Sunteți pe pagina 1din 32

Cuprins:


Cererea.Factorii determinanţi, funcţia,
interpretarea grafică şi legea cererii;
Oferta: esenţa, determinante. Legea ofertei;
Echilibrul pieţei. Surplusul producătorului
şi consumatorului;
Influenţa statului asupra echilibrului
pieţei.
1.Cererea.Factorii determinanţi, funcţia,
interpretarea grafică şi legea cererii

 Cererea caracterizează dorinţa şi posibilitatea
cumpărătorilor de a procura bunuri existente pe piaţă.
 Volumul cererii exprimă cantitatea dintr-un bun, pe
care cumpărătorul este dispus şi poate să-l
achiziţioneze într-un anumit interval de timp şi la
diferite niveluri de preţ, în condiţii de concurenţă.
Formele cererii:

 Cerere individuală (vine din partea unui consumator
pentru un bun determinat, într-un anumit interval de
timp şi la diferite niveluri de preţuri existente);
 Cerere de piaţă (suma cantităţilor solicitate dintr-un
bun, la fiecare nivel de preţ, pe piaţa dată şi în
interval de timp respectiv), care este studiată în
cursul de microeconomie;
 Cerere totală sau agregată(suma cererii agenţilor
economici pentru toate bunurile şi serviciile finite,
propuse pe diferite pieţe de bunuri şi servicii ale
ţării).
Funcţia cererii:

Ecuaţia liniară a cererii:

Legea cererii

 Reducerea preţului unitar (ceteris paribus) al uni bun
determină creşterea cantităţii cerute din bunul
respectiv şi invers.
 Acţiunea legii cererii în mod obiectiv provoacă unele
efecte:
• Efectul de venit ;
• Efectul de substituţie;
• Efectul utilităţii marginale descrescînde.
Curba cererii:
Preţul Cantităţi

Puncte
P D
cerute pe
QD grafic a
5 2000 a 5
4 3000 b b
4
3 4000 c
c
2 5000 d 3
1 6000 e d
2
e
1

Q
2000 4000 6000

Figura 1: Curba cererii


În acelaşi timp există şi excepţii de la
legea cererii:

 Efectul (paradoxul) Giffen – cererea pentru bunurile de
primă necesitate şi inferioare relativ ieftine, la creşterea preţului, de
asemenea va creşte;

 Efectul Veblen – mărfurile de lux sunt procurate la preţuri mai


înalte;
 Efectul de snob – „snobii” procurînd bunuri se conduc de dorinţa
de a se evidenţia, deseori în această goană se ignorează factorul preţ.
Factorii non-preţ ai modificării
cererii sunt:

 Modificarea veniturilor populaţiei;
 Numărul şi structura cumpărătorilor;
 Anticipările consumatorilor privind evoluţia
preţurilor şi veniturilor;
 Gusturile şi preferinţele consumatorilor;
 Modificările preţurilor altor bunuri (cazul bunurilor
substituibile şi complementare);
 Structura ofertei de mărfuri;
 Ponderea inputurilor naturale în venitul populaţiei.
Modificarea factorilor non-preţ, considerînd că preţul
ceteris-paribus, va determina modificarea funcţiei
cererii:

creşterea
cererii

D1

scăderea cererii
D0

D2

Q
Modificarea factorilor cererii şi reflectarea
prin curba cererii

Factorii cererii şi modificarea lor


 Reflectarea prin curba cererii

Preţul bunului dat: Deplasarea de-a lungul curbei cererii:


creşterea (P↑) în sus
scăderea (P↓) în jos
Veniturile consumatorilor: Deplasarea curbei cererii:
majorare (I↑) la dreapta „→”
diminuare (I↓) la stânga „←”
Numărul cumpărătorilor: Deplasarea curbei cererii:
creşte (N↑) la dreapta „→”
scade (N↓) la stânga „←”
Preţurile pentru bunurile complementare: Deplasarea curbei cererii:
cresc (P↑)  
scad (P↓) la stânga „←”
la dreapta „→”

Preţurile pentru bunurile substituibile: Deplasarea curbei cererii:


cresc (P↑) la dreapta „→”
scad (P↓) la stânga „←”
Oferta: esenţa,
determinante. Legea ofertei

 Oferta caracterizează dorinţa şi posibilitatea
vânzătorilor de a propune pe piaţă anumite
bunuri.
 Volumul ofertei reprezintă cantitatea dintr-un
anumit bun sau serviciu pe care producătorii
doresc şi sunt în stare să le cedeze pe piaţă, la
nivelul preţului existent, într-o perioadă
determinată de timp.
Formele ofertei:

 Ofertă individuală, producţia de bunuri la nivelul
unui subiect economic;
 Oferta de piaţă, suma ofertelor individuale la nivelul
unei ramuri;
 Oferta totală sau agregată , la nivelul economiei
naţionale reprezintă cantitatea totală de bunuri şi
servicii disponibilă pentru vânzare la un nivel dat al
preţurilor generale din economie şi într-o anumită
perioadă de timp.
Funcţia ofertei:

Legea ofertei:

P
S

Q
Ecuaţia liniară a ofertei:

Factorii non-preţ:

 Tehnologia producţiei;
 Preţurile resurselor şi costurilor de producţie ale
firmei;
 Nivelul taxelor şi subsidiilor de stat;
 Numărul producătorilor;
 Calamităţile naturale şi sociale;
 Previziunile producătorilor.
Modificarea factorilor non-preţ duce la
modificarea funcţiei ofertei:

P S2 S0 S1

diminuarea
ofertei
creşterea
ofertei

Q
Echilibrul pieţei. Surplusul
producătorului şi consumatorului

 Echilibrul de piaţă reprezintă acea stare a pieţei cînd
preţul şi cantitatea generează un raport de egalitate
între forţele ofertei şi cererii.
P D S

E
Pe

Qe Q

Figura 4: Interacţiunea cererii şi ofertei



 Pentru orice preţ, ce devansează preţul de echilibru,
oferta depăşeşte cererea şi apare surplusul de bunuri:
P D S
exces
de ofertă

P1

E
Pe
(PD=PS)

Q
Qe (QD= QS)

Figura 5: Formarea excesului de bunuri



 Şi, invers, pentru orice preţ de piaţă mai mic decît cel de
echilibru, cererea va depăşi oferta şi se va forma
deficit(penurie) de bunuri:
P
D S

Pe

P2 E

penurie

exces
de cerere

Q
Qe

Figura 6: Formarea deficitului de bunuri


Echilibrul în abordarea lui
L.Walras

 Se bazează pe oscilaţia preţului de piaţă real în direcţia preţului de
echilibru, fiind caracteristic proceselor de piaţă pe perioada scurtă :

Figura 7 : Echilibrul după L. Walras


Echilibrul în abordarea lui
A.Marshall:

 Dezechilibrul este înlăturat prin modificarea volumului real al
ofertei faţă de cel de echilibru, acest echilibrueste caracteristic
proceselor pieţei pe perioada lungă de timp.

P D S

P2

Pe

P1 E

QS Qe QD Q
1. Dacă se are în vedere modificarea cererii (D),
oferta (S) fiind constantă, atunci:

P D1 P
S0
D0
D0 S0
E1
P1
D2
+
E0
P0 P0 E0

– E2
P2
+

Q0 Q1 Q Q2 Q0 Q

(a) (b)

Figura 8 : Raportul cerere – preţ


2. Dacă se ia în consideraţie modificarea ofertei
(S), cererea (D) fiind constantă, atunci:

Figura 9: Raportul oferta-preţ


Surplusul producătorului şi
consumatorului:
 Surplusul

producătorului reprezintă diferenţa dintre
încasările de la comercializarea bunurilor la preţul pieţei
şi cheltuielile de producţie.
 Surplusul consumatorului constituie diferenţa dintre
suma, pe care consumatorii sunt gata să o achite pentru
marfa dată şi suma pe care o achită în realitate.
P
S
A

E
PE

D
B
QE Q

Figura 10: Surplusul consumatorului şi producătorului


Influenţa statului asupra
echilibrului pieţei

 Nivelul „maximal” al preţului se determină la un
nivel inferior preţului de echilibru: este un preţ social
redus, care e fixat pentru susţinerea intereselor
consumatorilor vulnerabili:

Figura 11 : Fixarea preţului maximal de către stat



 Nivelul „minimal” al preţului este un preţ ce depăşeşte
preţul de echilibru şi se stabileşte de către guvernele unor
tări pentru stimularea producătorilor agricoli.
P D exces S
de ofertă

Pmin

Pe

QD Qe QS
Q

Figura 12: Fixarea preţului minimal („prag”) de către stat


Influenţa impozitului (plătit de vânzător)
asupra echilibrului pieţei

Exemplu de problemă:

 Cererea dintr-un bun este descrisă prin funcția
Qd = 60-2P, iar oferta Qs=-30+4P. De determinat
Pe-? Qe-? De calculat parametri cantitativi, dacă
plafonul prețului = 10 u.m.
1) Qd = Qs
60-2P = -30+4P P= 15
2) Qd = 60-2*15 =30, Qs =-30+4*15=30
3)Qd =60-2P =60-2*10=40 un.
Qs =-30+4P = -30+4*10 =10 un.
Reprezentarea grafică: