Pentru cazul unei
sarcini trifazate echilibrate, capacitatea bateriei va trebui s fie, evident de trei ori mai mare, iar
U v fi tensiunea aplicat unei faze ; astfel, în cazul conexiunii în triunghi, a celor trei condensa-
(tgϕ S − tgϕ ) (tgϕ S − tgϕ )

toare, capacitatea lor total va trebui s fie :
C Δ = 3 ⋅ C = 3 ⋅ U l ⋅ I S ⋅ cos ϕ S ⋅ = P3 ⋅
ω ⋅U ω ⋅ U l2
2
(7.16)
l
în care U l este tensiunea de linie a re elei, iar P3 puterea activ a circuitului trifazat. În cazul
(tgϕ S − tgϕ ) (tgϕ S − tgϕ )

conexiunii în stea a condensatoarelor, capacitatea lor total va trebui s aib valoarea :
C stea = 3 ⋅ C = 3 ⋅ U f ⋅ I S ⋅ cos ϕ S ⋅ = 3 ⋅ P3 ⋅
ω ⋅U ω ⋅ U l2
2
(7.17)
f
Din compara ia ultimelor dou rela ii rezult c valoarea capacit ii necesare pentru
îmbun t irea factorului de putere, este de trei ori mai mic în cazul conexiunii în triunghi a
condensatoarelor, ceea ce explic utilizarea ei exclusiv în practic . Deoarece la condensatoare
este standardizat puterea reactiv nominal şi nu capacitatea lor, se poate ob ine puterea
reactiv total necesar a bateriei de condensatoare, care, pentru cazul conexiunii triunghi, are
QΔ = 3 ⋅ U l ⋅ I C = 3 ⋅ U l ⋅ ω ⋅ C ⋅ U l = P3 ⋅ (tgϕ S − tgϕ )
expresia :
(7.18)
Utilizarea condensatoarelor statice prezint urm toarele avantaje în compara ie cu

compensatoarele sincrone :
a) pierderi neînsemnate de putere activ (circa 0,5 kW/100 kWar);
b) siguran în func ionare datorit simplit ii constructive şi a lipsei unor p r i în mişcare
de rota ie ;
c) greutate redus , ceea ce exclude necesitatea unor funda ii ;
d) func ionare f r zgomot.
Compensarea puterii reactive a consumatorilor exploat rii cu ajutorul condensatoarelor
statice se poate face individual, pe grupe de consumatori, sau centralizat (pe întreaga
întreprindere). La compensarea individual , condensatoarele se monteaz în imediata apropiere
246
a motoarelor, desc rcând de puterea reactiv şi re eaua de alimentare a acestora. Deoarece
aplicarea acestei solu ii la un num r mare de motoare complic exploatarea acestora, ea se
foloseşte numai la consumatorii mari dup schema din figura 7.8.
Fig.7.8.Compensarea individuală a puterii reactive cu condensatoarele statice.

La compensarea centralizat , bateriile de condensatoare se amplaseaz în sta ia principal
a exploat rii, desc rcând de putere reactiv numai sistemul energetic de la care se alimenteaz ,
dar este mult simplificat în acest caz, exploatarea bateriilor de condensatoare. Racordarea con-
densatoarelor se poate face pe partea de joas tensiune a transformatoarelor de alimentare (dup
schema din fig. 7.9), sau pe partea de înalt tensiune (dup schema din fig. 7.10), cu întreruptor
independent, sau din figura 7.11, cu întreruptor comun cu transformatorul.
Fig.7.9.Compensarea puterii reactive cu condensatoare statice, centralizată sau pe grupuri de

consumatori, pe partea de joasă tensiune.
Fig.7.10.Compensarea centralizată, pe înaltă tensiune a puterii reactive, cu întreruptor separat.
247
Fig.7.11.Compensarea centralizată, pe înaltă tensiune a puterii reactive, cu întreruptor comun

