Laborator Clinic Curs IV

Laborator clinic
Curs 4
SL. Dr. Laura Ioana Chivu

HEMATOPOIEZA
https://en.wikipedia.org/wiki/Haematopoiesis
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell
• Leucocitele pot fi împărțite în 2 categorii:

 Granulocite (în citoplasmă sunt prezente granulocite –
depozite de substanțe cu rol în apărarea organismului):
 Neutrofile (categoria leucocitară cea mai numeroasă)
 Bazofile (categoria leucocitară cea mai puțin
numeroasă)
 Eozinofile
 Agranulocite:
 Monocite
 Limfocite
• Leucocitele reprezintă componenta celulară a

imunității specifice și a celei înnăscute.
• Neutrofilele – Principalul rol este acela de protecție

împotriva agenților infecțioși. Neutrofilele migrează
în regiunea afectată de infecție sau inflamație și
fagocitează particula străină (agentul patogen,
iritant). După fagocitare agentul patogen este
distrus de enzimele (proteinaze, mieloperoxidaze,
elastaze, lizozim, etc) eliberate din granulocitele
citoplasmatice ale neutrofilelor.
• Bazofilele – Rol în supravegherea imunitară,

detectează și fagocitează celule anormale, cu
potențial malign. Eliberează din granulocite
histamină și alți mediatori (interleukine) ce pot
iniția reacții alergice.
• Eozinofile – Celule multifuncționale, ce modulează

răspunsul imun înnăscut. Fagocitează complexe
antigen – anticorp, mai ales în infecții parazitare. În
granulocite depozitează numeroase proteine
citotoxice și chemotactice.
• Monocite – După câteva ore petrecute în fluxul

sangvin, monocitele migrează în țesuturi și se
transformă în macrofage.
• Macrofagele sunt principalele celule scavenger

(fagocitare) ale sistemului imun, având rolul de a
îndepărta agenți infecțioși, celule anormale, resturi
celulare, agenți iritativi – rol important în
imunitatea înnăscută și în procesele de vindecare
tisulară. De asemenea, macrofagele au rolul de
celule prezentatoare de antigen, stimulând
limfocitele să producă anticorpi.
• Monocitele – Macrofagele, Neutrofilele, Eozinofilele

și Bazofilele sunt componente celulare ale
răspunsului imun înnăscut (nespecific).
• Răspunsul imun înnăscut reprezintă prima linie de

apărare împotriva patogenilor și se bazează pe
capacitatea celulelor sistemului imun de a recunoaște
rapid anumite caracteristici moleculare ale agenților
patogeni, fără un contact anterior cu aceștia.
• Răspunsul imun înnăscut se declanșează rapid la

contactul patogenic.
• Răspunsul imun adaptativ (specific) se dezvoltă încet după

contactul cu un agent patogen, devenind eficient după cel
puțin o săptămână de la contactul cu agentul patogen.
• Limfocitele – asigură răspunsul imun specific, fiind

sensibilizate să răspundă la un anumit antigen (proteine
de pe suprafața microorganismelor).
• Există două tipuri de limfocite, cele de tip T și cele de tip

B.
• Fiecare limfocit T sau B răspunde specific, doar la un

anumit antigen.
• Limfocitele T – precursorii celulari ai acestora sunt

formați în măduva osoasă, dar se maturizează în
timus, unde se dezvoltă sensibilitatea specifică.
• Există două tipuri de limfocite T – T citotoxice

(mediază răspunsul imun celular) și T helper.
• Limfocitele T citotoxice la contactul cu antigenul

secretă substanțe (limfokine) ce distrug
microorganismul.
• Limfocitele T helper asistă limfocitele T citotoxice și

limfocitele B, pentru modularea răspunsului imun.
• Limfocitele B – asigură imunitatea umorală, prin

secreția de anticorpi (proteine) îndreptați împotriva
unor antigene specifice.
• Limfocitele B imature la contactul cu antigenul se

transformă în:
→ plasmocite, care sintetizează anticorpi,
→ limfocite B cu memorie, care au o durată lungă de
viață (ani de zile), asigurând astfel un răspuns imun
rapid la un nou contact cu antigenul.
• Leucocitoză (creșterea numărului de leucocite):

