Sunteți pe pagina 1din 82

Metabolismul

- Totalitatea transformărilor strict


coordonate ale substanţelor şi energiei
la care participă sistemele
multienzimatice.
FUNCŢIILE
METABOLISMULUI:
- aprovizionează celulelo cu energie chimică
(capătată din moleculele combustibil);
- transformă substanţele nutritive în precursori
ai componentelor celulare macromoleculare şi
le asambleazăîn componente celulare;
- biosinteza şi catabolismul biomoleculelor
specifice organismului.
Celulele organismului
uman se referă la:
 - heterotrofe (ca sursa de C folosesc
glucoza, sintetizată din C02 de către
autotrofe).
 - Chemiotrofe ca sursă de E folosesc
reacţiile de oxido-reducere, şi nu lumina
solară ca plantele
FAZELE METABOLISMULUI:
- Catabolismul
. faza degradării macromoleculelor (provenite din mediul înconjurător sau
rezervele proprii în timpul reînnoirii) în produşi mai simpli.
. este însoţit de degajarea energiei libere, care se acumulează
în mol. de ATP şi în structura NADPH+H +

- Anabolismul
. faza de sinteză a diverşilor compuşi organici
. necesită utilizarea energiei libere (ATP) şi a componenţilor
reducători - NADPH+H+
CĂILE METABOLICE
- reprezintă reacţiile chimice in lant, cu o anumită funcţie.
 S ==>A ==> B ==> C ==> P
DEOSEBIM CĂI METABOLICE:
 a) centrale (comune pentru degradarea şi sinteza
principalelor macromolecule)
 b) Specifice (caracteristice doar pentru substanţe individuale
(cofactor).
 a) liniare (glicoliza)
 b) Ciclice (ciclul Krebs)
 a) anabolice
 b) catabolice
 c) Amfibolice
 a) aerobe
 b) anaerobe
Deosebirile căilor
catabolice de anabolice
 considerentul energetic;
 succesiunea reacţiilor este reglată
separat;
 diferă după localizarea în celulă.
ETAPELE
CATABOLISMULUI
 I etapă:
. decurge în tractul gasto intestinal fără eliminare de E,
. se încheie cu formarea monomerilor universali (AA,
AG, Monozaharide, Glicerol)
 II etapă:
. toti monomerii se transformă întrun precursor comun
Acetil- CoA. are loc generare de E
III etapă:
. este ciclul Krebs, si fosforilarea oxidativă .
. are loc generare de E
 Proteine Glucide Lipide
I

AA monozaharide Glicerol + AG

Ceto- gluco Piruvat


I
I II
Acetil -CoA

c. Krebs CO2
L.R
III
H2O
FO
ADP + Pi ATP
Metodele de studiu a
căilor metabolice
1. pe organismele intacte
- aport-eliminare:se aplică pe:organisme
sănătoase, stresate,infectate,bolnave.-
marcarea cu izotopi a diferitor metaboliţi.
2. studiul experimental prin perfuzia
organelor intacte.
3. studiul secţiunilor tisulare.
REGLAREA METABOLISMULUI
 Se realizează la diferite nivele:
- la nivelul proprietăţilor specifice enzimelor (cantitatea de E şi S,
prezenţa coenzimelor, pH, t,);
- la nivelul E reglatoare alosterice. Multe E sunt inhibate de produsul
final al secvenţei la care ele participă.
- Majoritatea reacţiilor sunt reglate de starea energetică a celulei.
Indicii ce caracterizează starea energetică a celulei
Ec = [ATP]+1/2[ADP]
[ATP]+[ADP]+[AMP]

Valoarea oscilează de la 0 la 1 (numai ATP)


Norma 0,8-0,95

Un alt indice este potenţialul de fosforilare


PF=[ATP]/[ADP]*[Pa] =500
- la nivel de inducţie şi represie enzimatică
- la nivelul sistemului endocrin
- SNC
Bioenergetica
 Bioenergetica- ştiinţa ce studiază
transformările şi utilizarea energiei.
 În lumea vie sistemul termodinamic
poate fi reprezentat de un organism
întreg; un organ; o celulă; o reacţie
chimică.
 Organismele vii pot fi considerate
sisteme termodinamice, pentru care sunt
valabile legile termodinamicei:
I. Principiul conservării
– energia reacţiilor chimice nu dispare
şi nu apare din nimic, dar se
transformă dintr-o formă în altă
(procesul conservării).
Ex.: E chimică se transformă în E
termică, electrică, mecanică.
II Principiul evoluţiei
 – toate procesele spontane decurg în
direcţia ce corespunde entropiei
maximale până la stabilirea
echilibrului reacţiei.
Sistemele biologice sunt

