Sunteți pe pagina 1din 46

Laborator clinic

Curs 4

SL. Dr. Laura Ioana Chivu


HEMATOPOIEZA

https://en.wikipedia.org/wiki/Haematopoiesis
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell

• Leucocitele pot fi împărțite în 2 categorii:


 Granulocite (în citoplasmă sunt prezente granulocite –
depozite de substanțe cu rol în apărarea organismului):
 Neutrofile (categoria leucocitară cea mai numeroasă)
 Bazofile (categoria leucocitară cea mai puțin
numeroasă)
 Eozinofile
 Agranulocite:
 Monocite
 Limfocite
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell

• Leucocitele reprezintă componenta celulară a


imunității specifice și a celei înnăscute.

• Neutrofilele – Principalul rol este acela de protecție


împotriva agenților infecțioși. Neutrofilele migrează
în regiunea afectată de infecție sau inflamație și
fagocitează particula străină (agentul patogen,
iritant). După fagocitare agentul patogen este
distrus de enzimele (proteinaze, mieloperoxidaze,
elastaze, lizozim, etc) eliberate din granulocitele
citoplasmatice ale neutrofilelor.
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell

• Bazofilele – Rol în supravegherea imunitară,


detectează și fagocitează celule anormale, cu
potențial malign. Eliberează din granulocite
histamină și alți mediatori (interleukine) ce pot
iniția reacții alergice.

• Eozinofile – Celule multifuncționale, ce modulează


răspunsul imun înnăscut. Fagocitează complexe
antigen – anticorp, mai ales în infecții parazitare. În
granulocite depozitează numeroase proteine
citotoxice și chemotactice.
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell

• Monocite – După câteva ore petrecute în fluxul


sangvin, monocitele migrează în țesuturi și se
transformă în macrofage.

• Macrofagele sunt principalele celule scavenger


(fagocitare) ale sistemului imun, având rolul de a
îndepărta agenți infecțioși, celule anormale, resturi
celulare, agenți iritativi – rol important în
imunitatea înnăscută și în procesele de vindecare
tisulară. De asemenea, macrofagele au rolul de
celule prezentatoare de antigen, stimulând
limfocitele să producă anticorpi.
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell

• Monocitele – Macrofagele, Neutrofilele, Eozinofilele


și Bazofilele sunt componente celulare ale
răspunsului imun înnăscut (nespecific).

• Răspunsul imun înnăscut reprezintă prima linie de


apărare împotriva patogenilor și se bazează pe
capacitatea celulelor sistemului imun de a recunoaște
rapid anumite caracteristici moleculare ale agenților
patogeni, fără un contact anterior cu aceștia.

• Răspunsul imun înnăscut se declanșează rapid la


contactul patogenic.
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell

• Răspunsul imun adaptativ (specific) se dezvoltă încet după


contactul cu un agent patogen, devenind eficient după cel
puțin o săptămână de la contactul cu agentul patogen.

• Limfocitele – asigură răspunsul imun specific, fiind


sensibilizate să răspundă la un anumit antigen (proteine
de pe suprafața microorganismelor).

• Există două tipuri de limfocite, cele de tip T și cele de tip


B.

• Fiecare limfocit T sau B răspunde specific, doar la un


anumit antigen.
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell

• Limfocitele T – precursorii celulari ai acestora sunt


formați în măduva osoasă, dar se maturizează în
timus, unde se dezvoltă sensibilitatea specifică.

• Există două tipuri de limfocite T – T citotoxice


(mediază răspunsul imun celular) și T helper.

• Limfocitele T citotoxice la contactul cu antigenul


secretă substanțe (limfokine) ce distrug
microorganismul.

• Limfocitele T helper asistă limfocitele T citotoxice și


limfocitele B, pentru modularea răspunsului imun.
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell

• Limfocitele B – asigură imunitatea umorală, prin


secreția de anticorpi (proteine) îndreptați împotriva
unor antigene specifice.

