LECTIA 4

Termodinamica
ecologic
 Chimia Ecologic

este tiina despre procesele

chimice, fizico-chimice si
biochimice ce determin
compoziia i proprietile chimice
ale mediului ambiant, adecvat
valorii biologice de habitare.
Calea spre adevar
Teoria
Big
Bang

1
secund
10-43 sec 10-32 sec, 10 sec,
-6
3 min, 300,000 ani, 1 miliard 15 miliarde
ani, ani,
Cosmosul trece 1027 K 1013 K 108 K 10,000 K
printr-o 200 K 270 K
n urma Cosmosul, Temperatura Electronii se
expansiune
expansiunii, care se este nc prea combin cu Datorit Odat cu
extrem de rapid
universul rcete nalt pentru a protonii i gravitaiei, ngrmdirea
i se extinde de
devine o sup rapid, forma atomi, neutronii pentru hidrogenul i galaxiilor, sub
la mrimea unui
clocotind, permite electronii i a forma atomi, heliu influena
atom la cea a
extrem de quarcilor s protonii preponderent fuzioneaz gravitaiei,
unui grapefruit
fierbinte, se grupeze mpiedic hidrogen i pentru a primele stele se
ntr-o fraciune
compus din n protoni i propagarea heliu. Lumina forma nori sting i propag
de secund
electroni, neutroni luminii, universul poate fi gigantici, elemente grele
quarci i alte este o cea propagat. grupurile mai n spaiu,
particule extrem de mici acestea
fierbinte formeaz eventual vor
 (, ,
... , ,
, t, "")
.
, ( ,
, ).
(procuding ).
.
, ,
, .

,
(, ..)


( ( )),

 tiin Relig
a
Apare o idee
ia
Efectum un
experiment
Start
Nu
Rezultatele
Idee rea
sprijin ideea?
Da Apare o idee

Crearea teoriei

Utilizm teoria pentru a

nelege mai bine Ignorm probele care se
universul contrazic

Descoperim probe
noi Pstrm ideea
pentru totdeauna
Poate fi modificat teoria
Revoluie Nu
pentru a explica noile
!
probe?
Sfrit
Da
mbuntim
teoria
 Winston Churchill spunea c O gloat de
oameni devine o naiune, dac ndeplinete dou
condiii:
prima - s aib un trecut comun i cea de-a
doua - s aib proiecte comune pentru viitor.
n acest context devine evident c viitorul RM n
mare msur depinde de adevarul stiinific, despre
limba si identitate, care poate fi asigurat doar la
aprobarea i realizarea unor proiecte bine axate pe
dezvoltare durabila (sustainable).
Diferite metode de descifrare a realitii
Multe metode tin nu doar de stiint, ci si de religie, art.
Spre deosebire de religie, care se bazeaz pe credint,
si art, care se sprijin pe imaginatie, cercetarea
stiintific trebuie s satisfac urmtoarele exigente:

obtinerea a noi cunostinte despre legile dezvoltrii naturii si

societtii;

cunostintele obtinute trebuie s fie obiective, adic nu trebuie s

depind de gustul, particularittile si pasiunile unei persoane
concrete;

rezultatul obtinut reprezint un sistem totalizator de cunostinte

generale care devine patrimoniu comun. Aceasta conditie este
principial important n contextul relatiilor economice.
Cunoaterea tiinific
Cunoasterea stiintific nu este propriu-zis o marf (legea lui Faraday sau
teoria relativittii nu poate fi vndut).

ns anume n baza acestei cunoasteri sunt create mijloace moderne de

producere si transmitere a energiei, tehnologii informationale, aparate
cosmice, precum si materiale noi, produse alimentare, medicamente etc.

Cunoasterea stiintific a nceput s dea treptat randament, beneficii

practice.

