Sunteți pe pagina 1din 22

CURSURILE 9 & 10

APLICAŢII ALE
ANALIZEI TRANZACŢIONALE
ÎN
COMUNICAREA INTERPERSONALĂ
CUPRINS

 Ce este Analiza Tranzacţională (AT) ?


 Elementele componente ale AT
 Stările de spirit şi practica AT
 Contaminarea stărilor de spirit
 Tranzacţiile comunicative
 Relaţiile de autonomie şi de dependenţă; simbioza
 Stimulentele ca semne ale recunoaşterii
 Rolul individului în relaţiile cu mediul social -
OK - ul poziţiilor de viaţă
 Mecanisme de manipulare a interlocutorului
 Mecanisme de automanipulare
1. Ce este Analiza Tranzacţională (AT) ?

AT a fost fundamentată, în perioada anilor 1950, de către psihologul dr. Eric BERNE (BERNSTEIN),
ca o teorie completă a personalităţii individuale, pe baza principalelor comportamente observabile, cotidian, la om
(manifestări, cuvinte utilizate, exprimări etc.)
Demersul AT - analizarea comportamentelor, atitudinilor, exprimărilor, reacţiilor psihice şi emoţionale prin
intermediul “grilelor analitice” (starea de spirit, poziţia de viaţă, “jocurile”, simbioza etc. . . .)

Aceste concepte, odată percepute la interlocutorul pe care îl avem, ne permit să desprindem, rapid, concluzii
referitoare la alegerea propriului comportament în diferite situaţii şi să analizăm rezultatele obţinute
Punctul forte al AT - AT constituie un excelent mijloc de analiz ă şi acţiune în cadrul relaţiilor interpersonale
N.B.: AT nu are rolul de a interpreta comportamentul interlocutorului în relaţiile de afaceri, ci de a ne oferi răspunsurile
la întrebările pe care ni le punem în legătură cu viitoarele direcţii de acţiune . . .

OBIECTIVELE AT

identificarea & modelarea crearea unor mijloace eficiente de


propriilor stări de spirit acţiune în relaţiile interpersonale
2. Elementele componente ale AT

 Stările de spirit

 Contaminarea stărilor de spirit

 Tranzacţiile comunicative

 Relaţiile de autonomie şi de dependenţă; simbioza

 Stimulentele ca semne ale recunoaşterii

 Rolul individului în relaţiile cu mediul social; “OK - ul poziţiilor de viaţă”

 Mecanisme de manipulare a interlocutorului

 Mecanisme de automanipulare
3. Stările de spirit şi practica AT (I)

 . . . Ne schimbăm comportamentul foarte des . . . Oare de ce? . . .

 . . . O facem în funcţie de stimulii pe care îi primim din mediul ambiant . . .

 Conceptul STARE DE SPIRIT încearcă să dea o explicaţie capacităţii noastre


extraordinare şi facilităţii cu care ne putem schimba, adeseori, comportamentul,
devenind, de la un moment la altul, două personalităţi total distincte . . .

Stările de spirit

sisteme de gândire, emoţii şi comportamente, legate de diferitele etape
ale dezvoltării unei persoane sau chiar a unui grup, ca reacţii la stimulii
proveniţi din mediul ambiant

 Orice stare de spirit poate avea forme de manifestare POZITIVE şi NEGATIVE . . .


3. Stările de spirit şi practica AT (II) - PĂRINTELE (I)

P Starea de spirit PĂRINTE (P)

 Se referă la gândirea, emoţiile şi comportamentele pe care orice individ le-a învăţat din
surse exterioare propriei personalităţi, prioritar de la părinţii săi . . .

 Starea de spirit P aparţine domeniului învăţării

 Un individ aflat în starea de spirit P reproduce atitudini şi comportamente “împrumutate”


de la figurile parentale* care l-au marcat . . .
*) . . . părinţi, educatori, învăţători, profesori etc. (în general, formatori ai personalităţi noastre) . . .

