POLINOZA

Obiectivele

• Ce este polinoza?
 Cum diagnosticăm polinoza?

 Cum tratăm polinoza ?

 Polinoza
(popular „febra de fan”) “alergia polenică”,
“rinopatia polenică” “astmul bronşic polenic”)
afecţiune alergică provocată de polenul plantelor,
care este caracterizată prin apariţia modificărilor
inflamatorii alergice acute a mucoaselor
(preponderent afectând aparatul respirator şi
ochii)
 Polenul se transmite pe caleea aerului şi provoacă,
la contactul cu mucoasa nazală sau oculară, o
reacţie alergică imediată (de tip 1-IgE-dependentă
a mucoasei nazale)
se deosebeşte prin apariţia sa strict sezonieră, faptul
legat cu alergenii prezenţi în aer în anumită
perioadă a anului (lunile de polenizare a plantelor)
 Sec.II e.n. (prima menţiune) Galen a descris mai
multe cazuri de guturai şi tuse, care recidivează în
perioada de polenizare a plantelor;

 În 1565 Botallus descrie “febra roză” – accese de

cefalee, guturai şi lacrimaţie de la mirosul de
trandafir;

 În 1819 Bostock a presupus că cauza afecţiunii este

fânul şi a numit maladia “febra de fân”;

 În 1873 Blackley experimental a demonstrat rolul

etiologic al polenului în apariţia rinitelor sezoniere şi
a conjunctivitelor.
• Febrei fanului este o afectiune alergica
mai frecventa în zonele de joasă înalţime.
Debutează de regulă primavara şi dispare
toamna.
• Apare foarte rar înaintea vârstei de trei
ani, cel mai adesea apare la şcolari sau
mai târziu(23-25 de ani), având tendinţa
să se amelioreze după vârsta de 35-40 de
ani. Aproximativ 5% din populaţie este
alergică la polen.
 Epidemiologie
• > 50 mln de oameni în SUA suferă de o
maladie alergică (54,6% populaţie este
pozitivă pentru unul sau mai mulţi alergeni);
• În 50% din cazuri pot fi detectate 6 şi mai
mulţi alergeni;

1996-2010 · American Academy of Allergy Asthma &

Immunology
 Factorii de risc
 Istoricul familial de atopie (dacă ambii
părinţi suferă de RA sau AB riscul
pentru copil constitue 70%, dacă unul
din părinţi – riscul este de 50%);

 Cantitatea de IgE serică >100 IU/mL în

vârsta de până la 6 ani;

 Nivelul socioeconomic înalt;

 Testele alergologice cutanate pozitive.

 Care sunt factorii de risc?
• poluarea
• lipsa alăptării materne
• imunitatea scazută
• virozele respiratorii din primii ani de
viaţă
• fumatul
• mucegaiurile
• acarienii (microorganisme din praful de
casă)
 Alergenii
sunt substanţe străine, care nimerind în organizm,
cauzează declanşarea
reacţiilor alergice
 Etiologie
• Cauza nemijlocită a polinozelor este polenul plantelor
(aeroalergenul);

 Polenul reprezintă celule sexuale masculine ale plantelor

şi este compus din mai multe grăuncioare de diferită
morfologie, ce permite diferenţierea polenului după
specii;

• Suprafaţa eximei are diverse excrescenţe, spini, dinţişori,

care permit identificarea speciei de polen;

• Structura chimică a polenului este prezentată de

proteine, glucide, lipide, hormoni, vitamine, pigmenţi,
săruri minerale;
 Etiologie
Polenul se formează şi se maturizează în
microsporangii, iar vântul şi insectele îl
răspândesc în aer;

Plantele polenizate prin vânt (anemofile) – au, de

obicei, flori mărunte şi fără miros, polenul lor este
mărunt, uşor şi neted, ce permite răspândirea lui
la distanţe mai mari (mesteacăn, timoftica);

Plantele polenizate prin insecte (entomofile) au

flori viu colorate, plăcut mirositoare, polenul lor
este lipicios şi de dimensiuni mari.
 Etiologie
• Diametrul grăunciorului de polent alergizant are un
diametru de 20-60mkm;

