“AFECŢIUNILE INFLAMATORII DE

ETIOLOGIE SPECIFICĂ A
ORGANELOR GENITALE FEMININE.
MALADIILE SEXUAL
TRANSMISIBILE (MST)”

Asistent universitar
V. Mamaliga
 MST pot fi distribuite în 3 grupuri:
1. Maladiile venerice clasice
- Sifilisul
- Gonorea
- Şancroidul
- Limfogranulomatoza veneriană
- Granulomul inghinal
2. Maladiile sexual transmisibile cu localizare
predilictă în organele genitale:
– Infecţia chlamidiană
– Tricomoniaza
– Candidozele vaginale
– Micoplasmele urogenitale
– Herpesul genital
– Infecţia genitală cu papilomovirus (HPV)
3. Maladiile sexual transmisibile cu
afectarea predilectă a altor organe:
– Sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA)
– Tuberculoza organelor genitale
– Hepatitele virale
 DEFINIŢIE: Sifilisul este o maladie
infecţioasă locală şi generalizată, provocată
de „Treponema pallidum” cu mecanismul de
contaminare preponderent sexual. Sistemică
din debut, ea poate să afecteze toate
structurile organismului, remarcându-se prin
manifestări clinice diverse şi printr-o clinică
latentă prolongată, simulând multe maladii.
*** De menţionat o incidenţă sporită a maladiei în cauză. Astfel
morbiditatea a crescut în ultimii 10 ani de 8 ori în Portugalia, de 5 ori în
Polonia, România, în Franţa s-a dublat, iar în Moldova a crescut de 13 ori.
 ETIOLOGIA SIFILISULUI:
Agentul patogen al sifilisului este Treponema
palladium. Prezintă interes 4 specii patogene
antropofile.
Caracteristici a agentului patogen: Sensibilitate
sporită la temperaturi înalte de peste 500C, rezistenţa scăzută
în condiţiile mediului ambiant. Este distrusă rapid sub
acţiunea substanţelor dezinfectante, a săpunului cu conţinut
de hexaclorofen, şi a alcoolului etilic.
Se transmite prin mucoasă sau prin leziunile micro
sau macroscopice ale ţesuturilor cutanate.
Perioada de incubaţie în medie 21 zile
 CLASIFICAREA
I. Sifilisul recent
– Recizare Sifilisul primar
– Sifilisul secundar
– Sifilisul latent precoce
– Sifilisul precoce fără

II. Sifilisul tardiv

– Sifilisul visceral
– Neurosifilisul
– Sifilisul latent tardiv
– Sifilisul tardiv fără precizare
III. Sifilisul congenital
– Sifilisul congenital precoce cu manifestare clinică
– Sifilisul congenital precoce latent
– Sifilisul congenital precoce fără precizare
– Sifilisul congenital tardiv
– Sifilisul congenital latent
 MANIFESTĂRI CLINICE:

Sifilisul primar
După aproximativ 3 săptămâni după
evaluarea procesului (21 zile perioada de
incubaţie) apare şancrul sifilitic dur ce
reprezintă: o ulceraţie unică, rotundă, cu
contur clar limitat cu diametrul 5-20 mm,
culoare roză.
 Localizarea extragenitală (7-10%) buze,
limbă, amigdale, rect, coapsă, areola mamelonului etc.
Starea generală de obicei nu se alterează.
 Sifilisul secundar
Apariţie la 3-6 săpt. după depistarea
primară a şancrului primar.

CLINIC: erupţii generalizate cutanate: rozeola;

papule descuamatoase fără prurit, indolore;
„Colierul venerei” – constituit din elemente
acromice în zonele hiperpigmentate (piept, gât)
extrem de contagioase.

