Vâscul
Tradiţia sărutului sub vâsc a început de la o zeiţă scandinavă pe nume
Frigga. Fiul Friggăi Balder a fost lovit de o săgeată făcută din vâsc. În timp ce
prietenii Friggăi invocau puterile ca să-l salveze pe băiat, mama acestuia vărsa
lacrimi ce au devenit bobiţele de vâsc. Prietenii Friggăi au reuşit să salveze viaţa
lui Balder. Frigga a poruncit ca vâscul să nu mai fie folosit pentru a face rău
celorlalţi. Mai mult, ea la declarat simbol al dragostei sărutând pe toată lumea
care trecea pe sub el.
Colinde de Crăciun
Biserica catolică aprecia foarte mult muzica şi nu-i de mirare că cele mai
vechi cântece de Crăciun datează din secolul al 4-lea (cel mai vechi şi cunoscut
este ”Jesus refulsit omnium” de Sf. Hilary de Poitiers). Muzica medievală de
Crăciun urmase tradiţia gregoriană. În Italia Renaşterii s-au dezvoltat cântece de
Crăciun mai vesele şi mai duioase, foarte asemănătoare cu adevăratele colinde
„carol” (de la cuvântul franţuzesc caroler care însemna „a dansa în cerc”). Aceste
cântece au continuat să fie religioase şi în limba latină , totuşi. În ţările
protestante tradiţia cu privire la tot ce este legat de Crăciun s-a intensificat.
Luther a compus şi a scris cântecul “De sus din cer la tine vin” . muzica lui
Handel sau a lui Mendelssohn a fost adaptată şi folosită în colindele de Crăciun.
Vechea colecţie de colinde Finlandeză/Suedeză Piae Cantiones a fost tradusă şi
publicată în limba engleză la jumătatea secolului al 19-lea. Cel mai cunoscut
colind din toate, Silent Night (Stille Nacht, heilige Nacht) – Noapte de vis – a fost
scris de preotul paroh austriac Joseph Mohr şi compus de Franz Gruber, organist
de biserică în 1818. În secolul al 19-lea şi mai apoi multe cântece cunoscute au
fost scrise de compozitori (ca Adam, Sibelius). Temele cântecelor au depăşit
domeniul religios şi colindelor de Crăciun le-au luat locul tot felul de cântece
comerciale.
Darurile
Oferitul darurilor este un obicei cu o istorie îndelungată şi multe laturi. De la
vechii romani a venit practica de a oferi daruri de noroc bun copiilor în timpul
Saturnaliei. Biblia relatează despre Magii care au adus daruri Micuţului Iisus care
el însuşi a fost privit ca un dar de speranţă şi viaţă pentru toţi. Poveştile din zilele
noastre despre Bătrânul Crăciun şi Moş Crăciun sunt foarte apropiate de vechile
poveşti despre Sf. Nicolae, binefăcătorul anonim, care oferea cadouri tuturor
copiilor cuminţi. Alte personaje generoase sunt prezente în toate culturile lumii şi
o includ şi pe Befana – replica feminină a lui Moş Crăciun în Italia, piticii de
Crăciun, diferiţi sfinţi, Koliada din Rusia şi Joulupukki din Finlanda. Această din
urmă tradiţie nu implică neapărat oferitul de cadouri – ci mai degrabă o aruncare
de daruri individuală de afară înăuntru făcută în grabă cu retragere pe furiş,
lăsând primitorii să se bucure norocul care a dat peste ei.
Ziua de oferire a darurilor variază foarte mult în diferite culturi creştine şi
perioade de timp :
6 Decembrie – În amintirea Sf. Nicolae (Moş Nicolae)
24 Decembrie – Ajunul Crăciunului
25 Decembrie – Naşterea lui Iisus
1 Ianuarie – Anul Nou
6 Ianuarie – Boboteaza (Noapte Regilor) care comemora ziua celor trei
Magi.
Felicitările de Crăciun
Deşi nu se poate concura cu viteza email-ului de astăzi, totuşi anii 1800 au
suferit o revoluţie în domeniul comunicaţiilor care a jucat un rol important în
crearea tradiţiei felicitărilor de Crăciun. Ajutat de noul sistem de căi ferate,
serviciul poştal a facilitat în corespondenţă pierderea de timp. În anglia, Sir Henry
Cole a văzut avantajul unui serviciu de corespondenţă mult mai eficient şi a iniţiat
obiceiul trimiterii de felicitări de Crăciun prietenilor.
Prima felicitare a fost realizată de [Link] ca o sforţare comercială.
1000 de copii au fost vândute în Londra şi curând după aceea au făcut şi alţii la
fel. Un artist englez, William Egley, a produs o felicitare de succes în 1849. Louis
Prang, un tipograf de origine germană, lucrând în magazinul lui din Roxbury,
Massachusetts, a tipărit primele felicitări americane în 1875. chiar mai important
decât această tipărire a fost faptul că el, mai mult decât oricine altcineva, a
popularizat felicitările instituind la nivel naţional concursuri pentru cele mai bune
desene de Crăciun, care erau premiate cu premii în bani peşin.
Pe lângă popularitatea felicitărilor de Crăciun mai era şi „un ban pentru
poştă” creat de Sistemul Poştal al Angliei. Acesta a avut ce rezultat un mod mai
puţin costisitor de a coresponda cu un număr mare de prieteni şi întrucât
metodele de tipărire s-au îmbunătăţit a crescut şi producţia de felicitări.
De la bun început temele au variat în funcţie de obiceiurile din lumea
întreagă. În mod obişnuit, felicitările de Crăciun prezentau imagini religioase –
Fecioara Maria, Iosif şi Pruncul Iisus sau alte momente ale poveşti de Crăciun.
Astăzi, imaginile reprezintă adesea jumbuşlucuri (glume), imagini de iarnă, Moş
Crăciun sau scene romantice de viaţă de pe vremuri.