 Infecții – apărare imună
 Răspuns de apărare la un agent cu potențial destabilizator
al homeostaziei – intervenții chirurgicale, traumatisme,
etc.
 Inflamații (ex. apendicită)
 Necroze tisulare
• Leucopenie (scăderea numărului de leucocite)

 Afecțiuni ale măduvei osoase hematogene
 Boli autoimune
 Efect iatrogen
• Neutrofilie (creșterea numărului de neutrofile):

 Infecții bacteriene acute, dar și anumiți viruși – varicela,
herpes zoster, etc.
 Inflamații (poliatritră reumatoidă, boala Chron, colită
ulcerativă)
 Necroze celulare (arsuri, traumatisme, intervenții
chirurgicale, infarct miocardic acut)
 Sarcină, trimestrul III
 Leucemie cronică
 Stress fiziologic (efort fizic intens – neutrofilie tranzitorie,
30 de minute după efort; tahicardii paroxistice; durere
intensă)
 Fumat
• Neutropenie
 Sindrom mielodisplazic
 Boli autoimune
 Sepsis (consum de neutrofile)
 Anemie aplastică
 Infecțiile cu Mycobacterium tuberculosis, Stafilococ
auriu
 Infecțiile cronice, severe care consumă neutrofilele.
• Monocitoză (creșterea numărului de monocite):

 Infecții bacteriene cronice – ex. Tuberculoză
 Sifilis
 Mononucleoză infecțioasă (virus Epstein-Barr)
 Colagenoze (lupus eritematos sistemic, vasculite)
 Endocardită bacteriană
 Leucemie – diverse forme
 Boli inflamatorii digestive
• Monocitopenie
 O singură determinare care demonstrează
monocitopenie nu are semnificație clinică.
 Dacă după mai multe determinări monocitopenia

persistă, etiologie posibilă – afecțiuni ale măduvei
osoase hematogene, leucemie
• Limfocitoză (creșterea numărului de limfocite):

 Infecții virale acute – ex. Virus respirator sincițial,
citomegalovirus, mononucleoză, etc
 Leucemii limfocitice
 Limfoame
 La copii nu s-a stabilit cu exactitate limita

superioară, dar este mai mare decât la adulți.
 Infecțiile virale prezintă limfocitoză cu sau fără

neutropenie
• Limfopenie:
 Gripă – infecții cu virusul influenza
 Infecții cronice – tuberculoză, HIV, hepatită
 Deficite imune
 Afecțiuni ale măduvei osoase hematogene
 Indus medicamentos
 La bătrâni fără semnificație clinică
• Eozinofilie (creșterea numărului de eozinofile):

 Alergii – ex. Astm, urticarie, dermatită atopică
 Reacții alergice medicamentoase
 Infecții parazitare
 Faza de refacere post infecțioasă (post-scarlatină,
post-viral)
 Afecțiuni dermatologice
• Eozinopenie – de obicei eozinofilele au valori foarte

reduse, din punct de vedere clinic nu se poate defini
eozinopenia.
• Bazofilie (creșterea numărului de bazofile):

 Reacții alergice medicamentoase
 Inflamații
 Infecții virale, bacteriene
 Anemie feriprivă
 Anumite leucemii, limfoame
• Bazopenie - de obicei bazofilele au valori foarte

reduse, din punct de vedere clinic nu se poate defini
bazopenia.
• Rezultatele pentru cele cinci tipuri de celule

leucocitare sunt prezentate în hemoleucogramă fie
ca număr de celule pe microlitru de sânge, fie ca
procent din numărul total de leucocite.
• O creștere procentuală a unui tip de leucocite este

