Olga Tokarczuk

Rtcitorii
Traducere din limba polon _i note
de Cristina Godun

POLIROM
2018
 Exist
Am c¥tiva ani_ori. Stau pe pervazul ferestrei, de jur-împre
jur, jucrii impr_tiate, turnuri din cuburi drâmate, ppu_i
cu ochi zgâii. In cas este întuneric, aerul din încperi se
r¯ceste încetul cu încetul, i_i pierde strlucirea. Nu mai e nimeni
acas; au plecat, au disprut, se mai aud înc, tot mai slab,
vocile, târâitul picioarelor, ecourile pa_ilor i un râs îndepr
tat. În spatele ferestrei - curtea pustie. Întunericul se prelinge
lin din cer. Se a_terne peste toate ca o rou neagr.
Cea mai suprtoare este nemi_carea: dens, vizibil - cre
pusculul rece i lumina slab a l±mpilor cu vapori de sodiu,
care e înghiit de bezn la nici un metru distan de la surs.
Nu se întâmpl nimic, mar_ul beznei se opre_te în faa u_ii
casei, întregul vacarm al întunecimii amue_te, formeaz un
caimac gros, ca pe laptele care se r¯ce_te. Contururile cldiri
lor pe fundalul cerului se întind la nesfårit, î_i pierd treptat
unghiurile ascuite, canturile, marginile. Lumina care se stinge
la cu sine aerul - deja nu m¡i ai ce s respiri. Intunericul se
infiltreaz acum prin piele. Sunetele s-au încolcit unul în jurul
altuia, i-au retras ochiide melc; orchestra lumii a plecat i a
disprut in parc.
Seara aceasta este captul lumii, l-am tatonat din întâmplare
in timpul jocului, fr s vreau. L-am descoperit, c£ci m-au
läsat singur pentruo clip, nu m-au påzit. E limpede c£ m
aflam într-ocapcan, închis. Am câiva ani_ori, stau pe perva
Zul ferestrei, m uit la curtea încremenit. S-a stins lumina în
buctria _colii, toat lumea a plecat. Plcile de beton ale
Curtii,însiropate în întuneric, au disprut. U_i închise, obloane
6
Olga Tokarczuk

trase, jaluzele cobor¥te. A_ vrea s plec, dar nu am unde. Numai

prezena mea capt contururi clare care tremur, se unduiesc
_i asta doare. Într-o singur clip descopr adevrul: deja nu
mai e nimic de fåcut - exist.

Cu lumea din cap

Primamea clätorie am f¯cut-o pe câmpuri, pe jos. Mult
vreme nimeni nu mi-a observat lipsa, de aceea am reu_it s£
ajung destul de departe. Am traversat tot parcul, apoi pe
drumuri de ar, prin lanuri de porumb _i lunci umede pline
de bulbucel i zbrelite cu _anuri de ameliorare am mers
pân pe malul râului. De altfel, râul _i a_a era pretutindeni
în _esul acela, se infiltra pe sub cptu_eala de iarb, lingea
câmpurile.
Când m-am urcat pe valul de aprare, am vzut panglica
mi_ctoare, drumul care ie_ea în afara cadrului, în afara lumii.
^i dac cineva avea noroc, putea zri pe el _lepuri, brci mari
i plate care alunecau în ambele direcii, fr s bage în seamå
malurile, arborii, oamenii care stteau pe val, tratai deopotriv
ca puncte de orientare efemere, nedemne de luat în seam, ca
martori ai mi_crii lor pline de graie. Visam ca, atunci când
voi cre_te, s lucrez pe un astfel de _lep, ba i mai
bine - s£
devin _lepul insu_i.
Nuera un râu mare, nu mai mare decât
Odra; dar pe atunci
i eu erammic. I_i avea propriul loc în
pe care -am verificat mai târziu pe ierarhia râurilor, fapt
härti, un r¥u destul de
puin important, dar vizibil, un fel de
la curtea reginei vicerege din provincie
amazoane. Ins mie îmi era mai mult decat
de ajuns, mise prea uria_. Curgea dup
avea de mult vreme neregulat, bunul plac, cursul 1
predispus spre inundaii, neso
cotit. In unele locuri de lâng£mal se lovea de unele obstacole
subacvatice atunci se n_teau vârtejuri în ap. Curgea,
i
deila,
24 Olga Tokarczuk

