SUPORT DE CURS - DANS SPORTIV-

FORMATORI: ZAHARIA ANDREI PANORAM RAMONA LOCATIA: GRUPE: SCOALA GIMNAZIALA NR. 19 TUDOR ARGHEZI 1,2,3,4,5,6

DESFASURAREA CURSURILOR Curs 1: Introducere, cunoastere elevi-formator, prezentarea cursurilor, formarea perechilor de dans, predarea primului dans- samba Continuare samba, finalizare pasi si coregrafie Predare pasi cha-cha Continuare cha-cha, finalizare pasi si coregrafie Predare pasi jive Continuare jive, finalizare pasi si coregrafie Predare bachata- pas de baza Predare pasi salsa Continuare salsa, finalizare pasi si coregrafie Repetare coregrafii, corectare greseli, proba practica

Curs 2: Curs 3: Curs 4: Curs 5: Curs 6: Curs 7: Curs 8: Curs 9: Curs 10:

Desfasurator Curs

Cursurile se vor baza pe dansuri sportive (de societate), mai exact dansuri din sectiunea Latino ca samba, cha-cha, jive, bachata si salsa. Fiecarui dans i se vor aloca cate 2 cursuri, mai putin bachata caruia ii vom aloca doar un singur curs. Ultimul curs va consta in repetarea tuturor dansurilor, coregrafiilor si corectarea greselilor in vederea examinarii finale si spectacolului de la sfarsitul cursurilor. In functie de fiecare grupa de dans se pot preda si alte stiluri de dans, din sectiunea Standard precum Vals lent, Vals vienez sau tango.

Bachata este dansul pasiunii , romantic si plin de sentiment ... Ca si merengue, este originar din Santo Domingo, Republica Dominican. Incepnd chiar din anii 30 ,bachata vine propus ca balad popular, care povestea despre istorii romantice si iubiri nefericite, abandonri, situatii sentimentale triste si despre viata in srcie. Tocmai din cauza provenientei din lumea satului nu a avut o acceptare din parte burgheziei, ba chiar era considerat vulgar si indecent, asa cum se intmpla cu MERENGUE, pentru aluziile sexuale. Din acest motiv BACHATA a rmas pentru mult timp in ambientul locurile considerate echivoce ca "los quilombas" (bordeluri) unde "las mujeres de rumba" (prostituatele) aveau rolul principal in istorii sentimentale si violente, erau tinute la distant de ctre clasa burgheziei moraliste. Doar datorit statiei de radio dominican "Radio Guarachita" , in tentativa de a valoriza traditiile populare dominicane, transmitnd pentru o perioad bachate de origine cmpeneasc , au reusit s atrag atentia publicului si a cntretilor ca: Luis Segura, Anthony Santos, Raulin Rodrigues. Bachata avu propria elaborare, amestecnd traditia popular cu tendinte muzicale moderne ca genul lui Juan Luis Guerra, purtnd acest gen muzical la enormul

succes international cu compilatia sa "Bachata Rosa" .De-a lungul ultimilor ani au fost diverse reelaborri, care au dat demnitate acestui gen muzical si pe lng artistii mentionati se adaug si Joe Veras, Teodoro Reyes, Alex Bueno. Mai recent incepnd cu anii 2000, tineri artisti au adus bachata pe culmile succesului international. Printre acestia se numr grupul Aventura, duetul Monchy &

Alexandra, Jimmy Bauer...

Salsa inseamn ritm, pasiune, cldur, dans, comunicare, contaminare, avangard A reusi s avem o istorie a Salsei nu e asa de simplu. Urme ale originii pot fi intlnite in cultura muzical a multor tri din America Central, in modu ri si cu caracteristici diferite : din Cuba in Puerto Rico, din Colombia in Venezuela. Tocmai pentru c teoriile cu privire la originile Salsei sunt diverse si uneori in contrast, s-a incercat s se pun accent pe aspectul cronologic si social muzical a diferitelor realitti, fr a stabili adevruri absolute. Cea mai mare dificultate in a defini si incadra evolutia este intersectarea si natura multipl ale inceputurilor, de la nasterea ei in diaspora diferitelor tri, la bogtia contaminrilor si transformrilor, in diverse locuri si ambiente. Pentru unii la Salsa e doar cea cuban, influentat de Son si Rumba, altii prefer s

