Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Licheni
Micoriză
Bacteriotrofism
Fluierarul egiptean şi crocodilul de Nil
Relaţii antagonice - Parazitism
Taenia solium
Ascaris lumbricoides
Prădătorism
Relaţii indiferente – specii care se întâlnesc la aceeaşi sursă de hrană.
În cadrul biocenozei organismele pot ocupa poziţii trofice diferite:
-I. Producători – organisme autotrofe – transformă materia anorganică din mediu în materie organică.
-II. Consumatori: primari (fitofagi), secundari (zoofagi), terţiari (de vârf), cuaternari (paraziţi ai
consumatorilor terţiari).
Există şi consumatori care se încadrează în mai multe categorii:
-necrofagii- vulturi, pescăruşi, hiene;
-coprofagi – se hrănesc cu dejecţii – larve de muşte, gândaci de bălegar;
-detritofagi – se hrănesc cu detritus organic rezultat din descompunerea organismelor vegetale
şi animale.
-Omnivorele – ex. omul
-Plantele carnivore – care sunt şi producători primari şi consumatori
Mediul de viaţă marin – cuprinde 71% din suprafaţa Pământului. Mediu relativ constant
În ceea ce priveşte parametri ecologici. Un bazin marin are mai multe zone:
-Zona litorală- marginea bazinului –animale adaptate la o mare varietate a condiţiilor ecologice.
-Zona sublitorală – zonă permanent acoperită cu apă – adâncime până la 150m. Se resimt
variaţiile sezoniere al anotimpurilor. Cele 2 zone formează platforma continentală – zonă în
care se resimte puternic presiunea exercitată de valuri.
- Zona batială – între 150 – 4000 m adâncime; variaţiile sezoniere şi circadiene nu se mai resim
- Zona abisală – adâncime mai mare de 4000 m ajungând până la 10.000m.
- zona hadală – cuprinde şanţurile, fosele, crevasele subacvatice la care puţine animale pot rezis
-În zona de fund a bazinelor acvatice animalele formează bentosul. Animalele care plutesc liber
în masa apei formează planctonul, iar cele care înoată activ formează nectonul.
mediul de viaţă dulcicol - variaţii mari ale factorilor ecologici. Rata mai mare a evoluţiei
vieţuitoarelor.
Mediul de viaţă terestru – mare varietate de condiţii ecologice, presiune de selecţie extremă –
diversitate şi complexitate morfofuncţională şi comportamentală a animalelor.
-În mediul terestru există o mulţime de nişe ecologice (loc de trai bazat pe condiţii microlocale strict
determinate). Ex în pădure există animale care trăiesc în sol (hipogee), pe sol (epigee),
în frunzar (patomice), pe copaci, în lemnul copacilor, parazite pe alte vieţuitoare etc. Fiecare ocupă
o nişă ecologică cu condiţii diferite de altele.
Un mediu de viaţă aparte în cadrul mediului terestru este mediul troglobiont – condiţii constante,
temp. 4 grade Celsius; organisme adaptate la acest mediu.
Regnul animal
SUBREGNUL METAZOARE – este cel mai numeros, are o varietate mare de forme
morfologice – organisme pluricelulare.
ÎNCRENGĂTURA PROTOZOARE
-Cele mai vechi şi mai simple animale, toate microscopice. Corp de ordinul micronilor.
-Corpul lor se aseamănă cu o celulă a metazoarelor fiind alcătuit din: membrană, citoplasmă şi nucleu.
-Membrana este dublă alcătuită din două straturi lipoproteice care asigură schimbul cu mediul extern;
adesea membrana sete întărită de o peliculă externă de naturi şi consistenţe diferite cu rol
protector.
-Citoplasma – sau protoplasma prezintă organitele citoplasmatice.
-Ex. - vacuole digestive
- vacuole pulsatile
Hrănirea protozoarelor:
-Osmoză – pătrunderea substanţelor pe baza diferendului de
concentraţie;
-Fagocitoză
-Pinocitoză
Clasificare
-Subîncrengătura Sarcomastigofore – protozoare cu cili sau flegeli
-Grupul Sporozoare - endoparazite ce trec prin stadiul de spori
-Subîncrengătura Ciliofore
ORDINUL PROTOMASTIGINE
- flagelate mici, cu 1-2 flageli, libere sau parazite.
Specii libere: Bodo putris – trăieşte în ape murdare şi se
hrăneşte
cu bacterii
Phlebotomus perniciosus
Leishmania tropica – produce ,,butonul de orient” – Asia de Mijloc, ţări mediteraneene.
boală de piele – apare ca o pişcătură de ţânţar ce se extinde treptat şi se acoperă de scame
cafenii.