Sifilisul tardiv
În practică accidentele tardive se întâlnesc foarte rar
actualmente.
Sifilisul tardiv este grav pentru individ prin leziunile
viscerale şi nervoase.
 CLINICA
1. Sifilide tuberculoase (nodulore, dure, rotunde,
roşietice cu evoluţie în cicatricii) cu localizare pe faţă
(nas, frunte, sprincene, cap, membre).
2. Erupţiile progresează până în stadiul de vomă – în
cavitatea bucală, pe limbă, bolta palatină, amigdale.
3. Manifestări terţiare viscerale la nivel de diverse
organe, mai frecvent în sistemul nervos.
4. Manifestări cardiovasculare (aortită şi arterită
sifilitică)
5. Manifestări nervoase (până la paralizia generală)
6. Manifestări oculare (cheratită sifilitică)
7. Manifestări osteo-mio-articulare
 Sifilisul latent
La acest tip se repetă cazurile asimptomatice
cu anticedente specifice sigure, cu reacţii
serologice pozitive.

Se consideră recent (în primele 12 luni de

infectare), tardiv după 12 luni de la
contaminare. Datorită lipsei afirmaţiei clinice,
reprezintă un pericol deosebit epidemiologic.
 Sifilisul în timpul sarcinii
S-a dovedit, că la mama contaminată în termenii
precoci fătul este aproape întotdeauna infectat în
uter. Sifilisul traversează bariera feto-placentară
lejer.
O infectare maternă în ultimele 2 luni de sarcină
este posibil ca nou-născutul să nu prezinte nici un
semn clinic, ori serologic de sifilis, deşi este
desigur infectat.
Aceşti copii, în aparenţă sănătoşi, pot face
sifilis congenital tardiv.
 TRATAMENTUL SIFILISULUI:
Se va aplica în funcţie de forma şi stadiul maladiei. Până în prezent principalul
medicament rămâne penicillina şi derivatele ei, în special preparatele retard.

I. Sifilisul primar, secundar, latent precoce

• Penicillina- retard (retarpen, extencillin) 2,4 mln. unităţi i/m o singură
doză.
• În caz de alergie la penicillină:
• Doxyciclină 100mg de 2 ori pe zi - timp de 2 săptămâni ori
• Eritromicină 500mg per os 4 ori pe zi timp de 14 zile

II. Sifilisul latent tardiv, sifilisul tardiv visceral (cu excepţia neurosifilisului)
• retarpen, extencillin 7,2 milioane unităţi se administrează în 3 prize câte
2,4 mln cu interval de o săptămână.
• în caz de alergie analogic ca la sifilisul primar

III. Neurosifilisul
• 12-14 mln de unităţi de penicillină pe zi timp de 10-14 zile
 TRATAMENTUL
NESPECIFIC INCLUDE:

• Piretoterapia: pirogenal; prodigiozan

• Imunoterapia: decaris; metiluracil;
nucleinat de sodiu
• Stimulatorii biogeni: extract de aloe;
corp vitreus, splenin
• Vitaminoterapia: vitaminele grupei
„B”, acid ascorbinic; acid nicotinic.
 Maladia menţionată persistă în cuplu
afectând atât bărbaţii cât şi femeile.
 Transmiterea gonoreei are loc aproape exclusiv pe
cale sexuală. Femeia posedă un risc sporit de
contaminare – graţie particularităţilor anatomo -
fiziologice a aparatului genito-urinar.

 La prezenţa unui singur raport sexual cu partener

contaminat; bărbaţii se molipsesc în 20 - 25% din
cazuri, femeile 50 - 90%.
Conform ultimei clasificări statistice
internaţionale infecţia gonoreică în:

Gonoreea tractului urogenital inferior fără

complicaţii;
Gonoreea tractului urogenital inferior
complicată;
Gonoreea tractului urogenital superior şi a
organelor bazinului mic;
Gonoreea altor organe.
Conform derulării tabloului clinic
deosebim:
I. Gonoreea proaspătă (>2 luni de la contaminare)
– Acută
– Torpidă
– Subacută
II. Gonoreea cronică (< 2 luni de la contaminare)

Este necesar aprecierea diagnosticului topic

precis (uretrită, vaginită, bartolinită, endocervicită,
endometrită, salpincită, pelvioperitonită, peritonită.)
 URETRITA GONOCOCICĂ

Colonizarea uretrei e prezentă în 70-90%

din lotul morbid specific.
Tabloul clinic se va manifesta prin:
prurită, eliminări purulente ce pot fi apreciate
după masajul canalului uretral, dureri în timpul
micţiunii şi polakiurie.
În proces sunt angajate glandele şi
lacunele uretrale.
 VAGINITA

Apare rar, secundar, se afirmă prin

alterarea integrităţii epiteliului vaginal mai
frecvent în stările fiziologice cu diminuarea
statutului imun cum ar fi: pubertatea,
gestaţia, menopauza.