însoțită de scăderi procentuale pe celelalte linii, dar
suma tuturor procentelor va fi întodeauna 100%.
• O scădere procentuală, nu înseamnă neapărat și o

scădere reală, patologică a numărului de celule.
NUMĂR TROMBOCITE, PLT
• Trombocitele sunt fragmente celulare anucleare

provenite din divizarea megacariocitelor.
• Megacariocitele se formează în măduva osoasă

hematogenă.
• Durata de viață a trombocitelor în circulație este de 8 –

10 zile.
• Studierea trombocitelor aduce informații importante

la pacienții cu sângerări prelungite sau
disproporționate raportat la severitatea
traumatismului.
• Trombocitele au rolul principal în procesul de

hemostază primară (formarea dopului plachetar).
• Anomaliile cantitative sau calitative (funcționale) sunt

însoțite de tendință la hemoragii (trombocitopenie),
în unele cazuri cu risc fatal sau tromboze
(trombocitoze, trombocitemii).
• Valori normale ale numărului de trombocite:

 Adult : 150.000 - 450.000/μL
 La copii valorile de referință au variabilitate mare

• Trombocitopenie
 Trombocite – 50.000–100.000/μL – sângerare

excesivă în traumatisme severe sau intervenții
chirurgicale extinse.
 Trombocite < 50.000/μL – sângerare excesivă în

traumatisme minore.
 Trombocite < 20.000/μL – sângerare spontană

mucocutanată (gastrointestinal, urogenital, SNC) –
uneori cu risc letal.
• Trombocitopenie
 Scăderea producției de trombocite:

 Cel mai frecvent viral – HIV, rujeolă, mononucleoza
infecțioasă – afectare structurală a megacariocitelor
 Hipoproliferare - Înlocuirea ţesutului medular cu ţesut

tumoral (leucemie, limfom) sau cu ţesut de fibroză (post-
radioterapie, chimioterapie).
 Anemie aplastică – afectarea funcției măduvei hematogene
 Trombocitopoeză ineficientă - deficitul de vitamina B12, acid

folic, efect toxic indus de alcool
• Trombocitopenie
 Trombocitopenia de diluție – post transfuzii – Tb pierd
viabilitatea în sângele depozitat
 Creșterea distrucției periferice:

 Non-imunologic (prin consum) – CID, Sepsis, Purpura
trombocitopenică trombotică, Sindrom hemolitic
uremic, Sângerări cronice
 Cauze imune: pupura trombocitopenică idiopatică,

postransfuzii, terapie cu heparină, boli autoimune
(lupus eritematos sistemic), asociat cu HIV.
• Trombocitopenie
 Purpura trombocitopenică trombotică (PTT) și
sindromul hemolitic-uremic (SHU) - multiplii
microtrombi în vasele mici de la nivelul inimii,
creierului și rinichilor – consum Tb.
 PPT – acut la adulți - frecvent idiopatic, uneori în

cursul sarcinii, indusă medicamentos, viral - HIV.
 SHU – acut la copil– în cursul infecțiilor cu

Escherichia coli O157:H7, Shigella dysenteriae.
• Trombocitopenie
 Sindromul hemolitic-uremic (SHU) – apare după episod de
diaree infecțioasă, cel mai frecvent asociată cu E coli, dar și
Salmonela, Campylobacter, Shigela.
 Patogenie SHU – leziuni endoteliale, inclusiv la nivel renal,

induse de toxine eliberate de bacterii. La nivelul leziunilor
apar microtromboze.
 Clinic: Insuficiență renală acută, anemie hemolitică,

trombocitopenie.
 De obicei, la copii funcția renală se recuperează în

totalitate.
• Trombocitopenie
 Indus medicamentos – aspirină, ibuprofen,
antibiotice, indometacin etc.
 Distribuție periferică anormală

 Splenomegalie congestivă (hipertensiune portală –
ex. Ciroza hepatică), limfoproliferativă,
mieloproliferativă – sechestrare intrasplenică
(hipersplenism)
• Trombocitoză (> 450.000/μL)

 Primară – afecțiuni mieloproliferative (trombocitoza
esențială, policitemia vera);
 Secundară (reactivă)
 Postsplenectomie - splina este principalul organ care
îndepărtează trombocitele îmbătrânite.
 Anemia feriprivă, anemie posthemoragică : Anemia

stimulează măduva osoasă pentru producţia celulară. În
absenţa fierului, eritrocitele nu se pot sintetiza uşor, dar
trombocitele da.
 Paraneoplazic (ovarian, plămân, gastrointestinal)