 sisteme deschise (schimb de energie


şi materie cu mediul înconjurător)
 Fiecare sistem are o energie internă
(E), care este constituită din energie
liberă (G) şi energie legată (TS ).
  E= G + TS
Noţiune de energie liberă
standard.
 Energie liberă reprezintă acea parte din energia (totală)
internă a sistemului, capabilă să efectuieze un lucru
asupra mediului în condiţii constante de T şi presiune
 ( G  kcal/mol).
Dacă E (energia totală a sistemului)  E= G + TS 
G = E - TS.
 TS - energia legată - nu poate fi utilizată pentru
efectuarea lucrului (T- t absolută; S – variaţia entropiei
(gradul de dezordine al sistemului).
 Creşterea entropiei împedică revenirea la starea
iniţială, de aceea reacţiile însoţite de creşterea entropiei
- sunt ireversibile.
 Energia liberă standard este partea de energie totală a
sistemului, convertită în lucru în condiţii standard (G0)
 T=298K, C% iniţiala – 1,0 mol, pH = 7, presiunea –
760 torii (1 atm).
Referitor la o singură reacţie chimică
 - variaţia energiei libere standard este diferenţa dintre
suma energiilor libere ale produşilor şi suma energiilor
libere ale reactanţilor.
 G pozitivă  0  când produşii conţin mai multă
energie decât reactanţii (substanţele iniţiale) 
endergonice (nu pot efectua un lucru spontan, necesită
energie din exterior). AB  GB  GA
 G negativă  0  produşii conţin mai puţină energie
decât substanţele iniţiale  exergonice (fără folosirea
energiei) – stînga la dreapta  pot efectua un lucru.
 G = 0 – nu evaluează nici într-un sens.
 Reacţiile catabolice  exergonice
 Anabolice  endergonice
 Legătura (conexiunea) între ele este ATP.
Ciclul ATP
 ATP- transportor universal al
energiei
 În forma sa activă este un
complex cu ionii de Mg sau
Mn
 Serveşte ca sursă de energie
în:
1. Lucrul mecanic: mişcare,
contracţie
2. Transport: transportul prin
membrană
3. În transmiterea informaţiei
genetice
4. ATP – 2 legături
macroergice, la pH=7 are 4
sarcini negative, care se
resping mai puternic
comparativ cu ADP
Ciclul ATP

 În condiţii standard hidroliza ATP are loc


pe 2 căi: ATP

ADP
H3PO4 AMP PP

2H3PO4
7,3
kcal/mol
14,6 kcal/mol
Sinteza ATP din ADP şi Pi

 – este posibilă pe 2 căi:


