procedeelor, mijloacelor, tehnicilor, formelor de organizare a activitatii alese de cadrul didactic.
Metoda didactica se refera la drumul sau calea de urmat in
activitatea comuna a profesorului si elevilor in vederea realizarii obiectivelor instruirii. Procedeul didactic este o componenta a metodei, o tehnica mai limitata de actiune, un element de sprijin sau un mod concret de valorificare a metodei. Mijloacele de invatamant-baza materiala a gradinitei si reprezinta suportul material al activitatilor cu prescolarii, cu ajutorul carora se asigura aplicarea principiului intuitiei. Formele de organizare a activitatii sunt modalitati de structurare a elementelor ce compun procesul de invatamant, corelarea scopului si a obiectivelor operationale cu strategia didactica( frontal, individual si pe grupuri mici) dupa scop (traditionale- moderne);
sarcina didactica ( dobandire a cunostintelor, de
formare a priceperilor si deprinderilor, de consolidare, de verificare si evaluare, de recapitulare si sintetizare); metode de transmitere si însusire de cunostinte: de comunicare orala, expozitive (povestirea, descrierea, instructajul) si conversative (conversatia euristica, discutia colectiva, problematizarea); de comunicare scrisa (lucrul cu manualul), lectura explicativa, lectura independenta, etc. metode de învatare dirijata sau nedirijata: metode de observare directa (observarea sistematica si independenta, experimentul, studiul de caz); metode de studiu cu ajutorul modelelor. functia cognitiva, de dobândire de noi cunostinte/ abilitati/atitudini; functia normativa, de organizare, dirijare si corectare continua a procesului de instruire, în vederea optimizarii acestuia. functia motivationala, de a stârni si mentine interesul elevului, curiozitatea, dorinta de cunoastere si actiune; functia operational- instrumentala, ca intermediar între elev si unitatea de continut; functia formativ-educativa, de exersare si dezvoltare a proceselor psihice si motorii, simultan cu însusirea cunostintelor, formarea deprinderilor, dezvoltarea aptitudinilor, opiniilor, convingerilor, sentimentelor si calitatilor morale. sunt reprezentate de: metodele activ-participative, care crează condiţiile necesare unei învăţări individual active metodele interactive, care favorizează realizarea unei învăţări interactive sau interdependente. Aplicarea acestor metode favorizează formarea la elevi a unor capacităţi intelectuale şi acţionale care se păstrează pe tot parcursul vieţii, permiţând atât adaptarea la situaţii noi cât şi lărgirea câmpului de cunoaştere. sunt metode centrate pe grup, bazate pe interacţiunile şi interrelaţiile constituite în cadrul grupului de elevi (grupul-clasă de elevi, grupuri mici sau perechi). Ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. dezvoltă capacitatea elevilor de a respecta anumite reguli care stau la baza unei bune desfăşurări a activităţii grupului, cum sunt: respectul reciproc, toleranţa faţă de opiniile altora, utilizarea unui limbaj adecvat, ascultarea punctelor de vedere ale altor membrii ai grupului, fără a interveni, prezentarea punctului propriu de vedere fără a monopoliza discuţia etc.; permit autodescoperirea de către fiecare membru al grupului a propriilor capacităţi şi limite; pe baza cunoaşterii propriilor aptitudini, calităţi intelectuale şi morale, fiecare membru al grupului se poate autoevalua; permit manifestarea şi consolidarea, în cadrul activităţii grupului, a unor calităţi morale (colegialitate, sinceritate, onestitate, modestie, altruismul), precum şi formarea unor trăsături morale pozitive ale comportamentului elevilor, cum sunt: solidaritate, perseverenţă, responsabilitate, etc (Albulescu, 2008, p.81) stimulează dezvoltarea gândirii productive, divergente, laterale şi critice, a inteligenţei, imaginaţiei şi creativităţii; dezvoltă inteligenţele multiple; antrenează toţi membrii unui grup în rezolvarea sarcinilor de lucru, fapt ce contribuie la diminuarea timpului de soluţionare a acestora, comparativ cu situaţia în care aceste sarcini de lucru sunt rezolvate în mod individual, independent; stimulează toate stilurile de învăţare ale elevilor (stilul vizual, auditiv şi practic); „urmăresc optimizarea comunicării, observând tendinţele inhibitorii care pot apărea în interiorul grupului” (Pânişoară, 2003). După funcţia didactică principală putem clasifica metodele şi tehnicile interactive de grup astfel: Predarea/învăţarea reciproca; Bula dubla: Mozaic; Tehnica Lotus; Acvariul; Schimba perechea; Cubul; Comunicarea rotativă; Harta cu figuri; Invatarea in cerc; Examinarea expunerii. Cvintetul; Diagrama Venn; Metoda R.A.I. ; Piramida si Diamantul; Benzi desenate; Posterul; Tehnica blazonului; Sintetizarea; Turul galeriei; Categorizarea; Ciorchinele; Jurnalul grafic. Brainstorming; Tehnica 6/3/5; Phillips 6/6; Tehnica viselor. Explozia stelară; Metoda Pălăriilor gânditoare Interviul de grup; Studiul de caz; Minicazurile Pătratele divizate; Mai multe capete la un loc; Metoda Frisco; Proiectul; Experimentul; Investigatia in grup; Portofoliul de grup. Prezentati trei dintre etapele unei activitati didactice pentru un joc didactic, domeniul experiential Limba si Comunicare, nivel de studiu 5-6 ani,avand in vedere urmatoarele repere: - mentionarea a trei dintre etapele activitatii precizate; - descrierea continuturilor etapelor enumerate.