Statistica socio-economica

Prelegeri
Dr.conf.univ.int.
Oleg FRUNZE
 Scurt istoric
• Noţiunea de STATISTICĂ se trage din sec. XVIII,
însă ca metodă a fost cunoscută mai devreme.
În lumea antică se organiza evidenţa
populaţiei, a terenurilor şi altor bunuri.
• Recensăminte în Egipt (2778-2160 i.H.) cu
intervale de doi ani, în China dinastia Yu (2300
i.H.) se număra populaţia, animalele, suprafaţa
terenurilor, numărul navelor etc.
 Tullius si Traian

• În Grecia Antică sec. 6 i.H. pe timpul lui Servius

Tullius fiecare cetăţean declara numele, vârsta,
membrii familiei, numărul sclavilor, bunurile
din gospodărie.
• Împăratul Traian (Marcus Ulpius Nerva
Traianus) după cucerirea Daciei în anul 106 a
ordonat efectuarea recensământului pe
teritoriile cucerite.
 Stiinta statistica
• Statistica face parte din categoria ştiinţelor
care studiază fenomenele de masă, într-o
viziune sistemică şi sistematică, de la cea
mai mică unitate (ex., unităţile sociale, de
învăţământ, cultură, sănătate etc.), până la
cel mai înalt nivel în relaţiile statistice
internaţionale şi, ţine seama de dinamismul
structurilor existente şi de factorii care
acţionează variabil în timp şi spaţiu.
 Apariţia statisticii ca ştiinţă
• Se cunoaşte că termenul de STATISTICĂ
provine de la latinescul „status” ce subînţelege
starea politică a unui stat. Dezvoltarea
statisticii ca ştiinţă a început în Germania ca
şcoală științifică ce studiază statul, adică
populaţia, teritoriul, climatul, religia,
gospodăriile, fara a face însă, analize a
legităţilor şi interconexiunilor între
evenimente.
 Aritmetică Politică
• Altă direcţie apărută în Marea Britanie a fost
cunoscută sub denumirea de Aritmetică Politică.
Fondatorul acestei ştiinţe a fost William Petty
(1623-1687). El a dezvoltat metode eficiente de a
cerceta pământul care urma să fie confiscat și
dat soldaților lui Cromwell.
• Această latură a statisticii avea ca scop stabilirea
legităţilor şi interacţiunile dintre fenomene pe
baza unui număr mare de observaţii.
 În prezent
• În prezent statistica este o ramură a
matematicii aplicative.
• Statistica conţine un şir de metode
teoretice cu ajutorul cărora, în baza
datelor culese, se înaintează ipoteze care
sunt verificate şi se poate trage concluzia
asupra evenimentelor din lumea reală cu
un grad anumit de încredere.
 Metode cantitative si calitative
• Statistica, folosind metode cantitative
(bazate, în principal, pe date numerice),
studiază fenomenele în continua lor
dezvoltare istorică (în condiţii concrete de
timp sau spaţiu), în deplină concordanţă
cu aspectul calitativ al acestor fenomene
şi procese economico-sociale.
 OBIECTUL SI METODA STATISTICII
• Obiectul de studiu al statisticii îl constituie
fenomenele de masă (stochastice) sau
fenomene de tip colectiv, care prezintă
proprietatea de a fi variabile ca formă de
manifestare individuală în timp si spatiu dar şi
sub raport organizatoric.
 Obiectul de studiu al statisticii
Procesele care fac obiectul de studiu al statisticii prezintă unele
particularităti:
• se produc într-un număr mare de cazuri individuale, care permit
desprinderea esentei lor din punct de vedere statistic;
• se caracterizează prin variabilitate, deoarece sunt rezultatul
actiunii unui număr mare de factori de influentă de natură
diferită;
• sunt forme individuale de manifestare concretă în timp, în spatiu
şi sub raport organizatoric;
• actiunea unor factori de influentă se compensează reciproc,
deoarece ei se manifestă în sensuri diferite;
• se produc şi se manifestă în conditii de incertitudine.
 Lega numerelor mari
• Statistica studiază fenomenele sociale şi
economice de masă în cadrul cărora
guvernează legile statistice care actionează ca
o tendintă predominantă în masa manifestărilor
individuale, fără a putea fi identificate la nivelul
fiecărui element al colectivitătii. Legea statistică
apare ca o rezultantă medie a numeroase
acţiuni individuale, care se produc intr-un
numar mare de cazuri, astfel incat sa poata
intra sub actiunea legii numerelor mari.
 Această lege a fost formulată de
Jakob Bernoulli