• Polenul cu dimensiunile de 20-30mkm ajunge până la

bronhii de calibru mediu şi mic, iar dacă diametrul
este de mai puţin de 3mkm – precipitează în alveole;

• Când polenul este inspirat de un individ atopic,

factorul de penetrare a polenului facilitează trecerea
polenului prin epiteliul mucoasei a nasului.
Întroducerea parenterală a polenului nu produce
sensibilizare.
Remarcabile sunt reacţiile încricişate
între:
• Arbori timpurii-mesteacăn –şi alte
belulaceae-Alnus glutanius şi fructe, ăn
special –Rosaceae (măr, păr caise,
piersic, căpsuni) dar şi cu nuci, alune,
legume/vegetale (cartof, morcov,
tomate)
• Graminee (cross reactive între specii) şi
leguminoase (soia, mazărea), arahidele
 Etiologie
• Gramineele (golomăţul, paiuşul, zizănie, firuţa,
ovăsul, secară, flocoşica) – unele din cele mai
importante plante cu polen alergogen din Moldova şi
Europa temperată, cu perioada de polenizare mai –
iulie;
• Polenul de ierburi (ambrozie şi ambroziile false, care
produc cele mai numeroase şi severe sensibilizări) –
are locul doi în sensibilizarea polenică în Moldova şi
primul în SUA, Mexic, Balcani. Perioada de
polenizare vara târziu- toama târziu;
• Arborii cu polen alergogen fac parte din familia
Fagale.
Calendarul polenic pentru Moldova
Primăvara (martie-aprilie-mai) – înflorirea arborilor şi
arbuştilor (mesteacănul, arinul, nucul, stejarul, frasinul,
arţarul, plopul)

Vara (mai-iunie-iulie)
înflorirea gramineelor
(timoftica, coada-vulpii, pir,
firuţă);
Vara-toamna (iulie-
septembrie)
înflorirea plantelor sălbatice
(pelin, ambrosie, lobodă,
cânepă).
 Unele particularităţi ale polinozelor
• Pentru apariţia polinozei este necesară o
anumită concentraţie de polen în aer (>25
grăuncioare/cm3);
 Cea mai mare cantitate de polen se observă în
orele matinale, în zilele uscate cu soare, după
furtună. Arşiţa şi ploile dereglează procesele
de producere şi maturizare a polenului;
 Simptomele sunt jugulate în cazul stopării
contactului cu polenul.
 Unele particularităţi ale polinozelor
• Afectează preponderent persoanele cu
predispunere la alergie (care se manifestă în
copilărie prin diateză exudativă-catarală, la
maturi – intoleranţa unor produse alimentare);
• Apariţia manifestărilor clinice coincide cu
perioada de polenizare a plantelor, polenul
cărora este alergogen pentru persoana dată şi
semnele bolii apar anual în unul şi acelaşi timp
(astfel se manifestă sezonalitatea strictă a
polinozelor);
• Polinoza are legătură strânsă cu o anumită
localitate, unde înfloresc plantele alergogene;
 Care este mecanismul alergiei la polen?
• În prezenţa unui alergen
(substanţa straină care determină un
răspuns de tip imun: producerea de
anticorpi), sistemul imunitar reacţionează
patologic la alergen şi eliberează
histamina, care determină inflamaţia
mucoasei nazale. Înţelegerea modului de
acţiune a histaminei, care este o varietate
de hormon eliberat de celulele mastocite,
permite o mai bună înţelegere a
simptomelor.
• Aceasta substanţă foarte toxică,în cazul
alergiei, este eliberată şi difuzează în formă
activă în sânge, apoi declanşează vasodilataţie
capilară (deschiderea vaselor foarte mici),
congestie nazală, mâncarime, roşeaţă la
nivelul pielii, secreţia de mucus, etc. În cazul în
care eliberarea de histamină este foarte
importantă, aceasta duce la şoc anafilactic,
caracterizată în principal prin insuficienţa
circulatorie acută, afectare respiratorie şi
cutanată (mai tărziu).
 Fiziopatologie