o identifice cu cea portorican iar altii cu stilul metropolitan din New York. In realitate Salsa trebuie privit ca o form muzical minunat, datorit miilor de particularitti si diferente si care rmne legat totusi prin anumite aspecte de baz de locul de unde provine. Salsa are elemente specifice, care o definesc, si care fac ca oricum s rmn fedel structurii sale originare, in ciuda faptului c sufer transformri si mutatii. Din insulele Americii Latine in Barrio (cartier latin in New York) , si pn in orasele reci ale Europei. Alte teorii cu privire la originile Salsei o oglindesc ca o sintez a ritmurilor care o preced, ca Son, Rumba , Mambo, Guaracha. In traditia cuban este considerat ca un ritual de galanterie si curtare in muzic. Pentru altii Salsa evidentiaz caracterul tribal in esenta cea mai veche. De fapt Salsa are rdacinile originare in traditia african, se afirm in concluzie c prima form de clave ar fi prezent in continentul negru si c forma originar se creaz in Africa.Din intersectarea de traditii si culturi diferite (africane pe de o parte si cele hispanoeuropene pe de alta) avem de-a face pe continentul american cu instrumente, ritmuri, cntece, religii, culte. Liniile fundamentale ale melodiei si armoniei europene au fost rapid integrate in ritmurile provenite di Africa, intr-un teren fertil si creativ ca cel caraibic, gsind in Cuba centrul de intersectare. In timp ce anumite ritmuri ca Conga, Rumba, Guaguanco, Yambu e Colombia rmneau la o sonaritate african, Danzon-ul poate fi considerat primul produs hibrid, nici african nici european, nscut din amestecul dintre contraddanza francez cu ritmurile africane. Dup proclamarea Independentei Cubei in 1901, au fost aplicate restricti in cadrul social-cultural, printre care si cea de a nu cnta la tambururi de origine african. Aceasta provoac nasterea de formatii vocale chemate Coros de Clave, rspndind vocalitatea si textele pentru cntece. Mutndu-se incet incet din ambientul rural spre oras, aceste noi tendinte dau nastere unei noi forme muzicale Son-ul, care combin o parte liric ce prezint o tem si o parte ritmic (montuno). O a treia interpretare este cea in care Salsa, acest simplu cuvnt apare ca termen comercial, dezvoltndu-se in Statele Unite pentru a globaliza diversele ritmuri muzicale caraibice, si in sens larg, latinoamericane, unite printr-o baz comun: la

Clave.

Jive Jive-ul este un dans static, in timpul dansului neexistand multa deplasare. Timpii accentuati sunt timpii 2 si 4. In competitie Jive-ul dureaza intre 1,5-2 minute, numarul de batai pe minut fiind de 44. Muzica are un ritm de 4/4, cu tempoul de 42-44 masuri pe minut. Jive-ul, adus din America, s-a dezvoltat initial dintr-un dans numit Jitteburg , prin eliminarea elementelor acrobatice si perfectionarea tehnicii. Prima descriere a acestui dans a fost realizata de catre profesorul londonez de dans Victor Silvester, descriere publicata in Europa in anul 1944. Originile cuvantului jive nu se cunosc exact.Se poate referi la jive talk, adica la o vorbire galagioasa si colorata, nepotrivita, inselatoare, sau exagerata. Acest cuvant reflecta caracterul dansului: saltaret si galagios. Primile influente ale jive-ului vin de la sclavii africani din America. Acesti sclavi dansau cateva dansuri traditionale care aveau atat pasi simpli cat si tripli. De asemenea, muzica lor avea un ritm continu de bas, si cateva elemente ale ritmului actual de jive. In anii 1880, existau competitii ale acestui dans printre negrii din Sud, iar premiul era un tort, astfel dansul a primit numele de Mersul tortului. Modul exuberant al manifestarii muzicale si coregrafice ale acestui tip de dans contrasta foarte mult cu stilul mai mult decat sobru si fara viata al albilor din inalta societate. Odata cu moartea reginei Victoria in 1901, popoarele vorbitoare de limba engleza s-au simtit mai libere si au adoptat nu numai acest tip de dans, ci foarte multe altele, fiind considerate inca mult timp dupa aceea ca fiind indecente. Acest dans este un amestec de Rock&Roll, Boogie Woogie, American Swing si Jitteburg, de unde reiese caracterul expresiv si rapid al Jive-ului. Dintre toate aceste dansuri jive-ul este cel mai mult legat de swing, mai ales deoarece a evoluat in urma competitiilor care se tineau in America si in anumite parti din Europa la inceputul anilor 1900. Muzica de jive s-a dezvoltat mai ales in perioada anilor 50 60, continand ritmuri saltarete si melodii placute. El poate fi dansat atat pe ringul de dans la o competitie de dans sportive, cat si in discoteca sau in cluburi. Cel mai evident element distinctive al acestui dans este viteza. Din familia dansurilor de acest gen cum ar fi swing-ul sau Lindy hop, ele necesita un spatiu de dans considerabil cat si o energie fizica pentru sustinerea lui.