Acuze: eliminări, prurită.

 BARTOLINITA GONOCOCICĂ

Tumefierea regiunii periglandulare,

hiperemia ductului exterior, eliminarea
secretului la comprimarea glandei
inflamate.
Frecvent obturarea ductului exterior
palpator un chist mobil, dolor cu secret
patologic (abces fals al glandelor Bartholin).
Se constată o alterare uşoară a stării
generale, subfebrilitate.
ENDOCERVICITA GONOCOCICĂ

Cea mai răspândită formă a infecţiei

gonococice primare. Se manifestă prin
apariţia ectopiei şi a exudatului muco-
purulent.
Infecţia vaginală constată: edem,
hiperimie, eroziune (pseudoeroziune) a
colului uterin.
 ENDOMETRITA
Este favorizată de menstruaţie, raclajuri
d/ce, avorturi, naşterea etc. Clinica se
instaurează mai promt decât variantele
anterior menţionate.
– Dureri în hipogastriu, devieri de ciclu,
cefalee, slăbiciune, febră 370 - 380 C.
T.V. denotă un uter uşor mărit, dolor la
palpare – inevitabil infecţia avansează
afectând trompele uterine.
 SALPINGITA GONOCOCICĂ
Mai frecvent bilaterală, debut acut –
dureri puternice, febră, starea generală este
alterată.
Primordial se afectează numai tunica
mucoasă a trompelor, care în ulterior se
edemaţiază cu obturarea trompei uterine şi
acumularea exudatului sero-purulent
(formarea piosalpinxului).
Procesul acut durează 10-14 zile, însoţit
de dureri acute, VSH sporită, leucocitoză.
PELVIOPERITONITA GONOCOCICĂ

Prevede inflamarea peritoneului parietal

şi visceral în limitele cavităţii bazinului mic.
Clinică:
Dureri acute în hipogastru, senzaţii de greaţă, vomă,
simptomul „Sceotchin-Blumberg” pozitiv, febră (390 -
400C), ţipătul de sac Douglas.
Diagnosticul pelvioperitonitei gonococice şi a
altor forme de gonoree - depistarea prin metode de
confirmare de laborator (bacterioscopie, bacteriologie).
 Un rol important în diagnosticul şi tratamentul
gonoreei au metodele de provocare
• Alimentară (alimente
picante, condimentate,
alcoolul)
• Fiziologica
• Imunobiologică -
utilizarea gonovaccinei-
500mln i/m corpi
microbieni, pirogenal 25-
50-75-100-75-50-25, doze
minimale, prodighiozan –
15mcg
• Chimică – nitrat de argint
2-5%, lugol 1% (cervix,
uretră, rect)
• Termică – diatermia zilnic
30-50 min, inductotermia
15-20 min, 3 zile frotiu –
peste 1oră
 TRATAMENTUL – este orientat:
Anihilarea agentului patogen
Majorarea reactivităţii imunobiologice a
macroorganismului
Înlăturarea alteraţiilor de focar provocate de procesul
inflamator

