ASPECTUL

TOMOGRAFIC AL
FORMAŢIUNILOR DE
VOLUM ÎN SUPRARENALE

Molcean Ala
Puzur Olga
Gr.1301, Catedra de radiologie si imagistică medicală
Scopul lucrării
EVALUAREA FORMAŢIUNILOR DE VOLUM
ÎN PROIECŢIA SUPRARENALELOR PRIN
INTERMEDIUL EXAMENULUI TOMOGRAFIC
Sarcinile
1. Aspectul tomografic a formaţiunilor de volum în
suprarenale cu stabilirea caracteristicelor acestora
2. Corelaţia între natura maselor suprarenale şi
simptomatologia clinică
3. Stabilirea corelaţiilor anatomo- patologice dintre
suprarenale şi rinichi
4. Diagnosticul diferenţial a maselor suprarenale
Materiale şi metode
 Analiza retrospectivă a fişelor pacienţilor cu
suspecţie la formaţiune de volum în proiecţia
suprarenalelor, internaţi în secția de urologie a IMSP
Institutul Oncologic în 2009 şi investigaţi prin
intermediul examenului tomografic la CRDM
 Lotul studiat a inclus 20 pacienţi cu vîrsta cuprinsă
între 16 şi 77 de ani, 10 femei şi 10 bărbaţi, dintre
care s-au confirmat 12 cazuri de maladii a
suprarenalelor şi 8 de cancer în polul superior al
rinichiului
 Anatomia suprarenalelor

organe retroperitoneale situate

la polul superior al rinichiului,
dimensiuni cuprinse între 3-5
cm lungime,
2,5-3 cm lăţime şi 4-6 cm grosime
şi greutate de 4-5 g.
Suprarenalele sunt înconjurate
de ţesut conjunctiv lax, de o
capsulă fibroasă, precum şi de
grăsimea perirenală.[4]
CT suprarenale (în normă)
 Suprarenala Dreaptă- se vizualizeaza ca o
linie,sau aminteste o virgula sau are
forma literei V
 Suprarenala dreaptă ocupă poziţia
anteromedială în raport du rinichiul drept
si se situeaza mai sus ca el,in coltul
format de lobul drept al ficatului si
piciorusul drept al diafragmului,
posterior de VCI.
 Suprarenala Stîngă- are forma
triunghiulara sau aminteste litera Y
 Suprarenala stinga se situeaza posterior
si lateral de aorta si este amplasata mai
mult in fata si medial de rinichiul
sting.Uneori polul inferior al suprarenalei
se situeaza in imediata apropiere a
pediculului vascular al rinichiului.[1]
 Clasificarea chirurgicală a
patologiilor suprarenalelor
 Sindromul Cushing.
 Boala Cushing hipofizo-dependenţă (hiperadrocorticismul şi hipersecreţia hipofizară
de ACTH);
 Sindromul Nelson;
 Sindromul Cushing, datorit medicamentelor;
 Sindromul de secreţie ectopică de ACTH;
 Pseudosindromul Cushing datorită alcoolului;
 Sindromul Cushing, fără precizare.
 Tulburări adreno-genitale (macrogenitosomia precoce, precacitatea sexuală, pseudo-
pubertatea ixsexuală precoce şi heterosexuală, pseudo-hermofrodismul suprarenal,
sindromul adreno-genital).
 Hiperaldosteronismul.
 Hiperaldosteronusmul primar (adenom suprarenal bilateral, sindromul Conn);
 Hiperaldosteronusmul secundar;
 Hiperaldosteronusmul fără precizare;
Incidenţa tumorilor de suprarenale
 Factorul declanşator al debutului
clinic al tumorilor suprarenalelor
Feocromocitomul
din grec. phios-întunecat, chroma -culoare

Tumoare a ţesutului cromatin (încapsulat de 2-5 cm în diametru )

Mai frecvent unilaterală, doar 10% bilaterală
Feocromocitomul este localizat preponderent in suprarenale 90% si doar 10% din ele au pozitie extraadrenala,situindu-se in
abdomen(perigangliom),in mediastin(3%) si in regiunea cervicala.[18]
Complicaţii:
Hipertensive:
-encefalopatie
-accidente vasculare cerebrale
- insuficienţă renală
-insuficienţă cardiacă
-infarct de miocard
- retinopatie
Iatrogene:
- hTA ortostatică

Metastatice
 Feocromocitom
Simptomatologia
pacienŢilor cercetaŢi
 HTA
 Tahicardie
 Paloare
 Transpiraţii
 Cefalee !!!Principalul simptom este 
 Dureri toracice, lombare hipertensiunea arteriala, care la
45% din pacienti este paroxistica
 Tremor (episodica). Aproximativ 1 din 1000
 Febră pacienti cu hipertensiune prezinta
 Hiperglicemie un feocromocitom. 
 Pierderea masei corporale
 Fatigabilitate
Clasificarea simptomelor la
pacienţii analizaţi
 Feocromocitom

