Există patru tipuri de regimuri

administrative, caracteristicile lor

stabilind diverse raporturi între
autoritate şi libertate:
1. Regimul bazat pe centralizare
administrativă;
2. Regimul bazat pe descentralizare
administrativă;
3. Regimul bazat pe
desconcentrare;
4. Regimul bazat pe autonomia
locală.
 Descentralizarea reprezintă
un sistem de organizare
administrativă care permite
colectivităților umane sau
serviciilor publice să se
administreze între ele , sub
controlul statului, care le conferă
personalitate juridică, le permite
constituirea unor autorități
proprii și le dotează cu resursele
necesare.
 Prin descentralizare,
administrația publică devine
mai eficientă și mai operativă,
problemele care interesează
populația nu se mai îndosariază
în birourile ministeriale, ci ele se
soluționeaza la nivele inferioare,
în condiții de oportunitate și de
operativitate sporită.
 Descentralizarea cunoaște două
forme: descentralizarea
administrativă teritorială și
descentralizarea tehnică.
Descentralizarea care privește
colectivitățile locale poartă
denumirea de descentralizare
administrativă teritorială, iar cea
care are în vedere serviciile
administrației publice de stat se
numește descentralizare tehnică.
 Caracteristicile descentralizării
administrative:
- nu există identitatea nevoilor
cetăţenilor în teritoriu;
- fiecare organism din ierarhia
administrativă dispune de
personalitate juridică;
- colectivităţile teritoriale dispun
de un patrimoniu propriu;
- colectivităţile teritoriale dispun
de independenţă şi mijloacele
financiare necesare activităţilor
proprii.
 DESCENTRALIZARE
AVANTAJE DEZAVANTAJE

 satisfacerea nevoilor în  lipsa de uniformitate

funcție de prioritățile decizională la nivelul unor
locale colectivități

 o gestiune clară a  riscul dublării unor alocări

resurselor la nivel local de resurse
 Descentralizarea în România

Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice

locale reia în cuprinsul art. 2 alin. (1) dispoziţia
constituţională cadru: "Administraţia publică
în unităţile administrativ-teritoriale se
organizează şi funcţionează în temeiul
principiilor descentralizării, autonomiei locale
(…)". În cuprinsul legii, legiuitorul a pus însă
accent doar pe instituţia autonomiei locale, art.
2 fiind unul dintre puţinele dispoziţii în care se
vorbeşte de descentralizare, părând a induce
ideea unei simbioze a celor două principii şi a
faptului că se corelează reciproc, unul
constituind esenţa (autonomia locală), iar
celălalt forma (descentralizarea).
 BIBLIOGRAFIE
 Marius Profiroiu, Descentralizarea în România

 Magdalena Platis, Teoria administrației publice

 Despre descentralizare - modelul francez