PROTEINE PLASMATICE

Prof.CSI Dr. Cristiana TANASE

 PROTEINE PLASMATICE
Consideratii generale
• Fractiunea solida majora din plasma sanguina;

• Structura:

- proteine globulare (exceptie: fibrinogenul – proteina fibrilara);

- heteroproteine: lipoproteine, metaloproteine, glicoproteine

(exceptie: serumalbumina - holoproteina).

Valori de referinta: 60-80 g/L (6-8 g/dL)

Modificari ale concentratiei proteinelor plasmatice – apar in

majoritatea starilor patologice; dozarea acestora – valoare
diagnostica.
 Functiile proteinelor plasmatice
• Mentinerea presiunii coloidosmotice (albumina)

• Transport (proteine carrier: transferina, ceruloplasmina,

albumina)

• Aparare a organismului (imunoglobuline, sistemul

complementului, etc)

• Enzime – informatii asupra afectarii de tesuturi sau organe

(LDH, TGP, TGO), alte (MMP, SOD)

• Coagulare si fibrinoliza (protejare impotriva afectarii

sistemului vascular)
• Variatii fiziologice: in sarcina (primele luni scadere, ultimele
luni crestere); modificari ale volumului sanguin (caldura, frig,
efort)

• Variatii patologice:

- Hiperproteinemii (in special cresteri γ globuline): deshidratare;

stari febrile, inflamatii cronice, nefroza, tuberculoza, diabet
insipid, crestere monoclonala – mielom multiplu,
macroglobulinemie, crestere policlonala – ciroza hepatica,
sarcoidoza, LES.

- Hipoproteinemii: inanitie, hiperhidratare, tulburari de absorbtie,

biosinteza deficitara (insuficienta hepatica), hipercatabolism,
anemii, hemoragii acute, pierderi proteice la nivelul rinichiului,
tractului digestiv, tegumentului, sechestrare-ascita, afectiuni
hepatice cronice, tumori maligne.
 Semnificatie clinica
• raport albumina/globuline (A/G): 1,2-1,5.

• cresterea raportului – fara semnificatie

• scaderea raportului A/G < 1 – patologii cu scaderea

sintezei de albumina / patologii care cresc sinteza de
globuline.

• modificarea raportului A/G plasmatice induce aparitia

disproteinemiei din inflamatia acuta caracterizata prin
reducerea concentratiei plasmatice de albumina si
cresterea α1 si α2 globulinelor, evidentiate prin
electroforeza proteinelor plasmatice.
 DENUMIRE PROTEINA FUNCTIE SEMNIFICATIE IN
DIAGNOSTIC
Prealbumina - transport - afectiuni hepatice, malnutritie

Albumina -transport -afectiuni hepatice, renale,

-mentinerea presiunii gastrointestinale, malignitate,
coloidosmotice malnutritie
α1 globuline
- α1 fetoproteina; -marker tumoral, defecte ale
tubului neural
- α1 glicoproteina acida -afectiuni inflamatorii, marker
(orosomucoidul); tumoral, colagenoze

- α1 anti-tripsina; -anti-proteaza -afectiuni inflamatorii

- protrombina; -coagulare -screening-ul coagularii, test al
functiei hepatice-afectiuni
hepatice
- α lipoproteina; -transport -afectiuni hepatice
- transcortina; -transport -afectiuni hepatice si renale
- globulina fixatoare de tiroxina; -fixarea tiroxinei -transportul tiroxinei
DENUMIRE PROTEINA FUNCTIE SEMNIFICATIE IN
DIAGNOSTIC
α2 globuline
- ceruloplasmina; - transport - boala Wilson (Cu)
- haptoglobina; - transport - boli hemolitice
- anti-trombina III - inhibitor al trombinei - screening-ul coagularii si
afectiuni hepatice
- α2 macroglobulina - inhibitor al plasminei - afectiuni renale, diabet
- plasminogenul; - proenzima plasminei - screening-ul coagularii
β globuline