PRINCIPII DE TRATAMENT:
General – antibioticoterapia
Local
Imunobiologic
Fizioterapeutic
 Tratamentul va fi efectuat în
funcţie de stadiu:
 Stadiul acut debutează cu antibioticoterapia
• Penicillină 3mln 600mii UA – forma acută
• Penicillină 6 mln forma cronică la o cură de tratament
• Dispun de efect terapeutic: Ampicillina 7gr-10gr; Levomicetina;
Sulfanilamidele, Tetraciclinele, Retarpen etc.
• Tratamentul obligator combinat – local.
• Băiţe cu soluţii Protargol 3% N16, instilaţii in uretră – Protargol 1%,
microclizme N8; Colargol 1-3%; Nitrat de argint 0,5%
 Stadiul cronic – debutează cu utilizarea a
două metode de provocare
Obligatoriu în componenţă - metoda imunostimulatorie:
• Specifică - 200 mln de corpi microbieni cu interval de 2 zile, majorăm
doza cu 200 mln – 1 mld
• Nespecifică – pirogenal 25 doze minimale – până la 100 dm - Diatermia
în regiunea hipogastrală
 SCOPUL – inducerea procesului cronic în
proces acut. Criterii de realizare a scopului: febră 380
– 390C, eliminări specifice – tablou clinic tipic –
moment de aplicare a antibioticoterapiei anterior
menţionate (metodă utilizată cu scop diagnostic).

CRITERII DE EFICACITATE: 7 zile după

tratament utilizarea combinată a metodelor de
provocare cu colectarea consecutivă a frotiurilor – 3
zile. Următoarele 3 luni la a doua zi de menstruaţie –
frotiu de verificare – omitere de la evidenţă.
 Agent patogen - Tricomoniada
vaginalis (flagel). Perioada de incubaţie 3-7 zile.
Preponderent transmitere pe calea sexuală. Acest
agent patogen colonizează în exclusivitate tractul
urogenital uman. În mediul extern - rezistenţă
scăzută, sunt distruşi la temperatura 450 – 500C.
Rezistenţi la temperaturi scăzute.
Afirmaţii frecvente – colpite, mai rar
uretrite, cervicite, proctite. Imunitatea congenitală
şi dobândită lipseşte.
 Distingem următoarele forme
clinice:
 Tricomoniaza recentă (proaspătă) > 2luni de la
contaminare
a) acută; b) subacută; c) torpidă
 Tricomoniaza cronică < 2luni

Colpita acută trichomoniadică – eliminări gălbui

– surii, sero-purulente spumoase. Mucoasa vaginală
edemată, hiperemiată, uşor lizabilă – ulceraţii.

Colpita cronică - clinica numai în perioada acutizării

procesului. Se asociază frecvent cu candiloamele
acuminate, gonoreea, candidoze,
Diagnosticul – bacterioscopie, bacteriologie.
Tratament – bazat pe următoarele principii:
- acţiunea orientată spre focarele de amplasare a
agentului patogen;
- terapia maladiilor concomitente;
- tratament obligatoriu în cuplu.

Metronidazol 5gr - la o cură; Trihopol 12 gr; Fazejin (tinidazol) 2 mii

mg.
Tratament local – irigări cu sol. Furacilini 1 la 5 mii; Nitrat
de argint 0,5%; Protargol 2% , Trihopol, Cotrimazol, Clion D,
Djinomet.

Criteriile de eficacitate a tratamentului şi omiterea de la

evidenţă analogice cu ale gonoreei .
 Maladie sexual transmisibilă, provocată de ciuperca de tip
Candida.
Candidele sunt aerobe ataşate de flora condiţionat patogenă, des fiind
considerate ca saprofite.
Destingem 3 tipuri de candidoze:
- Primară
- Antibioticodependentă
- Determinat de stări imunodeficitare (diabet, endocrinopatii,
graviditate şi utilizarea îndelungată a contraceptivelor hormonale.
Candidoza genitală se caracterizează prin alteraţia mucoasei
vaginale, porţiunii vaginale a colului uterin, vulvei.
Clinica: eliminări semilichide cu incluziuni cazeoase
brânzoase, miros neplăcut acid. Prurită de diversă
intensitate.
Diagnostic: bacterioscopia, bacteriologia, metoda
serologică, proba alergică cutanată, histologia.
Tratament: complex cu utilizarea preparatelor
antimicotice peroral şi local.
Preparate antimicotice: Nistatin, Levorin,
Flucoral, Fluconazol, Micosist – 14 zile.
Local – irigaţii cu sodiu de natriu 2%
permanganat de caliu 1:5 mii cu aplicarea ulterioară
a supozitoriilor Polijinax, Ginotravagin, Chetocanazol
14 zile.
 Infecţia generală cu Chlamidia trachomatis este
cea mai frecventă afecţiune genitală cu transmitere sexuală
la femeie.
Chlamidia trachomatis este o bacterie gram
negativă cu un ciclu unical de dezvoltare, ce include 2 forme
diverse de coexistenţă a microorganismelor: corpusculi
elementari adaptaţi la existenţa extracelulară şi corpusculii
iniţiali – existenţă extracelulară cu capacitatea de
reproducere.
Frecvenţa Chlamidiozei atinge 50% din lotul de femei cu
afecţiuni genitale inflamatorii, este depistată la 40% de
femei bolnave de trichomoniază şi gonoree.
Se transmite pe cale sexuală, este posibilă infectarea
nou-născuţilor în timpul travaliului (conjunctivită).
 Clinic – perioada de incubaţie 20-30 zile, durată
îndelungată, clinică ştearsă, tendinţă spre recidive.