• Limfocitele B imature la contactul cu antigenul se


transformă în:
→ plasmocite, care sintetizează anticorpi,
→ limfocite B cu memorie, care au o durată lungă de
viață (ani de zile), asigurând astfel un răspuns imun
rapid la un nou contact cu antigenul.
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell

• Leucocitoză (creșterea numărului de leucocite):


 Infecții – apărare imună
 Răspuns de apărare la un agent cu potențial destabilizator
al homeostaziei – intervenții chirurgicale, traumatisme,
etc.
 Inflamații (ex. apendicită)
 Necroze tisulare

• Leucopenie (scăderea numărului de leucocite)


 Afecțiuni ale măduvei osoase hematogene
 Boli autoimune
 Efect iatrogen
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell

• Neutrofilie (creșterea numărului de neutrofile):


 Infecții bacteriene acute, dar și anumiți viruși – varicela,
herpes zoster, etc.
 Inflamații (poliatritră reumatoidă, boala Chron, colită
ulcerativă)
 Necroze celulare (arsuri, traumatisme, intervenții
chirurgicale, infarct miocardic acut)
 Sarcină, trimestrul III
 Leucemie cronică
 Stress fiziologic (efort fizic intens – neutrofilie tranzitorie,
30 de minute după efort; tahicardii paroxistice; durere
intensă)
 Fumat
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell

• Neutropenie
 Sindrom mielodisplazic
 Boli autoimune
 Sepsis (consum de neutrofile)
 Anemie aplastică
 Infecțiile cu Mycobacterium tuberculosis, Stafilococ
auriu
 Infecțiile cronice, severe care consumă neutrofilele.
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell

• Monocitoză (creșterea numărului de monocite):


 Infecții bacteriene cronice – ex. Tuberculoză
 Sifilis
 Mononucleoză infecțioasă (virus Epstein-Barr)
 Colagenoze (lupus eritematos sistemic, vasculite)
 Endocardită bacteriană
 Leucemie – diverse forme
 Boli inflamatorii digestive
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell

• Monocitopenie
 O singură determinare care demonstrează
monocitopenie nu are semnificație clinică.

 Dacă după mai multe determinări monocitopenia


persistă, etiologie posibilă – afecțiuni ale măduvei
osoase hematogene, leucemie
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell

• Limfocitoză (creșterea numărului de limfocite):


 Infecții virale acute – ex. Virus respirator sincițial,
citomegalovirus, mononucleoză, etc
 Leucemii limfocitice
 Limfoame

 La copii nu s-a stabilit cu exactitate limita


superioară, dar este mai mare decât la adulți.

 Infecțiile virale prezintă limfocitoză cu sau fără


neutropenie
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell

• Limfopenie:
 Gripă – infecții cu virusul influenza
 Infecții cronice – tuberculoză, HIV, hepatită
 Deficite imune
 Afecțiuni ale măduvei osoase hematogene
 Indus medicamentos
 La bătrâni fără semnificație clinică
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell

• Eozinofilie (creșterea numărului de eozinofile):


 Alergii – ex. Astm, urticarie, dermatită atopică
 Reacții alergice medicamentoase
 Infecții parazitare
 Faza de refacere post infecțioasă (post-scarlatină,
post-viral)
 Afecțiuni dermatologice

• Eozinopenie – de obicei eozinofilele au valori foarte


reduse, din punct de vedere clinic nu se poate defini
eozinopenia.
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell

• Bazofilie (creșterea numărului de bazofile):


 Reacții alergice medicamentoase
 Inflamații
 Infecții virale, bacteriene
 Anemie feriprivă
 Anumite leucemii, limfoame

• Bazopenie - de obicei bazofilele au valori foarte


reduse, din punct de vedere clinic nu se poate defini
bazopenia.
NUMĂR LEUCOCITE, WBC – white blood cell

• Rezultatele pentru cele cinci tipuri de celule


leucocitare sunt prezentate în hemoleucogramă fie
ca număr de celule pe microlitru de sânge, fie ca
procent din numărul total de leucocite.

• O creștere procentuală a unui tip de leucocite este


însoțită de scăderi procentuale pe celelalte linii, dar
suma tuturor procentelor va fi întodeauna 100%.

• O scădere procentuală, nu înseamnă neapărat și o


scădere reală, patologică a numărului de celule.
NUMĂR TROMBOCITE, PLT

• Trombocitele sunt fragmente celulare anucleare


provenite din divizarea megacariocitelor.

• Megacariocitele se formează în măduva osoasă


hematogenă.

• Durata de viață a trombocitelor în circulație este de 8 –


10 zile.

• Studierea trombocitelor aduce informații importante


la pacienții cu sângerări prelungite sau
disproporționate raportat la severitatea
traumatismului.
NUMĂR TROMBOCITE, PLT

• Trombocitele au rolul principal în procesul de


hemostază primară (formarea dopului plachetar).