- proteina C-reactiva - aparare a organismului - procese inflamatorii

- β-microglobulina - aparare a organismului - afectiuni renale, mielom
- transferina - transport - afectiuni renale, procese
inflamatorii, neoplasm
- fibrinogen - coagulare - procese inflamatorii,
afectiuni hepatice,
colagenoze
DENUMIRE PROTEINA FUNCTIE SEMNIFICATIE IN
DIAGNOSTIC
γ globuline

- imunoglobuline (IgA, M, G, - apararea organismului - infectii cronice, boli

D, E) (anticorpi) hepatice, boli autoimune,
alergii
 ALBUMINA
Consideratii generale

• Reprezinta 55-60% din totalul proteinelor plasmatice;

• Principalul agent al presiunii coloidosmotice plasmatice;

• Rol important ca molecula carrier pentru o serie de

elemente endogene si exogene;

• Valori de referinta: 3,5-5,2 g/dL.

 Semnificatie clinica
Hipoalbuminemia

- Conditii fiziologice: cresterea volumului plasmatic (sarcina)

- Conditii patologice:
- sinteza redusa: afectiuni hepatice, cronice sau acute;
- aport inadecvat: malnutritie si malabsorbtie intestinala
- distributie alterata: cresterea permeabilitatii capilare-
arsuri severe, hiperhidratare, efuzie seroasa cu sechestrare
de proteine-ascita
- catabolism crescut: infectii, inflamatii, neoplasme,
traume, interventii chirurgicale
- pierderi crescute in afectiuni renale: sindrom nefrotic
 Semnificatie clinica
Hiperalbuminemia:
- nu se inregistreaza in nici o conditie fiziologica sau
patologica;
- cand apar valori crescute - indicator de deshidratare
severa.

Analbuminemia:
- afectiune genetica rara;
- concentratia albuminei plasmatice <0,1g/dL;
- asimptomatica – datorita cresterii compensatorii a
concentratiei globulinelor plasmatice.
 TRANSFERINA / SIDEROFILINA
- β-globulina sintetizata in ficat cu rol in transportul Fe;
- rata de sinteza este invers proportionala cu depozitele de
Fe;
Valori de referinta: 2-3,6 g/L

Indicatii de testare:
- diagnostic diferential intre anemia feripiriva si cea din
bolile cronice;
- diagnosticul supraincarcarii cu Fe (hemocromatoza)

Semnificatie clinica:
- Valori crescute: anemia feripriva, sarcina;
- Valori scazute: anemia din bolile cronice, inflamatii acute,
hemocromatoza
 CERULOPLASMINA

- α2 globulina sintetizata in ficat cu rol in transportul Cu

- Valori de referinta: 20-50 mg/dL

- Semnificatie clinica:
- Valori scazute se inregistreaza in boala Wilson
caracterizata prin depozite anormale de Cu la nivel
hepatic, cerebral, cornean si renal
- Valori crescute: inflamatii acute si cronice
 PROTEINE DE FAZA ACUTA
- Inflamatia reprezinta procesul dinamic prin care tesuturile
reactioneaza la o injurie de natura infectioasa, imuna, fizica
sau chimica.

- Procesele inflamatorii indiferent de etiologie – infectioasa

sau traumatica si unele boli maligne induc un raspuns
generalizat - REACTIE DE FAZA ACUTA.

- instalare in decurs de ore sau zile de la aparitia infectiei

sau leziunii;
- induce modificari - teste generale de inflamatie:
1. numaratoarea de leucocite.
2. viteza de sedimentare a hematiilor – VSH.
3. Reactanti de faza acuta.
4. Electroforeza proteinelor.
- La cateva ore de la evenimentul infectios sau traumatic
declansator, ficatul creste sinteza unor proteine -
reactanti de faza acuta.

