Sunteți pe pagina 1din 29

Cuprins:

 Sistemul Conturilor Naţionale şi


agregatele lui ;
 Principalii indicatori macroeconomici şi
corelaţiile lor;
 Metodele de evaluare ale PIB-ului;
 Indicatorii nominali şi reali. Indicii
preţurilor
Sistemul Conturilor Naţionale şi agregatele lui
 Sistemul Conturilor Naţionale (SCN) sau
Contabilitatea Naţională (CN) constituie principalul
sistem de evidenţă şi analiză macroeconomică utilizat
în statistica internaţională, al cărui obiect este de a
oferi o prezentare cantitativă, agregată, completă şi
coerentă a realităţii economice într-o perioadă de timp
sau la un moment dat.
În SCN, circuitul fluxurilor poate fi prezentat sub
forma:
 conturilor de activitate ale agenţilor
economici;
 conturilor sectoarelor economice;
 conturilor macroeconomice.
Reducerea sectorului legal sunt influenţate de un şir de
factori, inclusiv:
 instabilitatea politică;
 starea de criză a economiei;
 încălcarea dreptului de proprietate;
 fiscalitatea excesivă;
 imperfecţiunea sistemului de evidenţă a activităţii
micului business.
2.Principalii indicatori macroeconomici şi
corelaţiile lor
SCN cuprinde totalitatea indicatorilor
macroeconomici care măsoară
rezultatele activităţii economice din
întreaga economie naţională, fiind în
interdependenţă şi interacţiune
reciprocă.
Principalii indicatori macroeconomici, care reflectă starea şi proporţiile economiei naţionale, sunt:

 produsul intern brut, PIB;


 venitul naţional brut,VNB;
 produsul intern net, PIN;
 venitul naţional net, VNN / venitul naţional, VN;
 venitul personal, VP;
 venitul personal disponibil, VPD.
Produsul Intern Brut (PIB)
 exprimă valoarea monetară de piaţă a
bunurilor şi serviciilor finale produse
într-o perioadă de timp, de regulă un an,
de toţi agenţii economici rezidenţi
autohtoni şi străini care îşi desfăşoară
activitatea pe teritoriul ţării date.
 În determinarea PIB, se evaluează valoarea
bunurilor şi serviciilor finale, destinate
consumului (personal sau de producţie). În
acest indicator, nu se include valoarea
bunurilor intermediare, care sunt utilizate
în procesul de producţie: materii prime,
semifabricate, resurse energetice, servicii
(de transport, publicitate, comercializare
etc.), deoarece valoarea lor este inclusă în
valoarea bunurilor finale.
 În cadrul evaluării PIB-ului, se exclude dubla
înregistrare (double accounting) şi tranzacţiile
neproductive, de tipul: revânzărilor de bunuri,
plăţilor de transfer private şi publice;
tranzacţiilor financiare cu hârtii de valoare.
 Indicatorul PIB, utilizat pe larg în statistica
economică mondială, este imperfect, deoarece:
-nu reflectă priorităţile sociale (sănătatea naţiunii,
protecţia mediului ambiant);
-ignoră rezultatele sferei de autodeservire;
-include producţia cu destinaţie de apărare.
Venitul Naţional Brut (VNB)
 reprezintă veniturile primare obţinute de
rezidenţii ţării date din activitatea economică şi
din proprietate atât în interiorul ţării, cât şi în
exteriorul ei pe parcursul unui an.

 Între indicatorii VNB şi PIB, există următoarea


corelaţie:
VNB = PIB + soldul veniturilor din străinătate
Produsul Intern Net (PIN)
 reprezintă valoarea monetară a
bunurilor şi serviciilor finale produse
timp de un an, rămase după înlocuirea
capitalului fix uzat (A):
PIN = PIB – A,

unde: A – valoarea amortizării capitalului fix;


Venitul Naţional Net (VNN)
 iar în redacţia actuală a SCN, Venitul Naţional (VN)
reprezintă diferenţa dintre venitul naţional brut
(VNB) şi valoarea amortizării capitalului fix:

VNN = VNB – A.

Venitul naţional (VN) cuprinde veniturile


obţinute de proprietarii factorilor de producţie
(pământ, muncă, capital, antreprenoriat).
Venitul personal (VP)
 Un indicator generalizator al nivelului de consum al
populaţiei, respectiv, al calităţii vieţii populaţiei, este
venitul personal (VP), care reprezintă veniturile
menajelor obţinute din activitate, proprietate şi
plăţi de transfer pe parcursul unui an.
 Venitul personal se apreciază în baza venitului
naţional cu excluderea asigurărilor sociale,
impozitelor indirecte ,profiturilor nedistribuite ale
corporaţiilor, impozitelor pe profit ale firmelor şi
includerii transferurilor sociale (pensii, indemnizaţii).
Venitul personal disponibil (VPD)
 Este un indicator care caracterizează
bunăstarea populației. Se calculează
conform următoarei relații:

VPD = VP – impozite directe – taxe


Corelarea indicatorilor SCN:
produsul intern brut – amortizarea =
produsul intern net

venitul naţional brut – amortizarea =


venitul naţional net (în versiunea veche a
SCN – venitul naţional)

venitul naţional net / venitul naţional – asigurările sociale –


impozitele indirecte – profiturile nedistribuite ale corporaţiilor –
impozitele pe profit ale firmelor + transferurile sociale =
venitul personal
venitul personal – impozitele directe ale cetăţenilor, taxe =

venitul personal disponibil


3. Metodele de evaluare ale PIB-ului
Sub aspectul „ciclului de viaţă”, PIB-ul poate fi prezentat
ca totalitatea proceselor:
 de producţie, cu participarea diferiţilor agenţi
economici;
 de consum (personal sau investiţional);
 de repartiţie a veniturilor, obţinute în urma producţiei
PIB-ului.
Există 3 metode de evaluare a PIB-ului:
 Metoda de producţie sau metoda fluxului valorilor
adăugate, care se calculează prin însumarea valorilor
adăugate;
 Metoda utilizării finale sau metoda fluxului de
cheltuieli, care presupune însumarea tuturor
cheltuielilor;
 Metoda de repartiţie sau metoda fluxului de
venituri, care constă în agregarea veniturilor factorilor
de producţie.
Evaluarea PIB-ului prin metoda
producţiei (fluxului valorilor adăugate)
Valoarea
Încasarea Valoarea
Firma, consumului
totală, adăugată,
produsul ei intermediar,
u.m. u.m.
u.m.

Gospodărie fermieră, grâu 5 0 5

Moară, făină 8 5 3

Fabrica de panificaţie, pâine 17 8 9

Magazinul, pâine 25 17 8

Total 55 30 25
Determinarea PIB-ului prin
metoda fluxului de cheltuieli
Pornind de la cele patru grupe agregate de agenţi
economici, pot fi evidenţiate următoarele categorii
de cheltuieli:
 cheltuieli de consum ale menajelor (C);
 cheltuieli investiţionale private brute (Ib);
 achiziţii publice de bunuri şi servicii (G);
 cheltuieli legate de sectorul străinătate – exportul net
de bunuri şi servicii (Xn).
PIB-ul constituie totalitatea cheltuielilor tuturor
agenţilor macroeconomici şi poate fi exprimat prin
următoarea ecuaţie:
Y = C + I b + G + Xn .

 Egalitatea producţiei (PIB) şi a cheltuielilor totale


reprezintă identitatea fundamentală
macroeconomică, utilizată în SCN.
Evaluarea PIB-ului după metoda
fluxului de venituri
Pentru evaluarea PIB-ului, la stadiul repartiţiei, se
însumează toate veniturile primare, achitate din valoarea
adăugată a firmelor.
La veniturile primare se referă:
 remunerarea salariaţilor în sectorul privat (W) şi
asigurările sociale;
 impozitele indirecte (Ti) – taxa pe valoare
adăugată (TVA), accize, taxa vamală;
 profitul brut din activitatea de producţie (B).
Evaluarea PIB-ului prin metoda fluxului de venituri
poate fi exprimată prin formula:

Y = W + r + R + B + Ti + A – S ,
unde: W – salariul, r – venitul şi dobânda pe proprietate,
R – plăţile de rentă, B – profitul brut, A – amortizarea,
Ti – impozitele indirecte, S – subvenţiile.
4. Indicatorii nominali şi reali.
Indicii preţurilor
 PIB-ul nominal reflectă rezultatele activităţii
economice anuale în preţurile anului curent. Mărimea
PIB-ului nominal reflectă atât volumul producţiei, cât
şi nivelul preţurilor. Acest indicator, în măsura
dependenţei lui de nivelul inflaţiei, poate fi denumit
„umflat”, deoarece, la acelaşi volum de producţie, la
majorarea preţurilor, creşte şi PIB-ul nominal.
PIB-ul real reprezintă valoarea
bunurilor produse în anul curent,
evaluate în preţurile anului de referinţă.
Modificarea relativă a nivelului
preţurilor, pentru o perioadă
determinată, este caracterizată de
indicele preţurilor, ce se deosebeşte după
metoda de calcul.
Deflatorul PIB :

PIB nom.
Deflatorul PIB 
PIB real

sau

Yn
DY 
Yr
Indicele Paasche

Deflatorul PIB  I P 
 pq i
t t
i
100%
p q 0
i i
t

unde:
 i – varietatea bunurilor incluse în coşul de consum (de la 1 până la n);
 indică valoarea producţiei din perioada curentă în preţurile perioadei
curente;
 indică valoarea producţiei din perioada curentă în preţurile perioadei
de referinţă.
Indicele preţurilor de consum (IPC)
 Se determină pe baza unui ”coș de bunuri de consum.
IPC se calculează după formula Indicelui Laspeyres :

IPC  I L 
 t 0
pq
i i
100%
p q
0 0
i i

unde:
 exprimă cantitatea de bunuri economice din perioada t0;
 – preţurile medii ale fiecărei categorii de bunuri, respectiv,
din perioada curentă şi perioada de bază.
Indicele Fisher
 Deficienţele indicilor Laspeyers şi Paasche sunt
înlăturate prin utilizarea indicelui Fisher, care
reprezintă media lor geometrică:

IF  IL  IP