Majoritatea tipurilor de reactii alergice oculare sunt:

– Tip I (mediate de Ig E) reactii immediate:
conjuctivitele alergice sezoniere/perene
– Tipe IV (mediate celular) reactii tardive: conjunctivita
de contact
– Intricate: Kerato-conjuctivita vernala, atopica, giganto-
papilara
Patogenie
 Faza de sensibilizare
Antigen in tears Conjunctival epithelium

B lymphocyte

Major IL-4
Histocompatibility IL-13 IgE
Complex antibodies
IL-5
IL-6

T lymphocyte
Plasma cell

Sensitised
Antigen-presenting cell mast cell

Adapted with permission from Lichtenstein LM. Allergy and the immune system. Scientific Am. 1993;269:117-124.
 Răspunsul alergic precoce
Antigen in tears
Conjunctival epithelium

Histamine ECF-A Blood

Vessel
Heparin
med
f or Chymase
Pre Eosinophil
Tryptase

Synthesis Leukotrienes Basophil

Prostaglandins

Cytokines Histamine Releasing

Activated mast cell Factor
Platelet Activating Factor
Adapted with permission from Lichtenstein LM. Allergy and the immune system. Scientific Am. 1993;269:117-124.
 Recrutarea eozinofilelor

ea r F ilm
T
r
Ocula Eosinophil
e
Surfac tiva
c
Conjun h i l ad h esion
Eosinop esis
d di a p e d
an
Mast cell

ICAM1 ICAM
Expression
ECF-A Receptor
Eosinophil
ss el
d Ve
o
Blo
 Mechanism

• Histamine: pruritis, sneezing, rhinorrhea

• Acetylcholine: stimulates glandular secretion
Efectele histaminei în reacţiile alergice
Efectele directe:
• Activarea receptorilor histaminici;
• Destabilizarea mastocitelor şi a bazofilelor;
• Măreşte expresia factorilor de adeziune pe
suprafaţa celulelor endoteliale;
• Măreşte expresia şi producerea citokinelor,
chemokinelor şi factorilor de adeziune de către
celulele epiteliale;
• Sporeşte producerea IL-6 de către macrofagi;
• Sporeşte sinteza citokinelor de către T-limfocite.
Adcock. Clin Exp Allergy Rev. 2002;2:85-88.
Bousquet J. et al. J Allergy Clin Immunol. 2001;108:S147-S333.
Marone et al. Int Arch Allergy Immunol. 2001;124:249-52.
26
 Efectele histaminei în reacţiile alergice
Efectele indirecte:
• Sporeşte maturaţia şi migraţia
eozinofilelor, şi grăbeşte apoptoza lor;
• Sporeşte migraţia şi adeziunea
neutrofilelor;
• Sporeşte sinteza IgE:
– IL-4, IL-13

Adcock. Clin Exp Allergy Rev. 2002;2:85-88

Bousquet J. et al. J Allergy Clin Immunol. 2001;108:S147-S333
Marshall GD. JACI. 2000;106:S303-309
27
• Histamina intervine şi în răspunsul
inflamator acut, unde în ţesutul
inflamat produce vasodilataţie
locală şi extravazarea de plasmă ce
conţine mediatori ai inflamaţiei
acute:
• (complementul, proteina C-
reactiva), anticorpi şi celule
inflamatorii (neutrofile, eozinofile,
bazofile, monocite şi limfocite)
 Efectele clinice ale mediatorilor
• Vasodilataţia şi creşterea permeabilităţii
vasculare
– congestie nazală

