Obiective

orizontale POCU:

1.Egalitate de gen
2.Dezvoltare durabilă
 1.Egalitate de gen

Constituţia României
Art. 4 alin. (2) - Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni:
„România este patria comună şi indivizibilă a tuturor
cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de
origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de
apartenenţă politică, de avere sau de origine socială”.
• Art. 6 - Dreptul la identitate:
• alin. (1) - „Statul recunoaşte şi garantează persoanelor
aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la
dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale,
lingvistice şi religioase”.
• alin. (2) - ,păsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea,
dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând
minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile
de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni
români”.
Art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi: „Cetăţenii sunt
egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi
fără discriminări”.
Conform definiţiei date de Consiliul Europei (1998),
prin „egalitate de gen” se înţelege un nivel egal de
participare, vizibilitate, autonomie şi responsabilitate a
celor două sexe în toate sferele vieţii publice şi private
Egalitatea de gen nu trebuie să fie considerată ca opusul
diferenţei de gen, ci mai degrabă al inegalităţii de gen.
 Consiliul Europei- 1998
„Abordarea integratoare a egalităţii de gen (gender
mainstreaming) reprezintă (re)organizarea,
îmbunătăţirea, dezvoltarea şi evaluarea proceselor
politice, astfel încât egalitatea din perspectiva de gen este
inclusă în toate politicile, la toate nivelurile şi în toate
etapele, de către actorii implicaţi în mod normal în
elaborarea de politici.”
Egalitatea dintre femei şi bărbaţi este un principiu
fundamental al dreptului comunitar actual. De la crearea
sa, Comunitatea Europeană a recunoscut principiul
egalităţii de remunerare între bărbaţi şi femei şi, pe
această bază, a dezvoltat un set coerent de prevederi
legale, menite să garanteze drepturi egale în ocuparea
forţei de muncă, formarea profesională şi, într-o mare
măsură, protecţia socială
 Strategia reprezintă programul de lucru al Comisiei
Europene cu privire la egalitatea între femei şi bărbaţi.
Scopul acesteia este, de asemenea, să stimuleze evoluţiile
la nivel naţional şi să ofere o bază pentru cooperarea cu
celelalte instituţii europene şi cu părţile interesate
În strânsă legătură cu principiul egalității de șanse,
discriminarea sau nediscriminarea reprezintă elementul
fundamental după care se măsoară egealitatea de șanse.
Discriminarea are, de asemenea, un impact asupra
societăţii în ansamblu, conduce la consolidarea
prejudecăţilor şi la atitudini rasiste.Discriminarea poate fi
definită ca un tratament diferit al indivizilor sau al
grupurilor de indivizi pe baza unor criterii arbitrare
descriptive sau dobândite, cum ar fi sexul, rasa, religia,
vârsta, starea civilă sau părinţii, handicapul, orientarea
sexuală, opiniile politice, socio-economice etc
Egalitatea de şanse (equal opportunities)

conceptul conform căruia toate fiinţele umane sunt

libere să-si dezvolte capacităţile personale şi să aleagă
fără limitări impuse de roluri stricte; faptul că diferitele
comportamente, aspiraţii şi necesităţi ale femeilor şi
bărbaţilor sunt luate în considerare, evaluate şi favorizate
în mod egal înseamnă că femeile şi bărbaţii se bucură de
aceeaşi libertate de a-şi realiza aspiraţiile.
 Abordarea integratoare a egalităţii de
gen (gender mainstreaming)
elementul esenţial utilizat în definiţia abordării integratoare
a egalităţii de gen este punerea accentului pe procesele
de elaborare a politicilor. Abordarea integratoare se
referă la (re)organizarea procedurilor şi reglementărilor
uzuale, (re)organizarea responsabilităţilor şi capacităţilor
în scopul integrării perspectivei de gen în toate aceste
proceduri, reglementări, responsabilităţi, capacităţi, etc.
 Discriminare (discrimination)
a diferenţia sau a trata diferit două persoane sau două
situaţii, atunci când nu există o distincţie relevantă între
acestea sau de a trata într-o manieră identică situaţii care
sunt în fapt diferite. Directive UE anti-discriminare
interzic atât discriminarea directă, cât şi discriminarea
indirectă şi dau aceeaşi definiţie a discriminării
Din punct de vedere juridic, legislaţia românească
defineşte conceptul de ,,egalitate de şanse pentru
femei şi bărbaţi” ca fiind ,,luarea în considerare a
capacităţilor, nevoilor şi aspiraţiilor diferite ale
persoanelor de sex masculin şi respectiv, feminin şi
tratamentul egal al acestora”.
Principiul egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi este
dezvoltat în legislaţia românească în următoarele
domenii :
-cel al muncii;
-accesul la educaţie, sănătate, cultură şi informare;
-participarea la luarea deciziei ,
-furnizării şi accesului la bunuri şi servicii.
Egalitatea în drepturi (equality in rights)

