MUZICA DE JAZZ

Jazzul este singura muzică în care aceeaşi

notă poate fi cântată seară de seară, dar
diferit de fiecare dată.
( Ornette Coleman)
Apariție

• Muzica de jazz a apărut la începutul acestui secol

(1900-1920), peripadă în care s-a conturat stilul
dixieland practicat în orașul New Orleans.

• Jazz-ul, este rezultatul contopirii mai multor stiluri de

muzică existente la sfârșitul sec.al IX-lea, în America.
Genuri muzicale
Genurile muzicale de la care a pornit muzica jazz au
fost:

• negro spiritual – vechi imnuri religioase

• blues – dans si cântec într-o măsură binară și mișcare
lentă
• ragtimes- piesă instrumentală născută din fuziunea
folclorului negru cu muzica de dans.
Caracteristici
Este improvizatorică:
• Se pornește de la o temă muzicală, apoi, fiecare membru
al formației, improvizează, pe rând, noi linii melodice. În
timp ce unul improvizează, ceilalți membri mențin un
acompaniament ritmico- armonic.
Instrumente muzicale:
• În perioada de început, muzica era interpretată de formații
instrumentale reduse. Treptat s-a ajuns la apariția unor
orchestre mari, în care predominau instrumentele de
suflat din alamă și cele de percuție.
Instrumente specifice
contrabas, trombon, trompetă, saxofon, clarinet
Mari interpreți, după anul 1920
Odată cu muzica instrumentală de jazz, evoluează și
interpretarea vocală cu specificul ei.
• 1920 – Louis Armstrong ( considerat si unul dintre cei mai
mari trompetisti ai lumii, a revoluționat stilul existent până
atunci și a introdus solo-ul).
Mari interpreți, după anul 1920
• 1930 – Duke Ellington ( conduce o orchestră mare timp
de 45 de ani , în maniera de interpretare swing. Swing-ul
este un balans care dă ritmului suplețe și eleganță).
Mari interpreți, după anul 1920
• 1960 – Ella Fitzgerald ( una dintre cele mai mari inteprete
vocale a muzicii jazz)
Compozitori și interpreți români
Mircea Tiberian

Anca Parghel
Irina Sârbu