- Raspunsul de faza acuta este reglat de citokine:

- Interleukina 6 (IL-6) – stimul major pentru majoritatea
proteinelor de faza acuta;
- Interleukina 1β (IL-1β);
- Factorul de necroza tumorala (TNFα);
- Interferonul γ (IFN- γ);
- Factorul de transformare β (TGFβ).
 PROTEINE DE FAZA ACUTA
Proteine plasmatice care prezinta valori crescute in
cursul
- afectiunilor inflamatorii
- alte afectiuni majore: infarctul miocardic,
traume, arsuri, infectii acute, etc.
- patologie maligna
Monitorizarea proteinelor de faza acuta permite
urmarirea evolutiei maladiilor inflamatorii
Din punct de vedere clinic cei mai importanti reactanti de
faza acuta - dozati in majoritatea laboratoarelor:
proteina C reactiva, amiloidul seric A si
fibrinogenul.
 Principalele proteine de faza acuta
PROTEINA GREUTATEA VALORI NORMALE INTERVALUL DE
MOLECULARA (g/L) APARITIE (ORE)
(DALTON)
Proteina C reactiva 120.000 <0,006 4-24

Amiloid A seric 12.000 <0,01 4-24

Orosomucoidul 40.000 0,6-1,2 24-48

Haptoglobina 86.000 0,5-1,5 24-48

Fibrinogenul 340.000 2,5-3,5 24-48

Ceruloplasmina 132.000 0,2-0,4 24-48

α1 anti-proteaza 54.000 2-4 24-48

Raspunsul proteinelor la faza acuta
Cresteri de 50%
Tipul 1 -Ceruloplasmina;
-C3 din complement.
Cresteri de 2-10 ori
-orosomucoidul;
Tipul 2 -α1-antitripsina;
-haptoglobina;
-fibrinogenul.
Cresteri de sute de ori ( “adevaratii” reactanti de faza acuta!)
Tipul 3 - proteina C reactiva;
- amiloidul A seric
Scaderi ale concentratiei (constituenti negativi ai fazei acute)
-albumina;
-transferina;
Tipul 4
-proteina fixatoare de tiroxina;
-proteina fixatoare de vitamina D
-apolipoproteina A1.
 PROTEINA C-REACTIVA
Consideratii generale
- Glicoproteina cu proprietatea de a precipita in contact cu
polizaharidul C al pneumococului (denumirea);
- Este un reactant de faza acuta nespecific;
- Este sintetizata in ficat in timpul proceselor acute
inflamatorii ca raspuns la prezenta complexelor imune,
bacterii, fungi, traumatisme etc;
- Rol – moduleaza raspunsul imun (activeaza complementul,
faciliteaza fagocitoza bacteriilor etc)
- Este un marker foarte precoce pentru inflamatie (cresteri ale
concentratiei la 4 - 24 ore de la debutul procesului inflamator)

-Valori de referinta: <5 mg/L

Indicatii:
- Detectarea infectiilor, inflamatiei;
- Boli autoimune,
- Evaluarea extensiei IMA
- Monitorizarea raspunsului terapeutic etc

