Protecţia apelor şi ecosistemelor acvatice
 categoria I – toate cursurile de Clasificarea lacurilor după
apă care pot fi utilizate în toate
sectoarele de activitate;
 categoria a II a - cursurile de apă
care pot fi folosite în industrie,
irigaţii şi în scopuri urbanistice şi
de agrement;
 categoria a III a - ape care pot fi
folosite la irigaţii, răcirea
motoarelor, staţii de spălare şi în
hidrocentale.
productivitatea lor şi după
compoziţia fizico-chimică:
 oligotrofe, cu o producţie
primară scăzută;
 eutrofe, cu o producţie
primară mare;
 mezotrofe, cu o productivitate
intermediară;
 distrofe, cu o productivitate
împiedicată de condiţii dificile
(aciditate, materii în
suspensie etc)
Tipuri poluare
 controlată- datorată apelor uzate transportate prin
reţeaua de canalizare şi evacuate în anumite puncte
stabilite prin proiecte
 necontrolată - provine din surse de poluare care
ajung în emisari pe cale naturală, de cele mai multe ori
prin intermediul apelor de ploaie.
 primară - în urma depunerii substanţelor în suspensie
din apele uzate, evacuate într-un receptor, pe patul
acesteia
 secundară- dupa ce gazele rezultate în urma
fermentării materiilor organice depuse din substanţele
în suspensie antrenează restul de suspensii şi le
aduce la suprafaţa apei, de unde sunt apoi
transportate în aval de curentul de apă.
Surse de poluare naturale
Principalele condiţii în care se produce poluarea naturală a apelor sunt :
 - trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zăcăminte de sare, de sulfaţi)
constituie principala cauză de pătrundere a unor săruri, în cantităţi mari,
în apele de suprafaţă sau în straturile acvifere. Un caz deosebit îl
reprezintă rocile radioactive, care pot duce la contaminarea unor ape de
suprafaţă sau subterane;
 - trecerea apelor de suprafaţă prin zone cu fenomene de eroziune a
solului provoacă impurificări prin particulele solide antrenate, în special
dacă solurile sunt compuse din particule fine, cum sunt cele din marne şi
argilă, care se menţin mult timp în suspensie;
 - vegetaţia acvatică, fixă sau flotantă, în special în apele cu viteză mică
de scurgere şi în lacuri, conduce la fenomene de impurificare variabile în
timp, în funcţie de perioadele de vegetaţie;
 - vegetaţia de pe maluri produce şi ea o impurificare, atât prin căderea
frunzelor, cât şi prin căderea plantelor întregi. Elementele organice sunt
supuse unui proces de putrezire şi descompunere, care conduce la o
impurificare a apelor, în special în perioade de ape mici sau sub pod de
gheaţă.
Surse de poluare artificială
 A. Ape uzate
După provenienţa lor, există următoarele categorii de ape uzate:
 - ape uzate orăşeneşti - ape menajere şi industriale
 - ape uzate industriale, rezultate din apele folosite în procesul tehnologic
industrial, ele fiind de cele mai multe ori tratate separat în staţii de epurare
proprii industriilor respective.
 - ape uzate de la ferme de animale şi păsări
 - ape uzate meteorice, care înainte de a ajunge pe sol, spală din
atmosferă poluanţii existenţi în aceasta; - antrenează atât ape uzate de
diferte tipuri, cât şi deşeuri, îngrăşăminte chimice, pesticide, astfel încât în
momentul ajungerii în receptor pot conţine un număr mare de poluanţi
 - ape uzate radioactive, care conţin ca poluant principal substanţele
radioactive rezultate de la prelucrarea, transportul şi utilizarea acestora.
 - ape uzate calde, care conţin de obicei un singur poluant, energia
calorică.
 - ape uzate provenite de la zone de agrement, campinguri, terenuri de
sport, care sunt asemănătoare cu apele uzate orăşeneşti.
 - ape uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, conţin
impurităţi deosebit de nocive cum ar fi: reziduuri lichide şi solide, pierderi
de combustibil, lubrifianţi etc.
B. Depozite de deşeuri sau reziduuri solide
 Impurificarea provenită de la aceste depozite poate fi produsă
prin antrenarea directă a reziduurilor în apele curgătoare de către
precipitaţii sau de către apele care se scurg, prin infiltraţie, în sol.
Deosebit de grave pot fi cazurile de impurificare provocată de
haldele de deşeuri amplasate în albiile majore ale cursurilor de
apă şi antrenate de viiturile acestora.
 Cele mai răspândite depozite de acest fel sunt cele de gunoaie
orăşeneşti şi de deşeuri solide industriale, în special cenuşa de la
termocentralele care ard cărbuni, diverse zguri metalurgice, steril
de la preparaţiile miniere, rumeguş şi deşeuri lemnoase de la
fabricile de cherestea etc. De asemenea, pot fi încadrate în
aceeaşi categorie de surse de impurificare depozitele de nămoluri
provenite de la fabricile de zahăr, de produse clorosodice sau de
la alte industrii chimice, precum şi cele de la staţiile de epurare a
apelor uzate.
Poluare organică: cu glucide,
proteine, lipide.
 fabricile de hârtie şi celuloză, abatoarele, industria alimentară,
industria petrochimică şi industria chimică de sinteză.
 Consumul Chimic de Oxigen (CCO) este un parametru important
in analiza apelor reziduale , a apelor de suprafata si a plantelor.
Aceasta determinare da informatii asupra gradului de poluare al
apei cu materie organica. Aceasta metoda consta in
determinarea consumului de oxigen utilizand bicromat de potasiu.
Pentru valori mici de CCO se foloseste o metoda bazata pe
utilizarea permanganatului de potasiu.
 Concentraţia de oxigen dizolvat normată, variază între 4 - 6
mg/dm3, în funcţie de categoria de folosinţă, coborârea sub
această limită având ca efect oprirea proceselor aerobe, cu
consecinţe foarte grave.
Poluare anorganică:

