Frumusețea greutății de a trăi

Motto: Simplul act de a trăi este un miracol în sine,

indiferent de ce ne oferă viața.
De Alexandru Nistor,
elev al Colegiului Național „Gheorghe Lazăr”
București

Dragă tinere,
Viața e plină de obstacole, de dificultăți și de momente în care singurele cuvintele la care te poți gândi
sunt „nu mai pot!”. Vor fi lacrimi și lucruri pe care nu le înțelegi sau accepți. Totuși nu acestea definesc
viața ta. Mai ții minte atunci când te-ai mutat la o școală nouă și nu cunoșteai pe nimeni?
„Vrei să fii prietenul meu? Am niște mâncare pe care o putem împărți! Ah, bine.... poate altă dată.”
Contează nu faptul că te-ai intristat, ci că ai continuat să trăiești viața așa cum îți era dată.
„Da, sigur, locul e liber! Mă cheamă Alex, îmi pare bine să te cunsoc!”
Fiecare parte a vieții – de la copilărie la bătrânețe vine cu propriile lucruri neașteptate, iar singurul lucru
care ține cu adevărat de noi este felul în care reacționăm la ele.
Mai ții minte când ai fost la primul interview pentru o slujbă?
„Nu, din păcate nu am experiențe anterioare, dar vă asigur că voi aduce entuziasm și pasiune în artă de a
fi chelner”.
„Poate că e mai bine așa, n-aș fi putut să-mi urez visul aici.”
Și, cea mai importantă lecție este că oricât de multă frică ne-ar fi din cauza a ceea ce ni se întâmplă nu
putem uita să trăim.
„N-am mai locuit singur niciodată.... sunt așa departe de casă. Ce mă voi face?”
Ei, acum, toate aceste evenimente, pe moment aparent dezastruoase, acum sunt aminitirile mele fericite.
Prietenul pe care l-am întâlnit la noua școală este cel care mi-a fost alături întreaga viață. Slujba pe care
nu am primit-o m-a ajutat să realizez ce îmi doresc cu adevărat să fac în viață. Primul meu apartament a
fost cel în care am petrecut, dansat și râs. Greutatea vieții mele de acum este că le mai pot trăi doar prin
amintiri- că sunt un om diferit de cel care eram atunci.
Dacă nu mai pot eu, atunci trebuie să o faci tu- bucură-te de viață!