• Legea numerelor mari este o teoremă din

teoria probabilităților care descrie rezultatele
unui experiment repetat de mai multe ori.
Conform acestei legi, rezultatul mediu obținut
se apropie tot mai mult de valoarea așteptată,
cu cât experimentul se repetă de mai multe
ori. Aceasta se explică prin faptul că abaterile
întâmplătoare într-un sens sau altul se
compensează reciproc.
 Metodologia si metoda statistica
• Totalitatea operaţiunilor, tehnicilor, procedeelor
şi metodelor de investigare statistică a
fenomenelor ce aparţin unor procese de tip
stochastic (aleator) formează metodologia
statistică. Metoda statistică este, deci,
totalitatea procedeelor de:
• observare (înregistrare), grupare, centralizare,
identificare a indicatorilor statistici,
abstractizare, generalizare şi analiză a
fenomenelor şi proceselor studiate.
 Noţiuni din conţinutul metodologiei

• 1. Colectivitatea (generală, parţială):

statică sau dinamică;
• 2. Unitatea: simplă sau complexă;
• 3. Variabila (caracteristica): de timp, de
spaţiu, atributivă (continuă, discretă);
• 4. Indicatorii: primari, derivaţi (absoluţi,
relativi, medii, indici, funcţii de estimare).
Noțiuni fundamentale ale statisticii
• Colectivitatea statistică sau populatia statistică
desemnează totalitatea elementelor de aceeaşi
natură (adică sunt omogene din punct de vedere
al anumitor criterii) care sunt supuse cercetării
statistice.
• Colectivitatea statistică are un caracter obiectiv şi
finit, ceea ce impune delimitarea ei din punct de
vedere al continutului, spaţiului şi formei
organizatorice. Elementele unei colectivităti pot fi
fiinţe, lucruri, precum şi fapte sau evenimente
referitoare la acestea.
 Noțiuni
Colectivitătile statistice pot fi statice sau dinamice; cele
statice exprimă o stare şi o anumită întindere în spatiu,
formând un stoc la un moment dat, pe când cele dinamice
exprimă un flux „o devenire în timp”.
• statice (populaţia la 01.01.2020, RPL)
• dinamice (naşterile în cursul lunii)
Unitătile colectivitătii statistice sunt purtătoare de
informatii sau subiecte logice ale informatiei statistice,
deoarece asupra lor se exercită nemijlocit observarea.
Unitătile colectivitătii statistice au un caracter efectiv, concret
(persoane, firme, mijloace materiale sau băneşti), iar numărul
lor este variabil, dar în orice moment are o valoare precisă.
• Deosebim unităţi simple (persoana, muncitorul) şi unităţi
complexe (familia, echipa, secţia).
 Noțiuni
• Caracteristicile statistice (variabile statistice) reprezintă
acele însuşiri, proprietăti, trăsături comune unitătilor
unei colectivităti statistice care sunt reţinute în programul
statistic pentru a fi înregistrate şi care vor defini şi
delimita colectivitatea şi fiecare unitate statistică în parte.
• Caracteristicile pot fi: de timp, de spaţiu, atributive.
Datele statistice sunt caracterizări numerice de timp, de
spaţiu şi organizatorice. Mesajul datelor îl reprezintă
expresia numerică a unei determinări obiective obţinută
în urma unei cercetări statistice.
Caracteristicile statistice se pot clasifica:
a) după conţinut:
• - caracteristici de timp: arată apartenenta la un
moment sau interval de timp;
• - caracteristici de spaţiu: exprimă teritoriul căruia îi
aparţin;
• - caracteristicile atributive care pot fi caracteristici
numerice ce se referă la cantităţi, note obţinute,
vârste etc., caracteristici calitative, exprimate în
cuvinte cum ar fi: naţionalitate, studii, meserii etc.
 Clasificarea caracteristicilor
b) după modul de manifestare:
• - caracteristici alternative, care presupun numai două valori
individuale, complementare (ex. sexul (F, M), produsul (bun,
rebut));
• - caracteristici nealternative – se prezintă cu variante numerice
sau calitative distincte la nivelul unităţilor colectivitătii.
c) după gradul de esenţialitate:
• - caracteristici esenţiale – care răspund scopului propus în
programul de observare;
• - caracteristici neesenţiale, care sunt considerate ajutătoare, aduc
un plus de informaţie.
 Clasificarea caracteristicilor
d) după modul de obţinere şi caracterizare a fenomenului:
• - caracteristici primare, obţinute direct prin înregistrare;
• - caracteristici derivate, care rezultă în urma prelucrării
celor primare.
e) după natura variaţiei, caracteristicile numerice:
• - caracteristici cu variatie continuă, care pot lua orice
valoare într-un interval dat. Valorile unei caracteristici
numerice se stabilesc prin măsurare, numărare sau calcul;
• - caracteristici cu variaţie discontinuă sau discretă, care
pot lua numai valori întregi.
 Datele statistice.
Sunt mărimi concrete obtinute din experimente, observatii,
numărare, măsurare sau calcule. Prin date statistice se
întelege o caracterizare numerică, cantitativă, obtinută de
statistică, despre unitătile colectivitătii observate.
Datele statistice cuprind următoarele elemente:
• - noţiunea – care precizează fenomenul sau procesul la
care se referă;
• - identificare (de timp, de spatiu, structura organizatorică);
• - valoarea numerică (datele statistice pot fi absolute,
relative, primare, derivate).
 Informaţia statistică
• reprezintă conţinutul specific (semnificatia,
mesajul datelor). Pentru întelegerea legitătilor
de manifestare ale fenomenelor economice,
informatia statistică trebuie structurată în
functie de continutul şi organizarea lor.
• Datele statistice cu ajutorul cărora se cercetează
un fenomen economic sau social, sub raportul
structurii, interdependentelor, al modificării lor în
timp sau în spatiu, se numesc indicatori statistici.
 METODE DE CERCETARE, PRELUCRARE SI
PREZENTARE A DATELOR STATISTICE
• Cercetarea statistică – în sens larg – cuprinde
totalitatea operaţiunilor de culegere şi
observare (înregistrare), prelucrare, stocare şi
regăsire, analiză şi interpretare etc. a
informaţiilor necesare pentru cunoaşterea şi
conducerea proceselor sociale şi economice.
 Etapele cercetării statistice
Observarea statistică, reprezentând culegerea datelor primare;
Prelucrarea statistică:
• - sistematizarea datelor, prin gruparea statistică;
• - calculul indicatorilor statistici;
• - prezentarea datelor: tabele statistice, serii statistice, grafice
statistice.
Analiza şi interpretarea statistică:
• - confruntarea, compararea datelor;
• - verificarea ipotezelor;
• - formularea concluziilor, asupra cercetărilor;
• - fundamentarea calculelor de prognoză.
 Principii impuse pe plan internațional