• Creşterea secreţiei glandulare

– rinoreea

• Stimulaţia nervoasă
– pruritul şi strănutul
Care sunt simptomele febrei fanului?
• Simptomatologia se manifesta de obicei
sezonier si cedeaza in perioadele cu ploaie.
• Polinoza poate sa apara in diferite perioade
ale anului, in functie de intervalele de
polenizare specifice.
Simptomele
tipice sunt :
Manifestari clinice
• mîncărimi la nivel ocular
• lăcrimare
• conjunctivită
• rinoree
• strănut
• senzaţia de arsură
la nivel lacrimal
• nas înfundat
• tuse
• gît iritat
• reacţii alergice ale pielii
(inflamări şi roşeaţă).
• Simptomele febrei fanului apar,in general impreună, adica in
aceeasi perioada de timp (spre deosebire de raceala obisnuita
in care simptomele au tendinta de a aparea una dupa alta):
• Nasul este infundat,insotit de mâncarime (prurit) intensă la
nivelul nasului,ochilor si gatului,secretiile nazale sunt
clare,lichide si, adesea, abundente.
• Ochii sunt iritati ţi roşii, pleoapele se umflă şi apare
lacrimare excesivî (conjunctivit)
• Stranutul este foarte frecvent (in salve)
• Gatul este iritat si poate fi dureros(faringita)
La aceste simptome se pot adauga senzatia de oboseala
,dureri de cap si scaderea acuitatii auditive(in special la copil).
• In cazurile severe pot sa apara dificultati la respiratie, tuse
seaca, uneori febra, senzatie de sufocare si chiar crize de
astm.

• Simptomele sunt
direct proportionale
concentratia de polen,
astfel in zilele cu soare
si vant puternic si in perioada de inflorire
simptomele sunt mai puternice.
Dimpotriva, in timpul zilele
ploioase
simptomele se vor reduce
in mod semnificativ.
 2.9%2

1.7%2
24.0%2
Fără simptome
Afectarea oculară

Afectare nazală şi oculară

Afectare nazală

71.4%1
La mai mult de 70% pacienţi cu polinoză se manifestă prin simptome
nazale şi oculare

1.Canonica G et al. Allergy 2007;62(Suppl 85):17–25.

2. Adelphi DSP 2006 survey. Data on file, GSK.
În paralel cu reactiile alergice specifice

polinoza poate determina şi o hipersensibilitate

nazală faţă de factori iritanţi nespecifici cum
ar fi:
-fumul de ţigară
- praful
- substanţe mirositoare
- schimbări de termperatură, care se manifesta
prin strănut.
 Manifestările clinice ale polinozei:
• Rinita alergică polenică, sezonieră;
• Conjunctivita alergică polenică, sezonieră;
• Astmul bronşic polenic;
• Altele:
alergodermatozele;
afectarea SNC;
endocrinopatii;
afectarea ap. urogenital.
 Strănutul
• Apare brusc (uneori este precedat de senzaţia
de prurit nazal) indeosebi dimineaţa la trezire;
• Mai frecvent este sub formă de accese –
strănutul “în salve”.
 Rinoreea
Se prezintă de obicei sub forma unui lichid clar şi filant
(limpede şi care nu e vâscos), dar poate deveni vâscos şi
închis la culoare sau galben, dacă se dezvoltă o infecţie
nazală sau a sinusurilor;

Poate fi însoţită de hiperemia şi iritarea pielii aripilor

nasului şi a buzei superioare;

Secreţiile nazale care se scurg pe pereţii posteriori ai gâtului

determină senzaţia de prurit. Poate declanşa o tuse cronică
în timp ce pacientul încearcă să-şi elibereze gâtul de secreţii.
 Congestie nazală
• Este determinată de edemul mucoasei nazale, care
duce la îngustarea foselor nazale cu dereglarea
respiraţiei nazale până la dispariţia ei;

Edemul mucoasei nazale poate cauza diminuarea

auzului, mirosului, apariţia cefaleei.
Pruritul nazal
 Mai pot apărea...

• Lacrimaţia şi pruritul ocular;

