TEORIA

GENERALĂ A
DREPTULUI
ADMINISTRATIV
Capitolul II
NORMA JURIDICĂ DE DREPT
ADMINISTRATIV

 obiectul dreptului administrativ îl formează acele raporturi

sociale care constituie obiectul activităţii administrative a
statului şi a colectivităţilor locale, realizată, deci, de către
autorităţile administraţiei publice potrivit normelor legale, cu
excepţia raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării
activităţii financiare a statului şi a colectivităţilor locale;
 norma de drept administrativ face parte din acea categorie de
norme juridice care reglementează, ordonând şi organizând,
raporturile sociale ce constituie obiectul activităţii
administrative a statului şi a colectivităţii locale, cu excepţia
raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii
financiare;
 putem defini în general norma de drept administrativ ca fiind
regula de conduită general-obligatorie a cărei scop este acela de
a organiza executarea şi de a executa concret legile, de a asigura
ordinea publică şi de a satisface nevoile de interes general,
regulă ce poate fi adusă la îndeplinire la nevoie prin
constrângere
STRUCTURA NORMEI JURIDICE
DE DREPT ADMINISTRATIV
 Logică – partea statică, internă, stabilă a normei
 IPOTEZA – descrie imprejurările în care intră în acţiune dispoziţia şi
sancţiunea normei
 determinată;
 relativ determinată (subînţeleasă)
 DISPOZIŢIA – constituie partea activă, elementul raţional, miezul
normei de drept administrativ, ea este în general, categorică,
imperativă, deoarece raporturile sociale ce fac obiectul reglementării
dreptului administrativ se desfăşoară în procesul de exercitare a
puterii publice .
 poate ordona (impune) o anumită conduită;
 poate să prevadă obligaţia de abţinere de la săvârşirea unei fapte;
 poate cuprinde anumite permisiuni.
 determinată;
 relativ determinată.
 SANCŢIUNEA – prevede consecinţele juridice nefavorabile care decurg în
cazul nerespectării dispoziţiei sau ipotezei sau măsurile de cointeresare a
subiectului în vederea promovării conduitei dorite.
 De cele mai multe ori aceasta in dr.adm. se prezumă şi constă în nulitatea

sau anulabilitatea acţiunii sau actului administrativ realizată fără

respectarea condiţiilor statuate în ipoteză şi dispoziţie.
 Clasificare:

 dpdv al gradului de determinare:

 determinate;
 relativ determinate;
 alternative;
 cumulative.
 sancţiuni administrativ-disciplinare (diminuarea drepturilor salariale
cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni);
 sancţiuni administrativ-contravenţionale (amenda);
 sancţiuni administrativ-patrimoniale (obligarea la repararea
prejudiciului cauzat);
 măsuri de executare silită (demolarea unei construcţii);
 măsuri cu privire la actele juridice (suspendarea, retragerea, anularea
actului juridic);
 măsuri de constrângere cu caracter nesancţionator (obligarea la
tratament medical).
  tehnico-legislativă – structura externă şi dinamică a normei, ea se
suprapune structurii logice, este corelată cerinţelor de celeritate
 ea se identifică şi se exprimă prin articole, paragrafe, alineate care la