Jive-ul nu da semne de a se transforma intr-un alt dans, dar trebuie stiut ca exista doua stiluri de jive: stilul international, adica cel descries mai sus, si stilul autentic, sau cel bazat mai mult pe miscarile swingului. ncepnd din 1920, Lindy Hop, Jitterburg-ul i Swing-ul au evoluat pe ntreg teritoriul SUA, dnd natere mai multor stiluri regionale. Iat mai jos o prezentare succint a ctorva dintre ele:

* Savoy Swing: popular n Ballroom-ul Savoy din New York in anii '30 i '40. Este un stil de dans foarte rapid, sacadat, lejer. * West Coast Swing: stil de Swing ce scotea n eviden dinamismul micrii picioarelor. A devenit popular n cluburile de noapte californiene n anii '30 i '40. n 1989 West Coast Swing a fost ales "Dansul Statului California". * Whip: stil de swing popular in Houston, Texas, caracterizat de rotiri rapide n jurul partenerului. * Supreme Swing: popular n Tulsa, Oklahoma. * Imperial Swing: popular n St. Louis, Missouri. * Carolina Shag: popular n Carolina de Nord i de Sud, scoate n eviden rapiditatea micrii picioarelor partenerului. * DC Hand Dancing: un mix ntre Lindy i Swing, ntlnit n Washington DC. * East Cost Swing: popular n oraele de pe Coasta de Est a Statelor Unite. * Ballroom West Coast Swing: stil de Swing poplar n colile de ballroom, diferit de stilul ntlnit n cluburile de noapte din California i n cluburile d e Swing. * Country-Western Swing: stil de Jitterburg popularizat n anii '80 i dansat pe muzic Western i Country. * Cajun Swing: stil Louisiana Bayou al Lindy-ului dansat pe muzica Cajun. * Pony Swing: stil Country Western al Swing-ului Cajun.

* Jive: versiunea cea mai rspndit la nivel internaional este dansat din anul 1968 n competiiile de dans sportiv. * Rock'n Roll: este descrierea pentru unirea a trei forme destul de diferite de muzic: Jazz i Rhythm'n Blues pe de o parte, Country & Western (Folk) pe de alt parte. Este evident de remarcat faptul ca este un dans foarte rapid, care consuma multa energie. Fiind ultimul dans in cadrul competitiilor, dansatorii sunt nevoiti sa demonstreze ca dupa celelate patru dansuri mai au energia necesara pentru Jive. Mai trebuie adaugat ca acest dans contine atat pasi de chasse, cat si kick-uri si piruete rapid realizate. De multe ori aceste lucruri se succed intr-un mod foarte complicat, si de accea trebuie ca cei doi parteneri sa ramana foarte concentrati pentru nu a pierde ritmul muzical. In cadrul competitiilor, partenerii sunt de multe ori punctati in functie de energia pe care o manifesta, dar mai ales de corectitudinea si estetica executiei pasilor pe ritmul melodiei. Flick-urile si kickurile nu trebuie sa fie doar pura decoratie artistica, fiind cateva elemente foarte importante in redarea ritmului si tempoului, precum si alte gesturi ce pot fi realizate. Elementul central al dansului este priza palmelor, care trebuie sa se afle intr-o continua presiune. Sa fie foarte ferma. Un alt element essential este coordonarea dintre cei doi parteneri, mai ales in momentele in care se executa intoarceri rapide si schimbari complicate ale prizei mainilor. Versiunea actuala de jive are pasii de baza formati din chasse-uri realizate in mod sincop, adica lateral, apropiat, lateral; conduceri laterale cu corpul stanga dreapta, urmate de un pas de rock realizat in spate cu revenire spre in fata. Soldurile se misca cu o jumatate de bataie dupa fiecare pas, iar greutatea este mentinuta in permanenet catre in fata, adica pe pernita talpii. In timpul chasseului, datorita faptului ca se tine piciorul care conduce sus, formand un unghi de 90 de grade cu corpul, iar piciorul care urmeaza aparent inactiv, creaza iluzia optica a ceea ce se numeste moonwalk sau mersul pe luna, conferind dansatorului o prezenta interesanta de imponderabilitate. Un lucru foarte interesant este asocierea acestui dans si mai ales a muzicii si stilului libertin de exprimare cu tinerii. Acest lucru nu este intamplator, deoarece tinerii au asimilat instantaneu crezul timpurilor de atunci, iar cei mai inaintati in