• Pruritul la nivelul urechilor şi palatului;
• Anosmia;
• Iritabilitate;
• Fatigabilitate;
• Somn alterat;
• Respiraţie pe gură din cauza nasului
infundat.
 Examenul obiectiv
• “Salutul alergic” – gestul specific copiilor (pentru a
ameliora pruritul nazal şi a uşura respiraţia nazală
pacientul î-şi freacă cu palma vârful nasul de jos în
sus)
 Examenul obiectiv
• Plica transversă pe spatele nasului, care apare în
urma “salutului alergic”, dar nu mai devreme de 2
ani de la debutul bolii
 Examenul obiectiv
• Conjunctivita;
• Lacrimaţia ochilor;
• Liniile Dennie –
plicile sub palpebrele
inferioare, care apar
în copilăria fragedă.
 Examenul obiectiv
• Cearcanele mai probabil sunt datorate stazei
venoase din edemul mucoasei nazale şi a
sinusurilor paranazale;
 Examenul obiectiv
• Rinoscopia pune în evidenţă edemul pal al mucoasei
nazale însoţit de eliminări seros-mucoase,
transparente;
• Examenul citologic al
frotiului nazal: în acutizări
este găsit un număr
crescut al eozinofilelor
– 10-100% (N 0-2%).
 Examenul obiectiv
• Otoscopia: edemul, eritemul, retracţia, perforaţia,
mobilitatea redusă sau excesivă a timpanului, nivele
hidro-aerice;
• Orofaringele: hipertrofia tonsilară sau a adenoizilor,
ulceraţiile pe limbă sau mucoasa bucală;
• Gâtul: limfadenopatia, tiroida mărită sau indurată;
• Cutia toracică: semnele unui astm bronşic prezent;
• Pielea: erupţii eczematoase sau urticariene,
dermatografismul.
 Conjunctivita alergică sezonieră
• Inflamaţia conjunctivei de natură alergică,
caracterizată prin manifestarea sezonieră a
simptomelor oculare;
• Conjunctivita alergică nu se transmite, nu
este o afecţiune oftalmologică contagioasă,
iar acuitatea vizuală rămâne neschimbată,
nefiind afectată decât în cazul în care apar
complicaţii.
• Manifestările caracteristice în alergiile oculare
sunt: pruritul local, hiperemia locală,
lăcrimare abundentă nepurulentă, edemul
palpebral, senzaţia de “corp străin”, uneori
fotofobie
 Generalităţi
• De cele mai multe ori pacienţii asociază
conjunctivitei alergice şi alte alergii (rinite alergice,
astmul bronşic alergic);
• 55,5% din adresările la alergolog sunt datorate unei
rinoconjunctivite;
• 15,3% pacienţi deja au un anamnestic pozitiv pentru
o rinoconjunctivită;
• 60,3% din pacienţi consideră că simptomele oculare
sunt cea mai principală cauză adresării la un
specialist.

1996-2010 · American Academy of Allergy Asthma & Immunology

 Astmul bronşic atopic (polenic)
• 12,1-46,4% (ţările CSI) din bolnavii cu
polinoză suferă de un astm bronşic;

• AB apare după câţiva ani de la debutul

rinoconjunctivitei polenice (triada tipică
polinozică), şi foarte rar este izolat;

• Este caracterizat prin indicii absolut normali ai

spirogramei în afara perioadei de polenizare a
plantelor.
 Alte manifestări ale polinozei
• Urticaria, edemul Quincke;
• Otita alergică externă;
• Migrena;
• Sindromul Menier (accese de vertije şi
acufene);
• Vulvita alergică polenică;
• Cistita polenică (mai des la copii);
• Greţuri, vome, scaun instabil, dureri colicative
în abdomen;
• Colecistita alergică polenică izolată.
 Diagnosticul pozitiv
• Anamneza alergologică pozitivă cu
evidenţierea factorului ereditar ;

• Datele examenului obiectiv;

• Testele cutanate, rinoscopia, etc.

 Diagnostic
Diagnosticarea polinozei se face în funcţie:
• de momentul si locul declansarii
simtomatologiei alergice.
• Anamneza
• Determinarea tipurilor şi concentraţiei de
polenuri ăn mediu