– Chlamidioza afectează diverse sectoare ale

aparatului urogenital cu apariţia: endocervicita,
uretrita, colpita, bartolinita, salpingita.
– Complicaţiile tardive: sterilitate, avorturi spontane,
moartea antenatală a fătului.
Diagnostic – microscopia raclajului din canalul
cervical, metoda imunofermentativă şi
imunoflourescentă, laparascopia diagnostică.
 TRATAMENT
1. Utilizarea preparatelor de tetraciclină, macrolizii, rifampicină, ofloxacină,
sumamed, macropen, eritromicină. Durata tratamentului 10-14 zile.
2. Luând în consideraţie asocierea frecventă cu micozele şi trichomoniadele –
- nistatină 500 mii x 2ori N10;
- metronidazol 400mg x 2ori N10
3. Imunostimularea nespecifică:
- Pirogenal 50 doze minimale – 1 zi – 150 doze
- metiluracil 0,5 x 3ori N10
- decaris 0,15 N3 4 cicluri
- plazmol 1,0 i/m N10
4. Fizioproceduri – fonoforeză, diatermia, raze ultrafiolete.
5. Tratament local – prelucrarea colului uterin cu nitrat de argint de 0,5 %,
unguente de tetraciclină.
6. Vitaminoterapia – B1, C, P.

Verificarea eficienţei tratamentului:

Peste 10 – 14 zile după finalizarea tratamentului - investigaţii de laborator, în
ulterior 3 luni consecutiv – în prezenţa rezultatelor negative omitere de la
evidenţă.

REMARCĂ (anticorpi pe parcursul întregii vieţi).

 MICOPLASMA- UREOPLASMA
Din multitudinea de agenţi patogeni de genul respectiv
(micoplasma - 75 tipuri, ureoplasma - 10 serotipuri)
responsabili de afectarea organelor genitale – Micoplasma
hominis, organelor urologice – Ureaplasma ureoliticum.
Micoplasma deseori este depistată la femei practic
sănătoase cu afirmaţia patogenică a microorganismului la
diminuarea rezistenţei imunologice. Microorganismele se
ataşează de mucoasa organelor genitale producând endo- şi
exotoxine. Poate decurge în forma acută şi cronică, nu
dispune de afirmaţii clinice specifice. Provoacă colpita,
cervicita, uretrita. Frecvent este asociată cu gonorea,
trichomoniada şi alte microorganisme preponderant
anaerobe.
Tratament – analogic chlamidiozei, cu o durată
de tratament mai scurtă 7-10 zile.
 INFECŢIILE VIROTICE

HERPESUL GENITAL
Agentul patogen – Virusul herpes (2 tipuri V-1 labialis; V2
– genitalis)
Perioada de incubaţie 3-7 zile. Deosebim: - forma acută; –
cronică recidivantă; - atipică. Virusul ca regulă
afectează canalul cervical, vaginul, vulva, uretra.
Sectoarele afectate de virus sunt invadate de vezicule
multiple, care la dezintegrare provoacă o prurită
insuportabilă.
Deosebim 3 stadii de gravitate a procesului în dependenţă
de numărul recidivelor înregistrate:
- Stadiul leger 1-3 ori pe an
- mediu 5-6 ori
- grav - lunar
În dependenţă de localizare:
– afectarea organelor genitale externe
– vagin, col uterin, uretra
– uter, anexe, vezica