 Originea P este dată de modalităţile în care un individ a înregistrat sistemele de a gândi,


de emoţii şi comportamente sesizate la persoane importante cunoscute în perioadele
copilăriei şi adolescenţei, sisteme care, pentru el, constituie modele de urmat . . .
Exemple: . . .
- “ . . . Orice om de valoare trebuie să aibă o diplomă!” . . .
- “ . . . Ai grijă, să nu bei, să nu fumezi, să nu joci cărţi!” . . .
- “ . . . Să nu ai încredere decât în tine!” . . .
3. Stările de spirit şi practica AT (III) - PĂRINTELE (II)

PN PG Starea de spirit P poate avea următoarele două forme de manifestare:

 PĂRINTE NORMATIV - PN - se referă la judecăţile şi normele sociale pe care le avem . . .


a) în stare negativă (este directiv, restrictiv, “rece”, impune norme şi reguli de conduită): . . .
- “Sunteţi de-a dreptul iresponsabili, cu toţii! . . . Să nu vă mai văd! . . .” . . .
- “Am uneori senzaţia că sunt unicul om cinstit . . . La ce-mi poate servi aceasta?” . . .
b) în stare pozitivă (aprobator, condiţionează constructiv realizarea unor sarcini): . . .
- “Dacă vei fi ascultător şi vei avea note bune, o să te las să mergi la mare . . .” . . .
- “Bravo, întotdeauna să faci cum ţi se spune! . . . Numai astfel vei reuşi! . . . ” . . .
 PĂRINTE GRIJULIU - PG - cuprinde soluţiile (“reţetele”) şi modalităţile concrete de
asumare a responsabilităţilor . . .
a) în stare negativă (este mult prea încrezător în “unicitatea” sa, reproşează nerealizări): . . .
- “Mă voi ocupa, personal de asta! Văd că, dacă n-aş fi eu, s-ar duce totul de râpă! . . .” . . .
- “Nu vă e ruşine, după tot ceea ce-am făcut pentru voi, să vă purtaţi aşa cu mine?! . . .” . . .
b) în stare pozitivă (“sare” în ajutor, este “mieros” şi posedă o “dăruire” exasperantă): . . .
- “În fine, vezi ce înseamnă să nu mai copiezi şi să-nveţi ca lumea?! . . . ” . . .
- “Este foarte important să procedezi numai aşa cum îţi spun eu! . . . Pentru că, o dată-n
plus, te-ai putut convinge că numai aşa e bine!” . . .
3. Stările de spirit şi practica AT (IV) - ADULTUL

A Starea de spirit ADULT (A)


 Se referă la modul nostru de a gândi şi are o foarte mică legătură cu vârsta noastră . . .
N.B.: A din noi apare pe la vârsta de 10 - 12 ani şi se dezvoltă exclusiv în măsura în care mediul ambiant
încurajează şi favorizează această dezvoltare . . .
 Un individ aflat în starea de spirit A este orientat asupra realităţii obiective . . .
 Starea de spirit A aparţine domeniului gândirii
 Având origine logică şi culturală, A primeşte, înregistrează şi utilizează informaţii, astfel:
1. informaţii din mediul ambiant (externe):
a) în stare negativă (este exclusivist şi “matematic”):
- “Nu există decât o singură posibilitate! . . .” . . .
- “Îmi pare rău, dar aştept de peste un sfert de oră . . . ” . . .
b) în stare pozitivă (recunoaşte şi/sau reacţionează, emite judecăţi de valoare):
- “. . . Ceea ce ne poate conduce la următoarea ipoteză . . . ” . . .
- “. . . Pe baza celor discutate, iată ce vă propun . . . ” . . .
2. informaţii din partea P şi/sau a C (interne):
a) în stare negativă (este “privat” de realitate, fiind chiar pesimist):
- “Degeaba m-am zbătut atâta! . . . Să nu vă mai văd! . . .” . . .
- “. . . Sunt unicul responsabil pentru tot ceea ce se întâmplă! . . . ” . . .
b) în stare pozitivă (se dovedeşte foarte încrezător în propriile-i posibilităţi):
- “. . . Evident, rezultatele au fost conform aşteptărilor . . . ” . . .
- “. . . Trebuie să merg, din nou, la ore! . . . Ce s-ar face fără mine ?! . . . ” . . .
3. Stările de spirit şi practica AT (V) - COPILUL (I)

C
Starea de spirit COPIL (C)

 Se referă la sentimente/simţuri şi include nevoile, senzaţiile şi emoţiile care apar,