Trypanosoma gambiense –sânge, lichid cefalorahidian; Africa ecuatorială şi centrală –
Parazită în sângele antilopelor – rezervor patogen - Glossina palpalis. Boala somnului –
accelerare a ritmului cardiac, tulburări nervoase, slăbire, paralizie, somnolenţă ziua,
insomnie noaptea. Netratată boala este mortală.
Trypanosoma cruzi - parazită în sânge şi în diferite categorii de celule.
Răspândită în America de Sud. Transmisă de o ploşniţă Triatoma megista. Transmisă prin
excrementele depuse pe piele. Rezervoarele naturale – rozătoarele. Boala numită ,,chagas”
manifestată prin: febră, umflarea splinei, glandei tiroide, meningită, idioţenie, paralizie, moarte
ORDINUL POLIMASTIGINE
Trichomonas vaginalis
Trichomonas hominis –
parazită în intestin Lamblia (Giardia) intestinalis
ORDINUL RIZOMASTIGINE –
flagelate care pot emite pseudopode; rar parazite.
-imp.filogenetică – leg. filog. dintre ORDINUL OPALINIDE
flagelate şi rizopode - mulţi flageli scurţi
Opalina ranarum
Mastigamoeba aspera
CLASA SARCODINE
Emit pseudopode;
Cuprind două subclase: Rizopode şi Actinopode
1. SUBCLASA RIZOPODE
ORDINUL AMIBIENI
-răspândire universală;
-prezintă pseudopode cu rol în deplasare şi în nutriţie;
-locomoţia - prin târâre sau rostogolire;
-nutriţia – hrana este capturată cu ajutorul pseudopodelor; în dreptul pseudopodului
respectiv se deschide membrana, este înglobată particula de hrană împreună cu apa
rezultând o vacuolă digestivă.
-forme libere, parazite sau comensale;
Amoeba proteus
Clasificarea amibelor după mediul de viaţă:
-marine – se dezvoltă mai ales acolo unde se descompun resturi de plante;
-ape salmastre şi saline
-ape dulci – frecvente pe fundurile bogate în resturi organice,
Amoeba limax
În apele mici produce adevărate ,,infuzii”
naturale de amibii
-edafice (tericole) – amibele ajung pe sol mai ales prin excrementele animalelor;
creşterea nr. de amide din sol determină scăderea nr. de bacterii;
-coprozoice – în urină, bălegar umed trăiesc numeroase rizopode; în bălegarul de cal există o
faună bogată de amibe;
-parazite- există şi forme endocomensale care se hrănesc cu bacterii şi materii din intestinul
subţire al gazdei;
-
ORDINUL HELIOZOARE – corp sferic, actinopodii radiale, schelet silicios cu ace sau ţepi;
- majoritatea trăiesc în apele dulci, trăiesc pe fundul apei.
ORDINUL ACANTARI – schelet format din baghete de acantină (sulfat de stronţiu şi silicat
de aluminiu şi calciu); forme sferice cu pseudopode; corpul format din două zone:
zonă centrală numită capsula centrală şi o zonă periferică – zona extracapsulară.
- specia cea mai comună este Acanthomera elastica.
Acanthomera elastica
ORDINUL RADIOLARI – specii frumos şi divers colorate datorită irizaţiilor scheletului.
În structura corpului intră o zonă capsulară şi una extracapsulară.
Prin depunerea scheletului se formează rocile silicioase.
GRUPUL SPOROZOARE
- parazite intracelular, la sfârşitul perioadei vegetative trec prin stadiul de spori (parazit
înconjurat de o membrană tare, rezistentă, protectoare).
- parazitează mai ales pe metazoarele superioare: viermi, artropode, moluşte, cordate;
- au parazitism specific;
- două ordine mai importante: Gregarinomorfe şi Coccidiomorfe
Gregarina blattarum
parazită în tubul digestiv
al gândacului de bucătărie
ORDINUL COCCIDIOMORFE – parazite intracelular la nevertebrate şi vertebrate;
-Trăiesc în celulele epiteliale, ficat, tubul digestiv, sistemul circulator;
Malaria este o boală infecţioasă larg răspândită în regiunile tropicale şi subtropicale. Între 300 şi
500 de milioane de persoane sunt infectate anual; aproximativ 1 - 3 milioane mor în fiecare an,
cei mai mulţi fiind copii din Africa sub-sahariană. (2007 – 3 cazuri de malarie la Porţile de Fier)
Culex pipiens – ţânţarul domestic – larve de ţânţar
Ixodes ricinus - febra pătată a Muntilor Stâncoşi, tifosul Sao Paolo, febra Colorado,
SUBÎNCRENGĂTURA CILIOFORE
Paramecium caudatum
Specii: Paramecium caudatum, Colpoda cuculus, Coleps hirtus;
- trăiesc în apele dulci, stătătoare, dar există şi forme marine; preferând mai ales în apele
murdare contribuie la epurarea acestora; unele specii pot duce o viaţă colonială – fixaţi
cu ajutorul unui peduncul.