Probabilitatea diagnosticului de polinoză creşte

foarte mult dacă simptomele apar în anumite
perioade de polenizare.
 Testele cutanate
Testele cutanate de scarificare sunt rapide, simple şi
de regulă sigure, dar pot fi şi fals-pozitive;
Contraindicaţiile pentru efectuarea probelor:
perioada de acutizare a polinozei, infecţiile
intercurente acute, maladiile cronice decompensate,
TBC activă, sarcina, terapia îndelungată cu CS;
Dacă anamneza alergologică este pozitivă dar testele
scarificative negative sau suspecte se practică probele
intradermale cu alergenul suspect.
 Pentru identificarea alergenului specific
polinozei se efectuează:
Testul alergic -teste de provocare in vivo-
testare (Pricktest)
• care constă în picurarea unor extracte
standard de polen pe braţ sau pe spate, după
care pielea este stimulată cu ajutorul unui ac
exact sub picatură.
• În cazul ueni polinoze - locurile respective se
înroşesc şi se inflameazî uşor după 15-20 de
minute.
 Teste de identificare a alergenilor sezoniere
• dozare IgE specifice in vitro - analize sangvine a
anticorpilor împotriva fiecărui alergen
• sau conjunctivale – aplicarea extractelor
standardizate în sacul conjunctival intern şi
determinarea cantităţii de lacrimi şi a
proteinelor/mediatorilor conţinuţi în aceştia,
• în paralel cu monitorizarea
conjunctivitei/rinitei induse,
• provocări nazale şi bronşice pe cale naturală
prin expunere (în cîmp/parc) şi
• monitorizarea simptomelor induse, urmărirea
răspunsului la tratament.
Probele cutanate
 Testele cutanate
• Specificitatea testelor nu este absolută;
• Rezultatele fals-negative sau fals-pozitive
sunt datorate sensibilităţii sporite a
capilarelor pielii la excitarea mecanică sau
la conservant (fenol) sau sunt legate de
administrarea antihistaminicelor şi
bronholiticelor.
 Teste de provocare
• Testul de provocare nazal;

• Testul de provocare prin inhalare –

rezultatele se evaluează peste 10, 20, 30, 40
min şi 6-12 ore sub controlul spirometriei.
 Diagnosticul de laborator
Testul radioalergosorbent (RAST)

• Este recoltată o probă de sânge din venă şi

este testată pentru imunoglobulinele E (IgE),
care sunt produse ca răspuns la anumiţi
alergeni. RAST poate fi făcut în locul sau
împreună cu testul cutanat. RAST este mai
scump, rezultatele nu sunt de obicei
disponibile decât după o săptămână şi poate
avea ca răspuns un rezultat fals-pozitiv.
 Testele imagistice
Testele imagistice ale sinusurilor, precum radiografiile, scanările
CT si RMN nu pot depista rinita alergică în mod direct, dar pot
evalua prezenţa unor afecţiuni coexistente. Radiografia sau
scanarea CT ale sinusurilor pot fi folosite la identificarea infecţiilor
sinusurilor, inflamaţii cronice (îngrosarea conturului mucoasei
sinusurilor nazale ) - de obicei întâlnită la persoanele cu astm, a
defectelor structurale ale nasului sau mai rar, cancer;

Rinoscopia este folosită pentru verificarea polipilor şi a altor

afecţiuni care pot bloca cavitatea nazală.
Endoscopia nazală poate fi realizată de asemenea şi pentru a
depista defecte structurale, polipi nazali sau infecţii;
Testele de clearance mucociliar
- este folosit pentru a verifica dacă mişcarea
cililor este normală la persoanele care au secreţii
nazale foarte abundente;

 Rinomanometria
- măsoară fluxul de aer din nas. Testul furnizează
o estimare a congestiei nazale sau obstrucţionare
datorită polipilor nazali şi a altor cauze. Cu toate
acestea, rinomanometria necesită mult timp
pentru a fi efectuată şi în general este folosită
doar in cercetare.
 Diagnosticul diferenţial
• Diagnosticul diferenţial al RAS se va face cu
toate rinitele şi, îndeosebi, cu cele alergice.
• Acute
– Viral Bacterial
• Chronic
– Seasonal vs Perennial
– Chronic infectious rhinosinusitis
– Nonallergic Vasomotor
– Gustatory
– Nonallergic Rhinitis with eosinophilia
– Primary atrophic
– Rhinitis medicamentosa
– Associated with systemic dz
– Associated with systemic immunological dz
– Emotional Nasal neoplasm Trauma
 Tratament
• Prima atitudine terapeutică în polinoză este evitarea,
pe cît posibil, a contactului cu factorul alergen. Dat
fiind faptul că polenul se poate transmite pe distanţe
kilometrice pe calea aerului, această masură
profilactică poate fi greu de realizat.
• Una din metodele anevoioase de prevenire a
polinozei o constituie  voiajul în acele zone climatice
care nu corespund cu locul de reşedinşă în privinţa
perioadelor de înflorire. Incidenţa alergenilor este
mai mică în ţinuturile muntoase şi la mare.
 Tratamentul bolilor alergice sezoniere este complex, durata
aplicării lui ca şi diversitatea schemei terapeutice fiind
dependente de:

• Durata expunerii la polenuri şi de agresivitatea

acestora
• Interesarea mono/plurifactorială
• Grad de severitate evolutivă
• Complianţa la terapie a individului afectat
Corticoidele inhalate ( două doze administrate
de două ori pe zi ) sunt de
ajutor în cazul în care reacția alergica este mai
intensă. Ele sunt apoi diminuate la doza
necesară menținerii ameliorării.
Nu au inconvenienţele corticoidelor sub formă
de comprimate sau injecție şi
sunt, totuși foarte eficace.
• CS topici nazali – Oftan Dexametazon,
Fluticazon, Beclometazon dipropionat
(Beconase) – efectul se dezvoltă peste 2-4 zile
iar cura de tratament poate dura 3 luni;

• Cromonele locale – cromolin-sodiu picături

nazale: Lomuzol, Cromoglicat; cromoglicat-
sodiu oftalmic: Lecrolin, Oftan, Oftagel;

• Antihistaminice topice – alergodil (azelastin);

• Decongestionante – oximetazolina (Afrim),

xilometazolina (Galazolin), nafazolina
(Naftizin).
 Corticosteroids (intranasal

2007
1996 Флутиказона фуроат

1990 Мометазона фуроат

1981 Флутиказона пропионат
1973 Будесонид
Беклометазона
дипропионат

Vancenase, Flonase
Cromolyn Sodium (intranasal) Ipratropium

N.Mygind et al. Clin Exp Allergy 1975; 5: 159-164

N.Mygind. Brit. Med. Journ 1973; 4: 464-466
Malm L, Wihl JA, Lamm CJ, Lindqvist N. Allergy. 1981 Apr;36(3):209-14.
Meltzer EO, Orgel HA, Bronsky EA et al. J Allergy Clin Immunol. 1990 Aug;86(2):221-30.
Drouin M, Yang WH, Bertrand B et al. Ann Allergy Asthma Immunol. 1996 Aug;77(2):153-60.
Kaiser HB, Naclerio RM, Given J et al. J Allergy Clin Immunol. 2007 Jun;119(6):1430-7.
 Pentru ameliorarea simptomelor acute din
polinoză se adminstrează:
• antihistaminice cu acţiune rapidă
• soluţii de glucocorticoizi şi corticoterapie
inhalatorie.
• Singurul tratament etiologic îl reprezintă
hiposensibilizarea.
• Unele produse cosmetice care conţin
Dexpantenol, uree sau aloe vera pot ameliora
unele reacţii alergice la nivelul pielii: senzaţiile
de arsură şi urticaria.  
 b. Antihistaminice H1 de a doua generatie

Astemizol Terfenadina Cetirizina Loratadina

se leaga puternic de proteinele plasmatice
• trece greu prin bariera hematoencefalica.
• Este supus metabolizarii hepatice (izoforma
CYP3A4) astfel incat inhibitori semnificativi ai
acestuia (ketoconazol, eritromicina sau sucul
de grapefruit) pot creste concentratia
plasmatica de astemizol sau metaboliti care
pot avea semnificatie clinica;
• Ocazional s-au observant efecte secundare
cardiac ca torsada varfurilor;
 Interventia farmacologica in
reactia de hipersensibilitate
Allergens
Dissolve in tear film
Penetrate conjunctiva

Bind with IgE molecules

attached on mast cell membrane
Mast cell stabilizers

Mast cell degranulation

Some 50 million mast cell located in eyelids,
conjunctiva and most other ocular tissues