în mod natural, la o persoană
 Este prima stare de spirit care se manifestă la fiecare dintre noi
 Comportamentul C explică faptul că, nu arareori, suntem înclinaţi să acţionăm
conform dorinţelor şi/sau plăcerilor noastre . . .
 În alte cazuri, avem tendinţa de a ne feri de lucruri şi/sau fapte care, în anumite
circumstanţe, ne-au creat neplăceri sau chiar suferinţe . . .
 Starea de spirit C aparţine domeniului sentimentelor
 Starea de spirit C poate avea următoarele trei forme de manifestare:
a) Copil Adaptat (CA) care, la rândul său, poate fi:
a.1. Copil Adaptat Supus (CAS) CAS CAR
a.2. Copil Adaptat Rebel (CAR)
CC
b) Copil Creator (CC)
c) Copil Spontan (CS) CS
3. Stările de spirit şi practica AT (VI) - COPILUL (II)

CAS

COPILUL ADAPTAT SUPUS (CAS)

 Se referă la (cuprinde) reflexele condiţionate

 Reacţionează, cu supunere, la figurile parentale şi la normele instituţionale impuse


 în stare negativă (este rezervat, cu capul uşor înclinat, uneori “plângăcios”):
- “Este foarte greu să realizez ceea ce mi-aţi spus! . . .” . . .
- “Vă rog mult de tot să mă iertaţi! . . . N-am vrut să vă supăr! . . .” . . .
 în stare pozitivă (acceptă să “lupte” şi roagă să fie ajutat pentru a reuşi):
- “Sigur că vreau să iau note mari dar, vă rog mult de tot, ajutaţi-mă! . . . ” . . .
- “Sunt timid, dar mă voi mobiliza, astfel încăt să reuşesc! . . .” . . .
 originea CAS este socială şi culturală
 cel mai mare avantaj al CAS: este “adaptabil”, putând fi un excelent executant . . .
3. Stările de spirit şi practica AT (VII) - COPILUL (III)

CAR

COPILUL ADAPTAT REBEL (CAR)

 Se referă, asemenea CAS, la reflexele condiţionate


 Reacţionează împotriva figurilor parentale şi a instituţiilor şi, în general, împotriva
oricăror norme impuse propriei persoane
 în stare negativă (este revoltat, permanent negativist, încercând să distrugă totul):
- “Nu aveţi nici un drept să procedaţi astfel! . . .” . . .
- “Doar nu credeţi c-o să mă obligaţi! Las’ că v-arăt eu cine-i mai tare! . . .” . . .
 în stare pozitivă (este uşor ironic şi, mai ales, “apărător” al dreptăţii - “Justiţiarul” -):
- “Sigur că da, uite-i pe alţii care cred c-o să mă aibă, ce naivi sunt! . . . ” . . .
- “Doar nu credeţi că mă veţi împiedica să realizez ceea ce mi-am propus! . . .” . . .
 CAR reprezintă o “socializare” a CS şi CAS, ca o reacţie faţă de abuzurile de putere
 CAR prezintă un mare dezavantaj: este “beligerant”, fiind mereu “pus pe harţă” . . .
3. Stările de spirit şi practica AT (VIII) - COPILUL (IV)

CC
COPILUL CREATOR (CC)

 CC cuprinde intuiţiile, ideile “magice” (“salvatoare”) etc. . . .


 Este tipul “lunaticului”, permanent “absorbit” de propriile-i vise . . .
 Îi place să “pozeze” într-un veritabil “robot”, fiind prioritar intuitiv şi denotând
înalta sa capabilitate de a “naviga după radar” . . .
 în stare negativă (este revoltat, permanent negativist, încercând să distrugă totul):
- “Forţe oculte mă împiedică să procedez aşa cum ar trebui! . . .” . . .
- “Lăsaţi, c-o să vină şi ea, ziua în care-o să vedeţi că eu sunt cel mai bun! . . .” . . .
 în stare pozitivă (“sare” în ajutor şi apare, adeseori, ca fiind “Micul inventator”):
- “Nu disperaţi! . . . Mă concentrez puţin şi-o aranjăm noi şi pe-asta! . . . ” . . .
- “Ador să rezolv probleme cu care-şi bat capul alţii! . . .” . . .
 CC are origine culturală şi i se mai spune “Micul Profesor”
 Deşi poate constitui pentru A un ghid preţios, CC este, prioritar, superficial şi are
“darul” de a-şi antrena “semenii” într-o atmosferă tensionată, de “mister” continuu . . .
3. Stările de spirit şi practica AT (IX) - COPILUL (V)

COPILUL SPONTAN (CS)


CS

 Este tipul persoanei permanent liberă, spontană, naturală, nonconformistă . . .