 1. FO
 2. fosforilare la nivel de substrat –
reacţiile în care energia necesară pentru
sinteza legăturii macroergice fosfat e
furnizată de un substarat
supermacroergic.
Legătura macroergică. Substanţe
macroergice
 Transportul principal al energiei de la procesele catabolice spre cele
anabolice şi forma majoră de stocare a ei în organism sunt
legăturile macroergice fosfat şi tioesterice din diverse substanţe
 Legătura macroergică – care la hidroliza ei se eliberează mai mult
de 5,2kcal/mol (21 kJ/mol)
 Compuşii supramacroergici G0 (kJ/mol) kcal/mol
1. fosfoenolpiruvat 61,7 -14,8
2. 1,3 – difosfoglicerat 49,2 -11,8
3. creatinfosfat 42,5 - 10,3
 Compuşii macroergici -G0 (kJ/mol)
1. ATP  ADP +H3PO4 30,4 -7,3
2. ADP  AMP + H3PO4 28,4
3. H4P2O7  2H3PO4 28,4
4. acetil~CoA 30,4 -7,5
Compuşii submacroergici
Glucozo-1 P -5,0
Fructozo – 6 P - 3,8
Glucozo- 6- P - 3,3
Decarboxilarea
oxidativă
-
a piruvatului
este transformarea piruvatului în
Acetil CoA
- se desfaşoară în cîteva etape (5 etape)
- este catalizată de un complex
enzimatic numit piruvatdehidrogenază
(PDH) reprezentat de 3 enzime şi 5
coenzime localizat în mitocondrii
1. Piruvatdehidrogenaza ( coenzima TPP)
2. Lipoat acetil transferaza sau
dihidrolipoil transacetilaza (coenzima
acidul lipoic)
3. Lipoamid dehidrogenaza sau
dihidrolipoil dehidrogenaza (coenzima
FAD), HSCoA şi NAD
Complexul piruvat dehidrogenază conţine
un miez de Dihidrolipoiltranacetilază
(60 lanluri polipeptidice fiecare cu
Acidul lipoic), la care sunt ataşate
molecule de Piruvatdehidrogenază
(20-30 molecule) si Dihidrolipoil
dehidrogenază (6 molecule).
Aici se mai ftxează 5 molecule de PDH
kinază şi căteva molecule de PDH
fosfotază precum şi unele proteine X
care participă la transfer de electroni..
Reacţiile parţiale a decarboxilării
oxidative a Piruvatului
 1.Decarboxilarea plruvatului la acetaldehidă catalizata de PDH
care conţine ca coenzimă TPP
 2. Acetaldehida deja activată reacţionează cu acidul lipoic
oxidat. Ca rezultat primim acetil lipoat şi se eliberează TPP
 3.Formarea de AcetilCoA ca rezultat al interacţiunii cu
CoenzimaA-SH şi eliberarea de acid lipoic redus sub acţiunea
E-Dihidrolipoat DH FAD dependentâ
 4. Reducerea FAD-ului cu oxidarea acidului lipoic
 5.Reoxidarea FADH2 cu reducerea NAD la NADH+H+
Reacţia sumară:
+

Complexul PDH:
S
E1-TPP, E2-AL S
E3-FAD HS-CoA, NAD
CH3-CO-COOH CH3-CO - S CoA + CO2 +NADH+H

LR =3 ATP
Ciclul Krebs
Reglarea Procesului:
 Reglarea Procesului:
 Inhibiţia :- prin retroinhibiţie, unde ca inhibitori
servesc acetil CoA şi NADH+H+
 - acizii graşi macromoleculari
 - prin GTP şi ATP
 fosforilarea PDH (de către kinaza PDH),
 Activarea :
 AMP şi GMP
 defosforilarea PDH (de către fosfataza PDH)

 Fosforilarea se amplifică la raportul înalt ATP/ADP;


acetil CoA/HSCoA; NADH/NAD;
 defosforilarea – la concentraţii mari de piruvat şi Ca
Ciclul Krebs Rolul

 Donor de protoni şi electroni pentru LR


 Integrativă
 Amfibolică
 Energetică
Diacilarea
4. 2. Trecerea
Oxidarea
3.
SuccinilCoA
alfa Citratului
6.Dehidrogenarea
Oxidarea
Izocitrat
formare
la de
succinil CoA Succinat
cula
cetoglutaratului
şi la Alfa-
Izocitratului
sub actiunea Ciclul acizilor tricarboxilici
1
 Condensarea
complexului
cetoglutarat
GTP,
Succinatului
EAconitază-
cetoglutaratDH
are ca
polienzimatic
coenzimă
fosforilării
Acetil CoA lacu
.la
ca rezultat E-IzocitratDH,
ce al
contine
Fumarat
asemănător
OA
nivel NAD,
de
Alfa
Fe
necesită
(Krebs)
care
şi
glutation
E-
cu SDH FAD redus.
complexul Piruvat
Mg2+,
E-Citrat
substratconstă
sintetaza
dependentă- din 8 DH
subunităti
Enzima
 compus
cu există
din
formare de
(380000D)- 5 sub
coenzime
este 2 forme
şi 3 de:
activată COOH
izoenzimatice:
enzime.
Citrat.
ADP- Procesul
inhibată a.
seîn MC
de:Acetyl
NADH+H+ATP CoA I
desfăşoară
 b. Citoplasmă în cinci etape.
CH3-C=O CH2
I I
SCoA CS OH-C-COOH COOH
COOH I
NADH OA I
I
CH2
Cit CH2
CH2 I
I
NAD+
COOH
MDH I
COOH H-C-COOH
I
C=O AC I
I CH- OH
CH2
Mal COOH I
I
HC-OH
3NADH+H+ => LR ICit COOH
I COOH
COOH FR NAD+
COOH FADH2 => LR I
ICDH
CH2
I
COOH I
CH
II
Fum I COOH CH2 NADH
CH2 I I
a-KG
CH
CH2 C=O
I FADH2 SDH
I
I
CH2 I
COOH
I CH2 COOH
aKGDH NAD+
FAD+ Suc COOH I
C=O
7. Hidratarea Fumaratului la Malat SCoAS I NADH
8. Oxidarea Malatului la OA SCoA
SCoA
E- MDH
GTP
GDP
Reglarea Ciclului Krebs