Dup cum se mentioneaz n faimoasele Prelegeri ale lui Feinman,

crearea, de exemplu, de ctre Newton a teoriei gravitatiei universale pn
la zborul primilor sateliti ai Pmntului nu comporta utilitate practic, cu
exceptia metodelor de calculare a fluxurilor si re fluxurilor. Mai mult ca att,
deseori dezvoltarea tehnicii stimula implicit dezvoltarea stiintei, cum s-a
ntmplat n cazul crerii termodinamicii, care a aprut odat cu majo-
rarea coeficientului de actiune util a motorului cu aburi.
Progresul actual tehnico-tiinific
Situatia s-a modificat radical la mijlocul sec. al XX-lea, cnd
dezvoltarea stiintei a nceput s stimuleze si s asigure
ascendent crearea a noi aplicatii tehnologice: de la tehnica
electronic pn la energetica atomic, ceea ce s-a constituit, pe
bun dreptate, n calitate de etap de tranzitie la progresul
tehnico-stiintific.

n prezent, progresul tehnco-stiintific continuu a atins un

asemenea nivel de dezvoltare nct a devenit operational
notiunea knowledge society societate bazat pe cunoastere, n
care partea major a produsului intern brut (PIB) rezult din
aplicarea pe scar larg a tehnologiilor stiinti- fice performante.

Aceasta presupune instaurarea primatului stiintei n societate,

cerce- tarea devenind elementul nodal de functionare a
societtii.
 Termodinamica

Principiul zero: Un sistem

termodinamic situat n condiii externe
invariabile (presiune, temperatura) n
timp va atinge o stare de echilibru
termodinamic.
Principiul nti: Schimbarea de mas
este legat de modificrile suprafaei,
momentului cinetic i ale ncrcrii
electrice:
Principiul al doilea: S este pozitiv
n orice transformare care implic un
sistem nchis
Principiul al treilea: Imposibilitatea
de a obine T = 0 printr-un proces fizic
 Calea spre adevar:
legea II-a a termodinamicii
Exist mai multe formulri:
(1) ntr-un sistem izolat, un proces poate avea loc doar dac creste entropia total a sistemului.
(2) Cldura nu se poate transfera de la un corp cu temperatura sczut la unul cu temperatur
ridicat.
(3) Este imposibil transformarea complet a cldurii n lucru mecanic.
Exemplu de invocare a legii n 2 situatii:
(a) Conform (1) evolutia e imposibil fiindc fiintele vii de fapt scad entropia (o msur a dezordinii)
(b) La fel conform (1) universul nu putea fi creat cu o entropie sczut de la bun nceput.
(c) Conform (2) ne asteapta moartea universului.

Solutia la (a) e destul de simpl atunci cnd realizezi c Pmntul nu e un sistem izolat.
Lund mpreun sistemul Pmnt + Soare observm c orice scdere a entropiei pe Pmnt e
acoperit de o crestere masiv a entropiei n Soare.
Solutia la (b si c) e si mai simpl: Universul per ansamblu NU e un sistem. Pentru a fi vorba de un
sistem trebuie s poat fi delimitat de exterior, or cum Universul e prin definitie tot ceea ce exist,
nu exist un "exterior" fat de care s-l delimitezi.
Temperatura se micsora in procesul evolutiei, deci si entropia.
Universul nu e un sistem => legile termodinamicii nu i se aplic.

- Concluzia interesant de aici nu e c cineva a spus un neadevar.

- Concluzia e c se va va venera stiinta cnd se contrazice un punct de vedere.
- Partea proast e c chiar invalidnd evolutia sau Big Bang-ul tot nu sunt mai aproape de
demonstrarea realitatii: Cine ne-a creat? Dumnezeu sau evolutia..
- Orice dovad pentru zei sau supranatural trebuie s se bazeze exclusiv pe dovezi.
In acest context. Nici Einstein n-a demonstrat Relativitatea invalidnd legile lui Newton. Atunci nu
mai rease, deoarece se contrazic.
Termodinamica
sistemelor ecologice
 Termodinamica este acea
ramura a fizicii care se ocupa
de relatiile ntre caldura (Q) si
lucru mecanic (L):
Q = f(L)
 Termodinamica

este stiinta care studiaza

transformarile reciproce ale
diferitelor forme de energie
n sistemele naturale si n
cele construite de om.
Termodinamica biologica
(ecologica)
se ocupa cu studiul
transformarilor de
energie n sistemele
biologice (ecologice).
 Termodinamica sistemelor ecologice

