Simbolismul

Viziunea despre lume și elemente de estetică

Viziune
Corespunderi
Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc
Şi scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceaţă;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viaţă
Şi toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.
Ca nişte lungi ecouri unite-n depărtare
Într-un acord în care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngână şi-şi răspund.
Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Dulci ca un ton de flaut, verzi ca nişte câmpii,
– Iar altele bogate, trufaşe, prihănite,
Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite,
Ca moscul, ambra, smirna, tămâia, care cântă
Tot ce vrăjeşte mintea şi simţurile-ncântă.
(Charles Baudelaire)
Simbolul
• Prin codri de simboluri petrece omu-n viaţă – după Roland Barthes,
simbolicul reprezintă factorul fundamental al formării personalității.
Omul intră în simbolică odată ce intră în lume.
Simbolismul – mișcare europeană
Simbolismul respinge parnasianismul (un neoclasicism), dar și
sentimentalismul excesiv romantic. Simbolismul preia de la romantici
cultul individualității, subiectivitatea, analiza interioară.
De asemenea, simbolismul continuă acțiunea de cercetare a realității,
încercând să-i descopere esențele, și legăturile dintre lumea fizică și
lumea metafizică. În același timp, simboliștii sunt ostili naturalismului și
impotriva ideii potrivit căreia arta este o oglindă fidelă a realității.
SIMBOLISMUL SE ÎNTEMEIAZĂ PE RUINELE ROMANTISMULUI,
NEGAREA NATURALISMULUI ȘI PARNASIANISMULUI, PRELUÂND UNELE
ELEMENTE ALE ACESTORA.
Reprezentanți
• Stéphane Mallarmé
• Paul Verlaine
• Arthur Rimbaud
Decadentismul
La începuturile simbolismului, unele dintre manifestările sale au fost
etichetate drept manifestări ale decadentismului artistic. Poeții
„decadenți” ( ex. Paul Verlaine) nu au nimic de-a face cu seninătatea
parnasiană, aceștia încercând să exprime direct tumultul vieții,
neliniștea interioară. „Decadenții” au înnoit versul prin contestrea
vechilor canoane prozodice, au îmbogățit limbajul poetic, au cultivat
neologismele.
Simbolismul românesc
Introduce în poezie spiritul citadin.
Apare o nouă psihologie poetică bazată pe un sentiment puternic de
izolare și inadaptare.
Atitudinile poetice specifice sunt: melancolia, spleen-ul, dorința de
eliberare, de evadare, nevroza. Toate acestea corespund sensibilității
omului modern, de început de secol XX.
Reprezentanți
Al. Macedonski
1892 – prima definiție a simbolismului, în articolul Poezia viitorului
(„Albeața crinilor poate să fie altceva decât simbolul inocenței?”)
• Traian Demetrescu – Tradem – simbolism de neliniști, urât și spleen
• D. Anghel – caută un refugiu în fantezie și vis, construindu-și un univers
propriu, floral, sugerat prin notarea acută a senzațiilor olfactive.
• Ștefan Petică
• Ion Minulescu
• G. Bacovia