1. Citrat sintetaza este inhibată de:


- Succinil CoA
- ATP
- NADH+H+
2. EAconitază- ce conţine Fe şi glutation redus.
Enzima există sub 2 forme izoenzimatice:
a. în MC
b. Citoplasmă
3. IzocitratDH, care are ca coenzimă NAD,
necesită Mg2+, constă din 8 subunităţi
(380000D)
- este activată de: ADP- inhibată de: NADH+H+
ATP
4. Complexului polienzimatic Alfa cetoglutaratDH
asemănător cu complexul Piruvat DH compus
din 5 coenzime şi 3 enzime. Procesul se
desfăşoară în cinci etape
6. E- SDH FAD dependentă.
- este activată: succinat,fosfat ATP
- inhibată: de OA
Reacţia sumară

 CH3COSCoA +3NAD+FAD+GDP+Pi+2H2O

2CO2 +3NADH+H +FADH2+GTP+2H+HSCoA


Obiectivele
1. Oxidarea biologică. Dehidrogenarea substratelor - sursa energetică pentru
sinteza ATP - ului. Enziniele dehidrogenăni.
2. Lanţul respirator (schema). Complexele enzimatice. Acceptorii principali de
electroni şi protoni, structura lor chimică. Vitaminele şi rolul lor în procesele
de oxidare biologică.
3. Potenţialul de oxido-reducere a componentelor lanţului respirator.
Fosforilarea oxidativă. Locurile de fosforilare. Produsele finale ale oxidării.
4. Reglarea intensităţii funcţionării lanţului respirator. Coeficientul P/O,
controlul respirator.
5. Decuplarea produselor de oxidare şi fosforilare, principalii agenţi decuplanţi.
Rolul biologic al produsului de decuplare, respiraţia liberă.
6. Mitocondriile, structura şi permeabilitatea selectivă a membranelor pentru
diferiţi cumpuşi. Sistemele-navetă de transport al echivalenţilor de reducere.
7. Ipotezele principale, care explică procesele fosforilării oxidative.
Ipoteza lui Mitchell.
8. Oxidarea microzomală, rolul citocromului P450 în reacţiile de oxido-reducere.
9. Noţiune de radicali liberi. Oxidarea peroxidică a acizilor graşi nesaturaţi din
membrane. Sistemele de protecţie a celulei de acumilarea radicalilor liberi.
Oxidarea biologică. Dehidrogenarea
substratelor. Enzimele
dehidrogenării.
 Oxidarea biologică (OB) (respiraţia
tisulară) reprezintă totalitatea reacţiilor
de oxido-reducere ce decurg în celule şi
ţesuturi.
 Rolul: asigură organismul cu energie
accesibilă în formă de ATP.
 OB are loc prin reacţii de dehidrogenare
→ donarea atomilor de H2 sub formă de
protoni şi electroni. Sub acţiunea
enzimelor → dehidrogenaze, ale căror
cofactori sunt NAD+ şi FAD (inelul
izoaloxezinic).
Enzimele dehidrogenării