 Îi place să “pozeze” în cel căruia nu-i este frică de nimeni şi de nimic, ţinând cont
foarte puţin de constrângerile mediului social în care trăieşte . . .
 în stare negativă (este “fluctuant” şi onomatopeic “distructiv”):
- “Ia uite-l, dom’le şi pe-ăsta! . . .” . . .
- “Ah, ce-am scăpat-o şi de data asta! . . . Oaauuuu! . . .” . . .
 în stare pozitivă (întrezăreşte rapid noi surse de plăcere şi de emoţii, fiind chiar ironic):
- “. . . Sic! . . . Mai ai fraţi pe-acasă?! . . . ” . . .
- “Gata, am făcut-o şi pe-asta! . . .” . . .
 CS are origine biologică, cuprinzând, prioritar, senzaţiile şi emoţiile noastre
 Deşi constituie baza biologică a personalităţii fiecăruia dintre noi, CS este, prioritar, un
sentimental . . . Mare atenţie, căci aceasta este şi cauza numeroaselor sale eşecuri! . . .
4. Contaminarea stărilor de spirit

 În contextul AT, “contaminarea” reprezintă influenţele pe care o stare de spirit


le poate exercita asupra altei stări de spirit . . .

 Singura stare de spirit care poate fi contaminată este A . . .

 Contaminarea A de către P are loc atunci când persoana “ţine” (actualizează şi verifică),
pentru A, prin intermediul P, o informaţie eronată provenită de la P
 Contaminarea A de către P generează PREJUDECĂŢI . . .
- “Femeile nu ştiu să conducă! . . . De fapt, câte femei-şef aţi văzut?” . . .

- “Diploma nu-ţi serveşte la mai nimic! Nu vezi câţi şomeri avem?! . . .” . . .

 Contaminarea A de către C generează ILUZII . . .


- “Azi e ziua mea norocoasă şi este imposibil să iau notă mică! ” . . .
 - “. . . Sunt indispensabil şi toţi au nevoie de mine! . . .” . . .
5. Tranzacţiile comunicative (I)

 Tranzacţia = formă de schimb social între două sau mai multe persoane
N.B.: se poate efectua oral, scris sau prin intermediul gesturilor, privirilor, obiectelor etc.
 Tranzacţiile comunicative (TC) = formă de schimb între două sau mai multe stări de spirit

 Practic, relaţiile dintre persoane şi grupuri sunt constituite din serii de TC care se succed
 Între profesioniştii în comunicare, dialogul nu are loc între persoane, ci între stări de spirit . . .

 În momentul în care două persoane se află faţă în faţă, sunt “puse în joc” 6 stări de spirit,
câte 3 pentru fiecare dintre respectivii indivizi. pentru a stăpâni comunicarea şi, implicit,
tranzacţia, este extrem de important să identificăm ce stare de spirit este activă, în momentul
“schimbului”, pentru fiecare persoană
 În acest context, AT permite analizarea detaliată şi precisă a schimbărilor şi a “canalizării”
(“orientării”) lor şi, astfel, facilitează mai buna înţelegere a tuturor fenomenelor apărute pe
parcursul comunicării interpersonale
 În orice tip de TC sunt transmise, concomitent, două categorii de informaţii:
a) informaţii referitoare la conţiunutul mesajului
b) informaţii privind relaţia existentă între persoanele implicate în dialog
paralele (complementare) - TCSP
simple - TCS -
încrucişate - TCSÎ aparent
5. Tranzacţiile comunicative (II)

1. Tranzacţiile comunicative simple - TCS:


1.1. TCSP - apar în cazul în care o stare de spirit solicită alteia să răspundă
stării aflată la originea tranzacţiei  sunt vizate numai două stări
de spirit şi neprevăzutul este exclus din comunicare . . .
Tinerii de azi sunt Aşa e! S-a dus respectul! …
Care este tare nepoliticoşi ... Pe vremea mea …Ehheee ...
profitul pe 12 miliarde
luna trecută? de lei P P
A A

1.2. TCSI - apar în cazul în care persoana căreia i s-a “solicitat” o anumită stare de spirit
nu răspunde în funcţie de aceasta, ci furnizează un răspuns neaşteptat . . .

Unde-ai fost ieri? ... Te-am Mă agasezi, mereu, cu tot felul de


căutat, fiindcă aveam întrebări stupide! … Sunt liber şi
mare nevoie de tine! ... P nu trebuie să-ţi dau raportul! ...

A A
C
5. Tranzacţiile comunicative (III)

2. Tranzacţiile comunicative duble (ascunse) -TCD - apar în cazul în care răspunsul


interlocutorului nostru ascunde adevăratele intenţii ale acestuia . . .