• Anomaliile cantitative sau calitative (funcționale) sunt


însoțite de tendință la hemoragii (trombocitopenie),
în unele cazuri cu risc fatal sau tromboze
(trombocitoze, trombocitemii).

• Valori normale ale numărului de trombocite:


 Adult : 150.000 - 450.000/μL

 La copii valorile de referință au variabilitate mare


NUMĂR TROMBOCITE, PLT

• Trombocitopenie

 Trombocite – 50.000–100.000/μL – sângerare


excesivă în traumatisme severe sau intervenții
chirurgicale extinse.

 Trombocite < 50.000/μL – sângerare excesivă în


traumatisme minore.

 Trombocite < 20.000/μL – sângerare spontană


mucocutanată (gastrointestinal, urogenital, SNC) –
uneori cu risc letal.
NUMĂR TROMBOCITE, PLT
• Trombocitopenie

 Scăderea producției de trombocite:


 Cel mai frecvent viral – HIV, rujeolă, mononucleoza
infecțioasă – afectare structurală a megacariocitelor

 Hipoproliferare - Înlocuirea ţesutului medular cu ţesut


tumoral (leucemie, limfom) sau cu ţesut de fibroză (post-
radioterapie, chimioterapie).

 Anemie aplastică – afectarea funcției măduvei hematogene

 Trombocitopoeză ineficientă - deficitul de vitamina B12, acid


folic, efect toxic indus de alcool
NUMĂR TROMBOCITE, PLT

• Trombocitopenie
 Trombocitopenia de diluție – post transfuzii – Tb pierd
viabilitatea în sângele depozitat

 Creșterea distrucției periferice:


 Non-imunologic (prin consum) – CID, Sepsis, Purpura
trombocitopenică trombotică, Sindrom hemolitic
uremic, Sângerări cronice

 Cauze imune: pupura trombocitopenică idiopatică,


postransfuzii, terapie cu heparină, boli autoimune
(lupus eritematos sistemic), asociat cu HIV.
NUMĂR TROMBOCITE, PLT

• Trombocitopenie
 Purpura trombocitopenică trombotică (PTT) și
sindromul hemolitic-uremic (SHU) - multiplii
microtrombi în vasele mici de la nivelul inimii,
creierului și rinichilor – consum Tb.

 PPT – acut la adulți - frecvent idiopatic, uneori în


cursul sarcinii, indusă medicamentos, viral - HIV.

 SHU – acut la copil– în cursul infecțiilor cu


Escherichia coli O157:H7, Shigella dysenteriae.
NUMĂR TROMBOCITE, PLT
• Trombocitopenie
 Sindromul hemolitic-uremic (SHU) – apare după episod de
diaree infecțioasă, cel mai frecvent asociată cu E coli, dar și
Salmonela, Campylobacter, Shigela.

 Patogenie SHU – leziuni endoteliale, inclusiv la nivel renal,


induse de toxine eliberate de bacterii. La nivelul leziunilor
apar microtromboze.

 Clinic: Insuficiență renală acută, anemie hemolitică,


trombocitopenie.

 De obicei, la copii funcția renală se recuperează în


totalitate.
NUMĂR TROMBOCITE, PLT

• Trombocitopenie
 Indus medicamentos – aspirină, ibuprofen,
antibiotice, indometacin etc.

 Distribuție periferică anormală


 Splenomegalie congestivă (hipertensiune portală –
ex. Ciroza hepatică), limfoproliferativă,
mieloproliferativă – sechestrare intrasplenică
(hipersplenism)
NUMĂR TROMBOCITE, PLT

• Trombocitoză (> 450.000/μL)


 Primară – afecțiuni mieloproliferative (trombocitoza
esențială, policitemia vera);

 Secundară (reactivă)
 Postsplenectomie - splina este principalul organ care
îndepărtează trombocitele îmbătrânite.

 Anemia feriprivă, anemie posthemoragică : Anemia


stimulează măduva osoasă pentru producţia celulară. În
absenţa fierului, eritrocitele nu se pot sintetiza uşor, dar
trombocitele da.

 Paraneoplazic (ovarian, plămân, gastrointestinal)


NUMĂR TROMBOCITE, PLT
• Trombocitoză
 Secundară (reactivă)
 Tuberculoză

 Folosirea de contraceptive orale

 Boli inflamatorii

 Tranzitor – recuperare după intervenții chirurgicale extinse,


sângerări masive și uneori după efort fizic intens

• Uneori pacienții cu trombocitoză prezintă și tendință la


sângerare, deoarece trombocitele pot fi anormale funcțional.
VOLUMUL TROMBOCITAR MEDIU, MPV

• Reflectă dimensiunile medii ale trombocitelor pacientului

• De obicei trombocitele mari sunt trombocite tinere, recent


formate.