Abordeaz:
legitile generale de transformare a
energiei
legturile acestora cu schimbul de
substane
transportul substanelor
problemele stabilitii i evoluiei
sistemelor biologice
Mecanismele de
transformare a energiei n
sistemele biologice sunt
cauzate de transformri
conformaionale ale
compuilor macromoleculari
si reactii chimice
 Sistemul termodinamic
este un ansamblu bine precizat de particule
microscopice care interacioneaz ntre ele.
Un gaz nchis ntr-un cilindru cu piston, apa
dintr-un vas, o bar metalic, amestecul de ap
cu ghea - constituie cteva exemple de
sisteme termodinamice.

n contextul postulatelor termodinamicii, pot fi

incluse sistemele ecologice ca sisteme
termodinamice cu unele aproximatii.
Ecositemele sunt centrele
energetice care ndeplinesc un
lucru mecanic n biosfer n
baza schimbului de energie cu
mediul.
Sistemele ecologice se clasific la
fel ca sistemele termodinamice n:
1.Sisteme izolate care nu schimb
materie cu mediul, sub nici o form
2.Sisteme nchise care schimb materie
cu mediul numai sub form de energie
3.Sisteme deschise care schimb
materie cu mediul att sub form de
energie, ct sub form de substant
 Toate sistemele biologice sunt
"deschise", avnd loc permanent
schimburi de substante si energie cu
exteriorul, iar aceste schimburi
reprezinta n mod esential procese
ireversibile. Datorita acestui fapt,
aplicarea efectiva a termodinamicii
n biologie a fost posibila numai
dupa aparitia n ultimele decenii a
termodinamicii proceselor
ireversibile.
 Sistemele ecologice, privite n ansamblul lor, sunt
structuri dinamice dependente de o continu
disipare a energiei n mediu, structuri pe care
Prigogine (1955) le-a denumit disipative (a risipi, a
pierde energia sau a o elimina sub form de
cldur).

Caracteristica principal a sistemelor disipative

este consumul de entropie joas din mediu pentru
a putea s-si mentin ordinea interioar si pentru a
scpa de alunecarea spre pozitia aproape de
echilibru sau echilibru, unde o asteapt moartea si
intrarea n circuitul neviu al materiei.
 Ilya Prigogine (n. 25 ianuarie 1917; d. 28 mai
2003) a fost un chimist i fizician belgian, laureat al
Premiului Nobel pentru Chimie (1977)
 Caracteristicile termodinamice ale
ecosistemelor
Toate ecosistemele sunt sisteme
deschise care comunic cu mediul
ambiant de unde primesc energie
intrare de materie si unde cedeaz
energia iesire de materie, acest
principiu este o conditie esential
pentru procesele ecologice.
 Din punct de vedere termodinamic, viata la baz creia
st carbonul are domeniul de viabilitate determinat ntre
250-350 K. Anume pentru acest domeniu are loc un bun
echilibru ntre procesele opuse de ordine si de
dezordine: descompunerea materiei organice si crearea
compusilor biochimici importanti.

La temperaturi mici, viteza procesului de descompunere

este mic, pe cnd temperaturile ridicate catalizeaz
procesele att de formare biochimic, ct si de
descompunere a materiei organice. La 0 K nu este nici
dezordine, nici ordine (structur). Procesele de creare a
ordinei (structurii) cresc odat cu cresterea temperaturii,
dar la fel cresc si procesele de dezordine.
 Masa, inclusiv biomasa si energia sunt
conservate. Acest principiu este utilizat de
fiece dat n modelrile ecologice.

Organismele vii au n linii generale aceeasi

compozitie elementar si este reprezentat
printr-un numr relativ mic (~25) de
elemente. Acest principiu se aplic n
calculele stoechiometrice ecologice.