Semnificatie clinica
- Cresteri semnificative (de 10-100 ori sau mai mult) in stari
inflamatorii, infectii;
- Infectii bacteriene neonatale – monitorizarea (dozarea in dinamica)
ca marker al eficacitatii antibioterapiei;
-Supraveghere postoperatorie – valori maxime ziua 2-3
(neinregistrarea unei scaderi in ziua 4 – suspiciunea unei complicatii
infectioase);
-Nivelele CRP pot creste in artrite, RAA, TBC, neoplasm, meningita
bacteriana, LES, IMA, traumatisme etc.
 hs-CRP
-Testul hs-CRP poate detecta in mod exact concentratii
mai mici ale proteinei (este mai sensibil) decat testul
standard de detectare a CRP.
- Poate identifica riscul de boala coronariana la persoane
aparent sanatoase;
Valori de referinta: risc scazut <1,0 mg/L
risc mediu: 1,0-3,0 mg/L
risc crescut: >3,0 mg/L
inflamatii acute: >10,0 mg/L
- se coreleaza cu risc crescut fiind predictive pentru IMA,
AVC, chiar la o concentratie de colesterol aflata in limite
acceptabile.
 AMILOIDUL A SERIC /SAA
Este cea mai mica proteina de faza acuta.
- Ca si CRP este sintetizat in principal in ficat ca raspuns la infectie,
inflamatie, leziuni tisulare sau stres;
- Constituent principal in depozitele de amiloid la pacientii cu
inflamatie persistenta;
- Concentratia sa creste precoce in toate procesele inflamatorii
acute;
- Procesele inflamatorii acute determina o crestere rapida si intensa
a nivelului plasmatic de amiloid A, astfel ca in decurs de 24 ore
valorile serice de SAA pot fi chiar si de 1000 ori mai ridicate fata de
cele inregistrate in conditii normale, facand din aceasta proteina un
marker sensibil al evaluarii inflamatiei.
Indicatii:
– evaluarea proceselor inflamatorii;
– evaluarea riscului de amiloidoza secundara;
– evaluarea riscului de evenimente cardiace viitoare;
– diagnosticarea si predictia rejetului de grefa in transplantul renal;
– monitorizarea diseminarii unui proces tumoral.

Valori de referinta - <10 mg/L

 Semnificatie clinica
- bolile inflamatorii cum ar fi artrita reumatoida, artrita juvenila,
spondilita anchilozanta, scleroza sistemica progresiva, infectiile
cronice (tuberculoza si osteomielita), precum si neoplaziile
(boala Hodgkin, carcinomul renal) - predispun la dezvoltarea de
amiloid seric A.
- la persoanele cu angina instabila si infarct miocardic SAA
prezinta o sensibilitate similara cu cea a CRP sau chiar mai
mare in evaluarea riscului de aparitie a unor evenimente
cardiace noi.
- niveluri serice crescute ale SAA - corelate cu procesul de
carcinogeneza (cancer pulmonar, cancer esofagian, cancer de
colon, cancer de endometru, tumori ovariene epiteliale).
- modificarile concentratiei SAA - indicator de malignitatea si
progresie tumorala, raspuns la terapie specifica.
 OROSOMUCOIDUL / α1 glicoproteina acida

- α1-glicoproteina bogata in glucide si acid sialic

Valori de referinta: 0,6-1,2 g/L

Semnificatie clinica:

- Cresteri accentuate: stari inflamatorii (RAA al copilului/

boala Bouillaud);

- Monitorizarea terapiei - evolutia favorabila este insotita de

o scadere progresiva a nivelului de orosomucoid.
 FIBRINOGENUL
- Glicoproteina fibrilara sintetizata in ficat (factorul I al
coagularii); se transforma in fibrina insolubila in procesul
de coagulare;
- Proteina de faza acuta sensibila
Valori de referinta: 2,5-3,5 g/L
Indicatii:
- procese inflamatorii acute si cronice;
- infectii;
- monitorizarea hemostazei;
- evaluarea riscului de aparitie a evenimentelor trombotice
cardiovasculare (de ex. IMA, AVC);
 Semnificatie clinica

Hiperfibrinemii (>4,5 g/L):

- numeroase sindroame inflamatorii si infectioase.
Hipofibrinemii (<1,5 g/L):
- insuficienta de productie (afectare hepatica severa);
-intensificarea proceselor de degradare a fibrinogenului
circulant (coagulare intravasculara diseminata, fibrinoliza
primara).
 HAPTOGLOBINA
- α2 globulina sintetizata hepatic;
- Prezinta mare afinitate pentru hemoglobina libera;
- Complexul haptoglobina-hemoglobina este transportat de
catre macrofage inapoi la ficat, unde cele doua sunt
separate, iar fierul este reciclat
- Proteina de faza acuta nespecifica;
- In sindroamele inflamatorii acute crestere lenta (dupa 24
ore de la instalarea inflamatiei, cu un maxim in ziua a 3-a)
Indicatie principala: evaluarea proceselor de hemoliza
Valori de referinta: 0,3-2 g/L
Cresterea haptoglobinei este asociata cu:
• Infectii si stari inflamatorii,
• neoplazii, limfoame in stadii avansate,
• obstructie biliara,
• colagenoze,
• IMA
• distructii tisulare-arsuri