• Pe măsură ce trombocitele îmbătrânesc dimensiunile


acestora scad.

• Trombocitopenia cu MPV mare sugerează o producție


stimulată de trombocite (mai rapidă), probabil secundar
unui consum ridicat.

• Trombocitopenia cu MPV mic sugerează anomalii ale


măduvei hematogene.
LĂRGIMEA DISTRIBUȚIEI PLACHETARE, PDW

• Reflectă uniformitatea dimensiunilor trombocitelor

• PDW crescut sugerează o variabilitate crescută a


dimensiunilor trombocitare.

• În primele două ore post-recoltare trombocitele au


tendința să crească în dimensiuni, dacă stocarea
probei se prelungește trombocitele se vor micșora.
• De aceea, interpretarea MPV și PDW se va face cu
precauție, dozarea neputând fi standardizată.
FROTIUL DE SÂNGE

• Este folosit pentru evaluarea celulelor hematogene


(eritrocite, leucocite, trombocite) atunci când
hemoleucograma prezintă anomalii ce sugerează
prezența de celule anormale (dimensiuni, funcție,
etc).

• O picătură de sânge (recoltată din deget) se întinde


pe o lamă de sticlă și se analizează la microscop.

• Oferă informații privind prezența unei anizocitoze


(eritrocite cu dimensiuni variabile) sau poikilocitoze
(eritrocite cu forme variabile – ex. hemoglobinopatii)
FROTIUL DE SÂNGE

• Uneori fragmentele celulare sau trombocitele se pot


agrega generând la numărătoarea automată falsă
leucocitoză, aceste aspecte se vor vedea pe frotiul de
sânge.

• Trombocitele agregate pot genera la numărătoarea


automată aspect de falsă trombocitopenie sau de
trombocite gigant – frotiul de sânge poate ajuta
pentru identificarea acestor situații

• Frotiul de sânge poate descrie aspectul fiecărui tip


de leucocite și aprecia proporția de celule imature.
EXPLORAREA HEMOSTAZEI SECUNDARE
Timpul parțial de tromboplastină activat
(APTT)

Explorează calea intrinsecă (VIII, IX, XI, XII) și comună


(fibrinogen, II, V și X) independent de funcția plachetară
– se folosește plasma săracă în Tb

Normal: 20-39 sec

Venipunctură - eprubetă cu citrat 3,2% – proba se


trimite pentru prelucrare în maxim 1 ora de la recoltare –
degradare factor VIII – alungire falsă a APTT

Citratul prin chelarea calciului previne coagularea

Slide 27
EXPLORAREA HEMOSTAZEI SECUNDARE
Timpul parțial de tromboplastină activat
(APTT)

Nu se recoltează pe cateter heparinat – heparina


activează antitrombina , inhibând astfel activarea
factorilor IX, XI, XII, II și X

Hematrocritul > 55% - în volumul de sânge recoltat,


cantitatea de plasmă e mai mică decât în mod normal
=> concentraţia citratului e mai mare => nu tot
citratul e neutralizat de cantitatea standard de CaCl2
adaugată probei în laborator =>APTT alungire falsă.

Slide 29
EXPLORAREA HEMOSTAZEI SECUNDARE
APTT alungit

1.Cauze ereditare – deficit al factorilor coagulării


implicați în calea intrinsecă și comună – exp. Hemofilie
A, B

2. Cauze dobândite – mai frecvent


 Insuficiență hepatocelulară – factorii coagulării sunt
sintetizați hepatic
 Deficit de vit K (II, IX, X)
 CID – consum de factori ai coagulării
 Lupus anticoagulant – inhibitor al coagulării
 Terapie cu inhibitori ai coagulării - Heparină
Slide 30
EXPLORAREA HEMOSTAZEI SECUNDARE

Timpul de protrombină - Timpul Quick

 Explorează calea extrinsecă (VII) și comună


(fibrinogen, II, X, V).

 Monitorizarea terapiei cu anticoagulante orale


(warfarină și acenocumarol – Trombostop, Sintrom )
– antagoniști ai vit K (II, VII, X – vit K dependenți).

 Sânge recoltat prin venipunctură pe citrat 3,2%


(pentru a chela Ca și a preveni coagularea).