cu transformatorul.
Montarea pe joas tensiune prezint avantajul c pre ul condensatoarelor este mai mic,
dar în schimb valoarea capacit ii necesare este mai mare cu p tratul raportului de transformare
n, al transformatorului, c ci din rela ia (7.16) se vede c valoarea capacit ii, este propor ional
cu p tratul tensiunii, astfel c se poate scrie:
C j .t / CI .T = U I2.T / U 2j .t = n 2 (7.19)
Pe înalt tensiune, situa ia este invers dar condensatoarele nu descarc de putere reactiv
transformatorul de for . Adoptarea uneia din aceste solu ii se face pe baza unor calcule
economice de rentabilitate. Compensarea puterii reactive pe grupuri de consumatori, constituie o
solu ie intermediar , îmbinând avantajul desc rc rii de curent reactiv chiar a re elelor din
exploatare, caracteristic compens rii individuale cu cel al unei exploat ri mai simple a bateriilor
de condensatoare, caracteristic compens rii centralizate. Aceast solu ie este de fapt şi cea mai
potrivit pentru condi iile din exploat rile miniere, unde consumatorii sunt grupa i pe abataje.
În schemele de conexiune ale bateriilor de condensatoare, pentru a preveni pericolul de
electrocutare datorit existen ei unei tensiuni a condensatoarelor chiar dup deconectarea lor de
la re ea (din cauza sarcinilor electrice acumulate) se prev d rezisten e de desc rcare sub forma
unor becuri. Valoarea rezisten ei R a acestora se adopt din condi ia ca fenomenul desc rc rii
condensatorului s se termine într-un timp foarte scurt ; astfel se ob ine c :
R = 15 ⋅ 10 6 ⋅ U 2f / Q [Ω] (7.20)
În cazul schemei din figura 7.8, rolul rezisten elor de desc rcare este realizat chiar de
înf şur rile motorului.
Pentru a proteja instala ia împotriva scurtcircuitelor datorite str pungerii
condensatoarelor, în toate cazurile când bateriile nu au siguran e interioare încorporate, se prev d
siguran e fuzibile exterioare.
248
7.6. RENTABILITATEA ÎMBUN T IRII FACTORULUI DE PUTERE.
Mijloacele naturale de îmbun t ire necesit de obicei cheltuieli neînsemnate, astfel c
aplicarea lor este întotdeauna rentabil . În schimb, mijloacele artificiale, fiind legate de investi ii
pentru instala iile de compensare, trebuie adoptate numai în cazul când introducerea lor creeaz
economii anuale, ce asigur amortizarea rapid a acestor investi ii.
În cazul exploat rilor miniere, nu este necesar s se ia în considerare toate metodele
artificiale, posibile din punct de vedere tehnic, deoarece utilizarea condensatoarelor statice este
întotdeauna mai rentabil , la puteri ale instala iilor de compensare sub 5 000 kVar la 6 kV şi sub
10000 kVar la 10 kV mai mult decât suficiente chiar pentru exploat rile cele mai mari.
Pentru a stabili rentabilitatea introducerii unei instala ii de compensare cu condensatoare,
gradul necesar de îmbun t ire a factorului de putere şi solu ia de montare a bateriilor
(individual , centralizat sau pe grupe, pe înalt sau pe joas tensiune) se compar din punct de
vedere economic mai multe variante, calculându-se, pentru fiecare variant , cheltuielile de
investi ii suplimentare I şi cheltuielile anuale de exploatare E - în care se includ şi cotele de
amortizare.
Criteriul pentru determinarea rentabilit ii unei variante este perioada de amortizare T a
investi iilor necesare, evident egal cu :
T=
I (lei )
I o − I (lei / an)
[ani] (7.21)
în care, E0 sunt cheltuielile instala iei electroenergetice a întreprinderii înainte de îmbun t irea
factorului de putere. În condi iile actuale se consider c investi iile pentru instala iile de
compensare sunt rentabile dac perioada lor de amortizare este mai mic de 8 ani. Comparând
apoi toate variantele având T < 8, se adopta cea care are cheltuielile anuale minime.
7.7. CURBELE DE SARCIN ŞI INDICII S I TEHNICO-ECONOMICI.

Consumul de energie electric al exploat rilor miniere depinde de produc ia lor, de
condi iile geologice şi miniere, de gradul de mecanizare, electrificare şi automatizare şi de o
serie de al i factori. Deoarece acest consum, la o exploatare dat , are varia ii în timp, el se
urm reşte cu ajutorul curbelor de sarcin ce reprezint varia ia puterii active şi reactive
consumate, în func ie de timp. Forma acestor curbe (fig. 7.12) depinde de to i factorii aminti i
mai sus şi îndeosebi de modul de organizare a procesului de produc ie - num rul schimburilor,
succesiunea opera iilor de lucru etc. Cunoscând curbele de sarcin zilnice se poate calcula cât
timp, în fiecare zi, a fost cerut de la surs o anumit putere. Prin însumarea acestor timpi pentru
un an, se determin timpul cât a durat fiecare valoare a puterii cerute de exploatare în decursul
249
unui an. Trasând într-o diagram aceast dependen în ordinea descresc toare a puterilor, se
ob ine curba de sarcin anual dup durata puterilor sau curba clasat a puterilor (fig.7.12) .
Fig.7.12. Curba de sarcină clasată după durata puterilor.