Examene imagsitice:
1. Ecografia suprarenalelor
2. CT – pentru depistarea tumorilor cu localizare adrenală
3. Scintigrafia (cartografia) cu produs de contrast MIBG-I131 (meta-
iod-benzil-guanidină) – pentru screaning-ul tumorilor extraadrenale
4. IRM

*De regulă este imposibilă diferenţierea între tumoare benignă şi malignă prin
metode imagistice,doar metastazele ne servesc drept dovadă de malignitate.
*Foecromocitoamele bilaterale sau ectopice adesea insotesc neoplaziile
endocrine multiple.Impone dificultati localizarea feocromocitomului in caz
de NEM tipul II( cancer medular al glandei tiroide, adenom paratiroidian,
feocromocitom) și NEM tipul III (feocromocitom, ganglioneurom)[1]
 CT particularitati in diagnosticul
feocromocitomului
1.la feocromocitom secretor este necesara o pregatire
innainte de a introduce substanta de contrast.
Innainte de a introduce substanta de contrast este 3.Feocromocitomul in imaginea CT se depisteaza ca o
necesar de a administra pacietului alfa si beta – formatiune de o forma rotunda si contur neregulat
adrenoblocante pentru a exclude riscul dezvoltarii unei 4.Tumorile de dimensiuni mici sunt omogene,cele mari au
crize hipertensive.Daca se utilizeaza substante de zone chistice,hemoragii sau necroze.
contrast neionice,blocada specifica nu este necesara. 5.IRM si scintigrafia cu radionucleizi( I-
metaiodobenzinguanidin=MIBG) sunt mai utile in
2.subtanta de contrast este eliminata mai repede de cercetarea feocromocitoamelor cu localizare extradrenala
catre structurile neadenomatoase decit de [2].
adenoame.deci se va studia peste 60-90min dupa
administrarea substantei de contrast.

USG feocromacitom CT feocromacitom Formaţiune

Formaţiune hipoecogenă, rotundă cu contur neregulat,
omogenă, cu marginile regulate densitatea 29
 CT particularităţile adenomului
1.La CT sunt bine evidentiate formatiuni de forma
rotunda sau ovala, cu intensitate omogena si
contur clar
2.La introducerea substantei de contrast, intensitatea
Formaţiune de volum din
se schimba putin in raport cu portiunea dreapta, densitatea – 22
neafectata a suprarenalei care pare atrofiata.
3.Sectoare de hemoragii si necroze se observa doar
in cazul tumorilor de dimensiuni foarte mari.
4.In hiperplazia suprarenalelor dependenta de
ADCH – toata glanda este ingrosata
neuniform,in timp ce la pacientii cu adenom
portiunile neafectate ale glandei sunt atrofiate
*Diagnosticul diferentiat este foarte important in
metodele de tratament aplicate deoarece
adenoamele se trateaza prin investigatie
chirurgicala,iar hiperplaziile prin
hormonoterapie.[12]
 Diferenţierea diagnostică dintre
feocromacitom şi adenom
Tipul tumorii Feocromocitom Adenom

Intensitatea omogena omogena

Contur Neregulat Regulat

Forma Rotunda Rotunda,ovala

Dimensiune >2cm <2cm

Densitate + -

Contrastare Necesita pregatire prin Nu necesita pregatire

administrarea spreciala
adrenoblocantelor
Repartizarea lotului de 20 pacienti în funcţie de
afecţiunile polului superior al rinichiului şi suprarenalelor
:
Repartizarea lotului de pacienţi în funcţie
de prezenţa formaţiunii de volum:
Divizarea lotului de pacienţi
studiaţi conform vîrstei
Repartizarea lotului de pacienţi în dependenţă de
dimensiunile tumorilor
Repartizarea lotului de pacienţi în dependenţă
de formaţiunea de volum din suprarenale

1.Adenom
2.Feocromacitom
3.Cancer de
suprarenală
 Repartizarea lotului de pacienţi cu formaţiune de
volum în suprarenale în dependenţă de sex:
Repartizarea lotului de pacienţi după localizarea
formaţiunii de volum în suprarenale
Adenom de suprarenală

Adenom –intensitate
hipodensa
Hi-CT diagnisticheaza
doar formele rare
marconodulare
Clasificare influenţelor tumorilor polului superior al rinichiului
în dependenţă de efectul lor asupra suprarenalelor:

Dimensiunile Repercursiunea
tumorii renale asupra
suprarenalei
Mica Hiperplazie

Medie Deplasare

Mare Invadare
Cancer renal cu hiperplazia suprarenalei (confirmat prin
examenul histologic)

