Dermatologie (cutis=piele,

derma=piele)

 Dermologie(fr.), dermatologia (lat.)

 1. Anatomia si fiziologia pielii

 2. Leziuni elementare cutanate
 Dermatologie - subspecialităţi

 dermatocosmetică, medicină estetică

 chirurgie dermatologică, chirurgie Mohs

 dermatopatologie

 dermatopediatrie

 teledermatologie
 Anatomia pielii - straturile
pielii

 Epidermul
 Jonctiunea dermo-epidermica

 Dermul

 Hipodermul
Epidermul- caracteristici

 Grosime: 0,1 mm / 1,5 mm

 Epiteliu stratificat
 Se reinnoieste permanent
 Keratinizeaza
 Genereaza anexele pielii
 Epidermul-straturi

 Bazal
 Spinos
 Granulos
 Tranzitional
 Cornos
 Turnover sau diferenţiere epidermală

 timpul necesar unui keratinocit din stratul bazal

pentru a ajunge în stratul cornos și de a fi eliminat

apoi prin descuamare de la acest nivel.

 durată 28 zile

 în psoriazis 3 - 4 zile

 variaţii cu vârsta, chimioterapie

 Epidermul - celule

 1. Keratinocite (80%)
 2. Melanocite
 3. Langerhans
 4. Merkel
 5. Limfocite: tranzitorii
 Keratinocitul

 keros în greacă corn

 elementul structural cel mai bine reprezentat

al epidermului

 realizează desmozomi şi hemidesmozomi

 conţine filamente intermediare de keratină

 Keratinocitul bazal poate fi:

 celula stem (10%)

 celulă tranzitorie: diviziune limitată 5 - 6 mitoze

 carcinomul bazocelular origine în keratinocitul bazal

 Keratinocitul stratului granulos

 granule de keratohialin (Profillagrin, Loricrin)

 corpii Odland (steroli, ceramide)

 Corneocitul

 celulă neviabilă

 foarte flexibilă

 rezistentă mecanic

 conţine 65% keratină

 Keratinocitul - funcţii

 produce keratină

 rol activ în melanogeneză

 funcţie imunologică

 sinteza de ceramide, steroli, acizi graşi

 Keratina

 proteină filamentoasă complexă

 familie cu 20 de membrii

 tisular apare în perechi acido-bazice

 indică gradul de maturare şi diferenţiere

al keratinocitului
 Keratinizarea

 proces complex

 totalitatea transformărilor prin care trec

filamentele de keratină pentru a forma

macrofilamentele prezente în corneocit

 Rolul keratinocitului în melanogeneză

 în prezenţa sa melanocitul emite dendrite

 numărul, modul de împachetare şi distribuţia
melanozomilor în keratinocit determină culoarea
pielii
 degradarea melanozomilor, corneocitul nu mai
conţine melanozomi
 parakeratoză melanică: nevi, melanom !!!
 Funcţia imună

 keratinocitul produce citokine, mediatori ai inflamaţiei,

TNFα

 exprimă pe suprafaţă molecule de adeziune ICAM-1

 exprimă moleculele complexului major de

histocompatibilitate

 keratinocitul răspunde activ la semnalele imune

 folosirea terapiei biologice în dermatologie: Psoriazis

 Sinteza de lipide

 pielea - mare producător de lipide

 rata zilnică de circa 100g
 nu pare a fi influenţată de nivelul lipidelor circulante şi
de dietă
 corpii Odland
 ceramidele, sterolii, acizii graşi au rol fundamental în
coeziunea corneocitelor şi în realizarea barierei cutanate
 toate cremele dermatocosmetice pentru piele sensibilă,
atopică îşi propun refacerea şi menţinerea barierei
cutanate
 Keratinocitele

 columnare

 spinoase

 granuloase

 corneocite
 Melanocitele

 Origine  Reglare
 Aspect  Relatie cu
 Localizare keratinocite

 Functie  Melanozomi
 Unitatea epidermală melanică

 1 melanocit împreună cu 36 de keratinocite pe

care le deserveşte

 este o unitate funcţională cu rol în menţinerea

culorii normale a pielii

 numărul keratinocitelor rămâne constant într-o

unitate melanică
 Modificări cu vârsta

 numărul melanocitelor scade (6 - 8% la fiecare

decadă)

 nu mai sunt dispuse uniform la nivel bazal,

generând pigmentaţie neuniformă

 Lentigo actinic !!

 vârstnicii au puţini nevi şi aceştia hipopigmentaţi

 Nevul melanocitar

 proliferăre melanocitară benignă

 joncţional, dermal, mixt

 piele, mucoase, subunghial, scalp

 Melanomul

 proliferare melanocitară malignă

 Cel mai agresiv cancer de piele

 Determinant major al
culorii pielii
 Sinteza melaninei
 Melanozomi: marime, forma, tip,
culoare, transfer in keratinocite
 Varsta
 Expunerea la soare a ariei
 Hormoni
 Genetic
 Melanocite: doua forme
majore de melanina
 Eumelanina: maron-negru
intunecat

 Feomelanina: rosu-galben
palid
Sistemul fototipurilor
cutanate, Fitzpatrick, 1986

 Te bronzezi usor?
 Te arzi?