 NAD+ -dependente:
piruvat DH;
izocitrat DH;
α CG DH;
malat DH;
 FAD-dependente:
succinat DH
acil CoA DH
 NADH+H+ şi FADH2 rezultaţi în reacţiile de oxidare a
acestor substrate transferă p şi ē în lanţul respirator.
Lanţul respirator (LR). Rolul.
Structura.
 LR - un ansamblu (complex) de
enzime şi sisteme de oxido-reducere,
ce participă la transferul H+ şi ē de la
coenzimele reduse (NADH, FADH2) la
O2 cu formarea H2O.
 Este ultima etapă a degradării
aerobe.
 Este localizat în membrana internă a
MC
Funcţia LR
 este dubla:
- prin transferul hidrogenului pe oxigen, cu
formarea apei, coenzimele se reoxidează
putînd astfel asigura în continuare
dehidrogenările în căile degradative
specifice şi în special în ciclul acizilor
tricarboxilici
- la această reoxidate a coenzimelor se
elibereaza energie şi aceasta serveste la
sinteza de ATP.
Schema LR
Reacţiile de Oxido-reducere
(numite reacţii redox)
sunt acele reactii în care are loc un transfer de electroni de la
un donor de electroni (agentul reducător) la un acceptor de
electroni (agent oxidant).
În unele reactii de oxido-reducere transferul unuia sau al mai
multor electroni este făcut prin intermediul transferului de
hidrogen:
Dehidrogenarea este deci echivalentă cu oxidarea.
Agenţii de oxidare sau de reducere acţionează ca perechi
conjugate redox formată dintr-un donor de electroni şi
acceptorul sau de lectroni conjugat.
Donor de electron - electron +acceptor de electron

Agentii reducători tind spre pierderea de protoni


Potentialul standard de
oxido-reducere
este definit ca forţa electromotoare în v (volti) dată de o celulă în care atît
reducătorul cît şi oxidantul se găsesc la o concentraţie de 1 M., la 25
*C, şi pH 7,0 în echilibru cu un elecrod care poate accepta reversibil
electroni de la reducător.
Daca luam ca referintă potentialul standard de O/R al reactiei la
electrodul de H.
Potentialul acestei reactii este considerat 0 la presiunea de 1 atm,
concentraţia de 1 M, pH 0, T25 grade
Corectănd această valoare la pH =7 potentialul standard de Ox/Red al
electrodului de H devine -0,42V.
Fiecare pereche redox are un potențial de Ox/Red.
Cu cît potenţialul redox este mai electronegativ cu atît este mai înaltă
capacitatea de a ceda ē, şi invers, cu cît potenţialul este mai
electropozitiv, cu atît este mai înaltă capacitatea sistemului de a
adiţiona electroni.

Fluxul electronilor va fi îndreptat de la perechile cu potenţialul mai


negativ (S) spre cele cu potenţialul mai pozitiv (02).
Referitor la sistemele
redox din LR
 NADH/NAD+ - 0,32V
 FMNH2 → FMN -0,30V
 FADH2/FAD+ -0,05
 CoQ H2/CoQ +0,04
 cit b Fe2+→ Fe3+ +0,07
 cit c1 +0,23
 cit c +0,25
 cit a +0,29
 cit a3 +0,55
 2H+1/2O2 → H 2O +0,82
 Torentul de ē e orientat în direcţia micşorării energiei
libere a sistemului
 Cu cît e mai mare diferenţa potenţialului dintre 2 redox
perechi → cu atît mai mare e diminuarea energiei
libere la transferul ē.
 Ştiind potenţialul redox al fiecărei perechi se pot
calcula modificarea energiei libere standard.
 ΔG = -nFΔE
 n-numărul de ē
 F-constanta lui Faraday (23062 cal/V-1mol-1)
 ΔE-diferenţa a potenţialului redox
 ΔG = -2∙23062(+0,82-(-0,32) = 52,6 kcal
 7,3 x 3 = 21,9 kcal
 Randamentul utilizării energiei libere – 42%
Lanţul respirator ordinea

SH2→NAD →FMN→FeS→ CoQ→Cit b562→cit b566 →

→FeS→Cit c1 → cit c → CuA → cit a → cit a3 → CuB → O2


Lanţul respirator
Structura componentelor
LR
Structura componentelor
LR
Structura componentelor
LR