varsta au ramas mult timp reticenti la schimbare, criticand vehement inclinatiile nesanatoase ale tinerilor. Samba Samba este un dans complet, care solicita fiecare parte a corpului. Se imbina mai multe ritmuri pe mai multe segmente ale corpului. Figurile folosesc, in cele mai multe cazuri, ritmul bounce, care se transpune printr-o flexare/intindere a genunchilor inainte/inapoi, combinata cu o miscare a bazinului. Bratele se balanseaza in aer la nivelul bazinului. Pasul doi de bounce este foarte rapid, piciorul preia doar o parte din greutatea corpului. Ceilalti pasi se realizeaza cu transfer total de greutate, talpa facand contactul cu podeaua progresiv, de la varf catre calcai. Dansul are si un caracter poliritmic: in figurile de baza, miscarea picioarelor are un ritm, iar genunchii si bazinul mentin alt ritm. Partea cea mai solicitata a corpului o reprezinta omoplatii, care executa miscari laterale si sus-jos. Centrul de greutate este usor fixat spre inainte. Samba are o coregrafie echilibrata, alterneaza deplasarile cu momente statice si miscarile rapide cu cele lente. Prizele pot fi inchise, deschise, tandem sau fara priza. Pe scurt, caracteristicile acestui dans sunt: miscarea ampla de sold, o postura corporala plata a rasucirii, se executa cu greutatea spre inainte, pe un picior flexat. Masura muzicala este de 2/4, iar tempoul este de 50-52 batai/minut. Cand spui Samba nu poti sa nu te gandesti la Carnavalul de la Rio de Janeiro, deci Brazilia. Aici sunt originile Sambei, care de altfel este si dansul national al Braziliei. Este o combinatie de influente africane, indiene si iberice. Prin 1830 a luat nastere un dans care combina miscari ale negrilor cu rotatii ale corpului si sway-uri din Lundu. S-au adaugat pasi de carnaval, iar in final dansatorii au ales stilul european, in care dansatorii aveau o pozitie mai apropiata. In 1885 inalta societate din Rio adopta dansul sub numele de Zemba Queca, ulterior Mesemba. Masemba a fost combinat, la inceputul secolului XX, cu un alt dans brazilian numit Maxixe si a fost popularizat in SUA si Europa. Chiar si astazi

Samba mai contine pasul numit Maxixe (un chasse si o punctare). O alta demurire pe care a purtat-o Samba a fost Carioca, in 1930. Dansul devine popular in salile de dans europene abia dupa Al Doilea Razboi Mondial, prin anii 1948-1949, desi primele incercari de a adduce Samba in scolile de dans pe continent s-au facut prin anii 1923-1924. Pierre Lavelle structureaza Samba in anul 1956, o varianta din cadrul dansului sportiv. Apoi au aparut numeroase tipuri de Samba.

