Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
poetul nepereche
„Citeşte! Numai citind
mereu, creierul tău va
deveni un laborator
nesfârşit de idei şi
imaginaţii.”
(Mihai Eminescu)
Casa memorială Mihai Eminescu de la Ipoteşti (satul
Ipotesti din judetul Botosani) este un muzeu memorial
amenajat în casa în care a trăit poetul Mihai Eminescu (1850-
1889) ca al 7-lea dintre cei 11 copii ai căminarului Gheorghe
Eminovici şi ai Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu.
Lacul “Mihai Eminescu” – parcul
încă mai păstrează câţiva arbori
contemporani cu marele poet.
Iubirea şi dragostea de natură sunt pentru poet forme de
manifestare a personalităţii sale de excepţie.
-“Codrule, codruţule,
-Ce mai faci, drăguţule,
-Că de când nu ne-am văzut
-Multă vreme a trecut.”
Autorul
……………..
Descoperă în poezie: Selectează din poezie versuri
-O comparaţie…………….. care exprimă trecerea timpului
-Două repetiţii……………… …………………………………………
………………. ………………………………………….
-Două personificări:…………
…………….
Păsările
Vântul
călătoare, negre
puternic, rece
trecând, întunecând, zburând
bătând, suflând, scuturând
Răreşte frunzişul codrului veşted Duc departe dorurile mele
singurătate. (T.R.)
răscolire. (S.V.)
Codrul
trist, melancolic
suferind, îmbătrânind, pustiind
Rămâne neputincios şi singur
plânge. (S.C.)
Frunza
veştedă, uscată,
legănând, căzând, murind,
Se leagănă în aer
melancolie. (C.M.)
Mihai Eminescu şi
Veronica Micle
Veronica Micle şi Mihai Eminescu se
nasc în 1850 şi se sting amândoi în
acelaşi an, 1889.
N-au fost căsătoriţi, dar dragostea lor a
fost mare şi adâncă, dincolo de răutăţile
unor semeni care i-au dorit despărţiţi.
Eu sunt trubadurul, lira
Este sufletul din tine,
Am să cânt din al tău suflet,
Să fac lumea să suspine.
catren de Mihai Eminescu (1869)
URMAŞII LUI EMINESCU
“Eminescu este astăzi o instituţie naţională; viaţa şi opera lui
alcătuiesc un monument neclintit al culturii române; nici intemperiile
vremii, nici adversităţile crunte ale istoriei, nici momentele de decădere şi
înălţare ale oamenilor, nimic nu-l poate atinge în eternitatea lui spirituală:
căci Eminescu nu mai este un simplu nume …el este însăşi mărturia
supremă a existenţei noastre ideale, este una dintre marile justificări ale
existenţei de român, între atâtea entităţi etnice şi spirituale care-şi dispută
un loc sub soare.”
Pompiliu Constantinescu, “O catedră Eminescu”,
Bucureşti, 1940.
“Dumnezeul geniului
m-a sorbit din popor cum
soarele soarbe un nour de
aur din marea de amar".
Mihai Eminescu
prof. înv. primar
DIACONU MARIANA
Şcoala cu clasele I-VIII “I.C.Brătianu”,
Constanţa