Scaderea haptoglobinei este asociata cu:

• anemie hemolitica intravasculara
• reactii post-transfuzionale,
• afectiuni hepatice cronice,
• hemoragii,
• LES, etc.
 α1-ANTITRIPSINA
- Glicoproteina cu timp de injumatatire scurt (5 zile) cu activitate
puternic inhibitoare asupra enzimelor proteolitice circulante
- Poate inhiba si alte proteaze in afara tripsinei (denumire)
- Rol fiziologic major – inhibitia enzimelor proteolitice eliberate din
leucocite in cadrul fagocitozei
Valori de referinta: 0,9-2 g/L

Indicatii:
- diagnosticul starilor inflamatorii;
- emfizem pulmonar cu debut precoce;
- ciroza hepatica la copii.
 Semnificatie clinica
Valori crescute:
- Infectii acute
- Sarcina
- Traume

Valori scazute:
- Afectiuni hepatice, enteropatii
- Bronhopneumonii si emfizeme pulmonare
-La 20% din copiii cirotici afectarea hepatica este atribuita deficitului
de α1 anti-tripsina
 α2-MACROGLOBULINA
- Cea mai mare proteina plasmatica non-imunoglobulinica

- Inhibitor endoproteazic cu spectru larg (inactiveaza aproape

toate tipurile de tiol, serin, metal si carboxilproteaze si limiteaza
efectele daunatoare ale reactiei inflamatorii)

- Reprezinta o proteina de faza acuta

- Inhibitor al coagularii (inactiveaza trombina si factorul Xa) si

fibrinolizei (inactiveaza plasmina si kalicreina)

Valori de referinta: 2-3,5 g/L

Indicatii - evaluarea pacientilor cu:
• pancreatita;
• sindrom nefrotic;
• diabet;
• ciroza hepatica.
Semnificatie clinica
Valori crescute:
- Sindromul nefrotic, proportional cu gradul pierderii de proteine (ca
urmare a unei sinteze hepatice crescute si a unei retentii partiale –
traverseaza cu dificultate membrana glomerulara patologica);
- Inflamatii acute;
- Ciroza hepatica;
- Nefropatia diabetica in faza incipienta.
 SISTEMUL COMPLEMENTULUI
- Sistem alcatuit din ~ 25-30 proteine si glicoproteine plasmatice
ce participa la raspunsul imun nespecific (innascut)

- Proteinele circula in sange sub forma unor precursori

nefunctionali; activarea lor se produce secvential (“in cascada”)
iar in urma clivajului proteic sunt generati multiplii mediatori ai
inflamatiei

- Exista 3 cai de activare a complementului:

 calea clasica;

 calea alternativa;

 calea lectinelor (mai nou descrisa, foloseste o proteina

denumita MBL – mannose-binding lectin).
.
- Calea clasica a complementului este o secventa in care
sunt activati in cascada 9 factori, (C1-C9) ca răspuns la
prezenţa de complexe imune ce conţin IgM, IgG1, IgG2
sau IgG3.

- Alte molecule care activeaza complementul pe calea

clasica prin interacţiunea directă cu componenta C1q :
proteina C reactiva, β amiloidul, heparina, unele bacterii
Gram negative, virusuri, mycoplasme, protozoare,
componente celulare (ADN, membrană mitocondrială,
filamente de citoschelet) au de asemenea capacitatea de
a activa complementul pe calea clasică.

- Rezultatul final al cascadei de activare: formarea

complexului de atac membranar (MAC) cu atacul litic al
membranelor celulelor tinta.
- Calea alternativa a complementului este componenta centrala a
imunitatii innascute.