Nu cred că voi putea Vrei să spui că nu poţi


termina proiectul la veni la întâlnirea din
termenul solicitat! ... această după-amiază? ...

A A
C C
… Boierule, dacă mi-ai da o Dacă mă prind, iar, ai mei
mână de-ajutor, ar fi că nu-mi fac, nici astăzi,
nemaipomenit! ... proiectul, am încurcat-o! …

3. Tranzacţiile comunicative tangenţiale -TCT - apar în situaţiile în care răspunsul dat de către
interlocutorul nostru are o foarte mică (sau chiar nu are, deloc) legătură cu întrebarea pusă . . .
- Pentru a face rost de proiectul de care ai nevoie, va trebui să mergi până la Braşov . . .
- Apropo de chestia asta, cum o mai fi vremea la munte? . . . Crezi că-i la fel de frig? . . .
6. Relaţiile de autonomie şi de dependenţă; simbioza

 O relaţie stabilită între două persoane poate fi de:


- autonomie
- simbioză
 În relaţiile de autonomie, cele două persoane sunt independente una faţă de cealaltă şi îşi unesc
resursele pentru atingerea unui scop comun
 Simbioza veritabilă şi eficace  cei doi se “înţeleg” din/prin priviri sau din/prin gesturi . . .
 Simbioza are următoarele trăsături caracteristice:
- “supravieţuirea” fiecărei persoane depinde de cea a celeilalte
- se poate observa faptul că o persoană se află într-o relaţie simbiotică din momentul în care ea se
identifică cu cineva sau cu ceva căruia nu îi aparţine
- prin ele însele, cele două persoane “fac” una singură; în simbioză, 1 + 1 = 2; în autonomie, 1 + 1  2
- principala relaţie este P - CA (foarte rar A - C), fiind excluse relaţiile P - P; P - A; A - A şi C - C
- gândirea A joacă un rol redus într-o simbioză, căci A este, întotdeauna, contaminat; şi, totuşi ,
tranzacţiile A - A sunt posibile, dar numai sub controlul P şi/sau al C
 În cazul persoanelor adulte, simbioza exprimă o dependenţă imaginară şi nu una reală
 În cazul C, dependenţa acestuia faţă de “marile persoane” care se ocupă de el (P şi A) - simbioză fără
contaminare - este de tip temporal
 În cazul tânărului absolvent, simbioza generează contaminare şi excluziune  devalorizarea propriei
persoane (C) şi supraevaluarea “şefului” (P) . . . (de tipul “Eu nu ştiu nimic, iar şeful ştie tot! . . .”)
N.B.: Din această situaţie se poate ieşi numai prin trecerea la o relaţie de autonomie . . . (de tipul “Eu am o
pregătire universitară, iar şeful are un plus de experienţă” sau “Eu sunt creativ, iar şeful riguros”)
 În caz contrar, adeseori se ajunge la pasivitate, care se poate manifesta prin:
- a nu face nimic (“Totul se va aranja de la sine . . . ”)
- supraadaptare (“Nimic nu se poate face fără mine . . . ”)
- agitaţie (a face, foqarte des, schiţe, planuri etc.)
- incapacitate şi/sau violenţă (“Iar am ghinion! …”; “Nu sunteţi buni de nimic! …” etc. …)
7. Stimulentele ca semne ale recunoaşterii

STIMULENTELE

Fizice & Sociale Condiţionale & Necondiţionale Pozitive & Negative

• munca • cuvinte • acţiune • existenţă • construcţie • critică


• diferite • bani • rutină • iniţiativă • expresie • cenzură
forme de • depenedenţă • autonomie
violenţă • putere • reuşită • eşec
• control • încredere

5 Reguli ale economiei de stimulente


A DA A PRIMI
A CERE A REFUZA
A-ŞI ACORDA

5 Reguli care pot crea insuficienţa stimulentelor

Nu cereţi stimulente Nu primiţi Nu refuzaţi


Nu daţi stimulente Nu vă acordaţi
atunci când nu stimulente atunci stimulente care
cu largheţe stimulente
aveţi nevoie de ele când aveţi nevoie nu vă plac
8. Rolul individului în relaţiile cu mediul social; OK-ul poziţiilor de viaţă

 Noţiunea de “rol” şi semnificaţia acesteia


- “rolul” pe care îl avem de jucat trebuie perfect în ţeles
- logica internă a “rolului” ne permite adaptarea comportamentului la fiecare situaţie
- fiecare individ trăieşte patru “roluri”, adică patru “poziţii de viaţă” fundamentale,
respectiv patru modalităţi de a vedea relaţiile între el şi alte persoane, fapte, lucruri etc.