• Prin intermediul Principiilor se subliniază

importanţa fundamentală a statisticilor
oficiale pentru agenda de dezvoltare
naţională şi globală.
• Consiliul Economic şi Social al Naţiunilor
Unite a aprobat, la data de 24 iulie 2013,
Principiile Fundamentale ale Statisticii
Oficiale.
 1.Relevanţă, impaţialitate şi acces egal la
informaţia statistică
• Statisticile oficiale furnizează un element
indispensabil în sistemul de informare al
unei societăţi democratice, ce serveşte
guvernul, economia şi publicul larg cu
date privind situaţia economică,
demografică, socială şi referitoare la
mediul înconjurător.
 2.Standarde şi etica profesională
• Pentru a se menţine încrederea în statisticile
oficiale, agenţiile statistice au nevoie să ia
decizii în conformitate cu considerente strict
profesionale, incluzând principii ştiinţifice şi de
etică profesională, asupra metodelor şi
procedurilor de colectare, procesare, stocare
şi prezentare de date statistice.
 3.Responsabilitate şi transparenţă
• Pentru a facilita o interpretare corectă a
datelor, agenţiile de statistică urmează să
prezinte informaţiile în conformitate cu
standardele ştiinţifice privind sursele,
metodele şi procedurile statistice.
• 4.Prevenirea utilizării incorecte
• Agenţiile statistice au dreptul să comenteze erorile
de interpretare şi utilizarea incorectă în statistică.
• 5.Surse ale statisticii oficiale
• Datele în scopuri statistice pot fi colectate din
nenumărate tipuri de surse, cum ar fi cercetările
statistice sau înregistrările administrative.
• Agenţiile de statistică sunt în masură să aleagă
sursa în ceea ce priveşte calitatea, oportunitatea,
costurile şi sarcina de răspuns asupra
respondenţilor.
• 6. Confidenţialitatea
• Datele individuale colectate de către agenţiile
statistice în vederea compilării statistice, fie că se
referă la persoane fizice sau juridice, sunt strict
confidenţiale şi utilizate exclusiv în scopuri statistice.
• 7.Legislaţie
• Legile, regulamentele şi măsurile sub care sistemele
statistice operează sunt făcute publice.
• 8.Coordonarea naţională
• Coordonarea între agenţiile statistice din cadrul
ţărilor este esenţială pentru realizarea consistenţei şi
eficienţei sistemelor statistice.
• 9.Utilizarea standardelor internaţionale
• Utilizarea de către agenţiile statistice în fiecare ţără a
conceptelor, a clasificărilor şi a metodelor
internaţionale promovează consistenţa şi eficacitatea
sistemelor statistice la toate nivelurile oficiale.
• 10.Cooperarea internaţională
• Cooperarea bilaterală şi multilaterală în domeniul
statisticii contribuie la îmbunătăţirea sistemelor
statistice oficiale în toate ţările.
 Programul de observare
• Scopul observării este subordonat scopului general pentru care s-a organizat
cercetarea statistică şi de exacta lui întelegere depinde reuşita actiunii;
• Obiectul cercetării sau colectivitatea cercetată reprezintă multimea unitătilor la
care vor fi înregistrate caracteristicile precizate. Obiectul observării trebuie să
fie delimitat ca volum, în timp, spatiu, cât şi din punct de vedere organizatoric;
• Unitatea de observare ca element component al colectivitătii trebuie să fie clar
definită pentru a obtine date complete, exacte şi comparabile în timp şi spaŃiu.
Unitătile de observare pot fi simple sau complexe în functie de scopul cercetării;
• Programul observării constă în stabilirea tuturor caracteristicilor care
trebuie înregistrate, a modalitătilor concrete de culegere a datelor,
încadrarea în timp şi spatiu a activitătii de obtinere a informatiilor;
• Formularele şi instructiunile de înregistrare se prezintă sub formă de fişe (care
se completează pentru o singură unitate de observare) şi liste (care se
completează pentru mai multe unităti). Formularele de înregistrare sunt
însotite de norme metodologice şi tehnice.
 Gruparea metodelor de
a) modul de organizare aînregistrare
activitătii social-economice deosebim:
• observări permanente, care se efectuează prin intermediul
sistemului in formational statistic;
• special organizate: recensăminte, anchete, monografii;
b) după timpul la care se referă datele, observările pot fi:
• curente, cum sunt rapoartele statistice;
• periodice, care se efectuează la un anumit interval de timp
(recensământul);
• unice (observări speciale), care se fac pentru consemnarea
statistică a unui eveniment nerepetabil;
c) după numărul unitătilor înregistrate, observările pot fi:
• totale , cum sunt recensămintele şi raportările statistice, prin
care se culeg date de la toate unitătile colectivitătii;
• partiale, cum este sondajul prin care se realizează înregistrări
numai la o parte din unitătile colectivitătii.
 Tipuri de înregistrare statistică
• recensământul, rapoartele statistice,
anchetele prin sondaj, ancheta statistică,
observarea părţii principale, monografia,
ancheta integrată în gospodării, ancheta
asupra forţei de muncă în gospodării, ancheta
structurală în întreprinderi.
 Controlul datelor observate
Se efectuează în două direcţii: completitudinea datelor (volum
complet) şi calitatea datelor (autenticitatea).
• a) Completitudinea: dacă s-au strâns toate fişele de
înregistrare (chestionarele de cercetare statistică). Această
cerinţă este esenţială atât la înregistrările parţiale, cât şi la
cele totale (exhaustive).
• b) Controlul calităţii datelor este o operaţiune de volum,
incomparabil mai mare decât controlul completitudinii, din
cauza numărului mare de caracteristici înregistrate. Acest
control are în vedere depistarea erorilor statistice care s-au
produs în timpul: observării (înregistrării), transmiterii datelor,
codificării, trecerii de pe un purtător de informaţii pe altul
(tastare greşită).
 Sistematizarea datelor
(prelucrarea)
se face după un program care cuprinde metodologii
şi procedee de prelucrare:
Etapele sistematizării statistice implică:
• centralizarea;
• gruparea sau clasificarea datelor şi calculul
indicatorilor statistici absoluti;
• calculul indicatorilor derivati;
• prezentarea rezultatelor prelucrării sub formă de:
serii, tabele şi grafice.
 Gruparea statistică
este o centralizare pe grupe a unitătilor unei
colectivităti în care caracteristica de grupare este o
variabilă în functie de care unitătile colectivitătii
sunt repartizate în grupe distincte cât mai
omogene.
Notiunile de bază folosite de metoda grupării
statistice sunt:
• caracteristica de grupare;
• intervalul de grupare.
 Intervalele de grupare
Intervalele de grupare pot fi:
• intervale egale şi neegale;
• intervale închise şi deschise;
• intervale cu variatie discretă şi cu variatie continuă.
Metodele de prezentare a rezultatelor prelucrării
primare sau secundare a datelor statistice sunt:
• tabelele statistice;
• seriile statistice;
• reprezentările grafice.
 Tabelul
Tabelul este o retea de linii orizontale şi verticale care, prin
întretăiere, formează rânduri, coloane, rubrici.
Continutul tabelului este format din:
• titlul tabelului sau subiectul tabelului, care redă într-o formă
concisă colectivitatea şi părtile sale componente;
• predicatul tabelului (respectiv titulatura coloanelor)
reprezintă elementele statistice care caracterizează subiectul
tabelului, deci este format din sistemul de caracteristici
pentru care s-a făcut centralizarea datelor.
Tipurile tabelelor statistice:
• 1. Tabelele simple
• 2. Tabelele pe grupe
• 3. Tabelele combinate
 Seria statistică
• Seria statistică este prezentarea paralelă a
două şiruri de date, în care primul şir prezintă
caracteristica de grupare (atributivă, de
spatiu sau de timp), iar cel de-al doilea,
rezultatul centralizării fenomenelor, adică
numărul de unităti din fiecare grupă.
 Reprezentările grafice
metode rapide de determinare a legăturilor şi corelatiilor
dintre fenomene şi pun în evidentă caracteristicile acestora:
structuri, relatii, tendinte, regularităti, precum şi anomalii,
erori sau omisiuni în datele originale. Elementele de bază ale
graficelor :
• titlul graficului, scara de reprezentare, reteaua graficului,
legenda, sursa datelor, notele explicative, graficul propriu-
zis.
Principalele tipuri de grafice statistice:
• cronogramele şi diagramele polare, histograma, poligonul
şi curba frecventelor, cartogramele şi cartodiagramele.
 Populatia RM dupa BNS
4500000