rândul lor sunt structurate în părţi, titluri, capitole, secţiuni

  Lege cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri 
publice. Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 762 din 9 noiembrie 2009
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege. 
PARTEA I
CAPITOLUL I
Dispozitii generale 
Art. 1. -
(1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de 
salarizare pentru personalul din sectorul bugetar platit din bugetul general 
consolidat al statului.  ......
Art. 2. -
(1) Dispozitiile prezentei legi se aplica: 
a) personalului din autoritati si institutii publice, respectiv Parlamentul, 
Administratia Prezidentiala, autoritatea judecatoreasca, Guvernul, ministerele, 
celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, alte autoritati 
publice, autoritati administrative autonome, precum si institutiile din subordinea 
acestora, finantate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul 
asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale; 
CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE
DE DREPT ADMINISTRATIV
 criteriul forţei juridice a actului normativ:
 Dreptul internaţional
 Drept naţional
 criteriul structurii logice:
 complete
 incomplete: norme de trimitere sau norme în alb
 obiectul reglementării:
 organizatorice
 de drept material
 de funcţionalitate
 criteriul sferei de aplicare:
 generale;
 speciale;
 de excepţie.
 criteriul modului de reglementare a conduitei:
 imperative: onerative şi prohibitive;
 supletive – permisive.
 criteriul modului de sancţionare
 n. punitive
 n. stimulative
ACŢIUNEA NORMEI JURIDICE DE DREPT
ADMINISTRATIV
 Acţiunea în timp a normei de drept administrativ
 Intarea in vigoare:
 Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în
vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară
prevăzută în textul ei.
 Caracterul activ
 Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau
contravenţionale mai favorabile
 Retroactrivitatea
 Ultraactivitatea
 Ieşirea din vigoare
 a) ajungerea la termen
 b) desuetudinea (perimarea sau învechirea)
 c) abrogarea
 c1) abrogarea expresă
 directă
 indirectă
 c2) abrogarea tacită sau implicită
 d) declararea neconstituţionalităţii
 Acţiunea în spaţiu a normei de drept administrativ
 normele de drept administrativ acţionează pe teritoriului
statului român sau în anumite părţi ale acestuia, în
unităţile administrativ-teritoriale, şi în funcţie de
autoritatea emitentă a actului normativ nu doar de forţa
juridică a acestuia = stricta aplicabilitate teritorială a
normelor juridice.
 Excepţia extrateritorialităţii

 Acţiunea asupra persoanelor a normei de drept

administrativ
 norma de drept administrativ este personală în sensul că
ea acţionează asupra cetăţenilor statului român, principiul
cetăţeniei active, dar ea are incidenţă şi asupra cetăţenilor
străini aflaţi pe teritoriul României sau asupra apatrizilor;
 acţiunea asupra persoanelor poate fi restrânsă numai la o
categorie sau mai multe categorii de persoane care sunt
sau nu cetăţeni ai statului Român.
IZVOARELE DREPTULUI
ADMINISTRATIV
 Izvoarele materiale ale dreptului
 realităţi
exterioare ce determină acţiunea
legiuitorului
 François Geny
 “dat” – ceea ce preexistă fenomenului juridic:
 “dat”-ul real sau pur natural – natura fizică sau morală, ec., pol.
sau soc. (climă, sol, construcţie anatomică şi psihologică a omului
etc.);
 “dat”-ul istoric - “dat” natural consolidat de istorie, drept postulat
de viaţă;
 “dat”-ul raţional – direcţia fundamentală care asigură în măsura
posibilului, elaborarea ştiinţifică a dreptului pozitiv (regulile de
conduită extrase de raţiunea omului);
 “dat”-ul ideal.
 “construit”– ceea ce se naşte din explorarea acestei
necunoscute prin intermediul ştiinţei şi tehnicii
 Izvoarele formale ale dreptului
administrativ
 o formă de prezentare exterioară sau forme de exprimare a
normei de drept administrativ
 Izvoarele scrise ale dreptului administrativ
 Administraţia în Constituţie
 Titlul III, Capitolul II, III, IV, V
 Administraţia în tratate şi acorduri internaţionale
 I. dacă un asemenea tratat este contrar unei dispoziţii
constituţionale, ratificarea lui poate avea loc numai după
revizuirea Constituţiei, pentru punerea de acord a normei
constituţionale încălcate cu prevederile tratatului;
 II. în domeniul drepturilor omului, prevederile tratatelor
încheiate pentru apărarea acestor drepturi au prioritate faţă de
legile interne, iar dacă există o neconcordanţă între prevederile
acestor tratate sau pacte, indiferent de denumire, ultimele se
aplică pe temeiul priorităţii lor;
 III. exceptarea cazurilor în care Constituţia sau legile interne
conţin dispoziţii mai favorabile;
 IV. prioritatea dreptului UE faţă de dreptul intern precum şi
constituirea unor garanţii instituţionale pentru îndeplinirea
obligaţiilor ce decurg din statutul de membru UE.
 Legile, actele Guvernului şi celelalte acte administrative cu
caracter normativ
 Legea este opera autorităţii legiuitoare, este actul votat de către
Parlament conform procedurii fixate de Constituţie şi
promulgată de Şeful Statului
 Ordonanţa este expresia unei competenţe legislative delegate.
Deci, ordonanţa depăşeşte sfera strictă a conducerii generale a
administraţiei publice, fiind o modalitate de participare a
Guvernului la realizarea puterii legislative, corespunzătoare
rolului constituţional ce îi revine în legătură cu realizarea
politicii interne şi externe a ţării. Prin ordonanţe se stabilesc
reguli care, întrucât nu se referă la organizarea executării
legilor, sunt de domeniul legii, fie în sensul că reprezintă reguli
noi, fie în sensul că modifică sau abrogă reguli existente.
 Hotărârea reprezintă, prin excelenţă, actul prin care Guvernul
îşi exercită rolul constituţional privind conducerea generală a
administraţiei publice. Prin hotărâre se reglementează, aşadar,
relaţii sociale care sunt prin natura lor inferioare ca importanţă
faţă de cele reglementate de lege
 Alte acte administrative cu caracter normativ, cum sunt:
instrucţiunile, normele metodologice, precizările sau
regulamentele. Multe dintre acestea sunt uneori aprobate
printr-un Ordin.
 Izvoarele nescrise ale dreptului administrativ
 Jurisprudenţa, are o importanţă deosebită deoarece ea este de cele