Curbele de sarcin au o deosebita importan atât din punct de vedere tehnic cât şi
economic, dat fiind c o serie de indici tehnico-economici, ce se determin din ele, permit s se
aprecieze puterea necesar a instala iilor electroenergetice a exploat rii, gradul de utilizare şi
eficien a acestora.
Coeficientul de umplere al curbei de sarcin u - denumit şi coeficient de aplatizare,
definit în capitolul precedent, este o prim m rime caracteristic . Cu cât acest coeficient are o
valoare mai mic , înseamn c în curba de sarcin respectiv exist vârfuri de putere cu atât mai
ridicate şi goluri cu atât mai adânci. O asemenea curb de sarcin este nedorit pentru sistemul
energetic şi pentru exploatare îns şi. Întrucât în cazul acesta consumul este foarte neregulat, în
sistem trebuie s se men in în permanen o rezerv de putere în func ie, care este utilizat
numai la vârfurile curbei de sarcin , în restul timpului func ionând la o sarcin cu mult mai mic
decât cea nominal , deci cu randament sc zut. Pentru exploatare, o curb de sarcin cu vârfuri
mari de putere înseamn supradimensionarea instala iilor electroenergetice şi neutilizarea lor
integral la golurile curbei de sarcin . Din aceste motive este necesar s se aplatizeze curba de
sarcin a exploat rii, astfel ca puterea cerut din sistem s fie cât mai constant . Aplatizarea se
poate realiza prin eşalonarea în timp a orelor de func ionare a consumatorilor de mare putere
(pompe de evacuare a apelor, extrac ie etc.), prin programarea lucrului în trei schimburi (se evit
golul de noapte), prin decalarea orelor de începere a schimburilor în diferite exploat ri sau
sectoare, prin planificarea zilelor de repaus de-a lungul întregii s pt mâni (se evit golul de
duminic ) etc.
O alt m rime caracteristic a curbelor de sarcin este durata de utilizare a puterii
maxime, definit ca timpul Tmax în care exploatarea, înc rcat constant la sarcina sa maxim
Pmax, consuma aceeaşi cantitate de energie W ca şi în cazul real al unei sarcini variabile. Întrucât
din defini ie se pot scrie rela iile :
250
W
Tmax = şi u = med = T = max
W P T
(7.22)
Pmax Pmax W T
Tmax
în care T reprezint timpul în care s-a consumat energia W (o zi, un an), rezult c între
coeficientul de umplere al curbei de sarcin şi timpul de utilizare al puterii maxime exist rela ia
Tmax = u ⋅ T (7.23)
Pentru a caracteriza curbele de sarcin a întreprinderilor, având în vedere c acestea au

varia ii zilnice şi sezoniere pronun ate, se d timpul de utilizare al puterii maxime pentru durata
unui an ( T = 8760 ore).Astfel, în cazul întreprinderilor ce lucreaz într-un schimb, Tmax=
2500 ÷ 3000 ore şi u = 0,28 ÷ 0,34, în cazul celor dou schimburi, Tmax = 3000 ÷ 4500 ore şi u =
0,34 ÷ 0,51, în cazul celor trei schimburi, T= 4500 ÷ 6000 ore şi u = 0,51 ÷ 0,68. Pentru o utilizare
cât mai complet a instala iilor electroenergetice se tinde ca Tmax s fie cât mai apropiata de 8760
ore, ceea ce se realizeaz prin metodele de aplatizare a curbelor de sarcin ar tate anterior.
Pentru a aprecia gradul de utilizare al instala iilor electrice se foloseşte de asemenea şi
coeficientul global de cerere kc, definit ca raportul între puterea maxim - din curbele de sarcin
zilnice care se repet cel mai frecvent, - şi puterea instalat a utilajelor:
kc =
Pmax
(7.24)
Pinst
Prin puterea instalat se în elege suma puterilor nominale indicate pe utilaje. Deoarece,
puterea instalat este o putere util , pentru a ob ine puterea conectat la re ea Pc, definit ca
puterea cerut de utilaje de la surs , în condi ii nominale de func ionare, trebuie s se in seama
de randamentul utilajelor ; astfel se poate scrie :
Pc = [kW ] sau S c = [kVA]

