Sunteți pe pagina 1din 13

Piaa de tip duopol

Cadrul conceptual Consideram piata unui produs, pentru care oferta este asigurata de un numar redus de producatori. Fiecare din acesti producatori detine o cota parte din desfacerea pe piata, atomicitatea cererii fiind trasatura esentiala a consumatorilor acestui produs. Cererea de factori necesari productiei se realizeaza pe piata cu concurenta perfecta; este o ipoteza simplificatoare pentru demersul analizei cantitative ce-l vom derula in continuare, ipoteza ce nu afecteaza continutul legitatilor ce vor fi evidentiate privind comportamentul producatorilor pe piata produsului analizat. Eliminarea acestei ipoteze conduce la introducerea caracteristicilor de monopson a factorilor achizitionati in conditiile respective, modelul matematic al functiei de cost fiind similar cu cel analizat in cap.8 8.2. Ansamblul producatorilor ce asigura oferta pe piata produsului in ipotezele precizate mai sus formeaza asa numitul oligopol si piata este piata de oligopol. In cazul particular cand numarul producatorilor este doi, numim aceasta structura de piata, duopol. Vom incepe analiza cu duopolul, in mod progresiv cu gradul de complexitate, chiar daca este posibila si varianta reciproca de a studia mecanismul de oligopol si apoi prin particularizare pentru N = 2 producatori sa deducem legitatile duopolului. Este caracterizat de mecanismele precizate mai sus, pentru N = 2 producatori ce concureaza pentru acapararea pietei produsului analizat. Problemele care se pun sunt: cum isi impart piata si in consecinta care va fi decizia de productie a fiecarei firme pentru a-si maximiza profitul? Care va fi nivelul pretului produsului? Tinand seama de concurenta acerba si de dorinta fiecarui producator de a domina piata, s-au dezvoltat in literatura de specialitate o diversitate de modele, in functie de caracteristicile specifice ale comportamentului celor doi producator. Echilibrul Cournot pe piata de duopol Notam cele doua firme cu F1 si F2; cum cererea totala pe piata este limitata, q, data prin functia (inversa) a cererii: P = (q) (9.1)

fiecare firma va produce o cantitate , in functie de cat produce cealalta firma, deci q1+q2=q. Dar la un moment t, firma F1 nu stie cu exactitate (prin secretul strict pastrat) cat va produce concurenta sa, F2 si reciproc cu exceptia accidentala a informarii prin spionaj economic, situatie care ar fi posibila numai la un moment oarecare t1, deci nesemnificativa in general, prin masurile de stopare a scurgerii de informatii lu 757b13h ate de firma spionata in urma semnalelor date de piata. In consecinta este natural sa pornim de la ipoteza ca fiecare firma va face o predictie (va anticipa) cat va produce concurenta sa. Notam cu qj cantitatile efective decise a fi produse de fiecare firma si q1a,q2a anticiparile facute de F2 respectiv de F1 asupra productiei pe care considera ca o va realiza concurenta F1 respectiv F2. Functiile de cost sunt deterministe: C1(q1) pentru firma F1 C2(q2) pentru firma F2. Dar veniturile si profiturile sunt anticipate: (9.2.a) (9.2.b) respectiv: (9.3.a) (9.3.b)
Static, se poate construi tabelul de bord al anticiparilor:

F1 F1 F2 q1

F2

Oferta anticipata

Venit anticipat

Profit anticipat

q2

B. Anticipari in echilibrul Cournot. Nucleul duopolului Ipoteza care se face asupra anticiparilor este ca firmele au informatie completa asupra productiei concurentei, deci: si (9.7)

In aceste conditii functiile de reactie f1 si f2 devin deterministe si se obtin din sistemul (9.3) fara anticipare:

si cum

se deduce: Din prima q2 = f2(q1). ecuatie se obtine functia q1 = f1(q2) si din a doua,

In consecinta, nucleul duopolului in echilibrul de tip Cournot este q* = obtinut din sistemul:

si p* = (q*) unde

deci la intersectia curbelor de reactie f1 si f2. In figura 9.2 se prezinta mecanismul realizarii echilibrului de tip Cournot, un mecanism complex in care conditiile pietei (cererea si echilibrul pe piata) sunt reflectate in figura b), in partea dreapta, in cadranul I, iar comportamentul firmelor este reprezentat in figura a), in stanga, in cadranele I, II si IV astfel:

In cadranul I, in axele (q1,p) este ilustrat mecanismul decizional al firmei F1; In cadranul II, in axele (q2,p) este ilustrat mecanismul decizional al firmei F2 . (atentie!: q2 este pozitiv si nu se interpreteaza ca in cazul unei singure variabile, la stanga ordonatei valorile sunt negative); graficele costului marginal si

venitului marginal se obtin in aceasta reprezentare cu q2 spre stanga, prin reprezentarea in mod obisnuit (cu q2 spre dreapta) si rabatarea prin simetrie fata de axa verticala, in cadranul II.) In cadranul IV sunt reprezentate functiile de reactie f1 si f2 ale celor doua firme in axele (q1,q2).