 Industria clorosodica, industria petroliera de extracţie

şi chimia de sinteză
 mărirea salinităţii apei emisarului,
 creşterea durităţiidepuneri pe conducte  măreste
rugozitatea şi micşoreaza capacitatea de transport
 pot interfera cu vopselele din industria textilă
 înrăutăţesc calitatea produselor în fabricile de zahăr,
bere
 clorurile peste anumite limite fac apa improprie pentru
alimentări cu apă potabilă şi industrială, pentru irigaţii
 prin bioacumularea metalelor grele - efecte toxice
asupra organismelor acvatice, inhibând în acelaşi timp
şi procesele de autoepurare.
Poluare biologică
 aglomerările urbane, zootehnie, abatoare
 Poluanţii biologici pot fi:
primari (agenţi biologici introduşi în apă odată cu apele
reziduale sau alte surse, neavând ca habitat normal
acest mediu)
 secundari (organisme indigene care se află în mod
natural în apă şi care se înmulţesc la un moment dat
devenind poluante).
 se pot transmite boli bacteriene (febra tifoidă, holera),
boli virotice (poliomelita, hepatita), boli parazitare
(giardiaza, tricomoniaza) şi alte boli infecţioase a căror
răspândire este legată de prezenţa unor vectori cum
sunt ţânţarii (malaria), musca tze-tze (boala somnului);
Poluare termică:
 creşterea producţiei primare, care favorizează
fenomenul de eutrofizare şi scăderea
oxigenului din apă;
 accelerarea parcurgerii ciclurilor vitale,
schimbarea dimensiunilor indivizilor şi a
structurii pe vârste;
 schimbarea dimensiunilor populaţiilor, prin
creşterea sensibilităţii organismelor la poluanţii
din ape, neadaptarea vieţuitoarelor acvatice cu
sânge rece la temperaturi ridicate
(crustaceele, planctonul, peştii).
Exprimarea toxicităţii.

