Frosine

“Avarul” Moliere

Domnule… Da, aştept, dar să vă întoarceţi, va rog, ca am să vă spun ceva ...

Oare să fie jupânul Harpagon atât de neomenos şi de data asta cu mine? Iubeşte
banul mai mult decât bunul renume, cinstea şi virtutea la un loc. Lasă că ştiu eu
cum să-i mulg pe oameni şi cunosc taina de a-i face să-mi deschidă inimile,
gâdilându-le pornirile nemărturisite şi dibuind locul unde sunt mai simţitori. Ştii şi
tu că pe lumea asta trebuie să trăieşti din dibăcie şi că făpturilor cum sunt eu cerul
nu le-a hărăzit alte venituri decât prefăcătoria şi isteţimea. … Dar uite-l că se-
ntoarce. Ssst!
Doamne, ce bine arătaţi ! Şi aveţi un obraz care plesneşte de sănătate !
Niciodată nu v-am văzut mai tânăr şi mai vesel ! Păi, cunosc băieţi de 20 de ani
care arată mai bătrâni ca dumneavoastră! Dar ce înseamnă 60 de ani? Ia uite vorbă!
Sunteţi în floarea vârstei şi d-abia de-aci înainte începe vremea bărbatului. Sunteţi
făcut dintr-o plămadă să trăiţi până la 100 de ani. (el zice: Aşa crezi tu?) Ba bine că
nu! Aveţi toate semnele. Ia staţi niţel să mă uit mai bine la dumneavoastră!
Doamne! Doamne! Uite, între sprâncene, dunga de viaţă lungă. Sigur că mă pricep.
Ia daţi mâna încoace! Doamne! Doamne, ce mai dungă de viaţă lungă! Şi eu care
credeam că o să ajungeţi la 100 de ani! Dar văd că o să ajungeţi la 120! Şi pe copiii
dumneavoastră şi pe copiii copiilor lor, tot dumneavoastră îi duceţi la groapă.
Treburile noastre! Păi ce-am pus eu la cale şi n-a mers? Mai ales pentru
căsătorii sunt cum nu se poate mai dibace. Nu se află pe lume făpturi să nu le-
mperechez cât ai clipi din ochi şi cred că dacă mi-aş pune în minte, l-aş însura chiar
pe Padişah cu Republica Veneţiei. Cum le cunosc destul de bine şi pe Mariane şi pe
maică-sa le-am vorbit la amândouă de dumneavoastră, i-am destăinuit mamei ce
plăcere vă face când o vedeţi trecând strada sau privind pe fereastră. A răspuns că e
bucuroasă să se înrudească cu dumneavoastră, iar când am adăugat că ţineţi foarte
mult ca Mariane să vină astă-seară aici, când are loc căsătoria fiicei dumneavoastră,
a primit numaidecât s-o aduc eu.
(aparte) Auzi, uscătura, mai vrea şi zestre!
Cum domnule, dar Mariane e o fată care vă aduce 12.000 de livre venit! Mai întâi:
e crescută în sărăcie şi nu e mofturoasă la mâncare. E obişnuită să se hrănească cu
salată, cu lapte, cu brânză şi cu cartofi, şi pentru care nu e nevoie să întinzi o masă
mare cu ciorbe gustoase, cu mâncăruri alese, cu cine mai ştie ce trufandale, cum se
întâmplă cu alte femei – şi asta înseamnă o economie pe an de cel puţin 3000 de
franci. Pe lăngă asta nu se gândeşte decât să fie curat îmbrăcată, nu-i plac
veşmintele împodobite şi giuvaerurile scumpe, nici lucruri de casă arătoase, după
care altele de seama ei se dau în vânt – prin urmare, încă 4000 de livre puse
deoparte. Mai apoi are groază de jocul de cărţi, lucru deloc obişnuit femeilor din
ziua de azi. E una la noi în mahala care a pierdut la cărţi 20.000 de franci numai
anul ăsta ! Dar să nu luăm decât pe sfert! 5000 de la joc, 4000 de la îmbrăcăminte şi
giuvaeruri, asta face 9000 de livre. Cu cele 1000 de scuzi economisiţi de la
mâncare, poftim că am încăputat cei 12000 de franci!
Cum adică socoteala mea nu are temei ? Dar este, domnule, o adevărată avere să
aduci în căsnicie atâtea economii!
(aparte) S-a prins catârul! (timp în care el zice că nu crede că o să-I placă de el
pentru că e bătrân)
Vai, dar ce rău o cunoaşteţi! Ea nu-i poate suferi pe tineri! Îmi pare rău că n-aţi
auzit din gura ei. Să nu vadă în ochi nici un tânăr ! Se înnebuneşte după bătrâni ! E
încântată când poate vedea un bătrân falnic! Ori unul de 60 de ani ori nimic! Păi, un
tânăr bălăior se cheamă oare bărbat? Pe când dumneavoastră! Ce făptură! Aşa
bărbat, zic şi eu ! Râd ochii când vă privesc! Uite cum se cuvine să te-nfăţişezi şi să
fii înveşmântat ca să te faci iubit! Tusea dumneavoastră plină de gingăşie! Şi-aş
vrea, domnule, să vă rog ceva. Am un proces pe cale să-l pierd din lipsă de bani,
aşa că dumneavoastră aţi putea foarte uşor să mă faceţi să-l câştig, dacă v-aţi arăta
milos cu mine. Doamne! Ce-o să-i mai plăceţi! Guleraşul asta…. Şi procesul de
care v-am pomenit e de mare însemnătate pentru mine. Dacă-l pierd rămân pe
drumuri aşa că un ajutor, nu prea mare... Vai, dar n-aţi văzut-o cum îi ţâşnea
bucuria din priviri când îi înşiram cât sunteţi de înzestrat... Nu respingeţi, domnule,
rugămintea pe care v-o fac … Am pus-o pe jeratic şi nici nu vă închipiuţi ce
bucurie..... (Harpagon pleacă)
Mâncate-ar râia, câine spucat, lua-te-ar dracu să te ia! Zgârcitul s-a ţinut bine,
nu s-a dat bătut!