Suntem în prezenţa egalităţii în drepturi atunci când

scopul este asigurarea aceloraşi drepturi în aceeaşi
măsură în privinţa tuturor. Acest concept în majoritatea
cazurilor conduce la o egalitate formală, deoarece la
momentul iniţial nu ia în considerare diferenţa dintre
posibilitatea indivizilor de a-şi exercita drepturile şi
capacitatea acestora de a-şi realiza efectiv drepturile
 Egalitatea de şanse (equality of
opportunity)
În măsura în care scopul este egalitatea de şanse, dreptul
trebuie să asigure şansele egale la momentul iniţial, la acest
moment societatea trebuie să aducă diferitele categorii sociale
defavorizate la un nivel la care aceştia pot porni împreună cu
majoritatea de pe aceeaşi linie de start. Acest fapt nu
înseamnă că statul acordă mai multe drepturi persoanelor
aparţinând categoriilor sociale defavorizate, deoarece în acest
caz statul în contrapondere cu situaţia defavorabilă creată şi
existentă istoric, aşează pe aparţinătorii unei minorităţi în
poziţia în care aceştia îşi pot exercita drepturile care de altfel
revin tuturor.
 Tratamentul egal (equal treatment)

Tratamentul egal presupune luarea în considerare în mod

egal a opiniei tuturor, deci nu un tratament identic,
deoarece oamenii diferă în funcţie de talentul, inteligenţa,
rezultatele şi alte caracteristici ale acestora, ci mai
degrabă tratamentul just, astfel cum a fost promovat
chiar de Aristotel.
Egalitate în rezultat (equality in result)

Conform acestei abordări, egalitatea de şanse ar trebui

stabilită în funcţie rezultat adică, în funcţie de punctul de
sosire. Cu titlu de exemplu în sfera raporturilor de muncă,
prin analiza categoriilor de persoane angajate, putem stabili
dacă s-a săvârşit o discriminare indirectă mai precis, dacă o
dispoziţie aparent neutră aplicabilă tuturor în aceeaşi măsură,
a avut ca efect un tratament defavorizat nejustificat pentru o
minoritate sau alta.
Protecţie egală a legii (equal protection
of laws)

Protecţia egală a legii se concretizează prin următoarele

obligaţii pozitive și negative ale statului:
-de a se abţine de la tratamentul diferenţiat nejustificat în
procesul de adoptare şi aplicare a legii;
-de a interzice şi sancţiona prin lege discriminarea şi
-de a crea remedii legale eficiente pentru victimele
discriminării
 Din definiții rezultă două
forme ale discriminării:

• -discriminarea de jure sau formală: a diferenția sau a

trata diferit două persoane sau situații atunci când nu
există nicio distincție relevantă;
• -discriminarea de facto sau substanțială: a trata într-o
manieră identică două sau mai multe persoane sau
situații care sunt în fapt diferite. În această ultimă formă,
tratarea diferită a unor probleme ce țin de inegalitate nu
este numai permisă, ci chiar cerută.
 Discriminarea de gen