 SPF, SPA, FDA

 Melanocompromis /
melanocompetente
 Fototipurile cutanate Fitzpatrick

 I – Se arde întotdeauna, Nu se bronzează niciodată

 II – Se arde întotdeauna, bronzarea este minimă
 III – Se arde rezonabil, se bronzează progresiv - brun pal
 IV – Arsuri minime, se bronzează uşor - brun
 V – Rareori se arde, se bronzează - brun întunecat
 VI – Nu se arde niciodată, bronzare intensă - neagră
 Ultravioletele (UVA, UVB)

 ambele sunt implicate în carcinogeneză

 UVB
• sunt absorbite în straturile superficiale ale pielii
• determină injurie directă a ADN
 UVA
• penetrează mai profund în derm
• dermină injurie indirectă a ADN prin radicali liberi
 Factori de risc în Melanom

 Fototipurile cutanate I-III (blonzi, roșcați)

 Expunerea intensă, intermitentă, în special în

copilărie la UV

 Expunerea cronică la UV

 Latitudinea scăzută, Altitudinea mare

 Expunerea la solar
 Celula Langerhans

 origine medulară - linia monocitomacrofagică

 dendritică, DOPA negativă
 celulă mobilă
 granule în rachetă - Birbeck (aspect dat de un artefact)
 impregnare aurică
 celulă prezentatoare de antigen

• activitate influenţată de UV
• fototerapia: Psoriazis, Lichen plan, Dermatită atopică
• cind fototerapie: TBC, hepatite virale
 Desmozomul

 legătura intercelulară fundamentală

 poate fi realizat de: keratinocite, celule Merkel

 conferă stabilitate keratinocitului şi întregului

epiderm

 conectează citoscheletul la membrana celulară

 Caderinele

 glicoproteine transmembranare care participă la

formarea desmozomilor

 leagă calciu

 Desmogleina 1 în straturile superficiale

 Desmogleina 3 în straturile suprabazale

 Desmocoline
 Acantoliza

 ruperea desmozomilor

 apariția de spații de clivaj, vezicule, bule

 generează fragilitate epidermică (semnul

Nikolsky)

 pemfigus imun / familial, herpes simplex,

impetigo
 Keratinocite acantolitice

 izolate sau în mici grupuri

 rotunde

 exam. citodiagnostic Tzanck

 Hemidesmozomii

 sunt conexiuni între epiderm şi derm

 sunt formaţi de keratinocitele bazale,

melanocite

 în pemfigoidul bulos apar anticorpi faţă de

structurile hemidesmozomilor

(BP Ag1 de 230 kdal şi BPAg2 de 180kdal)

 Membrana bazală în microscopie electronică

 Lamina lucida: colagen XVII (filamentele de ancorare),

BP Ag 180 kdal, laminina 5, integrina α6β4

 Lamina densa: colagen IV, Heparan sulfat, Nidogen,

Laminină

 Lamina fibroreticularis: colagen VII (fibrilele de

ancorare)
 Membrana bazală
în microscopie optică

 coloraţia PAS evidenţiază doar

componenta fibrilară

 în LE apare îngroşată, orizontalizată

Joncţiunea dermoepidermică = Zona membranei bazale

 este o interfaţă extrem de complexă

 rol: mecanic, transmiterea semnalelor între epiderm

şi derm, fitru semipermeabil între cele două

compartimente

 dermatite de interfaţă: LE, LP

 Dermul

 are o grosime variabilă de la 1 mm la

pleoapă la 5 mm pe toracele posterior

 asigură nutriţia epidermului şi anexelor

pielii

 protejează mecanic
 Dermul - structura

 substanta fundamentală: GP, PG,

GAG

 fibre: colagen, elastină

 celule: fibroblaste, fibrocite,

mastocite, macrofage
 Organizarea dermului

 dermul papilar, superficial, cu proiecţii

papilare care se întrepătrund cu

crestele epidermale

 dermul reticular: intermediar şi

profund
Hipoderm

 Hipodermul este absentla nivelul:

scrotului, penisului, areolei mamare.
 Adipocite organizate in lobuli delimitați
prin septuri: in septuri exista vase si
nervi.
 Inervatia pielii