Hiperplazia suprarenalelor
Se observa la pacientii cu defect
ereditar al enzimei responsabile
de sinteza steroizilor,ceea ce
duce la insuficienta sintezei
cortizolului si a aldosteronului
,pe cind androgenii sunt
secretati in exces.Deficitul
cortizolului duce la stimularea
continua a cortexului adrenal si
la hiperplazia lui.[2]
 Metastaze
  
MT rinichiului stîng

USG
CT
Ca renal drept cu MT în MT bilaterală
suprarenala contralaterală
Cancer renal cu invadarea
suprarenalei
Cancer renal ce deplasează
suprarenala
Repartizarea lotului de pacienţi după localizarea
formaţiunii de volum în polul superior al rinichiului
Rezultate
 Am analizat un lot de 20 de pacienţi cu vîrsta cuprinsă între 16
şi 77 de ani, dintre care 10 femei şi 10 bărbaţi.
 La 12 dintre aceştia s-a depistat afecţiuni ale suprarenalelor:
9 cu adenom , 2 cu feocromacitom si unul cu adenocarcinom
(confirmat prin examenul histologic).
 Iar 8 pacienţi cu tumoare în polul superior al rinichilor.
Această tumoare în 3 cazuri nu afecteză suprarenalele,
celelalte 5 cu modificarea acestora : 1 invadează , 1
hiperplaziază, 2 deplasează suprarenalele şi 1 metastazează în
suprarenala contralaterală
Rezultate
 Examenul CT este matodă pentru concretizarea formaţiunilor
de volum
 Prin CT putem diferenţia feocromacitomul (are densitate
pozitivă) de adenom (ce are densitatea negativă) şi de
metastazele (ce au densitatea şi mai joasă)
 Clinic feocromacitomul se diferentiază prin Triada : cefalee-
palpitaţii- transpiraţii ( +_ paloare); paroxisma tensionale în
prezenţa unei HTA refractare la un diabetic
 Formaţiunile de volum din polul superior al rinichilor, pot
avea următoarele efecte asupra suprarenalelor: hiperplazia,
deplasarea, invadarea, metastazarea acestora.
Bibliografie
 1.      Georgescu Şerban Alexandru – Radiologie şi imagistică medicală. Editura
medicală “Carol Davila”, Bucureşti.
 2. Mathias Procop – Спиральная и многослойная компьютерная томографияб
2007
 3.       Angermeier KW, Montie JE - Perioperative complication of adrenal
surgery. Urol Clin North Am 1989; 16:597-606.
 4.       Bagshaw EKD - Hypokalemia carcinoma and Cushing’s syndrome.
Lancet 1966;2:284.

 7.       Bianchi H, Ferrari A - The arterial circulation of the left suprarenal

gland. Surg. Radiol Anat 1991;13:113-116.
 8.       Blumenfeld JD - Hypertension and adrenal disorders.Curr Opin
Nephrol Hypertens 1993;2:274-282.

 9.    Bravo EL, Gifford RWJr - Pheochromocytoma: Diagnosis, localization

and management. N Engl J. Med 1984;311:1298.
 10.    Brennam MF - Adrenocorticoid carcinoma. Cancer 1987;37:348.
 11.    Burch WM - Cushing’disease: A review. Intern Med 1985;145:1106.
 12.    Conn JW - Primary aldosteronism. J Lab Clin Med 1955b;45:661.
 13.    Dunick NR - Adrenal imaging: Current status. Am J Radiol 1990;154:927.
 14.    Ein SH, Shandling B, Wesson D, Filler RM - Recurent pheochromocytomas in children. J.
Pediatr Surg 1990 ;25:1063-1065.
 15.    Johnstone FR - The suprarenal veins. Am J Surg 1957;94-615.
 16.    Lloyd RV, Kawashima A, Tischler AS – Adrenal soft tissue and germ cell tumors. In:
Pathology and Genetics 40.    Orth DM - Cushing’s syndrome. N Engl J Med 1995: 332:791.
 17.    Player JE - Carcinoma of the adrenal cortex: Clinical description, diagnosis and treatment. Int
Adv Surg Oncol 1984; 7:329.
 18.    Ronald A. Delellis, Shamlal Mangray - The Adrenal Glands. In: Sternberg’s Diagnostic Surgical
Pathology, edited by Mills SE, 4th Ed., Lippincott Williams and Wilkins, 2004, vol.1, chp.14:621-667.

 19.    Sinescu I, Gîngu C, Chibelean C, Hârza M, Plugaru G, Şerbănescu B - M.E.N. II Syndromes.

Congresul Asociaţiei Central-Europene de Urologie, Budapesta, 6-9 septembrie 2001.
MERCI