• Trombocitoză
 Secundară (reactivă)
 Tuberculoză
 Folosirea de contraceptive orale
 Boli inflamatorii
 Tranzitor – recuperare după intervenții chirurgicale extinse,

sângerări masive și uneori după efort fizic intens
• Uneori pacienții cu trombocitoză prezintă și tendință la

sângerare, deoarece trombocitele pot fi anormale funcțional.
VOLUMUL TROMBOCITAR MEDIU, MPV
• Reflectă dimensiunile medii ale trombocitelor pacientului
• De obicei trombocitele mari sunt trombocite tinere, recent

formate.
• Pe măsură ce trombocitele îmbătrânesc dimensiunile

acestora scad.
• Trombocitopenia cu MPV mare sugerează o producție

stimulată de trombocite (mai rapidă), probabil secundar
unui consum ridicat.
• Trombocitopenia cu MPV mic sugerează anomalii ale

măduvei hematogene.
LĂRGIMEA DISTRIBUȚIEI PLACHETARE, PDW
• Reflectă uniformitatea dimensiunilor trombocitelor
• PDW crescut sugerează o variabilitate crescută a

dimensiunilor trombocitare.
• În primele două ore post-recoltare trombocitele au

tendința să crească în dimensiuni, dacă stocarea
probei se prelungește trombocitele se vor micșora.
• De aceea, interpretarea MPV și PDW se va face cu
precauție, dozarea neputând fi standardizată.
FROTIUL DE SÂNGE
• Este folosit pentru evaluarea celulelor hematogene

(eritrocite, leucocite, trombocite) atunci când
hemoleucograma prezintă anomalii ce sugerează
prezența de celule anormale (dimensiuni, funcție,
etc).
• O picătură de sânge (recoltată din deget) se întinde

pe o lamă de sticlă și se analizează la microscop.
• Oferă informații privind prezența unei anizocitoze

(eritrocite cu dimensiuni variabile) sau poikilocitoze
(eritrocite cu forme variabile – ex. hemoglobinopatii)
FROTIUL DE SÂNGE
• Uneori fragmentele celulare sau trombocitele se pot

agrega generând la numărătoarea automată falsă
leucocitoză, aceste aspecte se vor vedea pe frotiul de
sânge.
• Trombocitele agregate pot genera la numărătoarea

automată aspect de falsă trombocitopenie sau de
trombocite gigant – frotiul de sânge poate ajuta
pentru identificarea acestor situații
• Frotiul de sânge poate descrie aspectul fiecărui tip

de leucocite și aprecia proporția de celule imature.
EXPLORAREA HEMOSTAZEI SECUNDARE
Timpul parțial de tromboplastină activat
(APTT)
Explorează calea intrinsecă (VIII, IX, XI, XII) și comună

(fibrinogen, II, V și X) independent de funcția plachetară
– se folosește plasma săracă în Tb
Normal: 20-39 sec
Venipunctură - eprubetă cu citrat 3,2% – proba se

trimite pentru prelucrare în maxim 1 ora de la recoltare –
degradare factor VIII – alungire falsă a APTT
Citratul prin chelarea calciului previne coagularea
Slide 27
Timpul parțial de tromboplastină activat
(APTT)
Nu se recoltează pe cateter heparinat – heparina

activează antitrombina , inhibând astfel activarea
factorilor IX, XI, XII, II și X
Hematrocritul > 55% - în volumul de sânge recoltat,

cantitatea de plasmă e mai mică decât în mod normal
=> concentraţia citratului e mai mare => nu tot
citratul e neutralizat de cantitatea standard de CaCl2
adaugată probei în laborator =>APTT alungire falsă.
Slide 29
APTT alungit
1.Cauze ereditare – deficit al factorilor coagulării

implicați în calea intrinsecă și comună – exp. Hemofilie
A, B
2. Cauze dobândite – mai frecvent

 Insuficiență hepatocelulară – factorii coagulării sunt
sintetizați hepatic
 Deficit de vit K (II, IX, X)
 CID – consum de factori ai coagulării
 Lupus anticoagulant – inhibitor al coagulării
 Terapie cu inhibitori ai coagulării - Heparină
Slide 30
Timpul de protrombină - Timpul Quick
 Explorează calea extrinsecă (VII) și comună