mai multe ori un rezultat al controlului jurisdicţional, deosebindu-

se de sentinţele/deciziile de justiţie propriu-zise care sunt
pronunţate de judecător în fiecare speţă de contencios şi care
privesc direct părţile aflate în litigiu fiind strict legate de aceste
părţi.
 In cadrul jurisprudenţei ca potenţial izvor de drept administrativ,

un loc important îl ocupă principiile generale ale dreptului, deşi

poziţionarea acestora în ierarhia izvoarelor dreptului
administrativ în absenţa unui cod de procedură administrativă,
este relativ dificilă. Aceste principii sunt caracterizate mai întâi de
finalitatea (scopul) lor şi de tipul sau nivelul de autoritate (de forţă
juridică) pe care înţelege să-l confere acestor principii judecătorul
de contencios administrativ. Din punct de vedere al valorii
juridice un lucru este sigur şi anume că doar legea poate formula o
excepţie de la un principiu general al dreptului.
CODIFICAREA DREPTULUI
ADMINISTRATIV

 Normele juridice care alcătuiesc ramura dreptului administrativ, spre

deosebire de alte ramuri de drept care sunt codificate, sunt cuprinse în
acte normative disparate şi nu într-un cod care să asigure unitate şi
coeziune acestor norme juridice, pe baza unor noţiuni precise şi unor
principii riguroase.
 Codul administrativ reglementează organizarea şi funcţionarea
autorităţilor, instituţiilor, raporturile dintre acestea si principiile
aplicabile administraţiei publice centrale si locale.
 Codul de procedură administrativă cuprinde ansamblul
normelor juridice şi modalităţilor specifice privind elaborarea,
emiterea, adoptarea, punerea în executare şi controlul actelor
administrative, precum şi înfăptuirea operaţiunilor administrative de
către autorităţi, instituţii şi servicii publice.
 Codul de conduită a funcţionarilor publici reglementează în
cuprinsul său normele de conduită profesională a funcţionarilor
publici. Norme obligatorii pentru funcţionarii publici, precum şi
pentru persoanele care ocupă temporar o funcţie publică, din cadrul
autorităţilor şi instituţiilor publice.
 Codul bunei administrări conţine principiile de bază ale unui
model de comportament al autorităţilor şi al funcţionarilor publici faţă
de orice persoană care li se adresează, şi prin intermediul căruia
administraţia publică va fi mai transparentă şi mai aproape de nevoile
cetăţenilor prin exercitarea unor servicii administrative de bună
calitate a devenit o necesitate a societăţii administrative române.
 Codurile administraţiilor sectoriale
 Codul fiscal
 Codul de procedură fiscală
 Codul consumului
 Codul rutier
 Codul aerian
 Codul vamal
RAPORTUL DE DREPT ADMINISTRATIV
 Raporturile de drept administrativ pot fi considerate acele raporturi
juridice care apar prin intervenţia normei juridice de drept administrativ
asupra relaţiilor sociale care constituie obiectul activităţii administrative
a statului sau a colectivităţilor locale, realizată, aşadar, de către
autorităţile administraţiei publice potrivit normelor legale, cu excepţia
raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii
financiare.