Nici un organism din ecosistem nu exist

izolat, dar este legat de altele. Un
ecosistem viabil este o retea complex de
interactiuni ntre populatiile acestuia.
 Toate procesele ecosistemului sunt ireversibile.
Organismele vii au nevoie de energie pentru
mentinerea proceselor vitale. Aceast energie este
cedat sub form de cldur mediului ambiant.
Procesele biologice folosesc energia de intrare pentru
deplasarea ulterioar a echilibrului termodinamic si
pentru mentinerea strii de entropie joas fat de
mediul su ambiant.
Dup intrarea primar a energiei, ecosistemul creste si
dezvoltarea lui poate decurge n mai multe moduri:
prin cresterea structurii fizice (a biomasei), cresterea
numrului de niveluri sau prin cresterea informatiei
ncorporat n sistem. Toate trei moduri de dezvoltare
duce la dezechilibru termodinamic si sunt asociate cu:
Energia liber pstrat n sistem
Energia ptruns n sistem (puterea).
Principiile termodinamice ale
ecosistemelor

Principiul I al termodinamicii

Principiul II al termodinamicii
Principiul I al termodinamicii
Energia nu poate fi nici creat nici
distrus, doar transformat.
(Transformri chimice. Exemplu
calorimetrul, motorul de ardere intern )

Energia interna este funcie de stare.

Principiul I al termodinamicii
n orice proces termodinamic, variaia energiei interne
U depinde numai de starea iniial i de starea final,
fiind independent de strile intermediare.
U=Q+L.
Din aceast relaie rezult c sistemul produce lucru
mecanic dac:
a) L>0 dac Q>0 (primete cldur)
b) L>0 dac U<0 deci Uf<Ui (se consum din energia intern)

Aadar, se poate obine lucru mecanic numai dac se

consum energie.
Reactorul chimic ideal n care componentul pur (C) se
formeaz din elemente chimice pure (E), toate
substane fiind n stare standard
Principiul al II-lea al termodinamicii

Dintre formulrile principiului al II-lea al

termodinamicii prezentm pe urmtoarele:

CLAUSIUS: "Nu este posibil o transformare care s

aib ca rezultat, trecerea de la sine, a cldurii de la un
corp cu temperatur mai joas la un alt corp cu o
temperatur mai ridicat.

THOMSON:Este imposibil transformarea complet a

cldurii n lucru mecanic, randamentul de
transformare fiind ntotdeauna subunitar.
Principiile I i II ai termodinamicii se aplic n
diferite sisteme de rcire i nclzire
 Principiul II al termodinamicii introduce un
nou parametru ce caracterizeaz starea
sistemelor entropia care creste prin
orice proces spontan.
Entropia
Entropia reprezint o
msur a energiei dQr
nedisponibile dintr-un dS
sistem termodinamic T
nchis, legat de starea
sistemului n asa fel nct n sisteme reale entropia este
o modificare a msurii mai mare ca 0, adic entropia
variaz cu modificarea crete. De aceea se respect
raportului dintre cresterea legea lui Klausius:
cldurii absorbite si
temperatura absolut la
care este absorbit.
 n sisteme izolate, fr schimb de
cldur cu mediul, inegalitatea de mai
sus devine:
dS dQ/dt 0 ,
ceea ce nseamn c
n sisteme ecologice izolate procesele trebuie sa mearga
n sensul creterii entropiei.
La echilibru entropia este maxim n astfel de sisteme.
Concluzie: Sistemele ecologice nu pot fi izolate!!!

Dar totusi in sisteme ecologice dS este pozitiva,

deoarece activitatile vitale produc continuu caldura!
Entropia este o functie de stare :

unde dQrev este cantitatea de cldur schimbat

cu exteriorul ntr-o transformare reversibil, ntre
starea A la care se refer entropia SA si starea de
referint A0, iar T este temperatura absolut la
care are loc transformarea.
Diferena de entropie ntre dou stri A si B
este:
Entropizare
Organismele si desfsoar viata utiliznd energia liber
(radiant, chimic) pe care o convertesc n diferite forme de
lucru mecanic.
Cu toate acestea, energia unui nivel trofic, nu reprezint mai
mult de 10% din cantitatea de energie nglobat de nivelul
inferior. Diferenta se regseste la nivelul ecosistemului, dar
ntr-o form nedisponibil energie legat.