coenzima Q

coenzima QH2
Structura componentelor
LR
CH3

CH3 HC S CH2 protein

N
H3C CH3
N Fe N
 protein
OOC CH2 CH2 CH S CH2
N
CH3

CH2 CH3

CH2

COO Heme c
Organizarea enzimelor de oxido-
reducere din lantul respirator
 - este mixtă; structural -
functională şi functională
 - sau evidentiat 4 complexe
structural-functionale şi doi factori
care asigură legătura dintre
complexe CoQ şi cit c.
 Complexul I- NADH-CoQ-
reductaza
 Complexul II - Succinat- CoQ-
reductaza
 Complexul III - CoQ-Citocrom c
reductaza Complexul IV -
Citocromoxidaza
Complexul I
- NADH-CoQ-reductaza
transferă ionii de H+ şi electronii de la NADH+H+ la CoQ.
Căderea de potenţial este de 0,42V sau (GO=-19,4 kcal/mol,
suficientă pentru sinteza a 2 molecule de ATP.
În procesul fosforilării oxidative se va sintetiza doar o moleculă de
ATP. Cealaltă energie se degajă sub forma de caldura.
Complexul constă din NAD DH, FPn şi heteroproteine
FeS1,FeS2, FeS3, FeS4.
- Este inhibat de Rotenonă (insecticid de origine vegetală), Amital
(barbituric) şi Pericidină (antibiotic)
Complexul II - Succinat- CoQ-reductaza
transferă echivalenţii de reducere de la
Succinat la CoQ.
Căderea de potenţial este de 0,07V sau
( GO=-3,kcal/mol, insuficientă pentru sinteză
de ATP. Se va degaja sub forma de caldura.
- Complexul constă din Succinat DH, FPs şi 3
heteroproteine FeS.
Complexul III - CoQ-Citocrom c
reductaza
transferă electronii de la CoQ la cit c. Căderea de potential este
de0,18V sau (GO=-7,75 kcal/mol, suficientă pentru sinteză de
ATP.
- Complexul constă din mai multe tipuri de citocromi b,bk,bt,c1 şi
o heteroproteină FeS.
- - Este inhibat de Antimicina A
Complexul IV - Citocromoxidaza
- transferă electronii de la cit c la Oxigenul
molecular. Căderea de potentialeste de
0,54V sau (GO=-24,8 kcal/mol, suficientă
pentru sinteza de ATP.- Complexul constă
din mai multe tipuri de citocromi ce contin
Fe sau Cu.
- - Este inhibat de Cianuri, Oxid de Carbon
Cit de fosforilare (P/O)-

- raportul între număru de moli de ATP


produşi şi oxigenul consumat în lantul
respirator.
- Pentru ramura lungă este - 3/1,
- pentru ramura scurtă 2/1.
 Funcţionarea celor 4 complexe, a CoQ şi
cit c a LR, sunt cuplate cu funcţionarea
ATP-sintetazei –complexul 5
Complexul V – ATP-sintetază

 F0F1 – ATP-aza, alcătuită din


F0 → străbate în totalitate
membrana internă, constă din
diferite tipuri de proteină ce
formează un sistem de pori
transmembranari prin care trec
protoni – canal protonic.
 F1 se află în intregime în
matrixul mitocondrial (formă de
sferă). La acest nivel are loc
reacţia de condensare a ADP
cu Pi-ATP
Evolutiv sau dezvoltat cîteva
tipuri de transportori ATP-
dependenţi
 ATP-azele de tip P
 ATP-azele de tip V
 ATP-azele de tip F- catalizează
fosforilarea oxidativă
 şi alţii
Sinteza ATP
 se realizează prin precesul numit „fosforilare
oxidativâ' care este cuplat cu lantul respirator şi
pe seama energiei eliberate in cursul
transferului echivalenţior de reducere de la
coenzimele reduse la oxigen
 transferul în trepte a echivalenţilor de reducere
este avantajos deoarece in mod corespunzător
energia se eliberează în ,.pachete" a caror
valoare este în jurul lui -7.3 Kcal/mol cît
necesita sinteza unui mol de ATP din ADP +Pi
Lanţul respirator
Mal OAA Suc Fum 3H+ ATP
2H+ MDH
2H+ H+
2H+
matrix NAD
+ NADH
2H+ O2 H2O
FAD
FADH2
CI C II C III C IV
SDH
membrana NADHDH Cyt bc1 Cyt c ox ATPase
internă
2e- QH2

cyt cox cyt cred H+ ATP


2H+ 2H+
2H+ 3H+
spaţiul
intermembranar 2H+ 2H+
10H+ims/4H+m = 2.5H+ per ATP
Controlul respirator
 Organismele vii sintetizează ATP în raport cu
necesit.org. – de aceea FO cuplată cu LR este riguros
controlată.
 Deoarece LR şi FO – etapa finală a degradării G, L, P
controlul respirator se poate efectua atît prin compuşi
direct implicaţi în LR şi FO, cît şi prin intermediarii
degradării celor 3 clase.
 Rolul primordial îi revine ADP.
 F1 din ATP sintetază rămîne blocat în lipsă de ADP.
 Intensitatea transferului de protoni prin F0 al ATP
sintetazei deasemenea e determinată de nivelul ADP.
 ADP – reglator alosteric (+) pentru mai multe enzime
ce sunt implicate în degradarea G α P.
Ipoteze principale cu privire la
procesele de FO. Ipoteza lui Mitchell

