1

Craniul este format din 22 de oase. Deosebim craniul cerebral (neurocraniul) şi cel facial
(visceral). Craniul cerebral este format din 8 oase, dintre care două sunt pare (parietal, temporal)
şi patru impare (frontal, etmoid, sfenoid, occipital).
O s u l f r o n t a l este situat în partea anterioară a cutiei craniene. El constă din solz, două
porţiuni orbitale şi una nazală. Solzul este partea ventrală care formează fruntea. Pe faţa
anterioară a solzului se află două proeminenţe frontale (tuberculii frontali). Inferior de ele se află
marginile (arcadele) supraorbitale, între care se găseşte o mică adâncitură de formă ovală, numită
glabela. Marginile supraorbitale continuă lateral prin apofizele zigomatice, iar medial, împreună
cu glabela, formează porţiunea nazală a osului frontal. Porţiunea nazală prezintă incizura nazală,
care se termină cu o apofiză ascuţită – spina nazală a osului frontal. Pe marginile supraorbitale,
lângă partea nazală a osului frontal este incizura supraorbitală, uneori orificiul supraorbital.
Lateral marginile supraorbitale continuă cu apofiza zigomatică. În corpul osului frontal se află
sinusul frontal, care comunică cu cavitatea nazală.
Solzul (scuama) osului occipital este situat posterior de marea gaură occipitală. Faţa externă este
convexă, iar pe linia mediană a ei se evidenţiază protuberanţa occipitală externă, de-a curmezişul
ei trec linia nucală superioară şi cea nucală inferioară, iar în jos – creasta occipitală externă. Pe
faţa internă a solzului se află proeminenţa occipitală internă, unde prin încrucişarea şanţurilor
largi ale sinusurilor venoase (transversal şi sagital) se formează eminenţa cruciform.
O a s e l e p a r i e t a l e au formă aproximativ pătrată, sunt situate în partea superioară şi
laterală a craniului. Faţa externă este convexă, în centrul ei se află eminenţa parietală – o
porţiune ceva mai bombată. Faţa internă a osului este concavă, are numeroase şanţuri pentru
vasele sangvine şi impresiunile circumvoluţiunilor cerebrale.
O a s e l e t e m p o r a l e sunt situate pe părţile latero-inferioare ale cutiei craniene. La ele
distingem următoarele porţiuni: solzul, partea timpanică şi stânca. Solzul este partea cea mai
subţire şi mai mare a osului temporal, situat în regiunea superioară a lui, are o formă
semicirculară. Pe solz se profilează apofiza zigomatică, orientată anterior, care se uneşte cu osul
zigomatic. Sub baza ei se află o fosetă articulară şi un tubercul pentru articularea cu mandibula.
Porţiunea timpanică este mai mică decât celelalte, mărgineşte orificiul auditiv extern. Faţa ei
inferioară este în raport cu baza apofizei stiloide

Stânca (piramida) are forma unei piramide triunghiulare cu trei feţe: anterioară, posterioară şi
inferioară. Primele două sunt orientate spre cavitatea craniană, iar a treia – spre partea externă a
bazei craniene. Pe faţa posterioară se află conductul auditiv intern, pe unde trec nervul facial şi
cel vestibulo-cohlear. De la faţa inferioară a piramidei porneşte apofiza stiloidă. În stânca osului
temporal se află cavitatea timpanică şi labirintul osos. Posterior de orificiul auditiv extern este
situată apofiza mastoidiană, palpabilă sub piele. Cavitatea timpanică comunică cu alveolele
pneumatice ale apofizei mastoidiene, de asemenea cu nazofaringele prin tuba auditivă.
O s u l s f e n o i d este situat la baza neurocraniului şi se uneşte cu toate oasele acestuia,
participă la formarea orbitei, foselor temporale şi infratemporale. Osul are următoarele părţi:

2
corpul, aripile mici, aripile mari şi apofizele pterigoide. Corpul osului sfenoid are formă de cub,
conţine o cavitate – sinusul sfenoid, ce comunică cu cavitatea nazală. Pe faţa superioară a lui se
află o adâncitură, numită şaua turcească, unde este situată hipofiza. Posterior şaua turcească este
limitată de o ridicătură – speteaza şeii. Aripile mici sunt orientate lateral şi anterior de corpul
osului sfenoid, participă la formarea orbitei. Aripile mari sunt orientate lateral şi în sus de corpul
osului sfenoid, iar faţa orbitală a lor formează peretele lateral al orbitei. Apofizele pterigoide ale
sfenoidului prezintă două lamele (medială şi laterală) paralele, care pornesc vertical de pe faţa
inferioară a corpului. Intre ele se află fosa pterigoidă. Apofizele servesc drept loc de inserţie a
muşchilor pterigoidieni.