Antihistamines
NSAIDs, Steroids
Steroids

Histamine PGs Leukotrienes PAF

Itching Vasoconstictors

Vasodilation with Hyperemia Cellular Platelet

Hyperemia infiltration activation
Vasodilation
Papillary reaction
Edema
Edema
 Desensibilizarea
este dificilă şi de eficacitate variabilă.
Ea nu este de dorit decât ăn cazul polinozei
care provoacă astmul și  neameliorate de tratament
medicamentos.
Ea trebuie sa înceapă de la sfârșitul sezonului de
polenizare pentru a fi eficace în sezonul următor.
Atunci trebuie sa fie făcuta o identificare precisă a
polenurilor în cauza prin teste alergologice și un
examen sangvin ( RAST  Radio-Alergo-Sorbent-Test).
 Indicaţiile pentru Imunoterapie
• Controlul insuficient prin evitarea contactului cu
alergenul şi farmacoterapeutic;
• Farmacoterapia cu durata de 3-4 luni/anual;

• Efectele adverse intolerabile ale farmacoterapiei;

• Evoluţia progresiv-severă a maladiei;

• Necesitatea unui control stabil, îndelungat asupra

bolii.

76
 Contraindicaţiile la imunoterapie

• Vârsta până la 5-6 ani;

• Administrarea beta-blocanţilor;
• Contraindicaţii la epinefrină;
• Pacientul non-compliant;
• Maladii autoimune;
• Sarcina;
• Astmul bronşic necontrolat cu
VEMS<70%.
 Imunoterapia specifică sau
hiposensibilizarea
• Poate fi presezonieră, anuală, sezonieră cu
alergeni sub formă de aerosol-terapie,
administrarea enterală şi parenterală a alergenilor
polenici;

• Se efectuează nu mai târziu de 1,5 luni până la

începutul perioadei de înflorire a plantelor
respective;
 Efectul Ketotifen asupra celulelor
mastocitare
Ketotifen inhibă eliberărea de mediatori chimici din celulele
Antigen mastocitare, reduce inflamatia

Ketotifen Leukotrienes

Histamine

Prostaglandins

Cytokines
Sensitised Activated mast
mast cell cell Eosinophil
Chemotactic Factor
 Efectul Ketotifen asupra eozinofilelor
Eosinophil
Ketotifen
Mastocit activat
Cytokine

Prostaglandine

Leukotriene

ECF-A

Ketotifen inhibă chemotaxia eozinofilelor şi

eliberarea mediatorilor eozinofilici
 Ketotifen fumarate 0.025% :
Farmacologie şi mecanism de acţiune
• Antihistaminic
• Stabilizator de membrană mastocitară
• Inhibitor eozinofilic
• Împreună, aceste mecanisme distincte de acţiune,
poziţionează Ketotifen ca pe un inhibitor eficient al reacţiei de
hipersensibilitate de tip I
• Instalarea rapidă a acţiunii (în câteva minute)
Durata lungă de acţiune (până la 12 ore)
Control de durată al simptomatologiei
 Evoluţie

• Polinoza rămîne de regulă toata viaţa.

Netratată, alergia poate migra de la nivelul

căilor respiratorii superioare şi al conjunctivei
oculare la nivelul căilor aeriene inferioare,
cauzînd simptome astmatice.
 Prevenţie
• Odată ce se ştie natura alergenului, există mai multe
metode de prevenire a unui atac de polinoză:
- Încercati sa evitaţi cîmpiile înflorite sau aleele cu
mesteceni şi informaţi-vă în legatură cu încarcatura de
polen a aerului;
Concentraţia în polen a aerului în ţinuturile rurale este
crescută mai ales la orele timpurii ale dimineţii (între
orele 4:00 si 6:00), interval în care fereastra ar trebui
să fie închisă. Concentraţia cea mai mică ăn polen-
optimă pentru a aerisi- se găseşte între orele 19:00-
24:00.
• Situaţia este diferită în mediul urban. Aici concentraţia
în polen a aerului este cea mai scazută dimineaţa între
orele 6:00- 8:00.