n fiecare transformare o parte din energia liber este

transformata sub form de cldur, adic, conform
principiului al doilea al termodinamicii (legea entropiei), are
loc producerea de entropiei.
Piramide ecologice
Lanuri trofice
Aforismul Schrdinger
Un sistem biologic pompeaza entropie in
mediul ambiant
Organismul se hrnete cu entropie
negativ...
deS diS = -S,
dac diS > deS
Entropia deeurilor este mai mare dect
entropia alimentelor (Brillonin, 1956)
Sa Sd = -S,
dac Sd > Sa
Sistem fototrofic ideal (frunze de copac) converteaz
bioxidul de carbon din aer i apa lichid n
carbohidraii - D-glucoza i oxigen utiliznd energia
radiaiei solare
Analiza clasic
termodinamic a
procesului biologic a fost
elaborat n 1940 de
E.Schrodinger n tratatul
Ce este viata
Fotosinteza este
considerat ca un sistem
endergonic de reactii
chimice ce au loc n
plante
Masele molare si datele
termodinamice ale eductelor
(bioxid de carbon, ap) si
productelor (glucoz, oxigen) a
reactiei de fotosintez
 Modificarea entropiei sistemului deschis dS se formeaz
pe baza proceselor disipative interioare dSi si a
schimbului probabil cu mediul exterior dSc:

Conform principiului II al termodinamicii, avem dSi > 0,

deoarece orice proces este legat de mrirea entropiei.

ntr-un sistem deschis dSc poate avea orice valoare.

Dac dSc < 0, aceasta duce la micsorarea entropiei
sistemului dS, adic la structurizarea lui.

Entropia negativ poate fi numit negentropie si legat

de informatia care vine din exterior, conform ecuatiei:
dI = dSc.
Postulatul lui Prigogine
Toate sistemele vii, capabile de existent autonom,
sunt traversate de fluxuri permanente de energie liber
si constituie structuri disipative (lat. dissipatio
dispersare) cu grad nalt de ordonare spatial si cu o
dinamic temporal specific, structuri care exist numai
n conditii ndeprtate de echilibru.

Prin structur disipativ, Prigogine (1955) expliciteaz

economia energetic n lumea vie. Astfel, pentru a-si
mentine structura ntr-o stare departe de echilibru,
sistemele vii cheltuiesc energie, cu alte cuvinte disipeaz
energie. Cu ct complexitatea unei structuri disipative
este mai mare, cu att ea are nevoie de o cantitate mai
mare de energie pentru mentinere, fiind un sistem mai
instabil.
Exemple
Celula:
Metabolizm
deS- ptrunderea entropiei cu glucoza din exterior
diS- oxidarea glucozei la respiraie
diS > deS deci deS diS = -S,
Fotosinteza
deS<0 prin ptrunderea luminii solare se micoreaz S
celulei
diS> 0 - la respiraie are loc disimilaia n celul i se
mrete S
Dac
deS>diS dS<0
deS<diS dS>0
Exemple:
Agregarea coloniilor de amibe (de exemplu Dictyostelium discoideum) constituie o
structur disipativ.
Amiba este un animal protozoar (microscopic), cu corpul lipsit de membran, format
dintr-o mas de protoplasm, cu unul sau mai multe nuclee si care se misc cu
ajutorul pseudopodelor(prelungire care serveste la prinderea hranei)
Colonia se prezint ca un corp multicelular structurat prin asocierea unui numr de
pn 106 organisme monocelulare independente si echivalente biologic.
Imediat dup germinare, celulele se disperseaz ca si cum ar actiona o fort
reciproc de repulsie. Cnd este prezent o surs de hran (bacterii), amibele se
deplaseaz spre aceasta.
Dup terminarea hranei, tind s se distribuie uniform, ori ncepe agregarea ntr-un
numr de puncte de condensare n care se formeaz corpi multicelulari capabili de
reproducere.
Interactiunile celulare repulsive sau atractive, mediate de acrazinacidul
adenozinmonofosforic ciclic (ATP), duc la agregare prin amplificarea unor
neomogenitti care perturb distributia uniform a amibelor. Se trece spontan la
agregare atunci cnd celulele sufer o crestere suficient a intensittii producerii de
acrazin sau a sensibilittii pe care o prezint fat de un gradien dat de acrazin.
Corelaia dublu logaritmic ntre masa
organismelor de doferite tipuri i
intensitatea metabolismului lor bazal
Entalpia
Entalpia este cantitatea de cldur primit sau cedat
cnd 1 mol de substant reactioneaz complet la
temperatura de 298 K si presiunea de 1 atm.
Entalpia, H, se definete ca:
H = U + pV.

