MOŞ ION ROATĂ ŞI UNIREA

Material realizat de: Bănică Alina – Ştefania şi

Mătuşa Ioana – Andreea
Clasa a VII-A B
Şcoala cu clasele I-VIII Corbii Mari, Jud. Dâmboviţa
coord. prof. Grindei Mioara - Ioana
 Născut la început de
secol XIX, Ion Roată a
fost un om vrednic,
dârz, înzestrat cu o
inteligenţă proverbială şi
“cu gâdilici la limbă”,
cum avea să-l
caracterizeze marele
povestitor Ion Creangă.

Ţăran fruntaş, om şi cuviincios pentru

care cinstea este
“cel mai scump lucru”
Spre sfârşitul vieţii lui
Ion Roată, în anii 1880
şi 1882, Ion Creangă
a scris cele două
povestiri,
”Moş Ion Roată şi
Unirea” şi “Moş Ion
Roată şi Cuza
Vodă”,care i-au
înscris portretul
vajnicului nostru
ţăran în galeria
eternă a neamului
românesc.
Moş Ion Roată şi Unirea
În „Moş Ion Roată şi Unirea“ se povesteşte că, tot
în 1857, un boier ţinea o cuvântare despre Unire.
Mai întâi a explicat ţăranilor fruntaşi ce însemnătate
istorică are actul Unirii. Dar Moş Ion Roată a zis că
n-a înţeles vorbele de condei. Boierul a reluat
explicaţia, pomenind de rolul important al ţărănimii.
Dar Ion Roată, tot n-a înţeles cum e cu Unirea.
Atunci, boierul i-a spus să ridice un bolovan mare.
Moşul n-a putut. Dar a reuşit când l-au ajutat şi alţi
bărbaţi.
 Moş Ion Roată şi Unirea
. „Unirea face puterea, oameni buni. Ei, acum cred
c-aţi înţeles şi răsînţeles“, a spus boierul,
agasat. Dar Moş Ion Roată tot nedumerit s-a
declarat. Aşa că, vorbitorul l-a rugat pe ţăran să
spună ce înţelege el prin Unire.
 Moş Ion Roată şi Unirea
Moş Ion Roată a dat un răspuns memorabil: „Dumneavoastră, ca
fiecare boier, numai ne-aţi poruncit să aducem bolovanul, dar n-aţi
pus umărul. (...) Până acum noi, ţăranii, am dus fiecare câte-o
peatră mai mare sau mai mică pe umere; însă acum suntem
chemaţi a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă“. „Iar boierul,
luându-i înainte cu glume, a înghiţit găluşca şi a tăcut molcum“.
Moş Ion Roată (1806-1882) a fost votat la alegerile din iulie, ca şi la
cele din septembrie 1857, în unanimitate de voturi, deputat fruntaş al
judeţului Putna în Divanul ad-hoc al Moldovei, pentru a duce în cel mai
înalt for al ţării, dorinţa de unire de la vlădică la opincă. El a prezentat
celebra jalbă a ţăranilor clăcaşi, document în care descria situaţia grea
din Moldova acelor vremuri. După periplurile prin politică, a pus umărul
şi la înfăptuirea reformei agrare din 1864. La 18 martie 1878, a primit
Ordinul „Steaua României“ în grad de cavaler, împreună cu brevetul
însoţitor, semnat de regele Carol I. A murit sărac, din cauza
persecutărilor din partea boierilor. Deşi la Unirea din 1859 avea doar 52
de ani, a rămas în istorie ca Moş Ion Roată, pentru că era sfătos şi îi
înfrunta pe boieri cu dârzenie.
Acum exact 153 de ani, la 24 ianuarie 1859, Principatele
Române, adică Moldova şi Ţara Românească, două ţări
separate în acele vremuri, s-au unit sub conducerea lui
Alexandru Ioan Cuza. Atunci, la Focşani, s-a cântat
pentru prima oară „Hora Unirii“, pe versurile poetului
Vasile Alecsandri. De la evenimentul din 1859, cele două
ţări nu s-au mai despărţit niciodată.