Caracterele raportului de drept administrativ

 unul din subiecte este întotdeauna, în mod obligatoriu, un purtător al
autorităţii publice statale sau a colectivităţilor teritoriale, reprezentat de
un organ al administraţiei publice, sau prin excepţie de un stabiliment
public sau de utilitate publică – o structură nestatală, autorizată, care
prestează un serviciu public alături sau în locul unei autorităţi a
administraţiei publice.
 sunt raporturi de putere, care apar în sfera relaţiilor sociale,
reglementate de normele dreptului administrativ.
 sunt raporturi de subordonare ale unuia dintre subiecţi faţă de celălalt.
SUBIECTELE RAPORTULUI DE DREPT
ADMINISTRATIV
 Un raport de drept administrativ se poate stabili între:
 două autorităţi ale administraţiei publice;
 o autoritate a administraţiei publice şi o altă autoritate publică;
 o autoritate a administraţiei publice şi un organism non-
guvernamental;
 o autoritate a administraţiei publice şi o instituţie social-culturală sau
un agent economic;
 o autoritate a administraţiei publice şi o persoană fizică.

Conţinutul raportului de drept administrativ

Conţinutul raportului de drept administrativ este format din
ansamblul drepturilor şi obligaţiilor subiectelor aflate într-un raport
juridic determinat, drepturi şi obligaţii prevăzute de norma juridică
de drept administrativ.
Naşterea, modificarea sau încetarea raportului de drept administrativ
nu depind de voinţa subiectivă a părţilor, ci constituie o îndatorire
legală chiar şi pentru autorităţile administraţiei publice, a căror
raţiune de a fi constă tocmai în realizarea obligatorie a atribuţiilor, a
competenţelor cu care au fost învestite.
OBIECTUL RAPORTULUI DE DREPT
ADMINISTRATIV
 Obiectul raportului de drept administrativ îl formează chiar conduita la
care se referă conţinutul. Specificitatea constă în aceea că acţiunea sau
inacţiunea subiecţilor se încadrează în activitatea administrativă a
statului sau a colectivităţilor locale, deci în cadrul realizării puterii
executive.
Faptul juridic de drept administrativ
 Faptul juridic administrativ reprezintă o împrejurare care are efecte
juridice, care creează, modifică sau stinge raporturi administrative.
Astfel, nu orice împrejurare din natură sau din viaţa omului este fapt
juridic de drept administrativ ci numai acelea de care norma juridică
de drept administrativ leagă consecinţe juridice.
 Faptele administrative ca orice fapte juridice pot fi clasificate în
evenimente şi acţiuni, clasificare relaţionată la interferenţa sau
neinterferenţa voinţei omului.
 Evenimentele sunt împrejurări care nu depind de voinţa oamenilor, dar ale
căror rezultate produc consecinţe juridice numai dacă norma de drept
statuează acest lucru.
 Acţiunile sunt manifestări de voinţă ale oamenilor (săvârşite cu
discernământ) care produc efecte juridice ca urmare a reglementării lor prin
normele dreptului administrativ. Acţiunile pot fi licite sau ilicite.
ÎNCEPEREA ŞI STINGEREA
RAPORTURILOR DE DREPT ADMINISTRATIV
 Raporturilor de drept administrativ au drept mijloc de declanşare:
a. actul juridic
- normativ, izvor de drepturi şi obligaţii obiective/subiective, rezultă că
unele raporturi iau naştere în temeiul legii fără a fi necesară intervenţia unui
fapt juridic administrativ;
- individual, izvor de drepturi şi obligaţii subiective în baza cărora iau naştere
raporturi în cele mai multe cazuri şi ca rezultat al unui fapt juridic
administrativ.
b. faptul juridic material
- faptele comisive sunt caracterizate prin efectele juridice pe care le produc,
consecinţe ale îndeplinirii uneia sau mai multor acţiuni;
- faptele omisive constau în abţinerea de la săvârşirea anumitor acţiuni a
căror îndeplinire este prevăzută în mod obligatoriu de lege;
- faptele comis-omisive produc efecte juridice atât ca urmare a unei acţiuni cât
şi a unei omisiuni.
c. operaţiile materiale tehnice
 Stingerea raportului juridic de drept administrativ se produce odată cu:
 realizarea obiectului;
 abrogarea, revocarea sau anularea actului juridic care a generat raportul
juridic;
 moartea, desfiinţarea, dispariţia subiectului pasiv.