La conditia V = constant
dH = dU + Vdp

Pentru sistemul cu presiue constant, variatia entalpiei

este cldura primit plus lucrul nemecanic efectuat:
dH = dU + pdV
 Entalpia total a sistemului nu poate fi calculat
direct, dar poate fi calculat prin urmtoarea
formul:

Unde:
H variatia entalpiei
Hfinal entalpia final a sistemului (J). n reactiile
chimice, Hfinal este entalpia produselor
Hinitial entalpia initial a sistemului (J). n
reactiile chimice, Hinitial este entalpia reactantilor.
Legea lui Hess
Entalpia lantului trofic depinde numai de cantitatea
de hran care ntr n prima verig si iese n
ultima, cu conditia ca lantul este izolat de alte
lanturi trofice

Qp = H2 H1

Q cldura elementar sau entalpia;

H2, H1 entalpia de esire si de intrare.
Entalpia proceselor fizice i
chimice

Procese fizice Procese chimice

cldura (entalpia) de topire cldura (entalpia) de ardere

cldura (entalpia) de vaporizare cldura de formare

cldura (entalpia) de sublmare cldura de descompunere

cldura (entalpia) de dizolvare cldura de neutralizare

Mrimea unor entalpii, pentru
procese fizice () i chimice ():
Topirea gheii : H2O (s) H2O (l) H = + 6,01 kJ/mol

Vaporizarea apei: H2O (l) H2O (g) H = + 44,0 kJ/mol

Transformarea : diamant grafit H = 1,9 kJ/mol

Arderea hidrogenului :H2 + 1/2 H2 H2O (g) H = 241,8 kJ/mol

Disocierea hidrogenului : H2 2H H = +434 kJ/mol

Neutralizarea: H+aq + OH H2 O H = 57,56 kJ/mol

Exergia sistemelor ecologice
Exergia ( de la greg. ek, nivel nalt,
si ergon lucru) este lucrul maxim, care
poate fi efectuat de sistemul termodinamic
la trecerea din starea dat n starea de
echilibru cu mediul ambiant. Exergia
uneori mai este numit si capacitatea de
lucru a sistemului.
 Exergia (Ex) deriv direct din a doua lege a
termodinamicii si poate fi scris ca:

Unde U, V, S si ni (energia intern, volumul,

entropia si numrul de moli) sunt variabile
extensive ale sistemului, dar P0, T0 and i0
(presiunea, temperatura si potentialul chimic)
sunt variabile intensive ale mediului.
 Calculul exergiei reieind din energia chimic a
biomasei

Unde (0-c0) este diferenta potentialului chimic dintre escosistem si

acelasi sistem la echilibru termodinamic
Ni este cantitatea componentului i
nlocuind potentialul chimic cu concentratiile si lund n consideratie
constanta de echilibru primim:

Unde R este constanta de gaze (8.317 J/K mol), T temperatura mediului, Ci si

Ci0 concentratiile componentului i la momentul determinrii si la echilibru
termodinamic respectiv
Calculul exergiei

n continuare vom calcula exergia reiesind din

informatia n sistem, utiliznd o nou variabil pi,
definit ca Ci/A.

Unde A este cantitatea total a materiei n

sistem.
Calculul exergiei
n continuare ecuatia exergiei devine:

Informatia fiind:

Unde pi si pi0 sunt probabilittile de distributie

 Aplicarea exergiei
Putem msura urmtoarele Exergia structural reflect:
aspecte statului unui
ecosystem cu Eco-Exergie: 1) Eficacitatea utilizrii energiei de
ctre organisme;
1) distanta de la echilibru
termodinamic, adic msura general
a complexittii totale a ecosistemului; 2) 2) informatia relativ despre
ecosistem, si
2) structura (biomasa si mrimea
network-ului) si functiile (informatia 3) Capacitatea ecosistemului de a
existent) a ecosystemului; regla interactiunile dintre
organisme sau grupuri de
3) abilitatea ecosistemului de a organisme.
supravetui (exprimat prin biomas si
informatia despre sistem.
Factorii de converse a exergiei/biomasei pentru diferite
grupe de organisme (Silow and Mokry, 2010)
Dimamica multianual a exergiei i
exergiei structurale a planctonului din
lacul Baikal
 Fluxul de energie
Energia circul n ecosistem sub form de energie chimic

