Hipertensiunea preexistenta sarcinii este definita ca TA

>=140/90 mmHg ce precede sarcina sau este diagnosticata

inainte de 20 saptamani de gestatie.
Tratamentul optim al hipertensiunii preexistente in sarcina
este controversat. Reducerea diastolicei la 85 mmHg
comparativ cu 100 mmHg a adus beneficii materne, fara
efecte neonatale negative.
Medicatia antihipertensiva folosita in acest caz este destul de
restransa, datorita efectelor teratogene si fetotoxice ale
acetui tip de medicatie. Institutul National de Sanatate(UK)
recomanda labetalol ca medicatie de prima intentie pentru
hipertensiunea preexistenta sarcinii, cu nifedipine si
methyldopa ca alternativa.
 Studiul a fost efectuat intr-o
maternitate de grad 3 din UK, gravidele
fiind diagnosticate cu hipertensiune
preexistenta sarcinii, stabile sub
tratament cu labetalol sau nifedipine
MR de cel putin o saptamana.
Au fost incluse 48 de paciente: 24 pe
labetalol si 24 pe nifedipine retard.
Labetalol a fost prescris la 8h si
Nifedipine-ul retard a 12h.
Rezultele studiului au demostrat o diferenta semnificativa a reducerii TA folosind
labetalol comparativ cu nifedipine retard. Monitorizarea tensiunii arteriale fost
zilnica atat pe timpul zilei cat si pe timpul noptii; Nifedipine-ul fost mai eficient in
controlul TA pe timpul zilei. In cazul gravidelor aflate sub tratament cu labetalol,
tensiunea distolica a fost mica comparativ cu celalalt grup.

Labetalolul este un inhibitor de alfa1 si receptor non-selctiv de receptori beta, cu un

raport de 1/3 in cazul administrarii orale. Efectul maxim al labetalolului este la 2h si
jumatate post administrare, valoarea tensiunii arteriale a revenit la valoarea
anterioara la6.4h. In acest context, in timpul sarcinii, schema de administrare a
labetalolului ar trebui sa fie la 6h pentru a mentine o TA optima. Deasemenea, este
demonstrat ca labetalolul produce scaderea frecventeicea rdiace in functie de doza.
Nifedipine este un blocant de canale de Ca, ce determina vasodilatatie si tahicardie
reflexa; nu s-a observat scaderea brusca a frecventei cardiace;

Un studiu randomizat, a comparat efectele administrarii nifedipinei comparativ cu

labetalol intravenos pe un lot de gravide diagnosticate cu preeclampsie; efectele au
fost opuse. In aceste studiu, TA scade la 60 minute de la administrarea
medicamentului.
Administrarea beta-blocantilor in cazul unei paciente ce nu este gravida, a
demostrat crestrerea variabilitatii TA.
Existe diferente importante intre administrarea de nifedipine si labetalol in cazul
pacientei gravide cu hipertensiune prexistenta sarcinii. Nifedipinul a determinat
valori tensionale stabile in cursul zilei; de obicei, medicul stabileste conduita
terapeutica in contextul unei singure determinari a valorii tensionale