Ce este jazzul, istoria jazzului?
Ce este jazzul, istoria jazzului?
Jazzul este o tendință în
muzică care a apărut la
începutul secolului al XX-
lea. Este strâns legată de
ritmurile africane, de
cântecele ritualice, de
cântecele de lucru și de cele
seculare, de muzica
americană din secolele
trecute. Cu alte cuvinte,
acesta este un gen semi-
improvizator care a apărut
ca urmare a amestecării
muzicii vest-europene și
vest-africane.
Ce este jazz-ul? Aceste ritmuri incitante,
muzică live plăcută, care evoluează și se
mișcă constant. În această direcție, poate
nu se poate compara nici un altul și este
imposibil să o confundăm cu orice alt
gen, chiar și pentru un începător. Iată un
paradox: să auzim și să recunoaștem că
este ușor, dar să-l descriem în cuvinte nu
este atât de simplu, deoarece jazzul
evoluează în mod constant, iar
conceptele și caracteristicile folosite
astăzi vor deveni caduce într-un an sau
doi.
 De unde a venit jazzul
• Se crede că a venit din Africa, ritmuri complexe mărturisesc acest lucru. Adăugați
la acestea și dansuri, tot felul de stomping, bate și aici este ragtime. Ritmurile
clare ale acestui gen în combinație cu melodiile blues și au dat naștere unei noi
direcții, pe care o numim jazz. Întrebându-vă de unde a venit această muzică nouă,
orice sursă vă va da răspunsul că din cântecele sclavilor negri care au fost aduse în
America la începutul secolului al XVII-lea. Numai în muzică au găsit confort.
• Inițial, acestea au fost motive pur africane, dar câteva decenii mai târziu au
început să fie mai improvizate în natură și au fost îngroșate cu noi melodii
americane, mai ales melodii religioase - spirite. Mai târziu au fost adăugate
melodii-plângeri - blues și trupe mici de alamă. A apărut o nouă direcție - jazz.
 Dezvoltarea Jazzului
• Originar în New Orleans, jazzul se răspândește rapid, devenind din ce în ce mai popular. Grupurile amatori, formate în principal
din Africa și Creolese, încep să se descurce nu numai în restaurante, ci și în alte orașe. Astfel, în nordul țării apare un alt centru
de jazz - Chicago, unde spectacole de noapte ale grupurilor muzicale sunt în cerere specială. Compozițiile realizate sunt
aranjamente complicate. Printre interpreții acelei perioade se evidențiază Louis Armstrongcare sa mutat la Chicago din orașul
unde a apărut jazz-ul. Ulterior, stilurile acestor orașe au fost îmbinate în Dixieland, care se distinge prin improvizații colective
• Entuziasmul masiv pentru jazz în anii 1930-1940 a dus la o cerere de orchestre mai mari care să poată efectua diverse melodii de
dans. Din acest motiv, a apărut un leagăn, reprezentând unele abateri de la modelul ritmic. El a devenit mainstream al acestui
timp și a umbrit improvizația colectivă. Trupurile Swing au devenit cunoscute sub numele de trupe mari.
• Bineînțeles, o astfel de abatere de la caracteristicile inerente jazzului timpuriu, din melodiile naționale, a cauzat nemulțumire
printre adevărații cunoscători de muzică. De aceea, trupe mari și interpreți swing încep să se opună jocului de ansambluri mici,
care includea muzicieni negri. Astfel, în anii 1940, a apărut un nou stil de bebop, distinct în mod clar de alte tendințe muzicale.
Avea melodii incredibil de rapide, o improvizație lungă, cele mai complexe ritmuri. Printre interpreții acestei perioade sunt
cifrele Charlie Parker și amețeală amețită.
• Din 1950, jazzul se dezvoltă în două direcții diferite. Pe de o parte, adepții clasicilor s-au întors la muzica academică, împingând
Bebop deoparte. Jazzul rezultat a devenit mai restrâns și uscat. Pe de altă parte, a doua linie a continuat să dezvolte bebop. În
acest context, a apărut un hard-bop, întorcând intonările folclorice tradiționale, un model ritmic clar și improvizație. Acest stil a
fost dezvoltat impreuna cu directii precum soul-jazz si jazz-funk. Au adus muzica mai aproape de blues.