FANTASTICUL

SEMNIFICAȚIA TERMENULUI

 Termenul de „fantastic” denumește lucruri imaginate, de necrezut, care nu aparțin realității cunoscute;

 Literatura fantastică denumește literatura populată preponderent de produse ale imaginației și ale fabulosului;

 Lumea propusă de literatura fantastică și bazată pe alternanța dintre real și ireal a sedus întotdeauna ființa umană,
oferindu-i posibilitatea de a visa, de a evada din cotidian, de a suplini limitările de orice fel.
LITERATURA FANTASTICĂ

 Fantasticul se regăsește atât în literatura tradițională: mituri, basme, legende, superstiții, reprezentări magice, cât și în
literatura modernă, redescoperit de romantici începând cu secolul al XIX-lea. Supranaturalul apare ca temă literară
modernă mai întâi în Anglia, odată cu romanul gotic, în care sunt descrise locuri, circumstanțe și personaje neliniștitoare:
castele izolate, cimitire, ruine și locuri bântuite, nopți cu lună lugubre, fantome, personaje diabolice.
TRĂSĂTURI ALE OPEREI FANTASTICE

 După Tzvetan Todorov, operele literare fantastice își întemeiază strategia epică pe „ezitare”: incertitudinea personajului
sau a cititorului în legătură cu semnificația întâmplărilor misterioase și oscilația între alegerea unei explicații raționale sau
supranaturale. Fantasticul s-ar situa între straniu (inexplicabil redus la faptele cunoscute, la experiența prealabilă) și
miraculos (fenomen nemaiîntâlnit).
TEME ȘI MOTIVE

 Scriitori precum Howard Philips Lovecraft. E. T. A. Hoffman, Edgar Allan Poe sau, în literatura română, Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Gala Galaction,
Vasile Voiculescu, Mircea Eliade au creat, în operele lor, un univers aflat sub semnul misterului, o lume ale cărei legi și adevăruri nu pot fi cunoscute
integral cu ajutorul rațiunii.
 Sergiu Dan în Proza fantastică românească inventariază câteva teme și motive specifice literaturii fantastice universale:

 - tema apariției fantastice (motive: strigoiul, stafia, vampirul, moartea personificată, animalul totemic, demonul);

 - tema mutației fantastice (în spațiu: călătoria miraculoasă, rătăcirea/motivul labirintului; în timp: metempsihoza/reîncarnarea, răsturnarea cronologiei,
oprirea timpului);
 - tema dublului (motive: dedublarea, umbra, androginul);

 - tema metamorfozei (motive: devenirea hidoasă, îmbătrânirea bruscă);

 - tema vieții ca vis;

 - tema interacțiunii fantastice (motive: vraja, hipnoza, alchimia, visul prevestitor, blestemul, binecuvântarea, prezicerea oraculară, ființa nefastă, piaza rea,
deochiul, comoara necurată, locul nefast/spațiul demonizat, instrumentul miraculos – oglinda, elixirul, talismanul, semnul magic, cuvântul magic-, pactul cu
diavolul/mitul lui Faust, secretul interzis).
EXERCIȚII

 1. Scrieți o definiție a fantasticului, pe baza informațiilor anterioare, în care să menționați trăsături ale acestuia care vi se
par importante;
 2. Cum se explică atracția ființei umane către fantastic?

 3. Numiți trei scriitori români care au creat proze fantastice.

 4. Cine este întemeietorul literaturii fantasy?

 5. Enumerați trei locuri nefaste despre care ați citit într-o proză fantastică.
CASPAR DAVID FRIEDRICH,
ABAȚIE ÎN PĂDUREA DE
STEJARI, 1809-1810, GALERIE
DER ROMANTIK, BERLIN
 6. Analizați tabloul lui Caspar
David Friedrich:
 - ce atmosferă se desprinde din
tablou?
 - care sunt motivele fantastice
specifice romanului gotic care
se pot „recunoaște” în pictură?
 - comentați sugestia contrastului
negru (din prim-plan) și alb (din
partea de sus a tabloului);
 - ar putea fi ruinele abației
lumea fantastică a spiritelor?
Motivați.