AUTISMUL

Bagmanean Așot
 DATE GENERALE

Autismul este o tulburare a creierului

care interferă adesea cu abilitatea de a
comunica şi de a relaţiona cu cei din
jur. Autismul este o boală caracterizată
prin afectarea dezvoltării creierului, a
abilităţilor mentale, emoţionale şi
comunicaţionale ale unei persoane.
 ETIOLOGIA

Cauzele autismului nu sunt cunoscute. Ele pot fi de natură genetică, iar

unele cazuri de autism au fost asociate traumelor, bolilor sau anomaliilor
structurale până sau din timpul naşterii, incluzând mama bolnavă: (în
timpul sarcini de rubeolă sau rujeolă, fenilcetonuria netratată (o
incapacitate a corpului de a controla anumite substanţe chimice numite
fenilcetone), lipsa oxigenului în timpul naşterii, encefalita sau alte infecţii
grave care afectează creierul la sugar).
 ETIOLOGIA GENETICĂ

Lucrări recente de cercetare au demonstrat că parametrii, cum ar fi gena CNTNAP2, defecte mitocondriale,
nivel crescut de citokine inflamatorii, sângerare maternă în timpul sarcinii, sindroame metabolice și avansarea
vârstei materne sunt toate legate de apariția autismul.
Autismul neurologic este o tulburare organică asociată cu anomalii în structura și funcția creierului.
Descoperirile caracteristice sunt un număr redus de celule Purkinje în regiunile posterioare inferioare ale
emisferelor cerebeloase.
Unii pacienți cu autism au prezentat niveluri anormale de serotonină sau alți neurotransmițători care pot
afecta dezvoltarea creierului. Factori prenatali precum infecții virale intrauterine sau tulburări metabolice și
expuneri intrauterine la medicamentele teratogene, talidomidă și valproat, pot juca toate un rol important în
patogeneza autismului.
Semnele autismului evoluează aproape
îndotdeauna înaintea împlinirii vârstei de 3 ani,
deşi această afecţiune este uneori diagnosticată
abia mai târziu. În mod tipic, părinţii devin
îngrijoraţi atunci când observă că fiul/fiica lor nu
începe să vorbească, nu răspunde sau nu
interacţionează ca şi ceilalţi copii de aceeaşi
vârstă.
De regulă, copiii cu autism nu au o
dezvoltare normală a vorbirii şi pot să
"pară" surzi, deşi testele de
audiometrie sunt normale. Autismul
afectează modul în care copilul
percepe şi procesează informaţia
senzorială. Severitatea autismului
variază.
 CLASIFICAREA

In complexitatea spectrului de manifestari caracteristice pentru

sindromul autistic , se constată trei grupe de clasificare ale acestuia:
- Autismul primar anormal
- Autismul secundar cu carapace
- Autismul secundar regresiv
 AUTISMUL PRIMAR ANORMAL

Autismul primar anormal se caracterizeaza prin

faptul ca la sugar nu exista o diferentiere intre corpul
sau si cel al mamei sale si de asemenea nu exista o
delimitare a suprafetei sale corporale , si tocmai de
aceea functionarea mentala a acestuia este organizata
in jurul unor senzatii deosebit de primitive. Este in
fapt o prelungire anormala a autismului.
 AUTISMUL SECUNDAR CU CARAPACE 

Autismul secundar cu carapace are o denumire care exprima in sine esența

acestui tip aparte de afecțiune și constă în într-o „barieră autistică destinată
să interzică accesul la <non-eul> terifiant, copilul în acest caz fiind rigid,
insensibil, fugind de contactul fizic. Activitatea fantasmatică este saracă,
centrată în jurul anumitor procese corporale, iar actul de gândire
inhibat.”. Psihanalista declara aceasta forma ca fiind „crustacee”
şi  subliniază rolul important al hipersensibilitatii copilului la depresia
mamei şi la stimuli senzoriali în general .
 AUTISMUL SECUNDAR REGRESIV

Autismul secundar regresiv reprezintă de fapt corespondentul

schizofreniei infantile. Aici, dupa o evolutie aparent normala,
apar manifestari regresive, copilul retragându-se într-o viaţă
fantasmatică părând absent, centrat pe senzaţiile corporale.
Copilul este confuz privind diferenţierea de mama sa, proces
întărit de mecanismul identificării proiective cu mama.
 SIMPTOMATOLOGIA

Dificultate în comunicare - limbajul vorbit se dezvoltă de obicei greu

sau deloc, cuvintele fiind adesea folosite necorespunzător. E posibil
ca bolnavul să folosească mai mult gesturi decât cuvinte (sau alte
moduri de comunicare non-verbală). Există tendinţa bolnavului de a
repeta cuvinte şi fraze (unii pot repeta fără greşeală ştirile auzite la
televizor) şi imposibilitatea de a-şi concentra atenţia şi de a fi coerent;
SIMPTOMATOLOGIA

Nesociabilitate - o persoană care suferă de

autism nu e de obicei prea interesată în a
avea relaţii cu alţii. Se poate ca ea să nu
răspundă cu plăcere altora şi să nu îşi
privească în ochi interlocutorul. Un bolnav
de autism petrece mult timp singur şi nu
depune prea mult efort în a-şi face prieteni
(unii bolnavi se izolează refuzând să
schimbe mediul în care trăiesc);
 SIMPTOMATOLOGIA

Simţuri diminuate sau prea dezvoltate - unii bolnavi

de autism abia dacă răspund la impulsurile celor cinci
simţuri (se poate ca un copil autist să nu plangă dacă
se loveşte). Alţii pot avea simţuri foarte dezvoltate
(un individ cu autism poate auzi un zgomot după care
să-şi acopere urechile pentru mult timp). E posibil ca
un copil cu autism să nu fie interesat în a intra în joc
cu alţii (evită copii şi chiar animalele);
SIMPTOMATOLOGIA