 Prin ce mecanism energia eliberată în LR este


cuplată cu formarea ATP?
 Teoria chimică (Slater, 1953), numită şi a
intermediatorilor comuni (produşi intermediatori
macroergici, precursori de ATP).
 Teoria conformaţională (Bozer 1964) (energia
este preluată de o proteină într-o conformaţie
activă, ce stimulează ATP).
 Teoria chemiosmotică (Mitchell, 1961).
Ipoteza lui Mitchell

 Ce postulează că starea intermediară energetică care


determină sinteza ATP din ADP+Pi e reprezentată de
gradientul de protoni, ce se stabileşte între faţa
interioară şi cea exterioară a membranei interne a
mitocondriilor în timpul transferului de electroni.
  la transferul unei perechi de ē (energia eliberată)
pompează 3 perechi de H2+ din interiorul
mitocondriilor spre exterior. Astfel partea externă →
pozitiv, internă – negativ.
 Apare potenţialul transmembranar. Protonii revin din
spaţiu intermembranar în mitocondrii prin partea F0
(deoarece restul membranei este impermiabilă).
 Acest flux de protoni este cel care determină la
nivelul subunităţii F1 sinteza de ATP din ADP+P.
Datele experimentale ce
confirmă:
 S-a confirmat generarea gradientului de protoni în
cele 3 puncte ale LR. Anume – gradientul de protoni
se utilizează la sinteza ATP.
 S-a demonstrat ca pH matrixului mitocondrial creşte,
iar cel al med. extern al membranei mitocondr. –
scade (acid).
 S-a argumentat teza că transferul H+ din mitocondria
în timpul transportului de ē şi revenirii lor prin ATP-
sintetaza sunt comporabile cu V lor din cadrul
proceselor de FO în mitocondriile intacte.
 H2O rezultată în reacţia de formare a ATP din
ADP+P se ionizează spontan; spaţ. intermembranar:
 ADP + Pi ATP + Hint+ + OHexter¯
Decuplarea proceselor de oxidare şi
fosforilare, principalii agenţi decuplanţi.

 La FO contribue:
 Integritatea membranei interne a mitocondriilor → orice
leziune duce la perderea capacităţii de FO (în timp ce
transferul de ē poate continua.
 Impermeabilitatea mitocondriei interne pentru ionii H+
OH- K+ Cl-.
 FO poate fi decuplată cu ajutorul unor substanţe
chimice, ce inhibă sinteza ATP dar neafectînd
decuplanţi. La acţiunea lor respiraţia creşte, iar FO
este inhibată.
 protonofori
 AD
 ionofori
 Protonofori → permeab.membranei pentru
protoni, lichidînd potenţialul transmembranar.
 a.g. liberi
 2,4 dinitrofenol
 salicilaţii (antiinflamatoare)
 dicumarol (anticoagulant)
 T3 şi T4 (h.gl.tiroide)
 ______________________________
 Ionoforii – ei leagă şi transferă ionii prin
membrană.
 Ex.: - valinomicina (↑ K+) (dar nu completă a
respir. şi FO), nigericina (↑ K+), gramicidina A
→ Na+, K+; H+.
 Inhibitorii ai fosforilării acţionează asupra
ATP-sintetazei. Oligomicina blochează
pătrunderea H+ prin FO (închide canalul)  cu
încetul slăbeşte respiraţia → întrerupere.
Inhibitorii
Transportului
de electroni
CO
X
-
CN
-
N3
Rotenone ş.a
X
Decuplanţii
H+
2,4-
Dinitrophenol
OH

NO2 NO2 H+

H+
X
-
O +
+H
NO2 NO2
Inhibitorii
Fosorilării de
ADP X
Oligomycin

Atractyloside

X
Respiraţia liberă –
 are loc decuplarea FO de LR şi toată energia
este convertită în căldură, care nu se utilizează
la executarea funcţiilor celulare. Astfel
mitocondriile devin o sobă, ce produc căldură.
E necesar în situaţii, cînd necesitatea căldurii
este mai mare decît ATP. Pentru mitocondrii
musculare producerea căldurii nu e funcţia de
bază. În grăsimea brună – mitocondriile sunt
specializate la producerea căldurii (nou-
născuţi, animale în hibernare).