- Consta in activarea in cascada a unor proteine plasmatice in

stare inactiva; unele sunt specifice caii alternative (factorii B, P si
D) iar altele sunt comune cu calea clasica.

- Factorul C3 este esential in declansarea cascadei; calea

alternativa este activată continuu, în urmei hidrolizei spontane a
proteinei C3 -ușor instabilă în mediu apos).

- Calea alternativa functioneaza permanent, cu intensitate redusa

si se amplifica in cazul in care se formeaza complexele MAC.
 Semnificatie clinica
- Valori crescute ale proteinelor complementului: sindroame
inflamatorii

- Valori scazute: malnutritie, lupus eritematos, CID, infectii

cronice, deficite congenitale pentru componente individuale,
cum ar fi:

• Deficitul C2: cel mai frecvent, se asociaza cu afectiuni

articulare, lupus eritematos, purpura Henoch-Shonlein

• Deficitul de properdina (factorul P) se asociaza cu infectii,

in special meningite

• Deficitele de C5,C6, C7, C8 asociate cu meningite

meninngococice sau artrite gonococice
 IMUNOGLOBULINELE
- Glicoproteine sintetizate de limfocitele B avand functie de
anticorpi.

- Structura: patru lanturi polipeptidice (doua lanturi grele H, doua

lanturi usoare L) formate fiecare dintr-o regiune variabila si o
regiune constanta; la nivelul regiunilor variabile se gasesc
segmente hipervariabile implicate in fixarea antigenului. Sunt
descrise cinci tipuri de lanturi grele: α, γ, µ, δ, ε si doua tipuri de
lanturi usoare: κ si λ

- In functie de tipul lantului greu, exista 5 clase de imunoglobuline:

IgA, IgG, IgM, IgD, IgE.
 IMUNOGLOBULINA G (IgG)
- IgG reprezinta 75% din imunoglobulinele plasmatice,

- sintetizata ca raspuns la un contact secundar cu un antigen

(majoritatea bacteriilor si virusurilor)

- sunt descrise 4 subclase: IgG1 – IgG4

- IgG1 traverseaza bariera placentara si protejeaza nou –

nascutul in primele luni de viata

Valori de referinta: 5 – 13 g/L.

 Semnificatie clinica
- Valori scazute de cauza congenitala sau dobandita: sindroame
cu pierdere de proteine, sarcina, mielom non-IgG,
macroglobulinemie Waldenström, aplazie limfoida, leucemie
limfatica cronica, agamaglobulinemie, deficienta selectiva de
IgG. Se asociaza cu susceptibilitate individuala pentru infectii
bacteriene;

- Valori crescute policlonal se intalnesc la persoanele

imunocompetente, ca raspuns la o mare varietate de procese
infectioase sau inflamatorii: sarcoidoza, afectiuni hepatice
cronice, boli autoimune, parazitoze, infectii cronice,
hiperimunizare, malnutritie severa, disproteinemie.

- In mielomul multiplu exista o crestere monoclonala IgG.

 IMUNOGLOBULINA A (IgA)
- IgA reprezinta 10-15% din imunoglobulinele plasmatice,

- IgA secretorie constituie cea mai importanta forma de IgA fiind

prezenta in lacrimi, saliva, lapte, colostru, secretii respiratorii,
gastrointestinale si urogenitale – asigura apararea naturala
impotriva infectiilor

- structura dimerica

Valori de referinta: 0,5 – 4 g/L.

 Semnificatie clinica

- Scaderi ale IgA se inregistreaza la pacientii cu boala

sinopulmonara cronica, ataxie-telengiectazie si deficit
congenital. Unele deficite clinic semnificative de IgA sunt insotite
de un deficit concomitent de IgG2 si IgG4.