Oferta totala pe piata, q = q1 + q2 este deci functie de decizia fiecarei firme si se obtine prin proiectia cantitatilor q2 respectiv q1 din cadranul III (al firmelor), pe axa verticala din cadranul IV (al pietei), apoi prin rabatare pe bisectoare (dreapta la 45, din figura b) se obtine cantitatea produsa q* = pe axa ofertei pe piata (axa orizontala din figura b) si in consecinta, la intersectia cu se obtine pretul de echilibru p* care defineste pozitia curbelor veniturilor din cadranele I si II ale firmelor.

curba cererii p = marginale si

Pentru obtinerea cantitatilor produse de fiecare firma, trebuie sa avem concordante intre deciziile IV). si rezultate din cadranul I si II cu cele rezultate din functiile de reactie (cadranul

Aceasta nivelul lui IV.

concordanta

se

obtine

prin

reprezentarea

in

cadranul

III

a bisectoarei care reflecta, prin rabatarea cantitatii

de pe abcisa cadranului II egalitatea cu

rezultat din echilibrul dat de functiile de reactie si inregistrat pe ordonata cadranului

Pentru o mai buna intelegere a acestor interdependente destul de complexe propunem refacerea concreta a figurii 9.2 in conditiile functiilor de cost si de cerere studiate in exemplul 1, adica pentru functiile liniare (9.5) si (9.6), fie in cazul teoretic, fie in cazul numeric. Acelasi exercitiu se propune si pentru unul (sau mai multe) din studiile de caz prezentate mai sus.
Cartelul pe piata de duopol A. Nucleul duopolului in conditii de cartel Analiza facuta pe baza curbelor de izoprofit in mecanismul de tip Cournot, reflecta labilitatea in interactiunea celor doua firme pe piata de duopol in conditiile adoptarii functiilor de reactie individuale prin anticiparea deciziei firmei concurente privind oferta pe piata a acesteia. In consecinta, ipoteza cunoasterii perfecte a strategiei concurentei nu este suficient de realista, asa cum am aratat in paragraful precedent. O forma specifica de actiune, in acest context, a celor doua firme este cea de cooperare, cele doua firme urmarind maximizarea profitului comun. Se obtine problema:

unde q = q1 + q2 si p = (q) este functia de cerere a pietei. Conditiile de optim (CNO) sunt:

care reflecta cerinta ca venitul marginal inregistrat pentru fiecare firma sa egaleze costul marginal al acestei firme.

Dar

si cum

se obtine (CNO) pentru firmele F1 si F2:

adica decizia optima

se inregistreaza cand (9.12)

deci numai cand firmele au acelasi cost marginal in vecinatatea nucleului duopolului. Teorema Nucleul duopolului, in actiunea de tip cartel pe piata, este q* =

unde si sunt cantitatile ofertate de cele doua firme, deduse ca solutii ale sistemului 9.11. a) si b) si pretul pe piata va fi: p* = (q*), daca functiile de cost ale celor doua firme, care reflecta tehnologia detinuta, se incadreaza in cerintele conditiilor de ordin 2: Matricea hessiana a profitului comun, H Observatie: Matricea hessiana este: este negativ definita

(9.13)

si conditia de a fi negativ definita impune cerintele:


si det H > 0, (9.13)

adica

(9.13.a)

si

(9.13.b)

Asadar, conditia necesara a echilibrului duopolului in actiunea de tip cartel pe piata, este ca profiturile marginale a celor doua firme sa fie descrescatoare. Propunem pentru ilustrare studiul de caz in variantele:

a) Functia de cerere a pietei este liniara: b) p = a bq (9.11.A) b) Functiile de cost ale celor doua firme sunt: b1) liniare: Cj(qj) = (9.11.B)

unde (acest caz corespunde situatiei cand cele doua firme au o activitate caracterizata prin RSC (randamente de scara constante)). b2) Cj(qj) = b3) Cj(qj) = normal). B. Comparatia cu duopolul de tip Cournot (9.11.C) (9.11.D) (adica un cost de tip

Daca in conditiile cand firmele din duopol actioneaza prin anticipari de tip Cournot, am vazut ca conditiile de optim impuneau:
, , (9.3)

vom constata ca atunci cand firmele constituie un cartel, aceste conditii sunt incalcate.