Tratamentul:
- preparate antivirale: heleptin, alpirazin, aciclovir, valtrex,
viferon, chipferon.
- preparate antihistaminice
- vitaminoterapia B1, B6, C
- terapia imunostimulatorie - levomizol 150 mg/zi x 3zile
(peste 7 zile se repetă), imunofan (immunoglobulin)
- tratament local – unguent helepin-peste o zi 30 zile; tebrofen;
- în perioada de remisie vaccinul herpetic 0,3 ml odată la
3 zile N5 peste 2 săptămâni 0,3 ml; odată la 7 zile N5 – peste
6 luni cura se repetă, total 4-6 cure.
 PAPILOMOVIRUSUL
(candiloamele acuminate)
Agentul patogen Humanis papilomovirus.
Pot invada labile mari şi mici, perineul, mai rar
vaginul. Deosebim forme solitare sau de colonie
necesită diferenciere de candiloamele sifilitice.
Tratament – conservative - unguent de interferon
50%; sol. Podofilină 30%.
În caz de ineficienţă – criodistrucţia,
diatermocoagularea, lazerochirurgia, înlăturarea
chirurgicală (bisturiu).
 Maladie sexual transmisibilă cu afectare
poliorganică, cu evoluţie - uşoară, - gravă, -
asimptomatică.
Citomegalovirusul penetrează lejer bariera
fetoplacentară provocând alteraţii deosebit de grave
în gestaţie – moarte antenatală a fătului, malformaţii
congenitale grave incompatibile cu viaţa. La invazia
organismului cu Citomegalovirusul se constată o
persistenţă de lungă durată (pe durata întregii vieţi).
Se elimină cu saliva, urina, sperma, a fost depistat
intraleucocitar.
Se manifestă prin dezvoltarea cervicitei,
eroziunilor de col, mai rar a colpitelor, vulvitelor.
Diagnosticul – se confirmă exclusiv prin metode
de laborator odată cu depistarea celulelor
citomegalice în produsul raclat a canalului
cervical, sedimentul urinei, salivă. Microscopie,
reacţii serologice.
Tratamentul – radical nu exsistă. Un efect
benefic de ameliorare a situaţiei va fi obţinut la
administrarea: - interferonul leucocitar (ung)
injectabil -3ml zilnic 14 zile în canalul cervical.
Preparate antivirotice – viferon, chipferon etc.
 Ca regulă organele tractului genital sunt afectate
secundar – diseminare hematogenă. Incidenţă 2,5-12,6%
din procesele cu etiologie specifică. În proces mai frecvent
sunt implicate trompele uterine 82-100 % (bilateral),
corpul uterin 24-56%, ovare 5,8-13,4%, vagin 0,87%.
Tuberculoza trompelor uterine dispune de
următoarele forme morfologice
– infiltrative;
– cazeoase;
- cicatricial aderenţiale.
Trompele uterine afectate mărite în dimensiuni cu
conţinut cazeos sau purulent (piosalpinx). Microscopic –
mucoasa tubară îngroşată cu proeminenţe miliare. Stadiile
avansate de tuberculoză tubară duc la apariţia unui
process aderenţiat şi instaurarea impermiabilităţii
trompelor uterine.
 Tuberculoza de corp uterin – distingem 3 forme:
1. forma productivă cu afectarea sectorială a
endometriului
2. forma miliară - endometriului în totalitate
3. forma cazeoasă - invazia miometriului.