 Terminatii nervoase libere

 Receptori specializati
corpusculari: Meissner, Paccini
 Anexele pielii

 Glandele

 Unghiile

 Firul de par
 Glandele sudoripare

 sudoripare eccrine: există pe tot

corpul
 sudoripare apocrine: axilă,
inghinal
 Firul de păr – anatomie

 infundibulul - limită joncţiunea cu

ductul gl. sebacee

 istmul - limită inserţia m. erector pili

 foliculul inferior - regiunea inferioară

 Tipuri de păr

 lanugo: acoperă fetusul, obişnuit cade

înainte de naştere
 vellus: fin, hipopigmentat, nu are influenţă
hormonală
 terminal: gros, pigmentat, influenţat
hormonal
 intermediar
Firul de par-cicluri de
crestere

 Anagen=de crestere
 Catagen=degenerativ=oprire in
crestere
 Telogen=de repaus=de cadere
 Testosteronul, Dihidrotestosteronul

 în piele are loc conversia testosteronului la

dihidrotestosteron DHT sub acţiunea 5α-
reductazei
 DHT stimulează creşterea firelor de păr terminal
în general la nivelul scalpului, dar micşorează
foliculii din ariile temporale fiind implicat în
alopecia androgenetică
 Finasterid
 Faza anagen

 durată variată: regiune corporală, genetic,

vârstă

 determină lungimea firului de păr

 scurtă: sprâncene, gene, pubian

 lungă: scalp, barbă

Numărul firelor de păr terminal de pe scalp

 este determinat genetic- în medie la pubertate

100000
 80-90% sunt în anagen
 anagenul durează 3-5 ani
 rata de creştere în anagen 0,37 mm/zi
 densitatea foliculilor piloşi scade cu vârsta
 în sarcină creşte numărul firelor de păr în anagen
 Hirsutism

 pilozitatea excesivă în zone androgen

dependente la femei

 ovar polichistic, tumori ovariene,

tumori adrenale, idiopatic

 Hipertricoză

 pilozitate excesivă în zone fără

influenţe androgenice

 localizată / generalizată / universalis

 Cauze: genetică, malignitate,

postmedicamentoasă
Anexele pielii-unghiile

 Lama unghiala
 Faldul unghial proximal
 Matricea unghiala
 Patul unghial
 Hyponichium
 Proprietatile unghiilor

 Cresterea unghiei:

• mana: 3 mm / luna
• picior: 1 mm / luna
 Funcţiile pielii

 Homeostazia mediului intern – BARIERĂ

mecanică, chimică

 Protecţia ADN faţă de acţiunea nocivă a UV

 Comunicare, semnal

 Repararea injuriilor
 Homeostazia mediului intern

 Termoreglare (vasodilataţie / constricţie)

 Supraveghere imunologică (Langerhans, keratinocitul,

Mastocitul, Macrofagul, limfocitul)

 Sinteza vitaminei D în prezenţa UV (keratinocitele bazale

şi spinoase)
 Protecţia şi conservarea ADN

 melanina dispusă în umbrelă deasupra

nucleului în keratinocitele bazale şi suprabazale

 melanina dispersată în întreaga citoplasmă în

straturile superioare ale epidermului

 Diagnosticul clinic
dermatologic
 Anamneza
 Examenul obiectiv:
• a. leziunile elementare
• b. morfologia
• c. distributia
 Leziuni elementare
dermatologice
 Macula  Scuama
 Papula/placa  Crusta
 Vezicula  Sfacelul
 Bula  Escara
 Pustula  Plaga
 Nodulul  Cicatricea
 Tumora  Atrofia
 Eroziunea  Poikilodermia
 Ulceratia  Telangiectazia
 Fisura  Vegetatia
 Excoriatia  Lichenificarea
 Macula

 lat. Macula = pată

 există doar modificare de culoare

Macula

 Solitara sau exantem macular

 Orice marime sau culoare
(alba, bruna, albastra, rosie)
 Eritematoasa / purpurica
 Papula

 Solida, superficiala, sub 0,5 cm

 Se palpeaza
 Depozite metabolice / infiltrate
celulare / hiperplazia elementelor
locale celulare
 Exantem papular: grupa / diseminat
 Papule / plăci urticariene

 eritematoase, edematoase,

tranzitorii, pruriginoase
 Placa

 este leziune solidă în platou

 domină modificările în plan orizontal
 există modificarea de consistență, relief
 forme particulare: numulară, circinată,
tricofitoidă, inelară
 inflamatorie / neoplazică
 placardul – lăţimea unui pod de palmă
 Nodulul (mic nod, lat.)