OK -ul POZIŢIILOR DE VIAŢĂ
EU sunt OK
EU +, TU - EU +, TU +
Eu mă supraevaluez şi te devalorizez Eu mă accept şi te accept şi pe tine
Ex: "Este greşeala ta ! Eu sunt cel mai Ex.: "Care este problema ? Haide să o
bun, aşa că te-am învins !” rezolvăm împreună ! ..."
Sentimente: EU te dispreţuiesc, Sentimente: emoţii spontane (bucurie,
ŢIE îţi este teamă ... dorinţă, ataşament etc.)
TU nu TU
eşti OK EU -, TU - EU -, TU + eşti OK
Mă devalorizez şi te devalorizez Mă devalorizez şi te supraevaluez
Ex.: "Este vina noastră ! Nu suntem Ex.: "Eu sunt vinovat şi este clar că eşti
buni de nimic!…" cel mai bun !"
Sentimente: depresiune sau disperare, Sentimente: îmi este ruşine şi am
pentru ambii indivizi admiraţie faţă de tine
EU nu sunt OK

Esenţial este să reuşim trecerea în OK-ul de tipul: EU + , TU + ,


pentru a aborda orice relaţie din perspectiva “ÎNVINGĂTOR - ÎNVINGĂTOR”
9. Mecanisme de manipulare a interlocutorului

 Sunt cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de “JOCURI”


 Cel mai cunoscut “JOC” este “TRIUNGHIUL DRAMATIC”
 De ce această denumire? . . .
- TRIUNGHI - pentru că pot fi întâlnite trei forme de manifestare a
stărilor de spirit P şi C (A este exclus), respectiv PN, PG şi CA
- DRAMATIC - pentru că se joacă teatru . . .

Ţie chiar nu-ţi este ruşine


să te pregăteşti în halul ăsta? … Hai, nu te mai supăra şi tu atâta! ...
La acest examen ai nota 4! ...
PN PG
PERSECUTORUL SALVATORUL

CAR: Da’ ce, dom’le, ăsta-i curs? … CAS: Ajutaţi-mă, vă rog frumos, cu
Asta-i curată bătaie de joc! ... câteva întrebări suplimentare! ...

CA (CAS/CAR)
VICTIMA
10. Mecanisme de automanipulare

“Rachetele” (R) “Colecţiile de timbre” (CT) “Miniscenariile” (MS)

Substituirea exprimării unei Sistem de acumulare a emoţiilor Se mai numesc


emoţii profunde şi autentice cu o până în acel punct psihologic în comportamente
altă emoţie, mai “acceptabilă” care simţim că situaţia devine autorestrictive
din punct de vedere social insuportabilă şi, în consecinţă,
ne vom impune să adoptăm o
altă atitudine faţă de interlocutor
Pot fi redate prin
Ex: Când cineva este nervos i se intermediul a cinci verbe,
spune, din complezenţă, că starea la imperativ, astfel ...
sa este cauzată de oboseală ... Ex: “E prea de tot, ajungeee!!! …”
“Gata! Ai pus paie pe foc! …”
“Sistemul e de vină! La facultate
nu ne-a învăţat decât teorie! …”
De regulă, R constau în Fii tare ! ...
deghizarea unui răspuns prin
intermediul altuia, într-o manieră
distructivă, devalorizantă şi Modalităţi eficiente de a evita CT: Fă efort ! ...
demobilizatoare pentru interlocutor a) să fim atenţi la tot ceea ce
bunul simţ ne împiedică să ... Fii perfect ! ...
Modalităţi eficiente de a evita R: exteriorizăm …
a) asumarea responsabilităţii ... b) să “lichidăm” CT “picătură cu
“M-am enervat”, NU “M-a enervat” picătură”, … Grăbeşte-te ! ...
b) refuzul de a ne asuma, uneori, c) să ştim să ne acordăm, atunci
responsabilitatea emoţiilor altora … când vrem, stimulente …
“Îi este teamă”, NU “L-am d) să ştim să ne acordăm, periodic, Fă-mi plăcere ! ...
determinat să-i fie teamă …” “supape de autosecuritate” ...