Aceeasi cuant de lumin nu poate strbate de dou ori un organism; astfel,

transferul energiei n biocenoz este diferit de transferul substantei, n sensul c,
la fiecare nivel trofic, are loc o pierdere de energie. Rezult faptul c energia are
un traiect, nsotit de pierderi entropice
Transferul de energie de-a lungul diferitelor
lanturi trofice decurge astfel:
Productorii primari capteaz energia de la radiatiile solare,
energie pe care o absorb la nivelul clorofilei. O parte din
productia brut se pierde prin respiratie, la dispozitia celui de-
al doilea nivel trofic rmnnd productia net;
O parte a productiei primare nete serveste ca aliment
animalelor erbivore (consumatori primari) care, ingernd-o,
absorb cantitatea de energie constitutiv a hranei. Energia
nglobat corespunde la ceea ce este real utilizat din productia
net vegetal. Cealalt parte a productivittii primare, care nu
este utilizat, va reprezenta prad pentru bacterii. Fractiunea
asimilat corespunde productiei secundare si ea reprezint
fluxul de energie care traverseaz nivelul trofic al erbivorelor;
Pentru cel de-al treilea nivel nivelul trofic al carnivorelor de
ordinul I (consumatori secundari) fluxul de energie este
reprezentat de biomasa total a productiei secundare a
erbivorelor, din care se scade materia consumat prin
respiratie.
Legitile fluxului de energiei prin
ecosistem, categoriile trofice:

Producia net scade de la nivelul productorilor

la cel al consumatorilor, raportul dintre niveluri
fiind de 1/10;
Cantitatea de energie eliminat prin respiraie
raportat la producia brut crete de la nivelul
productorilor primari spre cel al consumatorilor
de rang mai nalt, dat fiind nivelul evolutiv al
speciilor;
Eficiena utilizrii energiei (hranei) disponibile
crete de la nivelul productorilor primari spre cel
al consumatorilor de ranguri mai nalte.
Fluxurile de energie liber i de
carbon ntr-un ecosistem
 Energia chimic din alimente este mobilizat prin
reactiile metabolice oxidative, ceea ce permite ca
valoarea energetic a alimentelor s fie determinat prin
msurtori calorimetrice care dau variatia de entalpie.

Entalpia rezultat din combustia unei biomase oarecare

depinde de compozitia acesteia, adic de proportiile de
proteine, lipide si glucide existente n biomasa dat.
Notnd cu fractiunile corespunztoare de aceste
substante fprot, flip, fgl, si cu Hprot, Hlip, Hgl
variatiile de entalpie la combustia unittii de mas din
respectivele substante,se poate scrie:

H = Hprot fprot + Hlipflip, + Hgl fgl

 Relaiile dintre proteine, lipide i glucide se vor scrie
astfel:
fprot + flip + fgl =1

Deci putem elimina din formula entalpiei mrimea fgl:

H = Hprot fprot + Hlipflip + Hgl (1- fprot - flip)

Valorile medii ale entalpiei snt urmtoarele(aproximativ):

Hprot =5,5 kcal g; Hlip =9,3kcal g; Hgl =4,1kcal g,

Astfel nct:
H = 5,5 fprot + 9,3flip, + 4,1 (1- fprot - flip) kcal g
 Dependena valorii energetice de compoziia
biomasei n lipide, proteine i glucide
Valoarea energetic a biomasei crete spre vrful piramidei trofice

Toate punctele de pe dreapta care unete flip = 1, fprot = 1, corespund

absenei complete a glucidelor.
Eficiena asimilrii
- la productori, este raportul dintre productia primar brut (PPB) si
energia absorbit (Ea), unde valoarea medie este de 0.004, iar
valoarea maxim de 0.01 (eficienta asimilrii);

- la consumatori, reprezint raportul dintre energia asimilat si energia

ingerat. Valoarea acesteia depinde foarte mult de calitatea hranei,
dar si de nivelul trofic pe care se situeaz consumatorul. Astfel, la
animalele xilofage (care se hrnesc cu lemn) este de 15%, la cele
care se hrnesc cu frunze si lstari tineri - 40%- 80%; ajungnd n
jur de 90% la carnivorele tipice (lup, rs, leu, leopard etc.).
Creterea i dezvoltarea ecosistemelor
Principiile termodinamicii n ecologie sunt propuse pentru
explicarea cresterii si dezvoltrii sistemelor ecologice

Cresterea sistemelor ecologice se defineste ca cresterea

catittii msurabile, numit biomas.