• Înainte de a defini discriminarea de gen este nevoie de

precizarea că, la baza acesteia, stau stereotipurile şi
prejudecăţile de gen
• Discriminarea de gen nu a existat dintotdeauna ca
fenomen social disfuncţional şi acut perceput, cum este
în societatea contemporană
• Prejudecăţile şi atitudinile discriminatorii rămân larg
răspândite şi faţă de femei, inclusiv în ceea ce priveşte
asumarea de noi roluri în sfera profesională şi în viaţa
publică.
• Stereotipurile diferă de prejudecăți care sunt idei
preconcepute pe care și le face cineva asupra unui lucru,
adoptate fără cunoașterea directă a faptelor.
• Discriminarea de gen se manifestă într-un mod deosebit
de subtil şi dăunător mai ales în domeniul locurilor de
muncă, al salarizării şi al avansărilor din cadrul
structurilor. În general, discriminarea de gen constituie o
ameninţare pentru identitatea socială a victimelor, ceea
ce antrenează o identificare mai puternică cu grupul de
care aparţinem şi comportamente care revalorizează
identitatea socială a victimelor
• A doua mare discriminare de gen, alături de
discriminarea veniturilor şi în strânsă legătură cu aceasta,
este discriminarea ocupaţională. Distribuţia
defavorizantă a femeilor pe piaţa muncii în societatea
românească presupune, pe de o parte, eliminarea lor de
pe tabloul forţelor de muncă, iar, pe de altă parte,
repartizarea lor către ocupaţiile cu statut şi cu venituri
inferioare.
 2.Dezvoltare durabilă
Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea
formelor și metodelor de dezvoltare socioeconomică
care se axează în primul rând pe asigurarea unui echilibru
între aspectele sociale, economice și ecologice și
elementele capitalului natural.
Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cu
siguranță cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu și
Dezvoltare (WCED) în raportul „Viitorul nostru
comun”, cunoscut și sub numele de Raportul
Brundtland: „dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care
urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a
compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și
satisface propriile nevoi”.
Dezvoltarea durabilă urmărește și încearcă să găsească
un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice
situație în care se regăsește un raport de tipul om -
mediu, fie ca e vorba de mediul înconjurător, mediul
economic sau mediul social
• Deși inițial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluție la
criza ecologică determinată de intensa exploatare
industrială a resurselor și degradarea continuă a mediului
și căuta deci în primul rând prezervarea calității mediului
înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra
calității vieții în complexitatea sa, și sub aspect economic
și social.
• Obiect al dezvoltării durabile este acum și preocuparea
pentru dreptate și echitate între state, nu numai între
generații.Conceptul a fost legat inițial de problemele de
mediu și de criza resurselor naturale, în special a celor
legate de energie de acum 30 de ani. Termenul însuși
este foarte tânăr și s-a impus în vara lui 1992, după
Conferința privind mediul și dezvoltarea, organizată
de Națiunile Unite la Rio de Janeiro.
 Raportul Brundtland
Viitorul nostru comun” care dă și cea mai citată definiție a
dezvoltării durabile („sustainable development”, tradus
direct: dezvoltare sustenabilă (susținibilă)): «Dezvoltarea durabilă
este cea care urmărește nevoile prezentului, fără a compromite
posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile lor».
Totodată, Raportul Brundtland admitea că dezvoltarea economică
nu poate fi oprită, dar că strategiile trebuie schimbate astfel încât să
se potrivească cu limitele ecologice oferite de mediul înconjurător și
de resursele planetei. În finalul raportului, comisia susținea
necesitatea organizării unei conferințe internaționale asupra
dezvoltării durabile
Astfel, în 1992, are loc la Rio de Janeiro „Summit-ul
Pamântului”, la care au participat reprezentanți din
aproximativ 170 de state. În urma întâlnirii, au fost adoptate
mai multe convenții, referitoare la schimbările de climă
(reducerea emisiilor de metan și dioxid de carbon),
diversitatea biologică (conservarea speciilor) și stoparea
defrișărilor masive. De asemenea, s-a stabilit un plan de
susținere a dezvoltării durabile, Agenda 21.La 10 ani de la
Conferința de la Rio, în 2002, a avut loc, la Johannesburg,
Summitul privind dezvoltarea durabilă.
Lester R. Brown atrage atenția, în lucrarea „Planul B 2.0” asupra
conflictului dintre civilizația industrială și mediul ambiant și
menționează corelat aspecte ca:
- tendința de epuizare a resurselor naturale de energie, de materii
prime și de hrană
- consumarea resurselor regenerabile într-un ritm superior
capacității lor de regenerare
- deteriorarea fizică și poluarea unor factori vitali de mediu: apă,
aer, sol.
Aspecte ale dezvoltării durabile:
-Abordarea integrativă

-Principiul "Gândeste global, acționează local!"