ηN η N ⋅ cos ϕ N
Pinst Pinst
(7.25)
Deoarece puterea maxim cerut se poate ob ine şi din puterea ,instalat , inând seama de
coeficientul de înc rcare al utilajelor kî de coeficientul lor de simultaneitate kS, de randamentul
utilajelor η u şi cel al re elei η r se deduce c :
kî ⋅ k S k ⋅k
Pmax = ⋅ Pinst = k c ⋅ Pinst şi deci k c = î S
η u ⋅η r η u ⋅η r
(7.26)
Coeficientul global de cerere la o exploatare minier variaz în limite largi, fiind în

cazurile normale între 0,3 şi 0,4 ceea ce indic gradul de utilizare destul de redus al utilajelor
electrice miniere.
251
BIBLIOGRAFIE
1. Comşa D., Darie S. ş.a - „Proiectarea instala iilor electrice industriale”, E.D.P., Bucureşti
1979.
2. Duiculescu P., Dumitrescu I, ş.a. – „Instala ii şi echipamente electrice”, E.D.P., Bucureşti
1981.
3. Gheorghiu N., Selischi A., - „Echipamente electrice”, E.D.P., Bucureşti 1981.
4. Iord nescu I., Iacobescu G., - „Alimentarea cu energie electric a întreprinderilor
industriale”, E.D.P., Bucureşti 1979.
5. Mircea I. – „Instala ii şi echipamente electrice”, E.D.P., Bucureşti 1996.
6. Ministerul Muncii şi Solidarit ii Sociale – „Legea protec iei muncii nr. 90 / 1996 şi Normele
metodologice de aplicare”, Bucureşti 2003.
7. Ministerul Muncii şi Ministerul S n t ii şi Familiei – „Norme generale de protec ie a
muncii”, Bucureşti 2002.
8. P sculescu M. – „Electrificarea minelor”, Literatura Institutului de Mine Petroşani, 1981.
9. P sculescu M., ş.a - „Instala ii electrice miniere”, E.D.P. Bucureşti 1983.
10. P sculescu M., ş.a - „Electrificarea exploat rilor miniere”, Editura Tehnic , Bucureşti 1988.
11. P sculescu D. – „Re ele de transport şi distribu ie a energiei electrice” – Culegere de
probleme, Editura Focus, Petroşani 2007.
12. Pietr neanu E., - „Agenda electricianului”, Edi ia a IV-a, Editura Tehnic , Bucureşti 1986.
13. Stepanescu Ghe., Fot u I, ş.a. – „Calculul mecanic al liniilor electrice aeriene”, Editura
Universitas, Petroşani 2001.
252

Instalatii Electrice Note de Curs

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Instalatii Electrice Note de Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Instalaţii Electrice - Note de Curs

Prof. univ. dr. ing. Ion FOT U

Fig.1.1. Schema generală a sistemului energetic.

Fig.1.2. Schema de principiu de alimentare şi distribuţie a energiei electrice la

Fig.1.3. Schemele instalaţiilor de racordare la sistemul energetic.

Fig.1.4. Schemele radiale ale instalaţiilor de distribuţie de medie şi înaltă tensiune

Fig.1.5. Schemele cu linie principală (coloană, magistrală) de distribuţie a energiei electrice de

Fig.1.6. Schemele buclate de distribuţie a energiei electrice de înaltă şi medie tensiune.

Fig.1.7. Schemele buclate ale reţelelor de joasă tensiune.

Fig.1.8. Schema principială a configuraţiei sistemului de electrificare a unei exploatări miniere

1.3. CATEGORII DE IMPORTAN A CONSUMATORILOR ELECTRICI

2.2. DIMENSIONAREA SEC IUNII CONDUCTOARELOR ELECTRICE PE

în conductor e cedat mediului.

Vom nota: l – lungimea conductorului [m];

temperatura, deci vom avea:

cӨ < 1, pentru 02 > 01

2.3. DIMENSIONAREA SEC IUNII RE ELELOR ALIMENTATE PE LA UN

2.3.1.1. CAZUL RE ELELOR CU SARCINI CONCENTRATE

n – num rul de consumatori.