Oxidarea microsomală
 Un alt tip de reacţii de oxidare biologică este cel oxigenazic.
Acestea sunt catalizate de monooxigenaze şi dioxigenaze.
 Dioxigenazele - includ în molecula substratului ambii atomi ai O2
 Monooxigenazele - includ în molecula substratului un atom de O2 ,
celălalt fiind redus la H2O.
 Lanţurile monooxigenazice de oxidare sunt lanţuri scurte de
transport al H+ şi ē. Enzimele necesită două S:
1. acceptă un atom de O2
 2. este donor de protoni de H la H2O
SH + O2 +NADPH + H+  S-OH + H2O + NADP+

Rol esenţial are cit P450 (activatorul O2). El cuprinde o FP (FAD) la


nivelul căreia H2 este disproporţionat în H+ şi ē.

O2 H2O
RH Cit.P450 ROH
NADPH+H+ NADP+
Rolul: plastic şi dezintoxicare.

În ficat – hidroxilarea medicamentelor,


steroizilor (inclusiv hormonilor),
neutralizarea toxinelor, după ce sunt
eliminate.
 În medulosupr. – sinteza noradrenalinei
şi adrenalinei.
 În corticosupr. – sinteza colesterolului
h.gluco- şi minaralocorticoizi.
Noţiune de radicali liberi. Oxidarea
peroxidică a a.g. nesaturat. Sistema de
protecţie.

 La reducerea incompletă a O2 se
formează forme reactogene şi agresive
ale O2 cum ar fi: superoxidanionul,
peroxid; hidroxil sau peroxidul de
hidrogen.
 ē
 O2  O2-   HO2·
 superoxid HO· - hidroxil
 anion
Aceşti produşi iniţiază OPL ce se petrece în lanţ cu
generarea de peroxizi a AG nesaturaţi.
 În condiţii fiziologice ORL şi OPL sunt implicate în
reînoirea membranelor biologice, degradarea
substraţilor fagocitare; biosinteza isocanoizilor.
 Amplificarea lor poate condiţiona moartea celulei
(lezarea membranelor).
 SAO  sistem de protecţie  AO (enzimatic,
neenzimatic)
 SOD  transformarea O2-  în H2O2
 2 O2- +2H+  O2- + H2O2
 Catalaza 2H2O2  2H2O + O2

Sistemul navete
Malat-Aspartat
(ficat, rinichi, inimă)
Spaţiul Matrix
intermembranar

Asp GT Asp
aKG aKG
AST AST
Glu Glu
OAA OAA
NADH NADH LR
MDH MDH
NAD+ NAD+
Mal MaT Mal
Sistemul navete
Glicerol-3-Fosfat
(muşchii schiletali, SN)

SIM Matrix

NAD+ G3P
FAD
G3PDH
FADH2
NADH DHAP Q CIII
Producere de Energie

Glucoza
Glicogen Glicoliza AG
Glicogenoliza
G6P
b-Oxidarea Corpi cetonici

Piruvat Acetil-CoA

Ciclul LR
AA Krebs
Ile, Val S-CoA

Producere de ATP
Oh my!
Now what?
Alcohol Metabolism
EtOH
Peroxisome Cytosol
H2O2 ER
O2 NAD+
CAT NADPH MEOS ADH
H2O P450 Pyrazole
Aminotriazole NADP+ NADH

Acetaldehyde
NAD+ Mitochondrion
AlDH
NADH Disulfiram Chlorpropamide
(antabuse) (diabetes)
Acetate

Extra-hepatic tissue
Pathway Perturbations
Glc
G6Pase GK
G6P
Cytosol
F6P
F16BPase PFK
F16BP Ala
Asp
PEPCK
OAA PEP ALT AST
NAD+ NAD+ PK
MDH LDH MDH
NADH Lactate Pyr Malate OAA
NADH NADH
PDH
PC NADH
Acetyl CoA
Malate NAD+
MDH OAA
NADH Cit
Malate ICit
Mitochondrion
Fum NAD+ IDH
NAD+ NADH
aKGDH
Suc aKG
S CoA
NADH
Review Questions
 How is ethanol detoxified (enzymes,
cofactors, products, location)?
 Which metabolic pathways are affected
by alcohol-derived NADH (enzymes,
metabolites)?
 How does the cell process NADH?