^apte anide clätorie

De sapte ani de când ne-am cstorit, în fiecare an facem
o cltorie, mi-a povestit în tren un tânr într-un pardesiu
negru, distins, _i cu o serviet neagr, rigid, care semna cu
o cutie elegant a unui set de tacâmuri.
Avem multe fotografi, îmi explica, ordonate cum se cuvine.
Sudul Franei, Tunisia, Turcia, Italia, Creta, Croaia, ba chiar
i Scandinavia. Spunea c de obicei se uit la fotografii de vreo
câteva ori: mai întâi cu familia, apoi la serviciu, apoi cu prie
tenii, apoi fotografiile zac cu anii la loc sigur în mape trans
parente, asemenea unor dovezi în seiful unui detectiy - dovada
c a fost acolo.
A czut pe gânduri, uitându-se pe fereastra în spatele
creia goneau peisajele gr¯bite. S-a gândit oare vreodat: Dar
ce înseamn am fost"? Unde s-au dus cele dou sptmâni
petrecute în Frana, care astzi încap în doar câteva amin
tiri- împunstura brusc a foamei care i-a apucat sub zidurile
ora_ului medieval i strfulgerri ale serii petrecute într-un
restaurant sub acoperi_ul împânzit de vi-de-vie. Ce s-a întâm
plat cu Norvegia? A mai rmas în urma ei doar rceala apei
lacului_i ziua care nu mai voia s se încheie, poate i plcerea
berii cumprate chiar înainte de închiderea magazinului sau
prima contemplare aameitoarei priveli_ti asupra fiordului.
Ceea ce am vzut îmi aparine, a conchis tânrul, învi
orat brusc, btându-se cu palma pe picior.

Prezicere dup Cioran

Un alt individ, timid i blând, lua întotdeauna cu el incla
toria de serviciu ocarte de Cioran, una dintre cele cu texte
foarte scurte. In hotel oinea pe noptier, lâng pat, i imediat
Rtcitorii 25

ce se trezea o deschidea la nimereal, gsindu-_i mottoul zilei

care începea. Considera c în Europa exemplarele de hotel
ale Bibliei ar trebui c¥t mai grabnic înlocuite cu Cioran. Din
România pân în Frana. Fiindc, în ceea ce prive_te prezice
rile, Biblia i-a pierdut actualitatea. Ce poate rezulta dintr-un
asemenea verset, când deschizi Biblia din neatenie intr-o vineri
din aprilie sau într-omiercuri din decembrie: Toate uneltele
rânduite pentru slujba Cortului, toi ru_ii lui, i toi äru_ii
curii s fie de aram" (Exodul 27, 19)? Cum putem s îne
legem asta? De altfel, spunea c nu insist prea mult cu Cioran.
S-a uitat la mine provocator i a spus:
Chiar v rog, propunei dumneavoastr altceva. Nu mi
trecut nimic prin cap. ^i atunci a scos din rucsacul lui o cr
ticic subiric, obosit, a deschis-o la întâmplare, dup Care
chipul is-a luminat.
in loc s fiu atent la chipul trectorilor, le-am privit
picioarele: toi apucaii aceia se reduceau la ni_te pa_i ce se
grbeau - ctre ce? ^i mi s-a prut evident c£menirea noastr
esåclcm tarina în cutarea unui mister frivol, a citit cu
satisfacie.

Kunicki. Apa (1)

Este înc ora dimineii,nu _tie exact cât, nu s-a uitat la
de
Ceas, dar ise pare c nu a_teapt de mai mult de un sfert
or. Se reazem confortabil de sptar i închide ochii; lini_tea
este ptrunztoare ca un sunet strident i continuu, nu-_i p0ate
aduna gândurile. inc nu tie c sun ca o alarm. D£ in spate
Scaunul _oferului i î_i întinde picioarele. Capul ise pare greu,

1. Citat din Emil Cioran, M£rturisiri i anateme, traducere de Emanoil

Marcu, Humanitas, Bucure_ti, 1994, p. 103 (n. tr.).
56
Olga Tokarczuk
bunicul dinspre tat era îns spaniol, iar -bunica indiancá
dintr-un trib al crui nume nu mi-l mai amintesc.
Se afla la începutul cltoriei sale i totul prea s¯-l cople-
_easc puin.

Cosmeticele de cltorie
Astzi orice drogherie care se respect ofer clienilor o
serie special de produse de voiaj. Unele reele aloc în acest
Scop rafturi separate. Te poi aproviziona de-acolo cu tot ce
pofte_ti i trebuie într-o cltorie: _ampon, såpun în tub
pentrusplarea lenjeriei intime în b£ile hotelurilor, periue
rabatabile, creme cu filtru antisolar, spray împotriva ânarilor,
_erveele imbibate cu crem de pantofi (accesibile în orice
culori), seturi de igien intim, crem de picioare, crem de
måini. Trstura comun caracteristic tuturor acestor produse
O reprezint mrimea lor - sunt tubulete si borcna_e minia
turale, sticlue de dimensiunea unui deget: în cel mai mic set
de cusut intr trei ace, cinci mosorase cu at de
diferite culorl,
de câte trei metri fiecare, precum i doi
nasturi albi de avarie
i un ac de siguran. Foarte util se dovedeste luciul de par
sub formå de spray, doza
pàr
miniatural încape în palm.
Se pare c£industria cosmetic a
considerat fenomenul cla
toriilor o versiune la scar redus a vietii
turáamuzant, u_or infantil, a acesteia.
sedentare, o minia