-Viziunea de lungă durată asupra dezvoltării
Dezvoltarea durabilă presupune corelarea a patru idei
fundamentale, aparent independente, dar care se află într-o
strânsă condiţionare:
-Îndeplinirea cerinţelor prezente şi viitoare - care stabilesc
scopul durabilităţii.
-Îndeplinirea nevoilor – care definește scopul dezvoltării
-Menţinerea compatibilității dintre dimensiunea populației și
capacitatea productivă a eco-sistemului care recunoaște că
exista limite și cerinte pentru echilibru
Implementarea unui proces al schimbării – care confirmă că
definirea cerințelor și nevoilor pentru dobândirea echilibrului
durabil se va schimba odata cu situațiile, condițiile și timpul.
Conceptul de dezvoltare durabilă poate fi caracterizat din mai multe
puncte de vedere, prin următoarele elemente :
-economie: eficiență, creștere, stabilitate
-societate: nivel de trai, echitate, dialog social și delegarea
responsabilităților, protejarea culturii/patrimoniului
-ecologie: conservarea și protejarea resurselor naturale,
biodiversitate, evitarea poluării

La nivelul Uniunii Europene, în cadrul Consiliul European de la
Goteborg, din iunie 2001, a fost adoptată Strategia Europeană de
Dezvoltare Durabilă. Obiectivele generale ale Strategiei sunt
următoarele:
-Limitarea schimbarilor climatice și a costurilor și efectelor sale
negative pentru societate și mediu.
-Asigurarea că sistemul de transport satisface nevoile economice,
sociale și de mediu ale societatii noastre, minimizând impacturile
sale nedorite asupra economiei, societății și mediului.
-Promovarea modelelor de producție si consum durabile.
 Îmbunătățirea managementului și evitarea supraexploatării
resurselor naturale, recunoscând valoarea serviciilor
ecosistemelor.
-Promovarea unei bune sănătați publice în mod echitabil și
îmbunătățirea protecției împotriva amenințărilor asupra
sănătății.
-Crearea unei societăți a includerii sociale prin luarea în
considerare a solidarității între și în cadrul generațiilor, a
asigura securitatea și a crește calitatea vieții cetățenilor ca o
preconditie pentru păstrarea bunăstării individuale.
-Promovarea activă a dezvoltării durabile pe scară largă,
asigurând că politicile interne și externe ale UE sunt în
acord cu dezvoltarea durabilă și angajamentele
internaționale ale acesteia
 Principiile și obiectivele