2[i1 ⋅ r1 + i2 ⋅ (r1 + r2 ) + i3⋅ (r1 + r2 + r3 ) + .....] =

Dimensionarea sec iunii în re elele de curent continuu şi curent alternativ monofazat cu

Înlocuind aceste rela ii în expresiile (2.7) şi (2.9), acestea devin:

Din aceste expresii se poate explicita sec iunea S, vom avea:

Pi = U · Ii Puterea activ pe tronsonul i

3 - pentru re ele trifazate

dR – reprezint rezisten a electric a elementului infinitezimal de re ea considerat şi este

Pentru a determina pierderea de tensiune ΔU de-a lungul întregii re ele cu sarcin

P = U · I – Puterea activ a întregii re ele.

Vom nota: L0 - lungimea por iunii de re ea lipsit de sarcin ;

Sarcina total a re elei este I = a · L, amplasat la distan a L0 +

2.3.2. DETERMINAREA PIERDERII DE TENSIUNE ÎN RE ELELE

Fig.2.3. Reţea trifazată cu sarcini concentrate.

Aceasta o vom nota ΔUf =UA −U2 = AC

ΔU f = AB ' = I 2 ⋅ r2 ⋅ cos ϕ 2 + I 2 ⋅ x 2 ⋅ sin ϕ 2 + I 1 ⋅ r1 ⋅ cos ϕ1 + I 1 ⋅ x1 sin ϕ1 =

Ia1 = I1 · cosφ1 Ir1 = I1· sinφ1 şi reprezint componentele active respectiv

Pierderea de tensiune de linie pentru o re ea cu n consumatori, dar în func ie de curen ii

Iai = ii · cos i componente active şi reactive ale curentului la consumatori

Pi = 3 ⋅ U ⋅ I ai pi = 3 ⋅ U ⋅ iai puterile active respectiv reactive de

Qi = 3 ⋅ U ⋅ I ri qi = 3 ⋅ U ⋅ iri pe tronsonul i şi ale consumatorilor i.

ΔU l = 3 ⋅ (ii ⋅ Ri cosψ i + ii ⋅ xi ⋅ sinψ i ) = 3 ∑ (iai ⋅ Ri + iri ⋅ X i )

ΔU l = 3 (r0 ⋅ cos ϕ + x0 ⋅ sin ϕ )∑ I i ⋅l i

ΔU l = 3 (r0 ⋅ cosψ + x0 ⋅ sinψ )∑ ii ⋅ Li

2.3.3. DIMENSIONAREA SEC IUNII ÎN RE ELELE TRIFAZATE CU

x 0 = 0,1445 ⋅ lg + 0,0157 [Ω / km].

Fig.2.5. Dependenţa valorilor specifice ale rezistenţei şi reactanţei reţelelor de secţiunea

- pentru liniile în cablu x 0 c ≅ 0,08 [Ω / km].

2.4. VARIA IILE ADMISIBILE ALE TENSIUNII LA CONSUMATORI

Fig.2.6. Variaţiile admisibile de tensiune la consumatorii de iluminat.

component activ I aN în faz cu tensiunea, şi o component reactiv I rN decalat cu π/2 în

urma tensiuni. Dac curentul reactiv creşte de la I rN la I r , compunând vectorial componenta

2.4.2. REGLAREA TENSIUNII ÎN RE ELELE ELECTRICE

2.4.2.2. PRIZELE DE REGLARE ALE TENSIUNII LA

Fig.2.8. Principiul reglării tensiunii la transformatoare prin schimbarea numărului de

U20 1,10U2N 1,05U2N U2N

Transformatoarele coborâtoare de tensiune au prev zut în primar comutatorul de spire k

2.5. VERIFICAREA RE ELELOR ELECTRICE ÎN REGIM DE PORNIRE A

împ r im sub radical cu MN,

U min [%] = ⋅ 100 = 100

U mot = U al − (ΔU T ) p − (ΔU ca ) p − (ΔU cf )

b. Verificarea condiţiilor de menţinere în poziţie atrasă a armăturii contactoarelor,

(UP.D.)p – tensiunea din P.D. în regim de pornire;

(U PD ) p = U mot + (ΔU cf )p ≥ 0,75 ⋅ U N

(ΔUcf)p – pierderea de tensiune pe cablul flexibil în regim de pornire.

2.5.1. METODA APROXIMA IILOR SUCCESIVE