O s u l e t m o i d se află în partea anterioară a bazei cutiei craniene, între oasele frontale şi

sfenoid. El este format din lama ciuruită, lama perpendiculară şi labirintul etmoid. Lama ciuruită
formează plafonul cavităţii nazale. Ea este străbătută de un număr mare de orificii, prin care trec
fibrele nervilor olfactivi. Pe linia mediană a lamei ciuruite în cavitatea craniană se înalţă creasta
de cocoş, care inferior, spre cavitatea nazală, se prelungeşte în lama perpendiculară. Ultima
participă la formarea septului nazal împreună cu vomerul. Labirintul etmoid este format din lame
osoase subţiri, orientate în diferite direcţii, care alcătuiesc celule osoase pneumatice ce conţin aer
şi comunică între ele şi cu cavitatea nazală. Pe faţa medială a fiecărui labirint sunt situate
cornetele nazale – superior şi mediu, între care se află meatul nazal superior.

Craniul facial este situat în partea anterioară. El este constituit din 14 oase, dintre care numai
două sunt impare (mandibula şi osul hioid), iar celelalte sunt pare (maxila, osul zigomatic,
lacrimalul, cornetul nazal inferior, osul nazal şi osul palatin).

Xilama ocupă o poziţie centrală. Este alcătuită din corp şi patru apofize. Corpul conţine un
sinus pneumatizat voluminos (sinus maxilar Highmore), care se deschide în cavitatea nazală. Pe
faţa anterioară există o gropiţă – fosa canină, deasupra căreia se află orificiul infraorbital, ce
continuă cu canalul omonim. Faţa superioară a corpului formează peretele inferior al orbitei, iar
cea nazală – peretele lateral al cavităţii nazale. Pe acest perete se fixează un os mic – cornetul
nazal inferior. Dintre cele patru apofize, ce pornesc de la corp, două frontale se unesc cu osul
frontal, iar două zigomatice – cu osul zigomatic. Apofizele palatine, împreună cu oasele palatine,
ce aderă la ele posterior, formează palatul dur (cerul gurii). Apofiza alveolară are opt alveole de
fiecare parte, pentru rădăcinile dinţilor.

O s u l z i m a go t i c este cel mai rezistent os al craniului facial. El are trei apofize: frontală,
temporală şi maxilară, numite după oasele cu care se sudează. Oasele zigomatice contribuie la
formarea pereţilor orbitei, iar împreună cu apofizele zigomatice ale oaselor temporale formează
arcadele zigomatice.

O s u l p a l a n t i este alcătuit din două lamele – una verticală, care intră în componenţa
peretelui lateral al cavităţii nazale, şi alta orizontală, care formează porţiunea posterioară a
palatului dur.

3
 O s u l n a z a l formează rădăcina nasului. Marginea liberă delimitează apertura piriformă a
cavităţii nazale.

O m e v r u l prezintă o lamă osoasă, orientată în plan median. El se sudează cu oasele sfenoid,

etmoid, palatin şi maxila.

O s u l l a c r i a l m constituie o lamă subţire ce intră în componenţa peretelui medial al

orbitei. El este cel mai mic dintre oasele craniului facial.

C o n e t r u l n a z a l inferior este fixat pe partea inferioară a peretelui lateral al cavităţii

nazale.

M a n i b u l a d prezintă porţiunea inferioară a craniului facial. Ea posedă corp şi două

ramuri. Corpul mandibulei are formă de potcoavă, cu convexitatea orientată anterior. Pe linia
mediană a feţei externe se află protuberanţa mentală. Pe marginea superioară a corpului se află
apofiza alveolară a mandibulei cu 16 alveole dentare. Ramurile mandibulei se unesc cu corpul
sub un unghi, formând unghiul mandibulei. Ramurile se termină cu două perechi de apofize,
dintre care cea anterioară (apofiza coronoidă) serveşte ca loc de inserţie a muşchilor temporali,
iar cea posterioară (apofiza articulară) are cap cu o faţă articulară şi col şi se articulează cu osul
temporal.
O s u l h i o i d e situat între mandibulă şi laringe, în partea anterioară a gâtului, suspendat de
baza craniului prin muşchi şi ligamente. Osul hioid în formă de potcoavă, este constituit din corp
şi două perechi de apofize: coarnele mari şi coarnele mici.

TASK 1
1. Câte oase are craniul?
2. În ce parte a cutiei craniene este situat osul frontal?
3. Ce formă au oasele parietale?
4. Câte fețe are piramida (stânca)?
5. Unde este situată hipofiza?
TASK 2
Literele din cuvintele în roșu sunt amestecate. Puneți-le în ordine.