Dezvoltarea ecosistemelor este cresterea organizatoric,

independent de mrimea sistemului.

n termeni termodinamici, cresterea si dezvoltarea

ecosistemelor nseamn deplasarea de la echilibrul
termodinamic. n conditii de echilibru termodinamic,
sistemul nu efectuiaz nici un lucru, si energia liber
(exergia) este nul.
Procesele dinamice ce au loc n interiorul
sistemului
Procese de natur genetic. Deoarece indivizii ce formeaz
sistemul sunt organisme vii, ei depind de un factor de nastere ki si
un factor de moarte di. Plus la aceasta, caracterul sistemului
poate fi dependent de mutatiile ce pot avea loc n sistem.

Procese caracterizate de concurenta intern sau extern. Toate

tipurile de concurent duc la ecuatii dinamice neliniare.

Procese regulatorii. Aceste procese duc la aparitia realtiilor feed-

back, care duc la rndul su la cresterea unei prti anumite a
populatiei, necesare pentru supravietuirea ntregii populatii
(reglarea numrului de soldati n populatiile de insecte)

Procese de tipul comunicrii. Primele trei tipuri de procese sunt

locale, care decurg n spatii destul de mici. n afara acestor
procese mai sunt si comunicri ntre populatii diferite, amplasate
pe teritorii vecine sau ndeprtate.
Relaiile sistemului dat cu mediul
ambiant
Numrul indivizilor din interiorul si din afara sistemului
este diferit:
X i X ie
Aceasta este valabil si pentru energia pe unitate de
volum sau de teritoriu:
E Ee
Aceste diferente duce la schimbul fie energetic, fie
material dintre sistem si mediul extern, determinnd
ecosistemul ca un sistem deschis.
Ecuaiile dinamice ale proceselor de schimb
ale ecosistemelor cu mediul extern

n prezenta resurselor alimentare A, indivizii X se

nmultesc cu o vitez care poate avea forma:
dX
kAX
dt nastere

Analog viteza de moarte va fi:

dX
dX
dt moarte
 n general hrana A este limitat, astfel trebuie
de introdus n teorie si viteza de consum a
hranei:

dA
kAX
dt utilizare

Dar A si se reastabileste cantitativ echivalent cu

indivizii decedati:

dA
dX
dt restabilit
 Din ecuatiile de mai sus se poate de presupus
ca n unele cazuri are loc pstrarea complet a
substantei organice:
A + X = N = constant

De unde evolutia pentru indivizii X, exprimat prin A

devine:
dX
kX ( N X ) dX
dt
Aceasta este ecuatia lui Fergulist, care descrie
evolutia logic a unei populatii
 La prezenta mai multor populatii care interactioneaz
ntre ele, care duce la cresterea numrului de indivizi,
avem:
ki X i N i ij X j
j
Astfel, ecuatia general a evolutiei unei populatii, avnd n
vedere procesele descrise mai sus, devine:
dX i
ki X i N i ij X j d i X j Fc ({ X j }) FR ({ X j }) FM ({ X j }, { X ej })
dt j

Unde functiile neliniare Fc si FR descriu respectiv influenta

altor tipuri de concurent (nu pentru hran) si influienta
reglrii. Indexul M reflect migrarea, deplasarea
populatiei si FM depinde att de valorile interne, ct si de
cele externe ale lui Xj
Dezvoltarea ecosistemului cu perturbaii
din exterior: introducerea pesticidelor
ntr-un lac:
axa Y - biomasa planctonului, axa X - anii
Dezvoltarea ecosistemului fr
perturbaii din externe:
axa Y - biomasa planctonului, axa X - anii