Cha Cha Cha Cha Cha Cha, sau prescurtat Cha Cha, este un dans cu ritm sacadat, plin de vitalitate si de forta, cu miscari rapide, acompaniat de melodii care au imprumutat multe elemente din jazz, beat si disco. Dansul dureaza cel putin 1,5 minute, muzica este de 4/4 si tempo-ul de 30-33 batai/minut. In muzica autentica de Cha Cha putem identifica o legatura ritmica intre fiecare masura, ritmul rezultat fiind 1, 2, 3, 4 & 1, 2, 3, 4 & 1 etc. Cha Cha-ul in sine este simplu, insa pasul de baza este mai complicat decat cel al dansurilor din aceeasi familie (Rumba, Mambo sau Salsa). In competitiile de dans, Cha Cha-ul este al doilea dans latino in ordinea generala, incadrandu-se la clasa hobby. Figura care caracterizeaza Cha Cha Cha estechasse-ul: trei pasi spre lateral (inspre stanga sau inspre dreapta), pe pasul trei facandu-se o apropiere a talpilor (acesta este inlocuit, de multe ori, cu lock-step, facut in fata sau in spate, pe pasul doi, incrucisand talpile). In figurile de baza, nu se fac ridicari si coborari, pasii se fac pe picior intins, cu genunchii fixati inspre spate, lasand un aspect sacadat, care alaturi de pasul triplu si tempo-ul alert, il fac un dans plin de viata. Momentul in care calcaiul atinge podeaua si genunchiul se blocheaza constituie cheia ritmului. Piciorul intins preia greutatea corpului prin sold, care se ridica la fiecare pas pe piciorul care sustine corpul. Dansatorii fac o miscare tripla de ondulare a soldurilor, care duce, gradual, la aparitia unui pas triplu. Desprinderea piciorului liber de pe podea se face incepand cu calcaiul, varful ramanand in contact cu podeaua. Varful piciorului urmareste in permanenta ringul de dans. Libertatea de miscare in acest dans este mare. Exista foarte multe tipuri de prize pentru Cha Cha Cha dansat in pereche (deschise, inchise, fan, promenade, shadow sau fara priza). Dansul este o evolutie a Mambo-ului; este un triplu-mambo obtinut prin introducerea unui pas suplimentar pe al patrulea timp.

Cha Cha s-a nascut din Mambo, un dans cu trei foarme (simplu, dublu sau triplu), care este rezultatul combinarii ritmului american de jazz cu cel cubanez de rumba. Mambo era cantat de trupe de muzicieni americani si cubanezi in cazinourile din Havana (Cuba) pe la sfarsitul anilor 1940. Controversele asupra originii acestui dans sunt destule. Una dintre variantele privind aparitia numelui de Cha Cha Cha o reprezinta existenta unei figuri numite chatch, care presupunea doi pasi lenti, urmati de trei schimbari rapide de greutate. Pe la inceputul anilor 50 au aparut variatii ale pasului de baza, formandu-se un nou dans, care a primit numele de Cha Cha Cha. Altii spun ca aparitia acestui dans se datoreaza profesorului englez de dans Pierre Lavelle care, in 1952, vizitand Cuba, a observat ca Mambo se dansa uneori cu doi pasi in plus pe masura muzicala. S-a intors in Marea Britanie si a inceput sa predea acest tip de Mambo ca pe un dans separate. Apoi dansul a fost standardizat de catre Arthur Murray, care l-a accesibilizat scotand un Cha din ritm, si inventand numaratoarea 1,2,3 Cha, Cha. Violonistul cubanez Enrique Jorrin introduce, in 1951, ritmul de Cha Cha Cha pe ringurile de dans cubaneze, in cadrul spectacolelor sale cu Orchestra America. Devine dans de competitie din anul 1962. Ritmul poate fi auzit pe muzica: Carlos Santana; Enrique Iglesias; Gloriei Estefan; Julio Iglesias; Ricky Martin; Jack Costanzo&Don Swain (melodia Bei Mir Bist Du Schon/La Furiosa este o dovada a rapiditatii la care poate ajunge un cha-cha-cha)

Vals Lent (Vals Englezesc) Valsul Lent este caracterizat prin inaltari si coborari ample si elegante. Indoirea genunchilor si intinderea acestora trebuie armonizate cu inaltarile si coborarile repetate. Masura muzicala este de 3/4, tempoul fiind de 27-30 batai/minut. Este considerat regele de necontestat al dansurilor de societate.