- Cresteri ale IgA policlonale pot fi intalnite in numeroase

afectiuni ale suprafetelor mucoase. Concentratii crescute de IgA
monoclonale apar in afectiuni limfoproliferative, in special
mielomul multiplu IgA si limfomul „mediteranean” cu localizare
intestinala.
 IMUNOGLOBULINA M (IgM)
- IgM - anticorpii majori produsi in timpul raspunsului imun primar

- prima clasa de imunoglobuline sintetizate de fat sau nou-nascut

- structura pentamerica, 5 molecule de IgM fiind legate printr-un

oligopeptid jonctional

Valori de referinta: 0,3 – 2,5 g/L

.
 Semnificatie clinica

- Scaderi ale IgM se inregistreaza in hipogamaglobulinemia

congenitala sau dobandita, caracterizata clinic prin infectii
recurente.

- Cresteri policlonale ale IgM se intalnesc in diverse conditii

infectioase sau inflamatorii. Nivelul IgM este tipic crescut in
ciroza biliara primitiva.

- Cresteri monoclonale apar in boala Waldenström.

 IMUNOGLOBULINA D (IgD)
- rol putin cunoscut: posibil implicata in modularea diferentierii si
proliferarii clonale a limfocitelor B
- structura monomerica
Valori de referinta: 0,1 – 0,3 g/L

IMUNOGLOBULINA E (IgE/reagine)
- rol in reactiile alergice de tip imediat
- afinitate pentru mastocite si bazofile
- produc degranularea si eliberarea de histamine si alte amine
vasoactive – reactie alergica, febra, astm, urticarie
Valori de referinta: 0,1 – 0,5 g/L.
 METODE DE DETERMINARE A
PROTEINELOR
Proteine totale - Metoda biuretului

În condiţii alcaline ionul cupric reacţionează cu grupările din

legăturile peptidice rezultând un compus colorat violet-purpuriu.
După amestecarea reactivului cu soluţia proteică se lasă să se
dezvolte culoarea timp de 15-30 minute după care se citeşte
absorbanţa la 540 nm. In prezent, metoda colorimetrica este
automatizata pe analizoarele de biochimie.

Proteine specifice – Metode: Electroforeza, nefelometrie,

turbidimetria, imunodifuzie radiala, ELISA, ELFA, metoda
radioimunologica (RIA).
 ELECTROFOREZA PROTEINELOR
- metoda curenta pentru separarea proteinelor plasmatice / serice

- se utilizeaza suporturi solide (gel de agaroza, gel de acetat de

celuloza) si pH alcalin, la care toate componentele proteice sunt
incarcate negativ si migreaza spre polul pozitiv.

- pe electroforegrama, dupa colorare, proteinele apar sub forma

de benzi carora li se masoara densitatea optica, fiecare banda
avand un maxim de absorbtie.

- prin electroforeza, in conditiile amintite mai sus, se obtin cinci

fractiuni: albumina serica, α1, α2, β, γ – globuline. Unele
sisteme de electroforeza pot diferentia zona β in doua benzi
distincte β 1 si β 2 rezultand astfel 6 fractiuni proteice in total.
Electroforegrama serului uman
Valori de referinta electroforeza
de proteine
Fractia proteica g/L % din proteine totale

Albumina 37-45 50-70

α1-globulina 1-3 1,1-4,2

α2-globulina 4-10 4,6-13

β-globulina 5-10 7,3-13,5

γ-globulina 5-15 8-20

 ASPECTE PATOLOGICE ALE
ELECTROFOREZEI
Inflamatia acuta:
- cresteri α1, α2 globuline;
- scaderea albuminei.

Inflamatia cronica:
- hiper γ globulinemie difuza (policlonala);
- cresterea α2 globulinei.
Hipogamaglobulinemia – deficit de
sinteza a imunoglobulinelor.

Sindrom nefrotic:
- scadere marcata a albuminei,
- crestere considerabila a α2 globulinei,
- scadere γ globulinei.
Gamapatiile monoclonale - conditii clinice
si biologice asociate cu afectiuni maligne
(mielom multiplu, boala Waldenström,
amiloidoza, limfoame) dar si cu unele
afectiuni benigne sau chiar cu absenta
unei modificari patologice (gamapatii
monoclonale cu semnificatie
nedeterminata).