Intr-adevar, calculand profiturile individuale:


(9.14.a) (9.14.b) decizia de optim individuala rezulta din (CNO):

Comparand cu decizia rezultata in conditii de cartel (relatiile 9.11.a si b), obtinem:

adica:

deoarece Consecinte:

1) Maximizarea profitului comun, in conditii de cartel, nu asigura in mod necesar maximizarea profiturilor individuale (dupa cum se deduce din 9.14.a si b); 2) Din (CNO) ale duopolului de tip Cournot si de tip cartel deducem ca intre veniturile marginale obtinute de cele doua firme exista relatiile: (9.15.a) (9.15.b) unde respectiv sunt veniturile marginale in conditii de cartel respectiv Cournot. Deci curbele veniturilor marginale in cartel sunt la stanga curbelor veniturilor marginale de tip Cournot, si cum costurile marginale sunt aceleasi, legitatea: , se deduce

Productiile firmelor in conditii de cartel sunt mai mici decat in conditiile de actiune de tip Cournot: (9.15) Consecinta: Oferta pe piata a duopolului in conditii de cartel este mai mica decat in conditii de tip Cournot (9.15) Cum functia de cerere a pietei p , este descrescatoare, rezulta:

Pretul in conditii de cartel, Cournot, p :


*

, va fi mai ridicat decat in conditii de tip

(9.15) Ilustrarea grafica este facuta in figura 9.4.

Duopolul de tip Stackelberg. Firma leader Corespunde situatiei cand una din firme este leader fie prin cantitatea produsa, fie prin costul mult mai scazut fata de firma concurenta dictand astfel conditiile de piata; firma concurenta numita satelit va produce in conformitate cu functia sa de reactie q2 = f2(q1) numai acea cantitate q2 care completeaza cererea q a pietei, subordonandu-se deciziei q1 a leaderului. Notam cu F1 firma leader si cu F2 firma satelit. Problema deciziei la nivelul firmei leader este:

(9.16) unde

q=q1 + f2(q1) si in consecinta p = (q) = (q1) (9.17) f2 fiind functia de reactie a firmei satelit, q2 = f2(q1)

Conditia necesara de optim conduce la legitatea cunoscuta:


(9.16) unde

(9.18) pretul p fiind dat de functia cererii pe piata p = (q) = (q1 + f(q1)).

Variatia pretului este indusa numai de decizia firmei leader:

, deci - de unde si definirea firmei F2 ca firma satelit, deoarece nu poate impune conditii pe piata de duopol. In consecinta, decizia firmei dominante (leader) este (9.16). Pentru firma F2, decizia optima rezulta din conditia: (9.19) adica: rezultata din ecuatia

(9.19)

si cum p=

, se obtine cerinta: (9.19)

Deci q*2 este solutia ecuatiei (9.19), adica solutia rezultata din:

(9.19) din care se obtine functia de reactie f2: (9.20) In concluzie, nucleul duopolului de tip Stackelberg (cu firma leader) este punctul (q*,p*), unde: si in care si (9.21)

sunt solutiile sistemului dat de (CNO) pentru cele doua firme:

daca sunt indeplinite conditiile de ordinul 2:

Ilustrarea grafica a nucleului duopolului de tip Stackelberg este prezentata in figura 9.5.
Se constata ca pentru nivelul al productiei firmei leader, firma satelit va

produce nivelul situat pe curba de reactie f2, echilibrul realizat prin punctul E2, care concomitent se afla pe aceeasi ordonata cu cerinta echilibrului optim (9.19) reprezentata prin punctul A

Studii de caz: Cercetati echilibrul Stackelberg, precizati nucleul pentru studiile de caz prezentate prin relatiile (9.11.A); (9.11.B) si (9.11.C)

Identificati curbele de relatii ale firmei satelit si curbele de izoprofit ale celor doua firme. Duopolul de tip Bertrand Corespunde cazului cand preturile pietei sunt fixate, , deci functia de cerere este: (9.23) firmele urmand sa-si imparta piata prin cantitatile ofertate la acest pret, si .

Echilibrul duopolului de tip Bertrand se afla deci pe curba de indiferenta a ofertei totale: (9.23) In consecinta, daca firma F1 a acoperit volumul restul: (9.23) Din conditia maximizarii profitului: (9.24) se deduc cantitatile ce trebuie produse: (9.24) din oferta, atunci firma F2 va acoperi

adica p=

abcisele

punctelor

de

intersectie

ale

costurilor

marginale

cu

pretul

(vezi fig. 9.6) Studii de caz:

1) Studiati echilibrul Bertrand si identificati curbele de indiferenta cand: a) b) Functia de cerere este liniara: a bq = Functiile de cost sunt: b1) parabole de ordinul 2: b2) parabole de ordinul 3: unde 2) Aceeasi problema cand functia de cerere este parabolica respectiv hiperbolica. Ce se constata?