(fibrinogen, II, X, V).
 Monitorizarea terapiei cu anticoagulante orale

(warfarină și acenocumarol – Trombostop, Sintrom )
– antagoniști ai vit K (II, VII, X – vit K dependenți).
 Sânge recoltat prin venipunctură pe citrat 3,2%

(pentru a chela Ca și a preveni coagularea).
 Se centrifughează proba cât mai rapid - plasmă

săracă în Tb.
Slide 37
Timpul de protrombină - Timpul Quick
 Plasma se pune în lucrul în maxim 24 de ore de la

recoltare.
 Valori normale: TQ (PT) = 12-15 secunde
 Se poate exprima și ca indice de protrombină (IP) :
IP = (T.Quick martor/ T.Quick pacient) x 100
 Valori normale IP: 85-100%
Slide 38
Alungirea PT (TQ)
 Cauze ereditare – deficit de factori ai coagulării (II,
V, VII, X)
 Cauze dobândite – mai frecvent decât ereditar:

 Insuficiență hepatocelulară – PT este afectat mai
devreme și mai sever decât APTT – factor VII are cel
mai mic T1/2, factorii XI și XII au cel mai lung T1/2
 Coagulare intravasculară diseminată
 Deficit de vitamina K - PT este afectat mai devreme

și mai sever decât APTT - boala biliară obstructivă –
vit. K (liposolubilă) necesită prezenţa bilei pentru a fi
Slide 39
Alungirea PT (TQ)
 Se administrează vit K și se repetă PT la 12-24 de
ore de la administrare. Dacă PT se normalizează
pacientul prezintă deficit de vit K
 Heparina accentuează activitatea antitrombinei -

influențează activitatea factorilor II, X, IX, XI și XII –
influențează mai ales APTT, PT putând fi și normal.
 Totuși PT nu se va recolta din cateter heparinat.
Slide 40
Monitorizare terapie cu anticoagulante orale
 Deoarece PT este influențat de tipul de reactiv și de

aparatura folosite (în funcție de producător) – pt
monitorizarea terapiei cu anticoagulante orale folosim
INR (International Normalised Ratio )
INR = ( TQpacient/TQmartor ) x ISI
 ISI - indice de sensibilitate al tromboplastinei folosite

în laborator
 Valori normale INR: 0,8-1,2
Slide 41
 Exemple de valori ţintă pentru ca un tratament

anticoagulant oral să fie eficace:
 Profilaxia trombozei la pacienţi cu fibrilaţie atrială

cronică: INR 2-3
 Profilaxie trombembolism pulmonar: INR 3-4
 Valori ale INR > 5 – risc de mortalitate ridicată prin

hemoragii
 Supradozare anticoagulante orale – administrare de

vit K sau de plasmă proaspătă
Slide 42
 După inițierea terapiei cu anticoagulante orale sau

modificarea dozei este necesară o perioadă de câteva
zile până la instalarea efectului anticoagulant la nivelul
dorit – se va determina INR zilnic.
 După stabilirea dozei de anticoagulant intervalul între

determinări va fi alungit gradual până la determinare
INR o dată pe lună.
Slide 43
 Factori ce scad necesarul de anticoagulante orale:

Deficitul de vitamina K (malabsorție, modificări de
dietă, antibiotice, boală biliară obstructivă)
Hipertiroidismul,
Insuficiența hepatică (deficit de factori ai coagulări)
 Factori ce cresc necesarul de anticoagulante orale:

Hipotiroidismul
Polimorfisme genetice
Slide 44
BIBLIOGRAFIE
1. http://emedicine.medscape.com/article/956278-overview#a5
2. http://www.medfriendly.com/lymphocyte.html
3. Alberts B, Johnson A, Lewis J, et al. Molecular Biology of the Cell. 4th

edition. New York: Garland Science; 2002. Innate Immunity. Available
from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK26846/
4. http://emedicine.medscape.com/article/208576-overview?
pa=pt8jfpYGN5fvWkZELt%2BroWMZkd
%2BQ2iusrgO75Ahh9vc4PjmV2aoH41DvYVXqTuzkfLqllgq2xsNzpFUcA
H7ZpfEiL5fM42L%2B9xlMlua7G1g%3D#a2
5. https://labtestsonline.org
6. http://www.biology-pages.info/B/B_and_Tcells.html