Istoria Valsului Lent La originea Valsului Lent a fost Boston-ul, dans care a disparut odata cu sfarsitul primului razboi mondial. Boston-ul (importat din SUA) a fost dansat pentru prima data intr-un club select din Anglia, in 1874. Dansul Boston nu seamana deloc cu Valsul Lent de astazi. Pozitia partenerilor era diferita: partenerii dansau unul langa celalalt. Valsul Lent prinde contur dupa Primul Razboi Mondial, cand se decide ca miscarea sa fie: pas, pas, langa. Varianta moderna a acestui dans a fost creata in jurul anului 1910, de catre profesori de dans din Anglia. La campionatul din 1922, Victor Sylvester a castigat dansand o combinatie care era formata doar din figurile Natural Turn, Change of direction si Reverse turn, mai putin decat invata astazi un incepator. Dansul a fost imbunatatit incepand cu anul 1926, cand miscarea de baza s-a schimbat in: pas, lateral, langa. Apoi au aparut multe alte figuri, care au ajuns sa fie standardizate de Imperial Society of Teachers of Dancing (ISTD). Cele mai multe se folosesc si astazi in dansul sportiv. Contributii importante in dezvoltarea Valsului Lent au avut Victor Sylvester, Miss Josephine Bradly, Maxwell Steward si Pat Sykes, primii campioni englezi. Valsul Lent, astazi Este un dans lin, care combina deplasarea pe orizontala cu miscari verticale, determinand variatii ale centrului de greutate al perechilor. Predomina intoarcerile in ambele directii, iar miscarile de baza includ o suita de pasi (Chasse turn) in care picioarele se apropie pe pasul al treilea. Ezitarea (hesitation) reprezinta exceptia, in care se face un singur pas pe prima bataie a masurii, pastrandu-se pozitia pe celelalte doua. Miscarile care caracterizeaza Valsul Lent sunt inaltarile si coborarile. Acestea se repeta la fiecare masura astfel: - Pe pasul 1 incepe inaltarea; - Pe pasii 2 si 3 continua inaltarea; - Pe sfarsitul pasului 3 se coboara

Vals Vienez Valsul Vienez consta in rotiri continue, intrerupte de pasii de schimbare. Amploarea rotirilor trebuie dozata. La fel si micile inclinari (sway). Masura muzicala este de 3/4, tempoul fiind de 58-60 batai/minut. Este un dans a carui forma este marcata de figuri putine, care nu au suferit prea multe transformari de-a lungul anilor. Este cel mai vechi dintre dansurile sportive. Istoria Valsului Vienez Primele atestari ale dansurilor precursoare Valsului Vienez, inrudite cu el, sau care au influentat forma sa, dateaza din secolul XVI. Originile sale sunt controversate, nu mai putin de patru tari (Austria, Franta, Germania sau Polonia) revendicand nasterea Valsului Vienez.Primul dans inrudit cu Valsul, Dreher-ul, apare in jurul anului 1520, in Germania.Austria si Franta au lansat propriile versiuni de Vals, Weller (1580), respective Nizzarda (1590). Laendler-ul, original din Bavaria, este predecesorul Valsului Vienez. Acesta din urma a luat nastere dupa ce pasii si figurile Landler-ului au fost reduse, datorita vitezei, la sase pasi. Prima melodie de Vals, O du lieber Augustin, a fost compusa in 1670.In 1766 a fost pusa in scena, la Viena, opera Una cosa rara, pe muzica de Vals. Printre admiratorii inflacarati ai Valsului s-a numarat si Mozart, care a inclus in una dintre operele sale, Don Giovanni, trei valsuri, cantata unul dupa altul. Valsul Vienez a fost criticat prin secolele XVII-XVIII, fiind considerat un dans vulgar. Cu toate acestea, in 1816 a fost acceptat si in Marea Britanie. Dansul interzis, asa a fost supranumit Valsul, pentru ca atunci cand a ajuns in salile de dans vieneze partenerilor le era permis sa se atinga, lucru nemaiauzit pana atunci. Tinerii au continuat insa sa-l danseze, iar in cele din urma s-a facut trecerea catre dansul de salon, transformandu-se intr-un dans elegant, cu o muzica rafinata.Cele mai folosite instrumente sunt pianul, vioara si basul.