Elementul caracteristic este componentul

monoclonal (banda M), rezultat ca urmare
a proliferararii unei singure clone
plasmocitare.

Pe gel, componentele monoclonale apar

sub forma unor benzi inguste, net definite,
iar dupa scanarea densitometrica, se
obtin „varfuri” (peak-uri) caracteristice.
ALTE TEHNOLOGII
PROTEOMICE
 ELISA (enzyme-linked immunosorbent
assay)
• conceptul care stă la baza metodei ELISA este interacţia
specifica antigen-anticorp (Ag-Ac);
 Western Blot
• metoda analitica pentru detectarea si
identificarea proteinelor din probe
biologice, inclusiv biofluide (ser,
plasma sau LCR).

• Electroforeza probei care contine

proteina de interes

• Transfer electroforetic pe o
membrana (blotare)

• Imunomarcarea proteinei de interes

cu anticorpi specifici (primari si
secundari)

• Vizualizarea proteinei tinta (reactie

antigen-anticorp)
Electroforeza bidimensionala 2D

• metodă de analiza utilizata in cercetarea proteomica prin

care se realizeaza separarea si analiza amestecurilor
complexe de proteine;
• separarea proteinele se realizeaza:
- în prima etapa în funcţie de punctul izoelectric;
- în a doua etapa greutatea moleculara;
• cea mai răspândită metodă de realizare a profilului proteic
şi de cuantificare a proteinelor.
• proteine provenite din diferite surse: biofluide, etc;
Rezultate 2D
 Tehnologia de multiplexare
• Multiplexarea xMAP array dezvoltată de corporația
Luminex reprezintă o tehnologie proteomică avansată ce
permite identificarea şi cuantificarea simultană a
biomarkeri (paneluri – pana la 100 de analiti) dintr-un
volum foarte mic de probă biologică într-un timp relativ
scurt, cu o înaltă acuratețe.

• Această tehnologie ofera avantajul unei game

impresionante de aplicații în sfera cercetării ştiintifice şi în
diagnosticul clinic.
 Paneluri de biomarkeri

EGF - factorul de crestere epidermal

FGF-2 - factorul de crestere al
fibroblastelor
VEGF - factorul de crestere al
endoteliului vascular
GM-CSF - factorul de stimulare a
coloniilor de granulocite si macrofage
IFNY
IL-1α
IL-2
IL-4
IL-6
IL-8
IL-10
IL-12(p70)
MIP-1α - proteina de inhibare a
macrofagelor
PDGF - factor de crestere derivat din
trombocite
TNF α - factorul de necroza tumoral
Paneluri de biomarkeri: cardiovascular, cancer, etc
 Nivelurile serice ale citokinelor pro-inflamatorii
prin analiza xMAP.
Semnificatie statistica: p<0,05 pentru IL-1β, IL-6 si TNF-α (nivel seric
crescut >3x).
Nivelurile serice ale FGF-2 si VEGF prin xMAP si ELISA.
Semnificatie statistica: p<0.05 (nivel seric crescut >2x)
Pancreas - October 2012 – Volume 41 – Issue 7 – p 1001-1007
IL-6, TNF- α, IL-1b si IL-10 VEGF si bFGF
CA 19-9 (p<0.05)
IL-6, IL-1β si TNF-a
IL-8, IL-10, TNF- α CEA
 Bibliografie

1. Biochimie clinica, Liliana Livia Paslaru, Ed. Universitara Carol Davila,

Bucuresti, 2004

2. Biochimie medicala, Maria Mohora, Ed. Niculescu, Bucuresti, 2008

3. Curs de biochimie medicala, Elena Moldoveanu, Ed. Universitatii Titu

Maiorescu, Bucuresti

4. Biochimie medicala, Valeriu Atanasiu, Ed. Universitara Carol Davila,

Bucuresti, 2006
5. Clinical chemistry, seventh edition, Marshall WJ, Bangert SK,
Lapsley M., Mosby Elsevier, 2012