 Leziune palpabila solida,

rotunda/elipsoidala
 Poate implica
epidermul/dermul/hipodermul
 Profunzimea si marimea il deosebesc
de papula
Vezicula / bula

 0,5 cm
 Circumscrisa, elevata,
superficiala/clivaj
 Spongiotica/acantolitica/sub
epidermica
 Veziculă / bulă

 conţinut: seros / hemoragic / purulent

 modul de grupare: buchet (infecţia herpetică,

dermatita herpetiformă)

 tegumentul subiacent: normal / aspect eczematos;

plăci eritematoedematoase

 Flasce/în tensiune
 Pustulă

 Cavitate circumscrisa, superficiala ce

contine un exudat purulent: alb, galben,

verde, hemoragic

 foliculare / nonfoliculare

 infecţioase / micotice / sterile

 exantem pustulos
 Scuama

 este consecinţa unui proces anormal de keratinizare

 turnover accelerat: psoriazis, eczeme
 retenţie anormală: ihtioze
 mari: lamelare, solzoase
 mici, ca un praf (pityron = tărâţe)
 culoare: albă / argintie/ negriciasă
 aderenţa: slabă / mare
 Semnul Auspitz

 sângerarea în picături de rouă după

îndepărtarea scuamelor
 corespunde denudării anselor capilare
dilatate din dermul papilar
 a fost descris de dermatologul Heinrich
Auspitz
 Semnul lumânării de spermanţet

 albirea leziunilor la grataj în psoriazis,

din cauza pătrunderii aerului între

straturile lamelare de scuame.

 Crusta

 Lat. Crusta = scoarţă, coajă, înveliş, cochilie

 uscarea unui fluid: sânge, exudat purulent / seros

 subţiri, friabile - în impetigo

 groase, aderente - în ectime

 culoarea: uşor gălbuie / galben verzuie / roşii / negre

 Crusta melicerică

 semn de infecţie cutanată primară / secundară

 gălbuie, friabilă, superficială

 Ulceraţia

 defect in care s-au pierdut epidermul si dermul

papilar superficial
 poate fi extins in hipoderm
 poate apare pe ţesut patologic sau postraumatic
 pe ţesut patologic: ulcer venos, ulcer arterial, ulcer
trofic, pyoderma gangrenosum, şancru sifilitic
 pe ţesut indemn: ulceraţii facticiale
 Eroziunea

 pierdere de substanţă doar la nivelul epidermului

 vindecarea întotdeauna fără cicatrici

 ruperea de vezicule / bule / pustule intraepidermice

 postraumatic: excoriaţii
Excoriaţii: eroziuni produse prin
grataj
 Cicatricea

 unţesut fibros ce înlocuieşte

un defect tisular

 Atrofica

 Hipertrofica

 Cheloid
 Atrofia epidermică

 epiderm subţire, transparent,lucios,

 cadrilajul normal dispare

 aspect ridat, de foiţă de ţigară

 morfee, lichen scleros, indusă după

corticoterapie locală prelungită

 Peteşii / Purpură

 extravazarea de eritrocite în derm

 nu dispar la vitropresiune

 peteşiile au sub 5 mm diametrul

 palpabilă / nonpalpabilă
 Leziunea în cocardă / în ţintă

 caracteristică eritemului polimorf

 în centru există un eritem întunecat / bulă,

apoi există o zonă pală, iar la periferie

există un inel eritematos

 Telangiectazii

 vase mici, superficiale, dilatate

 dispar la vitropresiune

 colagenoze, rozaceea, injurie actinică, CB

 Lichenificarea

 îngroşarea epidermului

 accentuarea grosolană a cadrilajului

normal al pielii

 exam: eczeme cronice, neurodermită, etc

 Poikilodermie

 atrofie, telangiectazii, hiperpigmentare,

hipopigmentare

 radiodermite cronice, limfom cutanat cu

celule T, dermatomiozită
 Erupţia cutanată

 localizată
 diseminată
 generalizată (80% din suprafaţa corporală)
 eritrodermie (eritem şi scuame afectând peste
90% din suprafaţa corporală)
 universalis: vitiligo universalis, alopecia areata
universalis
 Distribuţia leziunilor mai poate fi:

 zoniformă
 pe zone fotoexpuse: LE, DM
 în pliuri - intertrigo: candidoză, eritrasmă, etc
 pe zone de extensie: psoriazis, vitiligo
 arii seboreice: Dermatită seboreică,
Sebopsoriazis
 reticulară: livedo reticularis, eritem ab igne