Odată cu afectarea stratului bazal cu durată îndelungată a

procesului se vor dezvolta aşa numitele sinehii, în stadii
avansate este posibilă obliterarea completă a uterului –
amenoreea.
Frecvent unicele acuze sunt sterilitatea, dereglări de ciclu
menstrual, până la amenoree.
 DIAGNOSTIC:

anamneză riguroasă specifică (amenoree primară

în asociere cu salpingooforită bilaterală;
la tactul vaginal –mărirea în volum şi mobilitate
limitată a anexelor;
probele tuberculinice ( proba Koh);
bacteriologia sângelui menstrual;
raclaj diagnostic a cavităţii uterine -2 zile în ajun
de menstruaţie;
histerosalpingografia, laparoscopia (sinehii,
deformarea cavităţii).
 TRATAMENT:

- În incinta staţionarilor specializate

- Regim igienodietic
- Preparate chimioterapeutice
- Tratament simptomatic
- Tratament chirurgical
- Tratament balneosanatorial

Terapia antibacterială se efectuiază în 2 etape:

I. Tubazid 0,6-0,9 gr, Ftivazid 1-2 gr, Streptomicină 1-2 gr în 24 ore.
Tratamentul durează 12-24 luni, se justifică administrarea a 2
preparate nominalizate.
II. Terapia antibacteriană provizorie 2 ori în săptămână, sezonier
primăvara –toamna (un preparat din faza 1 +
Tibon )
 INDICAŢII PENTRU TRATAMENT
CHIRURGICAL:

1. Forma cazeoasă a anexelor cu dezvoltarea

piosalpinxului
2. Tumoră anexială (abces anexial incapsulat)
3. Dezvoltarea fistulelor
4. ineficienţa tratamentului conservative
5. Dereglarea funcţiei organelor bazinului mic
6. Asocierea tuberculozei genitale cu alte tipuri de
maladii ce necesită intervenţie chirurgicală
 Maladie sexual transmisibilă virală
specifică determinată de virusul limfotrop
din familia “retroveridae”. Mecanismul
patogenetic este axat pe afectarea
sistemului imun uman. Impactul negative
este complex şi ireversibil. Agentul
patogen are capacitatea de a multiplica
şi distruge celulele sistemului imun (T4
limfocite), responsabile de majoritatea
reacţiilor de răspuns imun. În rezultat se
instaurează o stare imunodeficitară
favorabilă pentru dezvoltarea diverselor
infecţii.
SIDA dispune de o perioadă de incubaţie de la 3 -5 ani
la 10-15 ani. Pe parcursul acestei perioade în lipsa
semnelor clinice, contingentul respectiv este clasat ca
purtători, prezentând un pericol de răspândire a
maladiei. La un bolnav de SIDA revin 100-300 de
purtători, şi doar la 1/3 boala s-a manifestat clinic în
primii 5 ani. Căile de contaminare fiind evident
contactul sexsual neprotejat, hemotransfuzii,
transplant de organe, transplacentar, naşterea,
alimentarea la sân. În grupul de risc sunt clasaţi
homosexualii, persoanele afectate de narcomanie.
Diversitatea simptoamelor clinice va depinde de
unii factori: gen, vârstă, statut genetic, apartenenţa
de grup de risc, condiţii sociale, regiune geografică.
Mai frecvent maladia se va exprima prin apariţia
tumorilor maligne (sarcoma Capoşi, limfomă
cerebrală sau de creer, cancer genital, bucal), ca
un rezultat final a imunodeficienţei. La fel o
manifestare secundară a SIDA – pneumonia
pneumocistică, gastroenterite cu diare
istovitoare (90%).

Urmează candidozele generalizate, activarea

infecţiilor virale – citomegalovirus, herpes,
hepatitele virale şi a tuberculozei.
 Pentru diagnosticarea acestor
maladii grave este necesară o
vigilenţă sporită în cazul
următoarelor semne clinice
neclare:

a) scăderea masei corporale cu

10% şi mai mult
b) diarea cronică cu durata mai
mult de o lună
c) febră cu durata mai mult de o
lună
PROFILAXIA:
Siguranţa poate fi absolută
numai în cazul abţinerii totale de
la sex. O siguranţă relativă poate
interveni în urma utilizării
metodelor de contracepţie de
barieră (prezervativ,spermicide).

Respectarea cu stricteţe a
septicii şi antisepticii, metodelor
de sterilizare a instrumentariului
şi materialului utilizat, testarea
remediilor transfuzionale şi
evitarea lor în măsura
posibilităţilor.