Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tabloul clinic :
se poate manifesta sub următoarele forme:
sindrom astenovegetativ, sindrom
hematologic, carcinogeneză şi scurtarea
duratei de viaţă
Sindromul asteno-vegetativ:
simptomatologia acestui sindrom este
urmarea acţiunii radiaţiilor ionizante
asupra sistemului nervos central
BIC prin expunerea profesională externă la
radiaţii penetrante a întregului corp
Bolnavii pot prezenta astenie, fatigabilitate, cefalee,
anorexie, tulburări de somn, tulburări de dinamică
sexuală, scăderea capacităţii de muncă.
La examenul obiectiv clinic: hipotensiune arterială,
modificări de tonus vascular, anomalii ale reacţiilor
vasculare cutanate, alterarea permeabilităţii şi
rezistenţei capilarelor, creşterea pragului de
excitabilitate, analizatorului vizual, auditiv, vestibular,
gustativ. olfactiv, cutanat; hipoaciditate gastrică, curbe
anormale de glicemie provocată, hipocolesterolemie,
hipergamaglobunimie, creşterea metabolismului bazal,
modificări ale iodocaptării cu semne clinice discrete de
hipertiroidie, scăderea eliminării de 17 cetosteroizi
urinari.
BIC prin expunerea profesională externă la
radiaţii penetrante a întregului corp
Sindromul hematologic
se manifestă prin modificări discrete ale
numărului şi morfologiei leucocitelor
manifestările sunt: leucopenie persistentă cu
neutropenie, cu limfocitoză relativă, cu creşterea
limfocitelor binucleate, apariţia de granule
refringente, colorabile cu roşu neutru în
limfocite; hipersegmentaţia şi eventual picnoza
nucleelor granulocitelor, devierea spre stânga a
formulei leucocitare, cu macrocitoză
BIC prin expunerea profesională externă la
radiaţii penetrante a întregului corp
Diagnosticul :
stabilirea expunerii profesionale, la doze ce
depăşesc DMA o perioadă de timp suficientă.
Rolul principal în stabilirea expunerii are
anamneza profesională obiectivizată, inclusiv
date dozimetrice
Tabloul clinic:
Examenele de laborator: HLG, frotiu periferic,
mielogramă
BIC prin expunere profesională externă
la radiaţii penetrante ale tegumentelor
Radiodermita cronică :
se produce sub acţiunea dozelor mici,
repetate, timp îndelungat
caracterizate prin tulburări în irigaţia pielii
şi modificări trofice
pielea prezintă o pigmentaţie permanentă,
se atrofiază, se subţiază, apar teleangectazii,
iar unele porţiuni se albesc luând un aspect
cicatricial
BIC prin expunere profesională externă
la radiaţii penetrante ale tegumentelor
Fanerele prezintă de asemenea tulburări
distrofice :părul dispare, unghiile iau un
aspect mat, se rup uşor, pielea din jurul
unghiilor devine mai roşie şi strălucitoare.
Un aspect particular constă în alterarea
amprentelor digitale, prin aplatizarea şi
atrofierea crestelor papilare însoţită de
tulburări ale sensibilităţi10r degetelor.
BIC prin expunere profesională externă
la radiaţii penetrante ale tegumentelor
Apariţia hipercheratozei trebuie privită ca o
stare precanceroasă
După gradul de gravitate, radiodermitele pot fi :
uşoare cu tulburări vasomotorii, vindecarea se
produce în 2 luni
de gravitate medie care poate lua aspect de dermită
hipertofică sau atrofică, cu vindecare în 2-4 luni.
gravă: se caracterizează prin lezarea unghiilor şi
foliculilor piloşi, nu dispare niciodată complet
BIC prin expunere profesională externă
la radiaţii penetrante ale tegumentelor
Cancerul cutanat :
apare pe fondul unei radiodermite cronice
radiodermita cronică degenerează în cancer în
proporţie de 10-15%
perioada de latenţă variază între 7-20 de ani
apare la nivelul leziunilor precanceroase
localizarea cel mai adesea la nivelul degetelor pe
faţa dorsală a acestora
din punct de vedere histologic majoritatea
cazurilor sunt epitelioame spinocelulare
BIC prin expunere profesională internă
Principalii radionuclizi se clasifică în 4 categorii după gradul lor
de radiotoxicitate
1. Grupa de radiotoxicitate foarte mare: cuprinde izotopii alfa şi
beta radioactivi cu timpul de înjumătăţire efectiv ridicat, fiind de
obicei osteotropi. (Sr90, Po210, Pu239)
2. Grupa de radiotoxicitate mare cuprinde izotopii alfa, beta ŞI
gamma radioactivi cu timpul de înjumătăţire efectivă mai redusă
faţă de grupa precedentă, având un organ critic vital (Ca45, Sr89,
Ba140, I131).
3. Grupa de radiotoxicitate medie cuprinde izotopii beta şi gamma
radioactivi, cu timpul de înjumătăţire efectiv mic şi fără un organ
critic bine determinat (Na24, Co60, Fe55, P32).
4. Grupa de radiotoxicitate mică cuprinde izotopi beta şi gamma
radioactivi cu timpul de înjumătăţire efectiv mic, care emit
radiaţii cu energie redusă (H3, C14, Cr51 ).