Laborator Clinic Curs IV

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Laborator Clinic Curs IV

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Laborator clinic

SL. Dr. Laura Ioana Chivu

• Leucocitele pot fi împărțite în 2 categorii:

• Leucocitele reprezintă componenta celulară a

• Neutrofilele – Principalul rol este acela de protecție

• Bazofilele – Rol în supravegherea imunitară,

• Eozinofile – Celule multifuncționale, ce modulează

• Monocite – După câteva ore petrecute în fluxul

• Macrofagele sunt principalele celule scavenger

• Monocitele – Macrofagele, Neutrofilele, Eozinofilele

• Răspunsul imun înnăscut reprezintă prima linie de

• Răspunsul imun înnăscut se declanșează rapid la

• Răspunsul imun adaptativ (specific) se dezvoltă încet după

• Limfocitele – asigură răspunsul imun specific, fiind

• Există două tipuri de limfocite, cele de tip T și cele de tip

• Fiecare limfocit T sau B răspunde specific, doar la un

• Limfocitele T – precursorii celulari ai acestora sunt

• Există două tipuri de limfocite T – T citotoxice

• Limfocitele T citotoxice la contactul cu antigenul

• Limfocitele T helper asistă limfocitele T citotoxice și

• Limfocitele B – asigură imunitatea umorală, prin

• Limfocitele B imature la contactul cu antigenul se

• Leucocitoză (creșterea numărului de leucocite):

• Leucopenie (scăderea numărului de leucocite)

• Neutrofilie (creșterea numărului de neutrofile):

• Monocitoză (creșterea numărului de monocite):

 Dacă după mai multe determinări monocitopenia

• Limfocitoză (creșterea numărului de limfocite):

 La copii nu s-a stabilit cu exactitate limita

 Infecțiile virale prezintă limfocitoză cu sau fără

• Eozinofilie (creșterea numărului de eozinofile):

• Eozinopenie – de obicei eozinofilele au valori foarte

• Bazofilie (creșterea numărului de bazofile):

• Bazopenie - de obicei bazofilele au valori foarte

• Rezultatele pentru cele cinci tipuri de celule

• O creștere procentuală a unui tip de leucocite este

• O scădere procentuală, nu înseamnă neapărat și o

• Trombocitele sunt fragmente celulare anucleare

• Megacariocitele se formează în măduva osoasă

• Durata de viață a trombocitelor în circulație este de 8 –

• Studierea trombocitelor aduce informații importante

• Trombocitele au rolul principal în procesul de

• Anomaliile cantitative sau calitative (funcționale) sunt

• Valori normale ale numărului de trombocite:

 La copii valorile de referință au variabilitate mare

 Trombocite – 50.000–100.000/μL – sângerare

 Trombocite < 50.000/μL – sângerare excesivă în

 Trombocite < 20.000/μL – sângerare spontană

 Scăderea producției de trombocite:

 Hipoproliferare - Înlocuirea ţesutului medular cu ţesut

 Anemie aplastică – afectarea funcției măduvei hematogene

 Trombocitopoeză ineficientă - deficitul de vitamina B12, acid

 Creșterea distrucției periferice:

 Cauze imune: pupura trombocitopenică idiopatică,

 PPT – acut la adulți - frecvent idiopatic, uneori în

 SHU – acut la copil– în cursul infecțiilor cu

 Patogenie SHU – leziuni endoteliale, inclusiv la nivel renal,

 Clinic: Insuficiență renală acută, anemie hemolitică,

 De obicei, la copii funcția renală se recuperează în

 Distribuție periferică anormală

• Trombocitoză (> 450.000/μL)

 Anemia feriprivă, anemie posthemoragică : Anemia

 Paraneoplazic (ovarian, plămân, gastrointestinal)