 efecte acute (efecte de scurtă durată), - prin

concetraţii letale (CL), care indică ml/l sau g/l
toxic în soluţie apoasă care poate provoca
moartea a 50% din efectivul populaţiei
acvatice imersate după 24-96 ore;
 efecte cronice - efecte pe o perioadă lungă
de timp, pe mai multe cicluri de viaţă. Acestea
sunt în general ireversibile.
Efluenţi, receptori, emisari
 Apele uzate care se varsă într-o apă curgătoare
sau stătătoare se numesc efluenţi.
 Apele în care se varsă efluenţii se numesc ape
receptoare.
 Când receptorii au posibilitatea de a curge către
altă apă de suprafaţă căreia să-i transmită
substanţele poluante se numesc emisari.
 Debitul efluentului depinde de activitatea industrială
care îl generează, iar din acest motiv amestecarea
acestuia cu apele receptorului nu se face uniform şi
instantaneu
Eutrofizarea apelor de suprafaţă

Eutrofizarea - îmbogăţirea apelor cu substanţe nutritive, îndeosebi cu

azot şi fosfor, în mod direct sau prin acumularea de substanţe
organice din care rezultă substanţe nutritive pentru plante.
Consecinţele eutrofizării:
 Asfixierea şi poluarea organică
 Apariţia de compuşi toxici.
 Distrugerea habitatelor.

Estimarea gradului de eutrofizare:

 se măsoară producţia primară
 se dozează clorofila
 se determină diferiţi parametrii chimici (transparenţa, conţinutul în
oxigen)
 evoluţia planctonului (abundenţa, diversitatea, natura algelor).
 Schema principalelor faze ale
eutrofizarii
I - Poluare in crestere
II - proliferarea algelor
III – descompunere anaeroba
IV – degradare extrema a mediului cu reducerea
numarului de specii
Autoepurarea apelor

Autoepurarea este fenomenul prin care apa din emisar,

datorită unui ansamblu de procese de natură fizică,
chimică şi biologică se debarasează de poluanţii pe
care îi conţine.
2 categorii de procese:
 procese fizico-chimice – de exemplu, sedimentarea
poluanţilor; pătrunderea radiaţiilor solare-cu efect
bactericid şi bacteriostatic; modif. temperaturii apei -
care influenţează viteza reacţiilor chimice şi
biochimice;
 procese biologice şi biochimice – de exemplu,
concurenţa microbiană; acţiunea bacterivoră; acţiunea
litică a bacteriilor de către bacteriofagi; biodegradarea
substanţelor organice.
Epurarea apelor

- totalitatea tratamentelor aplicate care au ca rezultat

diminuarea conţinutului de poluanţi, astfel încât
cantităţile rămase să determine concentraţii mici în
apele receptoare, care să nu provoace dezechilibre
ecologice şi să nu poată stânjeni utilizările ulterioare.
2 grupe de operaţii succesive:
 reţinerea şi neutralizarea substanţelor nocive sau
valorificarea substanţelor conţinute de apele uzate;
 prelucrarea substanţelor rezultate din prima operaţie
(nămoluri).
Statii pentru tratarea apelor uzate (statii de epurare)

Componenta statiei de epurare

În timpul epurarii apelor uzate intervin procese de natura:
- mecanica- determina ca cea mai mare parte din materiile
solide în suspensie, sunt îndepartate din apele uzate. Se
produce în instalaiile de gratare, deznisipatoare, separatoare
de grasimi, decantoare si îngrosatoare de namol.

-chimica - se produc în timpul clorinarii apelor uzate si/sau al

coagularii materiilor solide în suspensie din acestea. Se
produce în instalatiile de coagulare si decantare precum si în
instalatiile de clorinare.
- Biochimica - se produc în treapta biologica a statiilor de
epurare în special precum si în câmpurile de irigare si
filtrare, în filtrele biologice, bazine cu namol activ si în
concentratoarele sau îngrosatoarele de namol.
La constructia unei statii de epurare se tine seama de mai multi
parametri printre care enumeram:

 gradul de epurare necesar;