Excese în comportament - persoana care suferă de autism

poate avea reacţii exagerate sau poate fi extrem de
pasivă, putând trece de la o extremă la alta. Unele
persoane pot arăta un interes obsesiv pentru un lucru (un
obiect sclipitor sau care se roteşte) sau o activitate
(răsfoitul unei cărţi sau reviste). Unii bolnavi fac mişcări
repetate ale corpului, cum ar fi bătăile din palme,
balansarea corpului înainte şi înapoi, a capului
(stereotipii). Pot fi agresivi cu ei înşişi şi / sau cu alţii. Un
bolnav de autism poate avea crize şi depresii.
 ASPECTELE DIAGNOSTICE

În diagnoza autismului pot fi făcute confuzii şi substituiri cu alte

sindroame care, la rândul lor sunt prea puţin delimitate în teorie şi
practică, dar au unele trăsături asemănătoare sau comune cu autismul.
De exemplu, „psihoză infantilă”, „encefalopatie infantilă”, „tulburări
emoţionale grave”, „schizofrenie infantilă”, „oligofrenie” se referă la
fenomene care nu caracterizează în totalitate starea corectă de autism,
ca entitate distinctă.
 ASPECTELE DIAGNOSTICE

Criteriile de diagnostic pentru autismul sunt: Debut înaintea vârstei de 30

luni; Lipsa de răspuns la stimulările lumii înconjurătoare; Deficit marcant în
dezvoltarea limbajului; Dacă vorbirea este prezentă, paternul de vorbire este
particular, cu ecolalie imediată şi întârziată, limbaj metaforic şi inversiunea
pronumelor; Răspunsuri bizare la aspecte ale mediului înconjurător:
rezistenţa la schimbare, interes pentru diverse obiecte; Absenţa ideilor
delirante, a halucinaţiilor, absenţa pierderii asociaţiilor.
 INSTRUMENTE DE EVALUARE PENTRU COPII CU
TULBURĂRI DIN SPECTRUL AUTIST

Următoarele instrumente sunt utilizate de specialişti în vederea

evaluării copiilor ce sunt suspecţi a avea o tulburare pervazivă de
dezvoltare sau au fost deja diagnosticaţi. Ele oferă posibilitatea
evaluării diverselor arii de dezvoltare şi funcţionare. Unele dintre
ele sunt utilizate pentru a urmări în timp evoluţia copilului,
progresele sau răspunsul la problemele educaţionale.
AUTISM DIAGNOSTIC INTERVIW – REVISED (ADI - R)

ADI – R este un interviu semi structurat,

aplicat părinţilor sau îngrijitorilor copiilor ce
sunt suspectaţi a avea o tulburare pervazivă de
dezvoltare determinând în ce măsură criteriile
DSM sunt întrunite sau nu pentru această
tulburare.
 AUTISM DIAGNOSTIC OBSERVATION SCHEDULE
(ADOS)
ADOS este un instrument de evaluare semistructurat ce poate fi folosit acolo unde este structurată
orice formă de autism, de la copii mici până la adulţi. ADOS constă în diverse activităţi ce permit
observarea comportamentului social şi al comunicării asociate diagnosticului de Tulburare Pervazivă
de Dezvoltare.
ADOS cuprinde 4 module, administrarea fiecăruia durând 35-40 minute. Copilul/ adultul este evaluat
prin aplicarea unui singur modul, ales în funcţie de nivelul limbajului expresiv şi vârsta cronologică.
Modulul I se foloseşte pentru copii fără limbaj expresiv, modulul II pentru cei ce utilizează limbajul,
însă nu fluent, modului III pentru copii cu limbaj fluent, modulul IV pentru adolescenţi şi adulţi cu
limbaj fluent.
 AUTISM SCREENING INSTRUMENT FOR EDUCATION PLANNING
(EDIŢIA A 2) ASIEP – 2

ASEIP – 2 (Krug, Arick & Almond,1993) este revizuită celui mai popular instrument
de evaluare individuală a subiecţilor ce au caracteristici de comportament autist.
AISEP 2 utilizează 5 comportamnete pentru a oferii informaţii despre comportamentul
persoanelor de la 18 luni până la viaţa adultă. Segmentele AISEP examinează 5 arii:
senzorial, relaţionare, utilizarea propriului corp şi a obiectelor, limbaj, autonomie
personală.
AISEP 2 evaluează comportamentul verbal, interacţiunea şi comunicarea şi determină
gradul de învăţare.
 PRINCIPIILE DE TRATAMENT STOMATOLOGIC A
COPILULUI CU AUTISM
Pacienții cu autism prezintă dificultăți în
comunicarea verbală și non-verbală.
Pacienții au dificultăți de înțelegere și de a întra în
contact verbal cu medicul, devenind pentru ei un
stres – un copil necooperant
Majoritatea pacienților cu autism trateaza afecțiunile
stomatologice cu ajutorul inhalosedării, iar în cazuri
mai grave sub anestezie generală.
INHALOSEDARE

Dacă pacientul are nevoi minime de

tratament dentar care pot fi realizate în
1-3 vizite la stomatolog, atunci sedarea
conștientă poate fi selectată ca un plan
de tratament
 ANESTEZIA GENERALĂ

Tratarea pacienților cu autism sub anestezie

generală este eficientă și îi va ajuta pe
pacienți să suporte acest tratamentul.
La fel, tratamentul sub anestezia generală îi
permite medicului stomatolog să efectueze
reabilitarea completă a cavității bucale într-o
singură persoană.