 Se centrifughează proba cât mai rapid - plasmă


săracă în Tb.
Slide 37
EXPLORAREA HEMOSTAZEI SECUNDARE
Timpul de protrombină - Timpul Quick

 Plasma se pune în lucrul în maxim 24 de ore de la


recoltare.

 Valori normale: TQ (PT) = 12-15 secunde

 Se poate exprima și ca indice de protrombină (IP) :

IP = (T.Quick martor/ T.Quick pacient) x 100

 Valori normale IP: 85-100%

Slide 38
EXPLORAREA HEMOSTAZEI SECUNDARE
Alungirea PT (TQ)
 Cauze ereditare – deficit de factori ai coagulării (II,
V, VII, X)

 Cauze dobândite – mai frecvent decât ereditar:


 Insuficiență hepatocelulară – PT este afectat mai
devreme și mai sever decât APTT – factor VII are cel
mai mic T1/2, factorii XI și XII au cel mai lung T1/2

 Coagulare intravasculară diseminată

 Deficit de vitamina K - PT este afectat mai devreme


și mai sever decât APTT - boala biliară obstructivă –
vit. K (liposolubilă) necesită prezenţa bilei pentru a fi
Slide 39
EXPLORAREA HEMOSTAZEI SECUNDARE

Alungirea PT (TQ)
 Se administrează vit K și se repetă PT la 12-24 de
ore de la administrare. Dacă PT se normalizează
pacientul prezintă deficit de vit K

 Heparina accentuează activitatea antitrombinei -


influențează activitatea factorilor II, X, IX, XI și XII –
influențează mai ales APTT, PT putând fi și normal.
 Totuși PT nu se va recolta din cateter heparinat.

Slide 40
EXPLORAREA HEMOSTAZEI SECUNDARE

Monitorizare terapie cu anticoagulante orale

 Deoarece PT este influențat de tipul de reactiv și de


aparatura folosite (în funcție de producător) – pt
monitorizarea terapiei cu anticoagulante orale folosim
INR (International Normalised Ratio )

INR = ( TQpacient/TQmartor ) x ISI

 ISI - indice de sensibilitate al tromboplastinei folosite


în laborator

 Valori normale INR: 0,8-1,2

Slide 41
EXPLORAREA HEMOSTAZEI SECUNDARE

Monitorizare terapie cu anticoagulante orale

 Exemple de valori ţintă pentru ca un tratament


anticoagulant oral să fie eficace:

 Profilaxia trombozei la pacienţi cu fibrilaţie atrială


cronică: INR 2-3
 Profilaxie trombembolism pulmonar: INR 3-4

 Valori ale INR > 5 – risc de mortalitate ridicată prin


hemoragii

 Supradozare anticoagulante orale – administrare de


vit K sau de plasmă proaspătă
Slide 42
EXPLORAREA HEMOSTAZEI SECUNDARE

Monitorizare terapie cu anticoagulante orale

 După inițierea terapiei cu anticoagulante orale sau


modificarea dozei este necesară o perioadă de câteva
zile până la instalarea efectului anticoagulant la nivelul
dorit – se va determina INR zilnic.

 După stabilirea dozei de anticoagulant intervalul între


determinări va fi alungit gradual până la determinare
INR o dată pe lună.

Slide 43
EXPLORAREA HEMOSTAZEI SECUNDARE

Monitorizare terapie cu anticoagulante orale

 Factori ce scad necesarul de anticoagulante orale:


Deficitul de vitamina K (malabsorție, modificări de
dietă, antibiotice, boală biliară obstructivă)
Hipertiroidismul,
Insuficiența hepatică (deficit de factori ai coagulări)

 Factori ce cresc necesarul de anticoagulante orale:


Hipotiroidismul
Polimorfisme genetice
Slide 44
BIBLIOGRAFIE

1. http://emedicine.medscape.com/article/956278-overview#a5

2. http://www.medfriendly.com/lymphocyte.html

3. Alberts B, Johnson A, Lewis J, et al. Molecular Biology of the Cell. 4th


edition. New York: Garland Science; 2002. Innate Immunity. Available
from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK26846/

4. http://emedicine.medscape.com/article/208576-overview?
pa=pt8jfpYGN5fvWkZELt%2BroWMZkd
%2BQ2iusrgO75Ahh9vc4PjmV2aoH41DvYVXqTuzkfLqllgq2xsNzpFUcA
H7ZpfEiL5fM42L%2B9xlMlua7G1g%3D#a2

5. https://labtestsonline.org

6. http://www.biology-pages.info/B/B_and_Tcells.html