 modul de tratare al nămolului;
 spaţiul disponibil pentru construcţia
staţiei de epurare;
 tipul de utilaje ce vor fi folosite în staţia
de epurare;
 alte condiţii locale.
utilaje specifice
 gratare, cominutoare si dezintagratoare;
 sisteme de aerare;
 pompe pentru ape uzate;
 surse de aer (suflante, ventilatoare, compresoare);
 conducte si racorduri;
 mixere si agitatoare;
 instalatii de dozare a clorului sau a floculantilor;
 instalatii de monitorizare a debitului, turbiditatii, pH-ului
si oxigenului dizolvat.
reactoare anaerobe
1. Sistem de distribuţie a apei – asigura o curgere bine
proporţionata a apei uzate la baza reactorului.
2) Separator – asigura distribuţia flocoanelor
plutitoare de biomasa, biogaz si apa purificata,
respectiv depunerea nămolului.
3) Sedimentare la baza reactorului
4) Strat de filtrare – asigura o concentraţie minima
de substanţe solide nedizolvate la evacuarea din
reactor.
5) Jgheab de colectare a apei purificate – este
echipat cu preaplin, cu echipament pentru
reţinerea substanţelor plutitoare.
6) Capac etanş – închide ermetic orificiul utilizat
pentru evacuarea periodica a scoarţei de nămol.
7) Spaţiu pentru biogaz
8) Recircularea apei curate
 Descriere :
1) dozare chimicale
2) masurare
3) utilizare biogaz
4) boiler pentru biogaz
5) rezervor de stocare
biogaz
6) sistem de aerare
7) decantor secundar
8) îngrosare namol
9) deshidratare namol
10) emisar
flotatie prin cavitatie cu aer

se aplica pentru îndepărtarea

grăsimilor, uleiurilor, unsorilor si a
particulelor solide in suspensie
coloidala din apele uzate orăşeneşti
si industriale. Acest sistem separa
elementele enumerate mai sus din
lichidul uzat si le prelucrează
corespunzător pentru a fi evacuate
separat
STATIE DE EPURARE
-ape menajere -2-6 persoane

 destinata utilizarii in locuinte care

 Zgomot practic inexistent. Consum
de energie redus. Capacitate (m 3
/zi): 0,6 - 0,9. CBO 5 (g/zi) : 240 -
360. Masa (kg) : 135. Dimensiuni
(dxh) : 1.34 x 1.55. Puterea (W): 60.
nu sunt conectate la un sistem
central de canalizare. Statia este
dimensionata pentru 4 persoane,
cu un consum mediu total de
apa de 600 l/zi.
 Statii de epurare ape uzate
industriale rezultate din:
Statii de epurare ape uzate urbane
productie de alimente, ferme
200-100 000 l.e.
zootehnice, productie
industriala s.a.
Controlul permanent al funcţionării Staţiei de Epurare este asigurat prin :
- monitorizarea fluxului de epurare
- debitmetrie
Monitorizare flux de epurare -
Debitmetrie - in vederea conducerii
procesului tehnologic - doua
debitmetre cu ultrasunete montate la
intrarea apei in statie si la evacuarea
de pe treapta biologica.
monitorizarea se efectueaza in
laboratorul statiei de epurare si
cuprinde fluxul apei uzate (influent
statie, apa epurata mecanic, efluent
statie epurat biologic cu namol activ,
descarcari din iazurile biologice,
descarcari din bazinul compensare
debite) si fluxul de namol (namol
primar, deseu de la desnisipator,
namol din bazinele de aerare, namol
exces, namol ingrosat, namol
fermentat, namol deshidratat, namoluri
din iazurile biologice). Monitorizarea
se efectueaza in conformitate cu
prevederile standardelor in vigoare si
cu o fecventa minim necesara
caracterizarii si conducerii in conditii
optime a intregului flux de epurare.
Filtre
Filtre cu carbon activ (
absorbtie) : elimina sau
reduc substantele organice,
fenoli si derivati din clor,
detergenti, elimina mirosul
si gustul neplacut al apei.
Capacitate de la 1 la 80
m3/h.
Demineralizatoare: elimina toate sarurile din apa in
intregime, producand o apa demineralizata. Apa
trece in primul strat de rasini cationice tari (tip R-N)
si cedeaza cationi. In al doilea strat de rasini
anionice apa este neutralizata de catre ionii R-OH
prezenti. Regenerarea este automatizata, utilizand
solutii de H-Cl cu concentratia de 33 % si respectiv
solutie de soda caustica cu concentratia de 33 %.
Statie de epurare biologica AS
MONOcomp 50N
Analize ce se execută în cadrul laboratorului de epurare
biologică