• -Promovarea dezvoltării pentru oameni si prin oameni, ca

proces unitar al creşterii economice, al investiţiei în capitalul
uman şi al asigurării securităţii ecologice.
• -Promovarea dezvoltării continue in baza stabilizarii mediului
și a conservarii biodiversitații; a integrarii proceselor ecologice
in actul decizional.
• -Promovarea unui nou proces de securitate a oamenilor:
securitatea alimentara, acologica, a alianțelor economice
regionale şi subregionale.
• -Reducerea (eradicarea) sărăciei; reducerea discrepanțelor
in nivelul de trai a diferitelor categorii de populație.
• -Constituirea unei societați civile decshise democratizarii,
descentralizarii sist. public si slabirea rolului public;
incurajarea formațiunilor societații civile.
• -Dezvoltarea etnosului autohton și a minoritaților in
baza unor relații de armonie si respect fața de valori.
• -Ecologizarea cunoștințelor, remodelarea mentalitaților, reorientarea
sist. educational, etico-moral, științific și tehnologic spre noi valori
spirituale și morale.
• -Asigurarea cunoașterii informarii, participarii și constientizarii la
procesul dezvoltarii durabile; accesul liber la informații cu caracter
economic, social și ecologic; la crearea și utilizarea rețelelor
naționale și internationale de comunicare in domeniul dezvoltarii
durabile.
• -Asumarea de catre organele statale a atrubuțiilor de elaborare și
garantare a realizarii programelor și strategiilor naționale de
dezvoltare durabilă
• Conceptul dezvoltarii durabile a facut ca societatea sa
recunoasca importanța calitații mediului natural ți a
serviciilor oferite de acesta.
• Prin conștientizarea beneficiilor mediului
inconjurator, dezvoltarea durabila a reflectat o mai buna intelegere a
funcțiilor indeplinite de natural, care se pot clasifica astfel:
• - funcții ce contribuie direct asupra calitații vieții.Mediul
ofera oamenilor satisfactii prin faptul ca ei apreciaza și se bucura de
frumusețea unui peisaj, ca un element esențial al activitații de
recreere și in mod indirect prin televiziune, film si radio;
- funcții ce contribuie indirect la calitatea vieții. Mediile
naturale sarace contribuie la creșterea stresului și a imbolnavirilor.
Poluarea aerului și a apei afecteaza direct sanatatea ce va duce la
scaderea bucuriei de viața și a capacitații de a munci pentru a realiza
progresul economic;
 - funcții ce contribuie direct asupra produsului national brut
(venitul real) prin sectorul mediului inconjurator. Sectorul mediului
natural genereaza atat cheltuieli pentru protejarea și prevenirea
degradarii acestuia, cat si venituri si locuri de munca. In masura in care
cheltuielile de mediu sunt mai puțin eficiente pentru PNB decat alte
cheltuieli prevazute, creșterea economica este mai inceata decat in alte
cazuri;
- funcții cu contribțtie directa asupra activitații economice.Mediul
natural furnizeaza materii prime brute și energie sub forma de petrol,
carbune, gaze naturale, combustibil lemnos și minerale. Capacitatea
agenților de mediu de a primi aceste inputuri, de a le absorbi și a
transforma pierderile in beneficii reprezinta o resursa suplimentara;
 - funcții ce contribuie la susținerea sistemelor suport de
viata, in general. Deși unele servicii ecologice sunt definite
corespunzator, cum ar fi funcțiile padurilor tropicale de
protecție impotriva apelor și de purificare a aerului, ele sunt
adesea, ignorate de analiza economica asupra mediului
inconjurator. Alte servicii, care adesea, sunt greu de
caracterizat in termeni economici, au o importanța
fundamentala, deoarece fara ele, economiile nu pot funcționa
corect. Spre exemplu, stratul de ozon regleaz nivelul radiațiilor
ajunse pe pamant. Oceanele și marile sunt parte din ciclul
carbonului și din ciclul hidrologic al vieții.
 Un model de dezvoltare durabila ar
trebui sa cuprinda:

• - obiective economice optime şi nu maxime ale activităţii

economice, specificându-se, în cazul reducerii acesteia, nivelul
până la care se va ajunge;
- înţelegere a faptului ca mediul este guvernat de legi ale fizicii,
cum sunt cele ale
• termodinamicii si, de aceea, energia libera este permanent
degradata in forme legate, antropizandu-se;
- perfectionarea metodelor de cuantificare a impactului
ecologic si a resurselor in vederea unei evaluari corecte a
costurilor şi beneficiilor
• - existenta raritatii economice si ecologice, deoarece Pământul este o
sfera finită şi, ca atare, cuprinde cantităţi finite din unele resurse
naturale, în timp ce altele nu au aceeaşi rata de refacere ca cea de
exploatare;
• - existenţa unor constrângeri la nivel macroeconomic şi
introducerea unui sistem economic care sa adopte decizii în favoarea
mediului natural va duce la asigurarea unei libertăţi de opţiune la
nivel microeconomic pe termen lung;
• - includerea costurilor de mediu în cele de producţie şi adoptarea
unor modele economice ce se bazeaza pe resurse epuizabile finite si
pe rate finite de reinnoire a resurselor de energie;
• - abordare favorabila din partea clasei politice a
problemelor de mediu si gasirea masurilor
corespunzatoare solutionarii acestora
În viziunea Uniunii Europene, dezvoltarea durabila presupune
un management durabil al resurselor naturale si al mediului
incluzand o serie de activitati cum ar fi: promovarea unui
management durabil al resursei de apa; cooperarea intre state
in ceea ce priveste domeniul energiei si dezvoltarii economice;
promovarea unui acord international de mediu; realizarea unui
plan de actiune in vederea combaterii ilegalitatilor; prezentarea
modului cum poti contracara dezastrele naturale etc.
• O dezvoltare durabila nu poate fi realizata fară o
implicare a societatii civile, realizandu-se o guvernare
globala coerenta si eficienta din punct de vedere
economic, social si ecologic.