Figurile Valsului Vienez In 1983, International Comitee of Ballroom Dancing a standardizat figurile de dans. Acestea aveau sa fie singurele permise in competitiile de dans sportiv timp de aproape doua decenii: - natural si reverse turn: deplasari si intoarceri continue; - changing steps: figuri de legatura; - natural si reverse fleckerls: dans rotativ-stationare; - contra check: legatura intre fleckerl-uri. In 2001, Federatia Internationala a permis folosirea si a altor figuri (natural spin si natural pivot; reversed pivot; left wisk) pentru o perioada de proba. Aceasta din dorinta de a revigora Valsul Vienez si de a-l face mai spectaculos.

Miscarile care caracterizeaza tango-ul sunt lungi, elegante, bazate pe invartiri. Muzica este 4/4, cu un tempo lent de 27-30 batai/minut. Se executa un pas pe fiecare bataie. Orchestra tipica de tango este formata dintr-un pian, un bas, un bandoneon si o vioara. Creatorul ei a fost muzicianul Roberto Firpo. Istoria tangoului Ambianta luxoasa in care se danseaza acum tangoul este departe de imaginea locurilor in care a luat fiinta acest dans. Tangoul este un dans care s-a nascut in suburbiile din Buenos Aires (Argentina), la sfarsitul secolului XIX. Cei care locuiau aici, majoritatea emigranti, isi inecau dureile, dragostea, pasiunile, intr-o muzica simpla, care le acompania starile. Dansul era la fel: simplu, aproape monoton. Tangoul a fost, initial, un dans al barbatilor. Aceasta pentru ca in zona in care se dansa erau foarte putine femei. La inceput a fost dansat pe strazile sau prin bordelurile din zona portuara a Buenos Airesului. Barierele lingvistice dintre prostituate si clientii lor, de origini foarte diferite, au facut din tango un mod de comunicare non-verbala, cu conotatii sexuale.

Sedusi de magia acestui dans, la inceputul secolului al XX-lea, europenii il aduc la ei acasa, mai exact in Franta. Nu a fost insa un succes imediat. Dansul a fost privit mai degraba ca unul exotic si nu a fost initial acceptat de inalta societate europeana. Totusi, se dansa inca in zonele suburbane si castiga din ce in ce mai multa popularitate. Celebrul cantaret francez de music-hall Mistinquete duce tangoul in inima inaltei societati pariziene. Acesta este momentul in care tangoul sufera transformari esentiale. Salile de bal, hainele luxoase, orchestrele specializate si multe altele, fac din tango un dans foarte popular in randurile inaltei societati din Europa si SUA. Mania tangoului cuprinde Parisul, New Yorkul, Londra. Ca o ironie a sortii, din saloanele de dans de la Paris, tangoul se intoarce in Argentia, cu un aer monden, ca dans de societate. Culmea este ca acum l-au adoptat chiar si cei care initial il considerasera vulgar, indecent. Prin anii 40, tangoul atinge varsta de aur, cucerind intreaga lume. Criticile aduse tangoului Desi multi au ajuns sa iubeasca tangoul, nu toti l-au acceptat din prima. Cele mai multe critici au fost legate de miscarile sale, despre care se spunea ca sunt mult prea pasionale. Episcopii francezi erau impotriva acestui dans. Ei erau nemultumiti de natura tentanta si senzuala a acestuia, dansatorii punand in pericol sfintele invataturi bisericesti. Nici Londra nu a avut ochi buni pentru tango, la prima vedere. Aici nu era acceptat pentru ca se considera un dans erotic. Si America a avut voci critice. Presa din SUA era scandalizata. New York Times publica, la 30 mai 1915, un articol cu titlul Pericolul Tangoului, mai mare decat Imperialismul German. In 1924 dr. Boheme din New York a descoperit si o noua boala: the Tango-foot. Toate aceste critici au fost puse in umbra de transformarile tangoului si nu au putut opri ascensiunea acestui dans.

Varianta internationala a tangoului Forma pe care o are astazi tangoul in competitiile de dans sportive este un mix produs de profesori de dans din Marea Britanie, care au adaptat tangoul argentinian. Caracteristici: priza mai larga; miscarea progresiva si accentuata a perechii; figure de dans importate din alte dansuri de salon.