4000000

3500000

3000000

2500000

2000000

1500000

1000000

500000

0
4 0 6 6 6 9 7 2 7 5 7 8 8 1 8 4 8 7 9 0 9 3 9 6 9 9 0 2 0 5 0 8 1 1 1 4 1 7
19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 20 20 20 20 20 20

Ambele sexe Barbati Femei

Populaţia la recensământ, mii pers.
5000
4500
4000
3500
3000
2500
2000
1500
1000
500
0
1970 1979 1989 2004 2014

Total pe republica Urban Rural

Recensământul populației și al locuințelor
La RPL2014 desfășurat în perioada 12-25 mai 2014,
au fost recenzate persoanele cu reședință obișnuită
(persoanele care locuiesc pe teritoriul Republicii
Moldova pe o perioadă mai mare de 12 luni,
indiferent de cetățenie), cât și cele absente din țară
pe o perioadă mai mare de 12 luni. Astfel, au fost
înregistrate un total 2.804.801 persoane, din care
209 mii sunt non-rezidenţi (7,5%), iar 2.595.771 sunt
persoanele cu reşedinţă obişnuită în R. Moldova.
Numărul populaţiei recenzate la
recensămintele din 2004 şi 2014
Structura populatiei pe grupe de vârstă
Structura etnică a populaţiei, %
Structura gospodăriilor cu copii, %
Condițiile de trai ale populației, %
 Bibliografie
• Angela Popescu, ş.a. Statistica, Ed. Fundaţia România
de mâine, 2006
• Puscasu V.- Statistica socială, Universitatea Dunărea de
Jos Galaţi, 2008.
• Isaic-Maniu Al., Grădinaru A., Voineagu V., Mitruţ C., –
Statistica teoretică şi economică, Editura “Tehnică”,
Chişinău, 1994.
• Pârţachi I. Studiu comparativ privind STATISTICA,
Proiectul Implementarea Acordului de Parteneriat şi
Cooperare RM-UE, Chişinău, 2002.
 Intrebari ???
• Comentarii !!!